Lectia 2 – Lo Jong 3 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Seminar de meditație

 Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

De ce trebuie făcute temele?

Să începem cu întrebarea de ce vi se dau teme de făcut?

Când stați și ascultați la aceste învățături, poate că sunt lucruri care vă impresionează și apoi vă întoarceți acasă la rutina obișnuită și veți uita ceea ce ați auzit. Și după cum veți vedea, lucrurile sunt atât de diferite de rutina noastră, atât de diferite de mentalitatea normală, încât dacă nu veți face niciun efort pentru a le întări în voi, ele se vor dizolva și vor avea un efect minim asupra vieții voastre.

Pentru a intra cu adevărat mai profund în aceste învățături, va trebui să începeți să practicați. Deci, este bine să vă faceți temele și în grup. Asta ajută  la reîmprospăta-rea materialului de studiu, este și o modalitate excelentă de a vă petrece timpul împreună într-un mod semnificativ, în loc să vă pierdeți timpul cu vorbărie goală.

Dacă vă veți dedica timpul să vă faceți temele de casă, veți aprecia altfel acest studiu. De asemenea, întrebările care apar în teste sunt luate din teme. Toată lumea va primi peste 9 în sus. Așa că nu trebuie să vă faceți griji pentru note. Nu faceți temele pentru note, ci pentru a ajuta la repetarea materialului.

În Tibet, se obișnuia ca profesorul care preda aceste lucruri să le repete de patru ori. Noi nu avem acest lux aici. Așa că veți repeta materia prin teme și examene. Fiecare temă conține un subiect de meditație și este important să o faceți.

 

Textul pe care îl studiem

Textul pe care îl studiem face parte din tradiția Lo Jong.

Lo Jong

Lo     înseamnă minte.
Jong înseamnă a transforma și de asemenea, a practica sau antrena.
Deci, Lo Jong înseamnă antrenamentul minții sau o practică pentru transforma-rea minții.

Acesta este al treilea dintr-o serie întreagă de texte Lo Jong și toate au fost scrise în perioada 1000 – 1300 e.n. în Tibet. Lo Jong este o tradiție tibetană.

La începutul acestei perioade, acest studiu nu prinsese încă rădăcini adânci în Tibet. Dar mai târziu scrierile au devenit mai lungi, cu multă filozofie și mai profunde. Pe vremea aceea se vorbea mai puțin, dar se practica mai mult. Deci, textele sunt întotdeauna foarte scurte, foarte concise și foarte sofisticate.

Ele sunt mai mult îndrumări de practică pentru cei care sunt deja pe o cale spirituală și conţin mai puțină filozofie. Ele au mult farmec pentru oamenii ocupaţi, semănăm destul de mult cu ei din punct de vedere istoric.

 

Conștientizarea morții

La fiecare dintre noi, la un minut sau poate mai puțin după moarte, tot ceea ce am numit „viața noastră” se va șterge complet.

Nu-ți vei aminti cine ai fost,

Nu-ți vei aminti cum te-ai numit,

Nu-ți vei aminti cine au fost copiii tăi,

Nu-ți vei aminti care a fost profesia ta,

Nu-ți vei aminti franceza,

Nu-ți vei aminti de matematică.

Nu vă veți mai aminti de toate aceste lucruri. Dacă ne uităm la toate lucrurile pentru care muncim – în câteva secunde după moarte acestea dispar. Este la fel ca şi cum ne trezim dintr-un vis. Toate personajele din vis sau coșmar, care păreau atât de reale, vor dispărea în câteva secunde după ce ne-am trezit. De unde au venit și unde s-au dus?

La fel și această viață. Este un alt nivel de conștiință, există o conștiință a visului și există o conștiință a stării de veghe. Ne trezim când sosește momentul morții și totul s-a șters. A dispărut.

Deci, ce-i de făcut? Să ne confruntăm cu această înțelegere care este începutul lui „Shenpa Shi Drel”, adică eliberarea de cele patru atașamente.

Acesta este începutul și fără el, restul textului nu va aduce prea multă binecuvântare. Trebuie să practicăm constant, în fiecare zi când ne trezim, astfel încât să simțim efectul care este scris în carte.

Ne uităm după o perioadă de practică și vedem ce facem în viața noastră?

Lama Dvora Hla spunea:

Oare am să continui să locuiesc în deșertul Arizona, unde împart un duș cu alte o sută de oameni, unde nu există aer condiționat și încălzire iarna, este vânt și mult praf, este frig, este căldură mare, este soare, sunt cactuși și sunt porci mistreți? Viață incomodă.

De ce să practic? Am diplome, am studii. Pot face alte lucruri cu viața mea. În exterior pare ciudat, pare ilogic. Prietenii pe care i-am avut atunci, înainte să fac aceste lucruri, mă privesc ca pe un animal ciudat. Nu are sens.

Și cu adevărat nu are sens, decât dacă criteriul pentru care fac asta, este moartea. Dacă mor în seara asta, atunci care este lucrul util, binecuvântat și semnificativ pe care îl pot face acum? Fără acest criteriu puteți spune că sunt un eșec total. Puteam locui într-o casă confortabilă, în loc să locuiesc într-o casă mică, aglomerată.

Acesta este criteriul pentru toate acestea și el îmi aduce multă fericire. Nu există comparație în ceea ce privește satisfacția, împlinirea și fericirea pe care le simt astăzi, în comparație cu ceea ce am fost în trecut. Nu suferă comparație.”

 

Ce este și ce nu este un atașament

Există o linie fină și subțire între ceea ce este și ceea ce nu este un atașament. Și ne vom folosi de tradiția Sakya pentru a o înțelege. Pentru că nu este adevărat că trebuie să abandonăm totul pentru a ne elibera.

Sunt oameni care au lăsat totul la o parte și nu s-au eliberat şi oameni care sunt înconjurați de lucruri și s-au eliberat.

Dalai Lama, care este considerat șeful acestei școli în Tibet, care a fost şi conducătorul politic al Tibetului până la cucerirea chineză, a locuit în Palatul Potala care are 550 de camere, având servitori peste tot. Aparent este foarte bogat și are de toate.

Putem fi înconjurați de lucruri și să fim complet liberi. El a fost și este complet eliberat. El spunea că singurele lui lucruri sunt, roba de călugăr și ustensilele pe care le folosește în practica lui tantrică iar toate celelalte sunt de împrumut. Orice altceva este închiriat. Dalai Lama nu se vede pe sine drept proprietar a ceva.

Deci, putem fi înconjurați de familie, să avem case și proprietăți și să nu fim atașați de ele și să le folosim ca pe ceva care îi binecuvântează pe oameni. De aceea trebuie să înțelegem unde este această linie. Pentru că nu lucrurile exterioare pe care le facem fac diferența.

Dacă am spus că conștientizarea morții este criteriul, atunci este important să ne amintim, că împreună cu el:

  1. – moartea este sigură.
  2. data morții este incertă. A trăi ca și cum azi ar fi ultima zi. Oare trebuie să murim? Da. Se poate întâmpla asta, astăzi? Nu știm. Deci, dacă știm că vom pierde toate lucrurile pentru care muncim în mod normal, atunci ce ar trebui să facem dacă vom muri astăzi?
  3. – al treilea principiu în meditația morții, spune că nu există nimic care să ne ajute în afară de munca spirituală pe care o facem. Acesta este singurul lucru care vine cu noi.

Datorită faptului că conștiința este diferită de corp, atunci când corpul încetează să mai funcționeze, conștiința nu se oprește. Ea nu mai este atașată de acest corp. Ea încetează să se mai exprime prin acest corp, dar asta nu înseamnă că ea nu mai continuă. Iar amprentele pe care le-am acumulat pe parcursul vieții, vor veni cu noi în viața următoare.

Noi deja credem în amprente, pentru că ne trimitem copiii la școală. Credem că în clasa a II-a își vor aminti ceea ce au învățat în clasa întâi. Tot ceea ce facem, spunem sau gândim lăsa o amprentă în conștiința noastră și continuă cu conștiința noastră mai departe. Putem vedea copii care se nasc în această viață, cu tendințe diferite. Unii sunt generoși și alții egoiști. Oamenii se nasc cu tendințe pe care le-au adus cu ei din viețile anterioare, din amprentele care le-au rămas în minte ca urmare a modului în care și-au trăit viața. Deci, nu este adevărat că totul se șterge când murim. Aceasta este o mare greșeală. Este adevărat că atunci când vine momentul morții, toate lucrurile obișnuite cu care ne identificăm sunt șterse, adică:

– educația noastră,
– banii noștri,
– prietenii noștrii,
– chipul nostru,
– numele nostru.

Totul devine complet lipsit de valoare. A fost șters. Nu ne mai amintim cine am fost ultima dată, la un minut după moarte nu mai știm cine am fost. Pentru că toate acestea sunt foarte, foarte superficiale în ființa noastră. Adică, dacă ființa noastră este ca o ceapă cu multe foi, foaia exterioară este foarte subțire și va dispărea. Ceea ce vor rămâne în conștiință sunt amprentele lăsate ca urmare a ceea ce am făcut și ele vin cu noi.

Dacă acest lucru este adevărat, atunci ce ar trebui să facem?

Va trebui să avem grijă ce amprente lăsăm în minte! Și aceasta este munca noastră spirituală.

Dacă meditația asupra conștientizării morții este bine făcută, ne va aduce bucurie. Ne aduce într-un loc în care există libertate de emoțiile negative.

Dacă o să mor în seara asta, la ce bun să mă mai enervez pe vecin sau să mă cert cu familia mea. S-a terminat. Putem vedea oameni care, când se îmbolnăvesc rău şi devin epuizați, neputincioși, se opresc din a mai face toate acestea.

Dacă medităm bine asupra morții, această libertate se naște automat, pentru că toate aceste sentimente negative se diminuează.

Nu spunem că dispar, dar sunt mult reduse și asta dă naștere la multă libertate. Există multă energie pe care o putem folosi spre binele altora. Pentru că, dacă suntem cu toții în avionul care urmează să aterizeze forțat și poate să se prăbușească, atunci ce altceva ne mai rămâne de făcut decât să ne iubim și să ne ajutăm unii pe alții?

Deci acesta este un sens al libertății, chiar înainte de a intra în textul propriu zis. Ne eliberează de a fi atât de obsedați de lucrurile materiale, de bani, de bunuri, de educație, de onoare, de reputație, de ceea ce au spus despre noi, de laude, de a arăta bine. Toate acestea se vor diminua pentru că nu au sens.

Așa că ne eliberăm de ceea ce se poate spune că este o minciună în viața noastră. Pentru că, nu este adevărat că aceste lucruri sunt cele mai importante şi vom merge imediat spre întrebarea, de unde ne-a venit ideea că ele sunt lucruri importante? Și este complet neobișnuit ca oamenii să gândească așa, așa cum propunem aici. Așa cum călugărul se uita la mașinile care treceau pe autostradă și spunea: ,, … cu toți fug, fug după lucruri pe care în curând le vor pierde.”

În această viață suntem condiționați să alergăm după lucruri fără să ne gândim la ceea ce facem. Este o formă de viață nebunească. Suntem într-un loc destul de nebunesc. Dar sunt și alte locuri, nu geografice, nu de cealaltă parte a lui Pluto, sunt locuri mentale care sunt complet diferite, care sunt mult mai libere decât viața obișnuită pe care o trăim.

Dar avem obstacole de a ajunge în aceste locuri. Și meditația asupra morții ajută foarte mult la diminuarea lor. Aceasta nu este toată munca pe care trebuie să o facem, dar permite restul muncii. Scopul ei este ca să nu mai simțim emoțiile negative care ne atacă fără să le invităm.

Și asta aduce la un alt nivel de schimbare. Dacă facem bine această meditație, se naște un fel de empatie frumoasă și naturală față de ceilalți care rămâne toată ziua. Nu o vom simți doar sporadic, ci o vom simți pe parcursul întregii zile. Vă invit să intrați pe site și să faceți aceste meditații.

Dacă veți medita consecvent, ziua voastră va fi mai fericită și sunteţi mai puțin atacați de emoțiile negative. Drept urmare, se va produce o schimbare profundă și în organism. Pentru că există o legătură strânsă între minte și corp. Și această legătură trece prin ceea ce numim corpul energetic. Ne vom simți mai deschiși, mai plini de compasiune, mai iubitori, mai puțin preocupați de noi și mai mult de a aduce binecuvântare celorlalți. Energia noastră începe să se schimbe. Fluxul în canale începe să se schimbe.

Și pe nesimțite, vom fi mai puțin bolnavi, vom avea mai multă energie și mai puțină nevoie de a dormi. Treptat lucrurile încep să se schimbe. Culorile sunt mai vii, aromele mult mai plăcute, muzica mai frumoasă…

În mod paradoxal, cu cât facem mai mult conștientizarea morții, cu atât viața noastră va fi mai însuflețită. Acesta este rezultatul. Totul începe să se ascută. Mintea noastră începe să se ascută și nu vom mai fi uituci, senili sau confuzi.

Pe măsură ce începem să îndreptăm lucrurile, prin această conștientizare în punctul în care ar trebui să începem să ne ramolim, dintr-o dată procesul se întâmplă invers.

 

 Primul atașament: atașamentul de această viață

Primul atașament este atașamentul de această viață, care există tot timpul dacă nu suntem conștienți de moarte. Dacă nu suntem conștienți de moarte, vom fugi mereu după lucrurile acestei vieți. Vom fugi după bani și lucruri materiale, după onoare și reputație, de a ne fi nouă bine și așa mai departe.

Când începem să ne slăbim atașamentul de această viață, datorită schimbării gândirii noastre, se vor produce transformări în corpul nostru. O altă schimbare care se va produce este lumea care ne înconjoară, iar acest lucru se întâmplă automat.

Dacă vom continua cu această practică, vom începe să ne eliberăm și de celelalte atașamente, despre care vom vorbi mai mult data viitoare, iar pe nesimțite ne vom îndrepta spre o altă lume. Din punct de vedere mental, lumea în care trăim va deveni mai pură.

Și dacă ducem acest proces la extrem, vom ajunge într-un loc în care nu va mai trebui să experimentăm moartea.

Pentru că moartea este rezultatul tuturor acestor acumulări de energii negative în viața noastră.

 

Scopul suprem al meditației

Scopul meditației, dar mai ales al meditației budiste, nu este să ne liniștească. De multe ori oamenii se gândesc: „Oh, sunt încordat? Voi sta să meditez”. Da, este adevărat că dacă suntem în stres este bine să medităm, dar nu acesta este scopul meditației. Acesta este un efect secundar bun al meditației.

Scopul meditației este să ne aducă într-un loc pur în care să fim eliberați de lucrurile care ne atacă în prezent fără a le invita: emoțiile negative, boli, războaie și dezastre. Despre asta i-a vorbit Manjushri micuțului Kunga şi acesta a înțeles.

Oare am văzut asta întâmplându-se în viața noastră? Nu.

Oare au mai fost și alții care au văzut așa ceva în viața lor? Cu siguranță. Nu avem nici motiv să presupunem că nu au mai fost și alții care să fi făcut deja calea înaintea noastră. Ei nu mai sunt aici. Ei arată ca Manjushri. Nu-i putem vedea decât dacă suntem foarte puri. Acesta este un exemplu.

Această cale începe de la mic, începe cu gândul când ne trezim dimineața:  „În seara asta voi muri. Cum mă voi comporta astăzi?” Și asta ne va aduce foarte departe.

Deci, eliberarea de cele patru atașamente nu înseamnă doar renunțarea la dorința pentru prăjitură, ci ea ne va permite să ne schimbăm întreaga realitate.

Este important de reținut că acest proces se dezvoltă lent, să nu ne așteptăm la rezultate de azi pe mâine.

După ce am parcurs o bucată bună de drum, ne vom simți puțin înjumătățiți, în sensul că o parte din noi ar vrea să acționeze așa și o altă parte condiționată de vechile obiceiuri va fi atrasă spre alte lucruri. Dar asta este un semn bun. Asta înseamnă că am progresat.

 

Cum se exprimă primul atașament de această viață?

Tse ’n’di la shenpa

Tse ’n’di la shenpa înseamnă atașamentul de această viață.

Manjushri îi spune micuțului Kunga că oricine este atașat de această viață nu practică Dharma. Deci, el le vorbește deja celor care practică Dharma și putem înlocui cuvântul „Dharma” cu „Cel care practică o cale spirituală”. Nu neapărat budismul. El spune: …Cel care practică o cale spirituală și care își spune „Eu sunt un practicant spiritual”… dar dacă este încă atașat de această viață, nu are dreptul să se numească practicant spiritual. Ceea ce face el este altceva.

Despre ce ne vorbește el aici? Pentru asta avem nevoie de comentatorul nostru, Drakpa Gyeltsen. În text, scrie:

Primul lucru este renunțarea
la atașamentul față de această viață.

Dar ce înseamnă asta? El spune:

Oricine respectă regulile morale
Și se ocupă de învățare, contemplare și meditație
Doar în scopurile acestei vieți
El nu poate fi considerat
Un practicant al Dharmei.

Drakpa Gyeltsen a adăugat aici câteva informații dincolo de ceea ce i-a spus Manjushri micuțului Kunga. Ce înseamnă atașamentul de această viață?

El spune patru lucruri: regulile morale, învățarea, contemplarea și meditația.

1. Moralitatea

Tsultrim

Tsultrim înseamnă moralitate sau cod moral sau viața etică.

2. Învățarea.

Tuppa

Tuppa înseamnă învățare.

3. Contemplarea.

Sampa

Sampa înseamnă contemplare. Este în sensul de a ne gândi la ceea ce am învățat. Este o meditație a gândirii, a reflectării. Ne gândim la ceea ce am auzit și verificăm. Oare este logic, se potrivește cu ceea ce știu deja, se potrivește în viața mea? Aceasta este Sampa.

4. Meditația.

Gompa

Gompa înseamnă meditație. Și asta după ce am făcut deja etapa de reflecție, de examinare, de analiză.

– în primul rând ascultăm învățătura sau citim,
– apoi reflectăm asupra ei,
– am ajuns la niște concluzii, conștientizări, am văzut lucruri, am înțeles.

De exemplu, să spunem că am înțeles că nu are rost să ne dedicăm toată energia în a ne crește contul bancar, pentru că îl vom pierde în curând. Așa că acum trebuie să integrăm această înțelegere, pentru că dacă nu facem asta, când funcționarul de la bancă ne va suna, vom alerga la bancă și vom face la fel ca mai înainte.

Pentru ca această schimbare de gândire să se reflecte într-o schimbare în viața noastră și să dirijeze energia spre o muncă mai semnificativă în viața noastră, avem nevoie să o integrăm suficient de mult, astfel încât să rămânem pe poziție atunci când vine vremea testării. De aceea este nevoie de a face meditația de fixare pe un singur punct, pe concluziile analizei la care am ajuns înainte.

 

 

Moralitatea este cea mai importantă pe calea spirituală

Dacă vrem să ne eliberăm, va trebui să trăim o viață morală. Unul dintre lucrurile care ne înrobeşte este că avem mustrarea de conștiință. Dacă avem păreri de rău pentru modul în care ne-am comportat, nu vom ajunge nicăieri. Ele ne vor stingheri, ne vor amărî viața. Și când sunt grele, vor apărea în vise, ne vor dăuna sănătății, ne vor perturba meditația, ne vor împiedica să ne dezvoltăm compasiunea, să fim fericiți și așa mai departe.

Moralitatea este cel mai important aspect pe calea spirituală, pe calea spre libertatea râvnită.

De aceea este nevoie să învățăm ce este potrivit de făcut și ce nu. Putem spune că avem deja legi. Avem legi religioase și avem legi de stat, atunci cu ce venim nou aici?

Întrebarea este: Oare ne-am eliberat de mustrările de conștiință?

Noi spunem că legile religioase și legile de stat nu sunt suficiente. Legile statului nu-mi ating gândul, ci doar ceea ce fac și ceea ce spun. Nimeni nu mă poate întemnița pentru gândurile mele, iar eu pot să nu le spun altcuiva.

Ceea ce spunem este că ceea ce vine cu noi după moarte sunt înregistrările mentale pe care le purtăm cu noi ca urmare a ceea ce am făcut și spus. Și tot ceea ce facem și spunem este determinat de gândurile care au precedat ceea ce am făcut și spus. Deci gândirea devine super importantă. Ceea ce cred eu despre mine va determina complet gradul meu de libertate.

Să luăm un alt exemplu: dacă avem ranchiună față de cineva și nu scot o vorbă despre asta, nu sunt liber. Nu sunt liber să mă bucur, pentru că sunt ocupat să-mi păstrez resentimentele, nu-i așa?

Deci, dacă vrem eliberarea, etica noastră morală ar trebui să fie mult mai profundă decât ceea ce dictează legile statului, de exemplu.

Deci hai să vorbim puțin despre asta.

Pentru a putea progresa, va trebui să ne dezvoltăm o meditație bună. Nu vom putea dezvolta niciodată o meditație bună dacă nu ne păstrăm capul curat. De multe ori cei care încep să mediteze, ajung la un anumit nivel și de acolo nu mai progresează.

Care este cauza? Pentru că nu au scotocit și analizat suficient viața lor morală.

Și dacă există ceva care nu este curat, atunci când stăm și încercăm să ne concentrăm asupra meditației, ne va deranja, va urca la suprafață. Dacă este ceva care ne frământă – am rănit pe cineva cu vorba, fapta sau cu gândul, am dorit răul cuiva – [acest fapt] nu ne va lăsa să pătrundem adânc, nu ne va permite libertatea, nu ne va permite fericirea.

Dar principalul constă în motivația de a păstra moralitatea.

Chiar și din acest motiv, trebuie să ne concentrăm și să ne păstrăm moralitatea. Comentatorul ne spune: „Bine, deci acum ești un practicant spiritual și probabil că deja ți-ai asumat tot felul de obligații morale, jurăminte și așa mai departe – dar asta nu este suficient. Chiar dacă ți-ai luat jurămintele, nu este suficient.

Oricine respectă regulile morale
Am sărit puțin
Doar pentru scopurile acestei vieți
El nu poate fi considerat
Un practicant al Dharmei.

El merge până într-acolo și spune:

Chiar dacă ne respectăm bine moralitatea, dar nu dintr-o motivație corectă, nu ne vom putea elibera.

Deci ce vrea să spună? El spune că o astfel de persoană care, să zicem că practică o viață morală, chiar și călugării, indiferent câte jurăminte și-au luat, dacă nu le respectă din motivația corectă, nu se pot elibera.

Așa că vom intra puțin în asta.

Deci, vom începe cu ce este moralitatea și apoi vom vorbi despre ce înseamnă motivația corectă pentru a practica moralitatea. Deci avem două părți de discutat:

  1. Ce înseamnă respectarea moralității,
  2. Care este motivația corectă de respectare a jurămintelor, dacă ne dorim această libertate mult râvnită.

 

Evitarea vătămării este cel mai elementar nivel al moralității

Cel mai elementar nivel de moralitate, în orice tradiție spirituală, budistă și non-budistă, iudaică, islamică, creștină, orice tradiție spirituală care se respectă, este de a nu-i răni pe ceilalți. Noi spunem „Ce ție nu-ți place, altuia nu face.

– A nu face ceva care să-i rănească pe ceilalți,

– A nu spune ceva care să-i rănească pe ceilalți,

– Și mai mult de atât, să nu avem gânduri care să-i rănească pe ceilalți.

De ce? De ce să nu avem gânduri care să-i rănească pe ceilalți? Pentru că tot ceea ce facem, spunem și gândim lasă amprente în mintea noastră. O numim karma brută, karma care încă nu a rodit.

Aceasta este karma pe care o acumulăm tot timpul. De fiecare dată când facem, spunem, gândim, acumulăm karma şi această karma ne va determina să acționăm în lume. Karma gândirii ne va determina să acționăm în fapte și vorbe.

Deci, această karma rămâne în mintea noastră și într-o bună zi va da rod. La fel ca și semințele sădite, ele într-o zi vor da roade. Ce este acest rod? Acest rod ne creează lumea, ne creează realitatea, ne creează experiențele noastre în orice moment, în cele mai mici detalii. Fiecare detaliu din experiența noastră este rodirea semințelor karmice pe care le-am plantat în mintea noastră în trecut. Le ia ceva timp să se maturizeze, să crească, iar acum ne creează realitatea. Inclusiv toate gândurile pe care le-am gândit.

Deci, fiecare gând pe care l-am gândit, când îi vine rândul, rodește și ne va impune să percepem o realitate plăcută sau neplăcută, după natura gândului pe care l-am avut. Dacă în mintea noastră, i-am dorit altuia răul sau ne-am bucurat de răul altuia, ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi o realitate extrem de neplăcută. O lume care nu ne iubește, o lume care nu ne ajută, o lume care nu ne susține.

Nu putem fi liberi dacă asta este lumea noastră.

Așa că aici intrăm deja mult mai profund. Faptul de a nu face rău, de a nu răni, merge mult mai profund decât legile statului sau ale religiei. De asemenea şi în alte religii există preceptul de a nu râvni şi alte reguli legate de gândire.

Dar noi spunem că acestea sunt cele mai importante.

Și dacă vă aduceți aminte, am spus despre Drakpa Gyeltsen că nu a fost niciodată călugăr. Dar cu toate că nu și-a luat jurămintele monastice, el se află într-un loc care ne poate învăța cum să ne respectăm moralitatea. El spune, de exemplu, în al doilea verset:

Mai întâi vom discuta despre viața etică:
Dacă o păstrezi bine, vei planta
Rădăcinile unei vieți înalte,
Și astfel vei urca pe calea
Care duce spre nirvana.    (nirvana înseamnă libertate)
Deoarece ai găsit leacul
Care vindecă orice formă de suferință.

Calea care nu învață respectarea eticii morale nu este considerată o cale spiri-tuală adecvată care să conducă spre eliberare.

Deci vestea bună este că dacă începem să ducem o viață morală, suntem pe calea cea bună, pe calea care ne va conduce spre libertate. Comentatorul continuă să spună: metoda… adică metoda spirituală, practica spirituală…

 

Metoda care nu respectă moralitatea nu este posibilă

El spune: „Nu există așa ceva.”

Metoda care nu pune accent pe păstrarea moralității, nu poate fi o metodă spirituală bună pentru că nu ne purifică mintea și atunci nu putem crea o lume mai bună.

Dar practicarea unei vieți morale
În timp ce ești atașat de ea
Vor adânci mai mult rădăcinile
Celor opt gânduri lumești.

 Chiar dacă respectăm etica morală, dar din motive greșite nu ne vom putea elibera.

El vorbește despre păstrarea moralității din motive greșite.

Care sunt motivele greșite?

Fiecare dintre noi, la un nivel sau altul respectă etica morală. De exemplu, nu vom merge să omorâm oameni pentru că legea noastră interzice crima. Deci de ce nu omorâm? Comentatorul spune:

– Dacă facem asta de frica legii, nu ne vom putea elibera. Poate că poliția nu mă va prinde, dar nu va fi libertate în inima mea.

– Dacă facem asta pentru ca oamenii să spună lucruri bune despre noi, să creadă cât de buni suntem, nu ne vom putea elibera.

De ce? Pentru că motivația noastră este legată de această viață. Motivul nostru este ca poliția să nu ne prindă sau ca alții să creadă despre noi cât de buni suntem. Când motivația ta este așa, spune el, iată ce se va întâmpla:

O astfel de persoană îi va disprețui
Pe cei a căror moralitate este mai mică ca a lui,
Și va fi invidios pe cei
A căror moralitate este mai pură ca a lui.

Dacă motivația mea este ca alții „să gândească bine despre mine”, atunci voi începe să mă compar cu ei: sunt mai moral decât ei sau mai puțin moral. Se va trezi în mine disprețul pentru unii și invidia față de alții. Aceste sentimente grele nu îmi vor permite libertatea.

Motivația care este lumească nu eliberează.

Acesta își va păstra moralitatea
Pentru a câștiga respect și recunoștință.
El va planta sămânța tărâmurilor inferioare,
Și va aluneca la nivelul celui
A cărui moralitate este complet falsă.

Putem face toate lucrurile corecte și totul este fals. Înăuntru totul este putred. Putem face totul bine și înăuntru suntem egoiști, răutăcioși, invidioși, aroganți, avem grijă numai de noi și îi disprețuim pe ceilalți, suntem aroganţi cu ei, iar asta nu este libertate. Afecțiunile mentale pun stăpânire pe voi și nu voi pe ele.

Este foarte important să ne verificăm motivația în practica eticii morale.

Fiecare trebuie să se uite în interiorul lui și să-și spună adevărul, altfel nu se va putea elibera. În lecția următoare, vom vedea ce înseamnă să fim atașați de această viață și ce înseamnă a respecta etica morală atunci când suntem atașați de această viață. Pentru a ne elibera este nevoie de a ne crea motivația potrivită. Dar nu o putem crea dacă nu vom observa că avem motivația greșită. Deci acesta este un studiu critic și important.

Puteți face temele numărul 1 complet și din tema numărul 2, puteți răspunde doar la întrebările 1 și 2. De restul vom vorbi în lecția următoare.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.