Lectia 1b- Aci 6

Cursul 6

Sutra „Tăietorul de diamant”

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Comentariile asupra Sutrei „Tăietorul de Diamant”

Această sutră face parte din Prajna Paramita, și există o întreagă colecție de astfel de scrieri, printre ele „ Sutra inimii” de exemplu. Este foarte, foarte concisă și foarte greu de înțeles. De aceea avem nevoie de explicații. Sutra „Tăietorul de diamant” are 300 de versete, și de asemenea este nevoie de comentarii pentru a o înțelege.

Pe parcursul vremii, au apărut multe generații de comentatori:

    • Există comentatori timpurii care au trăit în India în perioada înfloririi budismului în India,
    • Apoi, există perioada târzie în care budismul a ajuns în Tibet, dezvoltându-se o vastă literatură de comentarii.

Printre comentatorii indieni au fost doar doi care au scris o interpretare a acestei sutre, cu toate că ea este atât de faimoasă și de sfântă. Unul dintre ei este Maestrul Vasubandhu.

 

Respectul pentru profesori și învățătură este foarte important

Întotdeauna lângă numele comentatorului este adăugat un cuvânt de respect. În limba tibetană cuvântul pentru maestru, învățător, îndrumător este:

  loppon

Se mai spune Lama, sau Geshe-Hla.

Prima silabă La înseamnă înalt, iar Ma este cuvânt de negație. Deci, Lama înseamnă „nimeni nu este mai înalt ca el”. Cuvântul Hla este tot un cuvânt de respect, care înseamnă înger sau cel nobil.

Se obișnuiește ca atunci când ne adresăm marilor înțelepți să se folosească aceste cuvinte care exprimă respectul profund. Respectul joacă un rol foarte, foarte important când este vorba de învățător, de Dharma, de studii și de centrele de Dharma. Fără respectul față de aceste lucruri, cum vom putea să le asimilăm și să le folosim pentru a progresa? Dacă nu respectăm ceva, atunci nu va avea nici o șansă ca să funcționeze pentru noi. De exemplu, cerem oamenilor să nu pună lucrurile legate de Dharma pe podea, din respect față de Dharma sau să se ridice în picioare când intră învățătorul, sau orice mijloc care să-l ajute pe elev să-și dezvolte o atitudine adecvată, astfel încât lucrurile să funcționeze pentru el.

Maestrul Vasubandhu, în limba tibetană se numește:

Loppun yik nyen

 Este cel care a redactat Abhidharma Kosha. Se estimează că ar fi trăit în jurul anilor 350 e.n., ceea ce înseamnă cam 800-900 de ani după Buddha.

Buddha nu a scris nimic, doar a vorbit. În acele vremuri, elevii săi erau cu mult mai avansați din punct de vedere spiritual decât suntem noi. IQ-ul lor spiritual era foarte ridicat, pentru că erau în stare să memoreze învățătura doar auzind-o o singură dată. Au fost elevi care doar au auzit despre vacuitate și au și perceput-o, sau alții care au auzit despre iluminare și au atins iluminarea. Vom vorbi despre asta într-una din lecțiile următoare.

Dacă învățătura a fost transmisă o perioadă de timp pe cale orală, la un moment dat, a început să fie scrisă, apărând în acest fel nenumărate scrieri.  Maestrul Vasubhandu le-a adunat și a redactat Abhidharma Kosha. „Abhidharma Kosha” este numele în limba sanscrită. În tibetană se numește – „Dzo tik”, în română – „Tezaurul înaltei înțelepciuni” sau „Tezaurul lucrurilor ce conduc până la dharma”. A strâns și a redactat șapte scrieri celebre, printre care comentariul asupra sutrei ”Tăietorul de diamant”.

Cel de-al doilea maestru indian care a scris de asemenea un comentariu asupra aceleiași sutre este:

Master Kamalashila

Celebrul maestru Kamalashila se estimează că ar fi trăit în secolul al optulea, 750 e.n. Pe lângă alte lucrări, el a scris mult despre meditație, fiind considerat o autoritate în ceea ce privește meditația corectă pentru a obține iluminarea. El este cel care a participat la faimoasa dezbatere ținută în Samye, în jurul anului 792 e.n. contra maestrului chinez Hashang, sau Hva-shang Mahayana . Se spune că Maestrul Kamalashila a câștigat dezbaterea, și de atunci oamenii meditează conform învățăturilor sale, ajungând la iluminare. Deci, el este cel de-al doilea maestru indian care a scris un comentariu asupra sutrei „Tăietorul de diamant”.

Printre comentatorii tibetani, există doar unul singur care a scris un comentariu asupra acestei sutre, și anume:

Chone Drakpa Shedrup

 El a trăit între 1675 și 1748, și a fost un mare înțelept și bine-cunoscut în literatura budistă tibetană, un comentator foarte cunoscut. Extrasele pe care le citiți în acest curs sunt conform interpretării sale

Numele comentariului este:

Tar Lam Nyima

 

Tar  – libertate.
Lam – cale
Nyima – soare.

Tar Lam Nyima înseamnă ”Lumina soarelui pe Calea spre Libertate”.

Numele complet este:

Tar Lam Sel Wey Nyima

 

Acumularea binefacerilor

Atunci când stăm să medităm, ne confruntăm cu diverse probleme – atenția este distrasă, avem senzația de somnolență, gândurile aleargă de colo până acolo, și ne perturbă meditația. Nu avem răbdare – cu alte cuvinte este dificil să medităm. De ce este dificil? Datorită faptului că mintea noastră este impură, pentru că trăim o viață samsarică, și nu am acumulat suficiente merite/binefaceri. Întâmpinăm obstacole în meditație. Am să merg invers:

⇓   Pentru a ajunge la iluminare, trebuie să percepem direct vacuitatea.

⇓   Pentru a percepe direct vacuitatea, trebuie să ne dezvoltăm abilitatea extraordinară de a medita.

⇓   Pentru a ne dezvoltăm abilitatea extraordinară de a medita, trebuie să practicăm meditația pentru o lungă perioadă de timp.

⇓   Pentru ca meditația să aibă succes, pentru majoritatea dintre noi, pentru ca noi să ne așezăm să medităm și să depășim această lene, această lipsă de dorință, trebuie să avem o minte care a acumulat multe binefaceri.

⇓   Ce face rugăciunea? Ne ajută să acumulăm binefaceri.

Fără să acumulăm binefaceri, nu vom putea percepe vacuitatea. Ea nu se întâmplă de la sine. Trebuie să plantăm semințele pentru asta, iar când rodesc, vom avea această experiență. A spune rugăciunea Sursa binefacerilor mele, a reflecta asupra semnificației versetelor ei, a medita asupra lor, acumulează foarte multe binefaceri.

Dacă sunteți serioși pe cale, citiți această rugăciune tot timpul. Citiți-o în fiecare zi o dată, rămâneți pe un verset puțin mai mult și gândiți-vă la semnificația lui. Cu timpul o veți ști pe de rost, iar apoi când stați la coadă să cumpărați ceva, sau așteptați un mijloc de transport, veți putea cugeta asupra lor. Și de fiecare dată când veți face asta, veți acumula binefaceri și vă va schimba concepția voastră despre lume care vă face să suferiți într-o concepție iluminată asupra lumii. Asta face ea treptat și sigur. De aceea această rugăciune este foarte importantă.

Subiectul acestui curs este vacuitatea. Deci, nu o vom putea percepe:

    • Fără să avem grijă de oameni,
    • Fără a servi Dharma,
    • Fără a servi învățătorii Dharma,
    • Fără centrele Dharma,
    • Fără lecțiile Dharma,
    • Fără elevi Dharma,
    • Fără să ne îngrijim de cei bolnavi, de cei nevoiași, de cei suferinzi,
    • Și fără să ne îngrijim de cel care apare în calea noastră și are nevoie de ceva. Dacă el apare în calea noastră, acesta ne oferă o oportunitate de a fi generos, de a acumula prin el binefaceri.

Mai înainte am discutat despre perfecțiunea înțelepciunii, spre deosebire de înțelepciunea obișnuită. Perfecțiunea înțelepciunii trebuie să fie impregnată de Bodhichita. Mintea trebuie să fie impregnată de Bodhichita. Mintea este atât de determinată, încât omul nu mai poate sta deoparte și să nu meargă să-i ajute pe cei în nevoi. El își dedică viața altora.

 

Meditație

Așezați-vă cât mai comod. Încercați să vă țineți spatele drept, mâinile în poală, fața relaxată, corpul relaxat, ochii închiși.

Fiți atenți la respirație, la trecerea aerului prin nări. Încercați să fiți atenți la senzația pe care o aveți când aerul intră și iese prin nări, cum este temperatura curentului de aer. Este cald sau rece, umed sau uscat? Este plăcut sau neplăcut?

Dacă gândul a rătăcit, reveniți din nou la respirație. Încercați să vă simțiți confortabil în interiorul corpului, cu respirația.

Aduceți-vă acum aminte de mama voastră, când erați la o vârstă fragedă, poate bebeluși sau când erați foarte mici. Și încercați să veniți în contact cu dragostea mamei voastre pentru voi, cu grija pe care a avut-o pentru voi. Și chiar dacă nu vă mai amintiți de aceste lucruri, sau pentru că poate v-ați despărțit de mamă de la o vârstă fragedă, gândiți-vă totuși la faptul că v-a purtat în burtă timp de nouă luni, gândiți-vă la sarcina ei care poate i-a produs disconfort, la durerile nașterii, la anii ei de viață în care s-a sacrificat pentru voi și a renunțat la multe alte lucruri.

Gândiți-vă că nu ați fi putut să vorbiți azi dacă nu ați fi avut o mamă care să vă învețe să vorbiți. Gândiți-vă la orice altă deprindere pe care ați dobândit-o prin mama voastră sau orice altceva care vă amintește de iubirea ei pentru voi.

Încercați pentru câteva minute să vă aduceți aminte de toate acestea, și dacă vă apare vreo amintire, încercați să rămâneți cu ea și să vă conectați cu ea în inima voastră cât mai mult posibil.

Aduceți-vă aminte cât de mult v-a plăcut să fiți îngrijiți de mama voastră. Cum vă simțiți când cineva are grijă pe deplin de voi, așa cum o mamă are grijă, care vă cunoaște toate nevoile voastre și sunteți preocuparea ei principală? Cineva care vă răsfață și vă îngrijește, vă învață și vă dorește întotdeauna binele. Încercați să vă conectați la sentimentele voastre care apar în urma acestor îngrijiri.

Și acum, gândiți-vă la o persoană din viața voastră de care aveți grijă și pe care îl/o iubiți. Și încercați să vă imaginați cum se simte el în timp ce îl îngrijiți. Puteți să vă folosiți de sentimentele voastre pe care le-ați avut atunci când mama voastră v-a purtat de grijă, atunci când vă gândiți la cum ar putea să se simtă acea persoană în timp ce îl îngrijiți.

Încercați pentru un moment, să vă gândiți la cum v-ați simți dacă fiecărei persoane pe care ați întâlni-o i-ar păsa de voi, așa cum îi pasă mamei. Cum ar fi dacă fiecare persoană pe care ați cunoaște-o v-ar oferi aceeași grijă, dragoste, compasiune, importanță și respect, așa cum va dat-o mama. Imaginați-vă o lume în care toți oamenii vă tratează așa; o lume în care binele vostru este în atenția tuturora, o lume în care toți se străduiesc să aibă grijă de voi și să vă iubească.

Acum încercați să inversați imaginea. Imaginați-vă o lume în care vouă vă pasă de toate ființele, ca și cum voi ați fi mama tuturor ființelor din lume și fiecare este ca și unicul vostru copil sau singurul vostru copil. Când merg la școală trebuie să le pregătiți sandwich-ul și să primească atenție la temele de casă. Fiecare va primi atenția voastră ca și atenția mamei voastre. Ce fel de sentiment aveți? Ce înseamnă asta pentru voi? Ce fel de lume ați putea crea pentru voi, dacă i-ați trata pe toți în acest fel?

Trimiteți iubirea voastră de mamă, tuturor ființelor din jurul vostru. Vedeți-o ca o lumină care se răspândește din voi și ajunge la toate ființele, ca o energie care iese din voi și atinge toate ființele. Energia iubirii, a îngrijirii, a considerației, a respectului și a responsabilității personale.

Și încercați să vedeți toate ființele cum sunt pline de iubirea voastră, cum se deschid și înfloresc datorită iubirii și a generozității voastre minunate.

Puteți deschide încet ochii.

—————————————

Această meditație este minunată pentru a acumula binefaceri. Sfatul este de a medita mult timp asupra primei părți, de a veni în contact cu iubirea mamei voastre și cu grija pe care a avut-o pentru voi. Dacă veți face zilnic această meditație, veți descoperi de fiecare dată noi straturi pe care le-ați uitat sau care nu v-au fost tangibile. Ea vă ajută să vă deschideți inima și să deveniți oameni mai buni.

 

Care este legătura dintre binefacere și vacuitate?

Perfecțiunea înțelepciunii este aceeași înțelepciune, dar mintea care o percepe, o experimentează, este o minte impregnată cu iubire. De fapt, mai mult decât atât este adevărat. Oamenii care nu sunt plini de o astfel de iubire, ceea ce vor experimenta va fi altceva, ce nu duce la iluminarea completă. Sunt două legături:

a. Această iluminare completă este legată de binefaceri.

b. Fără multe binefaceri, nu avem nicio șansă să percepem vacuitatea.

Bodhisattva, practicantul spiritual care alege să meargă pe calea spre iluminare pentru alții, este ca o pasăre care are nevoie de două aripi pentru a obține iluminarea: o aripă este înțelepciunea, iar cealaltă este compasiunea și iubirea.

Aceste lucruri devin și mai profunde atunci când se intră în Tantra. Și Tantra a fost transmisă tot de Buddha. Tantra este o învățătură secretă, spre deosebire de sutra, care poate fi predată deschis. Deci, Tantra este o cale de a obține iluminarea completă într-o singură viață. Pe când Sutra, cu toate că este perfectă ea funcționează mult mai lent. Cursurile noastre, printre altele, au scopul de a pregăti oamenii să intre în Tantra. Nu se poate intra direct în Tantra, fără o pregătire serioasă, pentru că ea nu va funcționa.

Când se intră în Tantra, legătura dintre binefacere și vacuitate este esențială, îmbrăcând o altă formă, mai profundă care se conectează la energiile subtile din noi. Pentru un practicant serios, va veni etapa în care nu va mai exista nicio diferență, primul este al doilea, iar al doilea este primul. Vom vorbi despre toate acestea mai târziu, iar pe măsură ce vom practica lucrurile vor deveni mai clare.

 

Cum începe sutra

Sutra începe cu scena în care Buddha merge în oraș pentru a primi de mâncare. Călugării au un bol în care primesc mâncarea pentru masa lor zilnică. De asemenea scrie că obiceiul călugărilor este de a mânca până la prânz. De ce nu mănâncă după-amiaza? Când stomacul este plin, nu se poate medita. Cei care se află în retreat, și intră mai profund în meditație, digestia este foarte lentă și dacă stomacul este foarte plin, pur și simplu interferează cu meditația. În retreat, în mod natural, va scade foarte mult dorința de mâncare. Meditația în sine este hrănitoare. Vorbim despre diferite moduri de hrănire – una dintre ele este meditația.

Buddha stă în grădina frumoasă, a prințului Jetavan și mănâncă prânzul. După care pune bolul deoparte, așezat cu picioarele încrucișate, este pregătit să-și țină prelegerea. Cu el se află o mare comunitate de călugări și o mare comunitate de Bodhisattva.

”Apoi, tânărul Subhuti se ridică de la locul lui, își coborî colţul robei de pe un umăr, în gest de respect, și puse genunchiul drept pe pământ. Își îndreptă fața spre Învingător, îşi împreună palmele deasupra  inimii şi se înclină. Apoi se adresă Învingătorului cu următoarele cuvinte …”

 

Învingătorul

Învingătorul este Buddha

Chom Den De


Chom den de înseamnă învingător, cel victorios, cel binecuvântat, cuceritor. În limba sanscrită se spune Bhagavan.

Bhagavan sau Cel Binecuvântat, Învingătorul, Cuceritorul sunt traduceri la fel de corecte. Lui Buddha i se spune Învingătorul. Ce a învins?

Buddha și-a învins afecțiunile mentale, ignoranța, gelozia, ura, mânia: toate emoțiile negative. Le-a învins complet.

 

Subhuti

Să spunem câteva cuvinte despre tânărul călugăr Subhuti.

 

 Tse Dang Denpa           

Tse – viață

Tse Dang Denpa înseamnă ”cel ce are viață”. Este un adjectiv.

Rab Jor


Rab Jor este numele în tibetană a lui Subhuti.

Numele lui complet este Tse Dang Denpa Rab Jor.

„Cel ce are viață” înseamnă că viața este înaintea lui. Unii traduc acest lucru „plin de vitalitate”. Art Engel, care este autoritatea în limba tibetană, spune: „Cel care are viața înaintea lui”, ceea ce înseamnă ca este un călugăr junior.

Buddha stă, înconjurat de călugări și de Bodhisattva. Toți Bodhisattva sunt descriși ca „ființe mari”, adică sunt foarte avansați și foarte sfinți, și tocmai un călugăr junior se ridică și pune o întrebare.

În multe sutre se începe cu o scenă asemănătoare. În Sutra inimii, de exemplu îl avem pe Shariputra.

Așa cum Shariputra nu era călugăr junior, nici Subhuti nu este junior. Este ca și când ar fi junior. În cea mai mare parte a sutrei el apare „călugărul junior”, dar pe la mijlocul sutrei, Subhuti spune despre el însuși că este Arhat.

Un Arhat nu este un junior. Arhat este cel care a ajuns la Nirvana. De fapt, unii comentatorii spun că este chiar un înger tantric care vine, așa cum Buddha vine la noi pentru a ne da învățăturile după cum ni se potrivesc, așa și Subhuti se deghizează în călugăr junior și întreabă pentru noi toți.

În Sutra Inimii, de exemplu, Buddha nu vorbește deloc, ci stă doar în meditație. Apoi scrie – prin puterea lui Buddha, călugărul Shariputra se ridică și întreabă. Cel ce răspunde la întrebare este Bodhisattva Chenresik. Doar la sfârșitul sutrei, Buddha se trezește din meditație … Ca și când se trezește din meditație. De ce, ca și când?  Pentru că Buddha se află mereu în meditație. El doar „se face” că iese din meditație, în funcție de ceea ce se potrivește discipolilor. Întreaga sa carieră – este de a aduce binecuvântare altora.

« Apoi se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: „Adevărat este”. „Adevărat este.”, spuse el. „Adevărat este” spuse din nou. »

Deci, Subhuti ca și Shariputra sunt îngerii care vin și joacă aceste roluri pentru ca să pună pentru noi întrebările. 

 

Cine este cel care povestește sutra?

Sutra Inimii începe cu cuvintele:

Dike daki tupey du chik na

Așa am auzit odată această învățătură”.

Cine spune asta? Bineînțeles că nu Buddha, spune asta. Deci cine? Cineva care a auzit-o, iar cuvintele lui confirmă autenticitatea sutrei. Deci, cineva care a avut abilități spirituale, a spus aceste cuvinte, care mai târziu au fost confirmate și de alții, și mult mai târziu au fost scrise. Această primă frază este exterioară Sutrei, si este ștampila de garanție/autenticitate a Sutrei, și anume că ea este spusă de Buddha.

A doua întrebare care se pune este: Cine este cel care povestește? Este similară întrebării: Cine a scris Cartea Genezei?

 

Cine mai era acolo?

La începutul sutrei, este descrisă scena în care Buddha este înconjurat de un grup mare de călugări care stau de o parte a lui Buddha, și un grup mare de Bodhisattva care stau de cealaltă parte a lui.

La sfârșitul sutrei, după ce Buddha termină de vorbit, se spune:

”Atunci vârstnicul călugăr Subhuti s-a bucurat în inima sa”,

A devenit brusc un călugăr în vârstă,

„Și astfel se bucurară toți Bodhisattva, și cele patru grupe de discipoli – călugării și călugăritele, bărbații care și-au luat jurămintele pe viață și femeile care și-au luat jurămintele pe viață.”

Dacă la începutul sutrei au fost menționați toți Bodhisattva, cele patru grupuri de călugări și călugărițe, bărbații care și-au luat jurămintele pe viață și femeile care și-au luat jurămintele pe viață nu au fost menționați de la început, ci doar la sfârșitul sutrei.

Apoi scrie:

Întreaga lume s-a bucurat: zeii, oamenii, semizei, și chiar și spiritele. Cu toții
 s-au bucurat și au slăvit ceea ce Buddha a vorbit”.

Adică, cu toții erau acolo!

Marii Lama spun că de fiecare dată când se strâng oameni să asculte Dharma, și învățătorul transmite sensurile scrise în această Sutra, în toată Prajna Paramita și în Dharma, toate aceste entități sunt prezente: zeii, semi-zeii, toți Buddha și Bodhisattva.

 

Există ființe iluminate?

Ne este greu să credem că există asemenea ființe, pentru că nu le vedem. Și acest lucru este și cam greu de dovedit, dar vă voi da o direcție de gândire.

–   Dacă există o astfel de cale spre iluminare pe care ne-a transmis-o Buddha,

–   Dacă este adevărat că sunt oameni careau practicat puțin calea, și

–   Dacă există o cale de urmat, nu avem niciun motiv să credem că nu se pot face pe ea multe progrese, nu este așa? Putem întâlni practicanți mai avansați, în care putem să distingem anumite calități spirituale pe care le-au dobândit. Poate că sunt puțin mai puri, mai liniștiți, sau puțin mai nervoși decât noi.

–   Și dacă este posibil de a progresa, nu avem niciun motiv să credem că nu se poate progresa și mai mult.

–   Dacă se poate progresa foarte mult, nu există niciun motiv să credem că nu se poate ajunge la starea lui Buddha.

–   De aceea a presupune că nimeni nu a ajuns la starea lui Buddha este puțin cam exagerat.

Dacă progresul este posibil pe cale, atunci există probabilitatea ca cineva să o și finalizeze, cel puțin unul. Și dacă cel puțin unul a terminat calea, atunci el are abilitățile lui Buddha: știe simultan tot ceea ce este în mintea fiecăruia dintre noi, are compasiune și iubire infinită, ce depășește cu mult pe cea care o avem pentru noi înșine, și dacă i-am cere să vină la noi, nu ar veni? El are capacitatea de a veni imediat la noi toți. De ce nu? Deci, cu toate că nu-i putem vedea și este greu de dovedit, această logică spune să nu excludem această posibilitate așa de repede. Lăsați-o deoparte pentru moment.

Marii Lama, Ken Rinpoche, și în multe scrieri tantrice și sutrice, spun că atunci când este predată Dharma, ființele iluminate sunt prezente.

Aceste ființe vin ca să ajute elevii să primească o lecție reușită deoarece învățătura este foarte sfântă și poate să-i scoată din suferință.

Cum îi ajută pe elevi să primească o lecție bună? În mai multe moduri:

a. Ele pot să-i ajute în a-și depăși lipsa de atențieși tot felul de afecțiuni mentale care pot interveni.

b. Ele influențează opinia învățătoruluiși îl obligă să predea bine. Ele vorbesc elevilor prin învățător. Cu cât elevul este mai serios și mai sincer pe cale, cu atât lecția este mai reușită. Lecția este pentru elev și nu pentru învățător. Învățătorul este gol de orice natură. Elevul aude înțelepciunea venind din gura învățătorului, iar aceste entități de lumină îl ajută.

De aceea, o lecție de Dharma între profesor și elev față în față, nu este la fel cu a sta  singur cu o carte de Dharma sau chiar ascultând înregistrări Dharma. Este bine să ascultați o înregistrare dacă nu aveți altă cale de a veni la o lecție față în față, dar o lecție față în față este cu totul altceva. În cadrul unei lecții, există o transmisie directă a Dharmei care nu vine din citirea unei cărți. Și nimeni în întreaga istorie, nu a ajuns vreodată la iluminare prin citirea de cărți sau prin a asculta înregistrări. Pe de altă parte, oamenii au ajuns la iluminare aflându-se într-o lecție față în față și acest lucru este sugerat în această scenă.

 

Prosternarea lui Subhuti

Subhuti întreabă:

„O, Buddha, Învingătorule – tu, Cel Astfel Plecat….

Tu cel astfel plecat” sau “cel astfel ajuns” este numele lui Buddha, iar acest „astfel” înseamnă adevărul suprem. În limba tibetană se spune „de”, adică „asta” sau „care a ajuns la asta” sau „așa“. În limba engleză se folosește cuvântul suchness, cel care a ajuns la cunoaștere, a ajuns să înțeleagă cum sunt lucrurile.

”O, Buddha, Învingătorule – tu, Cel Astfel Plecat , Distrugător al Gândurilor Dăunătoare, Cel Ajuns la Iluminarea Completă …”

Mai mult de atât, Buddha nu numai că a ajuns acolo, adică a perceput vacuitatea, dar și-a distrus toate afecțiunile mentale la un nivel superior – o persoană care a perceput vacuitatea se va folosi de conștientizările lui pentru a-și elimina toate afecțiunile mentale, după care va deveni Arhat. El nu este încă un Buddha în acest stadiu.

Apoi Subhuti spune: tu ești „Cel Ajuns la Iluminarea Completă “, tu ești un „Buddha perfect“.

O, Buddha, Învingătorule – tu, Cel Astfel Plecat , Distrugător al Gândurilor Dăunătoare , Cel Ajuns la Iluminare Completă – Cel care ai dat atât de multe învățături binefăcătoare discipolilor cu privire la calea de urmat către  compasiune, acelor mărețe și sfinte ființe. Toate îndrumările pe care tu, Buddha, ni le-ai dat vreodată nouă, elevilor tăi, ne-au fost de mare ajutor .

Și tu, Cel Astfel Plecat , Distrugătorul Gândurilor Dăunătoare, Cel Ajuns la Iluminare Completă – Cel care ai instruit la fel de bine discipolii oferindu-le direcția clară. Indiferent de direcția clară pe care ne-ai oferit-o, O, Învingătorule, a fost un lucru minunat . Aceasta, O, tu cel aflat în plăcere, este cu adevărat, un lucru minunat.

Ce înseamnă „aflat în plăcere“? Despre ce plăcere este vorba? Ea este plăcerea iluminării complete, care nu are egal în întreaga lume și în afara ei.

–   Există plăcerea concentrării meditative, este plăcerea simțită atunci când corpul vă ascultă complet. Dacă îi spunem minții să stea nemișcată timp de patru ore, ea nu se va mișca patru ore. Mintea ne ascultă complet. Dacă îi vom spune minții: „acum te concentrezi pe cana asta patru ore”, ea va face ce i-am spus. Concentrarea este însoțită de o plăcere fizică și psihică extraordinară.

–   Plăcerea concentrării meditative este nimic față de plăcerea Nirvanei. Plăcerea Nirvanei este atât de mare, este atât de tentantă, încât cei care intră în meditația care poate să-i ducă la Nirvana nu vor să mai iasă din ea. Înalții Bodhisattva au astfel de meditații. Dacă ei se află pe Calea cea Mare, nu vor să rămână în Nirvana, vor să ajungă la iluminare, de aceea pun pe cineva de pază care să nu-i lase să mediteze prea mult, pentru că plăcerea este atât de mare.

–   În sutra se vorbește despre plăcerea iluminării totale, care este la un alt nivel. Despre asta vorbim și acolo aspirăm.

Apoi, Subhuti puse următoarea întrebare: „O, Învingătorule , ce va fi cu cei care au reușit să urce cu succes pe calea compasiunii ?”

Calea compasiunii este numele dat scopului înalt, în care ne dezvoltăm compasiunea în inimile noastre, pentru a ajunge la iluminare în beneficiul tuturor ființelor.

Subhuti pune trei întrebări:

    1. Cum ar trebui ei să-și trăiască viața?
    2. Cum ar trebui să practice?
    3. Cum ar trebui să-și păzească gândurile?

Cum ar trebui să-și direcționeze gândurile.

Vom spune doar câteva cuvinte despre asta.

A-și păzi gândurile” este o etapă în care persoana deține deja controlul asupra gândurilor sale. Deci, este un practicant foarte avansat, care își poate direcționa gândurile. Spre ce? Spre perfecțiunea înțelepciunii.

Întrebarea următoare este: Cum ar trebui să se practice pentru a atinge acest nivel ridicat de meditație? Cum se face meditația? Și apoi el întreabă cum ar trebui să-și trăiască viața?

 

Cum ar trebui să ne trăim viețile?

De ce pune această întrebare?

Pentru că fără a ne organiza corect viața, nu ne putem dezvolta practica meditației. Dacă fugim în permanență după plăcerile lumești, și vrem să vedem fiecare film și spectacol și să mergem în fiecare călătorie și să fim la toate nunțile, când vom face meditație?

a. Este nevoie de mult efort și timp.

b. Și este nevoie de o minte liniștită.

Dacă citim permanent toate ziarele și mergem la toate spectacolele, ne întâlnim cu toți prietenii, vorbim la telefon cu toată lumea întreagă – când vom avea liniștea necesară pentru a dezvolta meditația? Deci, dacă vrem să ajungem la iluminare, să vedem mai întâi cum ne trăim viața acum?

Mintea care este cu noi în meditație este aceeași minte cu care trăim. Este același corp și aceeași minte care vine cu noi în meditație.

Dacă nu ne liniștim viața, nu vom avea nicio șansă să reușim în meditație. Dacă nu ne schimbăm prioritățile din viața noastră și nu o facem să devină importantă pentru a ajunge la iluminare pentru toată creația, pentru că ființele suferă acum și nu știm cum să le ajutăm, atunci vom continua să fugim după toate inutilitățile și voi ajunge ca toți ceilalți.

Viața este defectuoasă și apoi murim. Acesta este viitorul nostru. Acesta este sfârșitul poveștii noastre. Pot exista urcușuri și coborâșuri, dar este tragică la sfârșit, asta în cazul în care nu vom face ceva în această privință.

Iar Buddha vine și ne spune că putem face ceva. De asta suntem aici. Este ceva de făcut. Lucrurile nu trebuie să fie așa. Este o greșeală că sunt așa. Cine a făcut greșeala? Noi. Suntem învăluiți de ignoranță, nu înțelegem realitatea noastră, și după ce că nu o înțelegem, reacționăm așa cum reacționăm și continuăm să învârtim roata suferinței.

Deci, este cale de ieșire. Dar, înainte de asta, trebuie să ne direcționam viața, să ne schimbăm prioritățile pentru a putea urca pe cale.

În textul „Sursa binefacerilor mele” este un verset care spune:

Binecuvântează-mă să percep că este o curată nebunie
Să fug după bunuri materiale care niciodată nu mă satisfac.
Precum trestia fragilă mă susțin,
Iar natura lor e înșelătoare, sursa tuturor suferințelor ele sunt.
Te rog, ajută-mă să pot simți pe deplin
Acel dor intens pentru fericirea de libertate.

Prima etapă a practicii noastre în acest moment este ceea ce este scris în această rugăciune.

–   Ce fel de viață trăim? Care sunt prioritățile noastre? Cât risipim din timpul nostru?

–   Cât de conștienți suntem că această viață se scurge de la o clipă la alta, și nu mai putem da timpul înapoi? Nu putem adăuga nici măcar o clipă în plus vieții noastre, iar într-o zi ea se va termina. Și ce am făcut între timp?

Majoritatea oamenilor mor cu sentimentul că și-au ratat viața. Asta se spune la începutul rugăciunii: ”Hei, trezește-te! Viața este scurtă și rară. Folosiți-vă de ea”.

Lama Dvora Hla citează în continuare un pasaj din cartea lui Dalai Lama despre tantra, în care este descris modul în care suferim.

Trăim într-un ocean al existenței ciclice, a nașterii și a morții. Un ocean adânc și vast, în care pribegim miliarde și miliarde de eoni. Iar și iar suntem tulburați de afecțiunile mentale: ale dorinței, poftei și urii și care ne atacă ca rechinii.

Părțile noastre fizice și mentale sunt determinate de consecințele acțiunilor trecute și de afecțiunile mentale care se află în curentul nostru de conștiință. Acestea, servesc drept bază pentru suferința noastră prezentă și la rândul lor ele sunt cauza următoarelor noastre suferințe. Și atâta timp cât această existență ciclică, această existență în roata suferinței, va continua, vom avea multe gânduri de suferință în sensul de nemulțumire permanentă: „Dacă fac asta, ce vor spune alții despre mine? Când văd ceva plăcut, îmi spun: „Oh, dacă aș putea să-l obțin.” Când văd că cineva reușește, atunci sunt plin de invidie și gelozie, nu pot suporta faptul că îi merge bine, și îmi spun: „De ce nu eu?” În loc să mă bucur de bucuria lor. Dacă văd pe cineva atractiv, bărbat sau femeie, vreau imediat să am o relație cu el/sau cu ea, și nu mă mulțumesc cu o relație temporară, îl vreau pentru totdeauna. Și atunci, când suntem deja cu aceeași persoană, începem să dorim pe altcineva. Și când întâlnesc pe cineva de care nu-mi place, mă enervez, și încep să mă cert cu el, pentru lucruri mărunte și prostești. Sau întâlnesc pe cineva care mă urăște și imediat simt nevoia să plec de lângă el.

Zi și noapte, noapte și zi, ne petrecem viața în compania afecțiunilor noastre mentale și ne creăm în mod constant dorința pentru ce ne place, și aversiunea și supărarea pentru ce nu ne place și continuăm în acest fel chiar și în visele noastre. Nu ne putem calma niciodată suficient, iar mintea noastră este plină permanent de otrăvurile dorinței, poftei, repulsiei și urii.

Aceasta este descrierea minții în Samsara, o minte prizonieră în închisoarea afecțiunilor mentale. Nu deținem niciun control. Afecțiunile mentale ne controlează. Mintea noastră nu este liberă și, desigur, nu are nici iluminare.

Toată această descriere ne-a dat-o o persoană iluminată care s-a eliberat din închisoare, este pe deplin liber. El ne privește și spune: „Oh! Nu au nicio clipă de liniște”.

De ce? Pentru că nu înțeleg ce se întâmplă cu ei, își creează permanent cauzele viitoarei suferințe, și asta pentru că nu știu să reacționeze corect la ceea ce li se întâmplă. Ei nu înțeleg deloc de unde vin lucrurile care li se întâmplă. De ce nu pot tolera această persoană? De ce mă enervează? De ce nu încetează să vorbească când vreau și eu puțină liniște? Cum se întâmplă de primesc ceea ce nu vreau și nu primesc ceea ce vreau?

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

Lectia 1a- Aci 6

Cursul 6

Sutra „Tăietorul de diamant”

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – prima parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

În acest curs vom învăța Sutra „Tăietorul de diamant (Diamond Cutter). Această sutră este învățătura dată de către Buddha.

 

Kadampa în România

Budismul a venit din India în Tibet. În acea perioadă în Tibet nu a existat budism, nici Dharma și nici vreo tradiție de practică. Primii care au învățat budism s-au numit Kadampa oamenii cuvântului sfânt.

kadampa

Ka          în tibetană înseamnă cuvânt.
Dampa  – sfânt.

O mare parte a curentului Kadampa a fost păstrată, în tradiția tibetană.

 

Marea greșeală

Noi ca ființe umane, facem o mare greșeală în modul de percepție a lumii ce ne înconjoară. Suntem complet orbi față de ea. Nu suntem conștienți de ea, nu știm nimic despre ea. Dar este cauza tuturor suferințelor pe care le avem.

Toată suferința pe care o avem în această viață, orice formă de suferință, fie că este vorba de război, fie că este o boală, fie că sunt lipsuri, fie singurătate, fie că dulăul vecinului care latră noaptea, indiferent ce provoacă necazuri – este rezultatul gândurilor greșite pe care le avem, această eroare în percepția pe care o avem.

Mintea noastră, conștiința noastră este distorsionată. Percepem lucrurile într-un mod distorsionat. Nu pentru că suntem proști sau avem un I.Q. scăzut. Nu! Însăși existența lumii umane este așa. Orice ființă umană care nu este un Buddha și nu este nici un înger cu un corp de lumină care să poată citi gândurile tuturor oamenilor și să-i ajute, fiecare în funcție de ceea ce are nevoie, are perspective înguste, o percepție limitată și obscură datorită aceleiași erori conceptuale.

Scopul acestui curs, Diamond Cutter Sutra – este să ne ajute să vedem eroarea. Nu este ușor. Pentru că dacă ar fi fost ușor, am fi fost cu toți iluminați. Cine vrea să sufere? Nimeni nu vrea să sufere. Deci nu este ușor.

 

Trezirea din greșeală

Va veni ziua când greșeala ni se va dezvălui. Trezirea din greșeală se întâmplă întotdeauna în meditație foarte profundă. Asta înseamnă că dacă vrem să avem șansa ca acest lucru să se întâmple, va trebui să practicăm meditația. Se spune că această experiență profundă în meditație durează douăzeci de minute, alții spun cinci minute, cincisprezece minute. După cum vedem există opinii diferite, deoarece persoana care se află în această meditație nu are nici o idee despre timp, nu are nicio idee despre ceva lumesc. Deci, se estimează că experiența durează douăzeci de minute, jumătate de oră.

În timpul meditației nu există gânduri în minte. Nu există gânduri în sensul obișnuit. Omul nu-și poate spune  – “Oh, acum sunt într-o meditație extraordinară”. Nu are nici un concept despre “eu”, nu are idee de meditație. Omul este complet detașat de simțuri. Putem prăji ceva lângă el și nu va simți mirosul, putem face zgomot puternic, și nu va auzi. Dacă corpul lui este aici în această lume – mintea lui va fi în altă parte, într-o altă lume. Această experiență directă este ceea ce noi numim perceperea vacuității.

Vacuitatea este realitatea ultimă – modul în care lucrurile există cu adevărat. În meditație se vine în contact direct cu această realitate. Ea nu este filosofie; nu este nici gând. Când vorbim despre această experiență directă este ca și când cineva mușcă dintr-un măr și are în mod direct gustul de măr în gură. Acest lucru nu este o descriere sau vreun gând despre gustul mărului – ci este gustul de măr în gură. În acest sens, experiența este una directă, este experiența directă a vacuității.

După aproximativ douăzeci de minute, apare senzația de cădere din această experiență. Persoana care iese din această meditație și revine la lumea obișnuită, are sentimentul de decădere, pentru că mintea lui fusese într-un loc înalt. Cu toate că lucrurile i se vor părea ca și mai înainte, înțelegerea lui s-a schimbat radical.

 

Greșeala înnăscută și cea învățată

Unul dintre primele lucruri pe care îl percepe o astfel de persoană, este că până în acel moment nu a avut în viața lui nici măcar un singur gând corect, că nu a avut niciodată o percepție corectă a realității, și că reacționăm la ceea ce înțelegem, dar nu înțelegem corect. Reacția noastră începe să învârtă roata suferinței, roata durerii. Și toată suferința noastră vine din această profundă neînțelegere; Ea este ca și o boală mortală ce ne afectează încă de la nașterea noastră și chiar înainte de ea.

Budismul ne învață că mintea nu începe când corpul începe. Mintea a început cu mult înainte ca acest corp să înceapă. De fapt, spunem că mintea nu are început. Nu a existat niciodată vreun moment de început, pentru că întotdeauna a existat un moment înaintea fiecărui moment.

Și această tendință de a distorsiona lucrurile și de a nu le percepe corect, este înnăscută. Venim cu ea din viețile trecute, din milioanele și milioanele de vieți pe care le-am avut. De aceea, această tendință de a nu percepe lucrurile așa cum sunt, este adânc înrădăcinată în noi. Deci, nu este de mirare că nu percepem corect realitatea.

Toate acestea le-a spus Buddha. Cum putem să știm că ceea ce spune Buddha este adevărat? Fiindcă Buddha a venit și ne-a învățat. Au existat și alții care au ajuns ca el și ne-au învățat. Cu toții ne-au dat indicații care să ne permită să vedem toate acestea, pentru că nu este ușor. Pentru că mintea noastră greșește tot timpul.

Există o întrebare foarte importantă – dacă mintea mea continuă să facă greșeli, cum poate o minte greșită să descopere adevărul? Această polemică este foarte bine cunoscută în literatura budistă, iar în cursul nr. 12 este dezvoltată mai larg. Răspunsul este că mintea greșită poate percepe greșeala și poate să iasă din ea.

 

Conștientizările celui care a perceput direct vacuitatea

Cel care a perceput vacuitatea în mod direct, după ce a ieșit din ea, va avea o serie de experiențe incredibile, revelații, ca un profet. Revelațiile îi vor veni una după alta, timp de 24 de ore, fiecare în sine fiind o experiență spirituală uluitoare.

    • Acesta va avea abilitatea de a citi mintea altora. În aceeași zi, imediat după meditație, mintea este trează, deschisă, nelimitată, și poate citi mintea altor persoane, și poate vedea exact ce gânduri trec prin capul fiecăruia.
    • Are abilitatea de a vedea viitorul atât al lui, cât și a celorlalți, precum și viețile viitoare.
    • Persoana care trece prin această experiență, își poate vedea propria iluminare, modul în care va ajunge la iluminare, unde se va întâmpla și când se va întâmpla, în ce împrejurări se va întâmpla, și cum se va numi atunci.
    • În această experiență a vacuității, se va întâlni cu ființe divine; Știe în mod cert și foarte clar, că în timpul meditației a avut loc o întâlnire cu o ființă divină. Nu cu corpul acesteia, ci cu conștiința ei divină, cu conștiința lui Buddha. O întâlnire directă cu mintea lui Buddha.
    • Ca urmare a percepției vacuității, Arya este cert în privința căii. Nu mai are nicio urmă de îndoială în ceea ce privește corectitudinea căii. Cel care a întâlnit mintea lui Buddha, în această experiență, are certitudinea completă a corectitudinii lucrurilor. El s-a întâlnit cu Buddha însuși.
    • De asemenea, imediat după ce a avut experiența vacuității, Arya are o înțelegere profundă a tuturor scripturilor budiste. Tot ceea ce se spune în ele, pentru el este foarte clar. Sunt sute de mii de volume de cărți budiste și tot conținutul lor este prezentat înaintea lui foarte clar.

Pentru ca să i se întâmple cuiva această experiență, el va trebui să treacă prin diverse etape:

– Prima etapă, desigur, este să primim învățătură despre aceste lucruri. Și nu orice învățătură, ci cea corectă, învățătura autentică așa cum a transmis-o Buddha.

Vă puteți imagina că lucrurile se pot denatura foarte ușor. Este foarte ușor pentru o persoană care a avut o experiență spirituală înaltă, dar pe lângă cea adevărată, și să predea ceva inexact. Elevul său și el va preda ceva inexact, și astfel cu timpul învățătura se va distorsiona.

De fapt, aceste denaturări se pot petrece, probabil și în alte religii, dar cu siguranță și în budism. Pe parcursul a 2.500 de ani de la Buddha, la fiecare câteva sute de ani, lucrurile se dovedesc a fi denaturate și atunci va trebui să vină un geniu, un mare înțelept care să înlăture distorsiunile. Din fericire, până acum, la fiecare câteva sute de ani, a existat un astfel de geniu care a înlăturat denaturările care s-au infiltrat în învățături. Vom vorbi mai târziu în ce denaturări putem cădea.

Scopul nostru este să ajungem la percepția directă a vacuității.

 

Etapa preliminară și decisivă înainte de iluminare

Percepția directă a vacuității nu este iluminare, ci o etapă anterioară iluminării. Ea se poate petrece cu mult mai înainte de iluminare. Depinde pe ce cale mergem, dar în toată cariera noastră spirituală, budistă sau non-budistă, în această experiență a vacuității este prima oară când apare certitudinea că vom ajunge la iluminare într-un timp definit.

În mod sigur, cu toții vom ajunge la iluminare, dar cât timp va dura nu putem ști. Atunci când o persoană percepe direct vacuitatea, știe că va ieși din suferință și când va ieși din suferință. Se spune că îi va lua cel mult șapte vieți, ceea ce este foarte puțin în comparație cu miliardele de vieți prin care am trecut. Dacă se merge pe calea tantrică, cu îndrumarea adecvată, se poate ajunge pe parcursul a unei singure vieți, ceea ce este uimitor.

Pe de altă parte, dacă o persoană nu ajunge la această experiență, nu va ști cât timp va mai continua să sufere. Știm că suferința va înceta într-o bună zi, dar este imposibil să știm câte vieți ne va mai lua până atunci. Deci, experiența directă a vacuității este o condiție necesară și suficientă pentru a ajunge la iluminare într-un timp relativ scurt, iar fără această experiență – iluminarea nu poate fi atinsă.

 

Conștientizările de după

Când omul iese din experiență vacuității, cu toate că se întoarce la viața anterioară, perspectiva lui s-a schimbat complet. Este uluit să vadă că face aceeași greșeală pe care o făcuse mai înainte și continuă să perceapă lucrurile în mod fals. El nu este suficient de antrenat pentru a face altceva, dar diferența este că el știe acum că ceea ce percepe este greșit. Dar încă nu știe cum să depășească această situație. El va începe o cale lungă în care treptat, treptat, va scăpa de distorsiune.

    1. După cum am menționat mai sus, toate îndoielile față de calea budistă dispar.
    2. Neînțelegerea existenței, a realității dispareși ea. Percepția sa continuă să fie distorsionată, dar înțelege că este deformată. Din punct de vedere intelectual el înțelege greșeala.
    3. Dispare, de asemenea, convingerea că diferitele căi spirituale care nu sunt autenticepot conduce cu adevărat la iluminare.

În zilele noastre există mulți profesori spirituali care oferă o gamă întreagă de procedee. Noi nu știm întotdeauna dacă este bine să mergem pe urmele unui astfel de profesor sau nu, dacă știe despre ce vorbește sau nu. Și cum putem ști? O persoană care a trecut printr-o experiență, are certitudinea absolută: el înțelege care este o cale autentică și care nu.

Cu toate că percepția lui rămâne în continuare distorsionată, el se va folosi de experiența lui ca pe un instrument de a-și elimina treptat neînțelegerile.

 

Sutra „Tăietorul de diamant

În limba tibetană se numește:

Dorje chupa

În limba sanscrită se spune:   

 

 Vajra Chedika

Dorje      – diamant.
Chedika – taie, ceva care taie.

Această sutra a fost dată de Buddha care a trăit în jurul anului 500 î.Hr. Nimeni nu știe exact când a trăit, dar aceasta este data acceptată.

Această carte este prima carte tipărită din lume. Traducerea sa în limba chineză a fost tipărită în anul 800, cu mult înainte de a fi tipărită Biblia. Se spune că Biblia a fost prima carte tipărită din Europa, în jurul anului 1400. Cartea a fost tradusă în chineză, în secolul al patrulea (e.n.) și tipărită în secolul al optulea-nouălea (e.n.) Ea este considerată o carte sfântă în casele budiste. În fiecare casă în Mongolia, de exemplu, există o copie a acestei cărți; desigur înainte de ocupația comunistă.

Este foarte interesant să vedem ce se întâmplă în Mongolia. Comunismul a interzis religia și a ucis toți învățătorii și călugării budiști. După ce a fost înlăturat totalitarismul comunist, mongolii au devenit însetați după Dharma, dar nu au profesori pentru că ei au fost uciși împreună cu mii și mii de călugări. Ei cer oamenilor din Occident să vină și să-i învețe. Geshe Michael a fost invitat de mongoli. El a apărut la televiziunea națională în timpul de vârf al vizionărilor, și milioane de spectatori l-au auzit vorbind despre „Diamond Cutter Sutra”. Deși el le-a vorbit în limba engleză, cu un traducător, oamenilor le-au plăcut mult să asculte limba engleză.

Sutra „Tăietorul de diamant ” este considerată una dintre cele mai importante sutre, și face parte din Prajna Paramita:

Prajna Paramita
Perfecțiunea înțelepciunii

 

Sherab kyi Parol tu Chinpa


    Sherab    – Prajna înseamnă înțelepciune.
    Kyi            – al
    Parol tu  – dincolo.
    Chinpa    – plecat sau a pleca. În limba sanscrită se spune Para.
    Mita         – a merge.

Deci, Prajna Paramita sau Sherab kyi Parol tu Chinpa înseamnă înțelepciunea care merge dincolo sau se mai poate spune înțelepciunea transcendentală.

Înțelepciunea care merge dincolo de ce? Din lumea suferinței în lumea pură.

Există unele antonime:

    • Samsara comparativ cu Nirvana,
    • O lume impură, comparativ cu o lume pură,
    • De la o percepție distorsionată a realității la o percepție corectă a realității.

Prajna Paramita înseamnă perfecțiunea înțelepciunii. Aceasta este traducerea populară în Vest.

 

Perfecțiunea înțelepciunii nominale

Ce este perfecțiunea înțelepciunii?

Nominal, este numele general al colecției de scrieri despre perfecțiunea înțelepciunii, în variații diferite și toate transmise de Buddha.

Numele „Sutrei Inimii” este – Sherab kyi parol tu chinpa sau Prajna Paramita; ea fiind, de asemenea, o sutră a perfecțiunii înțelepciunii. „Sutra inimii” este cea mai scurtă și cea mai concisă dintre ele și, prin urmare, este numită și „inima” – pentru că ea este inima învățăturii. Sutra „Tăietorul de diamant” are 300 de versete lungi. Există versiuni de 8.000 de versete, există o versiune de 25.000 de versete și există o versiune de 100.000 de versete. Cea mai lungă sutră de 100.000 de versete este numită „Sutra lungă a perfecțiunii înțelepciunii”.

Scopul lor este de a aprofunda înțelegerea vacuității. De a o aprofunda cât mai mult, astfel încât să ajungem în cele din urmă la percepția directă a vacuității.

 

Explicațiile asupra vacuității trebuie auzite cât mai mult

Profesorii noștri spun că trebuie să auzim explicațiile despre vacuitate de 7.000 de ori. Deci dacă auziți lucruri pe care le-ați auzit înainte, să nu credeți că este inutil, pentru că nu este niciodată inutil.

Și de ce așa? Datorită faptului că percepția greșită, percepția distorsionată a realității este atât de adânc înrădăcinată în noi, va trebui să facem eforturi pentru a străpunge straturile de ignoranță, pentru a putea înțelege cu adevărat. Va veni un moment când vom spune „aha”!!!

Deci, nu spuneți: „Oh, am auzit asta înainte, iar va vorbi despre pix.”  Veniți la aceste studii cu mintea deschisă, ca și când nu le-ați mai fi auzit.

Ceea ce este important să înțelegem este că Buddha nu a venit să predea nici filozofie și nici religie.

Când veniți să audiați aceste lucruri, încercați să vă întrebați: „Ce înseamnă asta pentru mine? Unde sunt eu în toate astea? Care este înțelegerea mea despre cine sunt eu? Ce este această viață? Care este realitatea?” Încercați cât de mult puteți să ascultați și să nu comparați – „Oh, ei spun așa, alții spun așa”. Nu acesta este scopul nostru, nu suntem la Academie.

Scopul nostru este să ne eliberăm de suferință, iar pentru acest lucru avem nevoie de o abordare personală și proaspătă, de o minte deschisă, proaspătă și foarte atentă.

 

Care este diferența dintre înțelepciune și perfecțiunea înțelepciunii?

Care este diferența dintre perfecțiunea înțelepciunii și înțelepciune? Ce face ca înțelepciunea să devină perfecțiunea înțelepciunii?

Definiția în budism este foarte specifică:

Ceea ce face ca înțelepciunea să devină perfecțiunea înțelepciunii este mintea care percepe înțelepciunea.

Atunci când vorbim despre înțelepciune, vorbim despre percepția vacuității, despre înțelegerea corectă a realității. Deci ce anume o face să fie perfectă? Este mintea care percepe această înțelepciune. Și aici este tocmai diferența.

Putem ajunge la această înțelepciune având aspectul îngust  „Vreau să înțeleg de ce sufăr, și vreau să scap de suferință”. Cu toții trebuie să înțelegem mai întâi de ce suferim, și cum să ieșim din suferință, altfel ce șansă mai avem de a-i ajuta pe ceilalți? Cu toții trebuie să trecem prin această etapă.

Dar, nu vrem să rămânem în acest loc, ci vrem să știm cum putem ieși din suferință. Ceea ce dorim este să ne folosim de înțelegerea de unde provine suferința noastră, pentru a-i putea ajuta și pe alții de a ieși din suferința lor. Este mintea care vrea să înțeleagă lucrurile nu numai din iubirea și compasiunea imensă față de toți ceilalți, ci și din asumarea responsabilității.

Nu avem nevoie numai de o minte care doar dorește să fie bine pentru toată lumea, ci ce ar trebui să facem personal pentru ca ceilalți să nu mai sufere de lipsuri, să nu mai trăiască într-un loc în care viața lor este pusă în pericol.

 

Cum putem facem în mod personal astfel de lucruri?

Dacă mă uit la cine sunt astăzi, cum pot eu garanta că oamenii nu vor suferi de foame, așa că voi spune: „Sunt mult prea mică. Acestea sunt lucruri care mă depășesc. Cum pot să fac eu așa ceva?

Ele mă depășesc acum, pentru că mintea mea încă se află în ignoranță. Buddha a afirmat că avem cu toții potențialul de a ne ridica la acest nivel de perfecțiune și că putem să ajutăm personal pe fiecare dintre noi. Este posibil. Idealul poate părea foarte înalt, dar ce altă opțiune avem? Să rămânem pe loc și să suferim în continuare? Mulți au făcut calea. Buddha ne-a arătat în detaliu cum să facem calea. Toți Buddha fac asta, este cariera lor. Ei vin la noi în moduri diferite, ca să putem face calea și să ieșim din suferință.

Această minte spune: „Astăzi nu știu cum să fac, dar nu mai pot suporta să văd că oamenii suferă. Sunt dezgustat de suferința mea și nu mai pot să văd că și ceilalți sunt în aceeași mocirlă. Voi merge să verific și să fac tot ceea ce îmi stă în putere și îmi voi dedica viața pentru ca nimeni să nu mai sufere de lipsuri. Nimeni.”

 

Bodhicitta

Aceasta este abordarea pe care o numim Bodhichita. Aceasta este atitudinea compasiunii care implică responsabilitatea personală. Nu este numai: „Da, va fi bine”. Întrebarea este: „Ce voi face ca să fie bine?” „Cum pot face asta singur”?.

Când mintea este impregnată cu Bodhichitta, dorința uriașă de a scoate toate ființele din suferință, atunci când ea va percepe înțelepciunea, o va transforma în perfecțiunea înțelepciunii.

Este un nivel complet diferit, chiar dacă este aceeași înțelepciune, pentru că ea devine o armă puternică pentru a lupta împotriva suferinței. Se prea poate să putem ieși din suferință, și fără angajament personal, bodhichita, iubire și compasiune. Dar putem noi oare să ajungem la fericirea sublimă, când oamenii suferă în jurul nostru? Dacă cineva lângă noi este în dureri, putem fi cu adevărat fericiți? Deci nu avem altă posibilitate.

 

Dacă există atâția Buddha, de ce suferința încă mai există?

În sutra „Ornamentul de flori este descris momentul în care Buddha ajunge la iluminare. În momentul iluminării, Buddha oferă iluminarea întregii creații. El o dă cadou. Și cum a dat-o în dar? Din fiecare por al lui Buddha au izbucnit 600 de mii de raze, iar fiecare rază are 5 miliarde de fotoni. Nu cunosc cifrele exact, dar o mare cantitate de lumină, a fost trimisă spre toate ființele vii din univers, și fiecare ființă atinsă de lumină a ajuns la iluminare.

Dacă suntem aici, înseamnă că lumina ne-a atins. Atunci, de ce ființele încă mai suferă? Buddha a dăruit deja iluminarea lui tuturora, de ce ele încă mai suferă?

Depinde de mintea acelei făpturi. Dacă ea ar fi un Bodhisattva avansat, care a acumulat deja nenumărate binefaceri, atunci Buddha poate veni ca învățător, și cu un singur cuvânt poate să-l facă pe Bodhisattva să perceapă pe loc vacuitatea. În literatura budistă, sunt documentate asemenea situații, dar ele sunt rare.

Dacă avem mai puține binefaceri, putem auzi lucruri ca cele din această sutră și să simțim cum ne trec fiori pe spate și părul ni se ridică, pentru că suntem atât de aproape de înțelepciune. Poate fi cineva care să aibă și mai puține binefaceri, dar suficiente pentru a avea urechi de auzit și va spune: „Da, este interesant ce se spune” și nimic nu se va întâmpla.

Deci, de ce depinde? Nu de Buddha. El ne-a dat totul în mod egal. Depinde de noi. Deci Buddha nu este omnipotent în acest sens. El sau ea, au atotcunoașterea. Ei știu exact ceea ce are nevoie fiecare dintre noi pentru a ne îndruma către nivelul următor și ei fac asta tot timpul.

Ei vin tot timpul la noi, cum știm asta? Toți Buddha bat tot timpul la poarta inimii noastre, pentru că au o compasiune imensă. Ei nu pot suporta nici măcar pentru o clipă suferința noastră. Noi suntem cei închiși, inimile noastre sunt ferecate. Ei nu pot să le deblocheze.

Ceea ce pot face, este să vină ca învățători și să ne învețe. Numai cel care percepe vacuitatea, poate întâlni în mod direct mintea lui Buddha. Mintea noastră este mult prea grosieră pentru asta. Frecvențele noastre sunt mult prea joase în comparație cu frecvențele lui Buddha.

Dar Buddha este plin de compasiune, așa că el va apărea într-un mod în care să-l putem percepe. El poate fi Ken Rinpoche, care a sosit în Howell, un oraș mic și sărac din New Jersey și să-și petreacă viața acolo, chiar dacă avea multe alte opțiuni. El a locuit acolo și ne-a apărut în așa fel încât să-l putem auzi, să-l vedem și să avem legături cu el. Pentru un Buddha, nu este dificil să se materializeze într-o formă anume și să trăiască optzeci de ani într-o lume suferindă, pentru ca noi să-i putem auzi înțelepciunea lui.

Deci, să nu credem că ei nu au venit, și nu vin în continuare. Ei se pot manifesta sub toate formele. Poate fi o învățătură obișnuită în clasă, poate fi o persoană pe care o întâlniți și, ca urmare a întâlnirii, aveți o nouă perspectivă sau poate vi se deschide inima puțin, sau deveniți mai atenți, sau mai înfrânați. Acesta este modul în care Buddha acționează. El vine ca cineva care trece peste rând când stați la coadă la supermarket sau la autobuz, ca să vă facă să vă dezvoltați răbdarea. Iar data viitoare când cineva se bagă în fața voastră, mai gândiți-vă înainte de a-i spune: „Domnule, stai la rând!”

 

De ce diamant?

Diamantul din titlul sutrei, servește ca simbol al perfecțiunii înțelepciunii.

Trei caracteristici ale diamantului îl fac să fie un simbol al perfecțiunii înțelepciunii.

Care sunt acestea?

    1. Din punct de vedere fizic, diamantul este cel mai durmaterial din univers; nimic nu-l poate zgâria. Dacă există ceva lung, putem să-i adăugăm un centimetru și va fi și mai lung. Dacă există ceva scurt, putem să-l împărțim în două și va fi și mai scurt. Diamantul are atributul de cel mai dur material din lume, deci are un atribut ultim. Și când vorbim despre perfecțiunea înțelepciunii, vorbim despre realitatea supremă în contrast cu realitatea pe care o numim „realitate falsă”, cea pe care o percepem.

Când vorbim de „realitatea falsă” – nu susținem că realitatea pe care o percepem nu există sau nu este reală. Ea există și funcționează, dar nu așa cum credem noi că ea există.

Datorită durității diamantului, el este foarte dificil de tăiat. Șlefuitorii de diamante au o roată de metal pe care o folosesc pentru a șlefui diamantele, dar dacă nu țin diamantul corect, diamantul va tăia metalul.

Acest atribut ultim al diamantului este similar realității supreme. Spre deosebire de realitatea relativă sau falsă sau convențională – realitatea supremă este absolută. Oricine percepe vacuitatea, percepe exact aceeași vacuitate. Nu există nicio diferență între vacuitatea percepută de Buddha și cea percepută pentru prima oară de un om obișnuit. Vacuitatea unui obiect și vacuitatea altui obiect sunt exact aceeași vacuitate. Este ceva absolut, deci suprem.

    1. A doua caracteristică a diamantului este transparența/claritateasa – spre deosebire de sticlă. Sticla poate fi transparentă, dar dacă facem un geam de sticlă mai gros, el va deveni translucid datorită numeroaselor particule care sunt în el. Un diamant este curat și pur – dacă am putea face un perete gros de un metru din diamant, el ar fi complet transparent și am putea vedea prin el. Nu există nimic în diamant care să nu fie pur. Structura lui chimică îi dă această transparență maximă.

De ce este atât de importantă  această transparență? Deoarece realitatea supremă este așa. Suntem înconjurați de ea tot timpul. Fiecare detaliu din noi, și din viața noastră este pătruns de realitatea absolută. Ochii noștri nu pot să o perceapă. Ea este similară peretelui de diamant. Dacă nu am ști că în fața noastră există un perete cu diamant, nu l-am putea sesiza. Așa se întâmplă și cu realitatea absolută, deși ea este permanent în jurul nostru, nu o putem observa.

    1. A treia caracteristică a unui diamant – dacă am putea sfărâma un diamant, fiecare fragment de diamant are exact calitățile pe care le are diamantul întreg, adică:
        • Are încă aceeași duritate ultimă,
        • Este încă complet transparent
        • Și de asemenea fiecare fragment din el va avea aceleași calități.

De ce este important acest lucru pentru noi? Deoarece vacuitatea, realitatea absolută a fiecărui lucru, este exact aceeași vacuitate. Nu există nici o diferență între vacuitatea mea, a lui Buddha sau a unui pahar de apă.

În tibetană se spune – Ro Chik – aceeași aromă.

 

Ro     – gust/ aromă
Chik – una.

Asta înseamnă că toate lucrurile au aceeași aromă. Cu toții trăim într-o lume cu o gamă largă de fenomene, mirosuri, gusturi și forme – realitatea convențională. În realitatea absolută toate lucrurile au aceași aromă. Cei care au perceput realitatea spun:

Există o singură realitate absolută, de o frumusețe rară, este adevărul sublim care ne poate scoate din orice suferință. Ea este unică și tot timpul este cu noi, numai că noi nu o putem vedea.

 

De ce se spune „Diamond cutter” sau „Tăietorul  de diamant”?

Se spune „tăietor” din motivele următoare:

    1. Primul este că cel care percepe realitatea supremă – percepe direct vacuitatea – are acum capacitatea de a “tăia” toate straturile ignoranței care l-au înconjurat de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte perfecțiunea înțelepciunii, este ca un tăiș care trece prin toate straturile de ignoranță, și are capacitatea să ne despice suferința și să o eliminăm complet. Ea este tăișul care taie Samsara.
    2. Cel de-al doilea motiv – adevărul supremeste cel mai înalt adevăr, iar toate celelalte sunt mici. Ea le taie pe toate.

Perceperea adevărului nu este aceeași cu adevărul. Adevărul absolut este un lucru, iar perceperea directă a adevărului absolut este ceva ce experimentăm și asta este cu totul altceva. Perceperea directă a adevărului absolut are puterea de a ne elimina suferința.

Ce este diamantul? Este adevărul absolut sau adevărul relativ?

Diamantul este adevărul relativ. Este un concept la care mă pot gândi, ceva ce pot simți, nu? Și, prin urmare, nu este adevăr absolut, deoarece adevărul absolut nu are nimic de-a face cu simțurile mele. Deci, diamantul este adevărul relativ.

Atunci când Arya (cel care a perceput direct vacuitatea) coboară din experiența sa și înțelege că i s-a întâmplat ceva uluitor, va căuta un mod de a-și aminti de această experiență. Toți Arya, fără excepție, se folosesc de imaginea diamantului ca ceva care simbolizează experiența lor. Diamantul este un lucru pământesc – ceva lumesc care simbolizează o experiență în care nu există nimic lumesc.

De aceea, dintre toate lucrurile pământești, datorită naturii supreme a diamantului, el este cel mai apropiat lucru de experiența adevărului suprem.

Și cu toate că diamantul este lucrul cel mai asemănător, nu este deloc același lucru, pentru că nu există nimic lumesc care să semene cu adevărul absolut.

Este ca și cum ar fi o tăietură între diamant și adevărul suprem. Ele sunt două lucruri complet diferite.

După ce Geshe Michael a perceput vacuitatea, timp de cincisprezece ani a muncit într-o firmă care se ocupa de diamante, nu pentru că era interesat de bijuterii, de diamante, de bani sau de această industrie. El a mers acolo doar pentru a fi cu diamantele tot timpul, pentru a-și aminti de experiența prin care a trecut.

De aceea diamantul este folosit ca simbol al adevărului absolut.

 

Deci, am enumerat câteva motive:

    1. Această realitate supremă este mult mai mare decât celelalte, pentru că le taie pe toate.
    2. A doua este că percepția directă a realității ultime, acea experiență directă a vacuității, taie lumea Samsariei, suferința noastră, vălul ignoranței.
    3. Și a treia este că diamantul și realitatea supremă sunt două lucruri complet diferite, nu există nicio asemănare. Cu toate că diamantul este cel mai asemănător lucru, totuși nu există nicio asemănare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lectia 3b – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

În continuare vom face o meditație pentru a ilustra ce înseamnă să luăm asupra noastră boala sau durerea altcuiva.

Meditația: A lua durerea altora

Așezați-vă comod, spatele să fie drept. Relaxați-vă cât puteți de mult, dar să nu adormiți. Sunteți relaxați dar și vigilenți în același timp. Așa că vedeți ce trebuie să faceți pentru a ajunge la această stare.

Fiți atenți la poziția în care stați. În meditație, este foarte important ca spatele să fie drept. Dacă stați pe scaun, picioarele trebuie să atingă podeaua.

Mâinile sunt puse în poală, cea dreaptă peste cea stângă. Dacă este necesar, puneți o pernă care să susțină mâinile pentru a nu trage umerii înainte deoarece este important ca trunchiul să fie drept.

Închideți ochii ușor. Umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată, nici prea coborâtă.

Concentrați-vă pe respirație. Urmăriți senzațiile la trecerea aerului prin nări și încercați să numărați zece respirații fără să vă încurcați.

Încercați acum să vă amintiți când v-ați supărat ultima oară. Întoarceți-vă la acest moment și încercați să vi-l reamintiți cât mai clar în mintea voastră. Aduceți-vă aminte de circumstanțele întâmplării și încercați să vă conectați din nou la acel sentiment puternic de supărare care l-ați simțit atunci. Cineva a spus ceva, cineva a făcut ceva, care v-a enervat foarte tare. În scopul acestei meditații vrem să stârnim din nou această mânie chiar acum.

Vom lucra acum cu această supărare, iar dacă vă este greu acum să o simțiți din nou, puteți lucra cu o altă emoție negativă pe  care o aveți în obișnuință. În această meditație vom transforma această supărare. Aceasta este meditația Lo jong, de transformare a emoției negative.

Readuce-ți în minte, această supărare cât puteți mai bine și concentrați-vă pe ea. Încercați să simțiți mânia foarte clar atât în ​​corp, cât și în minte. Puneți-vă din nou, în acea situație care v-a provocat acea furie sau emoție negativă.

Supărarea vă domină și este mai puternică ca voi. Nu sunteți capabili de a o reprima, și ea se ridică în forță și vă stăpânește. Și acum o vom folosi, și o vom transforma în cale.

În timp ce simțiți supărarea, începeți să luați supărarea sau furia oamenilor din jurul vostru. Supărarea voastră crește acum și mai mult, dar ea nu mai este doar a voastră pentru că i s-a alăturat și supărarea celor din jurul vostru.

Atrageți spre voi furia oamenilor din jurul vostru. Faceți efort pentru a adăuga supărării voastre și supărarea celorlalți. Luați în voi supărarea celorlalți, și în același timp în care o experimentați, ardeți-o. Prin faptul că ați luat în voi supărarea celorlalți, ați distrus acum complet supărarea lor.

Continuați să atrageți spre voi supărarea lor. Energia supărării a pus stăpânire pe voi, și trageți spre ea toată energia supărării tuturor celor din jurul vostru, și cercul se extinde cu toți oamenii din orașul vostru, din țara voastră, din întreaga lume. Toate supărările lor le luați în voi, și în acest fel ați eliminat supărarea din ei.

Și când le luați supărarea, luați în voi și rezultatele supărării lor. Acum nu vor mai fi nevoiți să sufere consecințele supărări lor, pentru că ați luat-o în voi și ați ars-o cu supărarea voastră.

Cu ajutorul energiei furiei, care este o energie care arde, o energie a focului, ardem supărarea celeilalte persoane. Lăsați acest foc să ardă supărarea celorlalți și suferința care ar fi putut să vină ca urmare a mâniei lor. În acest moment, karma supărări fiecărei ființe, rodește în voi și o distrugeți acum prin experiența voastră.

Rezultatele supărării: un mediu înconjurător greu, boli, oase rupte, zgomote puternice. Toate aceste rezultate ale supărării și multe altele, toată suferința din această lume, și din infern, rodesc și ard în interiorul vostru acum. Fiecare omor, fiecare crimă, totul arde acum în corpul vostru, în interiorul furiei voastre.

Continuați să ardeți chiar și cauza supărării. Ardeți tendința celorlalți de a fi atașați de concepția greșită care le provoacă suferință, ardeți tendința lor de a vedea lucrurile că vin de la sine. Distrugeți toate acestea prin furia voastră.

Furia voastră este forța care distruge toate aceste lucruri.

Focul furiei voastre devine acum o mare binefacere care distruge suferința celorlalți. Continuați să luați asupra voastră toată suferința lor, orice fel de durere și suferință. Imaginați-vă că le azvârliți în focul furiei voastre, și focul le mistuie complet.

– Vedeți pe cineva a cărui casă a fost distrusă și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul vostru.

– Vedeți o fetiță pe bancheta din spate a mașinii a cărei păpușă a căzut pe geam și părinții nu vor să se întoarcă ca să-i ia păpușa. Copilul plânge și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o.

– Vedeți o mamă care intră într-un magazin cu fiul ei, și o bombă explodează acolo și fiul el este ucis. Mama este chinuită de durere. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul furiei voastre. Vedeți-vă furia distrugând complet durerea altora.

– O femeie se trezește dimineața și vede că iubitul ei a plecat de acasă și plânge de durere. Luați-i durerea în voi, și ardeți-o.

– Câți oameni sunt acum în lume care sunt în dureri, plâng și suferă? Mergeți la ei, luați-le toată suferința și ardeți-o cu focul furiei voastre.

Puteți deschide ochii.

————

Aceasta înseamnă să luăm suferința altora și să transformăm durerea și suferința altora, inclusiv a noastră, într-un mijloc de a acumula multă bunătate. Acesta este Lo Jong – transformarea. Ne folosim de supărarea noastră. Și în mod paradoxal, cu cât supărarea este mai puternică, cu atât acumulăm mai multe binefaceri, pentru că focul nostru este mai puternic.

Pentru că ce este supărarea/furia? Este o formă de energie pe care o folosim greșit. Acum o vom lua și vom transforma într-un foc care arde durerea.

Aceasta este o meditație foarte, foarte puternică. Și ea se poate face oriunde. Dacă o sămânță karmică rodește, și supărarea ne ia cu asalt, ce vom face atunci? Dacă vom practica această meditație, instantaneu vom folosi această energie pentru a arde durerea și suferința celorlalți. Apoi automat supărarea se transformă în binefacere.

„Instant karma”

Frumusețea acestei practici este că ne folosim energia pentru a distruge furia, pentru a distruge durerea. Aceasta este ideea acelui înger furios care vine și distruge tot ceea ce îmi provoacă suferință.

De fiecare dată când ceva se ridică în mintea mea, orice lucru pozitiv sau negativ, îl pot transforma în binefacere. Iar acest lucru va aduce multă binecuvântare altora.

Este adevărat că ni se pare că luăm furia celorlalți și acum noi suferim. Dar dacă vom practica, vom vedea că se va întâmpla exact invers de ceea ce spune logica noastră normală. Iar logica noastră obișnuită nu este bună, pentru că suferim.

Oamenii care fac această practică, viața lor se va transforma în paradis. De ce? Pentru că acumulează o Karmă extraordinară. Această dorință de a elimina durerea altora în meditație, și mai ales dacă energia este puternică, lasă amprente foarte puternice în mintea noastră. Iar când vor rodi, voi fi forțat să experimentez o lume cu mai puțină durere și suferință. Așa cum Karma mă forțează acum să fiu furios, ea mă va forța să simt plăcere și extaz.

Această practică este potrivită mai ales pentru persoanele care tind să se enerveze mult, de exemplu, sau au alte emoții negative.

Pe site-ul Dharmakaya.ro aveți învățătura „Ucide supărarea”, care vă spune că totul vine din voi, voi ați plantat semințele. Este adevărat că atunci când supărarea a pus stăpânire pe noi, nu este momentul să medităm asupra Vacuității, dar putem în momentele de liniște să facem meditația anterioară. Iar acest lucru va da rezultate frumoase

Putem numi „instant Karma”. Faptul că am plantat semințe atât de puternice de a lua suferința altora, acum nu mai putem suferi. Din cauza corelațiilor.

A te pierde în durerea lor: schimbarea de sine cu ceilalți

Ce se întâmplă când cineva este foarte bolnav? În primul verset din capitolul – corelații, scrie să luăm asupra noastră bolile altora. Când cineva este foarte bolnav și chinuit de dureri fizice puternice, sau are o mare tristețe în inimă, nu este cazul să mediteze asupra Vacuității, pentru că emoția este prea puternică și ne stăpânește.

Soluția este Bodhicitta. Bodhicitta „aparentă” și Bodhicitta „supremă”.

Învățăm să ne pierdem în durere, în ceea ce am numit:

Compararea și schimbarea de sine cu ceilalți

Atunci când avem dureri, am putea să ne amintim că mai sunt și alții care suferă de aceeași durere pe care o avem noi acum, fie că este fizică, fie că este mentală. Milioane de oameni din întreaga lume suferă chiar acum de aceeași durere.

Când luăm asupra noastră durerea lor, prin durerea noastră, vom spune: „Fie ca nimeni acum să nu sufere de această durere, iau durerea lor asupra mea”. Acesta este Dak Shen Je. Ne punem în locul celuilalt, și spunem: „mi-aș dori să nu-l mai doară, să vină la mine durerea lui”. Ne deschidem în fața durerii lor, și suntem gata să o luăm asupra noastră. Oricum mă doare acum, oricum sunt bolnav.

Dacă ne amintim, după ce ne-am antrenat să luăm durerea altora, să ne creăm Bodhicitta, gândul de compasiune, dorința puternică și sinceră de a le înlătura durerea celorlalți, vom vedea rezultate în mod automat.

Va duce automat la Bodhicitta supremă, pentru că mă pierd în ea. Mă pierd în mod deliberat în durerea altora. Spun: „ok, acum mă doare foarte rău. Și pe alții îi doare la fel. Mă pun acum în locul lor și mă pierd în durerea lor”.

Când mă pierd în durerea lor, eu – Dakdzin ( atașamentul de sine)-  Karma se schimbă. Până nu încercați, nu veți ști dacă este adevărat. De fiecare dată când meditația nu reușește, aceasta este practica care trebuie făcută, de a ne deschide, de a ne pierde în durerea celorlalți, de a aduce durerea lor la noi.

Practicarea compasiunii ne deschide inimile. Bum! Înțelegem Vacuitatea. Acesta este motivul pentru care se spune că practicarea compasiunii ar trebui să vină înaintea practicii Vacuității, altfel nu avem nicio șansă pentru că inima noastră este închisă.

Etapele meditației

Voi repeta acum pașii meditației:

  1. A lua de la ceilalți o afecțiune mentală.

În prima etapă, avem o afecțiune mentală,  cum a fost supărarea în meditația noastră. În prima etapă a meditației luăm asupra noastră aceeași suferință mentală pe care o au și ceilalți.

Dacă avem o boală, luăm de la alții aceeași boală. Este important de subliniat, că nu păstrăm în noi nicio afecțiune mentală și nicio boală, ci le distrugem în noi, le ardem.

  1. A lua de la ceilalți rezultatele karmice ale afecțiunii mentale.

În a doua etapă a meditației luăm asupra noastră nu numai supărarea, sau boala sau o altă afecțiune mentală, ci și rezultatele karmice ale acestei afecțiuni, ale noastre și ale altora. Dacă acea persoană este supărată și apoi Karma se întoarce asupra lui sub forma ori a unui atac de cord, ori este îndepărtat de alții, ori oamenii se supără pe el, vom arde în noi și această Karmă a efectelor supărării lui.

Dacă facem bine această practică, atunci vom arde și rezultatele karmice ale supărării noastre.

  1. A lua de la ceilalți sursa afecțiunii mentale, adică ignoranța lor.

În a treia etapă, nu le luăm numai supărarea și consecințele ei, ci și sursa supărării, adică atașamentul lor de sine.

De ce sunt supărați? Cineva i-a supărat. Ei cred că cineva a venit la ei și le-a făcut ceva sau le-a spus ceva. Ei nu înțeleg Vacuitatea, care este sursa suferinței lor. De aceea le luăm ignoranța, neînțelegerea realității lor.

Pentru că dacă înțelegem Vacuitatea celui care ne vorbește, nu ne mai putem supăra pe el. Nu există în afara noastră niciun factor care să ne enerveze, așa cum nu există niciun pix care să vină de la fabrică.

Numai prin faptul că i-am ajutat pe alții să scrie în trecut, pot proiecta pe o bucată de plastic un instrument de scris. Nu există persoană care să mă enerveze, el în sine. De aceea, în momentele mele de furie îmi este foarte greu să-mi aduc aminte de Vacuitatea celui care m-a insultat. Dar poate văd asta la alții.

Dacă am învățat un pic despre Vacuitate, și văd pe cineva care se supără pe altcineva, atunci poate voi înțelege, că supărarea unuia nu vine de la celălalt. Automat plantez în mine semințe de înțelepciune. Pentru că nu mă pot scăpa singur de supărare, fac asta indirect, folosindu-mă de ceilalți.

Focul binefacerii

Ce se întâmplă cu supărarea noastră când facem această practică? Atunci când începem să ne uităm cum alții nu-și înțeleg obiectul supărării lor, nu vom mai continua să fim supărați. Chiar dacă starea noastră de spirit se schimbă.

În loc ca energia supărării să curgă puternic prin canalul drept, acum trecem la gânduri de înțelepciune. Asta ne va calma automat supărarea.

Începem automat să gândim: „Dacă ei nu-și înțeleg obiectul, poate nici eu nu-l înțeleg pe al meu”. Acest gând care este antidotul ignoranței și este antidotul furiei, se va strecura în mintea noastră.

Când le luăm altora ignoranța, simultan ne-o eliminăm și pe a noastră.

Să zicem că reușim să înțelegem că nu avem pe cine să ne enervăm. În budism spunem că ne enervăm pe o barcă goală. Mă aflu cu barca pe lac și o alta vine în viteză spre mine să mă ciocnească. Sunt furioasă și când mă uit mai bine, în barca care venea spre mine nu se afla nimeni. Barca este goală.

Obiectul pe care m-am supărat este gol. Ok, dar încă sunt supărat. Chiar dacă înțeleg că nu am pe cine să mă supăr, energia este deja aici. Ce fac acum? Supărarea este foc! Energia focului care a crescut în mine, acum o pot transforma în ceva complet diferit. Orice emoție se transformă într-un foc, care va arde ceea ce nu funcționează în lumea mea. Va arde tot ceea ce provoacă suferință în lumea mea, iar acest foc va deveni un foc al binefacerii.

Aceasta este o metodă foarte bună, pentru cei care tind să se enerveze foarte repede, de a lua supărarea și a o transforma în focul binefacerii.

Înțelegând Vacuitatea persoanei pe care ne-am supărat, energia s-a mutat din canalul drept în canalul central, și s-a transformat într-o energie a binefacerii.

În mintea noastră nu pot exista două gânduri în același timp. Mintea noastră se concentrează în fiecare moment pe un singur lucru. Acum mi-am schimbat focalizarea minții, ea nu se mai poate concentra pe „ce mi-a făcut și ce mi-a spus”. Acum mă concentrez pe înțelepciune, și mi-am transformat supărarea.

Deci ce vom face? Închidem ochii și cu toată forța noastră luăm în noi furia celorlalți, și o transformăm în binefacere. Deci, aceasta este o metodă în care ne folosim de forță, pentru că ne gândim la Vacuitate și nu la „ce mi-a spus, ce mi-a făcut”.

Practica în momentele de emoții intense

Deci, aceasta este practica în momentele de emoții mari, foarte puternice:

– Fie că este vorba de o supărare puternică,

– Fie că este o mare tristețe,

– Fie că este o durere puternică,

– Fie că este o mare pierdere.

Ceva ce simțim foarte puternic. Aceasta este oportunitatea. Pentru că, cu cât emoția este mai puternică, cu atât energia din spatele ei este mai puternică. Cu cât energia este mai puternică, cu atât amprenta karmică este mai puternică, și va rodi mai repede, eliminându-ne suferința mai repede.

Dacă învățăm Lo Jong, putem să ne folosim de emoțiile noastre puternice, negative, pentru a le transforma în binefaceri, atât pentru noi cât și pentru alții.

  1. Lărgirea perspectivei

În a patra etapă a meditației, dacă suntem suficient de puternici și am studiat puțin mai mult, ne extindem perspectiva.

Nu luăm supărarea doar a celor din jurul nostru, sau a celor din lumea noastră, ci mergem în fiecare colț al universului și luăm supărarea ființelor de acolo. În toate colțurile universului pe care le cunoaștem sau poate doar am auzit de ele.

În cursul 8 am învățat despre existența și a altor lumi suferinde, tărâmul infernului unde suferința este groaznică sau tărâmul spiritelor flămânde. Luăm toată durerea întregii omeniri. Continuăm să ne extindem și să luăm totul. Și spunem: „Această emoție puternică care mă stăpânește și îmi provoacă suferință, va servi acum pentru a arde toată suferința din întregul univers, din toate colțurile universului”.

  1. Dedicarea

La sfârșitul meditației, pe care nu am făcut-o, există etapa dedicării. Datorită faptului că prin această meditație am acumulat o Karma extraordinară, acum vrem să-o întărim.

Cum? O dedicăm. Trimitem binefacerea pe care am acumulat-o, tuturor făpturilor de la care le-am luat durerea, și le umplem de plăcere și extaz. Și așa încheiem meditația.

Să nu alunecăm spre o practică teoretică

Există un pic de pericol când facem o etapă de extindere.

Noi nu cunoaștem făpturile din acele tărâmuri ale universului și durerea lor, nu le-am văzut, nu le-am întâlnit și practica ar putea deveni ceva teoretic. Și nu asta se dorește. Ceea ce dorim este ca practica să fie tangibilă, reală, și să lucrăm cu energia acestei emoții.

Așa că nu mergeți într-un loc pe care nu-l înțelegeți, un loc cu care nu vă puteți conecta  și în care vă puteți cufunda cu adevărat, în durerea lor și de a o lua în voi.

De exemplu, învățăm în Tong Len să luăm durerea altora și să le trimitem lumină.

Și de multe ori practica se transformă în cuvinte, iar ea va fi slabă. Trebuie simțite aceste lucruri. De aceea trebuie să ne folosim de emoția noastră pentru a simți cu adevărat durerea celorlalți.

Repararea lumii

Datorită faptului că tot ceea ce vedem în lumea noastră, tot cea ce ne deranjează cel mai mult în lumea noastră, vin din noi, va trebui să lucrăm mai întâi cu ele. Și cu ele putem lucra cel mai bine pentru că sunt cele mai apropiate de noi. Și avem nevoie de asta pentru a ne purifica cât putem mai bine.

Pentru că acum, am creat o lume de suferință. Lumea noastră este plină de suferință;

– multe boli,

– multă tristețe,

– mult doliu,

– multe crime,

– multe lipsuri,

– multă singurătate.

Toate acestea noi le proiectăm în lumea noastră. Toate acestea trebuie să le purificăm pentru a ajunge la iluminare. Și este mult de muncă.

Maestrul Shantideva spunea: „Pot hrăni pe fiecare om flămând sau să-l consolez pe fiecare îndoliat din lume?

Nu pot face asta și nu asta e practica. Nu asta trebuie să facem pentru a ajunge la iluminare. Sigur că trebuie să-i ajutăm pe cei fără adăpost sau pe cei flămânzi sau pe cei bolnavi și așa mai departe. Dar dacă înțelegem că ei au venit de la noi, atunci trebuie să purificăm aceste semințe în noi, și lumea noastră se va schimba dintr-o dată.

Maestrul Shantideva spune:

Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?

Vreau să merg și sunt o mulțime de spini pe jos. Așa că vreau să acopăr spinii, fac trotuare, drumuri. Oare pot acoperi totul? Nu, nu pot acoperi totul. Pot să elimin toți spinii din lume? Nu, nu pot, deci ce să fac? Maestrul ne spune: „Pune-ți pantofi!”

Dacă totul vine din inima noastră, trebuie să o purificăm, și atunci n-o să mai vedem durere în lumea noastră.

Întrebare: Când luăm suferința altora, nu ar trebui să le cerem permisiunea?  Poate că ei vor această suferință.

Răspuns: Dacă este adevărat că ei vin de la mine, nu le-am cerut voie să-i proiectez suferind. Am făcut asta fără voia lor, iar acum le iau suferința fără permisiunea lor.

 Rezultatele practicii

  • Accelerează înțelegerea Vacuității.

Această practică este foarte puternică, pentru că ea ne duce de fapt spre Vacuitate, folosindu-ne de viața noastră reală. Așa că folosim emoțiile intense care apar în viața noastră ca mijloc de a ne aprofunda înțelegerea Vacuității.

  • Automat vom începe să ne simțim mai bine.

Un alt lucru interesant care se întâmplă aici este că, pe măsură ce luăm durerea altora, din înțelegere, cu forță și sinceritate, deschizându-ne inima, automat vom începe să ne simțim din ce în ce mai bine.

  • Dacă practica se face în momentul morții, va duce în paradis.

Va mai amintiți de povestea despre Geshe Chekawa din Lo Jong 2? El încerca să spună elevilor lui care stăteau în jurul patului său de moarte, cum practică în momentul morții. El spunea:
Nu pot, nu pot“, „Ce nu poți?” îl întreabă elevii, „Încerc să mă cobor în infern ca să ajut ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri”.

Geshe Chekawa a fost un mare Bodhisattva și cu o putere incredibilă de concentrarea. El se ruga din toată inima să coboare în infern, și tot ce vedea erau îngerii în jurul lui, pentru că se întâmplă exact invers. Datorită Karmei care era atât de puternică.

  • Această practică ne transformă viața într-una meditativă,

Plăcerea înțelegerii se va intensifica în viața noastră. Practica va da sens întregii vieți.

  • și de asemenea, ne va ajuta să intrăm în stări de meditație foarte profunde.

Așa cum am spus, nu putem preveni tot răul din lume, dar îl putem transforma pentru că vine de la noi.

În caz de boală sau emoție deosebit de puternică

Când există o boală foarte gravă sau când există suferință psihică foarte puternică, tristețe foarte mare sau depresie foarte puternică sau durere foarte puternică, va fi dificil în aceste situații să se intre în meditația pe care am făcut-o.

Dar încă se poate practica. Și modul în care o facem este să repetăm ​​iar și iar propoziția următoare: „Fie ca durerea tuturor ființelor să rodească acum în mine”. Și asta-i tot. Ca o mantră pe care o repetăm iar și iar. „Prin durerea mea, iau durerea tuturor ființelor”. Ne imaginăm că suferim și de durerea lor. Durerea noastră este de fapt durerea altora. Oricum suntem chinuiți de durere, așa că lăsăm și chinul lor să vină la noi.

În timp ce facem asta, ne ardem Karma care ne-a cauzat suferința. Activăm antidotul direct pe Karma care ne-a provocat durerea. Este „instant Karma”.

Există multe întâmplări despre practicanții budiști care s-au vindecat de boli grave, cancer terminal, orbire și situații foarte dificile prin această practică.

Și dacă mergeți mai departe, veți fi chiar bucuroși să faceți asta. Din iubire pentru ceilalți, le luați durerea, și sunteți gata să vă doară și mai mult, numai să nu-i mai doară și pe ei. Veți spune: „Să vină la mine”. Aceasta este practica păunilor Bodhisattva.

Aceasta este o practică foarte, foarte frumoasă, dar și grea. De ce este grea? Pentru că nimeni nu vrea să sufere, nimeni nu vrea să fie bolnav, în afară de păunul Bodhisattva care înțelege Vacuitatea, care înțelege că tocmai asta îi va transforma suferința.

De aceea păunul Bodhisattva, practicanții Lo Jong, iubesc boala, dar nu pentru că vor să sufere, ci pentru că știu să o folosească pentru a transforma suferința din lume. Lor le plac afecțiunile mentale pentru că știu cum să le folosească pentru a elimina suferința din lume. Orice formă de durere, este planta otrăvitoare a păunilor. Pentru că fiecare este o oportunitate de a practica.

Maica Tereza

Și avem exemplul Maicii Tereza. În Calcutta avea grijă de bolnavi, de săraci, de cei cu boli contagioase, cu răni deschise, cu puroi. Le spăla rănile, îi îmbrăca, îi îmbrățișa. Niciodată nu s-a molipsit sau s-a îmbolnăvit de vreo boală. Pentru că bolile, în sine, nu sunt contagioase. Sunt goale. Maica Tereza a activat un antidot atât de puternic încât nicio boală din lume nu s-a lipit de ea. A preluat bolile tuturor celorlalți.

Acest text, ne spune că dacă sunt dispuși să luăm la noi supărările și suferința altora, ne vom vindeca exact de aceleași lucruri. Aceasta este concluzia acestei practici.

Dacă ne folosim de orice fel de durere, de orice boală, pentru a ne deschide inima, va veni ezitarea, va veni reticența, și este firesc. Exact în acest loc al ezitării, este adevărata muncă.

Și dacă voi face această muncă, numai atunci voi putea distruge suferința altora și a cauzele acestei suferințe în mine. Concluzia aici este că în acest fel învăț cum să iubesc cu adevărat, cum să-mi deschid inima.

Transformă săgețile în flori

Și dacă vom fi buni în această practică, vom începe să transformăm orice lucru care ne apare în viață, orice lucru va deveni o cale, va deveni o binefacere.

Există faimosul exemplu al lui Buddha care stă sub arborele Bodhi în meditația asupra iluminării sale, iar toate forțele întunericului și demonii vin și trag săgeți în el. Iar Buddha le transformă prin puterea iubirii sale și a meditației sale într-o ploaie de flori.

Demonii trag săgeți și la Buddha ajung flori, pentru că el le transformă.

Aceasta este practica.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 3a – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Vom începe seria de corelații enumerate de autorul nostru Maestrul Dharma Rakshita.

El a trăit în India la sfârșitul primului mileniu, a transmis învățătura Lordului Atisha și de la el, a ajuns la noi pe linia tibetană.

Dacă citim cu atenție primele pagini, vom vedea că acolo este scris aproape tot ce nu funcționează în viața noastră. Și ne dă și medicamentul și vom trece peste asta în curând.

Tâlhar, șarlatan și dușman

La sfârșitul celei de-a doua părți el spune:

Dacă așa stau lucrurile,
Mi-am dat seama în sfârșit
Cine este dușmanul aici.
Am prins tâlharul care stătea la pândă
Pregătit să-i cad în a lui capcană.

Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.
Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Atașamentul de sine despre care am vorbit:În tibetană – această tendință de a mă atașa de mine este sinonim cu a nu înțelege Vacuitatea mea. Ceea ce este același lucru cu a nu înțelege Vacuitatea fenomenelor din jurul meu și a nu înțelege Vacuitatea în general. De aceea, acest studiu vine să ne ajute să înțelegem mai bine Vacuitatea.

Maestrul numește tâlhar, această tendință de a mă atașa de mine însămi, de a crede în propria mea existență, de a crede că exist în sine și că oamenii din jurul meu există în sine și fenomenele vin din afara mea și nu depind de acțiunile mele.

Această concepție greșită este tâlharul care îmi fură viața. El spune „îmi fură viața, mă înșală, este șarlatan”.

De ce mă înșală și este șarlatan?

Pentru că vreau bani, vreau un partener,  vreau sănătate, și ce să fac? Unde le caut? Caut afară, caut tot felul de site-uri de întâlniri, caut să mă sustrag de la taxe ca să-mi rămână mai mulți bani, caut tot felul de medicamente, caut în toate locurile greșite.

Această concepție greșită de a crede că lucrurile vin din afara mea și nu mă văd pe mine ca cea care mi-am creat lumea, inclusiv ceea ce este bun în ea și ce este rău în ea – această concepție îmi fură viața, mă înșală, mă amăgește. Caut tot timpul soluțiile și fericirea mea – în locurile greșite. În cele din urmă energia vieții se epuizează și mor și nu am realizat nimic.

Așa că îl numește șarlatan.

Îngerul mânios care vine în ajutorul nostru

Maestrul cheamă în ajutor un înger, un demon ca cel din pictura de mai jos.

Îl strigă:

O, rege al cunoașterii secrete!

El este un înger tantric, arată ca un demon, ca un înger al morții. El spune:

O, rege al cunoașterii secrete
Și al mantrelor care torturează
Pe toți acești dușmanii ai mei.

Cei care practică Tantra primesc mantre care vin să tortureze și să chinuie dușmanul. Cine este dușmanul? El este: atașamentul de sine, neînțelegerea Vacuității, concepția greșită. Toată practica tantrică vine să ne ajute, printre altele, să ne eliminăm concepția greșită.

Maestrul îl descrie:

„Stă ferm pe picioarele deschise,
Cu ochii arzând, cu fălcile deschise și cu colții scoși”

El spune: Du-te și înfigeți colții în carnea dușmanului meu. Cine este dușmanul meu? Amintiți-vă, el este concepția mea greșită.

El strigă după ajutor pentru a fi ajutat să-și elimine suferința. Și zice: Apucă roata cuțitelor și aruncă-o pe acest dușman îngrozitor al meu, învârte-o de trei ori. Și spune:

Apucă roata cuțitelor,
Apucă roata karmei,
Și arunc-o spre demonul cel crud,
Demonul atașamentului de sine!

El este cel care îmi fură viața
Și viața celorlalți,
El este cel care mă face să încalc
Jurămintele și promisiunile luate
Prinde-l și adu-l de unde se ascunde!

Dintr-o dată cuvintele se schimbă, deodată el nu mai este Lordul Morții, ci este dușmanul Lordului Morții. Datorită practicii noastre bune, acel lucru care mă ucide, devine lucrul care îmi ucide moartea. Trece printr-o transformare, trece prin Lo Jong.

El spune:

Vino, dușman mânios al Lordului morții,
Și prinde-l, prinde-l imediat!
Lovește-l, lovește-l acum!
Lovește în inima dușmanului meu!

Acum este un nou capitol, și un nou refren. El spune:

Vino mugind și zdrobește-i craniul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Ce este cel mai mare dușman al meu.

Îl invită pe acest înger mânios la el, care este imaginează acel lucru care-mi afectează viața, care nu funcționează, moartea mea, bolile mele, suferința mea.

Un demon îngrozitor.

Și prin practica mea, când înțeleg Vacuitatea, el va deveni cel ce va ucide ceea ce mă ucide pe mine.

– Îmi ucide moartea mea.

– Îmi ucide necazurile mele.

– Îmi ia toată suferința și o transformă în plăcerea divină.

De aceea, maestrul cheamă această putere imensă pentru a-l ajuta.

Acest Lo Jong este de fapt foarte, foarte puternic, pentru că invită forțe care sunt cu mult mai mari decât ale noastre. Cu toate că le avem, dar nu le-am cunoscut până acum. El îl invită să ne ajute în această luptă cumplită cu suferința noastră cumplită.

Cele două fețe ale demonului

Maestrul ne arată care sunt cele două fețe ale teribilului demon care ne omoară. Am spus, că una este Dak dzin și cealaltă este Rang Chen Dzin – prețuirea de sine.

Și am spus că prețuirea de sine este egoismul. Este de a mă pune pe mine pe primul loc, de a avea grijă în primul rând, de mine. Asta facem aproape sută la sută din zi. Acesta este rezultatul faptului că eu cred într-un sine propriu de care trebuie să am grijă. Adică, el este rezultatul faptului că sunt atașat de mine.

Deci cine este acest dușman pe care-l caută ca să-i zdrobească craniul?

Acest dușman este ignoranța noastră, este neînțelegerea Vacuității. Trebuie să învățăm cauzele karmice pentru tot ceea ce nu funcționează pentru noi, deoarece căutarea noastră convențio-nală, de a găsi soluții la problemele noastre, nu funcționează. Marele maestru indian Arya Nagarjuna, care a trăit la începutul primului mileniu, spunea că nu avem nicio șansă să ieșim din Samsara dacă nu înțelegem Vacuitatea.

Nu vom putea elimina cauzele suferinței noastre până când nu vom percepe Vacuitatea în mod direct. Arya Nagarjuna spunea că este imposibil ca cineva să-și elimine complet, furia sau orice altă afecțiune mentală, fără să perceapă Vacuitatea.

De aceea el strigă mânios: „Destul! M-am săturat de roata asta care mă tot taie” În loc ca ea să mă mai rănească, acum voi tăia eu cauzele  care fac această roată să se învârtă”.

Un ghid pentru practicantul spiritual

Dharma Rakshita enumeră un grup de probleme precum:

– Oamenii nu mă respectă, sau

– Am stima de sine scăzută, sau

– Sunt în depresie, sau

– Sunt în stres, sau

– Am îngrijorări.

Dacă vom învăța aceste corelații și le vom aplica în viață, vom concedia medicii și psihiatrii. Ei vor veni aici, vor începe să predea, pentru că vor merge la rădăcina problemei. Acum începem să ne luptăm cu mintea noastră, cu tendințele minții care ne provoacă toate necazurile.

Deci acest Lo Jong este ca o hartă, care ne ajută să ne rezolvăm problemele una după alta.

Dar trebuie să muncim pentru asta. Acestea nu sunt metafore. Este literalmente ceea ce este scris: „Ți se întâmplă asta, cauza este asta”.

„Roata cuțitelor s-a întors asupra mea din nou”: fără sămânță nu există rod.

Repet din nou și subliniez că: fiecare problemă fizică și psihică, din orice domeniu al vieții noastre, am creat-o noi înșine. Ea n-ar putea să apără dacă nu am fi lăsat în trecut o amprentă karmică în mintea noastră.

Am dat de multe ori exemplul șefului care țipă la mine sau care încearcă să mă controleze, sau care mă limitează în activitatea mea, el apare în al patrulea verset, din partea a doua – a corelațiilor. El spune:

Ori de câte ori sufăr fiind în slujba
Cuiva cu autoritate mai mare,

Cineva este arogant cu mine sau încearcă să mă controleze, Dharma Rakshita  spune refrenul lui:

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

Karma aroganței față de cei
Ce-mi sunt inferiori mie,
Și de a-i forța pe alții să-mi facă munca.
De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Eu am făcut asta altora. De unde știu că nu a venit de la șef? De unde știu că el nu este doar un șef care este arogant, care vrea să se impună, sau să conducă numai el? Pentru că nu toată lumea îl vede așa. Pentru că fiecare vede în el ceva diferit.

Pentru mine șeful este arogant. Dar copiii lui și soția lui, aceștia pot avea despre el un concept complet diferit.

Dacă la serviciu sufăr din cauza cuiva care este arogant cu mine, mă controlează, are autoritate asupra mea, Dharma Rakshita îmi spune, că eu am creat toate acestea. Cum am creat? Prin faptul că sunt eu însumi am fost arogantă și i-am forțat pe alții să-mi facă munca.

De cele mai multe ori suntem orbi față de aceste situații. Noi spunem: „Șeful este așa, nu eu!”.

Dovada este că dacă nu aș fi lăsat amprente în mintea mea, aceste situații nu ar fi putut să vină. Ce face un practicant Lo Jong în aceste situații? El le transformă, le folosește ca învățătură. El spune: „O, ok, încă nu am văzut asta despre mine, mulțumesc că mi-ai arătat”.

Eliminarea șefului furios: cu fapta…

Maestrul spune:

De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Mă voi asigura că îi slujesc pe alții.

Dacă facem asta cu consecvență, șeful autoritar va dispărea. Cum va dispărea? Fie se va muta în alt departament, fie ne vom muta noi în alt departament, ori va deveni brusc drăguț cu noi, pentru că semințele karmice s-au terminat.

Dar trebuie să facem asta cum trebuie. Este o mare artă de a face acest lucru cum trebuie, nu doar să-i servim pe alții, ci să înțelegem că este un antidot pentru această Karmă. Dedicăm serviciul pe care-l facem altora, pentru a ne elimina Karma care ne-a adus șeful neplăcut.

Îi înțelegem Vacuitatea, înțelegem că el nu este așa de la sine, ci el vine din noi. Și când ne-am eliminat semințele, șeful nu va mai putea fi un șef arogant, pentru că tu l-ai eliminat. Nu l-am eliminat fizic, ci ne-am eliminat situația de a experimenta un șef autoritar în viața noastră. Și cum se va întâmpla? Doamna Karma știe. Dar se va întâmpla, trebuie să se întâmple.

Eliminarea șefului furios: și cu gândul…

Să zicem că spuneți: „Am încercat un an întreg și încă șeful continuă să țipe”. Asta înseamnă că nu ați făcut bine, nu ați învățat această artă suficient, nu ați înțeles suficient Vacuitatea. Acum trebuie să mergeți la niveluri microscopice în care sunteți încă aroganți.

Poate că nu țipați la alții, dar poate aveți gânduri care țipă la alții, sau arogante față de alții, sau credeți că sunteți cumva mai buni decât alții, sau ceva de genul ăsta. Și va trebui să mergeți la nivel microscopic și să vă uitați cum plantați aceste semințe, clipă de clipă, oră de oră, cu gândirea și comportamentul.

Veți deveni mai cucernici decât Papa pe acest subiect: „Nu-mi voi permite niciun gând de aroganță sau de a-i domina pe alții. Îi voi servi pe alții, voi face doar invers. Dacă cineva are nevoie de ceva, eu îl servesc. Nu judec, nu critic, dau.” Dacă o să faceți asta o lungă perioadă de timp, ei trebuie să se schimbe. Deci acesta este un exemplu.

Este important ca fapta să fie însoțită de înțelegere

Și cu cât învățăm și înțelegem mai mult Vacuitatea, cu atât mai repede se va întâmpla acest proces. Așa că este esențial să înțelegem „Sutra inimii”, să medităm asupra Vacuității pentru a reuși în acest proces.

Și puteți spune: în viața asta nu am fost arogant față de ceilalți, am fost modest, nu am făcut astfel de lucruri, nu-mi amintesc că am făcut astfel de lucruri, nu am spus, nu m-am gândit. Sunt câteva posibilități:

– Sau ai făcut și ai uitat,

– Sau de cele mai multe ori, este la nivelul gândurilor subtile cărora nu le dai atenție,

– Sau poate proveni din viețile anterioare.

Nu contează. Dacă aceasta este o problemă care vă chinuie acum, înseamnă că este încă activă. Trebuie să faceți antidot pentru a o elimina, altfel va rămâne acolo. Iar karma deja plantată, nu dispare niciodată de la sine. Aceasta este legea karmică.

Cine sunt eu? În procesul karmic în desfășurare

La sfârșitul fiecărei acțiuni de a gândi, spune și face, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Toate acestea se acumulează într-un mare depozit karmic care se află în subconștientul nostru și cu timpul acumulează energie. Noi nu ni le mai amintim, nu mai suntem conștienți de ele. Ritmul este foarte rapid, șaizeci și cinci de înregistrări pe secundă.

Deci avem o cantitate enormă de înregistrări karmice.

Am făcut acum ceva. A trecut un an, ce se întâmplă cu amprenta? Încă nu s-a maturizat, stă în subconștient.

Cine sunt? Eu sunt un proces karmic în desfășurare. Ceea ce rodește în prezent și ceea ce este încă latent, sunt eu.

Corpul meu, experiența pe care o am acum, cât de sănătos sunt, cât de înțelept sunt, toate acestea sunt rodiri karmice chiar acum. Mai sunt și alte lucruri pe care le port cu mine care încă n-au rodit. Și dacă nu învăț să le purific, vor da rod, la bine și la rău.

Cum merg ele cu mine în timp? Ca pendulul Newtonian, care are biluțe atârnate și care se ating între ele. Dacă dăm vânt primei biluțe, ea o lovește pe a doua, și impulsul trece de la una la alta. Așa se întâmplă și cu semințele karmice pe care le avem în acest moment, vine clipa următoare, ele își transmit toată energia noilor semințe din clipa următoare.

Așa că acum avem o nouă colecție de semințe karmice care este exact aceeași cu cea veche, cu excepția faptului că a câștigat mai multă energie, și unele dintre ele au rodit între timp și alte câteva am adunat. Deci avem un depozit karmic imens care continuă cu noi tot timpul. Și asta sunt eu, și cine sunt eu.

Câteodată spunem: „Ajută-mă! Ia-mi Karma asta de la mine!”. Ei bine, nimeni nu poate să v-o ia.

Un alt aspect al acestei povești este că, karmele pe care le-am acumulat acum un milion de vieți și karmele pe care le-am făcut ieri, au drepturi egale în mintea mea. Și ce Karmă va rodi? Cea care a acumulat acum toată energia și cea care îi vine rândul. În cele mai multe cazuri, nu știm ce Karmă va rodi, și lucrurile vin peste noi pe neașteptate.

Rodirea accelerată

Să spunem că cineva a urcat pe o scară cu intenția de a ne servi și de a facilita Dharmei, cade de pe scară și își rupe mâna. Oare din cauza intenției lui de a ne servi și de a face posibilă învățătura, să fi căzut și să-și rupă mâna? Se poate asta? Așa pare să fie, și asta este cum.

Din punct de vedere Karmic, acest lucru nu este posibil. Intenția lui de a servi Dharma plantează sămânța care îi va aduce multe binecuvântări când va germina. Între timp a ars Karma mai puțin bună. Când a făcut el această Karmă? Cine știe? De obicei nu știm. Buddha știe exact.

Dar, cel care a urcat pe cale cu seriozitate, și începe să acumuleze mult binefaceri, rodirea Karmică se accelerează.

Buddha ne-a vorbit de asta în Sutra « Tăietorul de diamant ».

„O Subhuti, orice fiu sau fiică a nobilei familii care primește o sutră ca aceasta, sau o reține, sau o citește sau o înțelege, va suferi. Vor suferi intens.

Și de ce este așa? Pentru că, o Subhuti, astfel de ființe își curăță Karma non virtuoasă pe întreaga linie de vieți anterioare, Karma care i-ar fi dus în cele trei tărâmuri inferioare. Pe măsură ce-și purifică această Karmă, acest fapt le provoacă suferință în această viață. Astfel vor reuși să-și curețe Karma faptelor non virtuoase din viețile anterioare și vor obține iluminarea unui Buddha”.

Iluziile care funcționează perfect

Deci, dacă toate sunt amprentele și proiecțiile mele, și dacă durerea de la căzătură vine din mintea noastră, atunci putem spune: „este doar o proiecție, vine doar din mintea mea”.

Dar aici trebuie să fim foarte atenți la „ durerea este doar o proiecție”. Da, este adevărat că este o proiecție care doare. Dar pe cine doare? Pe acea minte. Acel curent de conștiință care a plantat semințele vătămării altuia în trecut, și acum ele rodesc și produc durere. Altfel nu l-ar fi durut, dacă nu ar fi existat o proiecție.

Deci durerea lui este reală? Da, cu adevărat îl doare. Oare durerea este de sine stătătoare? Nu, ea depinde de cauze. Și vom vorbi mai multe despre asta în lecția următoare.

De aceea spunem că lucrurile sunt ca o iluzie și tocmai pentru că sunt o iluzie, ele dor. De aceea iluziile sunt foarte importante.

În capitolul următor, maestrul ne imploră: „Este ca un vis, este înșelător”. Ne roagă să ne respectăm jurămintele, pentru că totul este un miraj, care doare și pentru că totul este guvernat de legea Karmică. 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1b – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Transformarea

Bodhisattva merg și caută locurile în care există suferință, dezastre, necazuri pentru a transforma aceste situații. Ei nu merg acolo să sufere cu ceilalți. Ei vor să-i ajute pe oamenii de acolo. Pentru a transforma situația dificilă, problema, într-un factor de iluminare.

Asta este ceea ce numim „Lo Jong”. Este un act de transformare, pe care păunii ni-l simbolizează, mâncând otrava și transformând-o în corpurile lor. Să nu înțelegeți greșit că asta se întâmplă cu adevărat din punct de vedere biologic, dar aceasta este povestea. Păunii transformă otrava în ceva superb, în culorile spectaculoase ale cozii.

Dacă se întâmplă ca un Bodhisattva să fie într-o situație teribilă, el o va transforma într-o oportunitate în 5 minute, și poate chiar mai puțin. El o va transforma în oportunitatea de a se scoate și pe sine și pe ceilalți din ea.

Viața le ridică oamenilor probleme sau necazuri, li se întâmplă ceva rău, li se întâmplă ceva trist, Bodhisattva se folosește de așa ceva ca o oportunitate de a se îmbunătăți, de a se perfecționa.

Chiar și atunci când se întâmplă să fie sub atacul unei afecțiuni mentale, când este dominat de furie sau tristețe sau orice altceva, el se folosește de asta ca pe o oportunitate.

Să spunem că mă enervez, ceea ce se întâmplă destul de des. Ajută pe cineva că m-am enervat? Nu ajută pe nimeni dacă mă enervez mereu. Spunem că ori de câte ori există o astfel de afecțiune mentală în mintea noastră, ceva care ne tulbură liniștea sufletească, dacă continuăm cu acest obicei mult timp, ne blochează canalele energetice și asta este de fapt ceea ce ne omoară. Ne îmbătrânesc treptat și ne omoară.

Deci, ca practicanți, vrem să ieșim cât mai repede posibil din aceste situații, pentru că înțelegem  că dacă lăsăm aceste tendințe să se întărească, ne vor provoca suferințe în viitor. Cei care au studiat cursul 5 au învățat:

Le le jikten natsok kye

Diversitatea lumilor se naște din karma

Adică, Karma vine din gând și din tot ceea ce vine de pe urma lui.

Lumea noastră este creată de gândurile noastre.

Deci, dacă am un gând de supărare, ce fel de lume creez pentru mine și pentru alții?

Deci, Bodhisattva nu dorește să continue să sufere din cauza afecțiunilor sale mentale, deoarece alții încă mai suferă. Nu asta este ideea. Ideea este că el se lasă atras de aceste situații pentru a le transforma, pentru a ieși din ele, pentru a putea ajuta oamenii. Și cu cât Bodhisattva va practica mai mult, cu atât va transforma mai mult stările negative ale minții, gândurile negative, diferitele afecțiuni mentale și se va apropia din ce în ce mai mult de lumea încântătoare a paradisului iluminării. Și asta este ideea. Și se întâmplă, acesta este procesul.

Acest proces de transformare este cel care ne aduce la iluminare și este cel care ne permite să-i aducem și pe alții la iluminare, să-i învățăm să facă toate aceste lucruri.

Și când Karma începe să se purifice, treptat problemele din jurul nostru se potolesc, treptat lumea noastră devine mai pură.

Oamenii vin de bună voie și vă servesc mâncare bună sau se îngrijesc de voi. Ieșiți treptat din această lume a lipsurilor, a greutăților, a bolilor, a concurenței, a durerii.

Meditația: deschiderea inimii

Deci haideți să medităm.

Așezați-vă într-o poziție comodă și închideți ochii.

Concentrați-vă pe trecerea aerului prin nări. Fiți atenți la senzațiile pe care le aveți la trecerea aerului. Ce simțiți? Observați dacă este plăcut, neplăcut, rece, cald sau orice altceva.

Lăsați-vă mintea să se relaxeze prin respirație.

Și acum gândiți-vă, de ce stați astăzi aici? De ce ați venit aici. Ce sperați să învățați sau să obțineți sau să realizați venind astăzi aici?

Ne aflăm într-o lume plină de suferință. Toți oamenii din jurul nostru se află și ei în suferință. Și vrem să ieșim din acest loc.

Și poate că ați studiat deja puțin cu noi și ați înțeles deja că toată această suferință vine din voi. Poate știți deja că ea este proiecția noastră, este acel bumerang, acea roată a cuțitelor care se întoarce la noi – și ea doare. Este atunci când vi se întâmplă ceva ce nu vă doriți, și când vă doriți ceva cu adevărat nu vi se întâmplă. Toate aceste lucruri dor.

Cum le putem schimba?

Trebuie să devenim o ființă diferită. Trebuie să înțelegem realitatea la un nivel mai profund, la nivelul ei suprem. Trebuie să înțelegem Vacuitatea. Trebuie să percepem direct Vacuitatea în această viață, astfel încât să putem ieși din roata suferinței.

Dar, ca acest lucru să se întâmple trebuie să ne deschidem inimile. Avem în noi bariere, care ne împiedică să ajungem la fericirea dorită.

Dacă veți sta liniștiți, concentrați, și vă veți dezvolta sensibilitatea și conștientizarea, le veți putea simți și în timpul meditației, și în afara ei, în viața voastră.

Veți începe să simți acele ziduri care vă blochează inima. Ziduri pe care le-ați ridicat între voi și ceilalți, crezând că ele vă protejează, dar tocmai ele sunt v-au închis înăuntru. Și veți muri în această închisoare pe care ați construit-o.

De ce ați ridicat aceste ziduri? Poate din obișnuință, și cel mai probabil datorită fricii. Acestea ne distrug toate șansele pe care le avem. Ele sunt cele care ne ucid.

Încercați să vă imaginați cum ar fi să trăiți fără aceste ziduri. Cum ar fi dacă inima voastră ar fi complet deschisă? Atât de deschisă încât să strălucească și să radieze lumină pentru fiecare ființă vie pe care o întâlniți. Cum ar fi ca iubirea voastră pură să se reverse asupra fiecărei persoane pe care o întâlniți?  

Încercați pentru o clipă să vă imaginați cum ar fi viața voastră.

În mod sigur veți fi complet diferiți decât ceea ce sunteți astăzi.

Dacă aveți un învățător spiritual, sau chiar dacă nu aveți, dar aveți o mare admirație pentru un mare sfânt sau un mare înțelept, sau o figură exemplară spirituală, invitați-l să vină acum la voi.

Vedeți-l înaintea voastră strălucitor, înțelept și plin de iubire.

Rugați-l să vă binecuvânteze, să vă ajute să vă deschideți inima pentru a scăpa de aceste ziduri, care vă limitează atât de mult și care vă îngroapă. Suntem îngropați în interiorul unui „eu” sau al unui sine, care nici măcar nu există.

Cereți-i Lamei binecuvântarea, implorați-l să vă ajute. Cereți din toată inima.

Priviți-l cum vă dă binecuvântarea. Zidurile se năruiesc. Inima voastră se deschide, în primul rând, față de Lama vostru sau față de figura sfântă din fața voastră.

Și acum Lama vine și se topește în voi, în inima voastră. El este făcut din lumină.

Gândiți-vă acum la cineva pe care îl cunoașteți, care suferă sau are vreun necaz.

Așezați-l în fața voastră, aproape de voi. Încercați să-l vedeți cât mai clar posibil stând foarte aproape de voi.

Deschideți-vă inima către el. Simțiți-i durerea.

Oare există ceva care desparte inimile voastre?

Dacă există un astfel de obstacol, distrugeți-l acum. Durerea lui este a voastră. Ea este oricum a voastră. Ea a venit din voi. Când vă gândiți la durerea lui, deschideți-vă inima spre el atât de mult, încât să vă dea lacrimile.

Considerați-l ca pe o figură sfântă care a venit să vă deschidă inima. Acesta este singurul lui obiectiv. El a venit din voi. Voi l-ați creat suferind. Prin marea lui bunătate el a venit să vă ajute să vă deschideți inima.

Acum prosternați vă în fața lui și mulțumiți-i că a venit la voi.

Puteți deschide ochii.

————————————–

Dacă în timpul meditației ați reușit să vă liniștiți, poate ați observat că a existat un moment în care v-ați simțit puțin inconfortabil. De ce? Pentru că momentul în care v-am cerut să vă gândiți la durerea sau suferința celuilalt, se simte adesea inconfortabil.

Pentru că fugim de durere, nu vrem să ne gândim la durere. Durerea este inconfortabilă pentru noi, este neplăcută. Cu siguranță durerea altora nu este ceva plăcut pentru noi. Toată viața, am învățat și am fost învățați să fugim de ea. S-o evităm. Ne-am spus: „Ce nevoie am de necazurile lor, am destule pe ale mele”.

Dar la fel ca păunii care sunt atrași de otravă pentru a o transforma, așa și Bodhisattva realizează că nu există altă cale decât să transforme această durere. Nu există altă cale decât să lucrăm cu această durere, altfel rămânem închiși în această închisoare pe care am creat-o și vom continua să suferim.

Și dacă cel suferind a intrat în viața noastră, dacă într-adevăr el este o figură iluminată care a venit să ne deschidă inima, iar asta nu putem s-o demonstrăm și nici s-o infirmăm, el va continua să vină până când ne vom deschide inima complet.

Durerea va continua să vină și să apară în noi și în jurul nostru până când vom fi gata să ne deschidem față de ea și să o îmbrățișăm.

Și asta face Bodhisattva.

Lasă durerea să-ți deschidă inima!

În această meditație ne oprim în acest loc în care simțim durerea.

Nu plecăm de acolo. Ne oprim în acest loc, pentru a ne deschide inima și de a simți durerea.

Este doar ca să ne deschidem inima.

Aceasta este practica: de a ne deschide inima la durerea lor.

Aceasta este practica compasiunii. Există motive întemeiate, despre care vom vorbi în curând, de ce trebuie să facem asta dacă vrem să scăpăm vreodată din suferință.

Trebuie să înțelegem că suferința care apare în viața noastră este de a nărui zidurile care nu vor să se uite la durerea altora, să fugă de durerea altora, și ne fac să rămânem în colțul nostru, în casa noastră. De aceea construim case și garduri, ca să ne refugiem în ele și să nu mai simțim suferința altora.

De aceea trăim într-o lume imaginară. Ne plăsmuim lumea noastră, casele noastre, cei patru pereți unde totul este așa cum ne place nouă și nu există nicio suferință, până când vine ceva și ne lovește. Până când deodată această imagine idilică, această ficțiune, este spulberată. Se întâmplă ceva care o spulberă.

Deodată suntem șocați și nu știm ce să facem: „N-ar trebui să fie așa. Mi-am plătit creditul imobiliar, tavanul n-ar fi trebuit să aibă infiltrații de apă, soțul meu n-ar fi trebuit să mă părăsească brusc. Lucrurile n-ar trebui să se întâmple așa!

Această practică a deschiderii inimii este ceva care trebuie să se întâmple în cadrul căii spirituale. Cei care meditează, încep mai întâi cu preliminariile. Rolul lor este să ne deschidă inima, pentru ca mai târziu să intre înțelepciunea.

Meditația o începem prin crearea dorinței de compasiune, a Bodhicittei, a dorinței de a face practica pentru alții. Motivația nu ar trebui să fie exprimată doar prin cuvintele pe care le rostim, ci prin munca de deschidere a inimii către celălalt, a compasiunii și iubirii față de ceilalți, astfel încât să putem ieși din suferință și să-i putem scoate și pe ceilalți din suferință.

Oare atunci când spuneți: „Doresc să ating iluminarea de dragul tuturor ființelor, ca să le pot ajuta”, vă dau lacrimile? Dacă nu, înseamnă că mai trebuie să vă aprofundați practica, încă mai trebuie să vă deschideți inima, pentru a lăsa sentimentul bodhicittei să se ridice în voi într-un mod tangibil, viu, real. Apoi ne folosim de durerea pe care ne-o reflectă oamenii din jurul nostru, sau chiar a noastră ca pe o cale. O transformăm într-o cale care să ne deschidă inima.

Ideea din practica unui Bodhisattva este ceea ce fac păunii. Orice vine la noi, vine datorită faptului că încă nu am îndrăznit să mergem spre el.

El va continuă să apară, până când îl vom îmbrățișa, îl vom accepta.

Cum folosim tristețea care vine? O vom adopta, ne vom deschide față de ea. Nu ne închidem, și deschidem televizorul, nu! Bodhisattva nu face asta. Bodhisattva intenționat merge în locul dureros pentru a-l transforma.

Și învățăm cum să ne deschidem inima în fața durerii și tristeții celorlalți ca și cum ar fi ale noastre. Învățăm să-i iubim ca și cum am fi noi înșine.

Iubește-ți aproapele ca și pe tine însuți.”

Lo Jong este un proces, este o acțiune. Lo Jong nu este un substantiv, este o acțiune, este un verb. Puteți face Lo Jong cu altcineva, cu un prieten pe cale, să transformați lucrurile care vin. De a vă deschide inima la ceea ce se întâmplă. Dacă veți face asta, vi se vor întâmpla lucruri minunate. Acesta este Lo Jong-ul, de a purifica, transforma, practica, și deschide inima.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1a – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lo Jong – Dezvoltarea inimii bune

Astăzi vom învăța tradiția Lo Jong.

Lo Jong

Lo  înseamnă minte, conștiință.

Jong – a antrena, a transforma și de asemenea, a purifica. Acestea sunt sensurile cuvântului Jong.

Deci Jong Lo înseamnă antrenamentul minții sau transformarea minții.

Tibetanii consideră că mintea se află în inimă. Deci, sensul lui Lo Jong ar fi și de antrenament al inimii. Lui Geshe Michael îi place să-l numească Îndrumări pentru dezvoltarea inimii bune, a inimii binefăcătoare. Lama Kristi îi spune Îndrumări pentru deschiderea inimii.

Scopul învățăturilor Lo Jong este de a ne învăța să ne deschidem inima. Pentru că în budism se spune, și nu numai în budism, că fericirea noastră vine când inima este deschisă, și suntem nefericiți când inima este închisă.

Deci, Lo Jong – este un antrenament de a deschide inima, un antrenament de a ne dezvolta o inimă bună, un antrenament de a ne transforma mintea/conștiința.

Până acum am studiat deja trei Lo Jong-uri.

  • Lo Jong1 – Cele opt versete de ​​antrenament al minții, scris de Langri Tangpa.
  • Lo Jong2 – Cele șapte principii de ​​antrenament al minții, scris de Geshe Chekawa.
  • Lo Jong3 – Eliberarea de cele patru atașamente, de Sakya Pandita și nepotul său, Jetsun Drakpa Gyeltsen.

 Textul pe care îl studiem

Colecția de Lo Jong-uri se se numește:                                                                                                    Lo-Jong Gyatsa

Gyatsa înseamnă ocean sau lac.

Un ocean de Lo Jong-uri.

Geshe Michael a tradus aproximativ o treime din această colecție de Lo Jong, Lama Christie Mcnally a tradus o altă treime, și încă o treime pe care o veți traduce voi, după ce veți învăța tibetana.

Există multe Lo Jong-uri în Lo Jong Gyatsa, și cel mai lung se numește în tibetană:

Tsoncha Korlo

Tsoncha – este un cuvânt general tibetan pentru arme. Tibetanii îl folosesc inclusiv pentru bomba atomică. Deci, Tsoncha înseamnă cuțite, pistoale, arme în general. Dar aici cuvântul se referă la arme ascuțite, cum ar fi cuțitele.

Korlo înseamnă roată.

Uneori, veți vedea traducerea acestui Lo Jong ca „Roata armelor ascuțite”. Dar am ales să traducem Roata cuțitelor.

El ne expune calea spre iluminare într-o formă foarte frumoasă. Și acest Lo Jong pe care îl primiți astăzi, stă la baza unei părți semnificative a cărții lui Geshe Michael, The Diamond Cutter.

Povestea roții cuțitelor

Vom începe cu o poveste care ne descrie cum arată acest Tsoncha Korlo, această roată a cuțitelor. Această poveste nu se găsește în colecția de Lo Jong, ci în altă parte în literatura budistă, în literatura Vinaya.

Vinaya  este diviziunea canonului budist (Tripitaka) care conține regulile și procedurile care guvernează comunitatea monastică budistă sau Sangha.

Ea este o literatură vastă, și printre altele, include și așa-numitele Povestiri Jataka, povestirile reîncarnărilor lui Buddha, spuse de însuși Buddha.

Motivul pentru care el le-a povestit a fost să ne ilustreze cum acționează Karma. Cum funcționează realitatea noastră. Efectele produse de acțiunile noastre. Pentru noi este ceva greu de văzut, pentru că de cele mai multe ori consecințele faptelor noastre pot rodii  într-o altă viață. Conform budismului, conștiința noastră continuă neîntrerupt. De aceea, nu putem vedea unde se vor duce rezultatele acțiunilor noastre pe care le facem în prezent.

Dar, din fericire pentru noi, rezultatele se pot manifesta adesea și în această viață. Și cu cât înțelegem mai mult procesul karmic, cu atât putem grăbi timpul de rodire și putem produce rezultatele pe care ni le dorim, și nu vom mai fi victimele rodirilor karmice.

Aceste povestiri Jataka, ne ajută să înțelegem labirinturile Karmei, a legii cauzei și a efectului care ne creează lumea noastră. Printre ele se află și una care ne vorbește despre Tsoncha Korlo. Ea este veche de peste 2500 de ani.

Este povestea unui tânăr care locuia undeva pe malul mării, iar tatăl său muncea cu barca ca să-și întrețină familia. Poate mergea la pescuit, dar povestea nu spune.

De fiecare dată când ieșea în larg cu barca, mama devenea îngrijorată și nervoasă, făcându-și mereu griji pentru siguranța soțului ei. Se frământa tot timpul dacă se va mai întoarce acasă, pentru că de el depindeau toate mijloacele de existență și trai ale familiei. Așa că fiecare astfel de ieșire a tatălui său în larg, era o exasperare pentru ea. Și într-adevăr într-o zi tatăl pleacă și nu se mai întoarse acasă, muri pe mare.

Băiatul dorește și el să plece pe mare. El este tânăr și aventuros și îi cere mamei permisiunea de a ieși în largul mării împreună cu prietenii săi , dar ea refuză. Mama îi interzice să plece, iar băiatul îi respectă dorința mamei și le spune prietenilor săi: „Nu mă pot alătura vouă, mama vrea să rămân acasă„ și el a rămas.

Un an mai târziu, din nou aceeași poveste: prietenii ies pe mare, îl invită să se alăture, tânărul își dorește să iasă împreună cu ei, se duce din nou la mama lui și îi cere permisiunea. Ea îl roagă „nu pleca, stai aici”. De data aceasta băiatul se enervă puțin, dar decide să-i asculte rugămintea și rămâne.

Povestea se repetă din nou, un an mai târziu, pentru a treia oară prietenii lui vin, și  îl invită să se alăture lor, iar mama îi spune fiului ei: „te rog să nu pleci”. De data aceasta băiatul decide să nu o mai asculte. El încearcă să plece, dar mama lui stă în fața ușii, încercând să-i blocheze ieșirea. Băiatul o împinge, trântind-o fără să vrea, și mama lui se lovește la cap.

Băiatul aleargă și se alătură prietenilor săi.

Povestea spune că se urcă în barcă cu prietenii săi și naufragiază pe mare. El este singurul care supraviețuiește dintre toți prietenii săi în această călătorie. Plutește o vreme pe apă și își pierde cunoștința, iar apoi este aruncat de valuri pe o insulă.  Se târăște pe uscat și nu găsește nimic acolo. Pe insulă sunt doar păduri și animale sălbatice. Rătăcește prin pădure. Însetat și înfometat își pierde cunoștința.

Când se trezește, vede în jurul lui patru fecioare frumoase, îmbrăcate în mătase și împodobite cu bijuterii.

Fetele îl invită să vină cu ele la palatul lor. Ele îl duc la palat, și se îngrijesc de el. Și așa băiatul ajunge să trăiască fericit și în plăceri mulți ani.

Într-o zi iese la plimbare prin pădure și se rătăcește. Mâncarea și apa se termină, și din nou își pierde cunoștința. Se trezește din leșin, dar de data aceasta sunt alte șase fecioare care îl înconjoară, și îl invită și ele să locuiască confortabil  în palatul lor. Băiatul trăiește o viață de belșug și lux încă câțiva ani.

Apoi din nou povestea se repetă și el se pierde în pădure. Cum rătăcea așa prin pădure, mort de sete și foame, vede o cetate mare înconjurată de un șanț de apă. Ajunge la poartă, încearcă să o deschidă, și vede că nu este nimeni acolo, totul este în întuneric. Doar lilieci care zboară pe sus. Intră și ușa se trântește în spatele lui și băiatul începe să tremure de frică. O poartă se deschide, și apare un bărbat cu o roată pe cap. Are Tsoncha Korlo pe cap. Și aici ni se descrie cum arată această roată.

Este o roată din fier, fără jantă pe exteriorul roții, cu o gaură în mijloc, care se așază pe cap. Cuțitele sunt așezate ca spițele roții și sunt curbate. Roata se învârte mereu și taie capul celui care o poartă. Bărbatul este plin de sânge și rănit, și este clar că are dureri puternice.

Băiatul nostru îl întreabă: „Ce se întâmplă aici?” Și el răspunde: „Oh, este ceva îngrozitor, n-ai vrea să auzi cât de groaznică este povestea”. Băiatul spune: „Nu, nu, vreau să aud. Spune-mi ce se întâmplă aici”. Așa că cel cu roata pe cap spune: „O poveste teribilă. Odată, în urmă cu mulți ani, am locuit lângă mare cu mama și tatăl meu. Tatăl meu a plecat cu barca în larg și a murit pe mare…și i-am cerut mamei să mă alătur prietenilor mei și nu m-a lăsat. I-am respectat dorința o dată, și de două ori, dar a treia oară n-am mai ascultat-o… și apoi am întâlnit toate fetele astea și…”.

Pe scurt, bărbatul îi spune exact prin ce a trecut băiatul nostru.

Băiatul începe să tremure. Și el spune: „dar asta este exact ceea ce mi s-a întâmplat și mie. Nici eu nu am ascultat-o pe mama …”.

Bărbatul cu roata pe cap îi spune: „Și am venit aici în acest loc întunecat și am întâlnit pe altcineva care mi-a spus aceeași poveste, iar apoi roata cuțitelor a trecut pe capul meu. Și de atunci sunt cu această roată de cuțite pe cap”.

Băiatul nostru, își dă seama că aceasta este povestea lui, și vede cum persoana din fața lui suferă din cauza poveștii sale și în acel moment se trezește în el Bodhicitta. În el se trezește marea compasiune, care este gata să facă orice doar ca celălalt să nu mai sufere. El îi spune: „Știi ce? Sunt gata să iau roata aia de la tine. Dă-mi-o, cu condiția ca tu să nu mai suferi”. Și închide ochii, gata să primească roata cuțitelor. El spune: „Sunt gata să primesc această roată numai ca celălalt să nu mai sufere, sunt dispus să iau această suferință asupra mea.

Povestea are un final fericit, băiatul deschide ochii și vede că se află din nou într-un palat frumos și coșmarul s-a terminat.

Aceasta este povestea lui Tsoncha Korlo.

Există o altă descriere a Tsoncha Korlo scrisă de Ngulchu Dharmabhadra (1771–1852) într-un comentariu tantric asupra Tantrei numită Bhairava, în română Înfricoșătorul, un înger care înfricoșează.

Autorul acestui Lo Jong

Autorul acestui Lo Jong este maestrul indian Dharma Rakshita (1771–1852):

Dharma Rakshita

El a ajuns în Tibet și ne-a lăsat mai multe scrieri frumoase, aceasta fiind una dintre ele. De obicei, tibetanii traduc numele din sanscrită în tibetană. Dar aici i-au lăsat numele în sanscrită, Dharma Rakshita. Nu știm exact anii când a trăit, dar știm că i-a transmis învățătura Lordului Atisha, care în tibetană se numește:

Jowo Je

Lordul Atisha – Jowo Je a primit această învățătură de la Dharma Rakshita.

Lordul Atisha (982–1054) a fost un mare înțelept indian și foarte respectat. El a fost starețul mânăstirii Nalanda în India. La cererea regelui Tibetului din acele vremuri, a ajuns în Tibet și a început să-i învețe pe tibetani, care erau analfabeți și păstori de iac. Acest Lo Jong a ajuns la noi prin Lordul Atisha.

Ideea din spatele Roții cuțitelor

Ideea din spatele Tsoncha Korlo, a acestei roți care se învârte și ne taie, este că tot ceea ce facem se întoarce asupra noastră.

Deseori facem lucruri care îi rănesc pe alții, pentru că ne gândim: „Nu sunt eu, este altcineva. Nu mă doare pe mine, ci pe el”.

Băiatul din poveste a ascultat-o de două ori pe mama lui , dar a treia oară nu a mai făcut-o. Așa că, rezultatul a fost că fecioarele au venit și l-au salvat și el a trăit fericit pentru o vreme, și când nu a mai ascultat a apărut roata cuțitelor. Totul se întoarce asupra noastră

Ideea este că toate lucrurile din viața noastră sunt ca un bumerang. Aruncăm bumerangul, și el se întoarce la noi și suntem șocați: „Cum s-a întâmplat asta, de unde a venit?” Vine șeful și țipă la mine la serviciu, așa, din senin. Nu i-am făcut nimic, nu știu ce vrea și țipă aiurea. Și încep să caut cine este de vină, caut cine a spus, cine nu, de ce este supărat, caut vinovatul.

Dar eu mă uit în afara mea, în exterior, în timp ce, cel care a aruncase bumerangul fusesem eu. Doar că s-a întâmplat înainte, și nu-mi amintesc să fi fost eu cel care l-am aruncat.

Toate loviturile pe care le primim, fără excepție, sunt mizeriile pe care le-am făcut noi și care se întorc asupra noastră.

De aceea îmbătrânește corpul meu.

De aceea relațiile se destramă.

De aceea speranțele se năruiesc.

De aceea prietenii ne părăsesc.

De aceea sunt bolnavi.

De aceea ei mor.

De aceea sănătatea noastră este afectată.

Este bumerangul pe care l-am aruncat în trecut și se întoarce la mine. Fiecare lucru, fără excepție.

Și asta este important de reținut: fără excepție.

Ne este greu să acceptăm că toate lucrurile, mai ales cele neplăcute, le-am aruncat noi înșine.

Când am țipat la cineva, am început să învârt bumerangul. Mai târziu se întoarce asupra mea și nu-mi amintesc care a fost cauza. Apoi reacționez, țip sau lovesc înapoi și iar lucrurile se întorc la mine. Acesta este motivul pentru care viața este descrisă ca Samsara. Samsara este o roată, Korlo, care se repetă din nou, se învârte mereu, Pentru că reacționez tot timpul față de lucruri fără să înțeleg de unde au venit ele. Nu înțeleg că eu am fost acela care a aruncat bumerangul.

De obicei spunem că poate cineva i-a spus șefului ceva rău despre mine și de aceea țipă șeful la mine. Da, se poate ca cineva să fi spus ceva despre mine și de aceea țipă șeful la mine, dar important , este cum se întâmplă. De ce colegul nu a spus ceva rău despre altcineva? De ce a spus asta despre mine?

De ce” se întâmplă asta? Pentru că am aruncat primul bumerangul. Ei sunt doar instrumentul. Ei îmi servesc doar rezultatele. Este cum se întâmplă, și nu de ce se întâmplă.

Și întotdeauna pare că altcineva îmi face asta. Vine de la el. Și ar putea fi șeful, sau fostul soț, sau vecinul – oricine ar fi. Dar suferim și dăm vina pe alții.

Și de fiecare dată când dăm vina pe cineva, aruncăm un alt bumerang care se va întoarce asupra noastră.

Deci, aceasta este ideea. Ideea lui Tsoncha Korlo este că de fiecare dată când reacționez, învârt această roată a cuțitelor, și ea mă taie și mă doare. Iar uneori durerea este mare. Fiecare eveniment nefericit din viața mea;

De fiecare dată sunt trist,

De fiecare dată când sunt deprimat,

De fiecare dată când stima de sine este joasă,

Am anxietăți, griji,

Toate acestea provin din acțiunile mele din trecut, fără excepție.

Orice durere fizică, orice durere sufletească, orice durere mentală, este bumerangul pe care l-am aruncat și se întoarce înapoi la mine.

Există o povestioară despre un om care stătea întins în pat, în întuneric. Înainte să adoarmă, vede doi ochi care se uită la el. Povestea se repetă în fiecare seară. Întins noaptea în pat, în întuneric, dorind să doarmă, doi ochi se uită la el. Și asta în fiecare noapte. Începe să nu se simtă bine cu asta și hotărăște să ia un pistol lângă el. Data viitoare când va vedea acei ochi ai demonului care se strecoară în dormitorul lui îi va împușca. Se culcă cu pistolul lângă el, stinge lumina, se obișnuiește o clipă cu întunericul, și vede cei doi ochi care îl privesc. Luna lumina prin fereastră. Scoate pistolul și trage în acei ochi. Ce erau acei ochi? Erau unghiile degetelor de la picioare care reflectau lumina lunii.

Este ceea ce facem. Tragem în noi de fiecare dată când dăm vina pe cineva, de fiecare dată când reacționăm, de fiecare dată când ne plângem, de fiecare dată când nu înțelegem. Și asta facem tot timpul.

De fiecare dată când ne enervăm pe cineva sau pe ceva, învârtim din nou Tsoncha Korlo. Toată lumea face așa. Toată viața noastră este așa. Și aceasta este povestea vieții noastre. Așa ne spânzurăm, așa ne îngropăm.

În Lo Jong, sunt multe descrieri frumoase despre cum facem asta. Este comparat acest lucru cu un fierar care a primit de la cineva o sabie să o ascută. El stă în picioare și ascute sabia, și din greșeală alunecă, cade peste sabie și moare. Sau un arcaș care întâmplător cade pe o săgeată și este omorât.

Aceasta este povestea a tot ceea ce facem, că nu există nimic neplăcut în viața noastră pe care noi să nu-l fi provocat.

Textul conține corelații

În acest text, autorul începe să ne dea corelațiile. El spune „ți se întâmplă așa și așa, asta este roata cuțitelor care vine și te atacă”. De ce? — Pentru că ai făcut asta înainte.

El începe să ne dezvăluie acest mecanism al modului în care lucrurile se întorc asupra noastră, care este ascuns, pe care nu-l vedem. Dacă am fi știut, nu ne-am provoca aceste lucruri nouă înșine, pentru că cine vrea să sufere?

Dharma Rakshita spune:

Ori de câte ori corpul meu este lovit
De o boală insuportabilă,
Se datorează roții cuțitelor
Ce se întoarce din nou împotriva mea:
Karma de a rănii  trupurile altora.
De acum încolo voi lua asupra mea
Orice boală pe care o are celălalt.

Fiecare boală pe care o am, fiecare boală care îmi lovește corpul – oh! Ea provine din rănirea trupurilor altora. De fiecare dată când rănesc pe cineva, mă filmez cum fac acest lucru. Înregistrarea fidelă rămâne apoi în mintea mea. Această amprentă acumulează în timp energie și când se va manifesta mă văd bolnavă sau rănită de cineva sau de ceva. Nu contează. Deci, când îmi experimentez corpul rănit, în dureri, bolnav, se datorează faptului că în trecut am lăsat în mintea mea o imagine mentală, și acum ea se manifestă sub forma că mă văd suferind.

Deschiderea textului: prosternarea

Prima pagină a textului începe cu o prosternare în semn de respect. Așa cum noi începem lecția cu mandala, cu recunoștința față de linia de mari maeștrii, așa și aceste scrieri încep cu o prosternare de respect.

Autorul se prosternează în fața celor Trei Diamante: Buddha, Dharma și Sangha.

„Mă prosternez în fața celor trei diamante sublime”

Ele reprezintă pentru noi

  • Ființa care a dobândit această înțelepciune,
  • Este înțelepciunea însăși, și
  • Entitățile care ne îndrumă spre această înțelepciune.

Ele sunt refugiul nostru, pentru că ne protejează. Cunoașterea acestui mecanism ne protejează, pentru că încetăm să mai învârtim roata care ne rănește atât de mult. Refugiul nostru suprem este în înțelepciunea care înțelege realitatea în acest fel. Deci, autorul se prosternează mai întâi celor Trei Diamante.

Apoi se prosternează din nou:

„Mă prosternez în fața Celui Furios, Lordul Morții”.

El se prosternează în fața acestui înger furios, ca să-l ajute să-și elimine acea afecțiune mentală îngrozitoare adânc înrădăcinată care continuă să-l facă să se rănească singur.

În Lo Jong există două aspecte: aspectul înțelegerii modului în care funcționează acest Tsoncha Korlo, și al doilea aspect este cum să o eliminăm, cum să ieși din această roată. De aceea chemăm în ajutorul nostru multe forțe care să ne ajute să ieșim din roată.

Păunii și Bodhisattva

Imediat după aceea începe primul verset:

Păunii hoinăresc cu plăcere
Prin pădurea de copaci otrăviți;
O grădină frumoasă de ierburi medicinale,
Poate fi ceva fermecător,
Dar păunii nu sunt atrași de ele –
Căci ei din otravă trăiesc.

În acest verset ni se descrie o imagine frumoasă a păunului. După tradiția tibetană, și indiană păunii s-ar hrăni cu ierburi otrăvitoare. Iar dacă li se oferă plante medicinale, nu se ating de ele, nu au nici un interes față de ele.

Ei trăiesc doar din otravă. Conform poveștii, păunii mănâncă plantele otrăvitoare, și transformă otrava din corpurile lor, iar asta le produce cozile lungi cu pene în culori spectaculoase. Aceasta este povestea.

Al doilea verset spune:

Războinicii Bodhisattva sunt la fel:
Chiar dacă dau peste o grădină de confort și plăceri
Poate fi ceva fermecător,
Dar războinicii nu se atașează de ele –
Căci ei din pădurea durerii trăiesc.

Deci păunii sunt alegoria, și războinicii sunt morala ei. Războinicii sunt Bodhisattva. În limba tibetană:

Jang Chub Sempa

Sau în sanscrită Bodhisattva.

În tibetană s-a folosit cuvântul războinic. Pa este un războinic. Jang Chub Sempa este un războinic al spiritului spre iluminare sau războinicul spiritual.

Aceștia sunt oameni care caută să-și transforme conștiința. Aceștia sunt oameni care caută să iasă cât mai repede din suferință, pentru a-i ajuta și pe alții să iasă din suferință. Ei sunt războinici spirituali pentru că își antrenează mintea să-și depășească afecțiunile mentale care le provoacă suferință.

Deci, acest Lo Jong spune că Bodhisattva sunt ca păunii. Le oferim plăceri, filme, mâncare, televizoare, excursii, spa-uri, masaje, și pe ei nu-i interesează toate acestea, nu-i atrage. Sunt atrași de suferință. Ei caută cum să transforme suferința.

Descrieri denaturate despre Bodhisattva

  • „Bodhisattva iubesc suferința”

Această frază poate fi citită incorect și trebuie să lămurim această greșeală.

Nu este adevărat că sunt masochiști care preferă suferința în locul plăcerii.

Nu asta fac ei.

Ce înseamnă a ajunge la iluminare? Înseamnă a ajunge la fericirea cea mai înaltă care există. La plăcerea sublimă. Războinicul spiritual aspiră, zi și noapte, să ajungă la iluminare, să ajungă la această fericire sublimă.

Lor, nu le place să sufere, dar urăsc să-i vadă pe alții suferind. Și toată munca lor este să transforme suferința. De aceea ei sunt atrași de suferință pentru a o transforma, și nu pentru a rămâne în ea.

Acesta este sensul alegoriei, păunii transformă otrava în ceva de o rară frumusețe, în ceva sublim.

Bodhisattva merg și caută situații în care sunt probleme, situații în care oameni suferă. În locuri în care există război sau foamete sau alte necazuri. Dar, ei nu fac asta pentru că le plac aceste situații, ci dimpotrivă. Tocmai pentru că ei urăsc aceste situații, sunt gata să facă tot posibilul pentru a-i ajuta pe acești oameni.

Și dacă au de ales între a merge la un spectacol sau a ajuta oameni bolnavi de cancer într-un spital, vor merge la un spital pentru a-i ajuta pe bolnavi. Nu există nicio îndoială în inima lor ce ar trebui să facă. Ei merg și ajută.

  • „Bodhisattva au jurat că vor continua să sufere în Samsara”

Uneori, sunt oameni care spun: „Bine, bine, dar un Bodhisattva a jurat să rămână în suferință atât timp cât ea există, și să nu plece din suferință până când toți oamenii vor înceta să mai sufere”.

Acest lucru este un neadevăr, este un fel de zvon Dharma, neadevărat. Pentru că scopul unui războinic spiritual este acela de a transforma suferința. Cui folosește dacă eu continui să sufăr? Cui folosește să-mi amân iluminarea?

Să presupunem că îmi amân iluminarea pentru a ajuta pe cineva. Adică să continui intenționat să sufăr, să continui intenționat să fiu furios, să continui intenționat să acționez din ignoranță, cum ajută asta pe cineva?

Deci, nu este adevărat ce se spune. Ci dimpotrivă. Există chiar și un jurământ bodhisattva, care spune să nu gândim și să nu acționăm așa. Ca baby Bodhisattva, ne antrenăm să ajungem la iluminare cât mai repede posibil, astfel încât să-i putem ajuta și pe ceilalți să ajungă acolo cât mai repede.

Deci, ideea nu este să suferim în continuare pentru că alții încă suferă. Ideea este că cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru ceilalți, este să ajung la plăcerea sublimă, astfel încât să-i pot ajuta și pe ceilalți să ajungă în același loc.

Să ajung cât mai repede posibil în paradis, astfel încât să-i pot învăța și pe alții cum să-și elimine Tsoncha Korlo, de exemplu.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 10b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Trei tipuri de argumente incorecte pe care le dăm în dezbatere.

Dacă vă amintiți am dat exemplul ulciorului de apă.

considerăm Bumpa.
El este un lucru schimbător,
Pentru că este un lucru existent.

Și am spus argumentul pe care l-am dat este problematic, pentru că am luat un grup prea mare. Argumentul este prea mare pentru a demonstra schimbarea.

Vom intra acum în tipuri de demonstrații care nu sunt exacte. Se numește în tibetană:

Tak yangdak kyi lok chok ten tsik

Tak yangdak – argument corect,
Lok chok – invers,
Ten tsik – demonstrație. Acesta este un alt cuvânt pentru demonstrație.

Dacă înainte am vorbit despre argumente corecte, acum vorbim despre argumente care nu sunt corecte.

Tipuri de argumente incorecte care pot fi date într-o dezbatere

1. Argumentul care contrazice afirmația


De drup kyi gelway tentsik

Tentsik – demonstrație,
De drup kyi – într-o demonstrație anume,
Drup înseamnă, de asemenea, demonstrație,

Deci, De Drup kyi gelway tentsik înseamnă, a da un argument care contrazice într-o demonstrație anume.

Cu alte cuvinte, De drup dyi gelway tentsik înseamnă a da un argument care de fapt contrazice ceea ce vrem să arătăm.

Exemplu

Să considerăm sunetul,
El este un lucru neschimbător,
Pentru că a fost produs.

Să zicem că vreau să demonstrez că sunetul nu se schimbă. Sunt printre vechii hinduși, și vreau să arăt că el nu se schimbă.

Și dau drept argument: „pentru că a fost produs”. Dar argumentul contrazice ceea ce vreau să demonstrez.

Deci, acesta este primul tip de argument incorect, care este contradictoriu.

2. Argumentul care nu demonstrează cert afirmația

De drup kyi ma-ngepay tentsik

De drup kyi într-o demonstrație anume,
Ngepay – cert, definitiv,
Ma-ngepay – nu este suficient de clar.
Tentsik – argument.

Adică, argumentul  care nu demonstrează cert ceea ce am vrut să demonstrez.

Exemplu

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că el există.

 Argumentul pe care l-am dat este prea larg. Nu definește suficient lucrurile schimbătoare. Și printre lucrurile existente, sunt lucruri care nu se schimbă. Deci, acesta este un argument care nu definește suficient de bine, este prea larg.

3. Argumentul dat este inexact

De drup kyi madrupay tentsik

Aici există șapte tipuri.

Șapte tipuri de argumente inexacte:

a. Argumentul este inexistent

Să-l considerăm pe John,
El acum suferă,
Pentru că a fost înțepat de cornul iepurelui.

Deci, argumentul este despre ceva care nu există.

b. Subiectul este inexistent

Începem argumentul nostru logic și spunem:

Să considerăm coarnele unui iepure.

Acum putem demonstra ce vrem, nu are sens.

c. Argumentul este identic cu afirmația

Demonstrația este inexactă atunci când dăm drept argument lucrul pe care dorim de fapt să-l demonstrăm

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că el se schimbă.

d.Argumentul este același cu subiectul

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că este sunet

e. Subiectul este același cu afirmația pe care dorim să o demonstrăm

Să considerăm sunetul,
El este un sunet,
Pentru că se schimb.

f.Argumentul nu se aplică subiectului

Este atunci când Chok Chu nu are loc.

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că îl poți vedea cu ochii.

Bineînțeles că nu putem vedea sunetele cu ochii, deci argumentul nu se aplică subiectului.

g. O parte din argument nu este corect

Să considerăm copacii,
Ei au minte,
Pentru că noaptea ei se culcă și frunzele lor se închid.

Argumentul conține o parte neadevărată – copacii nu se culcă noaptea.

Dacă adversarul nostru în dezbatere se îndoiește chiar și de o parte a argumentului – atunci el nu este un argument bun.

4. Argumentul care nu se potrivește cu convingerile adversarului

Ultimul tip de argument incorect este cel care nu se potrivește cu sistemul de credințe al adversarului.

De exemplu, să presupunem că următoarea dezbatere are loc între un jainist și un budist (dezbateri care au avut loc de multe ori în trecut). Jainistul spune:

Să considerăm copacul,
El are minte,
Pentru că moare atunci când îi decojim scoarța.

Budiștii nu cred că un copac „moare”, ci cred că el pur și simplu se usucă. Deci jainistul nu i-a demonstrat budistului nimic.

Acesta este un exemplu deosebit de relevant pentru noi, pentru că vom întâlni oameni ale căror convingeri sunt diferite de ale noastre. Dacă vrem să-i ajutăm, este important ca în discuția cu ei să nu aducem argumente care le contrazic convingerile  – acest lucru va realiza opusul a ceea ce ne dorim, și îi putem îndepărta de budism.

Ca budiști, putem salva viețile oamenilor.

Dacă studiem bine materialul din aceste cursuri, practicăm, medităm și ne păstrăm carnețelul, putem ajunge la o altă existență, în care să nu mai fim nevoiți să murim, și să suferim.

Corpul întinerește, și îi putem iubi și ajuta pe toți pe care îi întâlnim. Și acesta este scopul acestor cursuri și de aceea budismul există. Ele vă pregătesc pentru studiul tantric, ceea ce vă va permite să finalizați calea.

Dacă nu prezentăm ideile budiste într-un mod logic și convingător astfel încât ceilalți să le accepte, le-am distrus șansele de a evita moartea.

Acesta este de fapt scopul acestui curs – de aceea este bine să ne antrenăm în dezbateri pentru că putem salva viețile oamenilor dacă le prezentăm budismul în mod logic.

Oamenii care ne înconjoară sunt infestați de concepții greșite asupra lumii care nu funcționează și care le provoacă moartea. Și aceasta este marea tragedie. Prin urmare, este important să ne dezvoltăm sensibilitatea și să nu aducem argumente incorecte, precum ultimul pe care l-am menționat.
*******

Recomandări pentru a practica după curs

În temele de casă, există câteva meditații foarte bune pe care să le faceți.

1. Una dintre ele este despre schimbarea de la o clipă la alta. Vedem mereu în viața noastră schimbări, cineva moare, cineva se naște, dar nu vedem schimbările de la o clipă la alta.

Pentru a medita asupra impermanenței subtile a acestora, este bine să ne concentrăm pe întrebarea: „Este adevărat că dacă un lucru este creat este cauza sfârșitului lui?” Nașterea copilului este cauza morții lui, fără să fie nevoie de alte forțe externe. Crearea unui lucru distruge acel lucru fără a fi nevoie de alți factori de intervenție. Deci, acesta este un subiect bun la care să vă gândiți în meditația analitică.

2. Un al doilea subiect foarte important de meditat asupra calităților și caracteristicilor, sau asupra categoriilor și caracteristicilor generale. Asupra lui Rik chi, Dun chi și Chi Jedrak.

Să medităm asupra diferenței dintre conceptul de mașină, mașina, și o anume mașină, care este relația dintre ele, cum percepem aceste lucruri.
Observarea acestor lucruri creează cauzele karmice pentru a percepe direct existența condiționată, care este ultima etapă înainte de a percepe direct vacuitatea. De ce folosim arhetipuri sau imagini mentale (dun-chi) pentru a percepe lucrurile? Prin ele privim realitatea.

Cum se întâmplă acest proces? Când percepem ceva, îl interpretăm, ne formăm o părere, avem un sentiment anume. Care este prototipul care ne gestionează acum? Ce este acolo care ne determină să experimentăm ceea ce experimentăm acum. Trebuie să mergem înapoi cu analiza.

3. Un alt subiect la care este bine să ne gândim în meditația analitică:

De ce acest pix are un început, un mijloc și un sfârșit, se schimbă de la o clipă la alta, în timp ce vacuitatea lui este neschimbătoare? Ea apare cand pixul apare și dispare când  pixul dispare, dar la mijloc, nu se schimbă.

Pixul este un lucru care se schimbă (mitakpa), dar vacuitatea pixului este un lucru neschimbător (takpa) și putem spune doar că ia ființă și iese din ființă, dar nu începe și nici nu se termină. Când distrugem pixul, vacuitatea lui dispare, dar nu se termină.Trebuie să medităm la asta.

Am vorbit despre ce este Tsema. Școala de logică definește percepția validă ca o percepție proaspătă și infailibilă. Percepțiile valide sunt împărțite în percepții directe și percepții conceptuale. Erau Ngunsum Tsema și Jepak Tsema.  Este important să ne dăm seama că percepțiile conceptuale sunt la fel de valide ca și percepțiile directe.

În viața noastră, noi care trăim în Occident avem tendința să ne concentrăm doar pe ceea ce poate fi văzut, atins și cumpărat, și nu credem în ceea ce nu percepem prin simțurile noastre – cum ar fi viețile viitoare și diferitele tărâmuri de existență. Dar iluminarea noastră depinde de percepția vacuității, care nu poate fi percepută prin simțuri. De aceea Jepak tsema are un rol foarte important.

    • Chiar dacă în acest moment nu putem percepe direct vacuitatea, dar o putem percepe prin logică. Logica ne poate conduce la golul lucrurilor.
    • Logica ne poate conduce să înțelegem că există o viață trecută și o viață viitoare,
    • Și prin urmare, este importantă respectarea moralității.
    • Mai ales când ajungem la Tantra. Toate aceste studii ne pregătesc pentru Tantra. Pentru că învățăturile secrete, funcționează în totalitate în afara logicii. Toată Tantra, chiar dacă vorbim despre lucruri mistice, este construită pe logică.

De fapt, este imposibil să reușim în Tantra dacă nu ne dezvoltăm bine logica.
Pentru că dacă cădem în condiționarea culturală că trebuie să respingem tot ceea ce nu putem experimenta direct prin simțuri, nu avem nicio șansă în Tantra. Pentru că lucrăm acolo cu lucruri pe care în prezent nu le experimentăm prin simțuri.
Și dacă nu am dezvoltat suficient gândirea logică și nu am confirmat aceste lucruri prin Jepak tsema, prin percepția indirectă, nu vom avea suficientă încredere de a lucra cu Tantra, de a o realiza.

Trebuie să ne dăm seama de adevărul, care este ascuns în prezent.

Adevărul suprem al vacuității tuturor lucrurilor, realitatea absolută –  trebuie stabilită prin logică.

Forțele care au creat această lume și ne creează moartea sunt invizibile. Moartea mea se apropie, și este foarte reală în viața mea.

Îmi văd corpul îmbătrânind. Și aceste forțe nu sunt vizibile prin simțuri.
Nu le pot vedea decât prin logică.
De aceea trebuie să înțelegem toate acestea și nu prea avem timp.

 

Sfârșitul samsarei

Vom face o ultimă dezbatere: Are Samsara sfârșit?

Atacantul: Pentru că ciclul suferinței are un sfârșit 

Apărătorul: Tak madrup – nu este adevărat.

Atacatul: Vrei să-mi spui că ciclul suferinței nu are sfârșit?

Apărătorul: Da.

Atacantul: De ce spui asta? Chi chir?

Apărătorul: Pentru că nu are început.

Pentru că Samsara, nu are început. Ea nu a început niciodată.

Atacantul: Deci asta înseamnă că nu poate avea un sfârșit? Vrei să-mi spui că ciclul suferinței nu are un sfârșit?

Apărătorul: Da. 

Atacantul: Vrei să-mi spui că pentru că nu a început, nu se poate termina? 

Apărătorul: Da.

Atacantul: Deci nu există un antidot împotriva suferinței?

Apărătorul: Nu este adevărat.

Atacantul: Ah, deci există un antidot împotriva suferinței?

Apărătorul: Da.

Atacantul: Deci, există un sfârșit al suferinței?

Apărătorul: Da.

Deci, ceea ce spunem este că roata suferinței are un sfârșit. Există un sfârșit. Deși nu a început, se poate termina. De ce? Pentru că există un antidot împotriva suferinței.

Există un antidot foarte puternic împotriva suferinței, și aceasta este percepția directă a vacuității, iar acest antidot va elimina tendința noastră de a vedea lucrurile ca existând în sine. Dacă eliminăm tendința de a vedea lucrurile ca existând în sine, putem spulbera orice suferință.

Deci, pentru că există un antidot pentru samsara, samsara trebuie să se sfârșească.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 10a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Temele…

Am ajuns la lecția a zecea, și vreau să vă reamintesc că la acest curs aveți teme și teste și un examen final, iar intenția este să vă faceți temele.

 Este adevărat că am trecut în zbor peste mult material, dar este foarte important să plantăm aceste semințe și aveți de asemenea meditații foarte interesante în teme.

… și condițiile pentru continuarea învățăturii 

Și dacă vreți să mergeți mai departe, va trebui să-mi arătați diplomele.

Vorbesc foarte serios. Aveți nevoie de 33 de diplome pentru a ajunge în paradis. Și va trebui să mi le arătați.

Puteți să vă corectați unii pe alții, și să vă dați note bune.

 

 Conceptul de timp. Cele trei timpuri

Studiul și originea lui

Subiectul acestei lecții în tibetană este:

                           

 Du sum nam shak

Du – timp,
Sum – trei.
Du sum – trei timpuri: trecut, prezent, viitor.
Nam shak – prezentare.

Du sum nam shak înseamnă „prezentarea celor trei timpuri”.

Diferitele școli indiene, și mai ales Madhyamika Prasangika, au opinii foarte diferite asupra naturii timpului.
Vom începe cu Școala Sutriștilor, pentru că este școala Paramanavarttika, în care a predat Dharmakirti, unde a predat Dignaga. Vom începe cu ei, iar la sfârșit vom vorbi puțin despre concepția asupra lumii a Școlii Madhyamika.

Iar problema nu este doar filozofică. Vom ajunge mai târziu pe parcursul lecției să discutăm despre vacuitatea timpului, astfel încât să aplicăm discuția pe natura vacuității.

Începem cu:                   

Do depa

Do – sutra,
Do depa – Sutriștii sau Școala Sutriștilor sau de logică, care folosește sutrele pentru a demonstra lucrurile.

Aceasta este școala cea mai înaltă dintre cele două școli Hinayana.

Printre Sutriști înșiși există mai multe sub-școli, iar prezentarea pe care o vom aduce în această lecție se bazează pe grupul numit:

Rikpay je’n’drang

Rikpa – logica,
Je’n’drang – adepți.

Rikpay je’n’drang înseamnă cei care urmează logica. Aceasta este Școala de logică și face parte din Școala Sutriștilor.

Școala de logică se bazează mai mult pe logică, în timp ce Școala Sutriștilor se bazează mai mult pe sutre.

Acest grup are convingeri foarte specifice, care sunt diferite de ale altor școli budiste. Sunt foarte logici și, fără o examinare atentă, v-am spus că de fapt nu le acceptăm poziția, pe care probabil că majoritatea dintre noi am accepta-o.

În texte, există dezbateri extinse despre natura timpului, care apar în capitolul al treilea al cărții Abhidharma Kosha, cât și în literatura Madhyamika Prasangika. În această lecție, cu siguranță nu vom epuiza subiectul și sunteți invitați mai târziu, acasă, să reflectați mai mult asupra naturii timpului.

Acest curs este doar o trecere în revistă asupra acestui subiect.

Care sunt numele celor trei timpuri:

Depa                                                 datawa                                   ma ongpa

Asta înseamnă: trecut, prezent, viitor.

Ma – nu
Ong – a veni.

Ma onga înseamnă „încă nu a venit”, adică viitorul.

Depa – trecutul,
Datawa – prezentul.

Definiția generală a trecutului și viitorului conform Școlii de logică

Discuția oamenilor din școala de logică asupra celor trei timpuri începe cu definirea timpului trecut și a timpului viitor.
Iată definiția noastră:

Depa dang maongpa mepe

Depa – trecut,
Dang – și,
Maongpa – viitor.
Mepe – nici unul.

     Dey tsennyi me

Tsennyi me – nicio definiție.

Aceasta este definiția Școlii Sutriștilor a trecutului și viitorului. Ea spune: „Ele nu există”. Unde este trecutul? Unde este viitorul? Nu le putem defini pentru că ele nu există.

Nu există trecut, nu există viitor, putem merge liniștiți acasă.

Sunt unii care spun: există doar clipa de față, vom trăi doar clipa prezentă și ne vom elibera. Încercați, au fost unii care au încercat asta mult timp.

Această școală spune: „Nu există o astfel de definiție, pentru că aceste lucruri nu există. Nu are sens să vorbim despre ce este în viitor, care nici măcar nu este aici, atunci despre ce vorbim? Nici trecutul nu este aici, așa că n-avem despre ce discuta.
Școala spune: „În sens absolut, trecutul a dispărut, iar viitorul nu a venit încă, așa că, în termeni generali, ele nu există și deci nu pot fi definite. Dar, dacă vorbim în raport cu un obiect specific care există acum – atunci avem despre ce să vorbim. Relativ la un moment specific al unui obiect, putem vorbi despre acesta care a avut un trecut și poate avea un viitor.

Definiția trecutului, în raport cu un ulcior de apă

Sunt necesare două cerințe pentru a defini trecutul. Trecutul poate fi definit doar în raport cu un obiect specific care există în momentul prezent, cum ar fi ulciorul de apă actual

Începem cu sfârșitul            

a.

Bumpay dusu depay tsenny

Bumpa – ulciorul de apă,
Bumpay – al ulciorului,
Dusu – relativ la ulcior,
Depa – trecut.
Depay – trecutului,
Tsennyi – definiție.

Definiția trecutului relativ la ulciorul de apă.

A doua parte a definiției este:

Bumpay dusu kye sinpa yang in

Bumpay dusu – relativ la ulcior.
Kye – început sau ceva creat.
Sinpa – deja.

Adică, relativ la momentul actual al ulciorului de apă, trecutul a început deja.

b.

Bumpay du su gak sin pa

Gak – s-a terminat.
Bumpay dusu – relativ la ulcior,
Sinpa – deja.

Adică, relativ la momentul actual al ulciorului de apă, trecutul lui s-a terminat deja.

Momentul prezent, sau un moment dat al ulciorului, este un punct de referință: față de acest punct, trecutul a început deja și s-a terminat deja.

yang yinpay shitunpa

Yang este un cuvânt de legătură, care aici înseamnă „și”.
Yang yin – a lega, înseamnă că mai există un alt lucru care vine după el.

Toată fraza spune că ambele lucruri sunt adevărate.

    • Relativ față de pixul din acest moment, trecutul lui a început deja,
    • Și s-a terminat deja.

Definiția trecutului, relativ la timpul unui ulcior de apă, este timpul care a început deja până la momentul actual în care există ulciorul de apă și care s-a terminat deja până la momentul prezent al ulciorului de apă.

Cu alte cuvinte, dacă în prezent, țin un obiect și spun: „trecutul lui a început deja și a s-a terminat deja”, definesc trecutul obiectului.

Aceasta este definiția trecutului, relativ la Bumpa, în momentul prezent, trecutul a început deja și s-a terminat deja.
Deci, în această școală nu există o definiție a trecutului și viitorului, în general, ci doar relativ la un anumit obiect. Nu putem vorbi despre trecut în general. Deci trecutul este ceva care
a. A început deja, şi
b. S-a terminat deja.
Relativ la Bumpa chiar acum.

Definiția prezentului, relativ la un ulcior de apă

Și aici există două condiții și întotdeauna legate de un anumit obiect.
Când vorbim despre prezent, vorbim relativ la Bumpay dusu, el conține două condiții care trebuie îndeplinite.

a. Prima condiție


Bumpa’i du su drup sinpa                              

Drup – s-a întâmplat,
Sinpa – deja.

Drup sinpa înseamnă ar fi trebuit deja să se întâmple.

Deci, până la momentul actual al ulciorului de apă, prezentul ar fi trebuit deja să se întâmple.

b. A doua condiție

     bumpa dang du su nyam pa

Bumpa – ulcior de apă,
Dang – cu,
Dusu – relativ
Nyampa – egal.

Adică, se întâmplă simultan cu Bumpa din acest moment.

Până la momentul ulciorului de apă, ar trebui să se întâmple simultan cu ulciorul de apă.

Definiția prezentului, relativ la timpul unui ulcior de apă este: momentul prezent, relativ la timpul lui Bumpa, ar fi trebuit deja să se întâmple și se întâmplă simultan cu Bumpa din acest moment.

Definiția viitorului, relativ la un ulcior de apă

Definiția viitorului, relativ la Bumpa, conține, de asemenea, două condiție

a. Prima condiție                                           

Bumpay dusu ma kyepa

Ma kyepa – nu a început încă.
Relativ la timpul lui Bumpa, încă nu a început.

Sau, până la momentul ulciorului de apă,  viitorul nu s-a întâmplat încă.

b. A doua condiție

Bumpay dusu kye shinpa

Kye shinpa – în proces de formare
Adică, viitorul, relativ la momentul actual a lui Bumpa, nu a început încă, dar cauzele lui sunt deja aici.

Sau, până la momentul actual al ulciorului de apă, viitorul este în curs de formare.

Definiția viitorului, relativ la timpul unui ulcior de apă, este acel timp care este în proces de formare, dar nu s-a întâmplat încă relativ la prezentul ulciorului de apă.

 

Practica cu definițiile

Vom avea o listă de lucruri, iar fiecare dintre ele va trebui să-l asociem uneia dintre următoarele trei opțiuni:

a. Cauza ulciorului de apă,
b. Rezultatul ulciorului cu apă,
c. Lucrul care funcționează.

Nu întotdeauna va fi ușor de lucrat cu aceste definiții și vom începe cu cele mai ușoare.

1. Ceva care există de la clipă la alta

 Kechikma

Căruia dintre cele trei aparține Kechikma? Desigur, cea mai potrivită alegere este „lucrul care funcționează”. Dar de fapt acestea sunt sinonime. Un lucru care funcționează este un lucru schimbător, un lucru care se schimbă de la clipă la alta – putem spune chiar și că se degradează de la o clipă la alta.

2. Un lucru care este în proces de formare


     Kye shinpa

Un lucru care se află în proces de formare – probabil că l-ați asociat cu (b) – rezultatul ulciorului de apă. Dar în această școală, rezultatul ulciorului de apă nu există în general, decât dacă i se dă un punct de referință. Deci, practic, răspunsul aici este – „nu există”.

3. Ceva care nu s-a întâmplat încă, relativ la ulciorul cu apă

      Bumpa la to te ma ongpa


Ceva care încă nu s-a întâmplat, relativ la ulciorul de apă – acesta este (b) – rezultatul ulciorului de apă. În momentul în care am adăugat condiția de  restricționare „relativ la ulciorul de apă” – devine rezultatul ulciorului de apă.

4. Ceea ce este trecutul relativ la ulciorul de apă                    

Bumpa la to te depa

Ceea ce este trecutul, relativ la ulciorul de apă – acesta este (a) cauza ulciorului de apă. În momentul ulciorului de apă, cauza deja a trecut.

5. Ulciorul de apă viitor

Bumpa ma ongpa

Ulciorul de apă viitor – Textul Abhidharma Kosha spune clar că aceasta este cauza ulciorului de apă.

Este puțin cam greu de înțeles. Când este studiată Abhidharma există sentimentul de relativitate: Viitorul este ceva care nu a venit încă spre care ne îndreptăm? Sau viitorul este ceva prin care ne mișcăm și, în acest sens, deja există și apoi devine trecut? Așa că trebuie să ne ocupăm puțin de aceste idei. Textul spune că cel mai potrivit aici este „cauza ulciorului de apă”.

În Madhyamika – nu în Prasangika – vor spune că ulciorul viitor este cauza cauzei ulciorului. Acest lucru se datorează faptului că nu putem numi ceva „cauza ulciorului” până când ulciorul nu a apărut. În acest sens, nu există nicio cauză pentru ulciorul de apă până când ulciorul de apă nu a apărut deja.

Oricum, trebuie așteptat până când ulciorul va apare înainte de a putea fi „cauza ulciorului”. La asta s-a referit școala? Probabil ca nu.

Dacă ne întoarcem la școala de logică, ne va fi mai ușor să înțelegem dacă ne amintim că în tibetană „ulciorul de apă viitor” este „ulciorul de apă care nu este încă aici”. Care dintre cele trei lucruri a, b, c reprezintă ulciorul de apă care nu este încă aici? Este (a) – cauza ulciorului de apă.

6. Ulciorul de apă care a trecut                                      

    Bumpa depa

Ulciorul de apă care a trecut. Care dintre cele trei lucruri se potrivește ulciorului de apă? Este rezultatul ulciorului de apă. El este o modalitate bună de a descrie această situație.

7. Ceea ce este în curs de a fi distrus                                             

     Jik shinpa

Ceea ce este în curs de a fi distrus – descrie un lucru în momentul prezent, descrie pixul în acest moment, de exemplu. Acesta este un lucru care funcționează, și ca oricare lucru care funcționează este în curs de a fi distrus. Se apropie din ce în ce mai mult de sfârșitul lui.

 

Concepția despre timp a celor patru școli budiste

Vom vorbi acum despre diferitele concepții pe care le au școlile budiste despre timp. Viitorul este ceva care vine spre noi sau este ceva spre care ne îndreptăm?

    • Abhidharma față de Madhyamika

 Care este cauza pixului viitor? A pixului în clipa următoare?

Abhidharma spune: „Cauza pixului din clipa următoare este pixul din acest moment”.

Dar Madhyamika va spune: „Despre ce vorbești?”

Trebuie să fim atenți la faptul că atunci când spunem: „Cauza pixului din clipa următoare”, nu ne referim la cauză în general, ci la o cauză specifică.

Pixul din clipa următoare nu s-a întâmplat încă, așa că este lipsit de sens să vorbim despre cauza unui lucru care nu există.

Aceasta este capcana în care cădem datorită modului în care gândim. Suntem siguri că acest pix este permanent, neschimbător, există de la sine, și că el va fi acolo și în clipa următoare. Și datorită acestui fapt vom spune: „Ah, cauza pentru momentul următor este momentul prezent”.

Noi deja ne-am creat un pix pentru noi înșine și vorbim cu un pix imaginar pe care l-am creat în minte, care nu există. Ca să vorbesc despre cauza pixului în viitor, deja mă gândesc la un pix viitor. Deja am imaginea pixului în minte, dar el încă nu există.

    • Alte școli în comparație cu Madhyamika

Ce este pixul? Alte școli vor spune: „Oh, toate aceste părți împreună, va fi un pix”.

Hai să considerăm pentru o clipă această explicație: o colecție de piese pe care proiectăm un pix.

Dar în viitor – despre ce colecție de piese vorbesc? Adică, pe ce proiectez?

Dacă spunem: cauza pixului din clipa următoare este pixul din momentul prezent, Madhyamika va răspunde că acest lucru este lipsit de sens.
Noi putem proiecta doar acum. În acest moment proiectăm un pix.

 

Karma, conform diferitelor școli budiste

Dacă fac un act negativ astăzi, dacă mint astăzi, mă va afecta pe viitor? Da. Deci întreaga discuție despre trecut, prezent, viitor, este complet orientată spre karma. Karma este cea care conduce toată această discuție.

Există școli în Abhidharma care vor spune: „Nu există trecut, și nici viitor. Dar există karma trecutului și există karma viitorului. Așa vorbesc ele.

Școala „Numai conștiință”, spune că fiecare acțiune a noastră lasă o sămânță karmică/o amprentă karmică. Toate aceste semințe, merg după noi și atunci când vor rodi, ne vor crea lumea.

Unde stau aceste semințe? Școala „Numai conștiință” va spune: „Ele stau într-un loc numit Kunshi, conștiința de bază. Kunshi, în această școală este o parte a conștiinței. Ea este parte din mintea noastră care poartă toate aceste semințe. Oriunde mergem, ele vin cu noi și sunt în această parte a minții. Este un fel de parte care are existență de sine și vine cu noi peste tot.

Și școala Abhidharma Kosha, vorbește despre semințe karmice și karma. Unde rămân aceste semințe karmice? Ea spune  că ele rămân în cele cinci agregate ale noastre, dintre care patru sunt mentale. Ea spune: „Acolo rămân semințele, în partea mentală a agregatelor noastre”.

Prasangika nu este de acord cu această descriere. Și aceasta este marea dezbatere cu școala „Numai conștiință”. Ambele școli sunt total de acord că fiecare acțiune lasă o amprentă și că există semințe karmice.  Întrebarea este unde sunt aceste semințe. Cine ține contul lor?

Datorită faptului că Prasasangika ne învață că nimic nu are existență de sine, inclusiv mintea nu are existență de sine, atunci nu poate exista o parte a minții care să aibă dintr-o dată o existență independentă de sine.

Ea spune că atâta timp cât credem așa, nu ne vom putea elibera, pentru că trebuie să ajungem la înțelegerea vacuității tuturor fenomenelor. Dar ea nu neagă problema semințelor karmice.

Ea spune că lumea noastră este dictată de înregistrările noastre karmice și că acestea sunt purtate în persoană ca proiecție, în persoana proiectată . Adică, există o „Gabriela” pe care o proiectez afară, din karma mea, și „Gabriela” pe care o proiectez afară, care există doar ca o proiecție din karma mea, poartă semințele karmice cu ea.

Proiecția în sine poartă semințele cu ea. Atunci când proiectez pe „Gabriela” în clipa următoare, o proiectez cu toate semințele karmice. Clipă după clipă actuala „Gabriela” proiectează următoarea „Gabriela”, iar karma, în sine, este cea care îmi impune să fac acest proces.

Semințele karmice ale „Gabrielei” sunt deținute de conceptul de „Gabriela”. Conceptul meu de „Gabriela” deține în el tot trecutul meu, toată karma mea.

În acest moment, port cu mine toate semințele din trecutul meu, în cadrul proiecției mele actuale.

Și în acest fel nu mă pot despărți de karma trecutului. „Eu”-l, conform școlii Prasangika, este suma totală a karmelor mele.

Când cineva vine și spune: „Cum de Buddha nu-mi ia suferința?” Întrebarea nu este bine formulată.

Pentru că, conform școlii Prasangika, ce înseamnă să-mi fie luată suferința? Adică să mi se ia karma. Dar acesta este „eu-l”!
Buddha nu poate lua karma și să lase „eu-l”.  Acesta sunt eu, eu sunt karma mea.

Asta înseamnă că școala Prasangika nu este de acord cu abordarea școlii  Abhidharma, despre trecut, prezent, viitor și unde se află semințele karmice.

 

Concepția timpului în școala Prasangika

Potrivit școlii Prasangika, toate cele trei timpuri sunt lucruri care funcționează.
Sutriștii spun: „Nu există trecut și viitor”. Dar cei din Prasangika nu vorbesc despre timp, ci că toate cele trei timpuri funcționează. Ei vorbesc despre obiect. Deci, hai să vorbim despre asta.

Viitorul este un lucru care funcționează

Să ne uităm la pix și să mergem în timp clipă de clipă , până în momentul în care acest pix se va distruge.

Am putea spune că există cauze care să ducă la distrugerea acestui pix? Da, pentru că distrugerea este un lucru care funcționează, un lucru în schimbare, un lucru care are cauze, un lucru care a fost produs – deci există cauze pentru distrugerea acestui pix.

Actul de distrugere al acestui pix produce pixul trecutului. Pixul care s-a terminat. Pixul care s-a terminat este creat prin actul distrugerii.

Acum fiți atenți, că am inversat puțin cauza și efectul.
În loc de cuvântul „trecut”, am să folosesc cuvântul „terminat”. Pixul care s-a terminat.
Ce a creat pixul care s-a terminat? Distrugerea pixului.

Cum pot vorbi despre un „pix care s-a terminat”? Nu pot vorbi despre pixul care s-a terminat, până nu se va întâmpla momentul distrugerii. Până atunci, pixul, nu s-a terminat. Deci, pixul este terminat prin distrugere. Deci, distrugerea pixului va determina pixul din trecut.

    • Deci există cauze pentru distrugere. Pixul din trecut.
    • Și distrugerea a determinat pixul din trecut.

Oare pot spune că nu există nicio cauză pentru pixul din trecut?
Nu are sens. Există cauze pentru distrugere. Distrugerea mi-a creat un pix care s-a terminat.

Deci pot spune că nu există nicio cauză pentru pixul care s-a terminat?

Deci distrugerea viitoare funcționează pentru a produce pixul trecutului. Deci, viitorul acestui pix este un lucru care funcționează. A spune că această distrugere nu funcționează este ca și cum am spune că există cauze pentru nașterea unui lucru, dar că nu există cauze pentru lucrul în sine

Trecutul este, de asemenea, un lucru care funcționează

Acesta este argumentul pe care îl are Madhyamika cu privire la timp, că timpurile sunt lucruri care funcționează. Și asta datorită înțelegerii karmei. A faptului că ceea ce am făcut în trecut s-a terminat, nu mai este aici – am mințit acum un an, nu mai este aici. Nu mai spun aceste lucruri în acest moment, persoana care le-a auzit nu este nici el aici în acest moment – dar karma continuă să funcționeze; Această karma continuă să-mi creeze viitorul. Aceasta înseamnă că trecutul este un lucru care funcționează, el creează. Și, am făcut asta în exemplul cu viitorul.

Deci avem două aspecte:

    • Un aspect este cel despre care am vorbit, despre distrugere și creație,
    • Iar al doilea aspect pe care îl învață Madhyamika, este faptul că, karma îmi produce viitorul prin Bakchak-uri, prin semințele karmice.

Madhyamika spune: faptul că alte școli nu acceptă trecutul ca fiind un lucru care funcționează, un Ngupo, este o eroare la fel de mare cu incapacitatea lor de a accepta că nu este nimic care să existe de la sine.

Aceeași greșeală care există și în celelalte școli, care dau o anume existență de sine lumii – și asta variază de la școală la școală – le determină să nu înțeleagă practic funcția karmei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Argumentul în demonstrația logică

Aceasta este a doua parte care se ocupă de logica formală. Și am început să vorbim despre                                                                    

Tak

Tak înseamnă argument.

Diferite utilizări ale cuvântului Tak

În lecția 3 am dat exemplul de silogism sau enunț logic:

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”, „un lucru care este produs”.

Deci, argumentul pe care l-am dat – Tak – a fost „pentru că a fost produs”.
Deci,

    • Cuvântul Tak – este a treia parte a demonstrației logice.
    • Uneori Tak, înseamnă toate cele trei părți împreună.
    • Și, alteori, Tak, se referă la partea principală a demonstrației,  în cazul nostru, „pentru că sunetul a fost produs…”. Deci partea principală este cuvântul „produs”. „Produs” este cuvântul cheie. Datorită faptului că a fost produs, se schimbă.

Acestea sunt cele trei forme de folosire a cuvântului Tak.

Care este argumentul corect într-o demonstrație logică?

În prima lecție am spus ce înseamnă un argument. Orice poate fi un argument. Orice este prezentat ca argument este un argument. Dar, bineânțeles, că nu orice argument dat ne va convinge. Iar voi, ca profesori veți dori să oferiți un argument corect care să-l convingă pe celălalt.

Tak yangdak

Yangdak – corect, sau uneori se spune perfect.
Tak yangdak însemnă argument corect.

Teoria logicii ne ajută să străpungem vălurile ignoranței

În seminarul „Guru-yoga”, există o rugăciune în care cerem Lamei înțelepciune:

De-aș putea să-mi dezvolt înțelepciunea învățării, reflecția și meditația,
De-aș putea să-mi sporesc abilitățile de a preda teoriile, de a le clarifica și înțelesurile lor de a le explica.

Tot acest curs este de „a clarifica”ceea ce nu înțelegem.
În acest studiu ne-am folosit de Manjushri. El ține o carte în mâna stângă și o sabie în flăcări în cealaltă. Rolul acestei săbii este de a străpunge straturile groase ale ignoranței, și a salva oamenii din suferință și de la moarte.
Acesta nu este un lucru ușor, pentru că ignoranța este adâncă. Cu toți suntem învăluiți în vălurile groase ale ignoranței.

Toată teoria logicii vine să ne ajute să clarificăm lucrurile, să le lămurim, și în acest fel, să înlăturăm treptat unul câte unul toate vălurile ignoranței.

Cineva a întrebat odată „Pot folosi idei care nu sunt corecte pentru a ajuta pe cineva să străpungă vacuitatea?”
Răspunsul este că acest lucru îl facem tot timpul. Predăm o versiune parțială a vacuității care nu este în întregime adevărată, și asta ne ajută să străpungem vălurile ignoranței.

Trebuie să pornim de la un numitor comun

Așa cum am spus, cei doi care dezbat trebuie să fie de comun acord cu subiectul. Amândoi înțeleg, când spun „pix”, despre ce vorbim, iar apoi se merge mai departe.

Dacă nu există un numitor comun, atunci discuția nu îi va duce nicăieri. Nu voi fi eficientă în încercarea mea de a explica Dharma. S-ar putea ca adversarul meu – să aibă o concepție foarte departe de concepția ultimă corectă. Trebuie să-l întâlnesc acolo unde este, ca să-l ajut să urce. Altfel nu mă va asculta deloc.

Dacă încep să-i vorbesc despre infern, înainte de a-i demonstra existența vieților trecute și că există chiar și o existență după această viață, atunci îmi va spune: „Ei bine, acum nu sunt în infern”. Dacă nu știe că va mai fi și o altă viață, atunci cum a-și putea să-i vorbesc despre toate tipurile de infern – el nu mă va asculta, va pleca. N-am realizat nimic. Ne-am pierdut timpul amândoi. Și îl pot îndepărta, pentru că îi par puțin ciudată. Este foarte important să plecăm din același loc.

Acest lucru l-a făcut Buddha. O parte din abilitățile noastre ca profesori este să învățăm cum să facem acest lucru treptat.
Și uneori le prezentăm o idee parțială de vacuitate. Și chiar și atunci când vorbim de pix – este, de asemenea, o idee parțială a vacuități. Nu este înțelegerea deplină a vacuității.

Toate drumurile duc la Tantra

Iată un citat de la Dalai Lama. El a spus că toate căile spirituale – nu le-a redus numai la budism – toate căile spirituale duc în cele din urmă la Tantra.

Vajrayana este Tantra.

Dacă facem bine o cale spirituală, automat ni se vor crea condițiile sau semințele care ne vor deschide calea și atunci vom întâlni profesori de tantra buni, pricepuți, și putem continua.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem vacuitatea, legătura dintre vacuitate și karma. Și toate căile spirituale din lume, există pentru că aduc oameni în acest loc. Pentru unii dintre ei, concepția lor asupra lumii nu este în întregime corectă. Ea este parțială. Poate că ei predau bunătatea, dar nu vacuitatea, de exemplu.

Și este în regulă. Cel care este atras de o cale spirituală anume este ceea ce are acum nevoie pentru a se dezvolta, și îi va permite mai târziu să continue să ajungă la cunoașterea vacuității. Și asta îi va permite să găsească mai târziu profesorii de Tantra care îl vor aduce la capătul căii.

De aceea, nu trebuie să subestimăm căile care par parțiale, pentru că ne ridicăm obstacole pe calea noastră spirituală. Dacă există o astfel de cale care îi ajută pe unii, trebuie să respectăm și calea și pe cei care o urmează.

Definiția argumentului corect

Să vedem care este definiția argumentului corect.                                                                                                               

Tak yangdak gi tsennyi

Înseamnă „definiția argumentului corect este

Tsulsum yinpa

Yinpa – a fi,
Sum – trei,
Tsul – mod.
Adică, argumentul corect îndeplinește cele trei moduri sau argumentul corect trebuie să îndeplinească trei relații/condiții.
Dacă argumentul este corect, aceste trei condiții trebuie să fie adevărate.

Cele trei relații

a. Trebuie să existe o relație între argument și subiect.

Chok chu

Chok chu înseamnă că trebuie să existe o relație între argumentul pe care îl dăm și subiect.
Chu vine de la Chuchen 

Dra chuchen

Dra – sunet,
Chu chen – să considerăm.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Acesta este exemplul cu care lucrăm. „Sunetele sunt lucruri schimbătoare pentru că sunt lucruri produse”.

Pentru ca adversarul meu să mă asculte, el trebuie să fie de acord cu mine, că 3 este legat cumva de 1. Adică, să fie de acord cu mine că sunetul este un lucru produs. Dacă nu este de acord, atunci argumentul pe care i-l voi da nu-l va accepta. Dacă nu este de acord că sunetul este ceva care trebuie produs și îi voi spune „pentru că a fost produs”, atunci el îmi va spune: „Stai așa, cine a spus că sunetele sunt produse”?
Deci, dacă nu există această legătură între 3 și 1, atunci el va spune: „Tak madrup”, pentru că pentru el acest argument este incorect.

Deci, prima dintre cele trei condiții ca argumentul să fie corect, este ca el să fie legat de subiect.

Exemplul 1: Sunetele care sunt produse

Sunetele care sunt produse în tibetană:                                 

                    Dra jepa 

Jepa – produs,
Dra – sunet.
Deci, adversarul trebuie să fie de acord cu Dra jepa, că sunetul este un lucru produs, care trebuie produs.

Deci Dra jepa este un exemplul pentru Chok chu.

Exemplul 2: Cerul este albastru

Să luăm un alt exemplu:

1. Să considerăm cerul,
2. Este o mâncare delicioasă,
3. Pentru că este albastru.

Există Chok Chu? Da, este adevărat că cerul este albastru. În schimb afirmația este ciudată. Dar în acest caz prima legătură există.

Ok, dar deocamdată nu sunt convins. Ne dorim un argument corect care să convingă adversarul, de aceea este necesară și o altă condiție.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație                                                       

Je kyab

Je kyab este relația necesară pozitivă dintre argument și afirmație.

Exemplu

În cazul nostru, din Dra jepa – sunetul este produs rezultă Mitakpa – schimbător.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Pentru ca demonstrația să fie bună, ar trebui să existe o relație necesară între produs și schimbător, adică

produs  schimbător

Dacă este produs rezultă că este schimbător.

Dacă adversarul nu este de acord cu această legătură logică, nu i-am demonstrat nimic. Deci, ce îmi va răspunde? Kyappa majung – nu rezultă.

Pentru ca eu să-l conving, am nevoie să fie și el de acord

a. că argumentul este corect,
b. și de asemenea să fie de acord că el demonstrează afirmația.

După cum am văzut, nu a fost deajuns ca argumentul să fie corect, pentru că cerul este într-adevăr albastru – dar nu este o mâncare delicioasă.
Deci, ca argumentul să fie corect, ar trebui să atragă după sine ceea ce trebuie demonstrat. Faptul că cerul este albastru nu implică că este o mâncare gustoasă.

Rezumatul primelor două relații

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Prima relație care este Chok chu, înseamnă ca 3 să fie legat de 1. Iar a doua relație Je kyab este ca din 3 să rezulte 2, sau dacă 3 este adevărat atunci și 2 trebuie să fie adevărat.

         3  ⇒  2

Kyab înseamnă a rezulta. Din argumentul pe care l-am dat rezultă ceea ce am vrut să demonstrez.
Aceasta se numește necesitate pozitivă, adică din 3 trebuie să rezulte 2. Aceasta este o relație pozitivă, trebuie să se întâmple.
În cazul nostru, dacă ceva este produs, el trebuie să fie un lucru schimbător.

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Această relație este opțională. Nu trebuie să o verificăm, pentru că veți vedea în curând, că dacă a doua relație este adevărată, atunci întotdeauna relația a treia este adevărată. Maeștri au ales să o precizeze separat, așa că le vom urma și noi exemplul.

  Dok kyab

Dok kyab înseamnă relație necesară negativă

Asta înseamnă dacă negăm 2 rezultă 3 negat.
Sau din nu 2 rezultă nu 3.

  ~ 2   ⇒   ~ 3

 Deci, dacă din 3 rezultă 2, atunci din nu 2 rezultă nu 3.

În exemplul nostru:

2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dacă ceva produs trebuie să fie un lucru schimbător, atunci un lucru neschimbător, nu poate fi un lucru produs.

Deci, a treia relație Dok kyab se întâmplă oricum. Se va întâmpla mereu.

Să luăm un alt exemplu:
„Dacă este ploaie, atunci sunt nori”. Deci, ploaia este 3, norii sunt 2. Dacă este ploaie, sunt nori.
Ce ne spune relația a treia – Dok kyab? Dacă nu sunt nori, nu este ploaie, nu-i așa? Nici nu trebuie să spun asta, automat este adevărat.              

                                           Je na mitakpe kyab

Je – produs.
Cuvântul Na, tibetanii îl folosesc uneori ca semn de punctuație. Aici Na înseamnă „dacă”. Alteori are sensul de „atunci când”.

Mitakpe – schimbător,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă este produs, rezultă că este schimbător. Acesta este a doua relație de necesitate pozitivă.

A treia relație de necesitate negativă în tibetană:

Tak na ma jepe kyab

Tak – neschimbător,
Tak na – dacă este neschimbător,
Ma jepe – nu poate fi produs, nu poate fi ceva produs,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă lucrul este neschimbător rezultă că el nu poate fi ceva produs.
Deci, pentru ca argumentul meu să fie acceptat de adversar, trebuie să îndeplinească toate cele trei condiții. 

 

Arta logicii

Să facem asta cu pixul. Ei spun:

1. Să considerăm pixul (toată lumea trebuie să știe ce este un pix),
2. El nu este un pix în sine,
3. Pentru că câinele nu vede un pix.

Cu toții suntem de acord că un câine nu poate vedea un pix, suntem de acord că un câine nu poate scrie. Deci, adversarul este de acord că argumentul dat este legat de subiect – de pix. Deci prima relație este îndeplinită.

Acum, pentru ca el să accepte afirmația că pixul nu există în sine, trebuie să înțeleagă logica că dacă câinele nu poate vedea un pix, atunci (implică faptul) pixul nu poate fi un pix în sine.
Aceasta este partea care îi lipsește de obicei adversarului, îi lipsește această implicație.

Dacă adversarul acceptă deja toate aceste elemente ale demonstrației, și îi adaug implicația, el va spune: „Aha!”, adică „Ah, am înțeles!”.

Acum, când spun că adversarul trebuie să fie de acord cu mine în ceea ce privește elementele de bază ale demonstrației și adaug implicația, vreau să spun că adversarul are conceptul de pix, are conceptul de câine, și conceptul de „cum văd câinii pixul”.

Dar de unde știu cum văd câinii obiectele? Eu nu știu ce gândește un câine. Deci, aici fac o presupunere. Am un concept indirect – din câte am citit despre câini, din câte am înțeles despre câini – mi-am format o idee indirectă și asta e în regulă.
În demonstrația noastră, pentru ca ea să fie validă, am spus că primele două relații trebuie să fie îndeplinite. S-ar putea să fie de acord cu mine că 3 este legat de 1, chiar dacă nu îl experimentează în mod direct. Dar indirect, prin logica lui, el este de acord cu asta.

De exemplu, dacă cineva este de acord că există reîncarnări și a auzit despre infern, și este de acord în principiu că ele pot exista, chiar dacă momentan nu are o experiență directă a infernului, dar dacă prin logică  cineva a reușit să-l convingă că există reîncarnări, deci există posibilitatea ca cineva să ajungă în infern – atunci se poate vorbi cu el despre tipurile de infern și el va asculta; chiar și dacă nu are o percepție directă a infernului.

Și aici este toată frumusețea, de a lua lucrurile pe care oamenii le știu deja, de a le pune cap la cap pentru a le mări cunoașterea. Și aceasta este esența predării. Numai așa putem învăța pe cineva, și așa clarificăm lucrurile.

Bineînțeles că nu întotdeauna este ușor să facem asta. Oamenii vor pune întrebări dificile. Ele nu sunt dificile în sine, ci sunt dificile doar pentru că logica noastră nu este suficient de dezvoltată. Dacă ea ar fi suficient de dezvoltată și ceilalți sunt interesați de discuție, ea poate fi foarte fructuoasă.
Dar dacă ei vor să înțeleagă și nu le putem explica – nu este vina lor. Logica noastră nu este bună, arta logicii nu este dezvoltată.

Trebuie să facem câțiva pași înapoi pentru a găsi numitorul comun, să găsim argumentul și subiectul și să le găsești pe 3 și pe 1 și să le dăm implicația. Iar apoi construim pe ea următoarea etapă și următoarea etapă. Acesta este rolul nostru.

În acest fel se poate demonstra karma, se poate demonstra concepția asupra lumii, se poate demonstra că „nu poate exista o entitate exterioară neschimbătoare care să producă lumea”.
Să vedem, este posibil să existe o entitate externă permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil? Să vedem, avem deja toate instrumentele aici.

Hai să vedem, dacă este posibil să existe o entitate exterioară permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil?

Dacă el este neschimbător și dacă a creat lumea, atunci s-a schimbat. De unde știm că s-a schimbat? „Ah! El percepe lumea’, nu-i așa? Mintea i s-a schimbat. Mai întâi a perceput „nimic”, iar acum percepe „există”. Așa că el s-a schimbat Deci, cum poate exista o ființă neschimbătoare care a creat lumea? Imposibil.

Atenție. Datorită faptului că oamenii sunt plini de prejudecăți și credințe – trebuie făcut asta cu multă grijă și blândețe.

Dificultăți în discuția logică

Dacă nu am reușit să convingem cealaltă parte, există mai multe opțiuni, de cum să lucrăm cu ei în dezbatere.

1. Adversarul refuză să creadă propria sa logică

Prima posibilitate este că adversarul este atât de înrădăcinat în credința lui încât nu poate gândi logic. De exemplu, îi explicăm: „Dacă a existat o creație, atunci a existat o schimbare în lumea acelui creator, așa că acum el percepe o altă lume, deci mintea lui s-a schimbat în acel moment, nu-i așa?”

Adversarul poate că a fost de acord cu noi cu privire la toate etapele, și se întoarce înapoi și spune „Creatorul există”. „Nu, nu, nu, nu, nu, există un creator, există un creator”. Deci, cu logica am reușit, dar el nu se mișcă de pe poziția lui.

În acest caz nu se mai poate face nimic. Persoana nu merge cu procesul logic, nu este pregătită să accepte verdictul logicii sale. Deci nu este nimic de făcut aici. Cu o astfel de persoană nu se mai poate merge logic.

Când sunteți deja într-o dezbatere logică budistă, s-ar putea ca adversarul să fie deschis la minte și să fie dispus să se uite logic și să accepte concluziile acesteia. Dacă toate cele trei condiții au fost îndeplinite și el fost de acord cu voi că ele sunt îndeplinite și totuși aderă la o poziție incorectă, atunci spuneți: „Cu nebunul ăsta nu mai dezbat”. Nebun în sensul că nu este dispus să meargă logic.

Deci, dacă nu acceptă calea logicii, spunem că are o credință „oarbă”. Cu asta nu putem dezbate. Ea nu este rațională. Dacă îi argumentez logic adversarului, și el nu se dezlipește de ceva care este ilogic, nu se poate face nimic.

2. Argumentele noastre nu sunt bine construite

Sau nu le-am împărțit în secțiuni mici de trei rânduri și cu ele să fim de acord. Nu este întotdeauna ușor asta.

 

Primii pași în dezbatere

1. Valoarea formulării precise

2. Importanța găsirii unui numitor comun

Cineva spune: Chiar și Dumnezeu însuși face o schimbare. El se reduce pentru a crea lumea.

Lama Dvora: Despre cine vorbim?

Persoana: Creatorul, în Cabala, se reduce pe sine, pentru a crea lumea. A avut loc o schimbare în el, astfel încât să creeze lumea.

Lama Dvora: Avem un exemplu despre importanța unui bun punct de plecare. În acest caz se pare că celălalt vrea să-mi transmită o idee pe care o are despre lume, o concepție asupra lumii pe care o are. Și cu siguranță ar putea fi ceva valoros, să mă învețe. Dar pentru a da o șansă mesajului, este important să găsim mai întâi un numitor comun.

de exemplu:

    • Dacă subiectul este „Dumnezeu”, atunci trebuie să știm mai întâi că ambele părți din dezbatere sunt de acord cu existența și esența acestuia.
    • Dacă vorbim despre un „proces de reducere” – și acest lucru trebuie clarificat mai întâi.

Dacă el vorbește din propria lui lume, fără să se obosească mai întâi să găsească un punct în care să mă poată întâlni și asupra căruia amândoi suntem de acord – atunci fiecare rămâne în propria lui lume și nu există progres. O astfel de discuție nu este utilă și putem spune că nici măcar nu a început.

3. Un exemplu de dezbatere care ne ajută să ne clarificăm înțelegerea

Elevul: Să considerăm mintea.

Lama Dvora Hla: Ce vrei să demonstrezi?

Elevul: Are un început și un sfârșit.

Pentru că a fost produsă.

Lama Dvora Hla: Te-ai convins?

Elevul: Nu.

Lama Dvora Hla: Ce facem dacă nu suntem convinși? Spunem Ma kyap – nu rezultă.
Ce facem în cazul când vine cineva și spune Ma kyap – nu rezultă neapărat?
Care este relația necesară dintre argument și afirmație? Din faptul că mintea a fost produsă rezultă că are un început și un sfârșit. Iar noi am spus Ma kyap – nu rezultă sau nu mi-ai demonstrat.

Lama Dvora Hla: Înainte de a merge mai departe trebuie să verificăm ce a spus celălalt: „Deci vrei să-mi spui că dacă ceva este produs, atunci are un început și un sfârșit”. Acum inversează:

Elevul: „Există ceva care este produs și totuși nu are început și nu are sfârșit.”

Lama Dvora Hla: Eu îți spun „Da”. În tibetană Du. Iar acum trebuie să spui „Sho – dă-mi un exemplu”.

Elevul: Ok, deci din punct de vedere al structurii am înțeles, mulțumesc.
Dar în ceea ce privește demonstrația – spunem că mintea a existat și va exista întotdeauna,

Lama Dvora Hla: Ce vrei să spui prin cuvântul minte?

Elevul: Mă refer la curentul de conștiință. Deci, curentul de conștiință a existat întotdeauna și va exista întotdeauna, și totuși este creat.

Lama Deborah-Hela: Dacă el a existat întotdeauna, atunci cum a apărut?

Elevul: Dar ieri am spus că a fost creat de karma. Îmi pare rău dar cred  am făcut totul salată.

Lama Dvora Hla: Acesta este un exemplu grozav. Problema este că există inexactitate. Ca să putem ieși din încurcătură trebuie să fim preciși. De aceea avem nevoie de toate definițiile în acest curs.

În acest caz, este important să se facă distincția între „curentul de conștiință” – care într-adevăr nu are început și sfârșit și care nu a fost niciodată creat și între un „moment al conștiinței” creat (conform școlii Sutriștilor) de momentul anterior al conștiinței.

După cum vedeți, întrebările pe care le aveți trebuie să le formulați ca propoziții logice. Acesta este rolul dezbaterii. Acesta este rolul logicii. De a clarifica ce este, și ce nu este.

 

1. Să considerăm mintea
2. Ea este produsă
3. Argument nou

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere

Un silogism logic are în general patru părți. Până acum am spus doar trei. La exemplul pe care l-am dat vom adăuga și a patra parte.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.
4. De exemplu ulciorul de apă.

Deci, am adăugat un alt exemplu la sfârșit. Acest exemplu este opțional. Dar uneori când vreau să explic cuiva mai clar despre ce vorbesc, atunci îi dau și un exemplu.
Deci, a patra parte, este un exemplu care arată la ce mă refer în argumentul pe care îi dau.

Reacții diferite în timpul unei dezbateri

Dezbaterea se desfășoară fără cărți, totul din memorie. Acesta este motivul pentru care tibetanii obișnuiesc să învețe cărți întregi pe de rost, pentru că în dezbateri nu pot fi aduse cărți.

Deci, începem dezbaterea cu Dhiiii jitar chu chen, adică „Hai să dezbatem”.

Apoi atacantul spune subiectul – Dra chuchen „Să considerăm sunetul, este un lucru schimbător”.

Dacă sunt de acord că este un lucru schimbător, atunci voi spune: Du, adică „da”.
Atunci când spunem Du, dezbaterea s-a terminat și trebuie să începem alta.

Dacă nu sunt de acord că sunetul este un lucru schimbător, atunci voi spune: „De ce”. „De ce spui că este un lucru schimbător”?
În tibetană se spune Chi chir, adică „De ce”.
De ce spui că este un lucru schimbător? Apoi el trebuie să-mi dea un argument.

Deci, adversarul îmi argumentează și eu trebuie să reacționez față de argumentul dat.

Care sunt aceste reacții? Vă mai amintiți?

1. Pot să spun: „Da, m-ai convins” – Du,și trecem la o nouă dezbatere.
2. Sau pot să-i spun că nu accept și pot spune asta în două moduri diferite:

a. Prima modalitate este să-i spun: „Argumentul nu este corect”. În tibetană Tak madrup.  După care adversarul va încerca să-mi demonstreze că argumentul este într-adevăr corect sau îmi dă alt argument.

b. Dacă decid că argumentul este într-adevăr corect, ca în silogismul pe care l-am dat legat de cer, adică sunt de acord cu argumentul că cerul este da albastru, dar asta nu înseamnă că el este gustos, atunci voi spune Ma kyab sau Kyappa majung – adicănu rezultă.  

Apoi adversarul va căuta să mă convingă că există relația de necesitate.

Metoda absurdului – folosirea sarcasmului

Deci cum va face asta? Unul dintre lucrurile pe care le poate face este să folosească de Tel’n’gyur.
Este încercarea de a-mi arăta că nu văd ce este în fața ochilor mei.

Adversarul îmi va spune: „Vrei să-mi spui că există ceva produs care nu se schimbă?”

Apoi mă voi gândi o clipă și voi vedea că are dreptate. Așa că voi spune: „Nu, nu, nu”, și adversarul a câștigat dezbaterea sau pot spune „Da, chiar asta vreau să spun”.

Deci, Teln gyur este o încercare de a-i arăta celuilalt că ceea ce spune este ceva absurd. Și uneori nu vede că este absurd, așa că trebuie să-i dau ceva care dovedește că este absurd.

1. Să considerăm sunetul,
2. Este un lucru schimbător,
3. Pentru că este un lucru care există.

Acest argument nu este adevărat „Faptul că un lucru există, nu înseamnă că este un lucru schimbător”.
Care este exemplul  de ceva care există și nu se schimbă? Vacuitatea.
Așa că îi voi spune: „Deci, vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
Iar el va spune: „Nu, de ce spui asta?”
Atunci eu îi răspund: „Pentru că vacuitatea este un lucru care există!”

În acest fel îi arăt că ceea ce spune este absurd. Acest mod de a răspunde, care evidențiază eroarea în gândirea adversarului, se numește Teln-gyur sau Prasangika – adică absurd, iar adversarul poate fi condus la o înțelegere corectă a vacuității prin auzirea acestui tip de răspuns sarcastic.

Deci aceasta este metoda absurdului care este Prasangika Madhiamika. Acesta este numele metodei

 

Tel’n’gyur

Pe parcursul dezbaterii se folosește expresia:                               

                                  Yinpa tal

Litera „l” de la sfârșitul cuvântului nu se aude.

Tu vrei să-mi spui că, dacă un lucru există, el trebuie să fie schimbător?
Deci folosim sarcasmul.
Sarcasmul este o parte importantă a acestei metode de dezbatere. E șah înainte de șah-mat. Vedem deja absurdul.
Poate că el nu a văzut că s-a încurcat. Așa că-i spunem: „Pentru că din ceea ce spui, rezultă că vacuitatea este un lucru schimbător”.

Uneori, pot sări peste câțiva pași.

Adversarul spune „un lucru existent este schimbător”,
Așa că îi spun: „Tu vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
El spune: „Nu, nu, nu. Vacuitatea nu este un lucru schimbător.
Eu spun: „Deci ești de acord cu mine că vacuitatea este un lucru existent?
„Da, sigur, vacuitatea este un lucru existent”.
„Dar tu ai spus că un lucru existent este un lucru schimbător

Deci aceasta este metoda absurdului – Prasangika.

Dacă arătăm cuiva absurditatea a ceea ce spune, atunci îl putem scoate din greșeală.
Deci aceasta este calea.

Să vedem un exemplu pe care îl auzim mult:

1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Nu sunt convins că ele există, așa că nu mi se aplică.

Cum începe dezbaterea, atacantul îngenunchează în fața partenerului de dezbateri și îi spune: „Dhiiiii jitar chu chen”. Îl invită politicos la dezbatere.

Lama Dvora Hla:
1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Adversarul: „Nu rezultă”

Lama Dvora Hla: „Deci vrei să-mi spui că din faptul că nu sunt convins că ele există, nu rezultă că ele nu se aplică pe mine?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Acum o voi spune invers: Adică vrei să-mi spui că  legile karmei mi se aplică chiar dacă nu sunt convins de existența lor?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Sho! Te rog, dovedește-mi”
Acum ne putem schimba. Acum trebuie să-mi explici. Dacă vrei, poți să te ridici și să mă ataci.

Adversarul: „Pot să-ți dovedesc că sunt lucruri care există chiar dacă nu ești convins de ele” sau „Există lucruri care ți se aplică chiar dacă nu ești convins de ele.”

Lama Dvora Hla: „Ai un exemplu?”

Adversarul: Da

Lama Dvora Hla: „Sho!

Adversarul: „Gravitația. Dacă stai pe o clădire înaltă și sari și nu crezi că vei cădea și te vei lovi de pământ, chiar nu vei cădea și te vei lovi de pământ?”

Lama Dvora Hla: Perfect! Ai învins.

Uneori se dă ca exemplu copilul mic, care chiar dacă nu a auzit de legea gravitației va cădea de pe acoperiș.

Poate că dezbaterea ni se pare un joc distractiv, dar salvează vieți. Capacitatea noastră de a salva vieți depinde în mare măsură de abilitatea de a convinge. Și depinde în mare măsură de abilitatea noastră de a-l ajuta pe adversar să-și detalieze argumentul astfel încât să ajungem la un numitor comun și de acolo, să-l ridicăm.
Și aceasta este responsabilitatea noastră și nu a lor.

Și ceea ce face posibil acest lucru este că mintea noastră – funcționează ca limba vorbită. Limba noastră respectă regulile gramaticale, deoarece gramatica este ceva care exprimă modul în care funcționează mintea noastră, în orice limbă. Fiecare limbă are gramatica ei, iar gramatica are logică și această logică exprimă modul în care funcționează mintea.
Gândim în mod logic, vorbim în mod logic, care se potrivește regulilor gramaticale, și de aceea puteți înțelege ce vă spun, cu toate că auziți  doar sunete. Pentru că aveți aceeași structură de limbaj, iar cuvintele mele se așează pe structura pe care o aveți deja.
Această utilizare a logicii duce la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cauze și rezultate

Gyu Dre     

Gyu – cauze,
Dre – rezultate.

Gyu dre înseamnă cauze și rezultate.

Și în tibetană există douăzeci de moduri de a scrie cuvântul Gyu și același sunet va avea semnificații diferite în funcție de ortografie.
De exemplu, cuvântul pentru Tantra este tot Gyu, dar este scris puțin diferit. Și în curând veți vedea încă un Gyu.

În literatura de logică Dura, există două prezentări diferite ale acestui subiect, dar vom studia doar cea mai scurtă și mai ușoară dintre cele două prezentări.

Definiţia cauzei

Vom începe cu definiția cauzei:

Gyu – cauză. Acest uy, este „a”, a cauzei,
Tsen nyi – definiție.

Kyeje

Kye – a determina ceva,
Je – a face. Este un verb auxiliar.  A face să determine ceva, sau a provoca.
Kyeje înseamnă a provoca/a cauza.

Deci, definiția unei cauze este orice ce provoacă altceva.

Sinonime pentru „cauză”

Următoarele trei cuvinte sunt sinonime:

1. Rezultat – Drebu

Drebu

Drebu înseamnă rezultat, de asemenea, orez sau fructe, care este un rezultat pe care îl așteptăm.
Dre este prescurtarea lui Drebu, de fapt. Deci, Drebu este rezultat.

Deci spunem că rezultatul este sinonim cu cauza. Care a fost definiția cauzei? Ceva care provoacă altceva.

Spunem: Orice lucru care face ca altceva să se întâmple este automat și un rezultat. Sau orice face ceva este automat o cauză; orice ce este o cauză este automat un rezultat.

Dacă un lucru determină să se întâmple altceva, atunci și el este cauzat  de ceva. El nu poate fi cauza fără a fi cauzat. Nu există așa ceva.

Această discuție este importantă, pentru a vedea că nu există nicio divinitate fixă, neschimbătoare care cauzează ceva. Deci, Drebu, rezultat, este sinonim cu cauza.

2. Ngupo– lucru care funcționează

Al doilea sinonim este Ngupo:

Ngupo

Tot ceea ce funcționează face ceva, deci este o cauză. Orice lucru care îndeplinește o funcție trebuie să fie atât un rezultat, cât și o cauză.

3. Gyu – cauză

Fiecare cauză trebuie să fie un lucru care funcționează și un rezultat.

Deci, cele trei sinonime sunt: cauză, rezultat și lucru care funcționează.

Exemplu: flacăra lumânării în acest moment

Să ne uităm la flacăra lumânării a unei lămpi de unt, în acest moment, este ea un rezultat? Da.
De unde vine? Din clipa de dinainte. Din momentul precedent al flăcării. Este el o cauză? Da.
Ce va face acest moment? Va produce următorul moment al flăcării. Deci, el este și o cauză.

Prima clasificare a cauzelor: cauze directe și indirecte

Avem două tipuri de cauze:

    • primul tip este Ngu Gyu

Ngu Gyu           

    • al doilea tip este Gyu Gyu

Gyu Gyu

Primul Gyu este pronunțat cu un sunet puțin mai scurt: Gyu Gyu

Ngu înseamnă direct.
Ngu Gyu – cauză directă,
Gyu Gyu cauză indirectă.

Exemplu

Care este cauza directă a acestui pix în acest moment? Pixul din momentul precedent. Acesta este cauza directă a pixului în acest moment.
Care este cauza indirectă a pixului în acest moment? Înființarea statului. Înființarea statului este o cauză indirectă. Pentru că a fost necesar să se înființeze statul, să se construiască această clădire, să mi se dea o educație și toate astea, ca să pot ține acest pix aici și voi să vedeți un pix.
Deci, există nenumărate cauze indirecte care ne-au determinat să vedem acest pix aici.

 

Acțiunile lui Buddha

Cauzele indirecte sunt aproape totul. Dacă vă uitați ce anume a făcut posibilă venirea voastră astăzi aici, veți vedea că nenumărate lucruri au făcut asta.
De exemplu, dacă aveți toaletă acasă, ea v-a permis să vă simțiți bine când stați aici. Cineva a construit toaleta. Cineva v-a dat posibilitatea să cumpărați casa în care locuiți sau să plătiți chiria.

Nenumărați oameni și factori au contribuit pentru ca voi să ajungeți astăzi aici. Trebuie să fiți recunoscători nenumăraților oameni și factori.
Cu cât meditați mai mult, cu atât veți fi mai conștienți de toate acestea. Veți fi uimiți să vedeți cum lumea vă sprijină tot timpul ca să ajungeți la iluminare.
Și aceasta este munca tuturor Buddha. Ei vă susțin tot timpul să ajungeți la iluminare.

 

Cauzele gândurilor noastre

Va veni timpul când vă veți adânci în meditație, dacă o practicați în mod regulat, și veți putea vedea și ce anume provoacă gândurile voastre. Pentru că și gândurile sunt rezultate. Ele sunt rezultate din gândurile anterioare care au fost cauzele acestora.

Dacă am o clipă de bucurie – care este cauza bucuriei? Puteți spune: „S-a întâmplat asta și asta” și „am auzit o veste bună care m-a bucurat”, dar dacă în acel moment cineva vă calcă pe picior, și auziți vestea bună, nu veți mai fi bucuroși. Deci, nu se poate ca ceva din exterior să-mi fi adus bucuria. Doar mi pare. Este o iluzie.

Cauza karmică a clipei de bucurie este clipa anterioară de bucurie. De aceea nu ar trebui să fim triști pentru că o clipă de tristețe este cauza karmică pentru o altă clipă de tristețe.

Când începeți să meditați mai mult, veți putea vedea cum un gând vine din alt gând și începeți să vedeți cum realitatea voastră se formează din karma voastră.
Și asta se întâmplă cu mult înainte de a percepe direct vacuitatea, când sunteți pe Calea pregătirii. Adică mai întâi ați ajuns la Renunțare, ați început să practicați și să studiați serios și apoi veți începe să vedeți. Veți putea vedea chiar cu zeci de ani în urmă, cum au evoluat aceste gânduri pentru a ajunge aici. Și asta este ceva extraordinar.

Care este concluzia a ceea ce am spus? Trebuie să practicați serios, să ajungeți la trei sferturi de oră – o oră pe zi de meditație. Nu începeți cu trei sferturi de oră pe zi, ci cu zece minute pe zi, dar bune.
Și treptat treptat vă creșteți timpul de meditație.

 

Vom trece acum la o altă clasificare a cauzelor.

Cauze materiale și factori de sprijin/contributivi

Nyerlen Gyi Gyu

Ultimul Gyu este cauza.
Gyi este o prepoziție, al.
Nyerlen Gyi Gyu înseamnă cauza materială.
Când spunem „cauză materială” nu ne referim la ceva material. Putem spune cauza principală.

De exemplu, cauza materială a unui copac este sămânța din care a crescut copacul.

Dar sămânța nu este suficientă pentru a face un copac; mai este nevoie de soare, apă și sol bun. Aceștia sunt factori de sprijin/contributivi, dar nu sunt cauza primară. Fără sămânță nu va exista copac, chiar dacă este soare, apă și toate celelalte. Deci, cauza materială a copacului este sămânța și are nevoie și de condiții de sprijin.

Hlenchik Jekyen

Kyen – condiție, factor,
Je – a face,
Hlenchik – în același timp.

Hlenchik Jekyen, înseamnă condiție de sprijin sau factor contributiv. Ceva ce s-a întâmplat în același timp cu cauza materială.
A fost sămânța și în același timp au existat și condițiile de sprijin care au făcut posibil copacul.

Exemplul 1: Flacăra lumânări în acest moment

Să ne uităm din nou la flacăra lumânării în acest moment. Ea este o cauză? Da.
Este o cauză materială? Da. Este cauza materială al flăcării din momentul următor.

Exemplul 2: Cauza materială și factorii de sprijin ai minții din această viață

Această discuție despre cauza materială și factorii de sprijin am purtat-o și în cursul 4. În acest curs au fost aduse dovezile existenței vieții trecute și viitoare.

Care este cauza materială a momentului prezent al minții mele? De unde vine el? Din momentul precedent al minții mele.
Cauza materială a momentului prezent al minții mele vine din momentul anterior al minții mele. Și nu poate exista un moment al minții, fără un moment anterior al minții.
Dacă consider primul meu moment din această viață, în pântecele mamei mele, prima mea clipă din această viață, spunem că trebuie să fi existat un moment anterior lui și el a fost în Bardo. Ultimul moment din Bardo, a precedat primul meu moment ca făt în această viață. În meditațiile profunde oamenii pot să urmărească aceste momente așa cum urmăresc gândurile.

Pentru noi este greu să ne amintim de prima clipă din pântecele mamei noastre. Ea este un fel de gând foarte vag, poate un disconfort, dar mintea există acolo. Chiar și embrionul din prima clipă simte ceva, mintea există acolo. În starea noastră normală, nu ne mai amintim de ea, dar sunt persoane care își amintesc. Și de acolo se întorc în urmă și își amintesc de ultimul moment în Bardo și își amintesc de momentul precedent în Bardo. Și, prin urmare, cunoștințele noastre despre Bardo, despre ceea ce se întâmplă între moarte și naștere, se bazează pe ceea ce ne-au lăsat acești înțelepți. Deci, dacă cauza materială a momentului prezent al minții este momentul anterior al minții, atunci trebuie să existe vieți anterioare. Iar dacă au fost anterioare, vor fi și viitoare.

Care sunt factorii de sprijin pentru primul moment al minții mele din această viață? Părinții mei, da? Dar ei nu sunt cauza materială. Ei sunt cauza materială a corpului meu, dar nu și a minții mele. Cum știm asta? Dacă ei ar fi  fost cauza materială a minții mele, atunci eu ar trebui să fiu sută la sută ca părinții mei. Dar eu nu sunt ca ei.

Exemplul 3: Cauza materială și factorii de sprijin al ulciorului de apă.

Poate un om să facă un ulcior de apă? Da. Deci, dacă fac un ulcior de apă, se poate spune că eu sunt cauza ulciorului de apă? Da, eu îl produc.

Care este definiția cauzei? Ceva care determină/provoacă altceva. Eu determin ulciorul de apă.

Sunt eu cauza materială a ulciorului? Nu. Am nevoie de lut.

Poate fi ceva o cauză dar fără să fie o cauză materială? Da, factorul de de sprijin.

Eu sunt factorul de sprijin sau contributiv. Factorii de sprijin sau contributivi sunt necesari, pentru că fără mine nu va exista ulciorul. Nu este suficient ca lutul să fie acolo. El nu va deveni ulcior, dacă cineva nu face din el ulcior. Eu sunt un factor de sprijin, și nu sunt cauza materială.

Deci, olarul este factorul de sprijin/contributiv pentru ulciorul de apă, și lutul este cauza materială, lucrul care se transformă în ulcior de apă.

Definiţia cauzei materiale

Definiția cauzei materiale este următoarea:

Rang gi dzegyun du tsowor kyeje

Dze înseamnă materie, dar aici el poate fi mental.
Gyun – flux, curent în sensul de continuitate,
Dzegyun – curgere a materiei.
Rang Gi – al lui,
Tsowor – în principal, în primul rând,
Kyeje – a provoca.

Deci, orice lucru care provoacă apariția un lucru funcțional, în primul rând ca o continuare a aceluiași material. Aceasta este definiția lui Nyerlen Gyi Gyu, a cauzei materiale.

Exemple

Exemplele de cauze materiale:

    • Lutul – este cauza materială a ulciorului,
    • Sămânța – cauza materială a copacului.
    • Momentul prezent al minții determină următorul moment al minții.
    • Ultimul moment al minții în Bardo este cauza materială a primului moment al minții embrionului în această viață.

Și așa mai departe.

Încercați în meditație să vă urmăriți mintea până la primul moment al ei în această viață. Cum este astăzi, cum a fost acum un an, cum era acum cinci ani, când aveați cinci ani, un an, când aveați o lună, când ați intrat în pântecele mamei. Primul moment al embrionului este un tip vag de disconfort. Samsara nu este confortabilă.

Definiția unui rezultat

Drebu – rezultat,
Tsennyi – definiție.
Drebuy tsennyi înseamnă definiția unui rezultat.

Care este definiția unui rezultat? Kyeja înseamnă ceva cauzat/provocat. Ceva cauzat de altceva este definiția unui rezultat.

Așa cum am făcut cu cauzele, rezultatele pot fi, de asemenea, împărțite în rezultate directe sau indirecte, și de asemenea, pot fi împărțite în rezultate ale cauzelor materiale și rezultate ale factorilor de sprijin/contributivi.

Trei relații diferite între două lucruri diferite

Să luăm două obiecte oarecare, obiectul A și obiectul B. Între ele există trei tipuri de relații:

a. Nu există nicio legătură între ele. Nu sunt legate unul de altul.

b. Relația de identitate. Unul este identic cu celalalt. Este similar cu Chi categorie generală/calitateși Jedrak – caz specific/caracteristică. Cu alte cuvinte este relația dintre calitate și caracteristică, între mașină și Peugeot. A fi un Peugeot înseamnă a fi o mașină

Aceasta se numește Ngowo Chikpay Drelwa, adică a fi unul înseamnă a fi automat și celălalt. Adică, Peugeot-ul are identitatea unei mașini, a categoriei generale de mașini.

c. Relația dintre cauză și efect. Unul îl determină pe celălalt.

Exemple de legături diferite

    • Categoria de mașini a determinat Peugeot-ul? Nu putem spune asta. Nu aceasta este legătura dintre un Peugeot și o mașină. Între Peugeot și o mașină există legătura de Chi Jedrak – legătura de identitate.
    • Între ulcior și lut există relația cauză-efect.
    • Nu există nicio legătură între ulcior și lampă.

Orice două obiecte pe care le alegem, legăturile dintre ele vor fi a, b sau c.

Cum putem stabili dacă există o relație de identitate? Dacă eliminăm un obiect și celălalt va dispărea. Sau dacă eliminăm Chi-ul, toate Jedrak ale lui sunt eliminate. Dacă am eliminat toate mașinile din lume, am eliminat automat toate Peugeot-urile. Deci Peugeot-ul împărtășește o relație de identitate cu mașina, dar mașina nu împărtășește o relație de identitate cu Peugeot-ul (dacă eliminăm toate Peugeot-urile, nu dispar toate mașinile). Deci aceasta este o relație unidirecțională.

Legături unidirecționale și bidirecționale

O legătură poate fi unidirecțională sau bidirecțională.
De exemplu,

Legătura poate fi bidirecțională, adică merge în ambele direcții. Dacă spunem mașină și automobil, atunci automobilul este mașină și mașina este automobil.

Legătura unidirecțională. Poate exista o mașină care nu este un Peugeot. Deci relația Peugeot și o mașină nu merge în ambele sensuri.
Un alt exemplu este sămânța și copacul. Sămânța produce copacul, dar nu și invers. Copacul produce sămânță nouă, dar nu este aceeași sămânță.
Deci, relația dintre cauză și efect este unidirecțională.

 

Ultimul moment al samsarei

Să ne întoarcem încă o dată la flacăra unei lumânări. Să spunem că această lumânare este aproape terminată. Care este ultimul moment al flăcării? Ce se întâmplă în ultimul moment?

Va scoate fum. Ne va determina să experimentăm altceva în momentul următor.
Mai este el cauza materială a momentului următor?
Este discutabil dacă mai poate fi numită cauză materială, pentru că rezultatul acum este altul, dar încă mai experimentăm acolo ceva, așa că putem spune că ultimul moment al flăcării este o cauză, materială sau nu.

Ceea ce ne interesează mai mult decât lumânarea, este ultimul moment al samsarei.
Ce se întâmplă după ultimul moment al samsarei? Imediat după samsara va veni Nirvana.

Definiția Nirvanei variază de la școală la școală

Ce este Nirvana, conform școlii Mahayna? Încetarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor, fără excepție. Le-am terminat pe toate – suntem automat în Nirvana. Nu trebuie să producem Nirvana. Trebuie doar să eliminăm obstacolul pentru Nirvana și suntem în Nirvana.

Potrivit școlii Hinayana,

    • Corpul încetează, pentru că corpul este samsaric, un corp care simte durere. În Nirvana nu există durere, de aceea corpul încetează.
    • Mintea care este plină de afecțiuni mentale, încetează și ea.

Cuvântul Nirvana în sanscrită nir van, are două părți, nir van și înseamnă a stinge lumânarea. Totul s-a stins. Nu mai există corp, nu mai există minte, totul s-a terminat. Aceasta este Nirvana pentru Hinayana. Totul încetează.

Deci, ultimul moment al samsarei poate provoca Nirvana?

Cine este cel care a ajuns în Nirvana? Dacă nu există corp, nici minte, despre ce vorbim? Unde este acest Arhat? Arătați-mi un Arhat.

Deci, aici explicarea acestui moment ca o cauză materială pentru momentul următor s-a împotmolit – pentru că rezultatul unei cauze materiale, sau a oricărei cauze, nu poate să fie nimic!

În Mahayana nu se acceptă această definiție a Nirvanei.
Nu spunem că mintea încetează, spunem că suferința minții încetează.

Suferința încetează, dar mintea continuă. Pentru că fiecare moment al minții, produce un alt moment al minții, este o cauză pentru următorul moment al minții și acest lucru nu poate fi oprit. Fiecare moment al minții va aduce un alt moment al minții, dar suferința se va opri, afecțiunile mentale se vor opri, dar asta nu înseamnă că încetăm să mai existăm când ajungem la Nirvana sau când ajungem la iluminare. Buddha există.

Școala Sutriștilor este de mare ajutor, pentru că ne ajută să fim mai preciși în gândirea noastră. Ea nu explică în mod ultim Samsara și Nirvana, dar ne ajută până la un punct. Nu putem înainta dacă logica noastră nu este bună.

 

Lucrurile nu au început niciodată…

Întrebare: Dacă Sautrāntika susține, cauza minții embrionului este momentul anterior din Bardo, atunci cum explică ea că există lucruri al căror moment anterior este în afara lor, cum ar fi copilul, care este creat la un moment dintr-un ovul și un spermatozoid, de exemplu?

Răspuns: Să începem să analizăm. Este corpul copilului – creat din ovul și sperma?
El nu este doar un ovul și un spermatozoid, ele trebuie să se întâlnească, nu-i așa?

Atunci haideți să găsim momentul întâlnirii. Căutăm momentul întâlnirii.

Deci aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă, nu-i așa?

Aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă.

 

Și acum se întâlnesc.

S-au întâlnit? Nu știm, pentru că această linie are o grosime.

Dar noi vrem acel moment in care spermatozoidul a intrat, pentru că atunci suntem pe drumul spre copil. Spermatozoidul tocmai începe să intre, există un mic contact.

Această linie are grosime. Este o crustă – are grosime. Deși este microscopică, poate fi tăiată? Voi tăia această linie în jumătate.

Acest proces poate fi continuat la infinit.
Dacă nu există nicio întâlnire, atunci de unde vine copilul?
Trebuie să găsim momentul întâlnirii. Căutăm primul moment în care spermatozoidul întâlnește ovulul. Ceea ce spunem este că nu-l putem găsi.

Dacă căutăm acest prim moment – nu îl vom găsi.

Pentru că fie poți împărți linia în două, fie timpul. Această milisecundă, această milionime de secundă, poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și fiecare parte a acesteia – poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și dacă vreau să surprind exact, exact, exact momentul în care s-au întâlnit – nu pot.
Observați dacă acest lucru este adevărat. Gândiți-vă că vă uitați printr-un microscop puternic, din ce în ce mai puternic. Putem oare surprinde primul moment în care cei doi s-au întâlnit?

Când ați început să priviți? Dacă aveți ideea că ați început atunci când s-au întâlnit ovulul și spermatozoidul, când s-au întâlnit cei doi? Încercați să coborâți din ceea ce ați învățat la lecțiile de biologie, de cum se fac copii, de cursurile de educație sexuală și așa mai departe, și uitați-vă: este oare posibil ca un copil să vină din întâlnirea dintre un ovul și un spermatozoid?

Dacă explicația pe care ați auzit-o la școală este adevărată, atunci ei ar trebui să se întâlnească, nu-i așa? Deci, a existat un prim moment de contact. Atunci, găsiți-l!
Vi se pare acest lucru că nu este logic, pentru că sunteți siguri că așa este conceput copilul. Dar acum lăsați deoparte lucrul de care sunteți siguri – pentru că adevărul este că nu știm.

Și dacă căutăm cu logica noastră primul moment, nu-l vom putea găsi, pentru că nu există.

Pentru că și acest moment poate fi împărțit în două, și chiar și în prima jumătate de moment încă nu s-a întâmplat. Și această primă jumătate poate fi împărțită în două.
Este un proces nesfârșit în care nu putem găsi niciodată exact acel punct în care se întâlnesc.

 

… ele sunt doar proiecții ale karmei…

Dar copilul există. El plânge.

Deci, dacă nu puteți găsi acel moment în care ați început, atunci de unde ați venit?

Aveți o proiecție a voastră, așa cum vă proiectați pe voi înșivă în acest moment. Ea vine dintr-un moment anterior al minții, care vine dintr-un moment anterior al minții și, în cele din urmă, se duce la karma. A existat o schimbare karmică.
Înainte nu a existat Gabriela și după aceea a existat Gabriela – sau, atunci nu se numea încă Gabriela, dar a fost cineva care avea să o numească Gabriela – dar ea nu vine din ovul și spermatozoid. Ea vine din spermatozoid și ovul doar dacă am această proiecție.

După cum vedeți am părăsit de mult școala Sutriștilor.

Eu exist doar ca proiecție. Dacă karma rodește și provoacă această proiecție, atunci există o Gabriela. Și dacă nu există o astfel de karmă, nu contează câte ovule și spermatozoizi vor circula pe acolo – nu va fi nici o Gabriela. Pentru că nu venim din spermatozoid și ovul. Este cum venim, atunci când karma rodește.

Este vacuitatea acestui corp. Acest corp există doar atâta timp cât am proiecția de a avea un astfel de corp. Și asta înseamnă că mă pot schimba. Pot schimba totul datorită mie.
Dacă înțeleg karma suficient de bine și înțeleg cum pot accelera karma, mă pot vedea într-un corp de înger și nu am nevoie de spermatozoid și ovul pentru asta.

Exact așa și murim. Când karma acestei proiecții se termină, atunci și această viață se termină. Și acesta este singurul mod de a muri.
Nimeni nu moare în urma unui accident de mașină, nimeni nu moare din cauza unui atac de cord. Oricine moare, moare pentru că karma lui de a se vedea în acel corp al lui, s-a terminat. Și asta este. Acum are o karmă diferită și nimic altceva.

 

… și prin urmare Samsara se va termina

Asta înseamnă că putem învinge moartea.

Moartea stă în interiorul nostru, în străfundul nostru, din momentul în care ne-am născut.
Dacă putem învăța aceste lucruri bine și meditam suficient de bine, putem ajunge acolo.
În filmul Matrix, Neo începe să învârtă butoanele. Pentru că acum înțelege cum funcționează. Deci, ce repară? Nu ovulele, ci proiecțiile. Karma.

Școala de logică nu explică cum să trecem de la Samsara la Nirvana. Cauza pentru care putem trece de la Samsara la Nirvana este pentru că proiecția se va schimba.

Putem lucra la cauze, să producem această proiecție. Și doar așa se va termina Samsara.

Mintea nu se termină, ci doar se va afla în mare plăcere, în loc de suferință. Și asta este tot.

Întrebare: Deci, practic, nu am venit din ovul și spermatozoid. Ci este cum am venit. Și, de fapt, nici asta nu este adevărat. Dacă nu a fost un moment de întâlnire, atunci nu a fost nici cum. Și atunci, de fapt, am karma să mă nasc doar dintr-un ou.

Răspuns: Nașterea lui Isus. Patanjali, s-a născut din apă – mama lui a luat apă în mâini și a venit un copil.
Dacă sunteți suficient de avansați în înțelegerea vacuității, puteți produce un copil din apă. Pentru că totul este gol. Și așa există minunile.
Dar hai să vedem mai întâi cum ne eliminăm supărarea.

Aceasta a fost una dintre cele cinci mari demonstrații ale vacuității. Există cinci demonstrații celebre în literatura budistă. Există multe demonstrații, dar cinci sunt celebre. Aceiași demonstrație se face cu sămânța și lăstarul, când sămânța devine lăstar? Nu putem găsi acel moment.

Distincția este între:

    • momentul care există de la sine, acel moment când am intrat în pântece
    • Și cel pe care îl proiectez.

Acel moment,care există de la sine, când a început totul – nu există, pentru că nu-l găsesc. Când mă proiectez în pântece – acest lucru există. De aceea suntem aici. Proiecția există și funcționează. Și de aceea vom muri dacă nu înțelegem aceste lucruri, pentru că și moartea este o proiecție.

Proiecțiile sunt reale. Proiecțiile ne omoară. Și numai ele ne omoară.
De aceea este foarte important să înțelegem aceste lucruri.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.