„Ghidul de viață a războinicului spiritual”
Scris de către Maestrul Shantideva
Meditația
Din cadrul capitolului asupra perfecțiunii meditației
Traducerea în limba română de Gabriela Bălan
CAPITOLUL 9
1.
Odată ce ți-ai dezvoltat efortul așa cum a fost descris,
Stabilizează-ți mintea în concentrare meditativă.
Cel a cărui minte este mereu distrasă
Își trăiește viața între fălcile afecțiunilor mentale.
2.
Această rătăcire a minții nu se mai întâmplă
Pentru cei ce rămân în izolare a corpului și a minții.
După ce ai renunțat la preocupările lumești,
Renunță și la toate gândurile hoinare.
3.
„Datorită atașamentului, a setei de câștig și altele asemenea 1,
Oamenii sunt incapabili să renunțe la lume.
Prin urmare, renunță mai întâi la acestea lucruri.”
Așa vor medita înțelepții.
4.
Înțelege că după ce ai atins liniștea, și apoi conștientizarea,
Vei putea distruge toate afecțiunile mentale;
Începe, apoi, să cauți liniștea,
Care se obține prin bucuria de a pierde atașamentul față de lume.
5.
Tu, a cărui natură este efemeră
Te atașezi de lucruri care sunt și ele trecătoare!
Acest lucru te va împiedica pentru o mie de vieți viitoare
De a vedea ceea ce este cu adevărat frumos!
8.
Datorită acestui gând nesăbuit
Această viață va trece fără niciun sens!
Ființele trecătoare, prietenii și rudele
Provoacă pierderea Dharmei eterne!
9.
Dacă îmi petrec timpul cu copii de talia mea
Cu siguranță voi ajunge în tărâmurile inferioare.
Dacă prietenia mea cu ei îmi va aduce o astfel de soartă,
Atunci de ce aleg să stau cu ei?
22.
Nici măcar victorioși Buddha nu pot mulțumi
Toate ființele, atât de diferite în dorințele lor;
Ce să mai zic de cineva inferior ca mine –
Ar trebui să renunț la ce este lumesc.
23.
Oamenii poartă pică pe cei cu bani,
Și îi disprețuiesc pe cei fără bani;
Dacă natura lor este aceea
Că este atât de greu să fi cu ei
Cum aș putea să-i fac vreodată fericiți?
25.
Când locuiești în pădure, nici animalele,
Nici păsările, nici copacii,
Nu vor spune ceva neplăcut vreodată.
Fie să vină ziua în care să pot trăi împreună
Cu prieteni atât de plăcuți.
26.
Fie să locuiesc într-o peșteră, sau într-un templu părăsit,
Sau în pădure, la poalele copacului.
Fie să vină ziua când nu mă voi uita înapoi,
Și focul atașamentelor s-a stins.
27.
Fie să vină ziua în care să pot trăi pe un pământ
Larg și deschis, care să nu aparțină nimănui.
Fie să pot trăi liber și să fac tot ce-mi place,
Și să fiu complet liber de atașamente.
34.
Fie să trăiesc adânc în pădure,
Din acest moment și până vine ceasul
Când cei din lume vor fi învăluiți în durere,
Iar patru bărbați puternici vor veni să mă ridice 2
Și să mă ducă departe de acel loc.
35.
Fără prieten sau cunoștință, fără ostilitate sau resentimente,
Corpul lui trăiește singur, izolat.
Va veni ziua în care te consideri deja mort,
Iar când moartea va sosi, nu va mai fi nicio durere.
40.
La început ei trimit mijlocitori și mesageri 3
Pentru a negocia și a obține cât mai mult,
Și pentru acest lucru, nu se dau în lături
De la nicio faptă rea, chiar și dacă își pierd propria reputație.
41.
Pentru ea, el este gata să-și riște viața,
Irosindu-și chiar și averea,
Pentru a se bucura de experiența
Unui moment de mare plăcere.
42.
Ea nu este altceva decât un morman de oase
Și lipsită de identitate:
Mai bine direcționează-ți patima
Spre a ajunge la nirvana
Și la eliminarea oricărei dureri.
43.
La început te străduiești să-i ridici 4,
Iar ea privește cu sfială în jos:
Apoi, indiferent dacă este văzută sau nu,
Fața îi va fi acoperită de giulgiu.
44.
De ce acum te întorci și fugi mâncând pământul
Când vine un vultur și îți dezvăluie exact același lucru,
Chipul frumos expus chiar acum privirii tale,
Obiect al afecțiunilor tale mentale?
69.
Oamenii fac efort să-și lustruiască arma
Pentru a-și face singuri rău.
Ignoranți de ei înșiși, purtând lupte în zadar –
Pământul este plin de nebunia lor.
70.
Inima ta se întristează când mergi într-un loc de înmormântare
Și nu vezi altceva decât stive de oase uscate la soare;
Atunci de ce îți face atâta plăcere
În orașul tău care este un cimitir de schelete în mișcare?
72.
Dacă nu acumulează averea ca tineri,
De unde le va veni bunăstarea ca adulți?
Dacă își sacrifică viața pentru a-și colecta banii –
Cum vor obține la bătrânețe ceea ce își doresc?
73.
Unii sărmani care trăiesc pentru lucruri
Epuizați după o zi întreagă de muncă,
Se întorc seara acasă și își aruncă trupurile istovite,
Pe paturile lor și dorm ca morții.
74.
Alții sunt trimiși în misiune,
Și trec prin multe suferințe departe de casă;
Au o mare dorință de a îmbrățișa femei,
Dar ani la rând nu întâlnesc niciuna.
75.
Există ignoranți care, în speranța de a-și aduce un bine,
Se vând pentru un anume scop;
Apoi, fără să obțină ceea ce au vrut,
Sunt târâți din loc în loc muncind pentru alții fără rost.
76.
Unii își vând trupul, pierzându-și astfel libertatea
Devenind sclavi la cheremul altora.
Când vine momentul, soțiile lor își nasc copiii oriunde pot,
În locuri părăsite sau la poalele unui copac.
77.
Unii nebuni, înșelați de gânduri de dorință
Și sperând să trăiască mai departe, își spun
„Am nevoie de acestea pentru a mă întreține”;
Datorită lăcomiei lor de bani se înrobesc,
Și își riscă viața pe câmpul de luptă.
78.
În această lume a dorințelor, vedem pe unii
A căror trupuri sunt dezmembrate, sau trase în țeapă.
Alții sunt străpunși de sulițe,
Iar alții sunt arși de vii.
79.
Mai întâi te chinui să-i aduni, apoi – ca să nu se piardă:
Privește banii ca pe o sursă de probleme nesfârșită!
Cei distrași de lăcomia lor de bani, niciodată
Nu se vor elibera de suferința existenței condiționate!
85.
Epuizat de patimi și dorințe,
Găsește-ți plăcerea în singurătate:
Complet golit de afecțiunile mentale și conflicte,
Găsește-ți liniștea în tăcerea pădurii.
86.
Cei norocoși își petrec zilele gândindu-se cum să-i ajute pe ceilalți,
În răcoarea luminii lunii și în parfumul de santal,
Locuind într-o cabană pe o stâncă întinsă și plată,
În liniștea tăcută a pădurii și în adierea vântului ușoară.
87.
Ei trăiesc unde le place, atâta timp cât își doresc,
În case părăsite, sau în peșteri, sau la poalele unui copac.
Independenți de lucruri, lipsiți de griji,
Eliberați de povara de a agonisi și de a proteja lucruri.
89.
Gândește-te la aceste considerații și la altele asemenea,
Contemplă asupra beneficiilor singurătății.
Pune capăt gândurilor inutile,
Și meditează la dorința de iluminare.
90.
Depune efort la început să meditezi
Asupra egalității între ceilalți și tine:
Protejează toate ființele așa cum te protejezi pe tine,
Pentru că la fel vă doriți fericirea și nu durerea.
91.
Sunt multe părți ale trupului separate,
Mâinile și toate celelalte,
Și cu toate astea, ca pe un singur trup
Le îngrijești cu drag de toate.
La fel, fericirea și suferința ființelor simțitoare
Cu toate își doresc ca și mine, să fie la fel de fericite.
92.
Să nu spui: „durerea mea nu face rău
Altui corp niciodată!”
Chiar și așa, durerea ta
Este ceva ce nu poți suporta
Din singurul motiv: că ești atașat de tine!
93.
Și tot așa, chiar dacă este adevărat
Că suferințele ce alții simt
Niciodată nu vin să te lovească,
Oricum este durere și grea de suportat
Datorită aceleiași atașări de sine.
94.
Trebuie să opresc durerea altora,
Pentru că este durere; la fel ca durerea
Pe care o simt și eu.
Trebuie să acționez ca să-i ajut pe alții
Pentru că sunt ființe vii;
La fel ca și corpul meu.
95.
Pentru că eu și alții
Suntem exact la fel,
În ce privește dorința de a fi fericiți,
Care este diferența dintre mine și ei?
De ce mă ostenesc doar ca eu să fiu fericit?
96.
Pentru că eu și alții
Suntem exact la fel,
În ce privește dorința de a nu suferi,
Care este diferența dintre mine și ei?
De ce pe mine mă protejez, și nu pe alții?
97.
Dacă vei spune „de ce trebuie să-i protejez,
Dacă suferința lor nu-mi provoacă nicio durere?”
Atunci de ce te protejezi de suferința viitoare?
Nici ea, în acest moment, nu-ți provoacă durere!
98.
Este greșit să spui că faci asta pentru că tu vei fi
Cel ce în viitor va suferi,
Pentru că una este persoana care moare
Și cu totul alta se renaște.
99.
Și dacă suferința cuiva
Este doar problema lui,
Atunci de ce mâna protejează piciorul
Când durerea piciorului nu este în mâna lui?
100.
Dacă susții „și ce dacă nu are sens,
Așa mă port datorită atașamentului de sine “-
Acest „eu” și „celălalt” provin din greșeală și, ca atare
Respinge-le cu toată puterea
101.
Lucrurile numite „continuum” și „colecție” 5 sunt ireale;
Sunt asemenea unui șir de lucruri sau o armată.
Cel care suferă, nu există;
Deci cui aparține acea suferință?
102.
Și din moment ce suferința nu are proprietar –
Nu pot exista distincții între ele:
Pentru că ea este suferință și trebuie eliminată!
Ce rost are să încerci să o asociezi?
103.
„De ce trebuie eliminată toată suferința?”
Este inutil să te preocupi în continuare de această întrebare.
Dacă trebuie eliminată, ea trebuie complet eliminată; –
Suferința ta și a lor este aceeași lege pentru toți .
111.
Prin puterea obișnuinței ai învățat să crezi că
Picăturile de spermă și de sânge ale altora
Ești tu însuți,
Dar acest lucru nu există deloc!
112.
De ce atunci nu poți considera
Trupul altuia ca „Eu”?
Nu este greu de învățat să-l definești ca fiind al tău
Și să vezi trupul altuia ca fiind al „meu”.
113.
Dacă prețuirea de sine – este dăunătoare,
Iar prețuirea altora – un ocean de virtuți 6; atunci
Renunță la atașamentul de sine, și
Obișnuiește-te pe ceilalți să te concentrezi!
114.
Așa cum mâinile și alte organe
Le consideri parte a corpului tău; De ce
N-ai considera ființele întrupate,
Din corpul întregii creații, ca făcând parte?
115.
Te-ai obișnuit să crezi că este „al meu”
Acest corp lipsit de sine; de ce atunci,
Nu te-ai obișnui să percepi
Fiecare făptură din univers ca fiind „eu”?
116.
Când lucrezi astfel în beneficiul altora
Nu te vei simți ciudat, și nici îngâmfat.
Exact ca atunci când servești cina
Nu te aștepți să fii recompensat.
121.
Chiar și cel mai mic pericol va stârni frică
În corpul de care ești atât de atașat!
El este o sursă de atâta groază,
De ce nu-l urăști, ca pe un dușman terifiant?
122.
Din dorința de a potoli bolile acestui trup,
Foamea, setea și altele,
Pândim la drumul mare,
Și ucidem pasări, pești și căprioare.
123.
Unii sunt dispuși ca tatăl și mama, să-i omoare
Pentru a obține câștiguri și onoare,
Chiar și de la cele Trei Diamante, să fure,
Și în cel mai adânc infern, vor arde 7.
124.
Ce om înțelept ar proteja, și-ar dori
Și venera un astfel de corp?
Cine nu l-ar vedea ca pe un dușman,
Și nu l-ar disprețui?
125.
„Dacă îi dau altuia, ce mai îmi rămâne mie”?
Calea demonului este gândirea egoistă.
„Dacă păstrez pentru mine, atunci ce-ți mai dau ție”?
Calea îngerului este gândirea altruistă.
129.
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
130.
Ce nevoie este de atâtea cuvinte?
Copiii 8 – lucrează în folosul lor,
Și cei virtuoși – în folosul altora
Vino să vezi tu însuți diferența!
131.
Și dacă nu îți schimbi propria
Fericire cu suferința altuia
Niciodată nu vei putea atinge iluminarea,
Și fericirea îți va lipsi, chiar și aici, în samsara.
132.
Nici scopurile lumii de dincolo, și
– ( adică scopurile iluminării)
Nici pe cele lumești nu vei putea să le împlinești:
Cei care te servesc – își vor face munca neglijent,
Iar stăpânii pe care îi slujești – nu îți plătesc 9.
134.
Toată suferința ce există în lumea întreagă,
Fiecare rău, durere și frică,
Provin din atașamentul față de „eu” –
Atunci la ce-ți folosește acest demon groaznic?
135.
Atâta timp cât la „eul” tău nu vei renunța –
Durerea nu vei putea elimina.
Atâta timp cât focul nu-l vei înlătura –
Arsura din mână nu va dispărea!
138.
Este nepotrivit să trudesc doar pentru mine,
Când ochii mei și celelalte aparțin altora acum,
Este greșit să le provoc nedreptate
Când ochii mei și celelalte lucrează pentru ei acum.
139.
De aceea, îi voi prefera pe ceilalți decât pe mine:
Orice găsesc pe corpul meu și asupra mea,
Îl iau imediat de la mine,
Și am să-l folosesc în beneficul altora.
140.
Cei inferiori și restul – îi voi considera ca pe mine însumi;
Și eu mă voi considera ca fiind ceilalți.
Invidia, concurența și mândria
Fără ezitare toate acestea le voi practica!
141.
El este respectat, și nu eu, –
El deține bunuri, și nu eu;
El este lăudat, în timp ce eu sunt disprețuit, –
El este fericit și eu nefericit.
142.
Toată munca grea este pe mine –
În timp ce el în tihnă petrece; –
Eu sunt decăzut și lipsit de orice virtute
În timp ce el câștigă faimă în lume!
145.
Datoria ta nu este să ai grijă de mine?
Cu ce drept, atunci, mă disprețuiești?
La ce-mi folosesc toate virtuțile tale,
Tu, care ești considerat la nivel înalt?
146.
Trăiești în abisul renașterilor mizere,
Lipsit de orice compasiune pentru ființe;
Dar te consideri cu calități înalte,
Și dintre cei înțelepți dorești să faci parte!
148.
Toate calitățile mele bune
Trebuie promovate în întreaga lume;
Și mă voi asigura ca nimeni să nu știe
De calitățile pe care el le are.
149.
Defectele mele le voi ascunde,
Și numai eu, și nu el, să am parte de ofrande;
Trebuie să obțin cu ușurință lucrurile dorite,
Și numai eu, și nu el, de renume să am parte.
150.
Și dacă ceva nu-i merge bine,
Îl voi privi multă timp cu încântare;
Mă voi asigura ca fiecare spre care se îndreaptă
Să-l facă de râs și să-l disprețuiască.
157.
Dacă așa te-ai fi comportat
În trecut, la un moment dat,
Ar fi imposibil acum să nu fi stat
În paradisul lui Buddha minunat.
158.
Ca atare, așa cum te-ai obișnuit
Ca picăturile de sânge și sperma altora
Să le identifici ca fiind „eu”,
Obișnuiește-te la fel să-i percepi pe alții.
163.
Voi ridica pe ceilalți în slavă,
Lăsându-mi propria reputație eclipsată;
Și ca sclavul cel mai de jos
Voi munci în beneficul tuturor.
164.
Acest ego – prin natura sa este plin de defecte,
Nici o virtute trecătoare n-ar trebui slăvită;
Indiferent de virtutea pe care o are –
Ea va trebui să rămână necunoscută.
174.
Cu cât îți cultivi corpul
Și ai mai multă grijă de el,
Cu atât mai mult va decade
Până nu va mai fi în stare
Să suporte durerea deloc.
175.
Și după ce corpul a degenerat așa,
Chiar dacă vei strânge tot ceea ce este de dorit în lume,
Nu vei putea îndeplini multiplele lui nevoi.
Atunci cine va putea să-i satisfacă dorința?
176.
Pentru cei care doresc imposibilul,
Gândurile negative și frustrarea se vor înmulți;
Pe când cel care nu speră la nimic,
Împlinirea lui nu va cunoaște niciodată sfârșit.
177.
Prin urmare, nu trebuie să li se dea nicio ocazie
Dorințelor corpului să sporească.
Cel eliberat de atașamentul față de lucrurile atrăgătoare –
A găsit cel mai frumos lucru pe care să-l posede dintre toate.
178.
Acest corp, în cele din urmă va deveni țărână,
El este inert și depinde de altul să se miște,
Această formă Este un lucru murdar și nemilos;
De ce te agăți de el ca fiind al tău?
179.
Fie că trăiește sau moare,
Ce nevoie ai de o astfel de mașinărie?
Care este diferența dintre el și o bucată de piatră?
De ce nu-ți poți opri mândria pentru el?
180.
Datorita afecțiunii tale pentru corp
Ai acumulat deja multă durere, fără nici un scop;
La ce folosesc ura și iubirea
Față de cel ce seamănă cu o bucată de lemn?
181.
Fie că ai grijă de corpul tău,
Fie vulturii se vor ospăta cu el,
Corpul nu simte nici dorință și nici ură;
Atunci de ce ești atașat atât de el?
184.
Și astfel, eliberat de atașamentul de sine,
Îmi voi dărui trupul în folosul ființelor;
Chiar dacă este plin de defecte,
Îl voi folosi ca instrument de muncă.
185.
Voi abandona mulțimea faptelor copilărești,
Și voi merge pe căile celor înțelepți:
Voi avea grijă să-mi cultiv reamintirea
Și să-mi alung somnolența și letargia.
187.
Și astfel, pentru a înlătura orice obstacol,
Îmi voi îndepărta mintea de la orice cale greșită;
Concentrat continuu pe obiectul perfect,
Voi rămâne meditație echilibrată.
*******
Note
1Lucrurile lumești pe care le dorim sunt bani și lucruri materiale, sentimente bune, reputație, onoare și laude
2 Cei patru bărbați se referă la cei care duc mortul cu targa.
3 Aceștia sunt pețitorii care negociază înainte de nuntă între familia miresei și familia mirelui.
4 Aceasta se referă la mire care ridică voalul de pe fața miresei în timpul ceremoniei de nuntă.
5Prin „continuum” se înțelege o succesiune de momente de timp, care sunt folosite ca date brute pentru conceptul de minte pe care îl proiectăm asupra lor. Această succesiune este comparată cu un șirag, care este, de asemenea, un concept pe care îl proiectăm pe o colecție de mărgele.
„Colecție” este, de exemplu, un grup de organe pe care proiectăm conceptul de corp și este comparat aici cu noțiunea de armată pe care îl proiectăm asupra unui grup de soldați.
Ambele figuri de stil vin să ilustreze vacuitatea minții și al corpului.
6 Subiectul acestui verset este prețuirea de sine.
7„Infernul cel mai adânc” este cel mai cumplit nivel dintre toate nivelurile infernului. El se numește, conform tradiției budiste „neîncetat”, Avici pentru că suferința din el nu se oprește nici măcar o clipă, și durează multe veacuri.
8„Copii” este un termen pentru cei care nu au perceput vacuitatea în mod direct.
9 Există aici un dublu sens. Versetul are un înțeles simplu, precum și un înțeles mai profund, adică slujitorii sunt Bodhisattva și când sunt neglijenți în munca lor de a-i sluji pe ceilalți, stăpânii lor (toate ființele) nu le plătesc salariul, adică , ei nu ajung la iluminare.
Grup Facebook