Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva
A doua etapă a studiilor Madhyamika
Conform învățăturilor lui Geshe Michael, traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 9
Motivele pentru care încălcăm jurămintele secundare
Există două modalități de încălcare a jurămintelor secundare: cu afecțiune mentală și fără afecțiune mentală.
A. Modul în care încălcăm jurământul secundar atunci când există o afecțiune mentală
1.Prima modalitate este atunci când apare un sentiment de răutate.
Ca urmare a atitudinii ostile sau a resentimentelor pe care le avem față de cineva – evităm să-l ajutăm.
Acestea sunt situațiile în care suntem afectați de kleshas sau de afecțiuni mentale și, prin urmare, suferim.
B. Apoi, există posibilitatea să comitem infracțiunea fără să fie însoțită de o afecțiune mentală:
1. Lenea
Lelo înseamnă lene.
Nu ne vine să-l ajutăm pe celălalt. Nu-l urâm, nu suntem supărați pe el, doar ne este lene.
2. Nyomle
Nyomle este situația în care nu ne bucurăm să facem lucruri bun; este lipsa bucuriei efortului. Nu suntem atrași să facem bine. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație, majoritatea oamenilor așa sunt, și de aceea ei nu se află aici.
Fără a ne păstra jurămintele, fără să le mărturisim pe cele încălcate, fără să le reparăm pe cele rupte și fără a face efortul de a nu le mai încălca – sau dacă nu le-am luat – toate lucrurile minunate pe care această cale le promite nu se vor întâmpla.
Doar ascultând lecțiile, nu se vor întâmpla prea multe. Lucrurile se întâmplă ca urmare a practicii, pe măsură ce mintea noastră este supusă transformării, iar jurămintele sunt un mijloc de antrenament. Este ca în sport: fără să facem exerciții pentru dezvoltarea condiției fizice, nu vom avea condiție fizică bună.
Dacă practicăm, putem întâlni îngeri și putem deveni și noi îngeri – asta promite această cale. Am trecut deja peste toate perfecțiunile, dar ne-au mai rămas încă 12 jurăminte.
Alte două categorii suplimentare de jurăminte generale
În lista jurămintelor secundare mai există încă câteva jurăminte care nu aparțin în mod direct de nicio perfecțiune. Ele sunt mai generale și sunt împărțite în două categorii:
- Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația(fapte care ne împiedică să ajutăm ființele în mod activ).
- Și apoi mai există un alt set de infracțiuni numite „fapte negre și fapte albe”(acțiuni care determină dacă ne pierdem sau ne păstrăm orientarea spirituală în viețile viitoare).
Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.
35. A nu ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
Așadar, încălcarea jurământului secundar treizeci și cinci este atunci când evităm să ajutăm pe cineva nevoiaș sau care are necazuri – și asta nu neapărat când cineva este în necaz, ci pur și simplu are nevoie de ajutor și nu-l ajutăm.
Opt situații în care trebuie să ajutăm
În continuare vom prezenta cazurile în care ar trebui să oferim ajutor. Există opt situații:
- Cineva își asumă o anumită sarcină și noi ar trebui să-l ajutăm. Bodhisattva întotdeauna va căuta cum să ajute oamenii. Dacă cineva vrea să publice sau să traducă o carte, noi îl ajutăm.
Întrebare: El trebuie să ne ceară sau nu?
Răspuns: În general, dacă știm că o persoană are nevoie de ajutor și noi avem capacitatea și posibilitatea de a ajuta, trebuie să o ajutăm. Ideea este de a dezvolta o minte care caută să ajute. Dacă suntem un Bodhisattva serios, atunci vom căuta cele mai puternice obiective karmice și ne vom concentra pe ele toate eforturile. În general, mintea unui Bodhisattva este o minte care încearcă să ajute oamenii.
- Cineva încearcă să ajungă undeva. Îl ajutăm să ajungă acolo unde are nevoie; îl vom îndruma dacă este cazul sau îl ajutăm în aranjamentele de călătorie și așa mai departe.
- Cineva încearcă să învețe o limbă străină. Îl ajutăm fără a fi nevoie ca noi să cunoaștem limba respectivă. Îl ajutăm să-și găsească un profesor, o sală de clasă sau îl ajutăm să-și plătească școlarizarea și așa mai departe. Ce face Buddha? El ne învață, nu este așa? Dar pentru asta este nevoie de un limbaj. Învățarea cuiva a acestei limbi îi va permite ulterior să învețe Dharma.
Fără să vorbim o limbă anume, nu putem învăța Dharma. Așadar, a preda limbi străine înseamnă a crește calitatea vorbirii lui Buddha. Buddha are o calitate a minții, o calitate a vorbirii și o calitate a corpului. În acest fel plantăm semințe, care atunci când vor rodi, vom avea mai multă capacitate de a preda Dharma, limbajul nostru va fi cu mult mai bogat pentru a ajunge la oameni. Deci este o mare binecuvântare de a preda limbi străine.
- Cineva încearcă să învețe unele abilități, să dobândească o profesie sau o meserie pentru a-și câștiga traiul, cu condiția să nu fie ceva dăunător; Dacă vrea să învețe arta războiului sau să fie măcelar – nu-l vom ajuta.
- Cineva încearcă să-și protejeze bunurile– îl ajutăm.
- Cineva încearcă să aproprie oamenii, să îi împace între ei sau să împace dușmanii – atunci vom fi extrem de fericiți să-i ajutăm.
- Cineva încearcă să facă o binefacere sau să organizeze un eveniment de caritate (de exemplu, strângerea de fonduri)pentru scopuri bune – îl ajutăm.
- Cineva încearcă în general să facă o binefacere– îl ajutăm. Dacă vedem că vrea să facă ceva bun, ne dă ocazia să-l ajutăm.
Punctul șapte se referă la un eveniment specific; un eveniment anume, o lecție sau o vizită sau o călătorie a unui profesor. Iar punctul opt se referă la orice binefacere.
Când încălcăm jurământul?
Dacă evităm să ajutăm în aceste cazuri, atunci când motivația noastră este furia sau lenea.
Când suntem scutiți de a da ajutor?
- Dacă suntem bolnavi.
- Dacă ne-am obligat să fim în altă parte în acea perioadă.
- Dacă facem ceva mai important.
- Dacă găsim pe altcineva care poate să ajute cu mult mai bine decât noi.
- Dacă nu suntem capabili să ajutăm.
- Dacă credem că nu avem posibilitatea de a finaliza sarcina pe care persoana dorește să o îndeplinească – poate nu caută în locul potrivit.
- Dacă persoana are un alt ajutor.
- Dacă vrem să-i dăm o lecție. Lama Dvora Hla spune: „Aici atrag întotdeauna atenția: „Fiți cu băgare de seamă, pentru că răzbunarea se poate strecura ușor aici!”.
- Dacă ajutorul nostru creează mai multe probleme decât să ajute.
36. A nu ajuta pe cei bolnavii.
Încălcarea jurământului 36 este atunci când nu ajutăm bolnavii. Cineva este bolnav, îl putem ajuta dar nu-l ajutăm, datorită resentimentelor pe care le avem față de el sau pentru că suntem leneși. Cazurile de excepție sunt aceleași cu cele anterioare (a jurământului 35).
37. A nu ajuta în general pe cei care suferă.
Când cineva suferă şi nu încercăm să-i ușurăm suferința. Cum ar fi suferința care rezultă din:
– Orbire.
– Asurzire.
– Are un handicap.
– Suferință care provine din epuizare.
– Sau cineva s-a întors dintr-o călătorie lungă.
– Sau cineva este chinuit de ură față de cineva – acesta este genul de suferință pe care noi ca Bodhisattva căutăm să o ușurăm,
– Sau cineva care a fost doborât de altcineva și este trist, Concediat, sau ceva de acest gen și trebuie să îl ajutăm. Iar dacă nu facem efort pentru a-l ajuta, atunci am încălcat jurământul treizeci și șapte.
Din nou, situațiile de excepție pentru acest jurământ sunt același cu cele pe care le-am menționat anterior.
38. A nu încerca să oprim pe cineva care acționează în mod periculos.
Dacă suntem Bodhisattva și am învățat despre toate jurămintele, despre karmă, înțelegem că orice acțiune are un rezultat și dacă vedem pe cineva că acționează într-un mod periculos, acumulând astfel o karmă grea – în această situație va trebui să-i vorbim, să-l atenționăm. Chiar dacă nu vom reuși întotdeauna, va trebui să încercăm să-l descurajăm din acțiunea lui, să-l aducem pe calea cea bună și să-l împiedicăm să acumuleze karmă negativă.
Situații de excepție
A. Dacă nu suntem în stare să-i schimbăm intențiile. Dacă el nu dă greutate vorbelor pe care i le spunem, de exemplu. Dacă nu ne apreciază, atunci nu vom putea să-l ajutăm. De aceea, este important să ne comportăm într-un mod în care să ne aprecieze sau să putem să-l îndreptăm spre altcineva care ar putea să-l ajute mai bine decât noi.
B. Dacă considerăm că prin a-i acorda ceva timp, acesta își va da singur seama de situație, ceea ce uneori este cel mai bine. Câteodată este mult mai bine pentru el să învețe din eroarea lui și apoi să nu o mai repete. Este mai eficient așa decât să-l corecteze altcineva.
C. O a treia situație în care suntem scutiți de a opri pe cineva este, dacă credem că Lama lui va face asta, că îl va opri. Dacă el are un Lama – atunci Lama va avea grijă de el, iar atunci vom fi eliberați din această îndatorire.
D. Dacă credem că intervenția noastră îl va determina să ne urăscă, deci nu prea i-am fost de folos.
E. Dacă știm că nu ne va asculta.
F. Sau dacă vrem să-l învățăm minte.
Așadar, acestea sunt toate cazurile în care nu trebuie să intervenim, dar dacă există o modalitate prin care putem interveni astfel încât să ajutăm pe cineva, atunci va trebui să ne implicăm.
39. A nu răsplăti pe cel care ne-a ajutat.
Jurământul treizeci și nouă este foarte important pentru un Bodhisattva. El este încălcat atunci când nu întoarcem binele pe care ni l-a făcut cineva.
De ce oamenii nu fac asta? De ce oamenii nu-l răsplătesc pe cel care le-a făcut un bine?
- Ori nu se gândesc la asta deloc, ori nici nu au observat că li s-a făcut un bine, ori nu au obiceiul de a oferi ceva înapoi. Așadar, va trebui să începem să ne dezvoltăm această conștientizare. Un Bodhisattva privește cu multă atenție la acest lucru.
- Sau, uneori, ne gândim: “Oh! Binele pe care mi l-a făcut este atât de mare încât niciodată nu voi putea să-l răsplătesc pentru asta.” Cu atât mai mult va trebui să ne străduim să-l recompensăm, chiar dacă în prezent nu ne este clar cum vom putea face acest lucru.
Datoria noastră față de lume este enormă
Dacă este adevărat că am avut nenumărate vieți și dacă este adevărat că toată lumea a fost mama noastră, înseamnă că fiecare ființă ne-a făcut, de nenumărate ori, un mare bine. Și de aceea, suntem datori întregii lumi. Fiecare dintre noi are o mare datorie față de lume, ceea ce este absolut adevărat.
Chiar și dacă ne uităm doar la această viață pe care o trăim, fiecare avem un acoperiș, avem mâncare, avem medici, avem membri de familie care ne iubesc și cărora le pasă de noi. Există cineva care deține un magazin alimentar pentru noi, de unde putem cumpăra mâncare; există cineva care conduce o companie de telefonie și stă la ședințe lungi, pentru a ne oferi un serviciu de comunicații.
Această lume ne servește constant pentru a ne crea nouă condițiile de a ne ilumina.
Credeți că exagerez? Această lume întreagă există în jurul meu pentru a putea ajunge la iluminare. Am o mare datorie față de această lume. Sunt datoare fiecăruia care există în lumea mea.
Un Lama a spus odată că, până nu vom rambursa toată această datorie, nu vom putea ajunge la iluminare. Așadar, trebuie să-i răsplătim pe mulți pentru bunătatea făcută. Acest jurământ începe să lichideze aceste datorii. Un Bodhisattva va căuta cu siguranță să se revanșeze față de toți cei care i-au făcut bine.
Ar trebui să-l vedeți pe Geshe Michael cum se comportă când vine un profesor de-al lui în vizită, chiar dacă acesta l-a învățat și o virgulă. De câteva ori, pe învățătorii mănăstirii care au venit să-l viziteze sau pe profesorul lui de yoga, el îi întâmpină cu atâta bucurie: le dăruiește multe flori și se prosternează în fața lor, pentru că înțelege ce înseamnă un profesor. El înțelege generozitatea enormă pe care au manifestat-o profesorii față de el. Este impresionant să vezi la Geshe Michael atâta recunoștință față de profesorii lui.
Când Ofer, fostul șef a lui Geshe Michael de la societatea de diamante, vine să-l viziteze, Geshe Michael se comportă față de el ca față de un profesor, deoarece datorită lui a învățat tot ceea ce a scris apoi în cartea Diamond Cutter. El se referă la Ofer ca la un Lama.
Însușirea unui Bodhisattva este să fie plin de recunoștință și să răsplăteasă binele făcut.
Când suntem scutiți
• Atunci când așteptăm o ocazie și mai bună pentru a-l răsplăti. Așteptăm oportunitatea potrivită
• Sau dacă cel pe care vrem să-l răsplătim se simte jenat sau stânjenit și poate că ar prefera să nu facem asta, atunci va trebui să ținem cont de sensibilitatea lui.
• Sau – dacă vrem să-i dăm o lecție persoanei care poate ne-a făcut un bine, iar asta o putem face numai cu condiția să fim un mare Bodhisattva (să-l iubim și interesul lui să fie în inima noastră) nu uităm de bunătatea lui, ci doar căutăm modalitatea și momentul potrivit pentru a o face.
40. A nu ajuta pe cel care jelește pierderea cuiva drag.
Jurământul patruzeci – se referă la situația în care cineva din jurul nostru se află în doliu sau a fost lovit de un mare necaz. Rolul unui Bodhisattva este să încerce să îi aline suferința și să-l ajute în acele momente.
Cazurile de excepție sunt similare cu cele ale jurământului 35.
41. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc.
Patruzeci și unu – este atunci când nu dăm bani sau lucruri materiale cuiva care are nevoie. Cineva ne roagă să-i dăm ceva, iar noi refuzăm să o facem.
Am vorbit despre această situație în jurământul de bază. Diferența dintre ele este motivația: aici, motivația este că vrem să-i facem rău sau din lene.
Cazurile de excepție sunt:
– Ori nu avem ceea ce vor ei;
– Ori ceea ce ni se cere este dăunător pentru ei.
42. Nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri.
Patruzeci și doi – încălcăm acest jurământ atunci când, suntem un Bodhisattva și profesor, nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri. Adică, nu le oferim sfaturile spirituale de care au nevoie.
La mănăstire, copiii sunt aduși de mici, iar fiecare primește un îndrumător – un educator care trebuie să aibă grijă de nevoile lui fizice. Îndrumătorul trebuie să se asigure că cel mic are mâncare, un loc unde să stea și așa mai departe. Deci, trebuie să avem grijă ca elevii noștri să primească tot ceea ce le este necesar.
Situații de excepție
- Dacă noi înșine suntem prea bolnavi de a face acest lucru.
- Dacă dorim să îi dăm o lecție. Uneori, un profesor poate să abandoneze elevul pentru a-i da o lecție.
- Dacă suntem călugări, iar ajutorul solicitat este contrar jurămintelor pe care ni le-am luat.
- Dacă considerăm că elevii sunt capabili să se descurce și singuri. În acest caz, este de preferat ca ei să se descurce singuri.
- Dacă le dăm sfaturi, iar ei nu progresează. Atunci vom evita să le mai dăm prea multe indicații, uneori vom face asta intenționat pentru a-i stimula.
43. A nu face efort să ne înțelegem cu ceilalți.
Patruzeci și trei – încălcarea jurământului se face atunci când nu ne înțelegem cu ceilalți și nu facem nimic în acest sens. Dacă, datorită resentimentelor, a urii sau supărării față de cineva de care nu ne place sau a faptului că suntem leneși și nu depunem niciun efort pentru a îndrepta lucrurile, am încălcat jurământul.
Situații de excepție
- Dacă știm că eforturile noastre au fost sortite eșecului încă de la început.
- Sau dacă va înrăutăți și mai mult lucrurile.
- Sau dacă știm că nu vor coopera.
- Sau, dacă știm că ei predau Dharma greșit. Nu trebuie să le dăm satisfacție.
- Sau dacă încercăm să le facem pe plac, am putea răni alte persoane. Aceasta este o situație în care trebuie să cântărim bine lucrurile.
Regula călăuzitoare: Ca Bodhisattva, dorim să apropriem oamenii, dorim să ajutăm toate ființele și dorim să creștem armonia în lume. Acesta este rolul unui Bodhisattva. De aceea, vom face întotdeauna ceea ce funcționează și nu ceea ce nu funcționează.
44. A nu lăuda calitățile bune ale celorlalți sau faptele lor bune.
Reprezintă o încălcare a jurământului 44 faptul că evităm să lăudăm calitățile bune ale cuiva, sau fapta bună pe care cineva a făcut-o. Ca Bodhisattva, va trebui le întărim părțile pozitive.
Când suntem scutiți?
- Dacă suntem bolnavi.
- Dacă se simt stânjeniți.
- Dacă așteptăm o oportunitate mai bună să facem asta. Poate nu-i spunem acum, dar mai târziu îi vom da mult respect în public.
- Sau dacă credem că le alimentăm ego-ul. Atunci, vom găsi o modalitate de recunoaștere a meritelor fără a le umfla ego-ul.
- Sau dacăpersoana predă greșit. Chiar dacă, să presupunem, este un profesor bun și este un bun orator, dacă modul în care predă este greșit, atunci nu-l vom lăuda.
45. A evita să luăm măsuri drastice pentru a înfrâna pe cineva.
Patruzeci și cinci – este invers. Dacă jurământul 44 spune să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau faptele bune pe care le face, jurământul 45 spune să-l oprim pe cel care face ceva inadecvat. Uneori trebuie să fim tăioși cu el, alteori este nevoie de o măsură mai drastică. Dacă evităm să luăm măsuri drastice, indiferent dacă facem asta ca urmare a unei afecțiuni mentale sau a lenei, am încălcat jurământul.
Uneori cineva trebuie pedepsit, alteori cineva trebuie îndepărtat. Dacă a venit momentul să facem asta, o vom face, deși va fi greu. În calitate de Lama, va veni timpul când elevul va trebui să fie încercat, ceea ce va fi greu.
De exemplu: dacă cineva vine la o lecție de Dharma și deranjează lecția sau este rău intenționat, iar alte mijloace nu ajută, atunci este momentul să ne purtăm tăios cu el, să-l scoatem din clasă sau nu-i răspundem la întrebări.
Lama Dvora Hla povestește că odată a fost la o lecție cu Geshe Michael, în Manhattan:
„ Un bărbat a venit de pe stradă , s-a așezat la lecție și nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească. Cum deschidea Geshe Michael gura să spună ceva, bărbatul venea cu observații. Atunci am văzut abilitățile Lamei de a acționa: nu i-a răspuns, l-a ignorat, deși există un jurământ care spune că trebuie să răspundem la întrebare. Dar, întrebările bărbatului nu veneau din bun– credință, de aceea Geshe Hla nu i-a răspuns.”
De ce este considerată o încălcare? Este o încălcare atunci când nu acționăm din cauza unei afecțiuni mentale sau a lenei, ori pentru că ne este neplăcut sau ne este greu . Este foarte dificil să spui cuiva: „Nu mai veni la lecție!”. Este foarte greu pentru un Lama să facă asta; inima lui se frânge cu totul. Dar, evitând să luăm măsuri, putem provoca și mai multe daune, în primul rând persoanei respective. De aceea este nevoie să ne dezvoltăm abilitățile de a acțion cu discernământ.
46. A nu ne folosi de puterile supranaturale pentru a împiedica pe cineva de la o faptă rea.
Jurământul patruzeci și șase spune că dacă avem superputeri și nu le folosim pentru a descuraja pe cineva să facă ceva rău, atunci am comis o infracțiune.
De ce există o astfel de regulă?
Există și alte reguli care spun că nu ar trebui să ne arătăm superputerile, decât dacă ajută pe cineva. Uneori, cei care au astfel de puteri merg prea departe și nu le arată deloc; totuși, uneori chiar merită ca ele să fie folosite, dacă ajută pe cineva.
Exemplu:
Se povestește că un tânăr călugăr l-a auzit pe Buddha vorbind și a fost atât de impresionat, încât a decis să vină să studieze cu El. Se pare că tânărul era foarte avansat, și reușit, iar Buddha i-a dat multe șanse să se ilumineze. La scurt timp călugărului a începu să-i fie dor de fosta lui soție. Se spune că își părăsise tânăra soție pentru a deveni călugăr, iar acum era incapabil să se concentreze asupra studiilor. Buddha, având puteri supranaturale l-a luat la o plimbare prin infern. Când s-au întors, călugărului nu-i mai era dor de soția sa.
Dilemele unui Bodhisattva
Întrebarea este: Oare faptul că ne despărțim de o persoană, se potrivește cu toate valorile de aici?
Vă voi da un exemplu. În filmul „Pacientul englez”, spre final eroina Katherine este rănită mortal în mijlocul deșertului. Prietenul ei o adăpostește într-o peșteră și rămâne lângă ea, iar acum are de ales: fie stă și așteaptă ca ea să moară, să fie cu ea și să nu o părăsească, fie încearcă să obțină ajutor, atunci când șansele erau foarte mici.
Ce vom face într-o astfel de situație? Dacă credem că există vreo șansă de a obține ajutor și de a-i salva viața, atunci este posibil să o abandonămtocmai pentru a o salva.
Astfel de dileme apar tot timpul, iar pe măsură ce progresăm pe cale, vor apărea și mai multe. Dacă suntem un practicant avansat și avem șansa ca în scurt timp să ne realizăm scopul, în acest caz poate este bine să trecem de la binele mic pe care îl putem face la altul mai mare. Ca Bodhisattva, ni se pretinde întotdeauna să alegem fapta care va aduce cea mai multă binecuvântare pentru majoritatea oamenilor.
Buddha și-a părăsit casa și a ajuns la iluminare în acea viață. Tot el a spus: „Omoară-ți tatăl și mama”, însă, bineînțeles , nu s-a referit la actul fizic de a ucide. Ce a vrut să spună, de fapt? Să ne eliberăm de atașamente.
Mai există și o altă interpretare a spuselor lui: „Dacă nu poți practica bine acasă, atunci pleacă de acasă!”. În Asia, fiul trebuia să aibă grijă de părinții săi, și totuși Buddha a spus: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă!”. Acest lucru se face numai cu condiția să fim un practicant serios, să întâlnim profesori serioși și să avem șanse de reușită, dar să nu avem condiții pentru a practica acasă.
Fiecare trebuie să ia în considerare care este binele cel mai mare pe care-l poate face în această viață, viață care se va termina în curând. Viața este scurtă, rară și ireversibilă.
Și, ca răspuns la întrebarea pusă: va trebui să ne rugăm pentru a primi sfaturi bune, să avem înțelepciune și o bună judecată. Ne putem consulta cu profesorii sau ne putem ruga să primim sfatul profesorului nostru, chiar dacă nu este fizic acolo. Să ne ascultăm inima, deși nu va fi întotdeauna ușor, deoarece există tot felul de situații.
Dacă putem practica Tantra – ar trebui să o practicăm, deoarece ea ne va conduce cu mult mai repede la iluminare decât dacă am practica ceva inferior. Dacă ne este disponibilă Tantra pură, care duce la iluminarea deplină, atunci nu există nimic altceva mai înalt ca ea pe care să-l facem în această viață.
Șapte infracțiuni care sunt împotriva aspirației spre iluminare
Există o altă serie de încălcări care nu se află pe lista jurămintelor secundare Bodhisattva.
Deci, când am spus șaizeci și patru, nu am spus corect. Există mai multe jurăminte care sunt incluse în carnețelul de jurăminte și va trebui să le urmărim.
Iată lista:
1. A nu-i sprijini pe cei potriviți să fie susținuți, cu Dharma sau cu lucruri materiale.
Dacă evităm să sprijinim persoanele care sunt potrivite de a fi susținute cu Dharma sau lucruri materiale – am încălcat jurământul. Aici nu este vorba neapărat doar de cei nevoiași, sau care vin să ceară, ci de momentul când este potrivit să le oferim sprijin; să le fie de folos sprijinul nostru. Așadar, a sprijini oamenii cu Dharma sau cu lucruri materiale.
2. Resentimente
Cineva ne rănește și rămânem cu resentimente. Un Bodhisattva nu ține ranchiună.
3. A discrimina între oameni.
Asta înseamnă să-i iubim pe unii mai mult și pe alții mai puțin. Vrem să ajutăm pe unii, iar pe alții mai puțin. Așa ceva nu există la un Bodhisattva.
Un Bodhisattva ajută toate ființele fără nicio discriminare.
Un exemplu excelent în acest sens a fost Ken Rinpoche. Era impresionant să-l vezi cum își ajuta câinele la fel de mult ca și pe cel mai bun elev al său. A ajutat o femeie înapoiată mental la fel ca și pe studentul său genial. El a ajutat un student care a încercat să-l calce(să-l lovească cu mașina). Bodhisattva nu face nicio discriminare, ci ajută toate ființele.
4. A evita să ne ducem la Lama.
Comitem infracțiunea numărul patru atunci cînd avem un Lama care ne este disponibil și nu ne ducem la el. Nu venim la Lama să studiem cu el.
5. A nu depune efort de a studia și reflecta asupra Dharmei.
Dacă nu depunem eforturi pentru a studia și a reflecta asupra Dharmei, atunci am comis infracțiunea numărul cinci. Un Bodhisattva depune mari eforturi pentru a studia Dharma și a reflecta asupra ei.
6. A acționa fără să păstrăm în inimile noastre binecuvântarea tuturor ființelor.
Atunci când facem lucrurile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul sau orice altă plăcere, fără a păstra binecuvântarea tuturor ființelor pe fundal. Adică fără să facem aceste lucruri pentru a fi o binecuvântare pentru întreaga creație.
De ce această regulă?
Pentru că atunci când ne bucurăm de ceva bun, de mâncare sau îmbrăcăminte sau de un acoperiș deasupra capului, ardem karma, nu este așa? Trebuie să reîncărcăm bateriile, altfel nu vom avea suficiente binefaceri pentru a ajunge la iluminare.
Cum vom acumula binefaceri?
Mobilizăm toate ființele. Facem toate acestea pentru a putea ajunge la iluminare pentru ei. Ne menținem corpul sănătos, pentru ei și așa mai departe. Deci, un Bodhisattva mobilizează această dorință permanent, de a ajuta toate ființele în tot ceea ce face, în fiecare acțiune pe care o întreprinde de-a lungul zilei.
Ne gândim în sinea noastră: „Fie ca această salată pe care o mănânc acum, să-mi aducă sănătate, ca să mă pot folosi de acest corp pentru a mă ilumina, pentru a putea aduce binecuvântare tuturor ființelor”. Și asta ne va schimba din a fi un consumator a ceva bun, în ceva care produce binecuvântare, deoarece aspirația este o sămânță foarte puternică. Mobilizarea tuturor ființelor este o sămânță nesfârșită. Aspirația spre iluminare este foarte puternică, deoarece ea este pentru toate ființele. Are o putere infinită.
7. A face fapte bune fără a ne gîndi că ele sunt în beneficiul tuturor ființelor.
Comitem infracțiunea atunci când facem o faptă bună, fără să ne amintim că ea este în beneficiul tuturor ființelor vii.
Deci aceasta este lista suplimentară.
Întrebarea este: Dacă dorim să vorbim despre Dharma cu cineva drag, cineva care nu are habar de budism, are opinii diferite, cât de mult îi putem expune Dharma?
Deoarece Buddha a vorbit fiecăruia exact așa cum avea nevoie, când a avut nevoie și în modul corect, va trebui să ne străduim să ne apropiem de această abilitate uimitoare. Uneori, un cuvânt în locul potrivit și la momentul potrivit poate deschide ochii cuiva. Uneori, o lecție Dharma este potrivită, alteori o lecție Dharma nu este potrivită, ci mai degrabă este potrivit exemplul personal. Nu dorim să intrăm într-o discuție lungă dacă persoana nu este deschisă la o asemenea discuție. Dacă nu ne-a întrebat, de multe ori prin exemplele noastre personale putem să-l aducem să fie interesat să întrebe. Văzând o schimbare în noi, atunci poate va fi interesat
Cele patru fapte negre și cele patru fapte albe
1. A înșela Lama în mod intenționat sau a ascunde de el.
Prima faptă neagră este și cea mai gravă, pentru că ea dăunează capacității noastre de a obține Bodhicitta atât acum, cât și în viața următoare – și această faptă este de a înșela Lama în mod intenționat și cu bună știință, sau de a ascunde lucrurile de el.
Fapta are mai multe nuanțe.
• Dacă îl înșelăm în mod conștient pe Lama – este îngrozitor.
• Nu-l înșelăm în mod explicit, dar ascundem ceva de el, nu-i spunem ceva sau omitem o parte.
• Sau Lama ne roagă ceva, iar noi nu intenționăm să facem ceea ce ne-a rugat și nu-i spunem nimic.
• Sau nu ne-a ieșit să facem ce ne-a rugat și nu am mers să-i explicăm Lamei de ce nu ne-a ieșit.
Ori de câte ori nu suntem o carte complet deschisă ne vom crea probleme pentru a ne ilumina.
De ce este așa?
Voi da un citat din Cartea tibetană a vieții și a morții, de Sogyal Rinpoche .
El spune aşa:
“În natura noastră de Buddha există un aspect activ care este învățătorul nostru interior. Din momentul în care conștiința noastră s-a întunecat, profesorul nostru interior a lucrat neobosit pentru noi, străduindu-se permanent să ne readucă la strălucirea și măreția adevăratei noastre esențe.
După ce ne-am rugat și am fost înfometați după adevăr mult timp, pe parcursul a nenumăratelor vieți și după ce karma noastră a fost suficient de purificată, se întâmplă un fel de miracol, iar acest miracol, dacă este înțeles corect, poate duce la eradicarea finală a ignoranței. Profesorul interior, care a fost mereu alături de noi, apare sub forma unui profesor exterior, pe care îl întâlnim de fapt, ca printr-o magie. Acest învățător sau învățătoare nu este altceva decât chipul uman al absolutului. El sau ea este cristalizarea înțelepciunii tuturor Buddha și realizarea întregii lor compasiuni îndreptate către noi. Profesorii mei au fost manifestarea adevărului viu, un semn incontestabil că iluminarea se poate realiza în acest corp, în această viață, în această lume, chiar aici și acum. O inspirație supremă pentru practica, munca, viața și călătoria mea spre eliberare. “
Cele patru fapte albe și negre au ca scop să prevină comportamentul care ar putea afecta capacitatea noastră de a primi binecuvântarea acestui profesor, a profesorului interior și exterior. Așadar, când un profesor apare în viața noastră și începem să ne jucăm cu el, ne săpăm singuri groapa. Deoarece vremuri îndelungate l-am așteptat să apară, iar acum nu-i acordăm importanța cuvenită. Dacă înțelegem karma, înțelegem cât de stupid este acest lucru.
Deci fapta neagră – este de a înșela intenționat profesorul sau de a-i ascunde în mod conștient lucrurile.
Antidotul – este fapta albă de a evita orice minciună.
În limba tibetană se spune:
Kun la – față de fiecare persoană,
Dzun – minciună,
Mi la – a nu minți.
Kun la dzun mi ma înseamnă a nu minți pe nimeni.
Deci, pentru a nu înșela Lama vreodată va trebui să evităm de a mai minți pe cineva. Ne abținem de la orice minciună și nu vom face asta nici în râs și nici în glumă. Dacă vom respecta asta, atunci stopăm fapta neagră.
2. A determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o.
A doua faptă neagră este de a face pe cineva să regrete binefacerile pe care le-a făcut. De exemplu, dacă îi spunem cuiva: „E bine ce ai făcut, dar nu poți să continui în acest ritm”. Sau dacă cineva încearcă să practice Renunțarea și încearcă să nu mai fie târât de plăcerile deșarte lumești, iar noi îi spunem: „Nu poți continua așa”. În acest fel îl facem să se îndoiască de faptele lui.
Iar aici este problema: cineva începe să facă ceva bun în viață și noi îi subminăm încrederea. Chiar dacă el nu regretă ceea ce face, faptul că noi am încercat să-l descurajăm înseamnă că am acumulat karma neagră..
Antidotul – Ne obligăm de a aduce toate ființele vii spre iluminarea completă, nu doar la Nirvana.
Antidotul este:
Dzok Jang – iluminare completă,
Gu – a aduce.
Este fapta albă de a-i încuraja pe ceilalți să ajungă la iluminarea completă și nu la Nirvana.
Pe listă, fapta albă este numărul patru. Asta înseamnă că:
A. Ne asumăm responsabilitatea de a aduce ființele la iluminare, le încurajăm să urce pe Calea Mahayana și le încurajăm entuziasmul pentru Calea Mahayana. În text scrie că trebuie să facem toate acestea cât putem noi mai bine.
B. De asemenea, această faptă albă include și faptul că dacă ne bucurăm în mod conștient de faptele bune pe care le fac alții, nu vom mai fi invidioși pe ei. Dacă îi vedem pe alții făcând fapte bune din dorința de a se ilumina, ar trebui să ne bucurăm de asta, nu să-i invidiem.
C. Iar a treia parte a faptei albe este să ne cultivăm iubirea și compasiunea în tot ceea ce facem.
Dacă facem ceea ce este scris la A, B și C atunci nu vom mai face fapta neagră numărul doi.
3. A spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie.
Fapta neagră numărul trei este să-i spunem ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie. Această faptă este foarte grea. Cei care au fost la cursul despre karmă, știu că această faptă taie de la rădăcină toate binefacerile. Maestrul Shantideva spune:
Binefacerile de mii de veacuri acumulate
Într-un singur moment de furie vor fi nimicite.
Un singur moment de furie îndreptat către un Bodhisattva, va tăia de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. Și nu știm dacă este un Bodhisattva sau nu. Nu există nicio cale de a ști asta. Iar ei nu ne vor spune. Chiar dacă vedem pe un Bodhisattva făcând ceva rău, dacă credem că face ceva rău și țipăm la el, atunci am acumulat această karmă neagră.
Antidotul – să vedem totul ca fiind pur.
În limba tibetană se spune:
Dak – înseamnă pur.
Nang – ceea ce apare.
Jorwa – a aduce, a alătura.
Înseamnă să vedem totul ca fiind pur. Să vedem toți oamenii ca fiind puri, să vedem în ei profesorii noștri. Să credem că există un motiv în spatele a ceea ce fac ei. Oamenii nu spun lucruri aiurea și, dacă spun lucruri care nu ne plac, poate că ei sunt un Buddha deghizat care vine să ne ajute, să ne împingă puțin pe cale și ei chiar vor să ne aducă fericirea.
Acest gând prealabil ne va împiedica să cădem în capcana de a răni un Bodhisattva. Scrie aici: „Evitați să-l criticați pe Bodhisattva”, dar noi nu știm cine este Bodhisattva, așa că va trebui să ne abținem de a mai critica oamenii. Va trebui să-i vedem pe toți ca fiind Bodhisattva și Buddha. Dacă ne însușim o astfel de abordare, vom ieși repede din Samsara.
Marea responsabilitate a unui Bodhisattva
Dacă suntem Bodhisattva trebuie să fim foarte atenți în a ne înțelege cu toată lumea, și pentru a-i proteja. Și asta este o mare responsabilitate.
Chiar și când predăm, devenim un obiect foarte important pentru elevii noștri. Și orice lucru care-l vor face împotriva noastră, ei își acumulează karma și la bine și la rău, iar asta ne va determina la și mai multă responsabilitate. Se spune că elevul și profesorul sunt ca doi boi, înhămați la o singură căruță.
4. A fi viclean și necinstit cu cineva.
A patra faptă neagră este de a fi viclean, șiret, necinstit, față de orice persoană. A ne comporta într-un mod necinstit și viclean cu orice persoană, din motivație negativă.
Antidotul – să fim complet sinceri cu toți cei pe care îi întâlnim.
În limba tibetană:
Kun la – față de toată lumea,
Yo – necinstit,
Gyu – înșelăciune,
Me – nu, cuvânt de negație.
Fapta albă este de a evita să ne comportăm necinstit sau cu viclenie, față de orice persoană, sau să lăsăm intenționat orice fel de impresie falsă.
Va trebui să fim complet sinceri cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Desigur că nu putem controla dacă ei greșesc, dar vom face tot posibilul ca gândurile și acțiunile noastre să fie în concordanță cu intențiile noastre.
Grup Facebook