înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței
Seminar de meditație
Lo Jong 3 – Antrenamentul minții 3
Eliberarea de cele patru atașamente
Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3,a
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Vom deschide această lecție cu rugăciunea mandala. Și pentru cei care sunt noi veniți, voi spune câteva cuvinte despre ea pe scurt.
De obicei fiecare lecție de Dharma o deschidem cu o scurtă rugăciune:
a. Pentru a separa sacrul de profan. Idea este de a lăsa deoparte preocupările cu care ați venit la lecție și să intrați într-o atmosferă sacră.
b. Dorim să ne direcționăm mintea spre o învățătură înaltă și sacră. Ce o face să fie sacră? Pentru că ajută oamenii. Ajută la reducerea suferinței și aduce fericire în viața oamenilor. Și acesta este singurul motiv care o face sfântă, și nu pentru că cei care au transmis-o au fost sfinți.
Așadar, pentru a ne îndrepta spre sacru și pentru a ne deschide inimile spre învățătură, oferim rugăciunea mandalei în semn de recunoștință liniei de maeștrii care ne-au transmis această învățătură sfântă și, de asemenea, ne permite să o aplicăm în viața noastră și să o transmitem mai departe.
Să le oferim mandala.
Un scurt rezumat
Textul pe care îl studiem se numește:
Shenpa shidrel
Shenpa shidrel înseamnă eliberarea de cele patru atașamente.
Am spus că învățătura vine pe linia de maeștrii Sakya, care au trăit în Tibet în secolele 11, 12, 13.
Am vorbit despre cei cinci mari maeștri Sakya: Sachen Kunga Nyingpo, Sunam tse, Jetsun Drakpa Gyeltsen, Sakya Pandita și Drogun Chugyal Pakpa.
Învățătura a fost scrisă de tânărul Lama Kunga, în urma întâlniri directe pe care a avut-o în viziunea sa, cu divinitatea iluminată Manjushri.
Mai târziu, fiul său care a devenit un mare înțelept pe nume Jetsun Drakpa Gyeltsen, a scris un comentariu asupra acestei scrieri. Cu timpul au fost scrise și alte comentarii pe care nu le-am menționat aici, dar pe care le vom aminti mai târziu.
Textul este despre cum să obținem eliberarea
Subiectul acestei scrieri este eliberarea. Cu toți aspirăm și tânjim după libertate. Vrem să fim liberi. Vrem să fim ca un înger frumos precum Manjushri sau să fiți ușori pentru a zbura spre stele sau orice simbolizează libertatea pentru voi.
Și întrebarea pe care am pus-o a fost: ce ne oprește cu adevărat să ne eliberăm? Și am mai spus că această scriere este de fapt destinată celor care deja practică o cale spirituală. Pe de o parte, cu toții avem aspirații spirituale, altfel nu am fi venit deloc la cursuri și pe de alta, poate că nu suntem încă atât de serioși. Deci, textul este destinat celor care sunt deja pe o cale spirituală, pentru a-i ajuta să o realizeze și, într-adevăr, să ajungă la eliberare încă în această viață, lucru care nu este atât de ușor de făcut.
În lecția trecută am văzut că pentru a slăbi puțin atașamentul nostru față de viață este nevoie să acceptăm moartea ca profesorul nostru. Și am mai spus că meditația asupra morții nu are ca scop să ne stârnească panica și frica de moarte, pentru că nu ne ajută cu nimic, ci ea este o meditație de conștientizare a morții. Cu toții ne aflăm în brațele Lordului morții. El ține între fălcile lui toate formele de viață.
Fiecare dintre noi, prin însuși faptul că ne-am născut, suntem forțați să murim. Am venit în această viață având în noi deja condiția de a muri. Și cu toate acestea, nu ne place să vorbim despre asta, pentru că ne poate părea deprimant.
Dar, pentru a reuși pe calea spirituală, trebuie să acordăm atenție morții. Trebuie să învățăm să ne dezvoltăm conștientizarea morții.
a. Conștientizarea că suntem muritori și că moartea noastră este sigură.
b. Data morții este incertă, nu știm când vom muri.
-
-
- Moartea nu face deosebire între bătrâni și tineri,
- Moartea nu face deosebire între cei bolnavi și cei sănătoși,
- Moartea nu face deosebire între bine și rău,
- Moartea nu face deosebire între cel care se află în mijlocul problemelor și cel care le-a terminat.
-
Moartea nu ia în considerare toate aceste lucruri. Ea vine când vrea ea, când ne-a venit vremea.
Marele avantaj, al dezvoltării conștientizării morții, este că începem să trăim o viață plină de sens. Pentru că dacă ne trezim dimineața și decidem că în seara asta vom muri – și ne vom trăi ziua așa, sunt toate șansele să diminuăm din discuțiile inutile, preocupările inutile, amânările, să ne mai pierdem timpul cu prostii și să facem ceea ce ne dorim cu adevărat acum. Ceea ce este cu adevărat important acum.
Și încă un lucru se întâmplă în fața morții, ni se întâmplă tuturor când moartea este aproape, sau cineva apropiat moare, ni se deschide inima. Ranchiuna scade, meschinăria scade, preocuparea pentru prostii scade. Înțelegem că suntem cu toții în aceeași barcă. Diferența este doar de timp. Ni se deschide compasiunea față de noi înșine și față de cei din jurul nostru, pentru că avem cu toții aceeași soartă teribilă. Deci, ce ne mai rămâne de făcut? Este să fim buni cu ceilalți și să-i iubim. Și deodată moartea ne deschide inimile și ne aduce mai aproape de acele calități sublime pe care vrem să le dezvoltăm când ajungem la această libertate.
Am mai spus că atunci când supărarea sau alte emoții negative, gelozia sau mândria sau orice altceva, ne atacă, suntem băgați în ele, nu mai avem nicio libertate.
Conștientizarea morții ne ajută să scădem din volumul acestor lucruri. Deci, însăși conștientizarea morții deschide libertatea în viața noastră. Libertatea de a face ceea ce contează cu adevărat, libertatea de a ne deschide inima față de ceilalți, de a deveni mai plini de compasiune și iubire. Deci acesta a fost un aspect despre care am vorbit în lecția trecută.
Un al doilea aspect important pe care l-am început în lecția trecută și îl vom continua acum, este:
Ce este atașamentul și ce înseamnă să fim liberi de el?
În lecția anterioară am vorbit ieri despre ce înseamnă să nu fim liberi de atașament.
Am spus că există mulți profesori budiști care merg în Occident și nu numai în Occident, ci și în Orient. Și în budism conceptul de a renunța la atașament este foarte popular. Însuși Buddha a vorbit despre asta. Dar oamenii, ajung la păreri care în majoritate sunt incorecte.
Oare a nu fi atașat înseamnă că nu mă pot bucura de viață?
A nu fi atașat înseamnă oare, că nu ar trebui să mă bucur de o masă bună sau de un film bun? Trebuie să încetez de a-mi iubi familia pentru că asta înseamnă că sunt atașată de ea? Asta înseamnă să nu fii atașat?
Dacă ne uităm adânc în inima noastră și dacă ne uităm spre ce aspirăm, dacă suntem pe o cale spirituală, este puțin probabil ca acesta să fie idealul nostru, doar a fi deconectat/rupt de lume. Asta nu este fericire. Este altceva.
Acesta a fost un exemplu, de eliberare de atașament care este o denaturare a ceea ce a transmis Buddha. Nu asta a învățat Buddha.
Da, este bine să trăim în simplitate, să nu fim înconjurați de multe lucruri, de multe relații. Asta este magie, frumusețe, libertate. Și este diferit de a nu ne bucura de lucruri. Nu asta spunem noi, ci dimpotrivă.
Spunem că paradisul lui Buddha, este locul plăcerii supreme, este locul plăcerii divine. Atunci, cum vom ajunge acolo dacă ne deconectăm de orice plăcere și nu ne permitem să ne bucurăm? Nu are sens.
Dacă ne uităm la figura lui Buddha, ea este frumoasă, plină de plăcere, de fericire. Persoana împietrită care nu își permite să se bucure de nimic – nu este idealul nostru de fericire și plăcere.
Am vorbit despre hipioții anilor șaizeci-șaptezeci, care spuneau „Ok, mă eliberez de atașamente și renunț la toate lucrurile” – și au încercat să facă asta, dar au eșuat. În cele din urmă au cerut de la părinți bani și s-au liniștit cu toții. Unii dintre ei au suferit foarte mult datorită acestei atitudini greșite, au întâmpinat multe dificultăți în viața lor și au avut mai puțină libertate decât înainte. Și în plus, dacă lăsăm deoparte totul, după o lună, două luni, șase luni, un an – devine plictisitor, oamenii renunță la asta. Pentru că nu aduce fericire. Nu acesta este sensul unei căi spirituale.
Întrebare: Dacă facem meditația conștientizării morții în fiecare zi, nu ne apropiem de moarte?
Răspuns: Am spus că, cu cât conștientizăm mai mult moartea, cu atât viața devine mai plină, mai semnificativă, mai intensă. Totul miroase mai bine, este mai gustos, este mai interesant. Este exact invers. Acesta este un paradox. Cu cât facem asta mai mult – cu atât viața noastră devine mai vibrantă, mai interesantă și mai semnificativă. Și nu asta aduce moartea. Karma a fost deja stabilită. Este deja însemnată.
Se povestește despre un irakian bogat în urmă cu câteva sute de ani, că se trezește dimineața la Bagdad, se duce la piață și se întâlnește cu Lordul morții și se sperie. Urcă pe cal, pe care galopează toată ziua și ajunge seara într-un fort.
Obosit, transpirat, însetat și flămând, coboară de pe cal – și îl vede din nou pe îngerul morții. Și îi spune: „Ce cauți aici? Am alergat toată ziua numai ca să scap de tine! Lordul morții îi răspunde „Am fost foarte surprins să te văd dimineața în Bagdad, pentru că știam că seara te voi întâlni aici”.
Deci, a medita asupra morții, nu va aduce moartea. Este ca și când, facem meditația compasiunii pe suferința cuiva și asta ne va aduce suferință. Moartea va veni singură.
Atașamentul de această viață
Comentatorul spune în prima parte a textului: „Cine este atașat de această viață, nu se poate numi un practicant spiritual.” Aceasta este primul lucru transmis de Manjushri lui Kunga.
În comentariul său, Jetsun Drakpa Gyeltsen, începe să intre mai în amănunt a ce înseamnă să nu fim atașați de această viață. Am început să vorbim în lecția trecută despre asta și acum vom intra mai mult în ea. Și a enumerat patru lucruri acolo: regulile morale, învățarea, contemplarea și meditația.
1. Moralitatea.
Tsultrim
Tsultrim înseamnă cod moral sau viața etică.
Tsul = cale, mod, manieră.Trim = lege, regulă.
Deci, calea legii. Prin lege se înțelege – moralitate, etică. Acesta este cuvântul pentru moralitate.
2. Învățarea.
Topa
Topa înseamnă învățare și ascultare.
3. Contemplarea.
Sampa
Sampa înseamnă contemplare.
4. Meditația.
Gompa
Gompa înseamnă meditație.
Şi asta după ce am făcut deja etapa de reflecție, de examinare, de analiză.
Așadar, acestea sunt patru lucruri pe care le detaliază în comentariul său, în contextul primului rând care se referă la atașamentul față în această viață.
După cum am menționat, el se adresează practicaților care sunt deja pe o cale spirituală și sunt interesați să trăiască o viață morală, o viață curată. Ei sunt interesați să știe ce este bine de făcut și ce nu este bine de făcut. Drakpa Gyeltsen ne spune că dacă nu respectăm corect moralitatea, nu vom putea înainta pe calea spirituală.
El ne mai spune că Gompa – meditația este o parte integrantă a căii spirituale.
Am mai spus, de asemenea că moralitatea este foarte importantă pe cale și nu putem progresa în meditație dacă conștiința noastră nu este curată. Dacă calea noastră în viață include, de exemplu, a înșela oamenii, fățiș sau pe la spate, mai mult sau mai puțin, aceste lucruri ne vor sta conștiință și nu ne vor permite să mergem mai departe pe calea spirituală. Oricine este serios în practica lui de meditație, dacă nu simte că progresează, dacă este blocat – ar trebui să se întoarcă și să-și țină carnețelul cu mai multă atenție.
Trebuie să devenim experți în etica morală. Și am început să vorbim puțin despre ce înseamnă a fi moral și ce înseamnă a fi atașat de moralitate, două subiecte despre care vom vorbi acum.
Deci, ce înseamnă „a respecta moralitatea”?
Buddha a transmis învățătura timp de cincizeci de ani. Jumătate din ceea ce a predat a fost despre moralitate, cealaltă jumătate a fost despre vacuitate.
Vom menționa în continuare doar punctele principale și cine este interesat poate să intre în cursurile noastre unde subiectul este tratat în detaliu.
Există diferite nivele de moralitate. Cel mai elementar nivel, este moralitatea de a nu face rău altora, în vorbă și faptă. A nu spune și a nu face lucruri, de a-i răni pe alții în mod intenționat. S-ar putea să-i rănim pe alții fără să vrem și asta se întâmplă tot timpul. Deci, nu despre asta este vorba. Aici ne referim la faptul de a acționa voit în a-i răni pe alții.
Deci, trebuie să învățăm și să cercetăm ce anume îi rănește pe alții, în primul rând în vorbă, faptă, dar și în gând. Deoarece, gândul este cel care determină fapta și vorba. Și fiecare astfel de acțiune, cu gândul, vorba și fapta lasă o amprentă în minte. Pentru că noi suntem cei prezenți la ceea ce facem și conștienți de gândurile pe care le gândim. Și dacă acestea sunt gânduri răutăcioase, de gelozie, de lăcomie, sau gânduri de bucurie pentru răul altuia, ele rămân înregistrate în minte.
Aceste înregistrări, se comportă exact ca semințele în natură. Le punem în pământ și după un timp, când s-au format condițiile potrivite, germinează și dau roade.
Ce înseamnă că amprentele dau roade? Se întâmplă ceva în realitatea noastră, similar seminței pe care am semănat-o.
Așa cum, cireșul iese dintr-o sămânță de cireș și nu de piersică.
– Dacă am avut gânduri generoase, ceea ce va rodi este o lume care mă ajută, atunci când am nevoie.
– Dacă am avut gânduri de zgârcenie sau de bucurie pentru răul altuia, când voi avea nevoie de ajutor nu-l voi primi sau voi trăi în lipsuri.
Așa rodesc amprentele lăsate.
De aceea și spunem că, în moralitatea mai profundă, trebuie să fim atenți, nu numai la vorbă și faptă, ci și la gânduri. În „Abidharma Kosha”, scriptură budistă străveche, din secolul trei-patru e.n., scrisă la 800-900 de ani după ce Buddha a predat, scrie explicit:
„Karma este fiecare gând, și ceea ce atrage după sine”.
Gândul, și ceea ce determină el – este karma. Karma sunt semințele pe care le purtăm cu noi, în urma fiecărui act făcut cu gândul, vorba și fapta. Spunem că în fiecare secundă se înregistrează 65 de karme. Asta înseamnă că purtăm cu noi o cantitate enormă de amprente din această viață și o cantitate infinită din viețile anterioare.
Depozitul imens de semințe karmice merge cu noi peste tot și, în esență el este experiența noastră. Noi suntem karma noastră. Fiecare lucru care există în lumea noastră este determinat de această karmă. Însuși corpul meu este determinat de această karmă, mintea și gândurile pe care le gândesc în acest moment sunt determinate de karma. Totul fără excepție.
De fapt, lumea în care trăim este o rodire karmică. Pentru noi nu există altă lume. Ni se pare că lucrurile sunt acolo, în afara noastră, dar ele sunt proiecțiile noastre ca urmare a rodirii semințelor karmice pe care le-am plantat.
De fapt, trăim complet singuri. Avem iluzia că sunt oameni aici, avem iluzia membrilor de familie. Toate lucrurile par a fi exterioare în lumea noastră, dar de fapt trăim singuri, în lumea imaginilor pe care am creat-o. Iar ea poate fi plăcută sau nemiloasă în funcție de ce am plantat.
Deci, acest prim nivel de a nu face rău altora, cuprinde zece fapte rele pe care le-am făcut deja cu toții de nenumărate ori. Stă în fruntea listei, ca Cele Zece Porunci. Zece fapte rele pe care le-am făcut cu toții și ceea ce trebuie să învățăm este să facem inversul lor. Deoarece el nu este subiectul nostru principal, voi trece repede peste cele fapte.
– Tot ce este legat de ucidere. Oameni sau animale, furnici, orice vietate care dorește să trăiască. Dacă îmi permit să ucid aceste vietăți, las o amprentă care îmi va dăuna vieții. Când ea va da rod, voi suferi de: moarte prematură sau boală gravă, accidente, sau voi trăi într-o zonă periculoasă – acestea sunt consecințele actului de a ucide. Rodirea karmei uciderii va fi tot ceea ce îmi va dăuna sănătății și vieții.
– Al doilea exemplu – furtul. De fiecare dată când iau ceva ce nu mi s-a permis, chiar dacă nu mă vede nimeni făcând asta, mintea înregistrează fapta. Nu există intimitate în budism. Cum se va întoarce karma asupra mea? Cineva o să mă fure, bunurile mele se vor deteriora, voi fi înșelată, lucruri de genul ăsta. Sunt multe de spus dar nu vom intra în asta.
Cele zece fapte rele:
-
- Trei sunt legate de trup.
- Patru de vorbire.
- Trei de gândire.
Toate acestea sunt la primul nivel de a nu răni viața.
Chiar dacă respectăm cum trebuie moralitatea, pericolul încă există
Drakpa Gyeltsen ne spune: să zicem că respectăm moralitatea. Dacă facem asta din motive incorecte, chiar dacă respectăm moralitatea, chiar dacă în carnețel totul arată frumos, totul este „plus”, tot nu vom putea progresa pe calea spirituală. El ne spune: „Nici măcar nu te poți numi practicant spiritual dacă faci asta.”
Deci ce înseamnă asta?
Și aici intrăm într-un subiect foarte adânc și larg. Cei care au parcurs cursul 7 – jurămintele Bodhisattva și cursul 9 – Vinaya, etica budistă, au văzut cât este de greu de învățat de a păstra etica morală, ce este corect și ce nu. Ca să nu mai vorbim de toate dilemele care apar între reguli.
Așa că acum vom învăța cum am putea cădea în capcană atunci când păstrăm moralitatea din motivație greșită.
Așa cum am spus textul lui Drakpa Gyeltsen era destinat celor care erau deja practicanți spirituali. Pe vremea aceea, nu exista încă o literatură dezvoltată astfel încât oamenii să poată studia din multe cărți. Literatura budistă s-a dezvoltat mult mai târziu și a ajuns la nivele de mare profunzime și calitate. De aceea toate Lo Jong-urile au fost concepute să fie scurte și destinate practicanților de modul cum să practice.
Sunteți foarte rari în lume
Dacă vă uitați la câți ați venit la acest curs și câți oameni sunt în țară, raportul este foarte mic. Deci, sunteți rari în lume.
Și poate că sunteți foarte avansați pe cale sau poate abia ați început – dar aveți o karmă extraordinară care va adus aici. Ați ales să veniți aici, este karma. Alegerile noastre sunt, de asemenea, dictate de karma.
Poate că:
– vreți să fiți o persoană spirituală,
– poate că deja sunteți o persoană spirituală,
– poate aveți deja dorința de a atinge acele obiective înalte pe care ni le arată învățătorii,
– poate aveți un sentiment instinctiv despre cum este să ajungeți la iluminare,
– poate ştiţi cum este să ajungeți la fericirea supremă a unei ființe atotștiutoare și pline de compasiune având capacitate nelimitată de a-i ajuta pe ceilalți.
Drakpa Gyeltsen se îndreaptă spre noi și ne avertizează de pericolele care pot apărea pe cale.
Deci, care sunt pericolele pe cale? Acum ne vom focusa doar pe moralitate, după aceea vom trece și la altele.
Vom face acum o meditație care vă va invita să vă uitați puțin la viața voastră morală sau la concepțiile pe care le aveți despre moralitate.
Meditaţie: Observarea moralităţii noastre
Găsiți-vă o poziție confortabilă și închideți ochii.
Concentrați-vă pe respirație și fiți atenți la trecerea aerului prin nări. Încercați să vă concentrați pe un punct mic la intrarea în nări și să fiți atenți la senzația de trecere a aerului doar în acest punct.
Și acum invitați învățătorul vostru spiritual să vină la voi, cineva care vă inspiră, cineva pe care îl apreciați sau îl admirați foarte mult, cineva care este pentru voi o persoană morală.
Vedeți-l stând în aerul din fața voastră, făcut din lumină, ușor ca un fulg, strălucitor, desăvârșit în virtuțile lui și vă privește cu multă iubire.
Concentrați-vă pe una dintre virtuțile lui spirituale, o virtute pe care ați dori-o și voi, admirați-o în inima voastră și prosternați vă la ea mental.
Gândiți-vă la un gând bun care v-a trecut prin minte astăzi, poate un gând de a ajuta pe cineva, sau de a promova pe cineva, sau un gând de iubire pentru cineva, și imaginați-vă acel gând ca pe o perlă frumoasă pe care o țineți în mâini și i-o oferiți învățătorului vostru spiritual din fața voastră, ca ofrandă.
Și acum cereți-i să vă ajute să meditați, să vă ajute să priviți în interior și să vedeți ce este acolo cu adevărat. Să vă ajute să fiți cât mai sinceri cu voi înșivă. Bineînțeles că el este de acord, pentru că vă iubește la nesfârșit, nu vă judecă și tot ceea ce își dorește este să vă vadă evoluând și fericiți.
Primul caz: Încercați să vă imaginați că sunteți în Statele Unite în timpul prohibiției anilor 1920. (În istoria Statelor Unite prohibiția, cunoscută și sub numele de Experimentul Nobil, a fost o perioadă începând cu 1920 până în 1933, în timpul căreia vânzarea, producerea, consumarea și transportarea de alcool și de băuturi alcoolice erau interzise la nivel național). La acea vreme conform legii, oricine era prins că bea era aruncat în închisoare.
Și gândiți-vă că vreți să sărbătoriți ziua de naștere a unei persoane dragi sau a unei rude și doriți să-l cinstiți cu o băutură bună, cu un lichior sau cu un pahar de vin. Ce a-ți face?
Încercați să fiți atenți la gândurile care vă trec prin minte ca urmare a acestei scene descrise, la sentimentele pe care le aveți, la criticile pe care le aveți, la ce vi se pare corect și ceea ce nu vi se pare corect.
Al doilea caz: Imaginați-vă că aveți un copil la școala primară, iar copilul se întoarce în fiecare zi acasă sângerând, cu vânătăi, pentru că este mereu bătut. În clasa lui este un coleg care îl bate în fiecare zi. Copilul vostru vine la voi să-l ajutați. Bineînțeles că doriți să-l ajutați să nu mai sufere și să-l întăriți, ce veți face?
Al treilea caz: Să spunem că aveți un loc de muncă și un coleg/colegă de serviciu care vă rănește mereu, răspândește minciuni despre voi. El vă bârfește, vă defăimează, v-a coborât de pe piedestal, și poate chiar a determinat ca să fiți concediați. Iar acum sunteți indignați. Și acum se întâmplă că, această persoană are nevoie de ajutor la locul de muncă și vine la voi să vă ceară ajutorul. Ce veți face?
Al patrulea caz: Locuiți în Germania nazistă în anii 1930. Vecinii voștri, pastorul bisericii, profesorii de la școala copiilor voștri, cu toții îi consideră pe evrei ca fiind întinați și criminali, pângăresc și fac de ocară societatea voastră. Și voi îi credeți. Iar legea statului spune că trebuie să-i denunțați pe evrei și să aflați cine dintre apropriații voștri sunt evrei sau pe jumătate evrei. Ce veți face?
Al cincilea caz: Sunteți încă în Europa, dar de cealaltă parte. Să spunem că sunteți în Polonia după ce naziștii au ocupat-o, și vedeți un copil evreu orfan rătăcind pe stradă, vă este tare milă de el. Dar legea statului interzice ascunderea evreilor. Știți că dacă ascundeți copilul, vă va periclita și pe voi și pe copiii voștri. Ce veți face?
Al șaselea caz: Sunteți în Vietnam în anii 1960, când SUA invadează Vietnamul. Sunteți soldați în armata SUA și întreaga voastră unitate se află în junglă, care știți că este plină de inamici vietnamezi. Jungla este foarte deasă și nu puteți vedea nimic, dar știți că inamicii sunt acolo. Comandantul vă dă ordin să trageți în desiș. Ce veți face?
Îndreptați-vă din nou spre Lama din fața voastră și mulțumiți-i pentru curajul care vi l-a dat de a vă spune adevărul, rugați-l să vă dea în continuare putere și să vă ajute să vă desăvârșiți calea spirituală. Bineînțeles, el răspunde chemării voastre cu multă bucurie. El vine și se așază pe creștetul capului vostru. Este ușor ca fulgul, minuscul, făcut din lumină. Începe să alunece ușor prin creștetul capului până în inima voastră și se așază acolo. El vă însoțește cu multă bucurie pe calea voastră.
Puteți deschide încet ochii.
————————————-
În această meditație am intrat intenționat în diferite situații în care, lucrul corect de făcut poate fi contrar multor lucruri pe care societatea noastră se așteaptă să le facem. Teza lui Drakpa Gyeltsen și practic, a oricărui profesor spiritual este că, dacă respectăm moralitatea din atașament față de această viață, această moralitate nu ne va conduce spre țelul libertății. Nu ne vom putea elibera.
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Grup Facebook