Author: Felician Solomon

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

În continuare vom face o meditație pentru a ilustra ce înseamnă să luăm asupra noastră boala sau durerea altcuiva.

Meditația: A lua durerea altora

Așezați-vă comod, spatele să fie drept. Relaxați-vă cât puteți de mult, dar să nu adormiți. Sunteți relaxați dar și vigilenți în același timp. Așa că vedeți ce trebuie să faceți pentru a ajunge la această stare.

Fiți atenți la poziția în care stați. În meditație, este foarte important ca spatele să fie drept. Dacă stați pe scaun, picioarele trebuie să atingă podeaua.

Mâinile sunt puse în poală, cea dreaptă peste cea stângă. Dacă este necesar, puneți o pernă care să susțină mâinile pentru a nu trage umerii înainte deoarece este important ca trunchiul să fie drept.

Închideți ochii ușor. Umerii să fie echilibrați, bărbia nici prea ridicată, nici prea coborâtă.

Concentrați-vă pe respirație. Urmăriți senzațiile la trecerea aerului prin nări și încercați să numărați zece respirații fără să vă încurcați.

Încercați acum să vă amintiți când v-ați supărat ultima oară. Întoarceți-vă la acest moment și încercați să vi-l reamintiți cât mai clar în mintea voastră. Aduceți-vă aminte de circumstanțele întâmplării și încercați să vă conectați din nou la acel sentiment puternic de supărare care l-ați simțit atunci. Cineva a spus ceva, cineva a făcut ceva, care v-a enervat foarte tare. În scopul acestei meditații vrem să stârnim din nou această mânie chiar acum.

Vom lucra acum cu această supărare, iar dacă vă este greu acum să o simțiți din nou, puteți lucra cu o altă emoție negativă pe  care o aveți în obișnuință. În această meditație vom transforma această supărare. Aceasta este meditația Lo jong, de transformare a emoției negative.

Readuce-ți în minte, această supărare cât puteți mai bine și concentrați-vă pe ea. Încercați să simțiți mânia foarte clar atât în ​​corp, cât și în minte. Puneți-vă din nou, în acea situație care v-a provocat acea furie sau emoție negativă.

Supărarea vă domină și este mai puternică ca voi. Nu sunteți capabili de a o reprima, și ea se ridică în forță și vă stăpânește. Și acum o vom folosi, și o vom transforma în cale.

În timp ce simțiți supărarea, începeți să luați supărarea sau furia oamenilor din jurul vostru. Supărarea voastră crește acum și mai mult, dar ea nu mai este doar a voastră pentru că i s-a alăturat și supărarea celor din jurul vostru.

Atrageți spre voi furia oamenilor din jurul vostru. Faceți efort pentru a adăuga supărării voastre și supărarea celorlalți. Luați în voi supărarea celorlalți, și în același timp în care o experimentați, ardeți-o. Prin faptul că ați luat în voi supărarea celorlalți, ați distrus acum complet supărarea lor.

Continuați să atrageți spre voi supărarea lor. Energia supărării a pus stăpânire pe voi, și trageți spre ea toată energia supărării tuturor celor din jurul vostru, și cercul se extinde cu toți oamenii din orașul vostru, din țara voastră, din întreaga lume. Toate supărările lor le luați în voi, și în acest fel ați eliminat supărarea din ei.

Și când le luați supărarea, luați în voi și rezultatele supărării lor. Acum nu vor mai fi nevoiți să sufere consecințele supărări lor, pentru că ați luat-o în voi și ați ars-o cu supărarea voastră.

Cu ajutorul energiei furiei, care este o energie care arde, o energie a focului, ardem supărarea celeilalte persoane. Lăsați acest foc să ardă supărarea celorlalți și suferința care ar fi putut să vină ca urmare a mâniei lor. În acest moment, karma supărări fiecărei ființe, rodește în voi și o distrugeți acum prin experiența voastră.

Rezultatele supărării: un mediu înconjurător greu, boli, oase rupte, zgomote puternice. Toate aceste rezultate ale supărării și multe altele, toată suferința din această lume, și din infern, rodesc și ard în interiorul vostru acum. Fiecare omor, fiecare crimă, totul arde acum în corpul vostru, în interiorul furiei voastre.

Continuați să ardeți chiar și cauza supărării. Ardeți tendința celorlalți de a fi atașați de concepția greșită care le provoacă suferință, ardeți tendința lor de a vedea lucrurile că vin de la sine. Distrugeți toate acestea prin furia voastră.

Furia voastră este forța care distruge toate aceste lucruri.

Focul furiei voastre devine acum o mare binefacere care distruge suferința celorlalți. Continuați să luați asupra voastră toată suferința lor, orice fel de durere și suferință. Imaginați-vă că le azvârliți în focul furiei voastre, și focul le mistuie complet.

– Vedeți pe cineva a cărui casă a fost distrusă și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul vostru.

– Vedeți o fetiță pe bancheta din spate a mașinii a cărei păpușă a căzut pe geam și părinții nu vor să se întoarcă ca să-i ia păpușa. Copilul plânge și suferă. Luați-i durerea și ardeți-o.

– Vedeți o mamă care intră într-un magazin cu fiul ei, și o bombă explodează acolo și fiul el este ucis. Mama este chinuită de durere. Luați-i durerea și ardeți-o cu focul furiei voastre. Vedeți-vă furia distrugând complet durerea altora.

– O femeie se trezește dimineața și vede că iubitul ei a plecat de acasă și plânge de durere. Luați-i durerea în voi, și ardeți-o.

– Câți oameni sunt acum în lume care sunt în dureri, plâng și suferă? Mergeți la ei, luați-le toată suferința și ardeți-o cu focul furiei voastre.

Puteți deschide ochii.

————

Aceasta înseamnă să luăm suferința altora și să transformăm durerea și suferința altora, inclusiv a noastră, într-un mijloc de a acumula multă bunătate. Acesta este Lo Jong – transformarea. Ne folosim de supărarea noastră. Și în mod paradoxal, cu cât supărarea este mai puternică, cu atât acumulăm mai multe binefaceri, pentru că focul nostru este mai puternic.

Pentru că ce este supărarea/furia? Este o formă de energie pe care o folosim greșit. Acum o vom lua și vom transforma într-un foc care arde durerea.

Aceasta este o meditație foarte, foarte puternică. Și ea se poate face oriunde. Dacă o sămânță karmică rodește, și supărarea ne ia cu asalt, ce vom face atunci? Dacă vom practica această meditație, instantaneu vom folosi această energie pentru a arde durerea și suferința celorlalți. Apoi automat supărarea se transformă în binefacere.

„Instant karma”

Frumusețea acestei practici este că ne folosim energia pentru a distruge furia, pentru a distruge durerea. Aceasta este ideea acelui înger furios care vine și distruge tot ceea ce îmi provoacă suferință.

De fiecare dată când ceva se ridică în mintea mea, orice lucru pozitiv sau negativ, îl pot transforma în binefacere. Iar acest lucru va aduce multă binecuvântare altora.

Este adevărat că ni se pare că luăm furia celorlalți și acum noi suferim. Dar dacă vom practica, vom vedea că se va întâmpla exact invers de ceea ce spune logica noastră normală. Iar logica noastră obișnuită nu este bună, pentru că suferim.

Oamenii care fac această practică, viața lor se va transforma în paradis. De ce? Pentru că acumulează o Karmă extraordinară. Această dorință de a elimina durerea altora în meditație, și mai ales dacă energia este puternică, lasă amprente foarte puternice în mintea noastră. Iar când vor rodi, voi fi forțat să experimentez o lume cu mai puțină durere și suferință. Așa cum Karma mă forțează acum să fiu furios, ea mă va forța să simt plăcere și extaz.

Această practică este potrivită mai ales pentru persoanele care tind să se enerveze mult, de exemplu, sau au alte emoții negative.

Pe site-ul Dharmakaya.ro aveți învățătura „Ucide supărarea”, care vă spune că totul vine din voi, voi ați plantat semințele. Este adevărat că atunci când supărarea a pus stăpânire pe noi, nu este momentul să medităm asupra Vacuității, dar putem în momentele de liniște să facem meditația anterioară. Iar acest lucru va da rezultate frumoase

Putem numi „instant Karma”. Faptul că am plantat semințe atât de puternice de a lua suferința altora, acum nu mai putem suferi. Din cauza corelațiilor.

A te pierde în durerea lor: schimbarea de sine cu ceilalți

Ce se întâmplă când cineva este foarte bolnav? În primul verset din capitolul – corelații, scrie să luăm asupra noastră bolile altora. Când cineva este foarte bolnav și chinuit de dureri fizice puternice, sau are o mare tristețe în inimă, nu este cazul să mediteze asupra Vacuității, pentru că emoția este prea puternică și ne stăpânește.

Soluția este Bodhicitta. Bodhicitta „aparentă” și Bodhicitta „supremă”.

Învățăm să ne pierdem în durere, în ceea ce am numit:

Compararea și schimbarea de sine cu ceilalți

Atunci când avem dureri, am putea să ne amintim că mai sunt și alții care suferă de aceeași durere pe care o avem noi acum, fie că este fizică, fie că este mentală. Milioane de oameni din întreaga lume suferă chiar acum de aceeași durere.

Când luăm asupra noastră durerea lor, prin durerea noastră, vom spune: „Fie ca nimeni acum să nu sufere de această durere, iau durerea lor asupra mea”. Acesta este Dak Shen Je. Ne punem în locul celuilalt, și spunem: „mi-aș dori să nu-l mai doară, să vină la mine durerea lui”. Ne deschidem în fața durerii lor, și suntem gata să o luăm asupra noastră. Oricum mă doare acum, oricum sunt bolnav.

Dacă ne amintim, după ce ne-am antrenat să luăm durerea altora, să ne creăm Bodhicitta, gândul de compasiune, dorința puternică și sinceră de a le înlătura durerea celorlalți, vom vedea rezultate în mod automat.

Va duce automat la Bodhicitta supremă, pentru că mă pierd în ea. Mă pierd în mod deliberat în durerea altora. Spun: „ok, acum mă doare foarte rău. Și pe alții îi doare la fel. Mă pun acum în locul lor și mă pierd în durerea lor”.

Când mă pierd în durerea lor, eu – Dakdzin ( atașamentul de sine)-  Karma se schimbă. Până nu încercați, nu veți ști dacă este adevărat. De fiecare dată când meditația nu reușește, aceasta este practica care trebuie făcută, de a ne deschide, de a ne pierde în durerea celorlalți, de a aduce durerea lor la noi.

Practicarea compasiunii ne deschide inimile. Bum! Înțelegem Vacuitatea. Acesta este motivul pentru care se spune că practicarea compasiunii ar trebui să vină înaintea practicii Vacuității, altfel nu avem nicio șansă pentru că inima noastră este închisă.

Etapele meditației

Voi repeta acum pașii meditației:

1. A lua de la ceilalți o afecțiune mentală.

În prima etapă, avem o afecțiune mentală,  cum a fost supărarea în meditația noastră. În prima etapă a meditației luăm asupra noastră aceeași suferință mentală pe care o au și ceilalți.

Dacă avem o boală, luăm de la alții aceeași boală. Este important de subliniat, că nu păstrăm în noi nicio afecțiune mentală și nicio boală, ci le distrugem în noi, le ardem.

2. A lua de la ceilalți rezultatele karmice ale afecțiunii mentale.

În a doua etapă a meditației luăm asupra noastră nu numai supărarea, sau boala sau o altă afecțiune mentală, ci și rezultatele karmice ale acestei afecțiuni, ale noastre și ale altora. Dacă acea persoană este supărată și apoi Karma se întoarce asupra lui sub forma ori a unui atac de cord, ori este îndepărtat de alții, ori oamenii se supără pe el, vom arde în noi și această Karmă a efectelor supărării lui.

Dacă facem bine această practică, atunci vom arde și rezultatele karmice ale supărării noastre.

3. A lua de la ceilalți sursa afecțiunii mentale, adică ignoranța lor.

În a treia etapă, nu le luăm numai supărarea și consecințele ei, ci și sursa supărării, adică atașamentul lor de sine.

De ce sunt supărați? Cineva i-a supărat. Ei cred că cineva a venit la ei și le-a făcut ceva sau le-a spus ceva. Ei nu înțeleg Vacuitatea, care este sursa suferinței lor. De aceea le luăm ignoranța, neînțelegerea realității lor.

Pentru că dacă înțelegem Vacuitatea celui care ne vorbește, nu ne mai putem supăra pe el. Nu există în afara noastră niciun factor care să ne enerveze, așa cum nu există niciun pix care să vină de la fabrică.

Numai prin faptul că i-am ajutat pe alții să scrie în trecut, pot proiecta pe o bucată de plastic un instrument de scris. Nu există persoană care să mă enerveze, el în sine. De aceea, în momentele mele de furie îmi este foarte greu să-mi aduc aminte de Vacuitatea celui care m-a insultat. Dar poate văd asta la alții.

Dacă am învățat un pic despre Vacuitate, și văd pe cineva care se supără pe altcineva, atunci poate voi înțelege, că supărarea unuia nu vine de la celălalt. Automat plantez în mine semințe de înțelepciune. Pentru că nu mă pot scăpa singur de supărare, fac asta indirect, folosindu-mă de ceilalți.

Focul binefacerii

Ce se întâmplă cu supărarea noastră când facem această practică? Atunci când începem să ne uităm cum alții nu-și înțeleg obiectul supărării lor, nu vom mai continua să fim supărați. Chiar dacă starea noastră de spirit se schimbă.

În loc ca energia supărării să curgă puternic prin canalul drept, acum trecem la gânduri de înțelepciune. Asta ne va calma automat supărarea.

Începem automat să gândim: „Dacă ei nu-și înțeleg obiectul, poate nici eu nu-l înțeleg pe al meu”. Acest gând care este antidotul ignoranței și este antidotul furiei, se va strecura în mintea noastră.

Când le luăm altora ignoranța, simultan ne-o eliminăm și pe a noastră.

Să zicem că reușim să înțelegem că nu avem pe cine să ne enervăm. În budism spunem că ne enervăm pe o barcă goală. Mă aflu cu barca pe lac și o alta vine în viteză spre mine să mă ciocnească. Sunt furioasă și când mă uit mai bine, în barca care venea spre mine nu se afla nimeni. Barca este goală.

Obiectul pe care m-am supărat este gol. Ok, dar încă sunt supărat. Chiar dacă înțeleg că nu am pe cine să mă supăr, energia este deja aici. Ce fac acum? Supărarea este foc! Energia focului care a crescut în mine, acum o pot transforma în ceva complet diferit. Orice emoție se transformă într-un foc, care va arde ceea ce nu funcționează în lumea mea. Va arde tot ceea ce provoacă suferință în lumea mea, iar acest foc va deveni un foc al binefacerii.

Aceasta este o metodă foarte bună, pentru cei care tind să se enerveze foarte repede, de a lua supărarea și a o transforma în focul binefacerii.

Înțelegând Vacuitatea persoanei pe care ne-am supărat, energia s-a mutat din canalul drept în canalul central, și s-a transformat într-o energie a binefacerii.

În mintea noastră nu pot exista două gânduri în același timp. Mintea noastră se concentrează în fiecare moment pe un singur lucru. Acum mi-am schimbat focalizarea minții, ea nu se mai poate concentra pe „ce mi-a făcut și ce mi-a spus”. Acum mă concentrez pe înțelepciune, și mi-am transformat supărarea.

Deci ce vom face? Închidem ochii și cu toată forța noastră luăm în noi furia celorlalți, și o transformăm în binefacere. Deci, aceasta este o metodă în care ne folosim de forță, pentru că ne gândim la Vacuitate și nu la „ce mi-a spus, ce mi-a făcut”.

Practica în momentele de emoții intense

Deci, aceasta este practica în momentele de emoții mari, foarte puternice:

– Fie că este vorba de o supărare puternică,

– Fie că este o mare tristețe,

– Fie că este o durere puternică,

– Fie că este o mare pierdere.

Ceva ce simțim foarte puternic. Aceasta este oportunitatea. Pentru că, cu cât emoția este mai puternică, cu atât energia din spatele ei este mai puternică. Cu cât energia este mai puternică, cu atât amprenta karmică este mai puternică, și va rodi mai repede, eliminându-ne suferința mai repede.

Dacă învățăm Lo Jong, putem să ne folosim de emoțiile noastre puternice, negative, pentru a le transforma în binefaceri, atât pentru noi cât și pentru alții.

4. Lărgirea perspectivei

În a patra etapă a meditației, dacă suntem suficient de puternici și am studiat puțin mai mult, ne extindem perspectiva.

Nu luăm supărarea doar a celor din jurul nostru, sau a celor din lumea noastră, ci mergem în fiecare colț al universului și luăm supărarea ființelor de acolo. În toate colțurile universului pe care le cunoaștem sau poate doar am auzit de ele.

În cursul 8 am învățat despre existența și a altor lumi suferinde, tărâmul infernului unde suferința este groaznică sau tărâmul spiritelor flămânde. Luăm toată durerea întregii omeniri. Continuăm să ne extindem și să luăm totul. Și spunem: „Această emoție puternică care mă stăpânește și îmi provoacă suferință, va servi acum pentru a arde toată suferința din întregul univers, din toate colțurile universului”.

5. Dedicarea

La sfârșitul meditației, pe care nu am făcut-o, există etapa dedicării. Datorită faptului că prin această meditație am acumulat o Karma extraordinară, acum vrem să-o întărim.

Cum? O dedicăm. Trimitem binefacerea pe care am acumulat-o, tuturor făpturilor de la care le-am luat durerea, și le umplem de plăcere și extaz. Și așa încheiem meditația.

Să nu alunecăm spre o practică teoretică

Există un pic de pericol când facem o etapă de extindere.

Noi nu cunoaștem făpturile din acele tărâmuri ale universului și durerea lor, nu le-am văzut, nu le-am întâlnit și practica ar putea deveni ceva teoretic. Și nu asta se dorește. Ceea ce dorim este ca practica să fie tangibilă, reală, și să lucrăm cu energia acestei emoții.

Așa că nu mergeți într-un loc pe care nu-l înțelegeți, un loc cu care nu vă puteți conecta  și în care vă puteți cufunda cu adevărat, în durerea lor și de a o lua în voi.

De exemplu, învățăm în Tong Len să luăm durerea altora și să le trimitem lumină.

Și de multe ori practica se transformă în cuvinte, iar ea va fi slabă. Trebuie simțite aceste lucruri. De aceea trebuie să ne folosim de emoția noastră pentru a simți cu adevărat durerea celorlalți.

Repararea lumii

Datorită faptului că tot ceea ce vedem în lumea noastră, tot cea ce ne deranjează cel mai mult în lumea noastră, vin din noi, va trebui să lucrăm mai întâi cu ele. Și cu ele putem lucra cel mai bine pentru că sunt cele mai apropiate de noi. Și avem nevoie de asta pentru a ne purifica cât putem mai bine.

Pentru că acum, am creat o lume de suferință. Lumea noastră este plină de suferință;

– multe boli,

– multă tristețe,

– mult doliu,

– multe crime,

– multe lipsuri,

– multă singurătate.

Toate acestea noi le proiectăm în lumea noastră. Toate acestea trebuie să le purificăm pentru a ajunge la iluminare. Și este mult de muncă.

Maestrul Shantideva spunea: „Pot hrăni pe fiecare om flămând sau să-l consolez pe fiecare îndoliat din lume?

Nu pot face asta și nu asta e practica. Nu asta trebuie să facem pentru a ajunge la iluminare. Sigur că trebuie să-i ajutăm pe cei fără adăpost sau pe cei flămânzi sau pe cei bolnavi și așa mai departe. Dar dacă înțelegem că ei au venit de la noi, atunci trebuie să purificăm aceste semințe în noi, și lumea noastră se va schimba dintr-o dată.

Maestrul Shantideva spune:

Unde voi găsi atâta piele
Ca fața întregului pământ să o pot acoperi?

Vreau să merg și sunt o mulțime de spini pe jos. Așa că vreau să acopăr spinii, fac trotuare, drumuri. Oare pot acoperi totul? Nu, nu pot acoperi totul. Pot să elimin toți spinii din lume? Nu, nu pot, deci ce să fac? Maestrul ne spune: „Pune-ți pantofi!”

Dacă totul vine din inima noastră, trebuie să o purificăm, și atunci n-o să mai vedem durere în lumea noastră.

Întrebare: Când luăm suferința altora, nu ar trebui să le cerem permisiunea?  Poate că ei vor această suferință.

Răspuns: Dacă este adevărat că ei vin de la mine, nu le-am cerut voie să-i proiectez suferind. Am făcut asta fără voia lor, iar acum le iau suferința fără permisiunea lor.

 Rezultatele practicii

• Accelerează înțelegerea Vacuității.

Această practică este foarte puternică, pentru că ea ne duce de fapt spre Vacuitate, folosindu-ne de viața noastră reală. Așa că folosim emoțiile intense care apar în viața noastră ca mijloc de a ne aprofunda înțelegerea Vacuității.

• Automat vom începe să ne simțim mai bine.

Un alt lucru interesant care se întâmplă aici este că, pe măsură ce luăm durerea altora, din înțelegere, cu forță și sinceritate, deschizându-ne inima, automat vom începe să ne simțim din ce în ce mai bine.

• Dacă practica se face în momentul morții, va duce în paradis.

Va mai amintiți de povestea despre Geshe Chekawa din Lo Jong 2? El încerca să spună elevilor lui care stăteau în jurul patului său de moarte, cum practică în momentul morții. El spunea:
„Nu pot, nu pot“, „Ce nu poți?” îl întreabă elevii, „Încerc să mă cobor în infern ca să ajut ființele de acolo și tot ceea ce văd în jurul meu sunt numai îngeri”.

Geshe Chekawa a fost un mare Bodhisattva și cu o putere incredibilă de concentrarea. El se ruga din toată inima să coboare în infern, și tot ce vedea erau îngerii în jurul lui, pentru că se întâmplă exact invers. Datorită Karmei care era atât de puternică.

• Această practică ne transformă viața într-una meditativă,

Plăcerea înțelegerii se va intensifica în viața noastră. Practica va da sens întregii vieți.

• și de asemenea, ne va ajuta să intrăm în stări de meditație foarte profunde.

Așa cum am spus, nu putem preveni tot răul din lume, dar îl putem transforma pentru că vine de la noi.

În caz de boală sau emoție deosebit de puternică

Când există o boală foarte gravă sau când există suferință psihică foarte puternică, tristețe foarte mare sau depresie foarte puternică sau durere foarte puternică, va fi dificil în aceste situații să se intre în meditația pe care am făcut-o.

Dar încă se poate practica. Și modul în care o facem este să repetăm ​​iar și iar propoziția următoare: „Fie ca durerea tuturor ființelor să rodească acum în mine”. Și asta-i tot. Ca o mantră pe care o repetăm iar și iar. „Prin durerea mea, iau durerea tuturor ființelor”. Ne imaginăm că suferim și de durerea lor. Durerea noastră este de fapt durerea altora. Oricum suntem chinuiți de durere, așa că lăsăm și chinul lor să vină la noi.

În timp ce facem asta, ne ardem Karma care ne-a cauzat suferința. Activăm antidotul direct pe Karma care ne-a provocat durerea. Este „instant Karma”.

Există multe întâmplări despre practicanții budiști care s-au vindecat de boli grave, cancer terminal, orbire și situații foarte dificile prin această practică.

Și dacă mergeți mai departe, veți fi chiar bucuroși să faceți asta. Din iubire pentru ceilalți, le luați durerea, și sunteți gata să vă doară și mai mult, numai să nu-i mai doară și pe ei. Veți spune: „Să vină la mine”. Aceasta este practica păunilor Bodhisattva.

Aceasta este o practică foarte, foarte frumoasă, dar și grea. De ce este grea? Pentru că nimeni nu vrea să sufere, nimeni nu vrea să fie bolnav, în afară de păunul Bodhisattva care înțelege Vacuitatea, care înțelege că tocmai asta îi va transforma suferința.

De aceea păunul Bodhisattva, practicanții Lo Jong, iubesc boala, dar nu pentru că vor să sufere, ci pentru că știu să o folosească pentru a transforma suferința din lume. Lor le plac afecțiunile mentale pentru că știu cum să le folosească pentru a elimina suferința din lume. Orice formă de durere, este planta otrăvitoare a păunilor. Pentru că fiecare este o oportunitate de a practica.

Maica Tereza

Și avem exemplul Maicii Tereza. În Calcutta avea grijă de bolnavi, de săraci, de cei cu boli contagioase, cu răni deschise, cu puroi. Le spăla rănile, îi îmbrăca, îi îmbrățișa. Niciodată nu s-a molipsit sau s-a îmbolnăvit de vreo boală. Pentru că bolile, în sine, nu sunt contagioase. Sunt goale. Maica Tereza a activat un antidot atât de puternic încât nicio boală din lume nu s-a lipit de ea. A preluat bolile tuturor celorlalți.

Acest text, ne spune că dacă sunt dispuși să luăm la noi supărările și suferința altora, ne vom vindeca exact de aceleași lucruri. Aceasta este concluzia acestei practici.

Dacă ne folosim de orice fel de durere, de orice boală, pentru a ne deschide inima, va veni ezitarea, va veni reticența, și este firesc. Exact în acest loc al ezitării, este adevărata muncă.

Și dacă voi face această muncă, numai atunci voi putea distruge suferința altora și a cauzele acestei suferințe în mine. Concluzia aici este că în acest fel învăț cum să iubesc cu adevărat, cum să-mi deschid inima.

Transformă săgețile în flori

Și dacă vom fi buni în această practică, vom începe să transformăm orice lucru care ne apare în viață, orice lucru va deveni o cale, va deveni o binefacere.

Există faimosul exemplu al lui Buddha care stă sub arborele Bodhi în meditația asupra iluminării sale, iar toate forțele întunericului și demonii vin și trag săgeți în el. Iar Buddha le transformă prin puterea iubirii sale și a meditației sale într-o ploaie de flori.

Demonii trag săgeți și la Buddha ajung flori, pentru că el le transformă.

Aceasta este practica.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  3a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Vom începe seria de corelații enumerate de autorul nostru Maestrul Dharma Rakshita.

El a trăit în India la sfârșitul primului mileniu, a transmis învățătura Lordului Atisha și de la el, a ajuns la noi pe linia tibetană.

Dacă citim cu atenție primele pagini, vom vedea că acolo este scris aproape tot ce nu funcționează în viața noastră. Și ne dă și medicamentul și vom trece peste asta în curând.

Tâlhar, șarlatan și dușman

La sfârșitul celei de-a doua părți el spune:

Dacă așa stau lucrurile,
Mi-am dat seama în sfârșit
Cine este dușmanul aici.
Am prins tâlharul care stătea la pândă
Pregătit să-i cad în a lui capcană.

Un șarlatan care se înșală pe sine
Și apoi mă înșală și pe mine.
Aha! Nu există nicio îndoială despre asta –
Aceasta este tendința de a mă atașa de mine!

Atașamentul de sine despre care am vorbit:În tibetană – această tendință de a mă atașa de mine este sinonim cu a nu înțelege Vacuitatea mea. Ceea ce este același lucru cu a nu înțelege Vacuitatea fenomenelor din jurul meu și a nu înțelege Vacuitatea în general. De aceea, acest studiu vine să ne ajute să înțelegem mai bine Vacuitatea.

Maestrul numește tâlhar, această tendință de a mă atașa de mine însămi, de a crede în propria mea existență, de a crede că exist în sine și că oamenii din jurul meu există în sine și fenomenele vin din afara mea și nu depind de acțiunile mele.

Această concepție greșită este tâlharul care îmi fură viața. El spune „îmi fură viața, mă înșală, este șarlatan”.

De ce mă înșală și este șarlatan?

Pentru că vreau bani, vreau un partener,  vreau sănătate, și ce să fac? Unde le caut? Caut afară, caut tot felul de site-uri de întâlniri, caut să mă sustrag de la taxe ca să-mi rămână mai mulți bani, caut tot felul de medicamente, caut în toate locurile greșite.

Această concepție greșită de a crede că lucrurile vin din afara mea și nu mă văd pe mine ca cea care mi-am creat lumea, inclusiv ceea ce este bun în ea și ce este rău în ea – această concepție îmi fură viața, mă înșală, mă amăgește. Caut tot timpul soluțiile și fericirea mea – în locurile greșite. În cele din urmă energia vieții se epuizează și mor și nu am realizat nimic.

Așa că îl numește șarlatan.

Îngerul mânios care vine în ajutorul nostru

Maestrul cheamă în ajutor un înger, un demon ca cel din pictura de mai jos.

Îl strigă:

O, rege al cunoașterii secrete!

El este un înger tantric, arată ca un demon, ca un înger al morții. El spune:

O, rege al cunoașterii secrete
Și al mantrelor care torturează
Pe toți acești dușmanii ai mei.

Cei care practică Tantra primesc mantre care vin să tortureze și să chinuie dușmanul. Cine este dușmanul? El este: atașamentul de sine, neînțelegerea Vacuității, concepția greșită. Toată practica tantrică vine să ne ajute, printre altele, să ne eliminăm concepția greșită.

Maestrul îl descrie:

„Stă ferm pe picioarele deschise,
Cu ochii arzând, cu fălcile deschise și cu colții scoși”

El spune: Du-te și înfigeți colții în carnea dușmanului meu. Cine este dușmanul meu? Amintiți-vă, el este concepția mea greșită.

El strigă după ajutor pentru a fi ajutat să-și elimine suferința. Și zice: Apucă roata cuțitelor și aruncă-o pe acest dușman îngrozitor al meu, învârte-o de trei ori. Și spune:

Apucă roata cuțitelor,
Apucă roata karmei,
Și arunc-o spre demonul cel crud,
Demonul atașamentului de sine!

El este cel care îmi fură viața
Și viața celorlalți,
El este cel care mă face să încalc
Jurămintele și promisiunile luate
Prinde-l și adu-l de unde se ascunde!

Dintr-o dată cuvintele se schimbă, deodată el nu mai este Lordul Morții, ci este dușmanul Lordului Morții. Datorită practicii noastre bune, acel lucru care mă ucide, devine lucrul care îmi ucide moartea. Trece printr-o transformare, trece prin Lo Jong.

El spune:

Vino, dușman mânios al Lordului morții,
Și prinde-l, prinde-l imediat!
Lovește-l, lovește-l acum!
Lovește în inima dușmanului meu!

Acum este un nou capitol, și un nou refren. El spune:

Vino mugind și zdrobește-i craniul
Concepției greșite care îmi fură viața!
Trimite moartea
În inima acestui călău,
Ce este cel mai mare dușman al meu.

Îl invită pe acest înger mânios la el, care este imaginează acel lucru care-mi afectează viața, care nu funcționează, moartea mea, bolile mele, suferința mea.

Un demon îngrozitor.

Și prin practica mea, când înțeleg Vacuitatea, el va deveni cel ce va ucide ceea ce mă ucide pe mine.

– Îmi ucide moartea mea.

– Îmi ucide necazurile mele.

– Îmi ia toată suferința și o transformă în plăcerea divină.

De aceea, maestrul cheamă această putere imensă pentru a-l ajuta.

Acest Lo Jong este de fapt foarte, foarte puternic, pentru că invită forțe care sunt cu mult mai mari decât ale noastre. Cu toate că le avem, dar nu le-am cunoscut până acum. El îl invită să ne ajute în această luptă cumplită cu suferința noastră cumplită.

Cele două fețe ale demonului

Maestrul ne arată care sunt cele două fețe ale teribilului demon care ne omoară. Am spus, că una este Dak dzin și cealaltă este Rang Chen Dzin – prețuirea de sine.

Și am spus că prețuirea de sine este egoismul. Este de a mă pune pe mine pe primul loc, de a avea grijă în primul rând, de mine. Asta facem aproape sută la sută din zi. Acesta este rezultatul faptului că eu cred într-un sine propriu de care trebuie să am grijă. Adică, el este rezultatul faptului că sunt atașat de mine.

Deci cine este acest dușman pe care-l caută ca să-i zdrobească craniul?

Acest dușman este ignoranța noastră, este neînțelegerea Vacuității. Trebuie să învățăm cauzele karmice pentru tot ceea ce nu funcționează pentru noi, deoarece căutarea noastră convențio-nală, de a găsi soluții la problemele noastre, nu funcționează. Marele maestru indian Arya Nagarjuna, care a trăit la începutul primului mileniu, spunea că nu avem nicio șansă să ieșim din Samsara dacă nu înțelegem Vacuitatea.

Nu vom putea elimina cauzele suferinței noastre până când nu vom percepe Vacuitatea în mod direct. Arya Nagarjuna spunea că este imposibil ca cineva să-și elimine complet, furia sau orice altă afecțiune mentală, fără să perceapă Vacuitatea.

De aceea el strigă mânios: „Destul! M-am săturat de roata asta care mă tot taie” În loc ca ea să mă mai rănească, acum voi tăia eu cauzele  care fac această roată să se învârtă”.

Un ghid pentru practicantul spiritual

Dharma Rakshita enumeră un grup de probleme precum:

– Oamenii nu mă respectă, sau

– Am stima de sine scăzută, sau

– Sunt în depresie, sau

– Sunt în stres, sau

– Am îngrijorări.

Dacă vom învăța aceste corelații și le vom aplica în viață, vom concedia medicii și psihiatrii. Ei vor veni aici, vor începe să predea, pentru că vor merge la rădăcina problemei. Acum începem să ne luptăm cu mintea noastră, cu tendințele minții care ne provoacă toate necazurile.

Deci acest Lo Jong este ca o hartă, care ne ajută să ne rezolvăm problemele una după alta.

Dar trebuie să muncim pentru asta. Acestea nu sunt metafore. Este literalmente ceea ce este scris: „Ți se întâmplă asta, cauza este asta”.

„Roata cuțitelor s-a întors asupra mea din nou”: fără sămânță nu există rod.

Repet din nou și subliniez că: fiecare problemă fizică și psihică, din orice domeniu al vieții noastre, am creat-o noi înșine. Ea n-ar putea să apără dacă nu am fi lăsat în trecut o amprentă karmică în mintea noastră.

Am dat de multe ori exemplul șefului care țipă la mine sau care încearcă să mă controleze, sau care mă limitează în activitatea mea, el apare în al patrulea verset, din partea a doua – a corelațiilor. El spune:

Ori de câte ori sufăr fiind în slujba
Cuiva cu autoritate mai mare,

Cineva este arogant cu mine sau încearcă să mă controleze, Dharma Rakshita  spune refrenul lui:

Este pentru faptul că roata cuțitelor
S-a întors asupra mea din nou:
Karma aroganței față de cei
Ce-mi sunt inferiori mie,
Și de a-i forța pe alții să-mi facă munca.
De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Eu am făcut asta altora. De unde știu că nu a venit de la șef? De unde știu că el nu este doar un șef care este arogant, care vrea să se impună, sau să conducă numai el? Pentru că nu toată lumea îl vede așa. Pentru că fiecare vede în el ceva diferit.

Pentru mine șeful este arogant. Dar copiii lui și soția lui, aceștia pot avea despre el un concept complet diferit.

Dacă la serviciu sufăr din cauza cuiva care este arogant cu mine, mă controlează, are autoritate asupra mea, Dharma Rakshita îmi spune, că eu am creat toate acestea. Cum am creat? Prin faptul că sunt eu însumi am fost arogantă și i-am forțat pe alții să-mi facă munca.

De cele mai multe ori suntem orbi față de aceste situații. Noi spunem: „Șeful este așa, nu eu!”.

Dovada este că dacă nu aș fi lăsat amprente în mintea mea, aceste situații nu ar fi putut să vină. Ce face un practicant Lo Jong în aceste situații? El le transformă, le folosește ca învățătură. El spune: „O, ok, încă nu am văzut asta despre mine, mulțumesc că mi-ai arătat”.

Eliminarea șefului furios: cu fapta…

Maestrul spune:

De acum înainte îmi voi aservi,
Trupul și viața,
De a fi în slujba altora.

Mă voi asigura că îi slujesc pe alții.

Dacă facem asta cu consecvență, șeful autoritar va dispărea. Cum va dispărea? Fie se va muta în alt departament, fie ne vom muta noi în alt departament, ori va deveni brusc drăguț cu noi, pentru că semințele karmice s-au terminat.

Dar trebuie să facem asta cum trebuie. Este o mare artă de a face acest lucru cum trebuie, nu doar să-i servim pe alții, ci să înțelegem că este un antidot pentru această Karmă. Dedicăm serviciul pe care-l facem altora, pentru a ne elimina Karma care ne-a adus șeful neplăcut.

Îi înțelegem Vacuitatea, înțelegem că el nu este așa de la sine, ci el vine din noi. Și când ne-am eliminat semințele, șeful nu va mai putea fi un șef arogant, pentru că tu l-ai eliminat. Nu l-am eliminat fizic, ci ne-am eliminat situația de a experimenta un șef autoritar în viața noastră. Și cum se va întâmpla? Doamna Karma știe. Dar se va întâmpla, trebuie să se întâmple.

Eliminarea șefului furios: și cu gândul…

Să zicem că spuneți: „Am încercat un an întreg și încă șeful continuă să țipe”. Asta înseamnă că nu ați făcut bine, nu ați învățat această artă suficient, nu ați înțeles suficient Vacuitatea. Acum trebuie să mergeți la niveluri microscopice în care sunteți încă aroganți.

Poate că nu țipați la alții, dar poate aveți gânduri care țipă la alții, sau arogante față de alții, sau credeți că sunteți cumva mai buni decât alții, sau ceva de genul ăsta. Și va trebui să mergeți la nivel microscopic și să vă uitați cum plantați aceste semințe, clipă de clipă, oră de oră, cu gândirea și comportamentul.

Veți deveni mai cucernici decât Papa pe acest subiect: „Nu-mi voi permite niciun gând de aroganță sau de a-i domina pe alții. Îi voi servi pe alții, voi face doar invers. Dacă cineva are nevoie de ceva, eu îl servesc. Nu judec, nu critic, dau.” Dacă o să faceți asta o lungă perioadă de timp, ei trebuie să se schimbe. Deci acesta este un exemplu.

Este important ca fapta să fie însoțită de înțelegere

Și cu cât învățăm și înțelegem mai mult Vacuitatea, cu atât mai repede se va întâmpla acest proces. Așa că este esențial să înțelegem „Sutra inimii”, să medităm asupra Vacuității pentru a reuși în acest proces.

Și puteți spune: în viața asta nu am fost arogant față de ceilalți, am fost modest, nu am făcut astfel de lucruri, nu-mi amintesc că am făcut astfel de lucruri, nu am spus, nu m-am gândit. Sunt câteva posibilități:

– Sau ai făcut și ai uitat,

– Sau de cele mai multe ori, este la nivelul gândurilor subtile cărora nu le dai atenție,

– Sau poate proveni din viețile anterioare.

Nu contează. Dacă aceasta este o problemă care vă chinuie acum, înseamnă că este încă activă. Trebuie să faceți antidot pentru a o elimina, altfel va rămâne acolo. Iar karma deja plantată, nu dispare niciodată de la sine. Aceasta este legea karmică.

Cine sunt eu? În procesul karmic în desfășurare

La sfârșitul fiecărei acțiuni de a gândi, spune și face, va rămâne o amprentă în mintea noastră. Toate acestea se acumulează într-un mare depozit karmic care se află în subconștientul nostru și cu timpul acumulează energie. Noi nu ni le mai amintim, nu mai suntem conștienți de ele. Ritmul este foarte rapid, șaizeci și cinci de înregistrări pe secundă.

Deci avem o cantitate enormă de înregistrări karmice.

Am făcut acum ceva. A trecut un an, ce se întâmplă cu amprenta? Încă nu s-a maturizat, stă în subconștient.

Cine sunt? Eu sunt un proces karmic în desfășurare. Ceea ce rodește în prezent și ceea ce este încă latent, sunt eu.

Corpul meu, experiența pe care o am acum, cât de sănătos sunt, cât de înțelept sunt, toate acestea sunt rodiri karmice chiar acum. Mai sunt și alte lucruri pe care le port cu mine care încă n-au rodit. Și dacă nu învăț să le purific, vor da rod, la bine și la rău.

Cum merg ele cu mine în timp? Ca pendulul Newtonian, care are biluțe atârnate și care se ating între ele. Dacă dăm vânt primei biluțe, ea o lovește pe a doua, și impulsul trece de la una la alta. Așa se întâmplă și cu semințele karmice pe care le avem în acest moment, vine clipa următoare, ele își transmit toată energia noilor semințe din clipa următoare.

Așa că acum avem o nouă colecție de semințe karmice care este exact aceeași cu cea veche, cu excepția faptului că a câștigat mai multă energie, și unele dintre ele au rodit între timp și alte câteva am adunat. Deci avem un depozit karmic imens care continuă cu noi tot timpul. Și asta sunt eu, și cine sunt eu.

Câteodată spunem: „Ajută-mă! Ia-mi Karma asta de la mine!”. Ei bine, nimeni nu poate să v-o ia.

Un alt aspect al acestei povești este că, karmele pe care le-am acumulat acum un milion de vieți și karmele pe care le-am făcut ieri, au drepturi egale în mintea mea. Și ce Karmă va rodi? Cea care a acumulat acum toată energia și cea care îi vine rândul. În cele mai multe cazuri, nu știm ce Karmă va rodi, și lucrurile vin peste noi pe neașteptate.

Rodirea accelerată

Să spunem că cineva a urcat pe o scară cu intenția de a ne servi și de a facilita Dharmei, cade de pe scară și își rupe mâna. Oare din cauza intenției lui de a ne servi și de a face posibilă învățătura, să fi căzut și să-și rupă mâna? Se poate asta? Așa pare să fie, și asta este cum.

Din punct de vedere Karmic, acest lucru nu este posibil. Intenția lui de a servi Dharma plantează sămânța care îi va aduce multe binecuvântări când va germina. Între timp a ars Karma mai puțin bună. Când a făcut el această Karmă? Cine știe? De obicei nu știm. Buddha știe exact.

Dar, cel care a urcat pe cale cu seriozitate, și începe să acumuleze mult binefaceri, rodirea Karmică se accelerează.

Buddha ne-a vorbit de asta în Sutra « Tăietorul de diamant ».

„O Subhuti, orice fiu sau fiică a nobilei familii care primește o sutră ca aceasta, sau o reține, sau o citește sau o înțelege, va suferi. Vor suferi intens.

Și de ce este așa? Pentru că, o Subhuti, astfel de ființe își curăță Karma non virtuoasă pe întreaga linie de vieți anterioare, Karma care i-ar fi dus în cele trei tărâmuri inferioare. Pe măsură ce-și purifică această Karmă, acest fapt le provoacă suferință în această viață. Astfel vor reuși să-și curețe Karma faptelor non virtuoase din viețile anterioare și vor obține iluminarea unui Buddha”.

Iluziile care funcționează perfect

Deci, dacă toate sunt amprentele și proiecțiile mele, și dacă durerea de la căzătură vine din mintea noastră, atunci putem spune: „este doar o proiecție, vine doar din mintea mea”.

Dar aici trebuie să fim foarte atenți la „ durerea este doar o proiecție”. Da, este adevărat că este o proiecție care doare. Dar pe cine doare? Pe acea minte. Acel curent de conștiință care a plantat semințele vătămării altuia în trecut, și acum ele rodesc și produc durere. Altfel nu l-ar fi durut, dacă nu ar fi existat o proiecție.

Deci durerea lui este reală? Da, cu adevărat îl doare. Oare durerea este de sine stătătoare? Nu, ea depinde de cauze. Și vom vorbi mai multe despre asta în lecția următoare.

De aceea spunem că lucrurile sunt ca o iluzie și tocmai pentru că sunt o iluzie, ele dor. De aceea iluziile sunt foarte importante.

În capitolul următor, maestrul ne imploră: „Este ca un vis, este înșelător”. Ne roagă să ne respectăm jurămintele, pentru că totul este un miraj, care doare și pentru că totul este guvernat de legea Karmică. 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1b

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Transformarea

Bodhisattva merg și caută locurile în care există suferință, dezastre, necazuri pentru a transforma aceste situații. Ei nu merg acolo să sufere cu ceilalți. Ei vor să-i ajute pe oamenii de acolo. Pentru a transforma situația dificilă, problema, într-un factor de iluminare.

Asta este ceea ce numim „Lo Jong”. Este un act de transformare, pe care păunii ni-l simbolizează, mâncând otrava și transformând-o în corpurile lor. Să nu înțelegeți greșit că asta se întâmplă cu adevărat din punct de vedere biologic, dar aceasta este povestea. Păunii transformă otrava în ceva superb, în culorile spectaculoase ale cozii.

Dacă se întâmplă ca un Bodhisattva să fie într-o situație teribilă, el o va transforma într-o oportunitate în 5 minute, și poate chiar mai puțin. El o va transforma în oportunitatea de a se scoate și pe sine și pe ceilalți din ea.

Viața le ridică oamenilor probleme sau necazuri, li se întâmplă ceva rău, li se întâmplă ceva trist, Bodhisattva se folosește de așa ceva ca o oportunitate de a se îmbunătăți, de a se perfecționa.

Chiar și atunci când se întâmplă să fie sub atacul unei afecțiuni mentale, când este dominat de furie sau tristețe sau orice altceva, el se folosește de asta ca pe o oportunitate.

Să spunem că mă enervez, ceea ce se întâmplă destul de des. Ajută pe cineva că m-am enervat? Nu ajută pe nimeni dacă mă enervez mereu. Spunem că ori de câte ori există o astfel de afecțiune mentală în mintea noastră, ceva care ne tulbură liniștea sufletească, dacă continuăm cu acest obicei mult timp, ne blochează canalele energetice și asta este de fapt ceea ce ne omoară. Ne îmbătrânesc treptat și ne omoară.

Deci, ca practicanți, vrem să ieșim cât mai repede posibil din aceste situații, pentru că înțelegem  că dacă lăsăm aceste tendințe să se întărească, ne vor provoca suferințe în viitor. Cei care au studiat cursul 5 au învățat:

Le le jikten natsok kye

Diversitatea lumilor se naște din karma

Adică, Karma vine din gând și din tot ceea ce vine de pe urma lui.

Lumea noastră este creată de gândurile noastre.

Deci, dacă am un gând de supărare, ce fel de lume creez pentru mine și pentru alții?

Deci, Bodhisattva nu dorește să continue să sufere din cauza afecțiunilor sale mentale, deoarece alții încă mai suferă. Nu asta este ideea. Ideea este că el se lasă atras de aceste situații pentru a le transforma, pentru a ieși din ele, pentru a putea ajuta oamenii. Și cu cât Bodhisattva va practica mai mult, cu atât va transforma mai mult stările negative ale minții, gândurile negative, diferitele afecțiuni mentale și se va apropia din ce în ce mai mult de lumea încântătoare a paradisului iluminării. Și asta este ideea. Și se întâmplă, acesta este procesul.

Acest proces de transformare este cel care ne aduce la iluminare și este cel care ne permite să-i aducem și pe alții la iluminare, să-i învățăm să facă toate aceste lucruri.

Și când Karma începe să se purifice, treptat problemele din jurul nostru se potolesc, treptat lumea noastră devine mai pură.

Oamenii vin de bună voie și vă servesc mâncare bună sau se îngrijesc de voi. Ieșiți treptat din această lume a lipsurilor, a greutăților, a bolilor, a concurenței, a durerii.

Meditația: deschiderea inimii

Deci haideți să medităm.

Așezați-vă într-o poziție comodă și închideți ochii.

Concentrați-vă pe trecerea aerului prin nări. Fiți atenți la senzațiile pe care le aveți la trecerea aerului. Ce simțiți? Observați dacă este plăcut, neplăcut, rece, cald sau orice altceva.

Lăsați-vă mintea să se relaxeze prin respirație.

Și acum gândiți-vă, de ce stați astăzi aici? De ce ați venit aici. Ce sperați să învățați sau să obțineți sau să realizați venind astăzi aici?

Ne aflăm într-o lume plină de suferință. Toți oamenii din jurul nostru se află și ei în suferință. Și vrem să ieșim din acest loc.

Și poate că ați studiat deja puțin cu noi și ați înțeles deja că toată această suferință vine din voi. Poate știți deja că ea este proiecția noastră, este acel bumerang, acea roată a cuțitelor care se întoarce la noi – și ea doare. Este atunci când vi se întâmplă ceva ce nu vă doriți, și când vă doriți ceva cu adevărat nu vi se întâmplă. Toate aceste lucruri dor.

Cum le putem schimba?

Trebuie să devenim o ființă diferită. Trebuie să înțelegem realitatea la un nivel mai profund, la nivelul ei suprem. Trebuie să înțelegem Vacuitatea. Trebuie să percepem direct Vacuitatea în această viață, astfel încât să putem ieși din roata suferinței.

Dar, ca acest lucru să se întâmple trebuie să ne deschidem inimile. Avem în noi bariere, care ne împiedică să ajungem la fericirea dorită.

Dacă veți sta liniștiți, concentrați, și vă veți dezvolta sensibilitatea și conștientizarea, le veți putea simți și în timpul meditației, și în afara ei, în viața voastră.

Veți începe să simți acele ziduri care vă blochează inima. Ziduri pe care le-ați ridicat între voi și ceilalți, crezând că ele vă protejează, dar tocmai ele sunt v-au închis înăuntru. Și veți muri în această închisoare pe care ați construit-o.

De ce ați ridicat aceste ziduri? Poate din obișnuință, și cel mai probabil datorită fricii. Acestea ne distrug toate șansele pe care le avem. Ele sunt cele care ne ucid.

Încercați să vă imaginați cum ar fi să trăiți fără aceste ziduri. Cum ar fi dacă inima voastră ar fi complet deschisă? Atât de deschisă încât să strălucească și să radieze lumină pentru fiecare ființă vie pe care o întâlniți. Cum ar fi ca iubirea voastră pură să se reverse asupra fiecărei persoane pe care o întâlniți?  

Încercați pentru o clipă să vă imaginați cum ar fi viața voastră.

În mod sigur veți fi complet diferiți decât ceea ce sunteți astăzi.

Dacă aveți un învățător spiritual, sau chiar dacă nu aveți, dar aveți o mare admirație pentru un mare sfânt sau un mare înțelept, sau o figură exemplară spirituală, invitați-l să vină acum la voi.

Vedeți-l înaintea voastră strălucitor, înțelept și plin de iubire.

Rugați-l să vă binecuvânteze, să vă ajute să vă deschideți inima pentru a scăpa de aceste ziduri, care vă limitează atât de mult și care vă îngroapă. Suntem îngropați în interiorul unui „eu” sau al unui sine, care nici măcar nu există.

Cereți-i Lamei binecuvântarea, implorați-l să vă ajute. Cereți din toată inima.

Priviți-l cum vă dă binecuvântarea. Zidurile se năruiesc. Inima voastră se deschide, în primul rând, față de Lama vostru sau față de figura sfântă din fața voastră.

Și acum Lama vine și se topește în voi, în inima voastră. El este făcut din lumină.

Gândiți-vă acum la cineva pe care îl cunoașteți, care suferă sau are vreun necaz.

Așezați-l în fața voastră, aproape de voi. Încercați să-l vedeți cât mai clar posibil stând foarte aproape de voi.

Deschideți-vă inima către el. Simțiți-i durerea.

Oare există ceva care desparte inimile voastre?

Dacă există un astfel de obstacol, distrugeți-l acum. Durerea lui este a voastră. Ea este oricum a voastră. Ea a venit din voi. Când vă gândiți la durerea lui, deschideți-vă inima spre el atât de mult, încât să vă dea lacrimile.

Considerați-l ca pe o figură sfântă care a venit să vă deschidă inima. Acesta este singurul lui obiectiv. El a venit din voi. Voi l-ați creat suferind. Prin marea lui bunătate el a venit să vă ajute să vă deschideți inima.

Acum prosternați vă în fața lui și mulțumiți-i că a venit la voi.

Puteți deschide ochii.

————————————–

Dacă în timpul meditației ați reușit să vă liniștiți, poate ați observat că a existat un moment în care v-ați simțit puțin inconfortabil. De ce? Pentru că momentul în care v-am cerut să vă gândiți la durerea sau suferința celuilalt, se simte adesea inconfortabil.

Pentru că fugim de durere, nu vrem să ne gândim la durere. Durerea este inconfortabilă pentru noi, este neplăcută. Cu siguranță durerea altora nu este ceva plăcut pentru noi. Toată viața, am învățat și am fost învățați să fugim de ea. S-o evităm. Ne-am spus: „Ce nevoie am de necazurile lor, am destule pe ale mele”.

Dar la fel ca păunii care sunt atrași de otravă pentru a o transforma, așa și Bodhisattva realizează că nu există altă cale decât să transforme această durere. Nu există altă cale decât să lucrăm cu această durere, altfel rămânem închiși în această închisoare pe care am creat-o și vom continua să suferim.

Și dacă cel suferind a intrat în viața noastră, dacă într-adevăr el este o figură iluminată care a venit să ne deschidă inima, iar asta nu putem s-o demonstrăm și nici s-o infirmăm, el va continua să vină până când ne vom deschide inima complet.

Durerea va continua să vină și să apară în noi și în jurul nostru până când vom fi gata să ne deschidem față de ea și să o îmbrățișăm.

Și asta face Bodhisattva.

Lasă durerea să-ți deschidă inima!

În această meditație ne oprim în acest loc în care simțim durerea.

Nu plecăm de acolo. Ne oprim în acest loc, pentru a ne deschide inima și de a simți durerea.

Este doar ca să ne deschidem inima.

Aceasta este practica: de a ne deschide inima la durerea lor.

Aceasta este practica compasiunii. Există motive întemeiate, despre care vom vorbi în curând, de ce trebuie să facem asta dacă vrem să scăpăm vreodată din suferință.

Trebuie să înțelegem că suferința care apare în viața noastră este de a nărui zidurile care nu vor să se uite la durerea altora, să fugă de durerea altora, și ne fac să rămânem în colțul nostru, în casa noastră. De aceea construim case și garduri, ca să ne refugiem în ele și să nu mai simțim suferința altora.

De aceea trăim într-o lume imaginară. Ne plăsmuim lumea noastră, casele noastre, cei patru pereți unde totul este așa cum ne place nouă și nu există nicio suferință, până când vine ceva și ne lovește. Până când deodată această imagine idilică, această ficțiune, este spulberată. Se întâmplă ceva care o spulberă.

Deodată suntem șocați și nu știm ce să facem: „N-ar trebui să fie așa. Mi-am plătit creditul imobiliar, tavanul n-ar fi trebuit să aibă infiltrații de apă, soțul meu n-ar fi trebuit să mă părăsească brusc. Lucrurile n-ar trebui să se întâmple așa!

Această practică a deschiderii inimii este ceva care trebuie să se întâmple în cadrul căii spirituale. Cei care meditează, încep mai întâi cu preliminariile. Rolul lor este să ne deschidă inima, pentru ca mai târziu să intre înțelepciunea.

Meditația o începem prin crearea dorinței de compasiune, a Bodhicittei, a dorinței de a face practica pentru alții. Motivația nu ar trebui să fie exprimată doar prin cuvintele pe care le rostim, ci prin munca de deschidere a inimii către celălalt, a compasiunii și iubirii față de ceilalți, astfel încât să putem ieși din suferință și să-i putem scoate și pe ceilalți din suferință.

Oare atunci când spuneți: „Doresc să ating iluminarea de dragul tuturor ființelor, ca să le pot ajuta”, vă dau lacrimile? Dacă nu, înseamnă că mai trebuie să vă aprofundați practica, încă mai trebuie să vă deschideți inima, pentru a lăsa sentimentul bodhicittei să se ridice în voi într-un mod tangibil, viu, real. Apoi ne folosim de durerea pe care ne-o reflectă oamenii din jurul nostru, sau chiar a noastră ca pe o cale. O transformăm într-o cale care să ne deschidă inima.

Ideea din practica unui Bodhisattva este ceea ce fac păunii. Orice vine la noi, vine datorită faptului că încă nu am îndrăznit să mergem spre el.

El va continuă să apară, până când îl vom îmbrățișa, îl vom accepta.

Cum folosim tristețea care vine? O vom adopta, ne vom deschide față de ea. Nu ne închidem, și deschidem televizorul, nu! Bodhisattva nu face asta. Bodhisattva intenționat merge în locul dureros pentru a-l transforma.

Și învățăm cum să ne deschidem inima în fața durerii și tristeții celorlalți ca și cum ar fi ale noastre. Învățăm să-i iubim ca și cum am fi noi înșine.

„Iubește-ți aproapele ca și pe tine însuți.”

Lo Jong este un proces, este o acțiune. Lo Jong nu este un substantiv, este o acțiune, este un verb. Puteți face Lo Jong cu altcineva, cu un prieten pe cale, să transformați lucrurile care vin. De a vă deschide inima la ceea ce se întâmplă. Dacă veți face asta, vi se vor întâmpla lucruri minunate. Acesta este Lo Jong-ul, de a purifica, transforma, practica, și deschide inima.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Seminar de meditație:

 Lo Jong 4 – Antrenamentul minții 4
Roata cuţitelor

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția  1a

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lo Jong – Dezvoltarea inimii bune

Astăzi vom învăța tradiția Lo Jong.

Lo Jong

Lo  înseamnă minte, conștiință.

Jong – a antrena, a transforma și de asemenea, a purifica. Acestea sunt sensurile cuvântului Jong.

Deci Jong Lo înseamnă antrenamentul minții sau transformarea minții.

Tibetanii consideră că mintea se află în inimă. Deci, sensul lui Lo Jong ar fi și de antrenament al inimii. Lui Geshe Michael îi place să-l numească Îndrumări pentru dezvoltarea inimii bune, a inimii binefăcătoare. Lama Kristi îi spune Îndrumări pentru deschiderea inimii.

Scopul învățăturilor Lo Jong este de a ne învăța să ne deschidem inima. Pentru că în budism se spune, și nu numai în budism, că fericirea noastră vine când inima este deschisă, și suntem nefericiți când inima este închisă.

Deci, Lo Jong – este un antrenament de a deschide inima, un antrenament de a ne dezvolta o inimă bună, un antrenament de a ne transforma mintea/conștiința.

Până acum am studiat deja trei Lo Jong-uri.

• Lo Jong1 – Cele opt versete de ​​antrenament al minții, scris de Langri Tangpa.
• Lo Jong2 – Cele șapte principii de ​​antrenament al minții, scris de Geshe Chekawa.
• Lo Jong3 – Eliberarea de cele patru atașamente, de Sakya Pandita și nepotul său, Jetsun Drakpa Gyeltsen.

 Textul pe care îl studiem

Colecția de Lo Jong-uri se se numește:                                                                                                    Lo-Jong Gyatsa

Gyatsa înseamnă ocean sau lac.

Un ocean de Lo Jong-uri.

Geshe Michael a tradus aproximativ o treime din această colecție de Lo Jong, Lama Christie Mcnally a tradus o altă treime, și încă o treime pe care o veți traduce voi, după ce veți învăța tibetana.

Există multe Lo Jong-uri în Lo Jong Gyatsa, și cel mai lung se numește în tibetană:

Tsoncha Korlo

Tsoncha – este un cuvânt general tibetan pentru arme. Tibetanii îl folosesc inclusiv pentru bomba atomică. Deci, Tsoncha înseamnă cuțite, pistoale, arme în general. Dar aici cuvântul se referă la arme ascuțite, cum ar fi cuțitele.

Korlo înseamnă roată.

Uneori, veți vedea traducerea acestui Lo Jong ca „Roata armelor ascuțite”. Dar am ales să traducem Roata cuțitelor.

El ne expune calea spre iluminare într-o formă foarte frumoasă. Și acest Lo Jong pe care îl primiți astăzi, stă la baza unei părți semnificative a cărții lui Geshe Michael, The Diamond Cutter.

Povestea roții cuțitelor

Vom începe cu o poveste care ne descrie cum arată acest Tsoncha Korlo, această roată a cuțitelor. Această poveste nu se găsește în colecția de Lo Jong, ci în altă parte în literatura budistă, în literatura Vinaya.

Vinaya  este diviziunea canonului budist (Tripitaka) care conține regulile și procedurile care guvernează comunitatea monastică budistă sau Sangha.

Ea este o literatură vastă, și printre altele, include și așa-numitele Povestiri Jataka, povestirile reîncarnărilor lui Buddha, spuse de însuși Buddha.

Motivul pentru care el le-a povestit a fost să ne ilustreze cum acționează Karma. Cum funcționează realitatea noastră. Efectele produse de acțiunile noastre. Pentru noi este ceva greu de văzut, pentru că de cele mai multe ori consecințele faptelor noastre pot rodii  într-o altă viață. Conform budismului, conștiința noastră continuă neîntrerupt. De aceea, nu putem vedea unde se vor duce rezultatele acțiunilor noastre pe care le facem în prezent.

Dar, din fericire pentru noi, rezultatele se pot manifesta adesea și în această viață. Și cu cât înțelegem mai mult procesul karmic, cu atât putem grăbi timpul de rodire și putem produce rezultatele pe care ni le dorim, și nu vom mai fi victimele rodirilor karmice.

Aceste povestiri Jataka, ne ajută să înțelegem labirinturile Karmei, a legii cauzei și a efectului care ne creează lumea noastră. Printre ele se află și una care ne vorbește despre Tsoncha Korlo. Ea este veche de peste 2500 de ani.

Este povestea unui tânăr care locuia undeva pe malul mării, iar tatăl său muncea cu barca ca să-și întrețină familia. Poate mergea la pescuit, dar povestea nu spune.

De fiecare dată când ieșea în larg cu barca, mama devenea îngrijorată și nervoasă, făcându-și mereu griji pentru siguranța soțului ei. Se frământa tot timpul dacă se va mai întoarce acasă, pentru că de el depindeau toate mijloacele de existență și trai ale familiei. Așa că fiecare astfel de ieșire a tatălui său în larg, era o exasperare pentru ea. Și într-adevăr într-o zi tatăl pleacă și nu se mai întoarse acasă, muri pe mare.

Băiatul dorește și el să plece pe mare. El este tânăr și aventuros și îi cere mamei permisiunea de a ieși în largul mării împreună cu prietenii săi , dar ea refuză. Mama îi interzice să plece, iar băiatul îi respectă dorința mamei și le spune prietenilor săi: „Nu mă pot alătura vouă, mama vrea să rămân acasă„ și el a rămas.

Un an mai târziu, din nou aceeași poveste: prietenii ies pe mare, îl invită să se alăture, tânărul își dorește să iasă împreună cu ei, se duce din nou la mama lui și îi cere permisiunea. Ea îl roagă „nu pleca, stai aici”. De data aceasta băiatul se enervă puțin, dar decide să-i asculte rugămintea și rămâne.

Povestea se repetă din nou, un an mai târziu, pentru a treia oară prietenii lui vin, și  îl invită să se alăture lor, iar mama îi spune fiului ei: „te rog să nu pleci”. De data aceasta băiatul decide să nu o mai asculte. El încearcă să plece, dar mama lui stă în fața ușii, încercând să-i blocheze ieșirea. Băiatul o împinge, trântind-o fără să vrea, și mama lui se lovește la cap.

Băiatul aleargă și se alătură prietenilor săi.

Povestea spune că se urcă în barcă cu prietenii săi și naufragiază pe mare. El este singurul care supraviețuiește dintre toți prietenii săi în această călătorie. Plutește o vreme pe apă și își pierde cunoștința, iar apoi este aruncat de valuri pe o insulă.  Se târăște pe uscat și nu găsește nimic acolo. Pe insulă sunt doar păduri și animale sălbatice. Rătăcește prin pădure. Însetat și înfometat își pierde cunoștința.

Când se trezește, vede în jurul lui patru fecioare frumoase, îmbrăcate în mătase și împodobite cu bijuterii.

Fetele îl invită să vină cu ele la palatul lor. Ele îl duc la palat, și se îngrijesc de el. Și așa băiatul ajunge să trăiască fericit și în plăceri mulți ani.

Într-o zi iese la plimbare prin pădure și se rătăcește. Mâncarea și apa se termină, și din nou își pierde cunoștința. Se trezește din leșin, dar de data aceasta sunt alte șase fecioare care îl înconjoară, și îl invită și ele să locuiască confortabil  în palatul lor. Băiatul trăiește o viață de belșug și lux încă câțiva ani.

Apoi din nou povestea se repetă și el se pierde în pădure. Cum rătăcea așa prin pădure, mort de sete și foame, vede o cetate mare înconjurată de un șanț de apă. Ajunge la poartă, încearcă să o deschidă, și vede că nu este nimeni acolo, totul este în întuneric. Doar lilieci care zboară pe sus. Intră și ușa se trântește în spatele lui și băiatul începe să tremure de frică. O poartă se deschide, și apare un bărbat cu o roată pe cap. Are Tsoncha Korlo pe cap. Și aici ni se descrie cum arată această roată.

Este o roată din fier, fără jantă pe exteriorul roții, cu o gaură în mijloc, care se așază pe cap. Cuțitele sunt așezate ca spițele roții și sunt curbate. Roata se învârte mereu și taie capul celui care o poartă. Bărbatul este plin de sânge și rănit, și este clar că are dureri puternice.

Băiatul nostru îl întreabă: „Ce se întâmplă aici?” Și el răspunde: „Oh, este ceva îngrozitor, n-ai vrea să auzi cât de groaznică este povestea”. Băiatul spune: „Nu, nu, vreau să aud. Spune-mi ce se întâmplă aici”. Așa că cel cu roata pe cap spune: „O poveste teribilă. Odată, în urmă cu mulți ani, am locuit lângă mare cu mama și tatăl meu. Tatăl meu a plecat cu barca în larg și a murit pe mare…și i-am cerut mamei să mă alătur prietenilor mei și nu m-a lăsat. I-am respectat dorința o dată, și de două ori, dar a treia oară n-am mai ascultat-o… și apoi am întâlnit toate fetele astea și…”.

Pe scurt, bărbatul îi spune exact prin ce a trecut băiatul nostru.

Băiatul începe să tremure. Și el spune: „dar asta este exact ceea ce mi s-a întâmplat și mie. Nici eu nu am ascultat-o pe mama …”.

Bărbatul cu roata pe cap îi spune: „Și am venit aici în acest loc întunecat și am întâlnit pe altcineva care mi-a spus aceeași poveste, iar apoi roata cuțitelor a trecut pe capul meu. Și de atunci sunt cu această roată de cuțite pe cap”.

Băiatul nostru, își dă seama că aceasta este povestea lui, și vede cum persoana din fața lui suferă din cauza poveștii sale și în acel moment se trezește în el Bodhicitta. În el se trezește marea compasiune, care este gata să facă orice doar ca celălalt să nu mai sufere. El îi spune: „Știi ce? Sunt gata să iau roata aia de la tine. Dă-mi-o, cu condiția ca tu să nu mai suferi”. Și închide ochii, gata să primească roata cuțitelor. El spune: „Sunt gata să primesc această roată numai ca celălalt să nu mai sufere, sunt dispus să iau această suferință asupra mea.

Povestea are un final fericit, băiatul deschide ochii și vede că se află din nou într-un palat frumos și coșmarul s-a terminat.

Aceasta este povestea lui Tsoncha Korlo.

Există o altă descriere a Tsoncha Korlo scrisă de Ngulchu Dharmabhadra (1771–1852) într-un comentariu tantric asupra Tantrei numită Bhairava, în română Înfricoșătorul, un înger care înfricoșează.

Autorul acestui Lo Jong

Autorul acestui Lo Jong este maestrul indian Dharma Rakshita (1771–1852):

Dharma Rakshita

El a ajuns în Tibet și ne-a lăsat mai multe scrieri frumoase, aceasta fiind una dintre ele. De obicei, tibetanii traduc numele din sanscrită în tibetană. Dar aici i-au lăsat numele în sanscrită, Dharma Rakshita. Nu știm exact anii când a trăit, dar știm că i-a transmis învățătura Lordului Atisha, care în tibetană se numește:

Jowo Je

Lordul Atisha – Jowo Je a primit această învățătură de la Dharma Rakshita.

Lordul Atisha (982–1054) a fost un mare înțelept indian și foarte respectat. El a fost starețul mânăstirii Nalanda în India. La cererea regelui Tibetului din acele vremuri, a ajuns în Tibet și a început să-i învețe pe tibetani, care erau analfabeți și păstori de iac. Acest Lo Jong a ajuns la noi prin Lordul Atisha.

Ideea din spatele Roții cuțitelor

Ideea din spatele Tsoncha Korlo, a acestei roți care se învârte și ne taie, este că tot ceea ce facem se întoarce asupra noastră.

Deseori facem lucruri care îi rănesc pe alții, pentru că ne gândim: „Nu sunt eu, este altcineva. Nu mă doare pe mine, ci pe el”.

Băiatul din poveste a ascultat-o de două ori pe mama lui , dar a treia oară nu a mai făcut-o. Așa că, rezultatul a fost că fecioarele au venit și l-au salvat și el a trăit fericit pentru o vreme, și când nu a mai ascultat a apărut roata cuțitelor. Totul se întoarce asupra noastră

Ideea este că toate lucrurile din viața noastră sunt ca un bumerang. Aruncăm bumerangul, și el se întoarce la noi și suntem șocați: „Cum s-a întâmplat asta, de unde a venit?” Vine șeful și țipă la mine la serviciu, așa, din senin. Nu i-am făcut nimic, nu știu ce vrea și țipă aiurea. Și încep să caut cine este de vină, caut cine a spus, cine nu, de ce este supărat, caut vinovatul.

Dar eu mă uit în afara mea, în exterior, în timp ce, cel care a aruncase bumerangul fusesem eu. Doar că s-a întâmplat înainte, și nu-mi amintesc să fi fost eu cel care l-am aruncat.

Toate loviturile pe care le primim, fără excepție, sunt mizeriile pe care le-am făcut noi și care se întorc asupra noastră.

De aceea îmbătrânește corpul meu.

De aceea relațiile se destramă.

De aceea speranțele se năruiesc.

De aceea prietenii ne părăsesc.

De aceea sunt bolnavi.

De aceea ei mor.

De aceea sănătatea noastră este afectată.

Este bumerangul pe care l-am aruncat în trecut și se întoarce la mine. Fiecare lucru, fără excepție.

Și asta este important de reținut: fără excepție.

Ne este greu să acceptăm că toate lucrurile, mai ales cele neplăcute, le-am aruncat noi înșine.

Când am țipat la cineva, am început să învârt bumerangul. Mai târziu se întoarce asupra mea și nu-mi amintesc care a fost cauza. Apoi reacționez, țip sau lovesc înapoi și iar lucrurile se întorc la mine. Acesta este motivul pentru care viața este descrisă ca Samsara. Samsara este o roată, Korlo, care se repetă din nou, se învârte mereu, Pentru că reacționez tot timpul față de lucruri fără să înțeleg de unde au venit ele. Nu înțeleg că eu am fost acela care a aruncat bumerangul.

De obicei spunem că poate cineva i-a spus șefului ceva rău despre mine și de aceea țipă șeful la mine. Da, se poate ca cineva să fi spus ceva despre mine și de aceea țipă șeful la mine, dar important , este cum se întâmplă. De ce colegul nu a spus ceva rău despre altcineva? De ce a spus asta despre mine?

„De ce” se întâmplă asta? Pentru că am aruncat primul bumerangul. Ei sunt doar instrumentul. Ei îmi servesc doar rezultatele. Este cum se întâmplă, și nu de ce se întâmplă.

Și întotdeauna pare că altcineva îmi face asta. Vine de la el. Și ar putea fi șeful, sau fostul soț, sau vecinul – oricine ar fi. Dar suferim și dăm vina pe alții.

Și de fiecare dată când dăm vina pe cineva, aruncăm un alt bumerang care se va întoarce asupra noastră.

Deci, aceasta este ideea. Ideea lui Tsoncha Korlo este că de fiecare dată când reacționez, învârt această roată a cuțitelor, și ea mă taie și mă doare. Iar uneori durerea este mare. Fiecare eveniment nefericit din viața mea;

De fiecare dată sunt trist,

De fiecare dată când sunt deprimat,

De fiecare dată când stima de sine este joasă,

Am anxietăți, griji,

Toate acestea provin din acțiunile mele din trecut, fără excepție.

Orice durere fizică, orice durere sufletească, orice durere mentală, este bumerangul pe care l-am aruncat și se întoarce înapoi la mine.

Există o povestioară despre un om care stătea întins în pat, în întuneric. Înainte să adoarmă, vede doi ochi care se uită la el. Povestea se repetă în fiecare seară. Întins noaptea în pat, în întuneric, dorind să doarmă, doi ochi se uită la el. Și asta în fiecare noapte. Începe să nu se simtă bine cu asta și hotărăște să ia un pistol lângă el. Data viitoare când va vedea acei ochi ai demonului care se strecoară în dormitorul lui îi va împușca. Se culcă cu pistolul lângă el, stinge lumina, se obișnuiește o clipă cu întunericul, și vede cei doi ochi care îl privesc. Luna lumina prin fereastră. Scoate pistolul și trage în acei ochi. Ce erau acei ochi? Erau unghiile degetelor de la picioare care reflectau lumina lunii.

Este ceea ce facem. Tragem în noi de fiecare dată când dăm vina pe cineva, de fiecare dată când reacționăm, de fiecare dată când ne plângem, de fiecare dată când nu înțelegem. Și asta facem tot timpul.

De fiecare dată când ne enervăm pe cineva sau pe ceva, învârtim din nou Tsoncha Korlo. Toată lumea face așa. Toată viața noastră este așa. Și aceasta este povestea vieții noastre. Așa ne spânzurăm, așa ne îngropăm.

În Lo Jong, sunt multe descrieri frumoase despre cum facem asta. Este comparat acest lucru cu un fierar care a primit de la cineva o sabie să o ascută. El stă în picioare și ascute sabia, și din greșeală alunecă, cade peste sabie și moare. Sau un arcaș care întâmplător cade pe o săgeată și este omorât.

Aceasta este povestea a tot ceea ce facem, că nu există nimic neplăcut în viața noastră pe care noi să nu-l fi provocat.

Textul conține corelații

În acest text, autorul începe să ne dea corelațiile. El spune „ți se întâmplă așa și așa, asta este roata cuțitelor care vine și te atacă”. De ce? — Pentru că ai făcut asta înainte.

El începe să ne dezvăluie acest mecanism al modului în care lucrurile se întorc asupra noastră, care este ascuns, pe care nu-l vedem. Dacă am fi știut, nu ne-am provoca aceste lucruri nouă înșine, pentru că cine vrea să sufere?

Dharma Rakshita spune:

Ori de câte ori corpul meu este lovit
De o boală insuportabilă,
Se datorează roții cuțitelor
Ce se întoarce din nou împotriva mea:
Karma de a rănii  trupurile altora.
De acum încolo voi lua asupra mea
Orice boală pe care o are celălalt.

Fiecare boală pe care o am, fiecare boală care îmi lovește corpul – oh! Ea provine din rănirea trupurilor altora. De fiecare dată când rănesc pe cineva, mă filmez cum fac acest lucru. Înregistrarea fidelă rămâne apoi în mintea mea. Această amprentă acumulează în timp energie și când se va manifesta mă văd bolnavă sau rănită de cineva sau de ceva. Nu contează. Deci, când îmi experimentez corpul rănit, în dureri, bolnav, se datorează faptului că în trecut am lăsat în mintea mea o imagine mentală, și acum ea se manifestă sub forma că mă văd suferind.

Deschiderea textului: prosternarea

Prima pagină a textului începe cu o prosternare în semn de respect. Așa cum noi începem lecția cu mandala, cu recunoștința față de linia de mari maeștrii, așa și aceste scrieri încep cu o prosternare de respect.

Autorul se prosternează în fața celor Trei Diamante: Buddha, Dharma și Sangha.

„Mă prosternez în fața celor trei diamante sublime”

Ele reprezintă pentru noi

• Ființa care a dobândit această înțelepciune,
• Este înțelepciunea însăși, și
• Entitățile care ne îndrumă spre această înțelepciune.

Ele sunt refugiul nostru, pentru că ne protejează. Cunoașterea acestui mecanism ne protejează, pentru că încetăm să mai învârtim roata care ne rănește atât de mult. Refugiul nostru suprem este în înțelepciunea care înțelege realitatea în acest fel. Deci, autorul se prosternează mai întâi celor Trei Diamante.

Apoi se prosternează din nou:

„Mă prosternez în fața Celui Furios, Lordul Morții”.

El se prosternează în fața acestui înger furios, ca să-l ajute să-și elimine acea afecțiune mentală îngrozitoare adânc înrădăcinată care continuă să-l facă să se rănească singur.

În Lo Jong există două aspecte: aspectul înțelegerii modului în care funcționează acest Tsoncha Korlo, și al doilea aspect este cum să o eliminăm, cum să ieși din această roată. De aceea chemăm în ajutorul nostru multe forțe care să ne ajute să ieșim din roată.

Păunii și Bodhisattva

Imediat după aceea începe primul verset:

Păunii hoinăresc cu plăcere
Prin pădurea de copaci otrăviți;
O grădină frumoasă de ierburi medicinale,
Poate fi ceva fermecător,
Dar păunii nu sunt atrași de ele –
Căci ei din otravă trăiesc.

În acest verset ni se descrie o imagine frumoasă a păunului. După tradiția tibetană, și indiană păunii s-ar hrăni cu ierburi otrăvitoare. Iar dacă li se oferă plante medicinale, nu se ating de ele, nu au nici un interes față de ele.

Ei trăiesc doar din otravă. Conform poveștii, păunii mănâncă plantele otrăvitoare, și transformă otrava din corpurile lor, iar asta le produce cozile lungi cu pene în culori spectaculoase. Aceasta este povestea.

Al doilea verset spune:

Războinicii Bodhisattva sunt la fel:
Chiar dacă dau peste o grădină de confort și plăceri
Poate fi ceva fermecător,
Dar războinicii nu se atașează de ele –
Căci ei din pădurea durerii trăiesc.

Deci păunii sunt alegoria, și războinicii sunt morala ei. Războinicii sunt Bodhisattva. În limba tibetană:

Jang Chub Sempa

Sau în sanscrită Bodhisattva.

În tibetană s-a folosit cuvântul războinic. Pa este un războinic. Jang Chub Sempa este un războinic al spiritului spre iluminare sau războinicul spiritual.

Aceștia sunt oameni care caută să-și transforme conștiința. Aceștia sunt oameni care caută să iasă cât mai repede din suferință, pentru a-i ajuta și pe alții să iasă din suferință. Ei sunt războinici spirituali pentru că își antrenează mintea să-și depășească afecțiunile mentale care le provoacă suferință.

Deci, acest Lo Jong spune că Bodhisattva sunt ca păunii. Le oferim plăceri, filme, mâncare, televizoare, excursii, spa-uri, masaje, și pe ei nu-i interesează toate acestea, nu-i atrage. Sunt atrași de suferință. Ei caută cum să transforme suferința.

Descrieri denaturate despre Bodhisattva

• „Bodhisattva iubesc suferința”

Această frază poate fi citită incorect și trebuie să lămurim această greșeală.

Nu este adevărat că sunt masochiști care preferă suferința în locul plăcerii.

Nu asta fac ei.

Ce înseamnă a ajunge la iluminare? Înseamnă a ajunge la fericirea cea mai înaltă care există. La plăcerea sublimă. Războinicul spiritual aspiră, zi și noapte, să ajungă la iluminare, să ajungă la această fericire sublimă.

Lor, nu le place să sufere, dar urăsc să-i vadă pe alții suferind. Și toată munca lor este să transforme suferința. De aceea ei sunt atrași de suferință pentru a o transforma, și nu pentru a rămâne în ea.

Acesta este sensul alegoriei, păunii transformă otrava în ceva de o rară frumusețe, în ceva sublim.

Bodhisattva merg și caută situații în care sunt probleme, situații în care oameni suferă. În locuri în care există război sau foamete sau alte necazuri. Dar, ei nu fac asta pentru că le plac aceste situații, ci dimpotrivă. Tocmai pentru că ei urăsc aceste situații, sunt gata să facă tot posibilul pentru a-i ajuta pe acești oameni.

Și dacă au de ales între a merge la un spectacol sau a ajuta oameni bolnavi de cancer într-un spital, vor merge la un spital pentru a-i ajuta pe bolnavi. Nu există nicio îndoială în inima lor ce ar trebui să facă. Ei merg și ajută.

• „Bodhisattva au jurat că vor continua să sufere în Samsara”

Uneori, sunt oameni care spun: „Bine, bine, dar un Bodhisattva a jurat să rămână în suferință atât timp cât ea există, și să nu plece din suferință până când toți oamenii vor înceta să mai sufere”.

Acest lucru este un neadevăr, este un fel de zvon Dharma, neadevărat. Pentru că scopul unui războinic spiritual este acela de a transforma suferința. Cui folosește dacă eu continui să sufăr? Cui folosește să-mi amân iluminarea?

Să presupunem că îmi amân iluminarea pentru a ajuta pe cineva. Adică să continui intenționat să sufăr, să continui intenționat să fiu furios, să continui intenționat să acționez din ignoranță, cum ajută asta pe cineva?

Deci, nu este adevărat ce se spune. Ci dimpotrivă. Există chiar și un jurământ bodhisattva, care spune să nu gândim și să nu acționăm așa. Ca baby Bodhisattva, ne antrenăm să ajungem la iluminare cât mai repede posibil, astfel încât să-i putem ajuta și pe ceilalți să ajungă acolo cât mai repede.

Deci, ideea nu este să suferim în continuare pentru că alții încă suferă. Ideea este că cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru ceilalți, este să ajung la plăcerea sublimă, astfel încât să-i pot ajuta și pe ceilalți să ajungă în același loc.

Să ajung cât mai repede posibil în paradis, astfel încât să-i pot învăța și pe alții cum să-și elimine Tsoncha Korlo, de exemplu.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.