Lectia 3b – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

În continuare vom face o meditație pentru a ilustra ce înseamnă să luăm asupra noastră boala sau durerea altcuiva.

Meditația: A lua durerea altora

Așezați-vă comod, spatele să fie drept. Relaxați-vă cât puteți de mult, dar să nu adormiți. Sunteți relaxați dar și vigilenți în același timp. Așa că vedeți ce trebuie să faceți pentru a ajunge la această stare.

Fiți atenți la poziția în care stați. În meditație, este foarte important ca spatele să fie drept. Dacă stați pe scaun, picioarele trebuie să atingă podeaua.

Mâinile sunt puse în poală, cea dreaptă peste cea stângă. Dacă este necesar, puneți o pernă care să susțină mâinile pentru a nu trage umerii înainte deoarece este important ca trunchiul să fie drept.

Închideți ochii ușor. Umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată, nici prea coborâtă.

Concentrați-vă pe respirație. Urmăriți senzațiile la trecerea aerului prin nări și încercați să numărați zece respirații fără să vă încurcați.

Încercați acum să vă amintiți când v-ați supărat ultima oară. Întoarceți-vă la acest moment și încercați să vi-l reamintiți cât mai clar în mintea voastră. Aduceți-vă aminte de circumstanțele întâmplării și încercați să vă conectați din nou la acel sentiment puternic de supărare care l-ați simțit atunci. Cineva a spus ceva, cineva a făcut ceva, care v-a enervat foarte tare. În scopul acestei meditații vrem să stârnim din nou această mânie chiar acum.

Vom lucra acum cu această supărare, iar dacă vă este greu acum să o simțiți din nou, puteți lucra cu o altă emoție negativă pe  care o aveți în obișnuință. În această meditație vom transforma această supărare. Aceasta este meditația Lo jong, de transformare a emoției negative.

Readuce-ți în minte, această supărare cât puteți mai bine și concentrați-vă pe ea. Încercați să simțiți mânia foarte clar atât în ​​corp, cât și în minte. Puneți-vă din nou, în acea situație care v-a provocat acea furie sau emoție negativă.

Supărarea vă domină și este mai puternică ca voi. Nu sunteți capabili de a o reprima, și ea se ridică în forță și vă stăpânește. Și acum o vom folosi, și o vom transforma în cale.

În timp ce simțiți supărarea, începeți să luați supărarea sau furia oamenilor din jurul vostru. Supărarea voastră crește acum și mai mult, dar ea nu mai este doar a voastră pentru că i s-a alăturat și supărarea celor din jurul vostru.

Atrageți spre voi furia oamenilor din jurul vostru. Faceți efort pentru a adăuga supărării voastre și supărarea celorlalți. Luați în voi supărarea celorlalți, și în același timp în care o experimentați, ardeți-o. Prin faptul că ați luat în voi supărarea celorlalți, ați distrus acum complet supărarea lor.

Continuați să atrageți spre voi supărarea lor. Energia supărării a pus stăpânire pe voi, și trageți spre ea toată energia supărării tuturor celor din jurul vostru, și cercul se extinde cu toți oamenii din orașul vostru, din țara voastră, din întreaga lume. Toate supărările lor le luați în voi, și în acest fel ați eliminat supărarea din ei.

Și când le luați supărarea, luați în voi și rezultatele supărării lor. Acum nu vor mai fi nevoiți să sufere consecințele supărări lor, pentru că ați luat-o în voi și ați ars-o cu supărarea voastră.

Cu ajutorul energiei furiei, care este o energie care arde, o energie a focului, ardem supărarea celeilalte persoane. Lăsați acest foc să ardă supărarea celorlalți și suferința care ar fi putut să vină ca urmare a mâniei lor. În acest moment, karma supărări fiecărei ființe, rodește în voi și o distrugeți acum prin experiența voastră.

Rezultatele supărării: un mediu înconjurător greu, boli, oase rupte, zgomote puternice. Toate aceste rezultate ale supărării și multe altele, toată suferința din această lume, și din infern, rodesc și ard în interiorul vostru acum. Fiecare omor, fiecare crimă, totul arde acum în corpul vostru, în interiorul furiei voastre.

Continuați să ardeți chiar și cauza supărării. Ardeți tendința celorlalți de a fi atașați de concepția greșită care le provoacă suferință, ardeți tendința lor de a vedea lucrurile că vin de la sine. Distrugeți toate acestea prin furia voastră.

Furia voastră este forța care distruge toate aceste lucruri.

Focul furiei voastre devine acum o mare binefacere care distruge suferința celorlalți. Continuați să luați asupra voastră toată suferința lor, orice fel de durere și suferință. Imaginați-vă că le azvârliți în focul furiei voastre, și focul le mistuie complet.

– Vedeți pe cineva a cărui casă a fost distrusă și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul vostru.

– Vedeți o fetiță pe bancheta din spate a mașinii a cărei păpușă a căzut pe geam și părinții nu vor să se întoarcă ca să-i ia păpușa. Copilul plânge și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o.

– Vedeți o mamă care intră într-un magazin cu fiul ei, și o bombă explodează acolo și fiul el este ucis. Mama este chinuită de durere. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul furiei voastre. Vedeți-vă furia distrugând complet durerea altora.

– O femeie se trezește dimineața și vede că iubitul ei a plecat de acasă și plânge de durere. Luați-i durerea în voi, și ardeți-o.

– Câți oameni sunt acum în lume care sunt în dureri, plâng și suferă? Mergeți la ei, luați-le toată suferința și ardeți-o cu focul furiei voastre.

Puteți deschide ochii.

————

Aceasta înseamnă să luăm suferința altora și să transformăm durerea și suferința altora, inclusiv a noastră, într-un mijloc de a acumula multă bunătate. Acesta este Lo Jong – transformarea. Ne folosim de supărarea noastră. Și în mod paradoxal, cu cât supărarea este mai puternică, cu atât acumulăm mai multe binefaceri, pentru că focul nostru este mai puternic.

Pentru că ce este supărarea/furia? Este o formă de energie pe care o folosim greșit. Acum o vom lua și vom transforma într-un foc care arde durerea.

Aceasta este o meditație foarte, foarte puternică. Și ea se poate face oriunde. Dacă o sămânță karmică rodește, și supărarea ne ia cu asalt, ce vom face atunci? Dacă vom practica această meditație, instantaneu vom folosi această energie pentru a arde durerea și suferința celorlalți. Apoi automat supărarea se transformă în binefacere.

„Instant karma”

Frumusețea acestei practici este că ne folosim energia pentru a distruge furia, pentru a distruge durerea. Aceasta este ideea acelui înger furios care vine și distruge tot ceea ce îmi provoacă suferință.

De fiecare dată când ceva se ridică în mintea mea, orice lucru pozitiv sau negativ, îl pot transforma în binefacere. Iar acest lucru va aduce multă binecuvântare altora.

Este adevărat că ni se pare că luăm furia celorlalți și acum noi suferim. Dar dacă vom practica, vom vedea că se va întâmpla exact invers de ceea ce spune logica noastră normală. Iar logica noastră obișnuită nu este bună, pentru că suferim.

Oamenii care fac această practică, viața lor se va transforma în paradis. De ce? Pentru că acumulează o Karmă extraordinară. Această dorință de a elimina durerea altora în meditație, și mai ales dacă energia este puternică, lasă amprente foarte puternice în mintea noastră. Iar când vor rodi, voi fi forțat să experimentez o lume cu mai puțină durere și suferință. Așa cum Karma mă forțează acum să fiu furios, ea mă va forța să simt plăcere și extaz.

Această practică este potrivită mai ales pentru persoanele care tind să se enerveze mult, de exemplu, sau au alte emoții negative.

Pe site-ul Dharmakaya.ro aveți învățătura „Ucide supărarea”, care vă spune că totul vine din voi, voi ați plantat semințele. Este adevărat că atunci când supărarea a pus stăpânire pe noi, nu este momentul să medităm asupra Vacuității, dar putem în momentele de liniște să facem meditația anterioară. Iar acest lucru va da rezultate frumoase

Putem numi „instant Karma”. Faptul că am plantat semințe atât de puternice de a lua suferința altora, acum nu mai putem suferi. Din cauza corelațiilor.

A te pierde în durerea lor: schimbarea de sine cu ceilalți

Ce se întâmplă când cineva este foarte bolnav? În primul verset din capitolul – corelații, scrie să luăm asupra noastră bolile altora. Când cineva este foarte bolnav și chinuit de dureri fizice puternice, sau are o mare tristețe în inimă, nu este cazul să mediteze asupra Vacuității, pentru că emoția este prea puternică și ne stăpânește.

Soluția este Bodhicitta. Bodhicitta „aparentă” și Bodhicitta „supremă”.

Învățăm să ne pierdem în durere, în ceea ce am numit:

Compararea și schimbarea de sine cu ceilalți

Atunci când avem dureri, am putea să ne amintim că mai sunt și alții care suferă de aceeași durere pe care o avem noi acum, fie că este fizică, fie că este mentală. Milioane de oameni din întreaga lume suferă chiar acum de aceeași durere.

Când luăm asupra noastră durerea lor, prin durerea noastră, vom spune: „Fie ca nimeni acum să nu sufere de această durere, iau durerea lor asupra mea”. Acesta este Dak Shen Je. Ne punem în locul celuilalt, și spunem: „mi-aș dori să nu-l mai doară, să vină la mine durerea lui”. Ne deschidem în fața durerii lor, și suntem gata să o luăm asupra noastră. Oricum mă doare acum, oricum sunt bolnav.

Dacă ne amintim, după ce ne-am antrenat să luăm durerea altora, să ne creăm Bodhicitta, gândul de compasiune, dorința puternică și sinceră de a le înlătura durerea celorlalți, vom vedea rezultate în mod automat.

Va duce automat la Bodhicitta supremă, pentru că mă pierd în ea. Mă pierd în mod deliberat în durerea altora. Spun: „ok, acum mă doare foarte rău. Și pe alții îi doare la fel. Mă pun acum în locul lor și mă pierd în durerea lor”.

Când mă pierd în durerea lor, eu – Dakdzin ( atașamentul de sine)-  Karma se schimbă. Până nu încercați, nu veți ști dacă este adevărat. De fiecare dată când meditația nu reușește, aceasta este practica care trebuie făcută, de a ne deschide, de a ne pierde în durerea celorlalți, de a aduce durerea lor la noi.

Practicarea compasiunii ne deschide inimile. Bum! Înțelegem Vacuitatea. Acesta este motivul pentru care se spune că practicarea compasiunii ar trebui să vină înaintea practicii Vacuității, altfel nu avem nicio șansă pentru că inima noastră este închisă.

Etapele meditației

Voi repeta acum pașii meditației:

  1. A lua de la ceilalți o afecțiune mentală.

În prima etapă, avem o afecțiune mentală,  cum a fost supărarea în meditația noastră. În prima etapă a meditației luăm asupra noastră aceeași suferință mentală pe care o au și ceilalți.

Dacă avem o boală, luăm de la alții aceeași boală. Este important de subliniat, că nu păstrăm în noi nicio afecțiune mentală și nicio boală, ci le distrugem în noi, le ardem.

  1. A lua de la ceilalți rezultatele karmice ale afecțiunii mentale.

În a doua etapă a meditației luăm asupra noastră nu numai supărarea, sau boala sau o altă afecțiune mentală, ci și rezultatele karmice ale acestei afecțiuni, ale noastre și ale altora. Dacă acea persoană este supărată și apoi Karma se întoarce asupra lui sub forma ori a unui atac de cord, ori este îndepărtat de alții, ori oamenii se supără pe el, vom arde în noi și această Karmă a efectelor supărării lui.

Dacă facem bine această practică, atunci vom arde și rezultatele karmice ale supărării noastre.

  1. A lua de la ceilalți sursa afecțiunii mentale, adică ignoranța lor.

În a treia etapă, nu le luăm numai supărarea și consecințele ei, ci și sursa supărării, adică atașamentul lor de sine.

De ce sunt supărați? Cineva i-a supărat. Ei cred că cineva a venit la ei și le-a făcut ceva sau le-a spus ceva. Ei nu înțeleg Vacuitatea, care este sursa suferinței lor. De aceea le luăm ignoranța, neînțelegerea realității lor.

Pentru că dacă înțelegem Vacuitatea celui care ne vorbește, nu ne mai putem supăra pe el. Nu există în afara noastră niciun factor care să ne enerveze, așa cum nu există niciun pix care să vină de la fabrică.

Numai prin faptul că i-am ajutat pe alții să scrie în trecut, pot proiecta pe o bucată de plastic un instrument de scris. Nu există persoană care să mă enerveze, el în sine. De aceea, în momentele mele de furie îmi este foarte greu să-mi aduc aminte de Vacuitatea celui care m-a insultat. Dar poate văd asta la alții.

Dacă am învățat un pic despre Vacuitate, și văd pe cineva care se supără pe altcineva, atunci poate voi înțelege, că supărarea unuia nu vine de la celălalt. Automat plantez în mine semințe de înțelepciune. Pentru că nu mă pot scăpa singur de supărare, fac asta indirect, folosindu-mă de ceilalți.

Focul binefacerii

Ce se întâmplă cu supărarea noastră când facem această practică? Atunci când începem să ne uităm cum alții nu-și înțeleg obiectul supărării lor, nu vom mai continua să fim supărați. Chiar dacă starea noastră de spirit se schimbă.

În loc ca energia supărării să curgă puternic prin canalul drept, acum trecem la gânduri de înțelepciune. Asta ne va calma automat supărarea.

Începem automat să gândim: „Dacă ei nu-și înțeleg obiectul, poate nici eu nu-l înțeleg pe al meu”. Acest gând care este antidotul ignoranței și este antidotul furiei, se va strecura în mintea noastră.

Când le luăm altora ignoranța, simultan ne-o eliminăm și pe a noastră.

Să zicem că reușim să înțelegem că nu avem pe cine să ne enervăm. În budism spunem că ne enervăm pe o barcă goală. Mă aflu cu barca pe lac și o alta vine în viteză spre mine să mă ciocnească. Sunt furioasă și când mă uit mai bine, în barca care venea spre mine nu se afla nimeni. Barca este goală.

Obiectul pe care m-am supărat este gol. Ok, dar încă sunt supărat. Chiar dacă înțeleg că nu am pe cine să mă supăr, energia este deja aici. Ce fac acum? Supărarea este foc! Energia focului care a crescut în mine, acum o pot transforma în ceva complet diferit. Orice emoție se transformă într-un foc, care va arde ceea ce nu funcționează în lumea mea. Va arde tot ceea ce provoacă suferință în lumea mea, iar acest foc va deveni un foc al binefacerii.

Aceasta este o metodă foarte bună, pentru cei care tind să se enerveze foarte repede, de a lua supărarea și a o transforma în focul binefacerii.

Înțelegând Vacuitatea persoanei pe care ne-am supărat, energia s-a mutat din canalul drept în canalul central, și s-a transformat într-o energie a binefacerii.

În mintea noastră nu pot exista două gânduri în același timp. Mintea noastră se concentrează în fiecare moment pe un singur lucru. Acum mi-am schimbat focalizarea minții, ea nu se mai poate concentra pe „ce mi-a făcut și ce mi-a spus”. Acum mă concentrez pe înțelepciune, și mi-am transformat supărarea.

Deci ce vom face? Închidem ochii și cu toată forța noastră luăm în noi furia celorlalți, și o transformăm în binefacere. Deci, aceasta este o metodă în care ne folosim de forță, pentru că ne gândim la Vacuitate și nu la „ce mi-a spus, ce mi-a făcut”.

Practica în momentele de emoții intense

Deci, aceasta este practica în momentele de emoții mari, foarte puternice:

– Fie că este vorba de o supărare puternică,

– Fie că este o mare tristețe,

– Fie că este o durere puternică,

– Fie că este o mare pierdere.

Ceva ce simțim foarte puternic. Aceasta este oportunitatea. Pentru că, cu cât emoția este mai puternică, cu atât energia din spatele ei este mai puternică. Cu cât energia este mai puternică, cu atât amprenta karmică este mai puternică, și va rodi mai repede, eliminându-ne suferința mai repede.

Dacă învățăm Lo Jong, putem să ne folosim de emoțiile noastre puternice, negative, pentru a le transforma în binefaceri, atât pentru noi cât și pentru alții.

  1. Lărgirea perspectivei

În a patra etapă a meditației, dacă suntem suficient de puternici și am studiat puțin mai mult, ne extindem perspectiva.

Nu luăm supărarea doar a celor din jurul nostru, sau a celor din lumea noastră, ci mergem în fiecare colț al universului și luăm supărarea ființelor de acolo. În toate colțurile universului pe care le cunoaștem sau poate doar am auzit de ele.

În cursul 8 am învățat despre existența și a altor lumi suferinde, tărâmul infernului unde suferința este groaznică sau tărâmul spiritelor flămânde. Luăm toată durerea întregii omeniri. Continuăm să ne extindem și să luăm totul. Și spunem: „Această emoție puternică care mă stăpânește și îmi provoacă suferință, va servi acum pentru a arde toată suferința din întregul univers, din toate colțurile universului”.

  1. Dedicarea

La sfârșitul meditației, pe care nu am făcut-o, există etapa dedicării. Datorită faptului că prin această meditație am acumulat o Karma extraordinară, acum vrem să-o întărim.

Cum? O dedicăm. Trimitem binefacerea pe care am acumulat-o, tuturor făpturilor de la care le-am luat durerea, și le umplem de plăcere și extaz. Și așa încheiem meditația.

Să nu alunecăm spre o practică teoretică

Există un pic de pericol când facem o etapă de extindere.

Noi nu cunoaștem făpturile din acele tărâmuri ale universului și durerea lor, nu le-am văzut, nu le-am întâlnit și practica ar putea deveni ceva teoretic. Și nu asta se dorește. Ceea ce dorim este ca practica să fie tangibilă, reală, și să lucrăm cu energia acestei emoții.

Așa că nu mergeți într-un loc pe care nu-l înțelegeți, un loc cu care nu vă puteți conecta  și în care vă puteți cufunda cu adevărat, în durerea lor și de a o lua în voi.

De exemplu, învățăm în Tong Len să luăm durerea altora și să le trimitem lumină.

Și de multe ori practica se transformă în cuvinte, iar ea va fi slabă. Trebuie simțite aceste lucruri. De aceea trebuie să ne folosim de emoția noastră pentru a simți cu adevărat durerea celorlalți.

Repararea lumii

Datorită faptului că tot ceea ce vedem în lumea noastră, tot cea ce ne deranjează cel mai mult în lumea noastră, vin din noi, va trebui să lucrăm mai întâi cu ele. Și cu ele putem lucra cel mai bine pentru că sunt cele mai apropiate de noi. Și avem nevoie de asta pentru a ne purifica cât putem mai bine.

Pentru că acum, am creat o lume de suferință. Lumea noastră este plină de suferință;

– multe boli,

– multă tristețe,

– mult doliu,

– multe crime,

– multe lipsuri,

– multă singurătate.

Toate acestea noi le proiectăm în lumea noastră. Toate acestea trebuie să le purificăm pentru a ajunge la iluminare. Și este mult de muncă.

Maestrul Shantideva spunea: „Pot hrăni pe fiecare om flămând sau să-l consolez pe fiecare îndoliat din lume?

Nu pot face asta și nu asta e practica. Nu asta trebuie să facem pentru a ajunge la iluminare. Sigur că trebuie să-i ajutăm pe cei fără adăpost sau pe cei flămânzi sau pe cei bolnavi și așa mai departe. Dar dacă înțelegem că ei au venit de la noi, atunci trebuie să purificăm aceste semințe în noi, și lumea noastră se va schimba dintr-o dată.

Maestrul Shantideva spune:

Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?

Vreau să merg și sunt o mulțime de spini pe jos. Așa că vreau să acopăr spinii, fac trotuare, drumuri. Oare pot acoperi totul? Nu, nu pot acoperi totul. Pot să elimin toți spinii din lume? Nu, nu pot, deci ce să fac? Maestrul ne spune: „Pune-ți pantofi!”

Dacă totul vine din inima noastră, trebuie să o purificăm, și atunci n-o să mai vedem durere în lumea noastră.

Întrebare: Când luăm suferința altora, nu ar trebui să le cerem permisiunea?  Poate că ei vor această suferință.

Răspuns: Dacă este adevărat că ei vin de la mine, nu le-am cerut voie să-i proiectez suferind. Am făcut asta fără voia lor, iar acum le iau suferința fără permisiunea lor.

 Rezultatele practicii

  • Accelerează înțelegerea Vacuității.

Această practică este foarte puternică, pentru că ea ne duce de fapt spre Vacuitate, folosindu-ne de viața noastră reală. Așa că folosim emoțiile intense care apar în viața noastră ca mijloc de a ne aprofunda înțelegerea Vacuității.

  • Automat vom începe să ne simțim mai bine.

Un alt lucru interesant care se întâmplă aici este că, pe măsură ce luăm durerea altora, din înțelegere, cu forță și sinceritate, deschizându-ne inima, automat vom începe să ne simțim din ce în ce mai bine.

  • Dacă practica se face în momentul morții, va duce în paradis.

Va mai amintiți de povestea despre Geshe Chekawa din Lo Jong 2? El încerca să spună elevilor lui care stăteau în jurul patului său de moarte, cum practică în momentul morții. El spunea:
Nu pot, nu pot“, „Ce nu poți?” îl întreabă elevii, „Încerc să mă cobor în infern ca să ajut ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri”.

Geshe Chekawa a fost un mare Bodhisattva și cu o putere incredibilă de concentrarea. El se ruga din toată inima să coboare în infern, și tot ce vedea erau îngerii în jurul lui, pentru că se întâmplă exact invers. Datorită Karmei care era atât de puternică.

  • Această practică ne transformă viața într-una meditativă,

Plăcerea înțelegerii se va intensifica în viața noastră. Practica va da sens întregii vieți.

  • și de asemenea, ne va ajuta să intrăm în stări de meditație foarte profunde.

Așa cum am spus, nu putem preveni tot răul din lume, dar îl putem transforma pentru că vine de la noi.

În caz de boală sau emoție deosebit de puternică

Când există o boală foarte gravă sau când există suferință psihică foarte puternică, tristețe foarte mare sau depresie foarte puternică sau durere foarte puternică, va fi dificil în aceste situații să se intre în meditația pe care am făcut-o.

Dar încă se poate practica. Și modul în care o facem este să repetăm ​​iar și iar propoziția următoare: „Fie ca durerea tuturor ființelor să rodească acum în mine”. Și asta-i tot. Ca o mantră pe care o repetăm iar și iar. „Prin durerea mea, iau durerea tuturor ființelor”. Ne imaginăm că suferim și de durerea lor. Durerea noastră este de fapt durerea altora. Oricum suntem chinuiți de durere, așa că lăsăm și chinul lor să vină la noi.

În timp ce facem asta, ne ardem Karma care ne-a cauzat suferința. Activăm antidotul direct pe Karma care ne-a provocat durerea. Este „instant Karma”.

Există multe întâmplări despre practicanții budiști care s-au vindecat de boli grave, cancer terminal, orbire și situații foarte dificile prin această practică.

Și dacă mergeți mai departe, veți fi chiar bucuroși să faceți asta. Din iubire pentru ceilalți, le luați durerea, și sunteți gata să vă doară și mai mult, numai să nu-i mai doară și pe ei. Veți spune: „Să vină la mine”. Aceasta este practica păunilor Bodhisattva.

Aceasta este o practică foarte, foarte frumoasă, dar și grea. De ce este grea? Pentru că nimeni nu vrea să sufere, nimeni nu vrea să fie bolnav, în afară de păunul Bodhisattva care înțelege Vacuitatea, care înțelege că tocmai asta îi va transforma suferința.

De aceea păunul Bodhisattva, practicanții Lo Jong, iubesc boala, dar nu pentru că vor să sufere, ci pentru că știu să o folosească pentru a transforma suferința din lume. Lor le plac afecțiunile mentale pentru că știu cum să le folosească pentru a elimina suferința din lume. Orice formă de durere, este planta otrăvitoare a păunilor. Pentru că fiecare este o oportunitate de a practica.

Maica Tereza

Și avem exemplul Maicii Tereza. În Calcutta avea grijă de bolnavi, de săraci, de cei cu boli contagioase, cu răni deschise, cu puroi. Le spăla rănile, îi îmbrăca, îi îmbrățișa. Niciodată nu s-a molipsit sau s-a îmbolnăvit de vreo boală. Pentru că bolile, în sine, nu sunt contagioase. Sunt goale. Maica Tereza a activat un antidot atât de puternic încât nicio boală din lume nu s-a lipit de ea. A preluat bolile tuturor celorlalți.

Acest text, ne spune că dacă sunt dispuși să luăm la noi supărările și suferința altora, ne vom vindeca exact de aceleași lucruri. Aceasta este concluzia acestei practici.

Dacă ne folosim de orice fel de durere, de orice boală, pentru a ne deschide inima, va veni ezitarea, va veni reticența, și este firesc. Exact în acest loc al ezitării, este adevărata muncă.

Și dacă voi face această muncă, numai atunci voi putea distruge suferința altora și a cauzele acestei suferințe în mine. Concluzia aici este că în acest fel învăț cum să iubesc cu adevărat, cum să-mi deschid inima.

Transformă săgețile în flori

Și dacă vom fi buni în această practică, vom începe să transformăm orice lucru care ne apare în viață, orice lucru va deveni o cale, va deveni o binefacere.

Există faimosul exemplu al lui Buddha care stă sub arborele Bodhi în meditația asupra iluminării sale, iar toate forțele întunericului și demonii vin și trag săgeți în el. Iar Buddha le transformă prin puterea iubirii sale și a meditației sale într-o ploaie de flori.

Demonii trag săgeți și la Buddha ajung flori, pentru că el le transformă.

Aceasta este practica.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 3a – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Vom începe seria de corelații enumerate de autorul nostru Maestrul Dharma Rakshita.

El a trăit în India la sfârșitul primului mileniu, a transmis învățătura Lordului Atisha și de la el, a ajuns la noi pe linia tibetană.

Dacă citim cu atenție primele pagini, vom vedea că acolo este scris aproape tot ce nu funcționează în viața noastră. Și ne dă și medicamentul și vom trece peste asta în curând.

Tâlhar, șarlatan și dușman

La sfârșitul celei de-a doua părți el spune:

Dacă așa stau lucrurile,
Mi-am dat seama în sfârșit
Cine este dușmanul aici.
Am prins tâlharul care stătea la pândă
Pregătit să-i cad în a lui capcană.

Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.
Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Atașamentul de sine despre care am vorbit:În tibetană – această tendință de a mă atașa de mine este sinonim cu a nu înțelege Vacuitatea mea. Ceea ce este același lucru cu a nu înțelege Vacuitatea fenomenelor din jurul meu și a nu înțelege Vacuitatea în general. De aceea, acest studiu vine să ne ajute să înțelegem mai bine Vacuitatea.

Maestrul numește tâlhar, această tendință de a mă atașa de mine însămi, de a crede în propria mea existență, de a crede că exist în sine și că oamenii din jurul meu există în sine și fenomenele vin din afara mea și nu depind de acțiunile mele.

Această concepție greșită este tâlharul care îmi fură viața. El spune „îmi fură viața, mă înșală, este șarlatan”.

De ce mă înșală și este șarlatan?

Pentru că vreau bani, vreau un partener,  vreau sănătate, și ce să fac? Unde le caut? Caut afară, caut tot felul de site-uri de întâlniri, caut să mă sustrag de la taxe ca să-mi rămână mai mulți bani, caut tot felul de medicamente, caut în toate locurile greșite.

Această concepție greșită de a crede că lucrurile vin din afara mea și nu mă văd pe mine ca cea care mi-am creat lumea, inclusiv ceea ce este bun în ea și ce este rău în ea – această concepție îmi fură viața, mă înșală, mă amăgește. Caut tot timpul soluțiile și fericirea mea – în locurile greșite. În cele din urmă energia vieții se epuizează și mor și nu am realizat nimic.

Așa că îl numește șarlatan.

Îngerul mânios care vine în ajutorul nostru

Maestrul cheamă în ajutor un înger, un demon ca cel din pictura de mai jos.

Îl strigă:

O, rege al cunoașterii secrete!

El este un înger tantric, arată ca un demon, ca un înger al morții. El spune:

O, rege al cunoașterii secrete
Și al mantrelor care torturează
Pe toți acești dușmanii ai mei.

Cei care practică Tantra primesc mantre care vin să tortureze și să chinuie dușmanul. Cine este dușmanul? El este: atașamentul de sine, neînțelegerea Vacuității, concepția greșită. Toată practica tantrică vine să ne ajute, printre altele, să ne eliminăm concepția greșită.

Maestrul îl descrie:

„Stă ferm pe picioarele deschise,
Cu ochii arzând, cu fălcile deschise și cu colții scoși”

El spune: Du-te și înfigeți colții în carnea dușmanului meu. Cine este dușmanul meu? Amintiți-vă, el este concepția mea greșită.

El strigă după ajutor pentru a fi ajutat să-și elimine suferința. Și zice: Apucă roata cuțitelor și aruncă-o pe acest dușman îngrozitor al meu, învârte-o de trei ori. Și spune:

Apucă roata cuțitelor,
Apucă roata karmei,
Și arunc-o spre demonul cel crud,
Demonul atașamentului de sine!

El este cel care îmi fură viața
Și viața celorlalți,
El este cel care mă face să încalc
Jurămintele și promisiunile luate
Prinde-l și adu-l de unde se ascunde!

Dintr-o dată cuvintele se schimbă, deodată el nu mai este Lordul Morții, ci este dușmanul Lordului Morții. Datorită practicii noastre bune, acel lucru care mă ucide, devine lucrul care îmi ucide moartea. Trece printr-o transformare, trece prin Lo Jong.

El spune:

Vino, dușman mânios al Lordului morții,
Și prinde-l, prinde-l imediat!
Lovește-l, lovește-l acum!
Lovește în inima dușmanului meu!

Acum este un nou capitol, și un nou refren. El spune:

Vino mugind și zdrobește-i craniul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Ce este cel mai mare dușman al meu.

Îl invită pe acest înger mânios la el, care este imaginează acel lucru care-mi afectează viața, care nu funcționează, moartea mea, bolile mele, suferința mea.

Un demon îngrozitor.

Și prin practica mea, când înțeleg Vacuitatea, el va deveni cel ce va ucide ceea ce mă ucide pe mine.

– Îmi ucide moartea mea.

– Îmi ucide necazurile mele.

– Îmi ia toată suferința și o transformă în plăcerea divină.

De aceea, maestrul cheamă această putere imensă pentru a-l ajuta.

Acest Lo Jong este de fapt foarte, foarte puternic, pentru că invită forțe care sunt cu mult mai mari decât ale noastre. Cu toate că le avem, dar nu le-am cunoscut până acum. El îl invită să ne ajute în această luptă cumplită cu suferința noastră cumplită.

Cele două fețe ale demonului

Maestrul ne arată care sunt cele două fețe ale teribilului demon care ne omoară. Am spus, că una este Dak dzin și cealaltă este Rang Chen Dzin – prețuirea de sine.

Și am spus că prețuirea de sine este egoismul. Este de a mă pune pe mine pe primul loc, de a avea grijă în primul rând, de mine. Asta facem aproape sută la sută din zi. Acesta este rezultatul faptului că eu cred într-un sine propriu de care trebuie să am grijă. Adică, el este rezultatul faptului că sunt atașat de mine.

Deci cine este acest dușman pe care-l caută ca să-i zdrobească craniul?

Acest dușman este ignoranța noastră, este neînțelegerea Vacuității. Trebuie să învățăm cauzele karmice pentru tot ceea ce nu funcționează pentru noi, deoarece căutarea noastră convențio-nală, de a găsi soluții la problemele noastre, nu funcționează. Marele maestru indian Arya Nagarjuna, care a trăit la începutul primului mileniu, spunea că nu avem nicio șansă să ieșim din Samsara dacă nu înțelegem Vacuitatea.

Nu vom putea elimina cauzele suferinței noastre până când nu vom percepe Vacuitatea în mod direct. Arya Nagarjuna spunea că este imposibil ca cineva să-și elimine complet, furia sau orice altă afecțiune mentală, fără să perceapă Vacuitatea.

De aceea el strigă mânios: „Destul! M-am săturat de roata asta care mă tot taie” În loc ca ea să mă mai rănească, acum voi tăia eu cauzele  care fac această roată să se învârtă”.

Un ghid pentru practicantul spiritual

Dharma Rakshita enumeră un grup de probleme precum:

– Oamenii nu mă respectă, sau

– Am stima de sine scăzută, sau

– Sunt în depresie, sau

– Sunt în stres, sau

– Am îngrijorări.

Dacă vom învăța aceste corelații și le vom aplica în viață, vom concedia medicii și psihiatrii. Ei vor veni aici, vor începe să predea, pentru că vor merge la rădăcina problemei. Acum începem să ne luptăm cu mintea noastră, cu tendințele minții care ne provoacă toate necazurile.

Deci acest Lo Jong este ca o hartă, care ne ajută să ne rezolvăm problemele una după alta.

Dar trebuie să muncim pentru asta. Acestea nu sunt metafore. Este literalmente ceea ce este scris: „Ți se întâmplă asta, cauza este asta”.

„Roata cuțitelor s-a întors asupra mea din nou”: fără sămânță nu există rod.

Repet din nou și subliniez că: fiecare problemă fizică și psihică, din orice domeniu al vieții noastre, am creat-o noi înșine. Ea n-ar putea să apără dacă nu am fi lăsat în trecut o amprentă karmică în mintea noastră.

Am dat de multe ori exemplul șefului care țipă la mine sau care încearcă să mă controleze, sau care mă limitează în activitatea mea, el apare în al patrulea verset, din partea a doua – a corelațiilor. El spune:

Ori de câte ori sufăr fiind în slujba
Cuiva cu autoritate mai mare,

Cineva este arogant cu mine sau încearcă să mă controleze, Dharma Rakshita  spune refrenul lui:

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:

Karma aroganței față de cei
Ce-mi sunt inferiori mie,
Și de a-i forța pe alții să-mi facă munca.
De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Eu am făcut asta altora. De unde știu că nu a venit de la șef? De unde știu că el nu este doar un șef care este arogant, care vrea să se impună, sau să conducă numai el? Pentru că nu toată lumea îl vede așa. Pentru că fiecare vede în el ceva diferit.

Pentru mine șeful este arogant. Dar copiii lui și soția lui, aceștia pot avea despre el un concept complet diferit.

Dacă la serviciu sufăr din cauza cuiva care este arogant cu mine, mă controlează, are autoritate asupra mea, Dharma Rakshita îmi spune, că eu am creat toate acestea. Cum am creat? Prin faptul că sunt eu însumi am fost arogantă și i-am forțat pe alții să-mi facă munca.

De cele mai multe ori suntem orbi față de aceste situații. Noi spunem: „Șeful este așa, nu eu!”.

Dovada este că dacă nu aș fi lăsat amprente în mintea mea, aceste situații nu ar fi putut să vină. Ce face un practicant Lo Jong în aceste situații? El le transformă, le folosește ca învățătură. El spune: „O, ok, încă nu am văzut asta despre mine, mulțumesc că mi-ai arătat”.

Eliminarea șefului furios: cu fapta…

Maestrul spune:

De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Mă voi asigura că îi slujesc pe alții.

Dacă facem asta cu consecvență, șeful autoritar va dispărea. Cum va dispărea? Fie se va muta în alt departament, fie ne vom muta noi în alt departament, ori va deveni brusc drăguț cu noi, pentru că semințele karmice s-au terminat.

Dar trebuie să facem asta cum trebuie. Este o mare artă de a face acest lucru cum trebuie, nu doar să-i servim pe alții, ci să înțelegem că este un antidot pentru această Karmă. Dedicăm serviciul pe care-l facem altora, pentru a ne elimina Karma care ne-a adus șeful neplăcut.

Îi înțelegem Vacuitatea, înțelegem că el nu este așa de la sine, ci el vine din noi. Și când ne-am eliminat semințele, șeful nu va mai putea fi un șef arogant, pentru că tu l-ai eliminat. Nu l-am eliminat fizic, ci ne-am eliminat situația de a experimenta un șef autoritar în viața noastră. Și cum se va întâmpla? Doamna Karma știe. Dar se va întâmpla, trebuie să se întâmple.

Eliminarea șefului furios: și cu gândul…

Să zicem că spuneți: „Am încercat un an întreg și încă șeful continuă să țipe”. Asta înseamnă că nu ați făcut bine, nu ați învățat această artă suficient, nu ați înțeles suficient Vacuitatea. Acum trebuie să mergeți la niveluri microscopice în care sunteți încă aroganți.

Poate că nu țipați la alții, dar poate aveți gânduri care țipă la alții, sau arogante față de alții, sau credeți că sunteți cumva mai buni decât alții, sau ceva de genul ăsta. Și va trebui să mergeți la nivel microscopic și să vă uitați cum plantați aceste semințe, clipă de clipă, oră de oră, cu gândirea și comportamentul.

Veți deveni mai cucernici decât Papa pe acest subiect: „Nu-mi voi permite niciun gând de aroganță sau de a-i domina pe alții. Îi voi servi pe alții, voi face doar invers. Dacă cineva are nevoie de ceva, eu îl servesc. Nu judec, nu critic, dau.” Dacă o să faceți asta o lungă perioadă de timp, ei trebuie să se schimbe. Deci acesta este un exemplu.

Este important ca fapta să fie însoțită de înțelegere

Și cu cât învățăm și înțelegem mai mult Vacuitatea, cu atât mai repede se va întâmpla acest proces. Așa că este esențial să înțelegem „Sutra inimii”, să medităm asupra Vacuității pentru a reuși în acest proces.

Și puteți spune: în viața asta nu am fost arogant față de ceilalți, am fost modest, nu am făcut astfel de lucruri, nu-mi amintesc că am făcut astfel de lucruri, nu am spus, nu m-am gândit. Sunt câteva posibilități:

– Sau ai făcut și ai uitat,

– Sau de cele mai multe ori, este la nivelul gândurilor subtile cărora nu le dai atenție,

– Sau poate proveni din viețile anterioare.

Nu contează. Dacă aceasta este o problemă care vă chinuie acum, înseamnă că este încă activă. Trebuie să faceți antidot pentru a o elimina, altfel va rămâne acolo. Iar karma deja plantată, nu dispare niciodată de la sine. Aceasta este legea karmică.

Cine sunt eu? În procesul karmic în desfășurare

La sfârșitul fiecărei acțiuni de a gândi, spune și face, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Toate acestea se acumulează într-un mare depozit karmic care se află în subconștientul nostru și cu timpul acumulează energie. Noi nu ni le mai amintim, nu mai suntem conștienți de ele. Ritmul este foarte rapid, șaizeci și cinci de înregistrări pe secundă.

Deci avem o cantitate enormă de înregistrări karmice.

Am făcut acum ceva. A trecut un an, ce se întâmplă cu amprenta? Încă nu s-a maturizat, stă în subconștient.

Cine sunt? Eu sunt un proces karmic în desfășurare. Ceea ce rodește în prezent și ceea ce este încă latent, sunt eu.

Corpul meu, experiența pe care o am acum, cât de sănătos sunt, cât de înțelept sunt, toate acestea sunt rodiri karmice chiar acum. Mai sunt și alte lucruri pe care le port cu mine care încă n-au rodit. Și dacă nu învăț să le purific, vor da rod, la bine și la rău.

Cum merg ele cu mine în timp? Ca pendulul Newtonian, care are biluțe atârnate și care se ating între ele. Dacă dăm vânt primei biluțe, ea o lovește pe a doua, și impulsul trece de la una la alta. Așa se întâmplă și cu semințele karmice pe care le avem în acest moment, vine clipa următoare, ele își transmit toată energia noilor semințe din clipa următoare.

Așa că acum avem o nouă colecție de semințe karmice care este exact aceeași cu cea veche, cu excepția faptului că a câștigat mai multă energie, și unele dintre ele au rodit între timp și alte câteva am adunat. Deci avem un depozit karmic imens care continuă cu noi tot timpul. Și asta sunt eu, și cine sunt eu.

Câteodată spunem: „Ajută-mă! Ia-mi Karma asta de la mine!”. Ei bine, nimeni nu poate să v-o ia.

Un alt aspect al acestei povești este că, karmele pe care le-am acumulat acum un milion de vieți și karmele pe care le-am făcut ieri, au drepturi egale în mintea mea. Și ce Karmă va rodi? Cea care a acumulat acum toată energia și cea care îi vine rândul. În cele mai multe cazuri, nu știm ce Karmă va rodi, și lucrurile vin peste noi pe neașteptate.

Rodirea accelerată

Să spunem că cineva a urcat pe o scară cu intenția de a ne servi și de a facilita Dharmei, cade de pe scară și își rupe mâna. Oare din cauza intenției lui de a ne servi și de a face posibilă învățătura, să fi căzut și să-și rupă mâna? Se poate asta? Așa pare să fie, și asta este cum.

Din punct de vedere Karmic, acest lucru nu este posibil. Intenția lui de a servi Dharma plantează sămânța care îi va aduce multe binecuvântări când va germina. Între timp a ars Karma mai puțin bună. Când a făcut el această Karmă? Cine știe? De obicei nu știm. Buddha știe exact.

Dar, cel care a urcat pe cale cu seriozitate, și începe să acumuleze mult binefaceri, rodirea Karmică se accelerează.

Buddha ne-a vorbit de asta în Sutra « Tăietorul de diamant ».

„O Subhuti, orice fiu sau fiică a nobilei familii care primește o sutră ca aceasta, sau o reține, sau o citește sau o înțelege, va suferi. Vor suferi intens.

Și de ce este așa? Pentru că, o Subhuti, astfel de ființe își curăță Karma non virtuoasă pe întreaga linie de vieți anterioare, Karma care i-ar fi dus în cele trei tărâmuri inferioare. Pe măsură ce-și purifică această Karmă, acest fapt le provoacă suferință în această viață. Astfel vor reuși să-și curețe Karma faptelor non virtuoase din viețile anterioare și vor obține iluminarea unui Buddha”.

Iluziile care funcționează perfect

Deci, dacă toate sunt amprentele și proiecțiile mele, și dacă durerea de la căzătură vine din mintea noastră, atunci putem spune: „este doar o proiecție, vine doar din mintea mea”.

Dar aici trebuie să fim foarte atenți la „ durerea este doar o proiecție”. Da, este adevărat că este o proiecție care doare. Dar pe cine doare? Pe acea minte. Acel curent de conștiință care a plantat semințele vătămării altuia în trecut, și acum ele rodesc și produc durere. Altfel nu l-ar fi durut, dacă nu ar fi existat o proiecție.

Deci durerea lui este reală? Da, cu adevărat îl doare. Oare durerea este de sine stătătoare? Nu, ea depinde de cauze. Și vom vorbi mai multe despre asta în lecția următoare.

De aceea spunem că lucrurile sunt ca o iluzie și tocmai pentru că sunt o iluzie, ele dor. De aceea iluziile sunt foarte importante.

În capitolul următor, maestrul ne imploră: „Este ca un vis, este înșelător”. Ne roagă să ne respectăm jurămintele, pentru că totul este un miraj, care doare și pentru că totul este guvernat de legea Karmică. 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1b – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Transformarea

Bodhisattva merg și caută locurile în care există suferință, dezastre, necazuri pentru a transforma aceste situații. Ei nu merg acolo să sufere cu ceilalți. Ei vor să-i ajute pe oamenii de acolo. Pentru a transforma situația dificilă, problema, într-un factor de iluminare.

Asta este ceea ce numim „Lo Jong”. Este un act de transformare, pe care păunii ni-l simbolizează, mâncând otrava și transformând-o în corpurile lor. Să nu înțelegeți greșit că asta se întâmplă cu adevărat din punct de vedere biologic, dar aceasta este povestea. Păunii transformă otrava în ceva superb, în culorile spectaculoase ale cozii.

Dacă se întâmplă ca un Bodhisattva să fie într-o situație teribilă, el o va transforma într-o oportunitate în 5 minute, și poate chiar mai puțin. El o va transforma în oportunitatea de a se scoate și pe sine și pe ceilalți din ea.

Viața le ridică oamenilor probleme sau necazuri, li se întâmplă ceva rău, li se întâmplă ceva trist, Bodhisattva se folosește de așa ceva ca o oportunitate de a se îmbunătăți, de a se perfecționa.

Chiar și atunci când se întâmplă să fie sub atacul unei afecțiuni mentale, când este dominat de furie sau tristețe sau orice altceva, el se folosește de asta ca pe o oportunitate.

Să spunem că mă enervez, ceea ce se întâmplă destul de des. Ajută pe cineva că m-am enervat? Nu ajută pe nimeni dacă mă enervez mereu. Spunem că ori de câte ori există o astfel de afecțiune mentală în mintea noastră, ceva care ne tulbură liniștea sufletească, dacă continuăm cu acest obicei mult timp, ne blochează canalele energetice și asta este de fapt ceea ce ne omoară. Ne îmbătrânesc treptat și ne omoară.

Deci, ca practicanți, vrem să ieșim cât mai repede posibil din aceste situații, pentru că înțelegem  că dacă lăsăm aceste tendințe să se întărească, ne vor provoca suferințe în viitor. Cei care au studiat cursul 5 au învățat:

Le le jikten natsok kye

Diversitatea lumilor se naște din karma

Adică, Karma vine din gând și din tot ceea ce vine de pe urma lui.

Lumea noastră este creată de gândurile noastre.

Deci, dacă am un gând de supărare, ce fel de lume creez pentru mine și pentru alții?

Deci, Bodhisattva nu dorește să continue să sufere din cauza afecțiunilor sale mentale, deoarece alții încă mai suferă. Nu asta este ideea. Ideea este că el se lasă atras de aceste situații pentru a le transforma, pentru a ieși din ele, pentru a putea ajuta oamenii. Și cu cât Bodhisattva va practica mai mult, cu atât va transforma mai mult stările negative ale minții, gândurile negative, diferitele afecțiuni mentale și se va apropia din ce în ce mai mult de lumea încântătoare a paradisului iluminării. Și asta este ideea. Și se întâmplă, acesta este procesul.

Acest proces de transformare este cel care ne aduce la iluminare și este cel care ne permite să-i aducem și pe alții la iluminare, să-i învățăm să facă toate aceste lucruri.

Și când Karma începe să se purifice, treptat problemele din jurul nostru se potolesc, treptat lumea noastră devine mai pură.

Oamenii vin de bună voie și vă servesc mâncare bună sau se îngrijesc de voi. Ieșiți treptat din această lume a lipsurilor, a greutăților, a bolilor, a concurenței, a durerii.

Meditația: deschiderea inimii

Deci haideți să medităm.

Așezați-vă într-o poziție comodă și închideți ochii.

Concentrați-vă pe trecerea aerului prin nări. Fiți atenți la senzațiile pe care le aveți la trecerea aerului. Ce simțiți? Observați dacă este plăcut, neplăcut, rece, cald sau orice altceva.

Lăsați-vă mintea să se relaxeze prin respirație.

Și acum gândiți-vă, de ce stați astăzi aici? De ce ați venit aici. Ce sperați să învățați sau să obțineți sau să realizați venind astăzi aici?

Ne aflăm într-o lume plină de suferință. Toți oamenii din jurul nostru se află și ei în suferință. Și vrem să ieșim din acest loc.

Și poate că ați studiat deja puțin cu noi și ați înțeles deja că toată această suferință vine din voi. Poate știți deja că ea este proiecția noastră, este acel bumerang, acea roată a cuțitelor care se întoarce la noi – și ea doare. Este atunci când vi se întâmplă ceva ce nu vă doriți, și când vă doriți ceva cu adevărat nu vi se întâmplă. Toate aceste lucruri dor.

Cum le putem schimba?

Trebuie să devenim o ființă diferită. Trebuie să înțelegem realitatea la un nivel mai profund, la nivelul ei suprem. Trebuie să înțelegem Vacuitatea. Trebuie să percepem direct Vacuitatea în această viață, astfel încât să putem ieși din roata suferinței.

Dar, ca acest lucru să se întâmple trebuie să ne deschidem inimile. Avem în noi bariere, care ne împiedică să ajungem la fericirea dorită.

Dacă veți sta liniștiți, concentrați, și vă veți dezvolta sensibilitatea și conștientizarea, le veți putea simți și în timpul meditației, și în afara ei, în viața voastră.

Veți începe să simți acele ziduri care vă blochează inima. Ziduri pe care le-ați ridicat între voi și ceilalți, crezând că ele vă protejează, dar tocmai ele sunt v-au închis înăuntru. Și veți muri în această închisoare pe care ați construit-o.

De ce ați ridicat aceste ziduri? Poate din obișnuință, și cel mai probabil datorită fricii. Acestea ne distrug toate șansele pe care le avem. Ele sunt cele care ne ucid.

Încercați să vă imaginați cum ar fi să trăiți fără aceste ziduri. Cum ar fi dacă inima voastră ar fi complet deschisă? Atât de deschisă încât să strălucească și să radieze lumină pentru fiecare ființă vie pe care o întâlniți. Cum ar fi ca iubirea voastră pură să se reverse asupra fiecărei persoane pe care o întâlniți?  

Încercați pentru o clipă să vă imaginați cum ar fi viața voastră.

În mod sigur veți fi complet diferiți decât ceea ce sunteți astăzi.

Dacă aveți un învățător spiritual, sau chiar dacă nu aveți, dar aveți o mare admirație pentru un mare sfânt sau un mare înțelept, sau o figură exemplară spirituală, invitați-l să vină acum la voi.

Vedeți-l înaintea voastră strălucitor, înțelept și plin de iubire.

Rugați-l să vă binecuvânteze, să vă ajute să vă deschideți inima pentru a scăpa de aceste ziduri, care vă limitează atât de mult și care vă îngroapă. Suntem îngropați în interiorul unui „eu” sau al unui sine, care nici măcar nu există.

Cereți-i Lamei binecuvântarea, implorați-l să vă ajute. Cereți din toată inima.

Priviți-l cum vă dă binecuvântarea. Zidurile se năruiesc. Inima voastră se deschide, în primul rând, față de Lama vostru sau față de figura sfântă din fața voastră.

Și acum Lama vine și se topește în voi, în inima voastră. El este făcut din lumină.

Gândiți-vă acum la cineva pe care îl cunoașteți, care suferă sau are vreun necaz.

Așezați-l în fața voastră, aproape de voi. Încercați să-l vedeți cât mai clar posibil stând foarte aproape de voi.

Deschideți-vă inima către el. Simțiți-i durerea.

Oare există ceva care desparte inimile voastre?

Dacă există un astfel de obstacol, distrugeți-l acum. Durerea lui este a voastră. Ea este oricum a voastră. Ea a venit din voi. Când vă gândiți la durerea lui, deschideți-vă inima spre el atât de mult, încât să vă dea lacrimile.

Considerați-l ca pe o figură sfântă care a venit să vă deschidă inima. Acesta este singurul lui obiectiv. El a venit din voi. Voi l-ați creat suferind. Prin marea lui bunătate el a venit să vă ajute să vă deschideți inima.

Acum prosternați vă în fața lui și mulțumiți-i că a venit la voi.

Puteți deschide ochii.

————————————–

Dacă în timpul meditației ați reușit să vă liniștiți, poate ați observat că a existat un moment în care v-ați simțit puțin inconfortabil. De ce? Pentru că momentul în care v-am cerut să vă gândiți la durerea sau suferința celuilalt, se simte adesea inconfortabil.

Pentru că fugim de durere, nu vrem să ne gândim la durere. Durerea este inconfortabilă pentru noi, este neplăcută. Cu siguranță durerea altora nu este ceva plăcut pentru noi. Toată viața, am învățat și am fost învățați să fugim de ea. S-o evităm. Ne-am spus: „Ce nevoie am de necazurile lor, am destule pe ale mele”.

Dar la fel ca păunii care sunt atrași de otravă pentru a o transforma, așa și Bodhisattva realizează că nu există altă cale decât să transforme această durere. Nu există altă cale decât să lucrăm cu această durere, altfel rămânem închiși în această închisoare pe care am creat-o și vom continua să suferim.

Și dacă cel suferind a intrat în viața noastră, dacă într-adevăr el este o figură iluminată care a venit să ne deschidă inima, iar asta nu putem s-o demonstrăm și nici s-o infirmăm, el va continua să vină până când ne vom deschide inima complet.

Durerea va continua să vină și să apară în noi și în jurul nostru până când vom fi gata să ne deschidem față de ea și să o îmbrățișăm.

Și asta face Bodhisattva.

Lasă durerea să-ți deschidă inima!

În această meditație ne oprim în acest loc în care simțim durerea.

Nu plecăm de acolo. Ne oprim în acest loc, pentru a ne deschide inima și de a simți durerea.

Este doar ca să ne deschidem inima.

Aceasta este practica: de a ne deschide inima la durerea lor.

Aceasta este practica compasiunii. Există motive întemeiate, despre care vom vorbi în curând, de ce trebuie să facem asta dacă vrem să scăpăm vreodată din suferință.

Trebuie să înțelegem că suferința care apare în viața noastră este de a nărui zidurile care nu vor să se uite la durerea altora, să fugă de durerea altora, și ne fac să rămânem în colțul nostru, în casa noastră. De aceea construim case și garduri, ca să ne refugiem în ele și să nu mai simțim suferința altora.

De aceea trăim într-o lume imaginară. Ne plăsmuim lumea noastră, casele noastre, cei patru pereți unde totul este așa cum ne place nouă și nu există nicio suferință, până când vine ceva și ne lovește. Până când deodată această imagine idilică, această ficțiune, este spulberată. Se întâmplă ceva care o spulberă.

Deodată suntem șocați și nu știm ce să facem: „N-ar trebui să fie așa. Mi-am plătit creditul imobiliar, tavanul n-ar fi trebuit să aibă infiltrații de apă, soțul meu n-ar fi trebuit să mă părăsească brusc. Lucrurile n-ar trebui să se întâmple așa!

Această practică a deschiderii inimii este ceva care trebuie să se întâmple în cadrul căii spirituale. Cei care meditează, încep mai întâi cu preliminariile. Rolul lor este să ne deschidă inima, pentru ca mai târziu să intre înțelepciunea.

Meditația o începem prin crearea dorinței de compasiune, a Bodhicittei, a dorinței de a face practica pentru alții. Motivația nu ar trebui să fie exprimată doar prin cuvintele pe care le rostim, ci prin munca de deschidere a inimii către celălalt, a compasiunii și iubirii față de ceilalți, astfel încât să putem ieși din suferință și să-i putem scoate și pe ceilalți din suferință.

Oare atunci când spuneți: „Doresc să ating iluminarea de dragul tuturor ființelor, ca să le pot ajuta”, vă dau lacrimile? Dacă nu, înseamnă că mai trebuie să vă aprofundați practica, încă mai trebuie să vă deschideți inima, pentru a lăsa sentimentul bodhicittei să se ridice în voi într-un mod tangibil, viu, real. Apoi ne folosim de durerea pe care ne-o reflectă oamenii din jurul nostru, sau chiar a noastră ca pe o cale. O transformăm într-o cale care să ne deschidă inima.

Ideea din practica unui Bodhisattva este ceea ce fac păunii. Orice vine la noi, vine datorită faptului că încă nu am îndrăznit să mergem spre el.

El va continuă să apară, până când îl vom îmbrățișa, îl vom accepta.

Cum folosim tristețea care vine? O vom adopta, ne vom deschide față de ea. Nu ne închidem, și deschidem televizorul, nu! Bodhisattva nu face asta. Bodhisattva intenționat merge în locul dureros pentru a-l transforma.

Și învățăm cum să ne deschidem inima în fața durerii și tristeții celorlalți ca și cum ar fi ale noastre. Învățăm să-i iubim ca și cum am fi noi înșine.

Iubește-ți aproapele ca și pe tine însuți.”

Lo Jong este un proces, este o acțiune. Lo Jong nu este un substantiv, este o acțiune, este un verb. Puteți face Lo Jong cu altcineva, cu un prieten pe cale, să transformați lucrurile care vin. De a vă deschide inima la ceea ce se întâmplă. Dacă veți face asta, vi se vor întâmpla lucruri minunate. Acesta este Lo Jong-ul, de a purifica, transforma, practica, și deschide inima.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1a – Lo Jong 4 – ACI 14

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lo Jong – Dezvoltarea inimii bune

Astăzi vom învăța tradiția Lo Jong.

Lo Jong

Lo  înseamnă minte, conștiință.

Jong – a antrena, a transforma și de asemenea, a purifica. Acestea sunt sensurile cuvântului Jong.

Deci Jong Lo înseamnă antrenamentul minții sau transformarea minții.

Tibetanii consideră că mintea se află în inimă. Deci, sensul lui Lo Jong ar fi și de antrenament al inimii. Lui Geshe Michael îi place să-l numească Îndrumări pentru dezvoltarea inimii bune, a inimii binefăcătoare. Lama Kristi îi spune Îndrumări pentru deschiderea inimii.

Scopul învățăturilor Lo Jong este de a ne învăța să ne deschidem inima. Pentru că în budism se spune, și nu numai în budism, că fericirea noastră vine când inima este deschisă, și suntem nefericiți când inima este închisă.

Deci, Lo Jong – este un antrenament de a deschide inima, un antrenament de a ne dezvolta o inimă bună, un antrenament de a ne transforma mintea/conștiința.

Până acum am studiat deja trei Lo Jong-uri.

  • Lo Jong1 – Cele opt versete de ​​antrenament al minții, scris de Langri Tangpa.
  • Lo Jong2 – Cele șapte principii de ​​antrenament al minții, scris de Geshe Chekawa.
  • Lo Jong3 – Eliberarea de cele patru atașamente, de Sakya Pandita și nepotul său, Jetsun Drakpa Gyeltsen.

 Textul pe care îl studiem

Colecția de Lo Jong-uri se se numește:                                                                                                    Lo-Jong Gyatsa

Gyatsa înseamnă ocean sau lac.

Un ocean de Lo Jong-uri.

Geshe Michael a tradus aproximativ o treime din această colecție de Lo Jong, Lama Christie Mcnally a tradus o altă treime, și încă o treime pe care o veți traduce voi, după ce veți învăța tibetana.

Există multe Lo Jong-uri în Lo Jong Gyatsa, și cel mai lung se numește în tibetană:

Tsoncha Korlo

Tsoncha – este un cuvânt general tibetan pentru arme. Tibetanii îl folosesc inclusiv pentru bomba atomică. Deci, Tsoncha înseamnă cuțite, pistoale, arme în general. Dar aici cuvântul se referă la arme ascuțite, cum ar fi cuțitele.

Korlo înseamnă roată.

Uneori, veți vedea traducerea acestui Lo Jong ca „Roata armelor ascuțite”. Dar am ales să traducem Roata cuțitelor.

El ne expune calea spre iluminare într-o formă foarte frumoasă. Și acest Lo Jong pe care îl primiți astăzi, stă la baza unei părți semnificative a cărții lui Geshe Michael, The Diamond Cutter.

Povestea roții cuțitelor

Vom începe cu o poveste care ne descrie cum arată acest Tsoncha Korlo, această roată a cuțitelor. Această poveste nu se găsește în colecția de Lo Jong, ci în altă parte în literatura budistă, în literatura Vinaya.

Vinaya  este diviziunea canonului budist (Tripitaka) care conține regulile și procedurile care guvernează comunitatea monastică budistă sau Sangha.

Ea este o literatură vastă, și printre altele, include și așa-numitele Povestiri Jataka, povestirile reîncarnărilor lui Buddha, spuse de însuși Buddha.

Motivul pentru care el le-a povestit a fost să ne ilustreze cum acționează Karma. Cum funcționează realitatea noastră. Efectele produse de acțiunile noastre. Pentru noi este ceva greu de văzut, pentru că de cele mai multe ori consecințele faptelor noastre pot rodii  într-o altă viață. Conform budismului, conștiința noastră continuă neîntrerupt. De aceea, nu putem vedea unde se vor duce rezultatele acțiunilor noastre pe care le facem în prezent.

Dar, din fericire pentru noi, rezultatele se pot manifesta adesea și în această viață. Și cu cât înțelegem mai mult procesul karmic, cu atât putem grăbi timpul de rodire și putem produce rezultatele pe care ni le dorim, și nu vom mai fi victimele rodirilor karmice.

Aceste povestiri Jataka, ne ajută să înțelegem labirinturile Karmei, a legii cauzei și a efectului care ne creează lumea noastră. Printre ele se află și una care ne vorbește despre Tsoncha Korlo. Ea este veche de peste 2500 de ani.

Este povestea unui tânăr care locuia undeva pe malul mării, iar tatăl său muncea cu barca ca să-și întrețină familia. Poate mergea la pescuit, dar povestea nu spune.

De fiecare dată când ieșea în larg cu barca, mama devenea îngrijorată și nervoasă, făcându-și mereu griji pentru siguranța soțului ei. Se frământa tot timpul dacă se va mai întoarce acasă, pentru că de el depindeau toate mijloacele de existență și trai ale familiei. Așa că fiecare astfel de ieșire a tatălui său în larg, era o exasperare pentru ea. Și într-adevăr într-o zi tatăl pleacă și nu se mai întoarse acasă, muri pe mare.

Băiatul dorește și el să plece pe mare. El este tânăr și aventuros și îi cere mamei permisiunea de a ieși în largul mării împreună cu prietenii săi , dar ea refuză. Mama îi interzice să plece, iar băiatul îi respectă dorința mamei și le spune prietenilor săi: „Nu mă pot alătura vouă, mama vrea să rămân acasă„ și el a rămas.

Un an mai târziu, din nou aceeași poveste: prietenii ies pe mare, îl invită să se alăture, tânărul își dorește să iasă împreună cu ei, se duce din nou la mama lui și îi cere permisiunea. Ea îl roagă „nu pleca, stai aici”. De data aceasta băiatul se enervă puțin, dar decide să-i asculte rugămintea și rămâne.

Povestea se repetă din nou, un an mai târziu, pentru a treia oară prietenii lui vin, și  îl invită să se alăture lor, iar mama îi spune fiului ei: „te rog să nu pleci”. De data aceasta băiatul decide să nu o mai asculte. El încearcă să plece, dar mama lui stă în fața ușii, încercând să-i blocheze ieșirea. Băiatul o împinge, trântind-o fără să vrea, și mama lui se lovește la cap.

Băiatul aleargă și se alătură prietenilor săi.

Povestea spune că se urcă în barcă cu prietenii săi și naufragiază pe mare. El este singurul care supraviețuiește dintre toți prietenii săi în această călătorie. Plutește o vreme pe apă și își pierde cunoștința, iar apoi este aruncat de valuri pe o insulă.  Se târăște pe uscat și nu găsește nimic acolo. Pe insulă sunt doar păduri și animale sălbatice. Rătăcește prin pădure. Însetat și înfometat își pierde cunoștința.

Când se trezește, vede în jurul lui patru fecioare frumoase, îmbrăcate în mătase și împodobite cu bijuterii.

Fetele îl invită să vină cu ele la palatul lor. Ele îl duc la palat, și se îngrijesc de el. Și așa băiatul ajunge să trăiască fericit și în plăceri mulți ani.

Într-o zi iese la plimbare prin pădure și se rătăcește. Mâncarea și apa se termină, și din nou își pierde cunoștința. Se trezește din leșin, dar de data aceasta sunt alte șase fecioare care îl înconjoară, și îl invită și ele să locuiască confortabil  în palatul lor. Băiatul trăiește o viață de belșug și lux încă câțiva ani.

Apoi din nou povestea se repetă și el se pierde în pădure. Cum rătăcea așa prin pădure, mort de sete și foame, vede o cetate mare înconjurată de un șanț de apă. Ajunge la poartă, încearcă să o deschidă, și vede că nu este nimeni acolo, totul este în întuneric. Doar lilieci care zboară pe sus. Intră și ușa se trântește în spatele lui și băiatul începe să tremure de frică. O poartă se deschide, și apare un bărbat cu o roată pe cap. Are Tsoncha Korlo pe cap. Și aici ni se descrie cum arată această roată.

Este o roată din fier, fără jantă pe exteriorul roții, cu o gaură în mijloc, care se așază pe cap. Cuțitele sunt așezate ca spițele roții și sunt curbate. Roata se învârte mereu și taie capul celui care o poartă. Bărbatul este plin de sânge și rănit, și este clar că are dureri puternice.

Băiatul nostru îl întreabă: „Ce se întâmplă aici?” Și el răspunde: „Oh, este ceva îngrozitor, n-ai vrea să auzi cât de groaznică este povestea”. Băiatul spune: „Nu, nu, vreau să aud. Spune-mi ce se întâmplă aici”. Așa că cel cu roata pe cap spune: „O poveste teribilă. Odată, în urmă cu mulți ani, am locuit lângă mare cu mama și tatăl meu. Tatăl meu a plecat cu barca în larg și a murit pe mare…și i-am cerut mamei să mă alătur prietenilor mei și nu m-a lăsat. I-am respectat dorința o dată, și de două ori, dar a treia oară n-am mai ascultat-o… și apoi am întâlnit toate fetele astea și…”.

Pe scurt, bărbatul îi spune exact prin ce a trecut băiatul nostru.

Băiatul începe să tremure. Și el spune: „dar asta este exact ceea ce mi s-a întâmplat și mie. Nici eu nu am ascultat-o pe mama …”.

Bărbatul cu roata pe cap îi spune: „Și am venit aici în acest loc întunecat și am întâlnit pe altcineva care mi-a spus aceeași poveste, iar apoi roata cuțitelor a trecut pe capul meu. Și de atunci sunt cu această roată de cuțite pe cap”.

Băiatul nostru, își dă seama că aceasta este povestea lui, și vede cum persoana din fața lui suferă din cauza poveștii sale și în acel moment se trezește în el Bodhicitta. În el se trezește marea compasiune, care este gata să facă orice doar ca celălalt să nu mai sufere. El îi spune: „Știi ce? Sunt gata să iau roata aia de la tine. Dă-mi-o, cu condiția ca tu să nu mai suferi”. Și închide ochii, gata să primească roata cuțitelor. El spune: „Sunt gata să primesc această roată numai ca celălalt să nu mai sufere, sunt dispus să iau această suferință asupra mea.

Povestea are un final fericit, băiatul deschide ochii și vede că se află din nou într-un palat frumos și coșmarul s-a terminat.

Aceasta este povestea lui Tsoncha Korlo.

Există o altă descriere a Tsoncha Korlo scrisă de Ngulchu Dharmabhadra (1771–1852) într-un comentariu tantric asupra Tantrei numită Bhairava, în română Înfricoșătorul, un înger care înfricoșează.

Autorul acestui Lo Jong

Autorul acestui Lo Jong este maestrul indian Dharma Rakshita (1771–1852):

Dharma Rakshita

El a ajuns în Tibet și ne-a lăsat mai multe scrieri frumoase, aceasta fiind una dintre ele. De obicei, tibetanii traduc numele din sanscrită în tibetană. Dar aici i-au lăsat numele în sanscrită, Dharma Rakshita. Nu știm exact anii când a trăit, dar știm că i-a transmis învățătura Lordului Atisha, care în tibetană se numește:

Jowo Je

Lordul Atisha – Jowo Je a primit această învățătură de la Dharma Rakshita.

Lordul Atisha (982–1054) a fost un mare înțelept indian și foarte respectat. El a fost starețul mânăstirii Nalanda în India. La cererea regelui Tibetului din acele vremuri, a ajuns în Tibet și a început să-i învețe pe tibetani, care erau analfabeți și păstori de iac. Acest Lo Jong a ajuns la noi prin Lordul Atisha.

Ideea din spatele Roții cuțitelor

Ideea din spatele Tsoncha Korlo, a acestei roți care se învârte și ne taie, este că tot ceea ce facem se întoarce asupra noastră.

Deseori facem lucruri care îi rănesc pe alții, pentru că ne gândim: „Nu sunt eu, este altcineva. Nu mă doare pe mine, ci pe el”.

Băiatul din poveste a ascultat-o de două ori pe mama lui , dar a treia oară nu a mai făcut-o. Așa că, rezultatul a fost că fecioarele au venit și l-au salvat și el a trăit fericit pentru o vreme, și când nu a mai ascultat a apărut roata cuțitelor. Totul se întoarce asupra noastră

Ideea este că toate lucrurile din viața noastră sunt ca un bumerang. Aruncăm bumerangul, și el se întoarce la noi și suntem șocați: „Cum s-a întâmplat asta, de unde a venit?” Vine șeful și țipă la mine la serviciu, așa, din senin. Nu i-am făcut nimic, nu știu ce vrea și țipă aiurea. Și încep să caut cine este de vină, caut cine a spus, cine nu, de ce este supărat, caut vinovatul.

Dar eu mă uit în afara mea, în exterior, în timp ce, cel care a aruncase bumerangul fusesem eu. Doar că s-a întâmplat înainte, și nu-mi amintesc să fi fost eu cel care l-am aruncat.

Toate loviturile pe care le primim, fără excepție, sunt mizeriile pe care le-am făcut noi și care se întorc asupra noastră.

De aceea îmbătrânește corpul meu.

De aceea relațiile se destramă.

De aceea speranțele se năruiesc.

De aceea prietenii ne părăsesc.

De aceea sunt bolnavi.

De aceea ei mor.

De aceea sănătatea noastră este afectată.

Este bumerangul pe care l-am aruncat în trecut și se întoarce la mine. Fiecare lucru, fără excepție.

Și asta este important de reținut: fără excepție.

Ne este greu să acceptăm că toate lucrurile, mai ales cele neplăcute, le-am aruncat noi înșine.

Când am țipat la cineva, am început să învârt bumerangul. Mai târziu se întoarce asupra mea și nu-mi amintesc care a fost cauza. Apoi reacționez, țip sau lovesc înapoi și iar lucrurile se întorc la mine. Acesta este motivul pentru care viața este descrisă ca Samsara. Samsara este o roată, Korlo, care se repetă din nou, se învârte mereu, Pentru că reacționez tot timpul față de lucruri fără să înțeleg de unde au venit ele. Nu înțeleg că eu am fost acela care a aruncat bumerangul.

De obicei spunem că poate cineva i-a spus șefului ceva rău despre mine și de aceea țipă șeful la mine. Da, se poate ca cineva să fi spus ceva despre mine și de aceea țipă șeful la mine, dar important , este cum se întâmplă. De ce colegul nu a spus ceva rău despre altcineva? De ce a spus asta despre mine?

De ce” se întâmplă asta? Pentru că am aruncat primul bumerangul. Ei sunt doar instrumentul. Ei îmi servesc doar rezultatele. Este cum se întâmplă, și nu de ce se întâmplă.

Și întotdeauna pare că altcineva îmi face asta. Vine de la el. Și ar putea fi șeful, sau fostul soț, sau vecinul – oricine ar fi. Dar suferim și dăm vina pe alții.

Și de fiecare dată când dăm vina pe cineva, aruncăm un alt bumerang care se va întoarce asupra noastră.

Deci, aceasta este ideea. Ideea lui Tsoncha Korlo este că de fiecare dată când reacționez, învârt această roată a cuțitelor, și ea mă taie și mă doare. Iar uneori durerea este mare. Fiecare eveniment nefericit din viața mea;

De fiecare dată sunt trist,

De fiecare dată când sunt deprimat,

De fiecare dată când stima de sine este joasă,

Am anxietăți, griji,

Toate acestea provin din acțiunile mele din trecut, fără excepție.

Orice durere fizică, orice durere sufletească, orice durere mentală, este bumerangul pe care l-am aruncat și se întoarce înapoi la mine.

Există o povestioară despre un om care stătea întins în pat, în întuneric. Înainte să adoarmă, vede doi ochi care se uită la el. Povestea se repetă în fiecare seară. Întins noaptea în pat, în întuneric, dorind să doarmă, doi ochi se uită la el. Și asta în fiecare noapte. Începe să nu se simtă bine cu asta și hotărăște să ia un pistol lângă el. Data viitoare când va vedea acei ochi ai demonului care se strecoară în dormitorul lui îi va împușca. Se culcă cu pistolul lângă el, stinge lumina, se obișnuiește o clipă cu întunericul, și vede cei doi ochi care îl privesc. Luna lumina prin fereastră. Scoate pistolul și trage în acei ochi. Ce erau acei ochi? Erau unghiile degetelor de la picioare care reflectau lumina lunii.

Este ceea ce facem. Tragem în noi de fiecare dată când dăm vina pe cineva, de fiecare dată când reacționăm, de fiecare dată când ne plângem, de fiecare dată când nu înțelegem. Și asta facem tot timpul.

De fiecare dată când ne enervăm pe cineva sau pe ceva, învârtim din nou Tsoncha Korlo. Toată lumea face așa. Toată viața noastră este așa. Și aceasta este povestea vieții noastre. Așa ne spânzurăm, așa ne îngropăm.

În Lo Jong, sunt multe descrieri frumoase despre cum facem asta. Este comparat acest lucru cu un fierar care a primit de la cineva o sabie să o ascută. El stă în picioare și ascute sabia, și din greșeală alunecă, cade peste sabie și moare. Sau un arcaș care întâmplător cade pe o săgeată și este omorât.

Aceasta este povestea a tot ceea ce facem, că nu există nimic neplăcut în viața noastră pe care noi să nu-l fi provocat.

Textul conține corelații

În acest text, autorul începe să ne dea corelațiile. El spune „ți se întâmplă așa și așa, asta este roata cuțitelor care vine și te atacă”. De ce? — Pentru că ai făcut asta înainte.

El începe să ne dezvăluie acest mecanism al modului în care lucrurile se întorc asupra noastră, care este ascuns, pe care nu-l vedem. Dacă am fi știut, nu ne-am provoca aceste lucruri nouă înșine, pentru că cine vrea să sufere?

Dharma Rakshita spune:

Ori de câte ori corpul meu este lovit
De o boală insuportabilă,
Se datorează roții cuțitelor
Ce se întoarce din nou împotriva mea:
Karma de a rănii  trupurile altora.
De acum încolo voi lua asupra mea
Orice boală pe care o are celălalt.

Fiecare boală pe care o am, fiecare boală care îmi lovește corpul – oh! Ea provine din rănirea trupurilor altora. De fiecare dată când rănesc pe cineva, mă filmez cum fac acest lucru. Înregistrarea fidelă rămâne apoi în mintea mea. Această amprentă acumulează în timp energie și când se va manifesta mă văd bolnavă sau rănită de cineva sau de ceva. Nu contează. Deci, când îmi experimentez corpul rănit, în dureri, bolnav, se datorează faptului că în trecut am lăsat în mintea mea o imagine mentală, și acum ea se manifestă sub forma că mă văd suferind.

Deschiderea textului: prosternarea

Prima pagină a textului începe cu o prosternare în semn de respect. Așa cum noi începem lecția cu mandala, cu recunoștința față de linia de mari maeștrii, așa și aceste scrieri încep cu o prosternare de respect.

Autorul se prosternează în fața celor Trei Diamante: Buddha, Dharma și Sangha.

„Mă prosternez în fața celor trei diamante sublime”

Ele reprezintă pentru noi

  • Ființa care a dobândit această înțelepciune,
  • Este înțelepciunea însăși, și
  • Entitățile care ne îndrumă spre această înțelepciune.

Ele sunt refugiul nostru, pentru că ne protejează. Cunoașterea acestui mecanism ne protejează, pentru că încetăm să mai învârtim roata care ne rănește atât de mult. Refugiul nostru suprem este în înțelepciunea care înțelege realitatea în acest fel. Deci, autorul se prosternează mai întâi celor Trei Diamante.

Apoi se prosternează din nou:

„Mă prosternez în fața Celui Furios, Lordul Morții”.

El se prosternează în fața acestui înger furios, ca să-l ajute să-și elimine acea afecțiune mentală îngrozitoare adânc înrădăcinată care continuă să-l facă să se rănească singur.

În Lo Jong există două aspecte: aspectul înțelegerii modului în care funcționează acest Tsoncha Korlo, și al doilea aspect este cum să o eliminăm, cum să ieși din această roată. De aceea chemăm în ajutorul nostru multe forțe care să ne ajute să ieșim din roată.

Păunii și Bodhisattva

Imediat după aceea începe primul verset:

Păunii hoinăresc cu plăcere
Prin pădurea de copaci otrăviți;
O grădină frumoasă de ierburi medicinale,
Poate fi ceva fermecător,
Dar păunii nu sunt atrași de ele –
Căci ei din otravă trăiesc.

În acest verset ni se descrie o imagine frumoasă a păunului. După tradiția tibetană, și indiană păunii s-ar hrăni cu ierburi otrăvitoare. Iar dacă li se oferă plante medicinale, nu se ating de ele, nu au nici un interes față de ele.

Ei trăiesc doar din otravă. Conform poveștii, păunii mănâncă plantele otrăvitoare, și transformă otrava din corpurile lor, iar asta le produce cozile lungi cu pene în culori spectaculoase. Aceasta este povestea.

Al doilea verset spune:

Războinicii Bodhisattva sunt la fel:
Chiar dacă dau peste o grădină de confort și plăceri
Poate fi ceva fermecător,
Dar războinicii nu se atașează de ele –
Căci ei din pădurea durerii trăiesc.

Deci păunii sunt alegoria, și războinicii sunt morala ei. Războinicii sunt Bodhisattva. În limba tibetană:

Jang Chub Sempa

Sau în sanscrită Bodhisattva.

În tibetană s-a folosit cuvântul războinic. Pa este un războinic. Jang Chub Sempa este un războinic al spiritului spre iluminare sau războinicul spiritual.

Aceștia sunt oameni care caută să-și transforme conștiința. Aceștia sunt oameni care caută să iasă cât mai repede din suferință, pentru a-i ajuta și pe alții să iasă din suferință. Ei sunt războinici spirituali pentru că își antrenează mintea să-și depășească afecțiunile mentale care le provoacă suferință.

Deci, acest Lo Jong spune că Bodhisattva sunt ca păunii. Le oferim plăceri, filme, mâncare, televizoare, excursii, spa-uri, masaje, și pe ei nu-i interesează toate acestea, nu-i atrage. Sunt atrași de suferință. Ei caută cum să transforme suferința.

Descrieri denaturate despre Bodhisattva

  • „Bodhisattva iubesc suferința”

Această frază poate fi citită incorect și trebuie să lămurim această greșeală.

Nu este adevărat că sunt masochiști care preferă suferința în locul plăcerii.

Nu asta fac ei.

Ce înseamnă a ajunge la iluminare? Înseamnă a ajunge la fericirea cea mai înaltă care există. La plăcerea sublimă. Războinicul spiritual aspiră, zi și noapte, să ajungă la iluminare, să ajungă la această fericire sublimă.

Lor, nu le place să sufere, dar urăsc să-i vadă pe alții suferind. Și toată munca lor este să transforme suferința. De aceea ei sunt atrași de suferință pentru a o transforma, și nu pentru a rămâne în ea.

Acesta este sensul alegoriei, păunii transformă otrava în ceva de o rară frumusețe, în ceva sublim.

Bodhisattva merg și caută situații în care sunt probleme, situații în care oameni suferă. În locuri în care există război sau foamete sau alte necazuri. Dar, ei nu fac asta pentru că le plac aceste situații, ci dimpotrivă. Tocmai pentru că ei urăsc aceste situații, sunt gata să facă tot posibilul pentru a-i ajuta pe acești oameni.

Și dacă au de ales între a merge la un spectacol sau a ajuta oameni bolnavi de cancer într-un spital, vor merge la un spital pentru a-i ajuta pe bolnavi. Nu există nicio îndoială în inima lor ce ar trebui să facă. Ei merg și ajută.

  • „Bodhisattva au jurat că vor continua să sufere în Samsara”

Uneori, sunt oameni care spun: „Bine, bine, dar un Bodhisattva a jurat să rămână în suferință atât timp cât ea există, și să nu plece din suferință până când toți oamenii vor înceta să mai sufere”.

Acest lucru este un neadevăr, este un fel de zvon Dharma, neadevărat. Pentru că scopul unui războinic spiritual este acela de a transforma suferința. Cui folosește dacă eu continui să sufăr? Cui folosește să-mi amân iluminarea?

Să presupunem că îmi amân iluminarea pentru a ajuta pe cineva. Adică să continui intenționat să sufăr, să continui intenționat să fiu furios, să continui intenționat să acționez din ignoranță, cum ajută asta pe cineva?

Deci, nu este adevărat ce se spune. Ci dimpotrivă. Există chiar și un jurământ bodhisattva, care spune să nu gândim și să nu acționăm așa. Ca baby Bodhisattva, ne antrenăm să ajungem la iluminare cât mai repede posibil, astfel încât să-i putem ajuta și pe ceilalți să ajungă acolo cât mai repede.

Deci, ideea nu este să suferim în continuare pentru că alții încă suferă. Ideea este că cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru ceilalți, este să ajung la plăcerea sublimă, astfel încât să-i pot ajuta și pe ceilalți să ajungă în același loc.

Să ajung cât mai repede posibil în paradis, astfel încât să-i pot învăța și pe alții cum să-și elimine Tsoncha Korlo, de exemplu.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Lecția 10b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Trei tipuri de argumente incorecte pe care le dăm în dezbatere.

Dacă vă amintiți am dat exemplul ulciorului de apă.

considerăm Bumpa.
El este un lucru schimbător,
Pentru că este un lucru existent.

Și am spus argumentul pe care l-am dat este problematic, pentru că am luat un grup prea mare. Argumentul este prea mare pentru a demonstra schimbarea.

Vom intra acum în tipuri de demonstrații care nu sunt exacte. Se numește în tibetană:

Tak yangdak kyi lok chok ten tsik

Tak yangdak – argument corect,
Lok chok – invers,
Ten tsik – demonstrație. Acesta este un alt cuvânt pentru demonstrație.

Dacă înainte am vorbit despre argumente corecte, acum vorbim despre argumente care nu sunt corecte.

Tipuri de argumente incorecte care pot fi date într-o dezbatere

1. Argumentul care contrazice afirmația


De drup kyi gelway tentsik

Tentsik – demonstrație,
De drup kyi – într-o demonstrație anume,
Drup înseamnă, de asemenea, demonstrație,

Deci, De Drup kyi gelway tentsik înseamnă, a da un argument care contrazice într-o demonstrație anume.

Cu alte cuvinte, De drup dyi gelway tentsik înseamnă a da un argument care de fapt contrazice ceea ce vrem să arătăm.

Exemplu

Să considerăm sunetul,
El este un lucru neschimbător,
Pentru că a fost produs.

Să zicem că vreau să demonstrez că sunetul nu se schimbă. Sunt printre vechii hinduși, și vreau să arăt că el nu se schimbă.

Și dau drept argument: „pentru că a fost produs”. Dar argumentul contrazice ceea ce vreau să demonstrez.

Deci, acesta este primul tip de argument incorect, care este contradictoriu.

2. Argumentul care nu demonstrează cert afirmația

De drup kyi ma-ngepay tentsik

De drup kyi într-o demonstrație anume,
Ngepay – cert, definitiv,
Ma-ngepay – nu este suficient de clar.
Tentsik – argument.

Adică, argumentul  care nu demonstrează cert ceea ce am vrut să demonstrez.

Exemplu

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că el există.

 Argumentul pe care l-am dat este prea larg. Nu definește suficient lucrurile schimbătoare. Și printre lucrurile existente, sunt lucruri care nu se schimbă. Deci, acesta este un argument care nu definește suficient de bine, este prea larg.

3. Argumentul dat este inexact

De drup kyi madrupay tentsik

Aici există șapte tipuri.

Șapte tipuri de argumente inexacte:

a. Argumentul este inexistent

Să-l considerăm pe John,
El acum suferă,
Pentru că a fost înțepat de cornul iepurelui.

Deci, argumentul este despre ceva care nu există.

b. Subiectul este inexistent

Începem argumentul nostru logic și spunem:

Să considerăm coarnele unui iepure.

Acum putem demonstra ce vrem, nu are sens.

c. Argumentul este identic cu afirmația

Demonstrația este inexactă atunci când dăm drept argument lucrul pe care dorim de fapt să-l demonstrăm

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că el se schimbă.

d.Argumentul este același cu subiectul

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că este sunet

e. Subiectul este același cu afirmația pe care dorim să o demonstrăm

Să considerăm sunetul,
El este un sunet,
Pentru că se schimb.

f.Argumentul nu se aplică subiectului

Este atunci când Chok Chu nu are loc.

Să considerăm sunetul,
El este un lucru schimbător,
Pentru că îl poți vedea cu ochii.

Bineînțeles că nu putem vedea sunetele cu ochii, deci argumentul nu se aplică subiectului.

g. O parte din argument nu este corect

Să considerăm copacii,
Ei au minte,
Pentru că noaptea ei se culcă și frunzele lor se închid.

Argumentul conține o parte neadevărată – copacii nu se culcă noaptea.

Dacă adversarul nostru în dezbatere se îndoiește chiar și de o parte a argumentului – atunci el nu este un argument bun.

4. Argumentul care nu se potrivește cu convingerile adversarului

Ultimul tip de argument incorect este cel care nu se potrivește cu sistemul de credințe al adversarului.

De exemplu, să presupunem că următoarea dezbatere are loc între un jainist și un budist (dezbateri care au avut loc de multe ori în trecut). Jainistul spune:

Să considerăm copacul,
El are minte,
Pentru că moare atunci când îi decojim scoarța.

Budiștii nu cred că un copac „moare”, ci cred că el pur și simplu se usucă. Deci jainistul nu i-a demonstrat budistului nimic.

Acesta este un exemplu deosebit de relevant pentru noi, pentru că vom întâlni oameni ale căror convingeri sunt diferite de ale noastre. Dacă vrem să-i ajutăm, este important ca în discuția cu ei să nu aducem argumente care le contrazic convingerile  – acest lucru va realiza opusul a ceea ce ne dorim, și îi putem îndepărta de budism.

Ca budiști, putem salva viețile oamenilor.

Dacă studiem bine materialul din aceste cursuri, practicăm, medităm și ne păstrăm carnețelul, putem ajunge la o altă existență, în care să nu mai fim nevoiți să murim, și să suferim.

Corpul întinerește, și îi putem iubi și ajuta pe toți pe care îi întâlnim. Și acesta este scopul acestor cursuri și de aceea budismul există. Ele vă pregătesc pentru studiul tantric, ceea ce vă va permite să finalizați calea.

Dacă nu prezentăm ideile budiste într-un mod logic și convingător astfel încât ceilalți să le accepte, le-am distrus șansele de a evita moartea.

Acesta este de fapt scopul acestui curs – de aceea este bine să ne antrenăm în dezbateri pentru că putem salva viețile oamenilor dacă le prezentăm budismul în mod logic.

Oamenii care ne înconjoară sunt infestați de concepții greșite asupra lumii care nu funcționează și care le provoacă moartea. Și aceasta este marea tragedie. Prin urmare, este important să ne dezvoltăm sensibilitatea și să nu aducem argumente incorecte, precum ultimul pe care l-am menționat.
*******

Recomandări pentru a practica după curs

În temele de casă, există câteva meditații foarte bune pe care să le faceți.

1. Una dintre ele este despre schimbarea de la o clipă la alta. Vedem mereu în viața noastră schimbări, cineva moare, cineva se naște, dar nu vedem schimbările de la o clipă la alta.

Pentru a medita asupra impermanenței subtile a acestora, este bine să ne concentrăm pe întrebarea: „Este adevărat că dacă un lucru este creat este cauza sfârșitului lui?” Nașterea copilului este cauza morții lui, fără să fie nevoie de alte forțe externe. Crearea unui lucru distruge acel lucru fără a fi nevoie de alți factori de intervenție. Deci, acesta este un subiect bun la care să vă gândiți în meditația analitică.

2. Un al doilea subiect foarte important de meditat asupra calităților și caracteristicilor, sau asupra categoriilor și caracteristicilor generale. Asupra lui Rik chi, Dun chi și Chi Jedrak.

Să medităm asupra diferenței dintre conceptul de mașină, mașina, și o anume mașină, care este relația dintre ele, cum percepem aceste lucruri.
Observarea acestor lucruri creează cauzele karmice pentru a percepe direct existența condiționată, care este ultima etapă înainte de a percepe direct vacuitatea. De ce folosim arhetipuri sau imagini mentale (dun-chi) pentru a percepe lucrurile? Prin ele privim realitatea.

Cum se întâmplă acest proces? Când percepem ceva, îl interpretăm, ne formăm o părere, avem un sentiment anume. Care este prototipul care ne gestionează acum? Ce este acolo care ne determină să experimentăm ceea ce experimentăm acum. Trebuie să mergem înapoi cu analiza.

3. Un alt subiect la care este bine să ne gândim în meditația analitică:

De ce acest pix are un început, un mijloc și un sfârșit, se schimbă de la o clipă la alta, în timp ce vacuitatea lui este neschimbătoare? Ea apare cand pixul apare și dispare când  pixul dispare, dar la mijloc, nu se schimbă.

Pixul este un lucru care se schimbă (mitakpa), dar vacuitatea pixului este un lucru neschimbător (takpa) și putem spune doar că ia ființă și iese din ființă, dar nu începe și nici nu se termină. Când distrugem pixul, vacuitatea lui dispare, dar nu se termină.Trebuie să medităm la asta.

Am vorbit despre ce este Tsema. Școala de logică definește percepția validă ca o percepție proaspătă și infailibilă. Percepțiile valide sunt împărțite în percepții directe și percepții conceptuale. Erau Ngunsum Tsema și Jepak Tsema.  Este important să ne dăm seama că percepțiile conceptuale sunt la fel de valide ca și percepțiile directe.

În viața noastră, noi care trăim în Occident avem tendința să ne concentrăm doar pe ceea ce poate fi văzut, atins și cumpărat, și nu credem în ceea ce nu percepem prin simțurile noastre – cum ar fi viețile viitoare și diferitele tărâmuri de existență. Dar iluminarea noastră depinde de percepția vacuității, care nu poate fi percepută prin simțuri. De aceea Jepak tsema are un rol foarte important.

    • Chiar dacă în acest moment nu putem percepe direct vacuitatea, dar o putem percepe prin logică. Logica ne poate conduce la golul lucrurilor.
    • Logica ne poate conduce să înțelegem că există o viață trecută și o viață viitoare,
    • Și prin urmare, este importantă respectarea moralității.
    • Mai ales când ajungem la Tantra. Toate aceste studii ne pregătesc pentru Tantra. Pentru că învățăturile secrete, funcționează în totalitate în afara logicii. Toată Tantra, chiar dacă vorbim despre lucruri mistice, este construită pe logică.

De fapt, este imposibil să reușim în Tantra dacă nu ne dezvoltăm bine logica.
Pentru că dacă cădem în condiționarea culturală că trebuie să respingem tot ceea ce nu putem experimenta direct prin simțuri, nu avem nicio șansă în Tantra. Pentru că lucrăm acolo cu lucruri pe care în prezent nu le experimentăm prin simțuri.
Și dacă nu am dezvoltat suficient gândirea logică și nu am confirmat aceste lucruri prin Jepak tsema, prin percepția indirectă, nu vom avea suficientă încredere de a lucra cu Tantra, de a o realiza.

Trebuie să ne dăm seama de adevărul, care este ascuns în prezent.

Adevărul suprem al vacuității tuturor lucrurilor, realitatea absolută –  trebuie stabilită prin logică.

Forțele care au creat această lume și ne creează moartea sunt invizibile. Moartea mea se apropie, și este foarte reală în viața mea.

Îmi văd corpul îmbătrânind. Și aceste forțe nu sunt vizibile prin simțuri.
Nu le pot vedea decât prin logică.
De aceea trebuie să înțelegem toate acestea și nu prea avem timp.

 

Sfârșitul samsarei

Vom face o ultimă dezbatere: Are Samsara sfârșit?

Atacantul: Pentru că ciclul suferinței are un sfârșit 

Apărătorul: Tak madrup – nu este adevărat.

Atacatul: Vrei să-mi spui că ciclul suferinței nu are sfârșit?

Apărătorul: Da.

Atacantul: De ce spui asta? Chi chir?

Apărătorul: Pentru că nu are început.

Pentru că Samsara, nu are început. Ea nu a început niciodată.

Atacantul: Deci asta înseamnă că nu poate avea un sfârșit? Vrei să-mi spui că ciclul suferinței nu are un sfârșit?

Apărătorul: Da. 

Atacantul: Vrei să-mi spui că pentru că nu a început, nu se poate termina? 

Apărătorul: Da.

Atacantul: Deci nu există un antidot împotriva suferinței?

Apărătorul: Nu este adevărat.

Atacantul: Ah, deci există un antidot împotriva suferinței?

Apărătorul: Da.

Atacantul: Deci, există un sfârșit al suferinței?

Apărătorul: Da.

Deci, ceea ce spunem este că roata suferinței are un sfârșit. Există un sfârșit. Deși nu a început, se poate termina. De ce? Pentru că există un antidot împotriva suferinței.

Există un antidot foarte puternic împotriva suferinței, și aceasta este percepția directă a vacuității, iar acest antidot va elimina tendința noastră de a vedea lucrurile ca existând în sine. Dacă eliminăm tendința de a vedea lucrurile ca existând în sine, putem spulbera orice suferință.

Deci, pentru că există un antidot pentru samsara, samsara trebuie să se sfârșească.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 10a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Temele…

Am ajuns la lecția a zecea, și vreau să vă reamintesc că la acest curs aveți teme și teste și un examen final, iar intenția este să vă faceți temele.

 Este adevărat că am trecut în zbor peste mult material, dar este foarte important să plantăm aceste semințe și aveți de asemenea meditații foarte interesante în teme.

… și condițiile pentru continuarea învățăturii 

Și dacă vreți să mergeți mai departe, va trebui să-mi arătați diplomele.

Vorbesc foarte serios. Aveți nevoie de 33 de diplome pentru a ajunge în paradis. Și va trebui să mi le arătați.

Puteți să vă corectați unii pe alții, și să vă dați note bune.

 

 Conceptul de timp. Cele trei timpuri

Studiul și originea lui

Subiectul acestei lecții în tibetană este:

                           

 Du sum nam shak

Du – timp,
Sum – trei.
Du sum – trei timpuri: trecut, prezent, viitor.
Nam shak – prezentare.

Du sum nam shak înseamnă „prezentarea celor trei timpuri”.

Diferitele școli indiene, și mai ales Madhyamika Prasangika, au opinii foarte diferite asupra naturii timpului.
Vom începe cu Școala Sutriștilor, pentru că este școala Paramanavarttika, în care a predat Dharmakirti, unde a predat Dignaga. Vom începe cu ei, iar la sfârșit vom vorbi puțin despre concepția asupra lumii a Școlii Madhyamika.

Iar problema nu este doar filozofică. Vom ajunge mai târziu pe parcursul lecției să discutăm despre vacuitatea timpului, astfel încât să aplicăm discuția pe natura vacuității.

Începem cu:                   

Do depa

Do – sutra,
Do depa – Sutriștii sau Școala Sutriștilor sau de logică, care folosește sutrele pentru a demonstra lucrurile.

Aceasta este școala cea mai înaltă dintre cele două școli Hinayana.

Printre Sutriști înșiși există mai multe sub-școli, iar prezentarea pe care o vom aduce în această lecție se bazează pe grupul numit:

Rikpay je’n’drang

Rikpa – logica,
Je’n’drang – adepți.

Rikpay je’n’drang înseamnă cei care urmează logica. Aceasta este Școala de logică și face parte din Școala Sutriștilor.

Școala de logică se bazează mai mult pe logică, în timp ce Școala Sutriștilor se bazează mai mult pe sutre.

Acest grup are convingeri foarte specifice, care sunt diferite de ale altor școli budiste. Sunt foarte logici și, fără o examinare atentă, v-am spus că de fapt nu le acceptăm poziția, pe care probabil că majoritatea dintre noi am accepta-o.

În texte, există dezbateri extinse despre natura timpului, care apar în capitolul al treilea al cărții Abhidharma Kosha, cât și în literatura Madhyamika Prasangika. În această lecție, cu siguranță nu vom epuiza subiectul și sunteți invitați mai târziu, acasă, să reflectați mai mult asupra naturii timpului.

Acest curs este doar o trecere în revistă asupra acestui subiect.

Care sunt numele celor trei timpuri:

Depa                                                 datawa                                   ma ongpa

Asta înseamnă: trecut, prezent, viitor.

Ma – nu
Ong – a veni.

Ma onga înseamnă „încă nu a venit”, adică viitorul.

Depa – trecutul,
Datawa – prezentul.

Definiția generală a trecutului și viitorului conform Școlii de logică

Discuția oamenilor din școala de logică asupra celor trei timpuri începe cu definirea timpului trecut și a timpului viitor.
Iată definiția noastră:

Depa dang maongpa mepe

Depa – trecut,
Dang – și,
Maongpa – viitor.
Mepe – nici unul.

     Dey tsennyi me

Tsennyi me – nicio definiție.

Aceasta este definiția Școlii Sutriștilor a trecutului și viitorului. Ea spune: „Ele nu există”. Unde este trecutul? Unde este viitorul? Nu le putem defini pentru că ele nu există.

Nu există trecut, nu există viitor, putem merge liniștiți acasă.

Sunt unii care spun: există doar clipa de față, vom trăi doar clipa prezentă și ne vom elibera. Încercați, au fost unii care au încercat asta mult timp.

Această școală spune: „Nu există o astfel de definiție, pentru că aceste lucruri nu există. Nu are sens să vorbim despre ce este în viitor, care nici măcar nu este aici, atunci despre ce vorbim? Nici trecutul nu este aici, așa că n-avem despre ce discuta.
Școala spune: „În sens absolut, trecutul a dispărut, iar viitorul nu a venit încă, așa că, în termeni generali, ele nu există și deci nu pot fi definite. Dar, dacă vorbim în raport cu un obiect specific care există acum – atunci avem despre ce să vorbim. Relativ la un moment specific al unui obiect, putem vorbi despre acesta care a avut un trecut și poate avea un viitor.

Definiția trecutului, în raport cu un ulcior de apă

Sunt necesare două cerințe pentru a defini trecutul. Trecutul poate fi definit doar în raport cu un obiect specific care există în momentul prezent, cum ar fi ulciorul de apă actual

Începem cu sfârșitul            

a.

Bumpay dusu depay tsenny

Bumpa – ulciorul de apă,
Bumpay – al ulciorului,
Dusu – relativ la ulcior,
Depa – trecut.
Depay – trecutului,
Tsennyi – definiție.

Definiția trecutului relativ la ulciorul de apă.

A doua parte a definiției este:

Bumpay dusu kye sinpa yang in

Bumpay dusu – relativ la ulcior.
Kye – început sau ceva creat.
Sinpa – deja.

Adică, relativ la momentul actual al ulciorului de apă, trecutul a început deja.

b.

Bumpay du su gak sin pa

Gak – s-a terminat.
Bumpay dusu – relativ la ulcior,
Sinpa – deja.

Adică, relativ la momentul actual al ulciorului de apă, trecutul lui s-a terminat deja.

Momentul prezent, sau un moment dat al ulciorului, este un punct de referință: față de acest punct, trecutul a început deja și s-a terminat deja.

yang yinpay shitunpa

Yang este un cuvânt de legătură, care aici înseamnă „și”.
Yang yin – a lega, înseamnă că mai există un alt lucru care vine după el.

Toată fraza spune că ambele lucruri sunt adevărate.

    • Relativ față de pixul din acest moment, trecutul lui a început deja,
    • Și s-a terminat deja.

Definiția trecutului, relativ la timpul unui ulcior de apă, este timpul care a început deja până la momentul actual în care există ulciorul de apă și care s-a terminat deja până la momentul prezent al ulciorului de apă.

Cu alte cuvinte, dacă în prezent, țin un obiect și spun: „trecutul lui a început deja și a s-a terminat deja”, definesc trecutul obiectului.

Aceasta este definiția trecutului, relativ la Bumpa, în momentul prezent, trecutul a început deja și s-a terminat deja.
Deci, în această școală nu există o definiție a trecutului și viitorului, în general, ci doar relativ la un anumit obiect. Nu putem vorbi despre trecut în general. Deci trecutul este ceva care
a. A început deja, şi
b. S-a terminat deja.
Relativ la Bumpa chiar acum.

Definiția prezentului, relativ la un ulcior de apă

Și aici există două condiții și întotdeauna legate de un anumit obiect.
Când vorbim despre prezent, vorbim relativ la Bumpay dusu, el conține două condiții care trebuie îndeplinite.

a. Prima condiție


Bumpa’i du su drup sinpa                              

Drup – s-a întâmplat,
Sinpa – deja.

Drup sinpa înseamnă ar fi trebuit deja să se întâmple.

Deci, până la momentul actual al ulciorului de apă, prezentul ar fi trebuit deja să se întâmple.

b. A doua condiție

     bumpa dang du su nyam pa

Bumpa – ulcior de apă,
Dang – cu,
Dusu – relativ
Nyampa – egal.

Adică, se întâmplă simultan cu Bumpa din acest moment.

Până la momentul ulciorului de apă, ar trebui să se întâmple simultan cu ulciorul de apă.

Definiția prezentului, relativ la timpul unui ulcior de apă este: momentul prezent, relativ la timpul lui Bumpa, ar fi trebuit deja să se întâmple și se întâmplă simultan cu Bumpa din acest moment.

Definiția viitorului, relativ la un ulcior de apă

Definiția viitorului, relativ la Bumpa, conține, de asemenea, două condiție

a. Prima condiție                                           

Bumpay dusu ma kyepa

Ma kyepa – nu a început încă.
Relativ la timpul lui Bumpa, încă nu a început.

Sau, până la momentul ulciorului de apă,  viitorul nu s-a întâmplat încă.

b. A doua condiție

Bumpay dusu kye shinpa

Kye shinpa – în proces de formare
Adică, viitorul, relativ la momentul actual a lui Bumpa, nu a început încă, dar cauzele lui sunt deja aici.

Sau, până la momentul actual al ulciorului de apă, viitorul este în curs de formare.

Definiția viitorului, relativ la timpul unui ulcior de apă, este acel timp care este în proces de formare, dar nu s-a întâmplat încă relativ la prezentul ulciorului de apă.

 

Practica cu definițiile

Vom avea o listă de lucruri, iar fiecare dintre ele va trebui să-l asociem uneia dintre următoarele trei opțiuni:

a. Cauza ulciorului de apă,
b. Rezultatul ulciorului cu apă,
c. Lucrul care funcționează.

Nu întotdeauna va fi ușor de lucrat cu aceste definiții și vom începe cu cele mai ușoare.

1. Ceva care există de la clipă la alta

 Kechikma

Căruia dintre cele trei aparține Kechikma? Desigur, cea mai potrivită alegere este „lucrul care funcționează”. Dar de fapt acestea sunt sinonime. Un lucru care funcționează este un lucru schimbător, un lucru care se schimbă de la clipă la alta – putem spune chiar și că se degradează de la o clipă la alta.

2. Un lucru care este în proces de formare


     Kye shinpa

Un lucru care se află în proces de formare – probabil că l-ați asociat cu (b) – rezultatul ulciorului de apă. Dar în această școală, rezultatul ulciorului de apă nu există în general, decât dacă i se dă un punct de referință. Deci, practic, răspunsul aici este – „nu există”.

3. Ceva care nu s-a întâmplat încă, relativ la ulciorul cu apă

      Bumpa la to te ma ongpa


Ceva care încă nu s-a întâmplat, relativ la ulciorul de apă – acesta este (b) – rezultatul ulciorului de apă. În momentul în care am adăugat condiția de  restricționare „relativ la ulciorul de apă” – devine rezultatul ulciorului de apă.

4. Ceea ce este trecutul relativ la ulciorul de apă                    

Bumpa la to te depa

Ceea ce este trecutul, relativ la ulciorul de apă – acesta este (a) cauza ulciorului de apă. În momentul ulciorului de apă, cauza deja a trecut.

5. Ulciorul de apă viitor

Bumpa ma ongpa

Ulciorul de apă viitor – Textul Abhidharma Kosha spune clar că aceasta este cauza ulciorului de apă.

Este puțin cam greu de înțeles. Când este studiată Abhidharma există sentimentul de relativitate: Viitorul este ceva care nu a venit încă spre care ne îndreptăm? Sau viitorul este ceva prin care ne mișcăm și, în acest sens, deja există și apoi devine trecut? Așa că trebuie să ne ocupăm puțin de aceste idei. Textul spune că cel mai potrivit aici este „cauza ulciorului de apă”.

În Madhyamika – nu în Prasangika – vor spune că ulciorul viitor este cauza cauzei ulciorului. Acest lucru se datorează faptului că nu putem numi ceva „cauza ulciorului” până când ulciorul nu a apărut. În acest sens, nu există nicio cauză pentru ulciorul de apă până când ulciorul de apă nu a apărut deja.

Oricum, trebuie așteptat până când ulciorul va apare înainte de a putea fi „cauza ulciorului”. La asta s-a referit școala? Probabil ca nu.

Dacă ne întoarcem la școala de logică, ne va fi mai ușor să înțelegem dacă ne amintim că în tibetană „ulciorul de apă viitor” este „ulciorul de apă care nu este încă aici”. Care dintre cele trei lucruri a, b, c reprezintă ulciorul de apă care nu este încă aici? Este (a) – cauza ulciorului de apă.

6. Ulciorul de apă care a trecut                                      

    Bumpa depa

Ulciorul de apă care a trecut. Care dintre cele trei lucruri se potrivește ulciorului de apă? Este rezultatul ulciorului de apă. El este o modalitate bună de a descrie această situație.

7. Ceea ce este în curs de a fi distrus                                             

     Jik shinpa

Ceea ce este în curs de a fi distrus – descrie un lucru în momentul prezent, descrie pixul în acest moment, de exemplu. Acesta este un lucru care funcționează, și ca oricare lucru care funcționează este în curs de a fi distrus. Se apropie din ce în ce mai mult de sfârșitul lui.

 

Concepția despre timp a celor patru școli budiste

Vom vorbi acum despre diferitele concepții pe care le au școlile budiste despre timp. Viitorul este ceva care vine spre noi sau este ceva spre care ne îndreptăm?

    • Abhidharma față de Madhyamika

 Care este cauza pixului viitor? A pixului în clipa următoare?

Abhidharma spune: „Cauza pixului din clipa următoare este pixul din acest moment”.

Dar Madhyamika va spune: „Despre ce vorbești?”

Trebuie să fim atenți la faptul că atunci când spunem: „Cauza pixului din clipa următoare”, nu ne referim la cauză în general, ci la o cauză specifică.

Pixul din clipa următoare nu s-a întâmplat încă, așa că este lipsit de sens să vorbim despre cauza unui lucru care nu există.

Aceasta este capcana în care cădem datorită modului în care gândim. Suntem siguri că acest pix este permanent, neschimbător, există de la sine, și că el va fi acolo și în clipa următoare. Și datorită acestui fapt vom spune: „Ah, cauza pentru momentul următor este momentul prezent”.

Noi deja ne-am creat un pix pentru noi înșine și vorbim cu un pix imaginar pe care l-am creat în minte, care nu există. Ca să vorbesc despre cauza pixului în viitor, deja mă gândesc la un pix viitor. Deja am imaginea pixului în minte, dar el încă nu există.

    • Alte școli în comparație cu Madhyamika

Ce este pixul? Alte școli vor spune: „Oh, toate aceste părți împreună, va fi un pix”.

Hai să considerăm pentru o clipă această explicație: o colecție de piese pe care proiectăm un pix.

Dar în viitor – despre ce colecție de piese vorbesc? Adică, pe ce proiectez?

Dacă spunem: cauza pixului din clipa următoare este pixul din momentul prezent, Madhyamika va răspunde că acest lucru este lipsit de sens.
Noi putem proiecta doar acum. În acest moment proiectăm un pix.

 

Karma, conform diferitelor școli budiste

Dacă fac un act negativ astăzi, dacă mint astăzi, mă va afecta pe viitor? Da. Deci întreaga discuție despre trecut, prezent, viitor, este complet orientată spre karma. Karma este cea care conduce toată această discuție.

Există școli în Abhidharma care vor spune: „Nu există trecut, și nici viitor. Dar există karma trecutului și există karma viitorului. Așa vorbesc ele.

Școala „Numai conștiință”, spune că fiecare acțiune a noastră lasă o sămânță karmică/o amprentă karmică. Toate aceste semințe, merg după noi și atunci când vor rodi, ne vor crea lumea.

Unde stau aceste semințe? Școala „Numai conștiință” va spune: „Ele stau într-un loc numit Kunshi, conștiința de bază. Kunshi, în această școală este o parte a conștiinței. Ea este parte din mintea noastră care poartă toate aceste semințe. Oriunde mergem, ele vin cu noi și sunt în această parte a minții. Este un fel de parte care are existență de sine și vine cu noi peste tot.

Și școala Abhidharma Kosha, vorbește despre semințe karmice și karma. Unde rămân aceste semințe karmice? Ea spune  că ele rămân în cele cinci agregate ale noastre, dintre care patru sunt mentale. Ea spune: „Acolo rămân semințele, în partea mentală a agregatelor noastre”.

Prasangika nu este de acord cu această descriere. Și aceasta este marea dezbatere cu școala „Numai conștiință”. Ambele școli sunt total de acord că fiecare acțiune lasă o amprentă și că există semințe karmice.  Întrebarea este unde sunt aceste semințe. Cine ține contul lor?

Datorită faptului că Prasasangika ne învață că nimic nu are existență de sine, inclusiv mintea nu are existență de sine, atunci nu poate exista o parte a minții care să aibă dintr-o dată o existență independentă de sine.

Ea spune că atâta timp cât credem așa, nu ne vom putea elibera, pentru că trebuie să ajungem la înțelegerea vacuității tuturor fenomenelor. Dar ea nu neagă problema semințelor karmice.

Ea spune că lumea noastră este dictată de înregistrările noastre karmice și că acestea sunt purtate în persoană ca proiecție, în persoana proiectată . Adică, există o „Gabriela” pe care o proiectez afară, din karma mea, și „Gabriela” pe care o proiectez afară, care există doar ca o proiecție din karma mea, poartă semințele karmice cu ea.

Proiecția în sine poartă semințele cu ea. Atunci când proiectez pe „Gabriela” în clipa următoare, o proiectez cu toate semințele karmice. Clipă după clipă actuala „Gabriela” proiectează următoarea „Gabriela”, iar karma, în sine, este cea care îmi impune să fac acest proces.

Semințele karmice ale „Gabrielei” sunt deținute de conceptul de „Gabriela”. Conceptul meu de „Gabriela” deține în el tot trecutul meu, toată karma mea.

În acest moment, port cu mine toate semințele din trecutul meu, în cadrul proiecției mele actuale.

Și în acest fel nu mă pot despărți de karma trecutului. „Eu”-l, conform școlii Prasangika, este suma totală a karmelor mele.

Când cineva vine și spune: „Cum de Buddha nu-mi ia suferința?” Întrebarea nu este bine formulată.

Pentru că, conform școlii Prasangika, ce înseamnă să-mi fie luată suferința? Adică să mi se ia karma. Dar acesta este „eu-l”!
Buddha nu poate lua karma și să lase „eu-l”.  Acesta sunt eu, eu sunt karma mea.

Asta înseamnă că școala Prasangika nu este de acord cu abordarea școlii  Abhidharma, despre trecut, prezent, viitor și unde se află semințele karmice.

 

Concepția timpului în școala Prasangika

Potrivit școlii Prasangika, toate cele trei timpuri sunt lucruri care funcționează.
Sutriștii spun: „Nu există trecut și viitor”. Dar cei din Prasangika nu vorbesc despre timp, ci că toate cele trei timpuri funcționează. Ei vorbesc despre obiect. Deci, hai să vorbim despre asta.

Viitorul este un lucru care funcționează

Să ne uităm la pix și să mergem în timp clipă de clipă , până în momentul în care acest pix se va distruge.

Am putea spune că există cauze care să ducă la distrugerea acestui pix? Da, pentru că distrugerea este un lucru care funcționează, un lucru în schimbare, un lucru care are cauze, un lucru care a fost produs – deci există cauze pentru distrugerea acestui pix.

Actul de distrugere al acestui pix produce pixul trecutului. Pixul care s-a terminat. Pixul care s-a terminat este creat prin actul distrugerii.

Acum fiți atenți, că am inversat puțin cauza și efectul.
În loc de cuvântul „trecut”, am să folosesc cuvântul „terminat”. Pixul care s-a terminat.
Ce a creat pixul care s-a terminat? Distrugerea pixului.

Cum pot vorbi despre un „pix care s-a terminat”? Nu pot vorbi despre pixul care s-a terminat, până nu se va întâmpla momentul distrugerii. Până atunci, pixul, nu s-a terminat. Deci, pixul este terminat prin distrugere. Deci, distrugerea pixului va determina pixul din trecut.

    • Deci există cauze pentru distrugere. Pixul din trecut.
    • Și distrugerea a determinat pixul din trecut.

Oare pot spune că nu există nicio cauză pentru pixul din trecut?
Nu are sens. Există cauze pentru distrugere. Distrugerea mi-a creat un pix care s-a terminat.

Deci pot spune că nu există nicio cauză pentru pixul care s-a terminat?

Deci distrugerea viitoare funcționează pentru a produce pixul trecutului. Deci, viitorul acestui pix este un lucru care funcționează. A spune că această distrugere nu funcționează este ca și cum am spune că există cauze pentru nașterea unui lucru, dar că nu există cauze pentru lucrul în sine

Trecutul este, de asemenea, un lucru care funcționează

Acesta este argumentul pe care îl are Madhyamika cu privire la timp, că timpurile sunt lucruri care funcționează. Și asta datorită înțelegerii karmei. A faptului că ceea ce am făcut în trecut s-a terminat, nu mai este aici – am mințit acum un an, nu mai este aici. Nu mai spun aceste lucruri în acest moment, persoana care le-a auzit nu este nici el aici în acest moment – dar karma continuă să funcționeze; Această karma continuă să-mi creeze viitorul. Aceasta înseamnă că trecutul este un lucru care funcționează, el creează. Și, am făcut asta în exemplul cu viitorul.

Deci avem două aspecte:

    • Un aspect este cel despre care am vorbit, despre distrugere și creație,
    • Iar al doilea aspect pe care îl învață Madhyamika, este faptul că, karma îmi produce viitorul prin Bakchak-uri, prin semințele karmice.

Madhyamika spune: faptul că alte școli nu acceptă trecutul ca fiind un lucru care funcționează, un Ngupo, este o eroare la fel de mare cu incapacitatea lor de a accepta că nu este nimic care să existe de la sine.

Aceeași greșeală care există și în celelalte școli, care dau o anume existență de sine lumii – și asta variază de la școală la școală – le determină să nu înțeleagă practic funcția karmei.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4b – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Structura formală a logicii budiste

Argumentul în demonstrația logică

Aceasta este a doua parte care se ocupă de logica formală. Și am început să vorbim despre                                                                    

Tak

Tak înseamnă argument.

Diferite utilizări ale cuvântului Tak

În lecția 3 am dat exemplul de silogism sau enunț logic:

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”, „un lucru care este produs”.

Deci, argumentul pe care l-am dat – Tak – a fost „pentru că a fost produs”.
Deci,

    • Cuvântul Tak – este a treia parte a demonstrației logice.
    • Uneori Tak, înseamnă toate cele trei părți împreună.
    • Și, alteori, Tak, se referă la partea principală a demonstrației,  în cazul nostru, „pentru că sunetul a fost produs…”. Deci partea principală este cuvântul „produs”. „Produs” este cuvântul cheie. Datorită faptului că a fost produs, se schimbă.

Acestea sunt cele trei forme de folosire a cuvântului Tak.

Care este argumentul corect într-o demonstrație logică?

În prima lecție am spus ce înseamnă un argument. Orice poate fi un argument. Orice este prezentat ca argument este un argument. Dar, bineânțeles, că nu orice argument dat ne va convinge. Iar voi, ca profesori veți dori să oferiți un argument corect care să-l convingă pe celălalt.

Tak yangdak

Yangdak – corect, sau uneori se spune perfect.
Tak yangdak însemnă argument corect.

Teoria logicii ne ajută să străpungem vălurile ignoranței

În seminarul „Guru-yoga”, există o rugăciune în care cerem Lamei înțelepciune:

De-aș putea să-mi dezvolt înțelepciunea învățării, reflecția și meditația,
De-aș putea să-mi sporesc abilitățile de a preda teoriile, de a le clarifica și înțelesurile lor de a le explica.

Tot acest curs este de „a clarifica”ceea ce nu înțelegem.
În acest studiu ne-am folosit de Manjushri. El ține o carte în mâna stângă și o sabie în flăcări în cealaltă. Rolul acestei săbii este de a străpunge straturile groase ale ignoranței, și a salva oamenii din suferință și de la moarte.
Acesta nu este un lucru ușor, pentru că ignoranța este adâncă. Cu toți suntem învăluiți în vălurile groase ale ignoranței.

Toată teoria logicii vine să ne ajute să clarificăm lucrurile, să le lămurim, și în acest fel, să înlăturăm treptat unul câte unul toate vălurile ignoranței.

Cineva a întrebat odată „Pot folosi idei care nu sunt corecte pentru a ajuta pe cineva să străpungă vacuitatea?”
Răspunsul este că acest lucru îl facem tot timpul. Predăm o versiune parțială a vacuității care nu este în întregime adevărată, și asta ne ajută să străpungem vălurile ignoranței.

Trebuie să pornim de la un numitor comun

Așa cum am spus, cei doi care dezbat trebuie să fie de comun acord cu subiectul. Amândoi înțeleg, când spun „pix”, despre ce vorbim, iar apoi se merge mai departe.

Dacă nu există un numitor comun, atunci discuția nu îi va duce nicăieri. Nu voi fi eficientă în încercarea mea de a explica Dharma. S-ar putea ca adversarul meu – să aibă o concepție foarte departe de concepția ultimă corectă. Trebuie să-l întâlnesc acolo unde este, ca să-l ajut să urce. Altfel nu mă va asculta deloc.

Dacă încep să-i vorbesc despre infern, înainte de a-i demonstra existența vieților trecute și că există chiar și o existență după această viață, atunci îmi va spune: „Ei bine, acum nu sunt în infern”. Dacă nu știe că va mai fi și o altă viață, atunci cum a-și putea să-i vorbesc despre toate tipurile de infern – el nu mă va asculta, va pleca. N-am realizat nimic. Ne-am pierdut timpul amândoi. Și îl pot îndepărta, pentru că îi par puțin ciudată. Este foarte important să plecăm din același loc.

Acest lucru l-a făcut Buddha. O parte din abilitățile noastre ca profesori este să învățăm cum să facem acest lucru treptat.
Și uneori le prezentăm o idee parțială de vacuitate. Și chiar și atunci când vorbim de pix – este, de asemenea, o idee parțială a vacuități. Nu este înțelegerea deplină a vacuității.

Toate drumurile duc la Tantra

Iată un citat de la Dalai Lama. El a spus că toate căile spirituale – nu le-a redus numai la budism – toate căile spirituale duc în cele din urmă la Tantra.

Vajrayana este Tantra.

Dacă facem bine o cale spirituală, automat ni se vor crea condițiile sau semințele care ne vor deschide calea și atunci vom întâlni profesori de tantra buni, pricepuți, și putem continua.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să înțelegem vacuitatea, legătura dintre vacuitate și karma. Și toate căile spirituale din lume, există pentru că aduc oameni în acest loc. Pentru unii dintre ei, concepția lor asupra lumii nu este în întregime corectă. Ea este parțială. Poate că ei predau bunătatea, dar nu vacuitatea, de exemplu.

Și este în regulă. Cel care este atras de o cale spirituală anume este ceea ce are acum nevoie pentru a se dezvolta, și îi va permite mai târziu să continue să ajungă la cunoașterea vacuității. Și asta îi va permite să găsească mai târziu profesorii de Tantra care îl vor aduce la capătul căii.

De aceea, nu trebuie să subestimăm căile care par parțiale, pentru că ne ridicăm obstacole pe calea noastră spirituală. Dacă există o astfel de cale care îi ajută pe unii, trebuie să respectăm și calea și pe cei care o urmează.

Definiția argumentului corect

Să vedem care este definiția argumentului corect.                                                                                                               

Tak yangdak gi tsennyi

Înseamnă „definiția argumentului corect este

Tsulsum yinpa

Yinpa – a fi,
Sum – trei,
Tsul – mod.
Adică, argumentul corect îndeplinește cele trei moduri sau argumentul corect trebuie să îndeplinească trei relații/condiții.
Dacă argumentul este corect, aceste trei condiții trebuie să fie adevărate.

Cele trei relații

a. Trebuie să existe o relație între argument și subiect.

Chok chu

Chok chu înseamnă că trebuie să existe o relație între argumentul pe care îl dăm și subiect.
Chu vine de la Chuchen 

Dra chuchen

Dra – sunet,
Chu chen – să considerăm.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Acesta este exemplul cu care lucrăm. „Sunetele sunt lucruri schimbătoare pentru că sunt lucruri produse”.

Pentru ca adversarul meu să mă asculte, el trebuie să fie de acord cu mine, că 3 este legat cumva de 1. Adică, să fie de acord cu mine că sunetul este un lucru produs. Dacă nu este de acord, atunci argumentul pe care i-l voi da nu-l va accepta. Dacă nu este de acord că sunetul este ceva care trebuie produs și îi voi spune „pentru că a fost produs”, atunci el îmi va spune: „Stai așa, cine a spus că sunetele sunt produse”?
Deci, dacă nu există această legătură între 3 și 1, atunci el va spune: „Tak madrup”, pentru că pentru el acest argument este incorect.

Deci, prima dintre cele trei condiții ca argumentul să fie corect, este ca el să fie legat de subiect.

Exemplul 1: Sunetele care sunt produse

Sunetele care sunt produse în tibetană:                                 

                    Dra jepa 

Jepa – produs,
Dra – sunet.
Deci, adversarul trebuie să fie de acord cu Dra jepa, că sunetul este un lucru produs, care trebuie produs.

Deci Dra jepa este un exemplul pentru Chok chu.

Exemplul 2: Cerul este albastru

Să luăm un alt exemplu:

1. Să considerăm cerul,
2. Este o mâncare delicioasă,
3. Pentru că este albastru.

Există Chok Chu? Da, este adevărat că cerul este albastru. În schimb afirmația este ciudată. Dar în acest caz prima legătură există.

Ok, dar deocamdată nu sunt convins. Ne dorim un argument corect care să convingă adversarul, de aceea este necesară și o altă condiție.

b. Trebuie să existe o relație necesară pozitivă între argument și afirmație                                                       

Je kyab

Je kyab este relația necesară pozitivă dintre argument și afirmație.

Exemplu

În cazul nostru, din Dra jepa – sunetul este produs rezultă Mitakpa – schimbător.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Pentru ca demonstrația să fie bună, ar trebui să existe o relație necesară între produs și schimbător, adică

produs  schimbător

Dacă este produs rezultă că este schimbător.

Dacă adversarul nu este de acord cu această legătură logică, nu i-am demonstrat nimic. Deci, ce îmi va răspunde? Kyappa majung – nu rezultă.

Pentru ca eu să-l conving, am nevoie să fie și el de acord

a. că argumentul este corect,
b. și de asemenea să fie de acord că el demonstrează afirmația.

După cum am văzut, nu a fost deajuns ca argumentul să fie corect, pentru că cerul este într-adevăr albastru – dar nu este o mâncare delicioasă.
Deci, ca argumentul să fie corect, ar trebui să atragă după sine ceea ce trebuie demonstrat. Faptul că cerul este albastru nu implică că este o mâncare gustoasă.

Rezumatul primelor două relații

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Prima relație care este Chok chu, înseamnă ca 3 să fie legat de 1. Iar a doua relație Je kyab este ca din 3 să rezulte 2, sau dacă 3 este adevărat atunci și 2 trebuie să fie adevărat.

         3  ⇒  2

Kyab înseamnă a rezulta. Din argumentul pe care l-am dat rezultă ceea ce am vrut să demonstrez.
Aceasta se numește necesitate pozitivă, adică din 3 trebuie să rezulte 2. Aceasta este o relație pozitivă, trebuie să se întâmple.
În cazul nostru, dacă ceva este produs, el trebuie să fie un lucru schimbător.

c. Trebuie să existe o relație necesară negativă între afirmație și argument

Această relație este opțională. Nu trebuie să o verificăm, pentru că veți vedea în curând, că dacă a doua relație este adevărată, atunci întotdeauna relația a treia este adevărată. Maeștri au ales să o precizeze separat, așa că le vom urma și noi exemplul.

  Dok kyab

Dok kyab înseamnă relație necesară negativă

Asta înseamnă dacă negăm 2 rezultă 3 negat.
Sau din nu 2 rezultă nu 3.

  ~ 2   ⇒   ~ 3

 Deci, dacă din 3 rezultă 2, atunci din nu 2 rezultă nu 3.

În exemplul nostru:

2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.

Dacă ceva produs trebuie să fie un lucru schimbător, atunci un lucru neschimbător, nu poate fi un lucru produs.

Deci, a treia relație Dok kyab se întâmplă oricum. Se va întâmpla mereu.

Să luăm un alt exemplu:
„Dacă este ploaie, atunci sunt nori”. Deci, ploaia este 3, norii sunt 2. Dacă este ploaie, sunt nori.
Ce ne spune relația a treia – Dok kyab? Dacă nu sunt nori, nu este ploaie, nu-i așa? Nici nu trebuie să spun asta, automat este adevărat.              

                                           Je na mitakpe kyab

Je – produs.
Cuvântul Na, tibetanii îl folosesc uneori ca semn de punctuație. Aici Na înseamnă „dacă”. Alteori are sensul de „atunci când”.

Mitakpe – schimbător,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă este produs, rezultă că este schimbător. Acesta este a doua relație de necesitate pozitivă.

A treia relație de necesitate negativă în tibetană:

Tak na ma jepe kyab

Tak – neschimbător,
Tak na – dacă este neschimbător,
Ma jepe – nu poate fi produs, nu poate fi ceva produs,
Kyab – rezultă.

Deci, dacă lucrul este neschimbător rezultă că el nu poate fi ceva produs.
Deci, pentru ca argumentul meu să fie acceptat de adversar, trebuie să îndeplinească toate cele trei condiții. 

 

Arta logicii

Să facem asta cu pixul. Ei spun:

1. Să considerăm pixul (toată lumea trebuie să știe ce este un pix),
2. El nu este un pix în sine,
3. Pentru că câinele nu vede un pix.

Cu toții suntem de acord că un câine nu poate vedea un pix, suntem de acord că un câine nu poate scrie. Deci, adversarul este de acord că argumentul dat este legat de subiect – de pix. Deci prima relație este îndeplinită.

Acum, pentru ca el să accepte afirmația că pixul nu există în sine, trebuie să înțeleagă logica că dacă câinele nu poate vedea un pix, atunci (implică faptul) pixul nu poate fi un pix în sine.
Aceasta este partea care îi lipsește de obicei adversarului, îi lipsește această implicație.

Dacă adversarul acceptă deja toate aceste elemente ale demonstrației, și îi adaug implicația, el va spune: „Aha!”, adică „Ah, am înțeles!”.

Acum, când spun că adversarul trebuie să fie de acord cu mine în ceea ce privește elementele de bază ale demonstrației și adaug implicația, vreau să spun că adversarul are conceptul de pix, are conceptul de câine, și conceptul de „cum văd câinii pixul”.

Dar de unde știu cum văd câinii obiectele? Eu nu știu ce gândește un câine. Deci, aici fac o presupunere. Am un concept indirect – din câte am citit despre câini, din câte am înțeles despre câini – mi-am format o idee indirectă și asta e în regulă.
În demonstrația noastră, pentru ca ea să fie validă, am spus că primele două relații trebuie să fie îndeplinite. S-ar putea să fie de acord cu mine că 3 este legat de 1, chiar dacă nu îl experimentează în mod direct. Dar indirect, prin logica lui, el este de acord cu asta.

De exemplu, dacă cineva este de acord că există reîncarnări și a auzit despre infern, și este de acord în principiu că ele pot exista, chiar dacă momentan nu are o experiență directă a infernului, dar dacă prin logică  cineva a reușit să-l convingă că există reîncarnări, deci există posibilitatea ca cineva să ajungă în infern – atunci se poate vorbi cu el despre tipurile de infern și el va asculta; chiar și dacă nu are o percepție directă a infernului.

Și aici este toată frumusețea, de a lua lucrurile pe care oamenii le știu deja, de a le pune cap la cap pentru a le mări cunoașterea. Și aceasta este esența predării. Numai așa putem învăța pe cineva, și așa clarificăm lucrurile.

Bineînțeles că nu întotdeauna este ușor să facem asta. Oamenii vor pune întrebări dificile. Ele nu sunt dificile în sine, ci sunt dificile doar pentru că logica noastră nu este suficient de dezvoltată. Dacă ea ar fi suficient de dezvoltată și ceilalți sunt interesați de discuție, ea poate fi foarte fructuoasă.
Dar dacă ei vor să înțeleagă și nu le putem explica – nu este vina lor. Logica noastră nu este bună, arta logicii nu este dezvoltată.

Trebuie să facem câțiva pași înapoi pentru a găsi numitorul comun, să găsim argumentul și subiectul și să le găsești pe 3 și pe 1 și să le dăm implicația. Iar apoi construim pe ea următoarea etapă și următoarea etapă. Acesta este rolul nostru.

În acest fel se poate demonstra karma, se poate demonstra concepția asupra lumii, se poate demonstra că „nu poate exista o entitate exterioară neschimbătoare care să producă lumea”.
Să vedem, este posibil să existe o entitate externă permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil? Să vedem, avem deja toate instrumentele aici.

Hai să vedem, dacă este posibil să existe o entitate exterioară permanentă și neschimbătoare care creează lumea? Este posibil?

Dacă el este neschimbător și dacă a creat lumea, atunci s-a schimbat. De unde știm că s-a schimbat? „Ah! El percepe lumea’, nu-i așa? Mintea i s-a schimbat. Mai întâi a perceput „nimic”, iar acum percepe „există”. Așa că el s-a schimbat Deci, cum poate exista o ființă neschimbătoare care a creat lumea? Imposibil.

Atenție. Datorită faptului că oamenii sunt plini de prejudecăți și credințe – trebuie făcut asta cu multă grijă și blândețe.

Dificultăți în discuția logică

Dacă nu am reușit să convingem cealaltă parte, există mai multe opțiuni, de cum să lucrăm cu ei în dezbatere.

1. Adversarul refuză să creadă propria sa logică

Prima posibilitate este că adversarul este atât de înrădăcinat în credința lui încât nu poate gândi logic. De exemplu, îi explicăm: „Dacă a existat o creație, atunci a existat o schimbare în lumea acelui creator, așa că acum el percepe o altă lume, deci mintea lui s-a schimbat în acel moment, nu-i așa?”

Adversarul poate că a fost de acord cu noi cu privire la toate etapele, și se întoarce înapoi și spune „Creatorul există”. „Nu, nu, nu, nu, nu, există un creator, există un creator”. Deci, cu logica am reușit, dar el nu se mișcă de pe poziția lui.

În acest caz nu se mai poate face nimic. Persoana nu merge cu procesul logic, nu este pregătită să accepte verdictul logicii sale. Deci nu este nimic de făcut aici. Cu o astfel de persoană nu se mai poate merge logic.

Când sunteți deja într-o dezbatere logică budistă, s-ar putea ca adversarul să fie deschis la minte și să fie dispus să se uite logic și să accepte concluziile acesteia. Dacă toate cele trei condiții au fost îndeplinite și el fost de acord cu voi că ele sunt îndeplinite și totuși aderă la o poziție incorectă, atunci spuneți: „Cu nebunul ăsta nu mai dezbat”. Nebun în sensul că nu este dispus să meargă logic.

Deci, dacă nu acceptă calea logicii, spunem că are o credință „oarbă”. Cu asta nu putem dezbate. Ea nu este rațională. Dacă îi argumentez logic adversarului, și el nu se dezlipește de ceva care este ilogic, nu se poate face nimic.

2. Argumentele noastre nu sunt bine construite

Sau nu le-am împărțit în secțiuni mici de trei rânduri și cu ele să fim de acord. Nu este întotdeauna ușor asta.

 

Primii pași în dezbatere

1. Valoarea formulării precise

2. Importanța găsirii unui numitor comun

Cineva spune: Chiar și Dumnezeu însuși face o schimbare. El se reduce pentru a crea lumea.

Lama Dvora: Despre cine vorbim?

Persoana: Creatorul, în Cabala, se reduce pe sine, pentru a crea lumea. A avut loc o schimbare în el, astfel încât să creeze lumea.

Lama Dvora: Avem un exemplu despre importanța unui bun punct de plecare. În acest caz se pare că celălalt vrea să-mi transmită o idee pe care o are despre lume, o concepție asupra lumii pe care o are. Și cu siguranță ar putea fi ceva valoros, să mă învețe. Dar pentru a da o șansă mesajului, este important să găsim mai întâi un numitor comun.

de exemplu:

    • Dacă subiectul este „Dumnezeu”, atunci trebuie să știm mai întâi că ambele părți din dezbatere sunt de acord cu existența și esența acestuia.
    • Dacă vorbim despre un „proces de reducere” – și acest lucru trebuie clarificat mai întâi.

Dacă el vorbește din propria lui lume, fără să se obosească mai întâi să găsească un punct în care să mă poată întâlni și asupra căruia amândoi suntem de acord – atunci fiecare rămâne în propria lui lume și nu există progres. O astfel de discuție nu este utilă și putem spune că nici măcar nu a început.

3. Un exemplu de dezbatere care ne ajută să ne clarificăm înțelegerea

Elevul: Să considerăm mintea.

Lama Dvora Hla: Ce vrei să demonstrezi?

Elevul: Are un început și un sfârșit.

Pentru că a fost produsă.

Lama Dvora Hla: Te-ai convins?

Elevul: Nu.

Lama Dvora Hla: Ce facem dacă nu suntem convinși? Spunem Ma kyap – nu rezultă.
Ce facem în cazul când vine cineva și spune Ma kyap – nu rezultă neapărat?
Care este relația necesară dintre argument și afirmație? Din faptul că mintea a fost produsă rezultă că are un început și un sfârșit. Iar noi am spus Ma kyap – nu rezultă sau nu mi-ai demonstrat.

Lama Dvora Hla: Înainte de a merge mai departe trebuie să verificăm ce a spus celălalt: „Deci vrei să-mi spui că dacă ceva este produs, atunci are un început și un sfârșit”. Acum inversează:

Elevul: „Există ceva care este produs și totuși nu are început și nu are sfârșit.”

Lama Dvora Hla: Eu îți spun „Da”. În tibetană Du. Iar acum trebuie să spui „Sho – dă-mi un exemplu”.

Elevul: Ok, deci din punct de vedere al structurii am înțeles, mulțumesc.
Dar în ceea ce privește demonstrația – spunem că mintea a existat și va exista întotdeauna,

Lama Dvora Hla: Ce vrei să spui prin cuvântul minte?

Elevul: Mă refer la curentul de conștiință. Deci, curentul de conștiință a existat întotdeauna și va exista întotdeauna, și totuși este creat.

Lama Deborah-Hela: Dacă el a existat întotdeauna, atunci cum a apărut?

Elevul: Dar ieri am spus că a fost creat de karma. Îmi pare rău dar cred  am făcut totul salată.

Lama Dvora Hla: Acesta este un exemplu grozav. Problema este că există inexactitate. Ca să putem ieși din încurcătură trebuie să fim preciși. De aceea avem nevoie de toate definițiile în acest curs.

În acest caz, este important să se facă distincția între „curentul de conștiință” – care într-adevăr nu are început și sfârșit și care nu a fost niciodată creat și între un „moment al conștiinței” creat (conform școlii Sutriștilor) de momentul anterior al conștiinței.

După cum vedeți, întrebările pe care le aveți trebuie să le formulați ca propoziții logice. Acesta este rolul dezbaterii. Acesta este rolul logicii. De a clarifica ce este, și ce nu este.

 

1. Să considerăm mintea
2. Ea este produsă
3. Argument nou

*******

 

Cum se desfășoară o dezbatere

Un silogism logic are în general patru părți. Până acum am spus doar trei. La exemplul pe care l-am dat vom adăuga și a patra parte.

1. Să considerăm sunetul
2. El este un lucru schimbător
3. „Pentru că este produs”.
4. De exemplu ulciorul de apă.

Deci, am adăugat un alt exemplu la sfârșit. Acest exemplu este opțional. Dar uneori când vreau să explic cuiva mai clar despre ce vorbesc, atunci îi dau și un exemplu.
Deci, a patra parte, este un exemplu care arată la ce mă refer în argumentul pe care îi dau.

Reacții diferite în timpul unei dezbateri

Dezbaterea se desfășoară fără cărți, totul din memorie. Acesta este motivul pentru care tibetanii obișnuiesc să învețe cărți întregi pe de rost, pentru că în dezbateri nu pot fi aduse cărți.

Deci, începem dezbaterea cu Dhiiii jitar chu chen, adică „Hai să dezbatem”.

Apoi atacantul spune subiectul – Dra chuchen „Să considerăm sunetul, este un lucru schimbător”.

Dacă sunt de acord că este un lucru schimbător, atunci voi spune: Du, adică „da”.
Atunci când spunem Du, dezbaterea s-a terminat și trebuie să începem alta.

Dacă nu sunt de acord că sunetul este un lucru schimbător, atunci voi spune: „De ce”. „De ce spui că este un lucru schimbător”?
În tibetană se spune Chi chir, adică „De ce”.
De ce spui că este un lucru schimbător? Apoi el trebuie să-mi dea un argument.

Deci, adversarul îmi argumentează și eu trebuie să reacționez față de argumentul dat.

Care sunt aceste reacții? Vă mai amintiți?

1. Pot să spun: „Da, m-ai convins” – Du,și trecem la o nouă dezbatere.
2. Sau pot să-i spun că nu accept și pot spune asta în două moduri diferite:

a. Prima modalitate este să-i spun: „Argumentul nu este corect”. În tibetană Tak madrup.  După care adversarul va încerca să-mi demonstreze că argumentul este într-adevăr corect sau îmi dă alt argument.

b. Dacă decid că argumentul este într-adevăr corect, ca în silogismul pe care l-am dat legat de cer, adică sunt de acord cu argumentul că cerul este da albastru, dar asta nu înseamnă că el este gustos, atunci voi spune Ma kyab sau Kyappa majung – adicănu rezultă.  

Apoi adversarul va căuta să mă convingă că există relația de necesitate.

Metoda absurdului – folosirea sarcasmului

Deci cum va face asta? Unul dintre lucrurile pe care le poate face este să folosească de Tel’n’gyur.
Este încercarea de a-mi arăta că nu văd ce este în fața ochilor mei.

Adversarul îmi va spune: „Vrei să-mi spui că există ceva produs care nu se schimbă?”

Apoi mă voi gândi o clipă și voi vedea că are dreptate. Așa că voi spune: „Nu, nu, nu”, și adversarul a câștigat dezbaterea sau pot spune „Da, chiar asta vreau să spun”.

Deci, Teln gyur este o încercare de a-i arăta celuilalt că ceea ce spune este ceva absurd. Și uneori nu vede că este absurd, așa că trebuie să-i dau ceva care dovedește că este absurd.

1. Să considerăm sunetul,
2. Este un lucru schimbător,
3. Pentru că este un lucru care există.

Acest argument nu este adevărat „Faptul că un lucru există, nu înseamnă că este un lucru schimbător”.
Care este exemplul  de ceva care există și nu se schimbă? Vacuitatea.
Așa că îi voi spune: „Deci, vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
Iar el va spune: „Nu, de ce spui asta?”
Atunci eu îi răspund: „Pentru că vacuitatea este un lucru care există!”

În acest fel îi arăt că ceea ce spune este absurd. Acest mod de a răspunde, care evidențiază eroarea în gândirea adversarului, se numește Teln-gyur sau Prasangika – adică absurd, iar adversarul poate fi condus la o înțelegere corectă a vacuității prin auzirea acestui tip de răspuns sarcastic.

Deci aceasta este metoda absurdului care este Prasangika Madhiamika. Acesta este numele metodei

 

Tel’n’gyur

Pe parcursul dezbaterii se folosește expresia:                               

                                  Yinpa tal

Litera „l” de la sfârșitul cuvântului nu se aude.

Tu vrei să-mi spui că, dacă un lucru există, el trebuie să fie schimbător?
Deci folosim sarcasmul.
Sarcasmul este o parte importantă a acestei metode de dezbatere. E șah înainte de șah-mat. Vedem deja absurdul.
Poate că el nu a văzut că s-a încurcat. Așa că-i spunem: „Pentru că din ceea ce spui, rezultă că vacuitatea este un lucru schimbător”.

Uneori, pot sări peste câțiva pași.

Adversarul spune „un lucru existent este schimbător”,
Așa că îi spun: „Tu vrei să-mi spui că vacuitatea este un lucru schimbător?”
El spune: „Nu, nu, nu. Vacuitatea nu este un lucru schimbător.
Eu spun: „Deci ești de acord cu mine că vacuitatea este un lucru existent?
„Da, sigur, vacuitatea este un lucru existent”.
„Dar tu ai spus că un lucru existent este un lucru schimbător

Deci aceasta este metoda absurdului – Prasangika.

Dacă arătăm cuiva absurditatea a ceea ce spune, atunci îl putem scoate din greșeală.
Deci aceasta este calea.

Să vedem un exemplu pe care îl auzim mult:

1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Nu sunt convins că ele există, așa că nu mi se aplică.

Cum începe dezbaterea, atacantul îngenunchează în fața partenerului de dezbateri și îi spune: „Dhiiiii jitar chu chen”. Îl invită politicos la dezbatere.

Lama Dvora Hla:
1.Să considerăm legile karmei.
2. Ele nu se aplică la mine
3. Pentru că nu sunt convins că ele există.

Adversarul: „Nu rezultă”

Lama Dvora Hla: „Deci vrei să-mi spui că din faptul că nu sunt convins că ele există, nu rezultă că ele nu se aplică pe mine?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Acum o voi spune invers: Adică vrei să-mi spui că  legile karmei mi se aplică chiar dacă nu sunt convins de existența lor?

Adversarul: „Du

Lama Dvora Hla: „Sho! Te rog, dovedește-mi”
Acum ne putem schimba. Acum trebuie să-mi explici. Dacă vrei, poți să te ridici și să mă ataci.

Adversarul: „Pot să-ți dovedesc că sunt lucruri care există chiar dacă nu ești convins de ele” sau „Există lucruri care ți se aplică chiar dacă nu ești convins de ele.”

Lama Dvora Hla: „Ai un exemplu?”

Adversarul: Da

Lama Dvora Hla: „Sho!

Adversarul: „Gravitația. Dacă stai pe o clădire înaltă și sari și nu crezi că vei cădea și te vei lovi de pământ, chiar nu vei cădea și te vei lovi de pământ?”

Lama Dvora Hla: Perfect! Ai învins.

Uneori se dă ca exemplu copilul mic, care chiar dacă nu a auzit de legea gravitației va cădea de pe acoperiș.

Poate că dezbaterea ni se pare un joc distractiv, dar salvează vieți. Capacitatea noastră de a salva vieți depinde în mare măsură de abilitatea de a convinge. Și depinde în mare măsură de abilitatea noastră de a-l ajuta pe adversar să-și detalieze argumentul astfel încât să ajungem la un numitor comun și de acolo, să-l ridicăm.
Și aceasta este responsabilitatea noastră și nu a lor.

Și ceea ce face posibil acest lucru este că mintea noastră – funcționează ca limba vorbită. Limba noastră respectă regulile gramaticale, deoarece gramatica este ceva care exprimă modul în care funcționează mintea noastră, în orice limbă. Fiecare limbă are gramatica ei, iar gramatica are logică și această logică exprimă modul în care funcționează mintea.
Gândim în mod logic, vorbim în mod logic, care se potrivește regulilor gramaticale, și de aceea puteți înțelege ce vă spun, cu toate că auziți  doar sunete. Pentru că aveți aceeași structură de limbaj, iar cuvintele mele se așează pe structura pe care o aveți deja.
Această utilizare a logicii duce la iluminare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 4a – ACI 13

Cursul 13: Arta raționamentului

Al doilea nivel al logicii și percepției budiste (Pramana)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cauze și rezultate

Gyu Dre     

Gyu – cauze,
Dre – rezultate.

Gyu dre înseamnă cauze și rezultate.

Și în tibetană există douăzeci de moduri de a scrie cuvântul Gyu și același sunet va avea semnificații diferite în funcție de ortografie.
De exemplu, cuvântul pentru Tantra este tot Gyu, dar este scris puțin diferit. Și în curând veți vedea încă un Gyu.

În literatura de logică Dura, există două prezentări diferite ale acestui subiect, dar vom studia doar cea mai scurtă și mai ușoară dintre cele două prezentări.

Definiţia cauzei

Vom începe cu definiția cauzei:

Gyu – cauză. Acest uy, este „a”, a cauzei,
Tsen nyi – definiție.

Kyeje

Kye – a determina ceva,
Je – a face. Este un verb auxiliar.  A face să determine ceva, sau a provoca.
Kyeje înseamnă a provoca/a cauza.

Deci, definiția unei cauze este orice ce provoacă altceva.

Sinonime pentru „cauză”

Următoarele trei cuvinte sunt sinonime:

1. Rezultat – Drebu

Drebu

Drebu înseamnă rezultat, de asemenea, orez sau fructe, care este un rezultat pe care îl așteptăm.
Dre este prescurtarea lui Drebu, de fapt. Deci, Drebu este rezultat.

Deci spunem că rezultatul este sinonim cu cauza. Care a fost definiția cauzei? Ceva care provoacă altceva.

Spunem: Orice lucru care face ca altceva să se întâmple este automat și un rezultat. Sau orice face ceva este automat o cauză; orice ce este o cauză este automat un rezultat.

Dacă un lucru determină să se întâmple altceva, atunci și el este cauzat  de ceva. El nu poate fi cauza fără a fi cauzat. Nu există așa ceva.

Această discuție este importantă, pentru a vedea că nu există nicio divinitate fixă, neschimbătoare care cauzează ceva. Deci, Drebu, rezultat, este sinonim cu cauza.

2. Ngupo– lucru care funcționează

Al doilea sinonim este Ngupo:

Ngupo

Tot ceea ce funcționează face ceva, deci este o cauză. Orice lucru care îndeplinește o funcție trebuie să fie atât un rezultat, cât și o cauză.

3. Gyu – cauză

Fiecare cauză trebuie să fie un lucru care funcționează și un rezultat.

Deci, cele trei sinonime sunt: cauză, rezultat și lucru care funcționează.

Exemplu: flacăra lumânării în acest moment

Să ne uităm la flacăra lumânării a unei lămpi de unt, în acest moment, este ea un rezultat? Da.
De unde vine? Din clipa de dinainte. Din momentul precedent al flăcării. Este el o cauză? Da.
Ce va face acest moment? Va produce următorul moment al flăcării. Deci, el este și o cauză.

Prima clasificare a cauzelor: cauze directe și indirecte

Avem două tipuri de cauze:

    • primul tip este Ngu Gyu

Ngu Gyu           

    • al doilea tip este Gyu Gyu

Gyu Gyu

Primul Gyu este pronunțat cu un sunet puțin mai scurt: Gyu Gyu

Ngu înseamnă direct.
Ngu Gyu – cauză directă,
Gyu Gyu cauză indirectă.

Exemplu

Care este cauza directă a acestui pix în acest moment? Pixul din momentul precedent. Acesta este cauza directă a pixului în acest moment.
Care este cauza indirectă a pixului în acest moment? Înființarea statului. Înființarea statului este o cauză indirectă. Pentru că a fost necesar să se înființeze statul, să se construiască această clădire, să mi se dea o educație și toate astea, ca să pot ține acest pix aici și voi să vedeți un pix.
Deci, există nenumărate cauze indirecte care ne-au determinat să vedem acest pix aici.

 

Acțiunile lui Buddha

Cauzele indirecte sunt aproape totul. Dacă vă uitați ce anume a făcut posibilă venirea voastră astăzi aici, veți vedea că nenumărate lucruri au făcut asta.
De exemplu, dacă aveți toaletă acasă, ea v-a permis să vă simțiți bine când stați aici. Cineva a construit toaleta. Cineva v-a dat posibilitatea să cumpărați casa în care locuiți sau să plătiți chiria.

Nenumărați oameni și factori au contribuit pentru ca voi să ajungeți astăzi aici. Trebuie să fiți recunoscători nenumăraților oameni și factori.
Cu cât meditați mai mult, cu atât veți fi mai conștienți de toate acestea. Veți fi uimiți să vedeți cum lumea vă sprijină tot timpul ca să ajungeți la iluminare.
Și aceasta este munca tuturor Buddha. Ei vă susțin tot timpul să ajungeți la iluminare.

 

Cauzele gândurilor noastre

Va veni timpul când vă veți adânci în meditație, dacă o practicați în mod regulat, și veți putea vedea și ce anume provoacă gândurile voastre. Pentru că și gândurile sunt rezultate. Ele sunt rezultate din gândurile anterioare care au fost cauzele acestora.

Dacă am o clipă de bucurie – care este cauza bucuriei? Puteți spune: „S-a întâmplat asta și asta” și „am auzit o veste bună care m-a bucurat”, dar dacă în acel moment cineva vă calcă pe picior, și auziți vestea bună, nu veți mai fi bucuroși. Deci, nu se poate ca ceva din exterior să-mi fi adus bucuria. Doar mi pare. Este o iluzie.

Cauza karmică a clipei de bucurie este clipa anterioară de bucurie. De aceea nu ar trebui să fim triști pentru că o clipă de tristețe este cauza karmică pentru o altă clipă de tristețe.

Când începeți să meditați mai mult, veți putea vedea cum un gând vine din alt gând și începeți să vedeți cum realitatea voastră se formează din karma voastră.
Și asta se întâmplă cu mult înainte de a percepe direct vacuitatea, când sunteți pe Calea pregătirii. Adică mai întâi ați ajuns la Renunțare, ați început să practicați și să studiați serios și apoi veți începe să vedeți. Veți putea vedea chiar cu zeci de ani în urmă, cum au evoluat aceste gânduri pentru a ajunge aici. Și asta este ceva extraordinar.

Care este concluzia a ceea ce am spus? Trebuie să practicați serios, să ajungeți la trei sferturi de oră – o oră pe zi de meditație. Nu începeți cu trei sferturi de oră pe zi, ci cu zece minute pe zi, dar bune.
Și treptat treptat vă creșteți timpul de meditație.

 

Vom trece acum la o altă clasificare a cauzelor.

Cauze materiale și factori de sprijin/contributivi

Nyerlen Gyi Gyu

Ultimul Gyu este cauza.
Gyi este o prepoziție, al.
Nyerlen Gyi Gyu înseamnă cauza materială.
Când spunem „cauză materială” nu ne referim la ceva material. Putem spune cauza principală.

De exemplu, cauza materială a unui copac este sămânța din care a crescut copacul.

Dar sămânța nu este suficientă pentru a face un copac; mai este nevoie de soare, apă și sol bun. Aceștia sunt factori de sprijin/contributivi, dar nu sunt cauza primară. Fără sămânță nu va exista copac, chiar dacă este soare, apă și toate celelalte. Deci, cauza materială a copacului este sămânța și are nevoie și de condiții de sprijin.

Hlenchik Jekyen

Kyen – condiție, factor,
Je – a face,
Hlenchik – în același timp.

Hlenchik Jekyen, înseamnă condiție de sprijin sau factor contributiv. Ceva ce s-a întâmplat în același timp cu cauza materială.
A fost sămânța și în același timp au existat și condițiile de sprijin care au făcut posibil copacul.

Exemplul 1: Flacăra lumânări în acest moment

Să ne uităm din nou la flacăra lumânării în acest moment. Ea este o cauză? Da.
Este o cauză materială? Da. Este cauza materială al flăcării din momentul următor.

Exemplul 2: Cauza materială și factorii de sprijin ai minții din această viață

Această discuție despre cauza materială și factorii de sprijin am purtat-o și în cursul 4. În acest curs au fost aduse dovezile existenței vieții trecute și viitoare.

Care este cauza materială a momentului prezent al minții mele? De unde vine el? Din momentul precedent al minții mele.
Cauza materială a momentului prezent al minții mele vine din momentul anterior al minții mele. Și nu poate exista un moment al minții, fără un moment anterior al minții.
Dacă consider primul meu moment din această viață, în pântecele mamei mele, prima mea clipă din această viață, spunem că trebuie să fi existat un moment anterior lui și el a fost în Bardo. Ultimul moment din Bardo, a precedat primul meu moment ca făt în această viață. În meditațiile profunde oamenii pot să urmărească aceste momente așa cum urmăresc gândurile.

Pentru noi este greu să ne amintim de prima clipă din pântecele mamei noastre. Ea este un fel de gând foarte vag, poate un disconfort, dar mintea există acolo. Chiar și embrionul din prima clipă simte ceva, mintea există acolo. În starea noastră normală, nu ne mai amintim de ea, dar sunt persoane care își amintesc. Și de acolo se întorc în urmă și își amintesc de ultimul moment în Bardo și își amintesc de momentul precedent în Bardo. Și, prin urmare, cunoștințele noastre despre Bardo, despre ceea ce se întâmplă între moarte și naștere, se bazează pe ceea ce ne-au lăsat acești înțelepți. Deci, dacă cauza materială a momentului prezent al minții este momentul anterior al minții, atunci trebuie să existe vieți anterioare. Iar dacă au fost anterioare, vor fi și viitoare.

Care sunt factorii de sprijin pentru primul moment al minții mele din această viață? Părinții mei, da? Dar ei nu sunt cauza materială. Ei sunt cauza materială a corpului meu, dar nu și a minții mele. Cum știm asta? Dacă ei ar fi  fost cauza materială a minții mele, atunci eu ar trebui să fiu sută la sută ca părinții mei. Dar eu nu sunt ca ei.

Exemplul 3: Cauza materială și factorii de sprijin al ulciorului de apă.

Poate un om să facă un ulcior de apă? Da. Deci, dacă fac un ulcior de apă, se poate spune că eu sunt cauza ulciorului de apă? Da, eu îl produc.

Care este definiția cauzei? Ceva care determină/provoacă altceva. Eu determin ulciorul de apă.

Sunt eu cauza materială a ulciorului? Nu. Am nevoie de lut.

Poate fi ceva o cauză dar fără să fie o cauză materială? Da, factorul de de sprijin.

Eu sunt factorul de sprijin sau contributiv. Factorii de sprijin sau contributivi sunt necesari, pentru că fără mine nu va exista ulciorul. Nu este suficient ca lutul să fie acolo. El nu va deveni ulcior, dacă cineva nu face din el ulcior. Eu sunt un factor de sprijin, și nu sunt cauza materială.

Deci, olarul este factorul de sprijin/contributiv pentru ulciorul de apă, și lutul este cauza materială, lucrul care se transformă în ulcior de apă.

Definiţia cauzei materiale

Definiția cauzei materiale este următoarea:

Rang gi dzegyun du tsowor kyeje

Dze înseamnă materie, dar aici el poate fi mental.
Gyun – flux, curent în sensul de continuitate,
Dzegyun – curgere a materiei.
Rang Gi – al lui,
Tsowor – în principal, în primul rând,
Kyeje – a provoca.

Deci, orice lucru care provoacă apariția un lucru funcțional, în primul rând ca o continuare a aceluiași material. Aceasta este definiția lui Nyerlen Gyi Gyu, a cauzei materiale.

Exemple

Exemplele de cauze materiale:

    • Lutul – este cauza materială a ulciorului,
    • Sămânța – cauza materială a copacului.
    • Momentul prezent al minții determină următorul moment al minții.
    • Ultimul moment al minții în Bardo este cauza materială a primului moment al minții embrionului în această viață.

Și așa mai departe.

Încercați în meditație să vă urmăriți mintea până la primul moment al ei în această viață. Cum este astăzi, cum a fost acum un an, cum era acum cinci ani, când aveați cinci ani, un an, când aveați o lună, când ați intrat în pântecele mamei. Primul moment al embrionului este un tip vag de disconfort. Samsara nu este confortabilă.

Definiția unui rezultat

Drebu – rezultat,
Tsennyi – definiție.
Drebuy tsennyi înseamnă definiția unui rezultat.

Care este definiția unui rezultat? Kyeja înseamnă ceva cauzat/provocat. Ceva cauzat de altceva este definiția unui rezultat.

Așa cum am făcut cu cauzele, rezultatele pot fi, de asemenea, împărțite în rezultate directe sau indirecte, și de asemenea, pot fi împărțite în rezultate ale cauzelor materiale și rezultate ale factorilor de sprijin/contributivi.

Trei relații diferite între două lucruri diferite

Să luăm două obiecte oarecare, obiectul A și obiectul B. Între ele există trei tipuri de relații:

a. Nu există nicio legătură între ele. Nu sunt legate unul de altul.

b. Relația de identitate. Unul este identic cu celalalt. Este similar cu Chi categorie generală/calitateși Jedrak – caz specific/caracteristică. Cu alte cuvinte este relația dintre calitate și caracteristică, între mașină și Peugeot. A fi un Peugeot înseamnă a fi o mașină

Aceasta se numește Ngowo Chikpay Drelwa, adică a fi unul înseamnă a fi automat și celălalt. Adică, Peugeot-ul are identitatea unei mașini, a categoriei generale de mașini.

c. Relația dintre cauză și efect. Unul îl determină pe celălalt.

Exemple de legături diferite

    • Categoria de mașini a determinat Peugeot-ul? Nu putem spune asta. Nu aceasta este legătura dintre un Peugeot și o mașină. Între Peugeot și o mașină există legătura de Chi Jedrak – legătura de identitate.
    • Între ulcior și lut există relația cauză-efect.
    • Nu există nicio legătură între ulcior și lampă.

Orice două obiecte pe care le alegem, legăturile dintre ele vor fi a, b sau c.

Cum putem stabili dacă există o relație de identitate? Dacă eliminăm un obiect și celălalt va dispărea. Sau dacă eliminăm Chi-ul, toate Jedrak ale lui sunt eliminate. Dacă am eliminat toate mașinile din lume, am eliminat automat toate Peugeot-urile. Deci Peugeot-ul împărtășește o relație de identitate cu mașina, dar mașina nu împărtășește o relație de identitate cu Peugeot-ul (dacă eliminăm toate Peugeot-urile, nu dispar toate mașinile). Deci aceasta este o relație unidirecțională.

Legături unidirecționale și bidirecționale

O legătură poate fi unidirecțională sau bidirecțională.
De exemplu,

Legătura poate fi bidirecțională, adică merge în ambele direcții. Dacă spunem mașină și automobil, atunci automobilul este mașină și mașina este automobil.

Legătura unidirecțională. Poate exista o mașină care nu este un Peugeot. Deci relația Peugeot și o mașină nu merge în ambele sensuri.
Un alt exemplu este sămânța și copacul. Sămânța produce copacul, dar nu și invers. Copacul produce sămânță nouă, dar nu este aceeași sămânță.
Deci, relația dintre cauză și efect este unidirecțională.

 

Ultimul moment al samsarei

Să ne întoarcem încă o dată la flacăra unei lumânări. Să spunem că această lumânare este aproape terminată. Care este ultimul moment al flăcării? Ce se întâmplă în ultimul moment?

Va scoate fum. Ne va determina să experimentăm altceva în momentul următor.
Mai este el cauza materială a momentului următor?
Este discutabil dacă mai poate fi numită cauză materială, pentru că rezultatul acum este altul, dar încă mai experimentăm acolo ceva, așa că putem spune că ultimul moment al flăcării este o cauză, materială sau nu.

Ceea ce ne interesează mai mult decât lumânarea, este ultimul moment al samsarei.
Ce se întâmplă după ultimul moment al samsarei? Imediat după samsara va veni Nirvana.

Definiția Nirvanei variază de la școală la școală

Ce este Nirvana, conform școlii Mahayna? Încetarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor, fără excepție. Le-am terminat pe toate – suntem automat în Nirvana. Nu trebuie să producem Nirvana. Trebuie doar să eliminăm obstacolul pentru Nirvana și suntem în Nirvana.

Potrivit școlii Hinayana,

    • Corpul încetează, pentru că corpul este samsaric, un corp care simte durere. În Nirvana nu există durere, de aceea corpul încetează.
    • Mintea care este plină de afecțiuni mentale, încetează și ea.

Cuvântul Nirvana în sanscrită nir van, are două părți, nir van și înseamnă a stinge lumânarea. Totul s-a stins. Nu mai există corp, nu mai există minte, totul s-a terminat. Aceasta este Nirvana pentru Hinayana. Totul încetează.

Deci, ultimul moment al samsarei poate provoca Nirvana?

Cine este cel care a ajuns în Nirvana? Dacă nu există corp, nici minte, despre ce vorbim? Unde este acest Arhat? Arătați-mi un Arhat.

Deci, aici explicarea acestui moment ca o cauză materială pentru momentul următor s-a împotmolit – pentru că rezultatul unei cauze materiale, sau a oricărei cauze, nu poate să fie nimic!

În Mahayana nu se acceptă această definiție a Nirvanei.
Nu spunem că mintea încetează, spunem că suferința minții încetează.

Suferința încetează, dar mintea continuă. Pentru că fiecare moment al minții, produce un alt moment al minții, este o cauză pentru următorul moment al minții și acest lucru nu poate fi oprit. Fiecare moment al minții va aduce un alt moment al minții, dar suferința se va opri, afecțiunile mentale se vor opri, dar asta nu înseamnă că încetăm să mai existăm când ajungem la Nirvana sau când ajungem la iluminare. Buddha există.

Școala Sutriștilor este de mare ajutor, pentru că ne ajută să fim mai preciși în gândirea noastră. Ea nu explică în mod ultim Samsara și Nirvana, dar ne ajută până la un punct. Nu putem înainta dacă logica noastră nu este bună.

 

Lucrurile nu au început niciodată…

Întrebare: Dacă Sautrāntika susține, cauza minții embrionului este momentul anterior din Bardo, atunci cum explică ea că există lucruri al căror moment anterior este în afara lor, cum ar fi copilul, care este creat la un moment dintr-un ovul și un spermatozoid, de exemplu?

Răspuns: Să începem să analizăm. Este corpul copilului – creat din ovul și sperma?
El nu este doar un ovul și un spermatozoid, ele trebuie să se întâlnească, nu-i așa?

Atunci haideți să găsim momentul întâlnirii. Căutăm momentul întâlnirii.

Deci aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă, nu-i așa?

Aici este ovulul și aici este spermatozoidul. Nu s-au întâlnit încă.

 

Și acum se întâlnesc.

S-au întâlnit? Nu știm, pentru că această linie are o grosime.

Dar noi vrem acel moment in care spermatozoidul a intrat, pentru că atunci suntem pe drumul spre copil. Spermatozoidul tocmai începe să intre, există un mic contact.

Această linie are grosime. Este o crustă – are grosime. Deși este microscopică, poate fi tăiată? Voi tăia această linie în jumătate.

Acest proces poate fi continuat la infinit.
Dacă nu există nicio întâlnire, atunci de unde vine copilul?
Trebuie să găsim momentul întâlnirii. Căutăm primul moment în care spermatozoidul întâlnește ovulul. Ceea ce spunem este că nu-l putem găsi.

Dacă căutăm acest prim moment – nu îl vom găsi.

Pentru că fie poți împărți linia în două, fie timpul. Această milisecundă, această milionime de secundă, poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și fiecare parte a acesteia – poate fi, de asemenea, împărțită în două. Și dacă vreau să surprind exact, exact, exact momentul în care s-au întâlnit – nu pot.
Observați dacă acest lucru este adevărat. Gândiți-vă că vă uitați printr-un microscop puternic, din ce în ce mai puternic. Putem oare surprinde primul moment în care cei doi s-au întâlnit?

Când ați început să priviți? Dacă aveți ideea că ați început atunci când s-au întâlnit ovulul și spermatozoidul, când s-au întâlnit cei doi? Încercați să coborâți din ceea ce ați învățat la lecțiile de biologie, de cum se fac copii, de cursurile de educație sexuală și așa mai departe, și uitați-vă: este oare posibil ca un copil să vină din întâlnirea dintre un ovul și un spermatozoid?

Dacă explicația pe care ați auzit-o la școală este adevărată, atunci ei ar trebui să se întâlnească, nu-i așa? Deci, a existat un prim moment de contact. Atunci, găsiți-l!
Vi se pare acest lucru că nu este logic, pentru că sunteți siguri că așa este conceput copilul. Dar acum lăsați deoparte lucrul de care sunteți siguri – pentru că adevărul este că nu știm.

Și dacă căutăm cu logica noastră primul moment, nu-l vom putea găsi, pentru că nu există.

Pentru că și acest moment poate fi împărțit în două, și chiar și în prima jumătate de moment încă nu s-a întâmplat. Și această primă jumătate poate fi împărțită în două.
Este un proces nesfârșit în care nu putem găsi niciodată exact acel punct în care se întâlnesc.

 

… ele sunt doar proiecții ale karmei…

Dar copilul există. El plânge.

Deci, dacă nu puteți găsi acel moment în care ați început, atunci de unde ați venit?

Aveți o proiecție a voastră, așa cum vă proiectați pe voi înșivă în acest moment. Ea vine dintr-un moment anterior al minții, care vine dintr-un moment anterior al minții și, în cele din urmă, se duce la karma. A existat o schimbare karmică.
Înainte nu a existat Gabriela și după aceea a existat Gabriela – sau, atunci nu se numea încă Gabriela, dar a fost cineva care avea să o numească Gabriela – dar ea nu vine din ovul și spermatozoid. Ea vine din spermatozoid și ovul doar dacă am această proiecție.

După cum vedeți am părăsit de mult școala Sutriștilor.

Eu exist doar ca proiecție. Dacă karma rodește și provoacă această proiecție, atunci există o Gabriela. Și dacă nu există o astfel de karmă, nu contează câte ovule și spermatozoizi vor circula pe acolo – nu va fi nici o Gabriela. Pentru că nu venim din spermatozoid și ovul. Este cum venim, atunci când karma rodește.

Este vacuitatea acestui corp. Acest corp există doar atâta timp cât am proiecția de a avea un astfel de corp. Și asta înseamnă că mă pot schimba. Pot schimba totul datorită mie.
Dacă înțeleg karma suficient de bine și înțeleg cum pot accelera karma, mă pot vedea într-un corp de înger și nu am nevoie de spermatozoid și ovul pentru asta.

Exact așa și murim. Când karma acestei proiecții se termină, atunci și această viață se termină. Și acesta este singurul mod de a muri.
Nimeni nu moare în urma unui accident de mașină, nimeni nu moare din cauza unui atac de cord. Oricine moare, moare pentru că karma lui de a se vedea în acel corp al lui, s-a terminat. Și asta este. Acum are o karmă diferită și nimic altceva.

 

… și prin urmare Samsara se va termina

Asta înseamnă că putem învinge moartea.

Moartea stă în interiorul nostru, în străfundul nostru, din momentul în care ne-am născut.
Dacă putem învăța aceste lucruri bine și meditam suficient de bine, putem ajunge acolo.
În filmul Matrix, Neo începe să învârtă butoanele. Pentru că acum înțelege cum funcționează. Deci, ce repară? Nu ovulele, ci proiecțiile. Karma.

Școala de logică nu explică cum să trecem de la Samsara la Nirvana. Cauza pentru care putem trece de la Samsara la Nirvana este pentru că proiecția se va schimba.

Putem lucra la cauze, să producem această proiecție. Și doar așa se va termina Samsara.

Mintea nu se termină, ci doar se va afla în mare plăcere, în loc de suferință. Și asta este tot.

Întrebare: Deci, practic, nu am venit din ovul și spermatozoid. Ci este cum am venit. Și, de fapt, nici asta nu este adevărat. Dacă nu a fost un moment de întâlnire, atunci nu a fost nici cum. Și atunci, de fapt, am karma să mă nasc doar dintr-un ou.

Răspuns: Nașterea lui Isus. Patanjali, s-a născut din apă – mama lui a luat apă în mâini și a venit un copil.
Dacă sunteți suficient de avansați în înțelegerea vacuității, puteți produce un copil din apă. Pentru că totul este gol. Și așa există minunile.
Dar hai să vedem mai întâi cum ne eliminăm supărarea.

Aceasta a fost una dintre cele cinci mari demonstrații ale vacuității. Există cinci demonstrații celebre în literatura budistă. Există multe demonstrații, dar cinci sunt celebre. Aceiași demonstrație se face cu sămânța și lăstarul, când sămânța devine lăstar? Nu putem găsi acel moment.

Distincția este între:

    • momentul care există de la sine, acel moment când am intrat în pântece
    • Și cel pe care îl proiectez.

Acel moment,care există de la sine, când a început totul – nu există, pentru că nu-l găsesc. Când mă proiectez în pântece – acest lucru există. De aceea suntem aici. Proiecția există și funcționează. Și de aceea vom muri dacă nu înțelegem aceste lucruri, pentru că și moartea este o proiecție.

Proiecțiile sunt reale. Proiecțiile ne omoară. Și numai ele ne omoară.
De aceea este foarte important să înțelegem aceste lucruri.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lecția 10b – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10b

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

Cum apropriem oamenii de Dharma?

Există mai multe moduri de a apropia oamenii de Dharma și acesta este rolul nostru ca budiști.

  1. În primul rând, folosim lucruri materiale. La lecțiilede Dharmaaducem fursecuri, prăjiturele, lucruri mărunte de gustat. Dacă vin persoane noi să studieze Dharma și nu au unde să stea, le oferim un loc de dormit. Dacă nu au de mâncare, le oferim o masa pentru ca să poată studia Dharma. Dacă oamenii sunt serioși și doresc să învețe Dharma, le oferim ceea ce este necesar.

Așa cum am spus, dacă este nevoie, le dăm totul, cu excepția robelor pe care le purtăm. Mai există și un alt jurământ de a fi modest și de a fi îmbrăcat. Deci, pentru a atrage oamenii spre Dharma le dăruim lucruri materiale.

  1. În al doilea rând, a doua modalitate de a aduce oamenii la Dharma, este de a nu face rău corpului. Dar, maestrul ne spune: „când este timpul să dăruiești, atunci dăruiește, dar nu ţi-l răni pentru scopuri minore și neimportante. Sunt oameni care își găuresc corpul și își pun tot felul de accesorii pe el. Conform Dharmei, nu trebuie să facem asta, pentru că vrem să ne menținem corpul sănătos și întreg până când vom ajunge la iluminare. Dar când vine momentul, pentru obiective înalte, atunci dăm.”

Cunoaștem povestea lui Buddha care și-a rănit trupul și i l-a dat tigroaicei ca mâncare. El a adus oamenii la Dharma prin corpul său. Dar pentru asta, a fost nevoie de multe vieți până când tigroaica a devenit discipolul al lui Buddha. Buddha a văzut toate acestea desfășurându-se datorită vederii sale foarte înalte.

Cum dăruim Dharma

Subiectul nostru acum este cum să dăruim Dharma. Și acest subiect este foarte important. Mai ales dacă aveți de gând să predați Dharma, trebuie să știți asta.

După ce un bodhisattva, a perceput vacuitatea, una dintre îndatoririle sale este să dăruiască Dharma altora. Acest lucru nu a fost expus în cele șase perfecțiuni, dar mai sunt încă șase care sunt toate legate de a oferi dharma altora.

Și apropo, nu trebuie să așteptăm până când percepem vacuitatea pentru a oferi Dharma altora.

Trebuie să învățăm cum să dăruim Dharma altora în mod corect și cum să-i atragem spre Dharma. Și acest lucru ține de comportamentul moral. Face parte din codul moral al unui Bodhisattva: de a da Dharma și de a aduce oamenii la Dharma.

Budismul nu încurajează misionarismul

Noi nu încurajăm oamenii să meargă și să predice Dharma oamenilor. Pentru că în primul rând acest lucru nu funcționează. Putem să le vorbim oamenilor mult și bine despre Dharma, dar dacă ei nu sunt pregătiți să audă Dharma se vor îndepărta și mai mult de ea. De aceea misionarismul nu este încurajat.

Dar asta nu înseamnă că Dharma nu trebuie predată. Dacă suntem într-o relație cu cineva, sau ne împrietenim cu cineva, putem vedea dacă este pregătit sau nu să audă Dharma. Și acesta este motivul pentru a purta discuții ușoare la petrecere. Le putem vorbi despre noi și să vedem dacă sunt interesați. Dacă vedem că au interes, ar trebui să le oferim Dharma pentru că ea îi poate ajuta să progreseze. Deci, nu este vorba de misionarism, ci doar de a deschide ușa celor care sunt deja pregătiți.

În continuare Maestrul Shantideva ne dă tot felul de instrucțiuni despre cum să dăruim și cum să nu dăruim Dharma, cum să primim Dharma și cum să nu primim Dharma.

Elevii trebuie să ceară învățătura

În primul rând din punct de vedere tehnic – el nu spune asta – un profesor nu ar trebui să predea Dharma dacă nu i se cere. Trebuie să fie rugat de trei ori. Asta e regula. Și asta pentru că se dorește seriozitate din partea elevului. De aceea trebuie să-l rugăm pe profesor de trei ori pentru a-i lăsa impresia că suntem serioși și că dorim să primim Dharma. Nu vrem să predăm Dharma celui care nu este interesat de ea pentru că:

  1. Nu o va asimila, și
  2. Îi poate stârni împotriviri.
  3. Chiar dacă nu îi stârnește împotriviri, dacă nu este cu adevărat interesat de Dharma și nu va aplica ceea ce a auzit, își va acumula karma negativă.
  4. A dărui Dharma în acest fel, va face ca ea să dispară din lume, pentru că plantează semințele că Dharma este nedorită și este ceva negativ. Dharma ar trebui întotdeauna predată atunci când există respect pentru ea și respect pentru profesorul care o predă. Este esențial pentru transmiterea Dharmei.

Trei principii în dăruirea Dharmei

Maestrul Shantideva enumeră acum trei principii legate de Dharma.

  1. Cine nu este potrivit să i se predea Dharma

Primul principiu menționează cine nu este apt să i se predea Dharma:

                                                                Chu she du mi rungway nyenpapoy lu kyi kunchu

Chu  dharma,
She explicație,
Mi rungwa    nu este potrivit, impropriu, inadecvat,
Nyenpapo     elev, ascultător,
Lu kyi kunchu comportament fizic.

Elevii cărora, datorită comportamentului lor, este inadecvat să li se predea Dharma.

Versetul 88:

Nu preda Dharma
Celor care nu o tratează cu respect;
Celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi;
Celor care poartă umbrelă, sau toiag sau arme;
Sau poartă pălării pe cap.

Aceste reguli au existat în India pe vremea maestrului Shantideva. Tibetanii au în special interes pentru pălării. Pălăriile sunt simboluri ale statutului, ale clasei și cine are pălăria mai înaltă, statutul lui este mai înalt.

Deci, elevul nu ar trebui să poarte pălărie, doar profesorul. Și pălăria trebuie dată jos întotdeauna.

În verset apare umbrela. Cei care aveau o poziție socială înaltă aveau servitori care le țineau umbrela. Deci, dacă pentru un astfel de om bogat, servitorul stă și îi ține umbrela, iar profesorul stă în partea umilă și predă Dharma, aceasta nu este o modalitate [potrivită] de a preda Dharma.

Este bine să nu vă lăsați prinși de aspectele culturale, ci de idee. Ideea este ca elevul să aibă respect față de profesor și față de Dharma. Maestrul Shantideva ne spune pe ton imperativ: „Nu preda Dharma celor care nu respectă Dharma!”.

Lama Dvora Hla povestește:

Am fost odată când Ken Rinpoche preda și un bărbat pe care nu-l cunoșteam a intrat iar Rinpoche a încetat să mai predea. Cineva care a înțeles ce se întâmplă i-a cerut bărbatului să plece. Cât timp bărbatul s-a aflat în cameră, Rinpoche nu a continuat cursul. Și asta datorită compasiunii față de el! Pentru că karma acumulată este grea, fie de profesor, fie față de Dharma. Ambele lucruri sunt importante.

Și am văzut că se întâmplă și la Geshe Michael. Cineva a intrat la lecția lui Geshe Michael și l-a tot întrerupt. Nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească, iar întrebările nu erau pentru a înțelege lucrurile, ci doar pentru a întrerupe lecția. O forță atât de dăunătoare.

Apoi am ieșit afară, iar această persoană… am ajuns să merg cu ea și am încercat să-i explic și mi-a luat ceva timp să înțeleg că uneori este bine să fi tăios! Unui Lama îi este greu să fie tăios. I se frânge inima să se comporte așa.”

Din lectura cursului:

„Iată prima parte: Nu preda Dharma celor care nu o tratează cu respect sau nu au nici un respect pentru cel care predă Dharma. Dharma nu ar trebui predată celor care manifestă anumite tipuri de comportament, cum ar fi celor care își înfășoară capul chiar dacă nu sunt bolnavi, poartă o umbrelă, sau toiag, sau arme sau poartă pălării pe cap.”

Comportament adecvat într-o clasă de Dharma

Deci, dacă elevul se comportă inadecvat și fără respect, nu trebuie să-i dăm Dharma. Printre altele

– Elevul trebuie să stea cu respect pentru lecție. Toate accesoriile din verset, armele, umbrele, toiagul au sensul de a sta respectos la lecția de Dharma.

– Să aibă îmbrăcăminte adecvată.

Întrebare: Toată chestia asta despre respect și această atitudine, nu este ceva ce am inventat noi aici, un sistem de comportamente și norme umane?

Răspuns: Este adevărat că normele depind de mediu și cultură.

Dar dacă predăm în acest mediu, în această cultură, atunci oricare ar fi normele de respect în această cultură, trebuie respectate. De exemplu, ceea ce spune maestrul despre umbrelă, nu este valabil pentru noi. Dar există și alte reguli care nu sunt enumerate aici, precum, de exemplu, în Tibet și poate în Asia: a sta cu picioarele îndreptate spre cineva este foarte nepoliticos. Lama Dvora spune că pentru dânsa acesta nu este un comporta-ment nepoliticos și chiar și Ken Rinpoche renunțase puțin la asta.

Călugării stau mereu cu picioarele îndoite sub ei, pentru că au stat așa de mici copii. Dar pentru unora dintre noi le este greu să stea cu picioarele încrucișate pentru că membrele sunt deja rigide. Deci doar cei cărora le este greu să stea le este permis. Dar dacă nu vă este greu, atunci stați într-o poziție de respect.

Există și alte reguli care nu sunt enumerate aici despre cum să ne comportăm cu un profesor.

– De exemplu, nu ar trebui să stăm așezați mai sus decât profesorul. Dacă cineva nu poate să stea pe perne jos, atunci poate sta așezat pe un scaun, dar cu condiția să stea respectuos.

  1.  A preda în funcție de nivelul elevului

Un alt aspect important este de a preda în funcție de nivelul elevului.

                                                                                    Nu kyi sampay kyepar takpa

Nu înseamnă vas și se referă la discipol, vasul în care este turnată Dharma.
Sampa              gândire, dar aici are sensul de capacitate,
Kyepar takpa a examina și a evalua,

Acesta este aspectul evaluării capacității elevului și de a-i preda după cum i potrivește.

  1. Cei care sunt pregătiți pentru acest lucru, ar trebui să fie încurajați să practice scopul înalt.

Al treilea aspect al dăruirii Dharmei:

                                                                   Gya chenpo la mupa menpa la jarwar mi jawa

Gya chenpo  capacitate vastă, extinsă,
Mupa  pregătit,
Gya chenpo la mupa unul care este pregătit pentru o practică vastă,
Menpa  calea mai mică, Hinayana,
Menpa la jarwar a lega,
Mi jawa  nu o face

Cu alte cuvinte, trebuie să fiți atenți să nu-i conduceți pe cei atrași de învățătura scopului înalt (Mahayana) către scopul îngust (Hinayana).

Versetul 89:

Nu preda celor cu scopul îngust
Ceea ce este profund și vast,
Și nici femeii neînsoțită de bărbat.
Respectă toată Dharma în mod egal:
Cea a scopului îngust,
Și cea a scopului înalt.

Versetul 90:

Nu preda Dharma inferioară
Celui pregătit pentru scopul înalt;
Nu abandona niciodată codul moral,
Și nu înșela pe nimeni
În ceea ce privește sutra sau tantra.

În aceste două versete maestrul ne spune la ce nivel trebuie să predăm.

Cine sunt cei cu scopul îngust? Ei sunt cei a căror practică este concentrată pe ei înșiși.

Sunt oameni a căror minte în prezent nu este pregătită și când încercăm să-i atragem spre Dharma ei nu sunt interesați, pentru că sunt prea de ocupați cu ei înșiși. De aceea maestrul ne spune: cei care nu sunt apți să audă Dharma la nivelul scopului înalt, predă-le Dharma scopului îngust.

Profund și vast

Ce înseamnă este profund și vast? Este important să vorbim despre aceste lucru.

Câmpul de merite este reprezentarea celor trei diamante. În mijlocul câmpului stă Buddha, care îl reprezintă pe al nostru Lama. În spatele lui stau toți Lama liniei noastre de învățături, prin care Dharma a trecut și a ajuns la Lama. Deoparte și de alta a lui Buddha stă Maitreya și Manjushri, iar în jurul lor sunt liniile de maeștri. Ele reprezintă ceea ce este profund și ceea ce este vast.

Manjushri stă partea stângă și reprezintă înțelepciunea. „Ceea ce este profund” se referă la înțelepciunea vacuității.

                                                                                                            Sabmo

În tibetană, sabmo ceea ce este profund.

Manjushri reprezintă linia prin care se transmite înțelepciunea vacuității.

Avalokiteshvara sau Maitreya, reprezintă compasiunea, linia compasiunii. Acest lucru se numește ceea ce este vast.

În tibetană:                                                                                                            Gya chen

De ce se numește vastă? Pentru că se referă la acțiunile bodhisattva care sunt menite să aducă binecuvântare tuturor ființelor, așa că aceste acțiuni sunt vaste. Deci „ceea ce este profund și vast”, împreună, înseamnă înțelepciune și compasiune. Este ceea ce se predă în scopul înalt.

De aceea maestrul ne spune: Nu preda celor cu scopul îngust ceea ce este profund și vast pentru că nu te va înțelege, nu are capacitatea în prezent să practice la acest nivel, așa că învață-l la nivelul la care se află.

Fiecare parte a învățăturii lui Buddha trebuie respectată

Maestrul ne spune:

Respectă toată Dharma în mod egal: cea a scopului îngust și cea a scopului înalt.

Respectați toată Dharma în mod egal, ceea ce aparține aspectului îngust și cel al aspectului larg” – aceasta este o altă regulă a comportamentului etic.

– Există Dharma scopului îngust.

Ce se predă în ea? Se predă Refugiul, impermanența și legile karmei. În ceea ce privește moralitatea sunt predate legile morale, la nivelul Pratimoksha, ale jurămintelor de eliberare. Practicantul de aici se antrenează în toate aceste antrenamente pentru a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Există Dharma scopului de mijloc,

în care o practicantul își dezvoltă dorința de a ieși din existența samsarică, în timp ce îşi cultivă Refugiul și meditația, punând accent pe respectarea moralității.

Numai această Dharma nu va duce la iluminarea deplină. Și din acest punct de vedere ea este la un nivel scăzut. Acest tip de Dharma a fost transmisă de Buddha și poate duce la Nirvana. Este foarte important să nu o subestimăm deoarece ea este practicată și pe Calea cea Mare. Trebuie să înțelegem că are un rol important, pentru că sunt oameni cărora le este utilă. Ar trebui respectată în aceeași măsură ca Dharma scopului înalt, pentru că ea este inclusă în practica scopului înalt!

Dar, în versetul 90, maestrul Shantideva ne spune: „Nu preda Dharma inferioară celui pregătit pentru scopul înalt.” Pentru cei care sunt deja pregătiți să audă despre acțiunile lui Bodhisattva, nu le restrânge perspectiva, dă-le învățătura care îi va aduce la iluminare deplină.

Diferitele jurăminte trebuie respectate

Maestrul când spune „Nu abandona niciodată codul moral! se referă la faptul că ar trebui să ne comportăm în așa fel încât ceilalți să nu-și piardă credința în Dharma. Nu dorim să-i îndepărtăm de Dharma încălcând jurămintele. Pentru că atunci când ei vor vedea asta, pot să se îndepărteze de Dharma. Trebuie să-i atragem pe oameni spre Dharma și să nu-i alungăm de la Dharma. Dacă cineva predă Dharma și se comportă furios sau denotă zgârcenie, asta nu-i va apropia [pe elevii lui] de Dharma.

A nu induce oamenii în eroare cu privire la practică

Maestrul spune: „Și nu înșela pe nimeni în ceea ce privește sutra sau tantra”.

Sunt unii care predau învățăturile sutrice sau tantrice și spun: „Este suficient să spui câteva rugăciuni pe zi și asta te va scoate din suferință!”. Și există profesori care predau așa, chiar și astăzi.

Așa că [Maestrul] spune: nu înșela pe nimeni! Dacă [ei] nu intră adânc în practică și nu-și dezvoltă o practică meditativă, vor avea foarte puține realizări.

– Am spus că pentru a atrage oamenii spre Dharma este [necesar] de a dărui lucruri materiale sau corpul atunci când este adecvat de a da.

– De asemenea, să ne asigurăm că se comportă respectuos.

– Un alt aspect de a atrage oameni către Dharma, este să predăm în funcție de nivelul elevilor noștri. Celor care nu sunt pregătiți pentru scopul înalt le vom preda scopul îngust. Dar cei care sunt cu adevărați apți pentru scopul înalt, nu le diminuăm aria de învățat.

– Și va trebui să predăm fiecărui elev cel mai înalt nivel la care este pregătit în prezent [în acel moment]. Profesorului îi este impus să nu oprească elevul. Când elevul este pregătit pentru următorul nivel, el va trebui adus imediat la următorul nivel. Un profesor trebuie să fie maestru în asta. El vorbește la toate nivelurile. Unii aud într-un fel, alții în alt fel.

Lama Dvora Hla spunea:

L-am văzut pe Ken Rinpoche făcând asta în perioada când am studiat cu el. De-a lungul anilor am învățat să-l aud la un nivel complet diferit. Asta nu înseamnă că el nu a spus lucrurile și înainte – [Ba da,] numai că eu nu le-am auzit. Tibetana mea a progresat și ea. Și când voia să spună lucruri secrete, le spunea în tibetană. Așa că am avut un motiv bun pentru a învăța tibetana.”

Din lectura cursului:

A doua parte: Nu preda celor cu scopul îngust ceea ce este profund și vast, celor care nu sunt apți să primească aceste învățături. Și nici femeii neînsoțită de bărbat.

Respectă toată Dharma în mod egal: cea a scopului îngust și cea a scopului înalt. S-a mai spus că ar fi o infracțiune discriminarea între diferitele părți ale învățăturii – spunând, de exemplu, că învățăturile scopului înalt sunt superioare celor ale scopului îngust, una mai bună ca alta; una conduce spre iluminare, iar cealaltă nu; sau ceva de genul acesta. Prin urmare, ar trebui să urmez un cod de comportament în care să le respect pe toate în mod egal și să le pun în practică pe fiecare.

Iată a treia parte: Nu preda Dharma inferioară celui pregătit pentru scopul înalt; pentru că se spune că ar fi o încălcare a jurămintelor să-l conduci pe calea ascultătorilor, de aceea nu face asta niciodată.

De asemenea, nu abandona vreodată codul moral, aceasta este moralitatea înfrânării de sine: și nu înșela pe nimeni în ceea ce privește sutra sau tantra; Nu spune cuiva care este apt pentru învățătura profundă că tot ce trebuie să facă pentru a se purifica este să recite învățăturile deschise și secrete cu voce tare.”

Trei moduri de comportament de a atrage oamenii spre Dharma

Vom enumera trei principii pentru practicarea antrenamentului în activități care mențin opiniile bune ale altora despre Dharma și care împiedică să fie poluată de fapte rele.

  1.  Evitarea tipurilor de comportament neadecvat și care i-ar face pe alții să-și piardă credința.

                                                       Lu kyi chulam nyepa dang che shing shen ma depa pangwa

Lu kyi chulam moduri de comportament,
Nyepa dang che poluarea prin fapte rele,
Shing  și,
Shen ma depa  lipsa de credință la alții,
Pangwa  a abandona.

Adică, practicăm abandonarea comportamentului care ne vor face să fim poluați cu fapte rele și îi va face și pe alții să-și piardă credința, atât în noi, cât și în Dharma.

Versetul 91:

Asigură-te să acoperi bețișorul de curățat,
Și fă la fel și când ai scuipat.
De asemenea, este rușinos să urinezi
În locuri publice sau în apă.

Acest verset se referă la jurămintele călugărilor. Jurămintele sunt foarte detaliate despre cum să urineze etc. și unde. Un bețișor de curățat este ca o scobitoare, iar când am terminat să ne mai folosim de el, nu doar [nu] îl aruncăm pe jos, ci îl acoperim astfel încât să nu murdărească pe nimeni. De asemenea, nu trebuie să scuipăm în locuri în care cineva poate trece și călca pe el.

Din lectura cursului:

Prima parte: Bodhisattva care au părăsit viața de acasă trebuie, cu excepția cazurilor care sunt permise în mod special, să păstreze cu strictețe fiecare detaliu al codului de comportament care a fost dat în colecția de scripturi dedicate disciplinei, care este comun atât Marii Căi, cât și a Căii Mici. Chiar și acei bodhisattva care nu au părăsit încă viața de acasă ar trebui să respecte aceste reguli, pentru a nu-i determina pe alții să-și piardă credința.

Asigură-te că acoperi bețișorul de curățat, pe care îl folosești să-ți cureți dinții, cu pământ sau ceva asemănător și fă la fel și când ai scuipat. De asemenea, dacă urinezi, sau arunci excrementele sau mucusul din nas, în locuri publice sau în apă, pe care le folosești în comun cu alții, este o rușine care va face ca puternicele făpturi ale plăcerii și alte asemenea lor să te respingă.

Versetul 92:

Nu-ți umple gura cu mâncare,
Nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi.
Nu sta cu picioarele întinse.
Și nu-ți freca ambii umerii.

Acestea sunt din nou jurămintele legate de călugări:

– În primul rând, trebuie să te comporți cu respect, nu-ți umple gura cu mâncare, nu plescăi, nu face zgomot când mănânci, nu mânca cu gura deschisă – ce ți-a spus mama acasă, asta scrie aici. Când vrei să atragi oamenii spre Dharma, dă [un bun] exemplu personal.

– Nu-ți întinde picioarele când stai. Noi nu avem această regulă, dar în acele vremuri a sta cu picioarele întinse spre cineva era o insultă foarte mare.

Geshe Michael povestea că atunci când lucra la fabrica de diamante, era și o femeie thailandeză care lucra cu ei. Oamenii când stăteau jos își întindeau picioarele și pentru ea acest lucru era teribil de jignitor. Nu a mai suportat asta și și-a dat demisia.

– Și nu-ți freca ambii umerii

Comentatorul nostru Gyeltsab Je spune: „Dar este în regulă să-ți freci umerii pe rând”.

Ideea este că atunci când stăm la o lecție de Dharma, nu ne comportăm cu lipsă de respect. Elevul, nu stă relaxat în timp ce profesorul vorbește. El trebuie să fie atent, să stea așa cum trebuie și să se concentreze asupra profesorului. De asemenea, să arate respect prin limbajul corpului său față de profesor. Ken Rinpoche era foarte atent la aceste lucruri. Desigur că excludem cazurile în care oamenii nu puteau sta pe jos sau aveau probleme de sănătate. Odată, la lecție, o femeie a stat cu pălăria pe cap, iar Ken Rinpoche i-a zis să-și dea jos pălăria.

Din lectura cursului:

„Nu-ți umple gura mâncare, în timp ce mânci, nu mânca cu gura deschisă și nu plescăi când mănânci. Când stai pe tronul Dharmei sau pe un scaun similar, nu sta cu picioarele întinse pentru a atinge podeaua etc. Și nu-ți freca ambii umerii. Dar este permis să te freci pe umeri, pe rând.”


Versetul 93:

Nu rămâne niciodată singur cu o femeie,
Într-un vehicul sau în pat.
Evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă,
În mod clar sau cunoscut.

Așa este regula, nu trebuie subminată credința oamenilor. Deci, dacă cineva este călugăr, nu trebuie să rămână singur cu o femeie care nu-i este rudă într-un loc care poate da naștere la bârfă. Deci, trebuie menținute bunele maniere.

În versetul 89 s-a spus „nu preda femeii neînsoțită de bărbat”. Bineînțeles că maestrul se referă la călugări.

Deci, nu învățăm femeia în particular, pentru că nu va arata bine.

Din lectura cursului:

„[Fiind călugăr] Nu rămâne niciodată singur cu o femeie, într-un vehicul cum ar fi pe un cal etc., sau în pat. Chiar și acei Bodhisattva care sunt laici ar trebui să evite să rămână împreună cu femei care nu sunt rudele lor.

Pe scurt, evită tot ceea ce subminează încrederea colectivă, orice fel de comportament care ar putea determina oamenii din lume să-și piardă credința, fie că este ceva care va crea în mod clar o problemă sau ceva care trebuie cunoscut, care este specific locului sau timpului respectiv și, prin urmare, ceva de care s-ar putea să nu fi deja conștient, dar cu care ar trebui să te familiarizezi.”

  1. Cum să te comporți când le arăți altora calea și altele asemenea.

Acum vine o altă regulă al cărei scop este să păstreze părerea bună a altora despre Dharma și aici ne referim la comportamentul respectos al călugărilor care o predau:

                                                                           Lam la sokpa tunpay tse jitar jawa

Lam  cale, drum,
La sokpa etc.,
Tunpay tse  când arătăm, când indicăm,
Jitar jawa  cum să te comporți.

Cum să ne comportăm când arătăm calea cuiva și altele asemenea.

Versetul 94:

Nu arăta niciodată cu degetul ceva,
Folosește-te de toată mâna dreaptă
Cu gest de respect.
Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.

Este considerat nepoliticos să arătăm ceva cu degetul. Chiar și când dăm ceva facem asta cu ambele mâini și cu mâinile deschise, nu spunem: „ia!”. Pot fi lucruri mărunte, dar de fiecare dată când facem ceva cu respect acumulăm binefaceri.

Din lectura cursului:

Iată a doua parte: când arăți ceva cuiva, nu arăta niciodată cu degetul sau cu degetele individuale ale mâinii stângi, deoarece ar fi ceva insultător. Folosește-te de toată mâna dreaptă, adică folosind toate degetele mâinii tale drepte, cu gest de respect, întorcând palma în sus. Așa ar trebui să-i îndrumi pe cei care sunt pe drum.”

Versetul 95:

Nu gesticula cu mâinile niciodată,
Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit,
Sau din degete pocnind,
Pentru că a acționa diferit,
Ar arăta că ești de control lipsit.

Din nou, apare ideea de a fi în control. Practicantul Bodhisattva dorește să-și dezvolte Drenpa și Sheshin, și conștientizarea. El vrea să-și controleze mintea tot timpul și nu să-l târască mintea acolo unde vrea ea. Și dacă vrem să atragem oamenii spre Dharma, trebuie să ne comportăm respectuos.

Din lectura cursului:

Nu gesticula cu mâinile niciodată, decât dacă este pentru un anume scop, deoarece acest lucru poate duce la neglijență. Ci mișcă-le cu modestie, abia auzit, sau din degete pocnind, pentru că a acționa diferit ar arăta că ești de control lipsit și va face (acest) zgomot prea tare.”

  1.  Metoda potrivită de a dormi

                                                                                         Nyelway kunchu jitar jawa

Nyelwa — a dormi.

Cum să mergem la culcare.

Versetul 96:

Întinde-te să dormi în direcția dorită,
La fel cum Salvatorul s-a culcat pentru a trece în „nirvana”,
Vigilent, încă de la început –
Să fi sigur că te trezești repede din somn.

Acest verset prezintă al treilea mod de a ne comporta pentru a atrage oamenii spre Dharma și anume cum ne culcăm. Aici nu mai este vorba despre ceilalți, ci între mine și mine. Recomandarea lui este să ne culcăm așa cum s-a culcat Buddha când a trecut în Parinirvana. Buddha s-a culcat pe partea dreaptă, capul sprijinit pe mâna dreaptă, iar piciorul stâng era așezat pe cel drept.

Recomandarea este ca Bodhisattva să doarmă așa.

În acest verset apare [cuvântul] „vigilent”. Somnul este pentru satisfacerea nevoi biologice și atât. Nu ne scufundăm în el, nu ne complacem în el. Decidem dinainte ca atunci când am terminat de dormit să ne trezim imediat și să fim gata de a face fapte virtuoase.

Un alt punct important prezentat aici este că atunci când ne culcăm, să încercăm să ne concentrăm pe obiect înalt, cum ar fi Buddha, sau Lama, dacă avem. Ne folosim aici de reamintire și vigilență. Încă de la început, pe măsură ce vine somnul, trebuie să încercăm de a ne păstra o stare a minții luminoasă, în care ne umplem mintea cu lumină, și intenționăm ca trezirea să fie rapidă.

Când adormim, să ne gândim că ne protejăm corpul cu ajutorul somnului [prin odihnă], pentru ca apoi să putem face fapte virtuoase.

Din lectura cursului:

Iată a treia parte: Când te culci, fă-o imitând poziția Salvatorului care s-a culcat pentru a trece în „nirvana”. Adică, mai întâi întinde-te să dormi cu capul în direcția dorită. Stai culcat pe partea dreaptă, cu piciorul stâng peste cel drept, capul să fie sprijinit de mâna dreaptă și învelește-te frumos cu roba ta de Dharma și dormi așa.

Când te culci, ar trebui să te concentrezi pe un obiect virtuos prin a te folosi de reamintire și vigilență. Încă de la început, pe măsură ce vine somnul, trebuie să te asiguri că îți vei păstra o stare a minții luminoasă, în care lumina îți umple mintea, cu intenția de a fi sigur că te trezești repede din somn. Când adormi, ar trebui să te gândești la modul în care îți protejezi corpul cu ajutorul somnului, pentru a putea mai târziu să faci multe fapte virtuoase.

Rezumat

Maestrul încheie cu versetul 97:

Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate –
Așa cum spun învățăturile.
Perseverează în a te antrena în aceste acțiuni
Până când le vei implementa.

Avem aici o listă lungă de acțiuni a căror scop este să ne aducă la aspirația spre iluminare, să ne aducă la iluminare. Direcția este de a persevera în aceste acțiuni, inclusiv în desăvârși cele șase perfecțiuni, inclusiv în aducerea oamenilor la Dharma.

Acesta este un antrenament lung care necesită mult timp. Așa că aici Maestrul ne roagă fierbinte să perseverăm și să practicăm aceste acțiuni, până când va veni momentul când vom deveni maeștri în aplicarea fiecăruia dintre aceste moduri de viață.

Din lectura cursului:

Iată al doilea punct a părții anterioare: Acțiunile războinicului spiritual sunt nelimitate – așa cum spun învățăturile, diferitele scripturi și comentariile care explică adevărata lor intenție. Nu le vei putea realiza niciodată pe toate în prezent. Așa cum am menționat mai sus, perseverează în a te antrena în aceste acțiuni, încă de la început, până când va veni momentul și vei implementa fiecare dintre aceste moduri de a trăi.”

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții

 

 

 

 

 

Lecția 10a – ACI 10

 Cursul 10

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
Prima parte

Nivelul trei al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 10a

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Primul lucru despre care vom vorbi în această lecție este despre perfecțiunea generozității – Jinpa. Și am spus că există

Trei tipuri de generozitate:

a. Primul tip: a dărui bani și lucruri materiale.

Adică: mâncare, haine, bani. Tot ce este material. Trebuie să ne depășim puțin egoismul, dorința de posesiune pe care le avem, pentru a putea dărui. Practica care învinge zgârcenia este de a dărui altora.

„Bluza mea”

Dacă stăm să ne gândim o clipă la bluza pe care o purtăm, este ea a noastră? Ce înseamnă că bluza este a mea? Puteți spune: „Cum adică nu este a mea, am cumpărat-o, am plătit-o cu banii mei”, și asta este adevărat. Dar oare asta mă face să fiu proprietarul ei? Dețin controlul asupra ei? Cineva va putea să vină și să mi-o fure și s-a terminat dreptul meu de proprietate asupra ei.

Este foarte important să observăm că avem ideea că „am plătit, deci este a mea”. Așa că pot decide, dacă o dau sau nu. Faptul că am cumpărat-o îmi dă dreptul de a decide dacă o dau sau nu.

Pot să fiu sigur că mâine va fi a mea? Ori mi-o va lua cineva, ori moartea mă va despărți de ea și altcineva o va purta. Am multe lucruri pe care le poartă deja altcineva, pentru că am decis să le dau.

Lucrurile pe care le dețin este bine să le tratez ca pe un depozit care mi-a fost încredințat pentru un timp. Sunt ca un contabil care gestionează bunurile, iar într-o zi va veni altcineva care se va ocupa de ele. Și asta e tot. Totul este temporar, efemer. Momentan, lucrurile ne-au fost încredințate datorită karmei pe care am acumulat-o, atunci când am dăruit altora. Și când această karma se va termina, depozitul va trece în mâinile altui proprietar.

Acest mod de a vedea lucrurile sau această concepție – că lucrurile ne sunt încredințate temporar în funcție de karma care rodește și când această karmă se termină lucrurile ni se vor lua – este foarte, foarte utilă pentru că ne ajută să ne eliberăm de atașamentele noastre față de lucruri.

Dacă dăm cuiva lucruri, asta îl poate ajuta, dar nu îi va rezolva cu adevărat suferința. Poate că îi va ușura necazul în care se află, dar asta nu-l scoate din suferință.

Cu toate că înțeleg că a da lucruri materiale nu este ajutorul suprem pentru cineva, ca bodhisattva doresc să-mi perfecționez generozitatea,

– pentru că vreau să mă eliberez de dorința de a poseda lucruri

– pentru că îi ajut pe ceilalți,

– și pentru că vreau să-mi desăvârșesc virtuțile nobile.

b. A dărui protecție

Al doilea tip de generozitate este protecția împotriva fricii. A-i proteja pe alți de vătămări, de hoți, de tâlhari, etc.

Este important ca motivația noastră să fie foarte pură în acest sens. Vedem un hoț de buzunare care fură de la o doamnă. Trebuie să o apărăm? Desigur, dar trebuie să avem întotdeauna inima deschisă, întotdeauna din compasiune față de cel care fură.

c. A dărui Dharma

Acest tip de generozitate este cea mai înaltă formă de dăruire, deoarece îi învață pe alții cum să-și genereze abundența pentru ei înșiși, fără ca noi să fim nevoiți să le oferim tot timpul hrană, băutura și protecție. În acest fel ei vor învăța singuri cum să-și creeze karma care să le aducă ceea ce au nevoie. Apoi, [la rândul lor] ei îi pot învăța pe alții și în acest fel generozitatea va continua fără limită. De aceea este cea mai înaltă protecție.

Când vorbim despre Dharma, nu ne referim neapărat la lecțiile frontale de Dharma.    [lecţii frontale = lecţii predate de profesor direct, la sală… în faţa studenţilor]. Dacă simțiți că puteți transmite cuiva cunoașterea sau înțelepciunea, este minunat. Dar mai important decât cuvintele pe care i le spuneți, este să-l ajutați să ajungă la conștientizări în inima lui.

Voi nu știți unde se termină dăruirea Dharmei. Când învățăm pe cineva – despre vacuitate, sau karma, sau despre modul în care lumea sa este determinată de felul în care se comportă cu alții – el începe să acumuleze karma, începe să transmită altora, fără ca noi să știm cui. Această karmă se amplifică, pentru că ea continuă mai departe. Toate acestea vă aduc dobândă.

Ce se întâmplă când acumulăm suficientă karmă? În ziar apare știrea că oamenii de știință au descoperit cum să genereze energie dintr-o jumătate de cană cu apă. Așa se întâmplă, așa va apărea karma. Descoperirile științifice se întâmplă, când oamenii acumulează karma pentru a le vedea în lumea lor.

Descoperirile științifice nu există de la sine.

Factori care sporesc generozitatea

Am spus că, în calitate de bodhisattva, dorim să devenim specialiști în acumularea rapidă a karmei bune, puternice.

Lucruri care fac rezultatul karmic să fie mai puternic

Ne vom referi acum la lucruri care fac karma puternică

1. A acționa în flux, continuu

Gyun du — în flux, continuu
Jawa       — a face, a acționa.

Gyundu Jawa înseamnă a face continuu fapte bune. Nu ne mulțumim să facem doar o faptă bună, ci în fiecare zi facem ceva bun.

Dacă ne-am hotărât să vizităm o bătrână singură, o dată sau de două ori pe săptămână, nu facem asta o dată și am terminat cu vizitele. Trebuie să facem asta continuu, să dăruim altora tot timpul, chiar și ceva mic, un cadou, dar nu o dată, ci de fiecare dată. Această continuitate intensifică foarte mult karma.

2. A dărui cu emoție și motivație puternică

Al doilea lucru, care intensifică cu adevărat karma, este de a face fapta bună cu emoție și motivație foarte puternică.

Dunpa   — intentie, motivație,
Drakpu — puternic,
Jawa      — a acționa, a face.

A acționa cu motivație puternică.

Deci, dacă acțiunea este față de Dharma, ea trebuie făcută din mult devotament. Dacă dăruim cuiva ceva care are nevoie, trebuie să o facem cu multă compasiune.

Bodhisattva când dă un bănuț cerșetorului, își amintește de vacuitatea celor trei sfere și își spune: „Datorită acestei fapte de generozitate, într-o zi vei fi elevul meu și eu te voi învăța Dharma și vei ajunge la iluminare datorită mie. Acum ne creăm o legătură karmică”.

Mulți dintre voi cunoașteți povestea despre Buddha, tigroaica și cei patru pui. Se spune despre Buddha că într-o viață anterioară, fusese un mare Bodhisattva. Într-o zi mergea pe câmp și văzu o tigroaică ghemuită, înfometată, iar în jurul ei stăteau patru pui. Tigroaica era rănită, flămândă și epuizată de putere. Puii plângeau pentru că mama lor nu avea lapte. Buddha decide să se sacrifice pentru a ajuta tigroaica. El îi oferă brațul său de mâncare, dar tigroaica era atât de epuizată încât nu mai avea putere nici să-i mănânce brațul, așa că Buddha își tăie brațul pentru ca mirosul de sânge să stârnească tigroaica.

Povestea spune că tigroaica îi mănâncă trupul și își hrănii puii. Buddha în acest timp își spuse: „Datorită acestui fapt, va veni ziua și veți ajunge la iluminare prin mine”.

Se povestește că după ce Buddha s-a iluminat și s-a ridicat din meditația iluminării, primii pe care i-a întâlnit au fost cinci călugări, Bhikkhu care au devenit discipolii săi. Se spune că timp de șase săptămâni nu a predat nimic. Buddha își spunea: „oamenii nu vor înțelege, nu pot să le transmit ceea ce este dincolo de cuvinte, nu vor putea pricepe”.

Călugării îi cer învățătura și datorită legăturii karmice puternice care o avea cu ei, le transmise cele patru adevăruri nobile. Povestea spune că atunci când Buddha le-a transmis prima oară cele patru adevăruri, cel care fusese tigroaica în viața anterioară, ajunge Arhat, iar ceilalți percep direct vacuitatea. Apoi spune adevărurile a doua oară, cel care a devenise Arhat, ajunge la următorul nivel, iar cei care percepuseră vacuitatea devin Arhat. A treia oară, ajung cu toții la iluminarea deplină.”

Aceasta este povestea legăturii karmice. Bodhisattva, în timp ce dăruiește își spune: „Astăzi ai nevoie de la mine de bani, și eu îți voi da bani. Fie ca datorită acestei generozități, să-ți ofer Dharma în viitor și să poți ajunge la iluminare”.

3. Generozitatea ca antidot

Al treilea aspect care întărește karma este să facem fapta ca antidot.

Mitun chok  — ceva opus, contra.
A practica generozitatea ca antidot.

Când dăruim, o facem cu intenția de a fi un antidot la cele trei otrăvuri.

Ce dăruim? Dăruim mai ales lucrurile de care suntem foarte atașați. Dăruim lucrul de care nu ne putem despărți. Dacă avem un articol de îmbrăcăminte care ne place în mod deosebit, pe acesta îl dăm.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi aduceau eșarfe, inele, lucruri care știau că îi plac foarte mult.

Există o practică de a dărui mandala. Pentru această practică sunt folosite trei farfurii una peste alta, care se umplu cu orez și pietre prețioase. Este un întreg ritual care ne dă oportunitatea de a aprofunda generozitatea. Este un fel de meditație care se face împreună cu orezul și se fac anumite mișcări. În acest ritual se oferă Muntele Meru, cele patru continentele și subcontinente, precum și toate comorile. Încetul cu încetul umplem farfuriile și la sfârșit punem lucrurile de care suntem cel mai atașați.

Dacă dorim să facem antidot celor trei otrăvuri, de exemplu, putem să-l lăudăm pe cel pe care suntem geloși, să-i spunem ceva frumos, dar fără falsitate. Este un antidot minunat împotriva geloziei. Gelozia va trece foarte repede.

4. A dărui unui obiect puternic

O a patra modalitate de a intensifica karma este de a dărui unui obiect puternic.

Yunten    — virtuți spirituale,
Yunten dang denpa — cel care are virtuți spirituale.

A dărui ființelor care au virtuți înalte.

Asta înseamnă de a dărui:

– profesorilor,Â
– Lamei,
– celor Trei Diamante.

Pentru ce au nevoie de bolurile mele cu apă? Cele trei diamante nu au nevoie de bolurile mele cu apă. Dar dacă eu le consider ca fiind înțelepciunea și compasiunea pe care într-o zi le voi realiza în inima mea, și că datorită lor și a învățăturilor voi putea ieși din suferință și îi voi putea scoate și pe toți ceilalți din suferință, [atunci] ele devin un obiect foarte înalt și sfânt pentru mine.

Deci, a dărui unui obiect sfânt este o karmă incredibilă. Aceste obiecte au nevoie de generozitatea mea? Nu! Trebuie să le dăruiesc? Da! Trebuie să le ofer apă? Nu pot face asta doar în mintea mea? Sigur că putem. Și sper că cei care și-au luat refugiul faceți asta. Dar când dăruirea este însoțită și de actul fizic, înregistrarea mentală este mai puternică.

Budismul tibetan este foarte puternic în a se exprima prin cele trei porți de exprimare: corpul, vorba și gândul. De aceea le mobilizăm pe toate trei. Ne prosternăm fizic și mental, dăruim fizic și mental.

Când cineva a perceput direct vacuitatea, dorește imediat să dea celor Trei Diamante, pentru că le-a întâlnit deja, l-a întâlnit pe Buddha, s-a întâlnit cu Dharmakaya. Nu trebuie să facem asta în văzul lumii, ci în secret.

Lama Dvora Hla povestește despre Geshe Michael:

„Geshe Hla ne-a spus că după ce a perceput vacuitatea și-a vândut singura mașină pe care o avea. Pentru că mașina era foarte veche, negustorul de mașini i-a oferit doar o sută de dolari. Geshe Michael știa că mașina valora mult mai mult, dar nu a vrut să murdărească actul de generozitate, pentru că banii îi va dărui ca ofrandă celor Trei Diamante.

A luat o sută de dolari – nu știu dacă asta a fost suma exactă, dar oricum suma era cu mult mai mică decât valora mașina – și s-a dus și a cumpărat două diamante. Pe unul l-a aruncat în mare, iar pe celălalt l-a pus pe altar.

Într-o zi, Ken Rinpoche l-a găsit și i-a spus: „Ah, ai pus un diamant aici!”. Și acel diamant a fost folosit să sprijine Sera Mey.

Cum adică să cumperi un diamant și să-l arunci în mare? Este contrar obiceiului nostru. Noi spunem: „Dacă ai bani, dă-le bani săracilor!”. Dar aceasta este dăruirea cea mai mare. Din punct de vedere material, acest act este inutil și nici nu aduce vreun beneficiu material cuiva. Dar spiritual, este un act care spune: „Acum dăruiesc celei mai înalte ființe care există”. Pentru Geshe Michael, mașina fusese ultimul bun pe care îl mai avea.

Este un act de credință puternică, iar credința puternică este un factor extraordinar pentru progresul practicii. Este și karma de a dărui obiectului sublim pe care l-a întâlnit direct. Nu este ușor la început.

Care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe ceilalți? A ajunge la iluminare. Cum vom ajunge la iluminare? Mai întâi trebuie să ne apropiem de cele trei diamante. Cum ne apropiem de ele? Dăruirea de ofrande este cea care ne apropie de ele. Ne aduce mintea aproape de ele.

Deci dăruirea de ofrande poate fi un act foarte puternic. Depinde cu ce motivație o facem și câtă înțelegere avem. Dacă aruncăm un diamant în mare, nu are sens. Mai bine dăm bani săracilor. Dar când ajungem la toate aceste conștientizări înalte, atunci actul va fi foarte puternic și poate da roade foarte repede. Și este important să facem cu o motivație puternică. Și s-o facem în secret.

5. A dărui celor care ne-au ajutat foarte mult

A cincea modalitate de a intensifica generozitatea este de a dărui oamenilor care ne-au ajutat mult.

 

Pendokpa — cineva care ne-a ajutat.

Să dăruim celor care ne-au ajutat foarte mult, cum ar fi părinții noștri care ne-au dat un corp și o minte umană cu care să putem ajunge în paradisul suprem și așa mai departe. Cel care ne-a ajutat mult este un obiect mai puternic.

6. A dărui celor care suferă

Dukngel    — suferință,
Dukngel chen  — cel care suferă.

A dărui celor care suferă.

A dărui cuiva care suferă, care este în necaz, obosit, stresat, cuiva care are mare nevoie de ajutorul nostru este mai mult decât a da cuiva care nu are nevoie și nu suferă. Oricine are nevoie reală, are mari necazuri, este un obiect karmic puternic.

În plus de asta, cu cât virtuțile obiectului sunt mai înalte, cu cât generozitatea este mai mare. De aceea generozitatea față de Dharma și față de cei care promovează Dharma este cea mai mare.

Să trecem acum la versetul 81:

Virtutea ta devine mai puternică dacă acționezi
Perseverent, cu entuziasm,
Doar prin antidot, față de cei cu înalte calități,
Față de cei care te-au ajutat în trecut,
Sau față de cei care suferă cel mai mult.

Acest verset rezumă ceea ce am spus mai înainte. Dăruirea trebuie făcută perseverent, cu entuziasm, față de cei cu înalte calități, adică cele trei diamante, sau mari oameni spirituali, sau față de cei care ne-au ajutat în trecut, cum ar fi părinții sau profesorii, sau alții care te-au ajutat într-un anume fel. Sau față de cei care suferă cel mai mult.

Din lectura cursului:

„Iată prima parte. Pentru ca virtutea ta să devină mai puternică, ar trebui să faci eforturi pentru a acționa după cum urmează:

* Să acționezi perseverent de a dărui tot timpul, adică în mod regulat;

* Dăruirea să fie motivată de entuziasm, să fie făcută cu sentimente bune, puternice;

* Dăruirea să fie motivată doar de atitudini precum lipsa de atașament – de gânduri care acționează doar ca antidot la acțiunile negative.;

* Dăruirea să fie făcută față de cei cu calități înalte: obiecte cu calități spirituale înalte, cum ar fi Cele Trei Diamante sau altele asemenea, și față de cei care te-au ajutat în trecut, cum ar fi părinții tăi;

* Dăruirea să fie făcută față de cei care suferă cel mai mult – săracii și altele asemenea.”

Versetul 82:

Când obții controlul asupra lor,
Și vei persevera în a acționa așa,
Atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta,
Chiar dacă nu va fi nimeni
Pe care să te poți baza.

Maestrul ne spune că nu trebuie să-i așteptăm pe alții.

„Iată a doua parte: Când obții controlul asupra lor, adică asupra acelor acțiuni care ar trebui făcute și asupra celor care ar trebui abandonate, și vei acționa din credință și entuziasm pentru a săvârși acte virtuoase și vei persevera în a acționa așa, în acte de bunătate, fără ca cineva să te roage să le faci, atunci binecuvântată va fi orice acțiune a ta, chiar dacă nu va fi nimeni pe care să te poți baza.”

 

Principiul celor două acte

După cum am văzut există diferite liste, o listă cu cele șase perfecțiuni, o listă de jurăminte și avem o listă de obiecte cărora să le dăruim ofrande. Întrebarea este care este ordinea priorităților. Se pun două întrebări:

1. Care este ordinea priorităților între perfecțiuni?   şi

2. Care este ordinea din cadrul fiecărei perfecțiuni?

Aici avem principiul care se numește în tibetană:

Jawa      — faptă, acțiune,
Nyi          — doi
Dompa  — instrucțiune sau studiu.

Instrucțiunile pentru cele două acțiuni.

Cele două acțiuni de aici sunt cele care ne pun în fața necesității de a alege.

 

Ordinea priorităților în practicarea celor șase perfecțiuni

Versetul 83:

Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul
Se practică ca să sporească din ce în ce mai mult;
Nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară:
Și în special, concentrează-te pe binele celorlalți.

Din lectura cursului:

Iată a treia parte: Cele șase perfecțiuni ca dăruirea și restul” – adică toate celelalte perfecțiuni, până la înțelepciune – se practică ca să sporească din ce în ce mai mult; adică să crească în forță. Ori de câte ori te angajezi în perfecțiunea dăruirii, moralitatea sau oricare altă perfecțiune, nu renunța niciodată la cea superioară pentru cea inferioară, concentrează-ți întotdeauna eforturile pe perfecțiunea superioară.

Ceea ce rezultă din aceste rânduri este că, dacă nu poți face două acțiuni în același timp, dintre care una este mai puțin puternică decât cealaltă, și dacă trebuie să alegi între cele două, atunci ar trebui să renunți la acțiunea cu un beneficiu mai mic pentru a preveni pierderea celei mai înalte.

Cum stabilim care fapte sunt superioare și care sunt inferioare? Dacă, de exemplu, există posibilitatea de a alege între îndeplinirea propriilor scopuri sau scopurile altcuiva în această viață prezentă – dacă, prin realizarea unuia, l-ai pierde pe celălalt – atunci trebuie să te concentrezi în principal pe binele celuilalt.”

a. Ordinea dintre perfecțiuni

Vom intra în problema ordinii priorităților dintre perfecțiuni. Cu cât numărul este mai mare, cu atât perfecțiunea este mai înaltă. Dacă trebuie să alegem între două perfecțiuni, o vom alege pe cea mai înaltă în orice moment.

Asta înseamnă, de exemplu, că dacă le putem permite oamenilor să intre în meditație, aceasta este generozitatea cea mai mare. Dacă, de exemplu, donăm și construim un centru de retrageri în care oamenii să-și poată dezvolta concentrarea, aceasta este o generozitate mai mare decât oricare alta. În ordinea perfecțiunilor.

b. Ordinea din cadrul fiecărei perfecțiuni

În cadrul fiecăreia dintre perfecțiuni, cum ar fi generozitatea, în măsura în care ar trebui să alegem între o acțiune mai mult sau mai puțin importantă, va trebui să alegem în orice moment acțiunea de a dărui, și ne putem folosi de lista pe care am menționat-o mai devreme a factorilor care intensifică generozitatea.

 

Perfecțiunea moralității

Vom merge acum la Maestrul Shantideva care ne vorbește despre perfecțiunea comportamentului moral, a eticii morale. Nu vom vorbi despre celelalte perfecțiuni în acest curs. Cursul 11 abordează perfecțiunile 3, 4 și 5, iar cursul 12 abordează a șasea perfecțiune. Vom vorbi de ea când va veni momentul.

 

Trei niveluri de moralitate

Există trei niveluri de respectare a moralității sau de comportament etic.

1. Înfrânarea de sine și evitarea vătămării altora

Primul nivel este nivelul jurămintelor de eliberare. Care sunt jurămintele de eliberare? Cele zece jurăminte, preceptele de eliberare sau toate jurămintele monastice, pe care nu le avem, dar intră și ele în această categorie. Ce caracterizează acest nivel? Înfrânarea de sine și evitarea vătămării altora. Acestea sunt jurămintele care vin să ne înfrâneze de a-i răni pe alții.

2. Moralitatea care acumulează binefaceri

Al doilea nivel de jurăminte este nivelul jurămintelor Bodhisattva. Care este scopul lor? De a acumula binefaceri sau energie bună. La acest nivel ne străduim să întreprindem acțiunii pentru a acumula binefaceri, astfel încât să avem suficientă karmă bună pentru a percepe vacuitatea. Deci, la acest nivel ne dezvoltăm generozitatea, ne menținem comportamentul moral și ne dezvoltăm răbdarea pentru a acumula binefaceri, ca să acumulăm karma bună, ca să putem merge înainte.

3. Moralitatea de a acționa spre binele tuturor ființelor

Acest nivel este mai înalt decât celelalte, dar asta nu înseamnă că primele două niveluri nu au aspectul de a acționa pentru binele celorlalți. Respectăm primele două niveluri cu motivația de a ne aduce în starea în care să ne putem elibera de orice suferință pe noi și pe toate ființele, și să le aducem toată fericirea.

În schimb, nivelul al treilea îl facem cu o motivație mult mai înaltă. Când oferim ceva, de exemplu dăm apă cuiva însetat, dedicăm această dăruire ca să putem ajunge la iluminare și să ajutăm cu adevărat toate ființele. Aceasta este o motivație cu mult mai înaltă și intensifică foarte mult respectarea tuturor celorlalte jurăminte.

 

Moralitatea de a acționa pentru ceilalți

Versetul 84:

Înțelegând bine asta, fă eforturi
De a satisface nevoile celorlalți.
În aceste cazuri, cei plini de compasiune
Care văd departe, au permis
Chiar și ceea ce este interzis.

Maestrul Shantideva continuă să discute despre moralitatea de a acționa pentru ceilalți.

Gyaltsab Je se referă aici la trei principii.

1. A te devota de a-i ajuta pe alții

Shendun         — pentru alții,
Hlur langwa — a se devota.

A te dedica acțiunilor de a-i ajuta pe alții.

Maestrul Shantideva spune: când înțelegi bine asta, fă eforturi de a satisface nevoile celorlalți.

Din lectura cursului:

« Se poate pune următoarea întrebare: „Bodhisattva ar trebui, așa cum este menționat mai sus, să învețe să înțeleagă bine ce acțiuni ar trebui să facă și pe care să le abandoneze. Înțelegând bine asta, fă eforturi de a satisface nevoile celorlalți.

Și totuși, întrucât satisfacerea nevoilor altora necesită efectuarea unei game mari de acțiuni, nu este posibil ca, în timp ce le săvârșim, noi înșine să păcătuim?” »

Cei plini de compasiune, toți Buddha, văd direct chiar și acele obiecte care sunt „departe”, în sensul că văd direct obiecte greu de perceput. Ei le-au interzis „ascultătorilor” – celor care acționează în principal pentru propriul lor scop – anumite activități, cum ar fi cele șapte păcate ale trupului, vorbirii și ale faptei. Pe de altă parte, în aceste cazuri excepționale, ei le-au permis acelor Bodhisattva să încalce chiar și ceea ce este interzis, adică să săvârșească aceleași acțiuni; atunci când astfel de persoane săvârșesc aceste acte, nu numai că nu sunt o faptă rea, ci mai degrabă devin o acumulare de mare bunătate.

Sutra asupra Mijloacelor îndemânatice, Marele Secret, de exemplu, îl menționează pe căpitanul navei pe nume „Marea compasiune”, care a ucis persoane rele și, prin urmare, a șters mulți eoni din suferința sa viitoare din ciclul vieții. De asemenea, este menționat și incidentul care s-a întâmplat cu un tânăr brahman pe nume Karma.

Fraza „cei plini de compasiune care văd departe” poate fi explicată ca referindu-se la acei bodhisattva – cărora le sunt permise cele șapte fapte ale trupului și vorbiri. [Trebuie subliniat faptul că practica de a efectua una dintre cele șapte fapte rele pentru a acumula o mare bunătate este sever restricționată la cei care au practicat literalmente calea bodhisattva de milioane de ani și nu ar trebui să fie interpretată ca fiind permisă altora.]

 

Conflicte între jurăminte

În versetul 84, maestrul vorbește despre ce se întâmplă dacă ajungem la un conflict între jurămintele. Aceasta este o problemă foarte importantă, pentru că pe măsură ce progresăm pe cale, întrebarea nu este dacă ne dedicăm sau nu timpul Dharmei, ci cărei Dharme ne dedicăm timpul. Cu cât progresăm, nu ne mai întrebăm „Să fac Dharma?” ci „Ce să fac mai întâi? Mai întâi să predau sau să traduc?” Sau „Mai întâi meditez sau mai întâi studiez?”.

 

Jurăminte „naturale” versus interdicții

Deci, ce este prioritar? Maestrul ne spune că încălcarea interdicțiilor este permisă în acest scop. Întrebarea este care sunt interdicțiile.

Iar aici se referă la jurămintele călugărilor. Există două tipuri principale de jurăminte și nu sunt numai pentru călugări:

  • Primul tip de jurăminte se numesc „naturale” adică: a nu ucide, a nu fura. Este ca o lege a naturii. Ele sunt numite „naturale” ca și cum ar fi evident că cei care fac aceste lucruri vor suferi.
  • Aldoilea tip de jurăminte se numesc „proscrise”, sau interzise prin lege. Eu le voi numi „interzise”. Un exemplu ar fi: călugărului îi este interzis să dețină bani pentru a-și putea menține puritatea și să nu fie posesiv. Deci nu este o lege naturală, ci o lege care ajută la promovarea practicii călugărilor.

 

Întotdeauna ar trebui să fie preferat jurământul superior

Bodhisattva are un jurământ care spune că dacă apare situația în care  este benefic pentru ceilalți să se ocupe de bani, atunci va trebui să se ocupe de bani. Deci, există jurământul care spune că atunci când vine momentul să încălcăm o interdicție, dacă nu o încălcăm, am comis o infracțiune mai gravă.

În funcție de nivelul de jurăminte în care ne aflăm, ar trebui să mergem pentru jurămintele mai înalte pe care le-am luat. Pentru că scopul nostru este să ajungem la iluminare cât mai repede posibil. Și cu cât ajungem mai repede la iluminare, cu atât ființele vor suferi mai puțin, pentru că ele depind de noi ca să ajungă la iluminare. Trebuie să mergem întotdeauna spre lucrul cel mai înalt.

 

Jurămintele tantrice

Jurămintele tantrice sunt cele mai înalte dintre celelalte jurăminte și de multe ori respectarea jurămintelor tantrice poate părea să contrazică jurămintele de la nivelurile inferioare.

De exemplu, unui călugăr nu-i este permis să fie cu o femeie, sau unei călugărițe nu-i este permis să fie cu un bărbat, dar tantra este calea cea mai rapidă spre iluminare. Uneori, dacă practica cuiva este suficient de avansată, iar practica tantrică trece prin partener, el trebuie să-și ia un partener. Acesta este un jurământ superior.

Pe lângă asta, avem un alt jurământ care ne spune să ținem cont de ceilalți și să fim atenți la părerea pe care și-o pot face despre noi. De aceea, trebuie să fim atenți să nu încălcăm jurămintele pentru că nu dorim să îndepărtăm oamenii de Dharma. Vrem ca comporta-mentul nostru să servească drept exemplu pentru a atrage oamenii către Dharma.

Uneori trebuie să încalc această regulă, dacă știu că îmi respect jurământul tantric și [astfel] voi ajunge la iluminare mai repede. Și dacă conflictul este cu un jurământ tantric, pe care nu îl pot explica altora, pentru că este secret, aceasta este o situație foarte delicată pentru exterior.

De aceea, trebuie să știm că facem lucrul cel mai înalt și că ne respectăm jurămintele la un nivel superior. Și când ajungem în această situație, trebuie să ținem cont de toți acești factori, să-i cântărim cu atenție și să mergem spre lucrul care aduce cea mai mare binecuvântare, la cât mai mulți oameni.

Și acest lucru nu va fi întotdeauna clar pentru ceilalți: alegerea noastră nu se va potrivi întotdeauna cu criteriile lor, pentru că ne aflăm într-un alt loc. Dar acest lucru nu face ca jurămintele inferioare să fie mai puțin importante. Ele vor rămâne întotdeauna foarte importante.

 

Lasă-ți inima să te conducă

Atunci când căutăm pe cineva cu care să învățăm, unul dintre primele criterii pe care le căutăm la un profesor spiritual este comportamentul etic. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să examinăm comportamentului etic al profesorului. Dacă ni se pare lipsit de etică, nu-i vom acorda încrederea noastră, nu vom învăța nimic de la o astfel de persoană și nici nu ne vom deschide spre ce ar avea să ne dea.

Întrebarea este: Ce se întâmplă dacă profesorul se află în situația în care acționează în conformitate cu jurămintele înalte despre care nu vă poate spune?

Elevul ar trebui să-și verifice inima, dacă are încredere în acest profesor, dacă are încredere în puritatea motivației acelui profesor. Și asta este tot.

În cele din urmă, voi sunteți cei care decideți. Trebuie să vă uitați în inima voastră și să fiți convinși dacă motivația profesorului este pură sau nu. Dacă nu vă veți convinge, nu veți învăța nimic de la el. Nu are rost să continuați cu el. Dar dacă sunteți convinși de profesor, atunci veți spune: „Las deoparte ce nu înțeleg acum și merg mai departe”.

 

Conflictul poate fi o expresie a lipsei de pregătire

De multe ori conflictul apare atunci când nu suntem pregătiți să ne confruntăm cu nivelul următor, așa că spunem: „Oh, sunt într-un conflict care mă împiedică să merg înainte”. Și de multe ori ne creăm un conflict pentru a nu ne confrunta cu următorului nivel. Cu cât avansați mai mult în practică, cu atât ea este mai dificilă și purificarea este mai puternică. Uneori se exprimă sub forma fricii și ne oprește brusc, rămânând blocați în conflicte.

 

Care este cel mai înalt lucru pe care îl putem dărui?

După cum am spus, în dăruirea de ofrande accentul ar trebui să fie pus pe obiectul cel mai puternic.

Care este generozitatea cea mai mare? Nu vorbim acum despre cui dăruim, ci ce anume dăruim. Când mergem să dăruim Lamei ofrandă, care este ofranda cea mai înaltă? Practica noastră.

Cu cât practicăm mai mult ce ne spune Lama, cu atât generozitatea noastră este mai mare. Și aici, trebuie să fim atenți. Pentru că oamenii spun: „Ok, deci voi medita în fiecare zi și asta va fi cea mai mare dăruire. Da, este adevărat, aceasta este cea mai mare dăruire, cu condiția să ajungem la un nivel foarte avansat în meditație. Dar pentru majoritatea dintre noi, care nu am perceput vacuitatea, binefacerea noastră este foarte slabă.

Art Engle, spunea: „Până nu ajungem la un nivel foarte avansat, dăruirea practicii nu este puternică, pentru că practica nu este încă puternică. De aceea trebuie să dăruim lucruri materiale Lamei până vom progresa.”

2. A atrage oamenii spre Dharma

Al doilea principiu pe care Gyaltsab Je îl expune în discuția Maestrului Shantideva cu privire la moralitatea de a acționa în folosul ființelor simțitoare.

Rang  — sine,
Nyepa  — pată, act negativ,
Ma gupa  — pur,
Rang nyepe ma gupar înseamnă fără să fim poluați,
Shen  — alții,
Duwa  — a colecta, a grupa,
Chupa  — acțiuni,
Lappa  — antrenament.

Antrenamentul în activități a căror scop este să-i atragem pe alții către Dharma, fără să fim poluați de faptele noastre rele.

Prima acțiune pe care o menționează Maestrul Shantideva este dăruirea materială. Bodhisattva se folosește de dăruirea materială nu numai pentru a se elibera de atașamente, ci și pentru a-i atrage pe oameni spre Dharma.

Și aici, Gyaltsab Je distinge trei principii în practica de a atrage oamenii spre Dharma.

1. Când dăm sau nu mâncare și îmbrăcăminte

Se  — mâncare,
Gu  — îmbrăcăminte,
Jinpa — a da,
Mi jinpa — a nu da,
Jinpa dang mi jinpa — a da sau a nu da,
Kyepar — mai exact.

Adică, când mai exact dăruim sau nu dăruim altora mâncare și îmbrăcăminte.

Versetul 85:

Mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare,
Împarte toate bunurile tale,
Cu excepția celor trei robe pe care le ai,
Cu cei care au căzut greșit, cu cei fără apărare,
Sau cu cei care s-au angajat în ascetism.

Maestrul spune:

a. Nu mânca prea mult. Când mănânci mai mult decât ai nevoie, este împotriva perfecțiunii dăruirii, pentru că atunci primești ceea ce ar trebui să primească alții.

b. Maestrul se referă aici la călugări. Călugării au trei robe, au un fel de fustă sub care mai au una, iar peste ele roba superioară. De aceea maestrul spune: „cu excepția celor trei robe ale tale, dă tot ceea ce ai, nu păstra nimic!”.

c. Cui vom da? Vom da celor care au căzut greșit. Cine sunt aceștia? Criminalii, hoții. Deci, nu-i judecăm și spunem „Lor nu le dăm!”. Nu! Nu! Du-te și dăruiește tocmai

– Celor care au căzut greșit,

– Celor fără apărare,

– Sau celor care sunt asceți.

Gyaltsab Je spune că cuvântul „asceți” se referă la călugări.

Din lectura cursului:

Ori de câte ori consumi mâncare, trebuie să o împarți și cu următoarele făpturi, dacă sunt în preajma ta: cu cei care au căzut greșit, adică animalelor și spiritelor chinuite; cu cei bolnavi și cu cei fără apărare; și cu cei care s-au angajat în ascetism – referirea este la persoane celibatare, hirotonite.

Trebuie să urmezi sfaturile din fraza „În orice lucru, ia în considerare cantitatea potrivită”, și mănâncă doar cantitatea potrivită de mâncare, fără să comiți vreuna dintre infracțiunile legate de consumul de mâncare. Motivația de a mânca ar trebui să fie aceeași cu cea descrisă în «Scrisoare către un prieten».

Un bodhisattva care este călugăr pe deplin hirotonit ar trebui să fie gata să dea orice bun pe care îl are, cu excepția celor trei robe Dharma ale sale: roba exterioară, roba interioară și roba inferioară. Chiar și cu aceste trei robe, bodhisattva poate să dea orice robe pe care le are în plus, cu condiția să-i rămână cel puțin o robă de fiecare fel, deoarece acest lucru ar fi un obstacol în calea practicii sale de celibat.”

2. Bodhisattva trebuie să-și protejeze corpul

Versetul 86:

Acest corp, cu care înfăptuiești sfânta Dharma,
Nu-i face niciodată nici un fel de rău.
Dacă astfel vei acționa, rapid vei împlini
Speranțele fiecărei ființe vii!

Bodhisattva are datoria să-și protejeze corpul. Acest lucru face parte din jurămintele de protejare a vieții. Face parte din comportamentul etic, de a ne proteja corpul pentru a ajunge la iluminare cu el.

Maestrul Shantideva ne sfătuiește să nu dăunăm corpului în scopuri minore.

Jawa  — act sau acțiune,
Tren tsek  — minor, marginal,
Chedu  — pentru, de dragul, în scopul,
Jawa tren tsek kyi chedu — pentru un scop minor,
Lu  — corp
Nupar  — a dăuna, a răni, a vătăma,
Mi jawar — nu face.

Adică: nu-ţi răni corpul pentru un scop minor.

Dacă ne dedicăm viața atingerii iluminării, trebuie să ne protejăm acest corp. Nu pentru că este pur – el este trecător, făcut din carne și oase, și vine din karma impură –, ci este un mijloc de a ajunge într-un loc pur și, prin urmare, trebuie să îl protejăm.

Din lectura cursului:

„Iată a doua parte: Acest corp cu care înfăptuiești sfânta Dharma, dacă îl protejezi și îl îngrijești cum se cuvine, vei putea realiza obiective mărețe, pentru tine și pentru ceilalți.

Nu-i face niciodată nici un fel de rău doar pentru un beneficiu minor pe care l-ar putea aduce altcuiva. Protejează-l la fel cum ai proteja o rană deschisă. De ce? Pentru că dacă astfel vei acționa, atunci prin resursele și oportunitățile spirituale pe care le-ai găsit de această dată, vei atinge apogeul practicării celor trei antrenamente și în acest fel vei împlini rapid speranțele fiecărei ființe vii.”

După cum spun Cele patru sute de versete:

Ar trebui să vedem acest corp
Ca pe un dușman al nostru;
Și totuși este un lucru
Pe care ar trebui să-l protejăm.
Este o acțiune care creează
Rezerve imense de merite
Trăind o viață lungă
Și în același timp păstrând moralitatea.

3. Și sunt situații în care este potrivit să renunți la corp

După cum știm Buddha și-a sacrificat corpul pentru tigroaică. Cum se potrivește acest lucru cu versetul 86? Aici vine explicația când este potrivit ca un Bodhisattva să-și sacrifice corpul:

Lu jinpar  — a da corpul,
Tongwa  — sacrificiu,
Du — timp,
Dang  — și,
Gupa  — scop,
Shepa  — explicație.

Adică: Explicarea timpului și scopului potrivit pentru care să facă sacrificiul de a da corpul.

Versetul 87:

Niciodată să nu-ți sacrifici corpul
Cu gânduri impure de compasiune.
Ar trebui să-ți dăruiești corpul
Pentru a-ți atinge obiective mari,
Atât în prezent, cât și în viitor.

Atâta timp cât nu am atins acest nivel la care a ajuns Buddha, nu ne dăruim corpul. Dăruirea trebuie să fie pură pentru a acumula mari binefaceri. Doar un mare Bodhisattva care nu mai este atașat de corpul său, îl poate folosi în scopuri înalte. Asta a făcut Buddha.

Nu dăruim ceva ce vom regreta, pentru că dăruirea este incompletă. Pe de altă parte, dacă dăm ceva și așteptăm să primim înapoi, ne-am stricat karma. Dar dacă dăruim înțelegând că vom acumula karma care ne va aduce mai târziu la iluminare – atunci asta este minunat.

Iată a treia parte: Nu există nicio îndoială că Bodhisattva sunt gata, de la bun început, să-și sacrifice trupurile de dragul tuturor ființelor, din adâncul inimii lor. Dar niciodată să nu faci un act de ascetism și să-ți sacrifici carnea corpului tău sau ceva asemănător cuiva care o cere, într-un mod care să implice gânduri impure de compasiune în care ar trebui să îi prețuiești pe alții mai mult decât pe tine; adică în așa fel încât să simți dezgust, sau să-ți regreți fapta mai târziu, sau ceva asemănător. Acest punct este explicat pe larg în «Compendiul practicii», unde este citată o sutră care afirmă că a da lucruri la momentul nepotrivit este opera demonilor.

Cu toate acestea, când vine momentul când te-ai eliberat de zgârcenie și alte obstacole în calea perfecțiunii dăruirii și, când ai putea, fără nici o problemă, să acumulezi printr-un astfel de act o cantitate mare de energie virtuoasă – atunci ar trebui să-ți dăruiești corpul, pentru că aceasta va fi o cauză karmică pentru a-ți atinge obiective mari, atât în prezent, cât și în viitor (în viețile viitoare).”

c. Păstrarea opiniilor bune ale altora despre Dharma

Al treilea principiu cu privire la moralitatea de a acționa pentru binele celorlalți, este menținerea și dezvoltarea opiniilor bune ale altora despre Dharma.

Semchen  — cei ce au minte, adică ființele,
Sem jesu sung  — a-și păstra mintea,
Shing nyepe mi gupay — a nu fi poluat de fapte rele,
Chupa la lappa  — antrenamentul în activități.

Adică, antrenamentul în activități care mențin opiniile bune ale celorlalți în Dharma și evitarea poluării datorită faptelor rele.

Aici, trecem subiectul dăruirii Dharmei: cui este potrivit să dăm Dharma și cui nu, și ce este potrivit să predăm și ce nu. Deoarece dăruirea Dharmei este cea mai înaltă dăruire, acesta este un subiect foarte important pentru toți bodhisattva. Și acesta este subiectul următoarei părți a acestei lecții.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Roata Vieţii