Explicațiile celor 10 jurăminte de eliberare

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

În tradiția noastră, cei care iau jurămintele de refugiu, le iau și pe cele de eliberare. Vom trece repede peste ele, pentru că vă veți obliga să le păstrați. La fel, dacă luați jurămintele Bodhistattva trebuie să le luați și pe cele de eliberare personală. 

1. A nu ucide. 

A nu ucide nici o ființă vie. Acest jurământ este inclus și în cele de refugiu. A vătăma viața este antiteza refugiului.

 

2. A nu fura.

A nu lua nimic de valoare. În budism, valoarea este considerată ca fiind peste ”un sfert de Karshapana”.

Karshapana se referă la monedele vechi indiene din secolele VII și VI î.Hr., care erau bucăți metalice neimprimate și ștampilate a căror valabilitate depindea de integritatea persoanei care le autentifica.

Poate să fie la noi să zicem 1 leu.

Deci, orice valorează mai mult de un leu, dacă nu vi se dă permisiunea, nu luați. Acest lucru nu se referă numai la lucrurile materiale.

 

3. Comportament sexual neadecvat.

În special adulterul. A nu lua partenerul altuia. Și în general, de a nu trăda.

De asemenea, orice utilizare a sexualității care rănește. Energia sexuală cu care am fost binecuvântați, este o forță extrem de importantă care ne aduce la iluminare.

De aceea, orice lucru care o alterează, o contaminează, o corupe, va crea un imens obstacol pe calea spre iluminare. Și spre părerea noastră de rău, comportamentul sexual inadecvat este foarte răspândit în zilele noastre, pentru că nu există o înțelegere profundă a acesteia.

Deci, sexualitatea nu trebuie folosită niciodată ca o scuză sau ca un mijloc sau ca o cauză care să provoace altora suferință sau să-i rănească.

 

4. A nu minți.

Acest lucru înseamnă a nu lăsa altuia impresie greșită.

Dacă noi avem o anume imagine asupra realității, celălalt o poate înțelege altfel.

Cu alte cuvinte, în discuțiile noastre cu celălalt, atunci când intenționat prezentăm o imagine care nu este în concordanță cu a celuilalt, o imagine care ne favorizează, înseamnă că mințim.

Există multe căi sofisticate și subtile de a minți.

 

5. A nu dezbina.

Dacă atunci când vorbesc cu persoana A despre o altă persoană B, iar rezultatul vorbelor mele l-a făcut pe A să se îndepărteze de persoana B, asta înseamnă că i-am dezbinat pe cei doi, i-am făcut să se îndepărteze unul de celălalt.

Mi-am făcut un selfie pe banda karmică, ca cineva care desparte.

Fapt care îmi va aduce mari necazuri în viitor, deoarece karma se intensifică.

 

6. A nu vorbi dur, necuviincios.

Asta însemnă țipete, mustrări, blesteme.

Orice lucru care nu este spus frumos, amabil, plăcut.

În limba ebraică este o expresie: ”cuvintele înțelepte trebuie auzite în pace”.

 

7. A nu vorbi fără rost, inutil, fără sens.

Orice discuție care ne irosește timpul este de evitat.

Viața noastră este mult prea importantă pentru a ne o risipi pe lucruri fără sens, scopul nostru este de a face lucruri semnificative în viață, de a ajunge la iluminare.

Deci orice risipă de timp, nu numai că diminuează din timpul nostru prețios care și așa nu se mai întoarce, ci și creează lipsă de seriozitate, a faptului că nu suntem în stare să facem calea.

Este nevoie de multă, multă seriozitate pentru a finaliza calea.

 

8. A nu râvni. 

Să nu fim invidioși, să ne bucurăm de succesul celuilalt.

Gândurile de invidie, de pizmă, de ciudă sunt boli pe care le avem cu toți.

De aceea, este foarte important se ne folosim de carnețel pentru a ne putea surprinde când ne vin aceste gânduri și de a le înfrâna repede, pentru că ele produc multă suferință.

Ele sunt total opuse căii spre iluminare.

 

9. A nu avea rea voință, a nu ne bucura de răul celuilalt. 

Este opus numărului 8, pentru că aici ne bucurăm când cineva nu reușește, ne bucurăm de necazul lui.

Cu toții avem astfel de gânduri, fie că sunt față de cei pe care-i cunoaștem, fie că nu.

Avem o minte bolnavă, toți producătorii de știri își câștigă existența de pe urma noastră, difuzând știri despre necazurile și tragediile altora.

De ce trebuie să auzim despre tragediile altora, pe care nici măcar nu-i cunoaștem?

Pentru că oamenilor le place să audă astfel de lucruri. Se bucură – ”ah, ce noroc că mie nu mi sa întâmplat asta!”.

 

10. Concepția greșită.

Ea reprezintă baza pe care stau toate aceste lucruri. Faptul ca tot ceea ce experimentăm vine din semințele proprii. 

Dacă vom reuși să o eliminăm, toate lucrurile despre care am discutat până acum nu vor mai avea loc.

Dar pentru aceasta va trebui să ne aducem mereu aminte de ea, de concepția corectă.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Explicațiile celor 12 jurăminte de refugiu

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

 

1. Primul jurământ spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Buddha, încetez să mă mai refugiez în obiectele lumești.

În permanență ne refugiem în obiectele lumești, credem că dacă obținem job-ul dorit o să ne fie bine, sau partenerul dorit, sau casa dorită, vom fi satisfăcuți.

Primul jurământ merge și mai departe, el spune: ok, te poți bucura de tot ceea ce este bun în viața ta, dar nu căuta în ele refugiu, pentru că orice obiect care vine din karma va trebui mai devreme sau mai târziu, se degradează, este efemer.

Aceasta este natura karmei, vine și pleacă, urcă sau coboară. Întotdeauna a fost  și va fi așa.

2. Jurământul doi spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Dharma, mă oblig să nu mai rănesc nici o ființă vie.

Diferența dintre acest jurământ și cel din grupa jurămintelor de eliberare este: ”nici o ființă vie”, fie că ființă umană sau nu, deja născut sau încă nenăscut.

De ce? Toată calea pe care o facem este să ieșim din suferință. Este imposibil să ieșim din suferință atâta timp cât rănim alte ființe.

Dacă omorâm țânțarul care ne bâzâie, ne asigurăm de venirea altora asupra noastră. În cazul oamenilor, dacă credem că ne-am eliminat inamicul care ne amenința, și vom trăi liniștiți, este doar o iluzie. Inamicii se vor metamorfoza, vor veni din altă țară și se vor înmulți. De ce? Pentru că semințele de vătămare a vieții încă se mai află în curentul nostru de conștiință și sunt active.

Acest jurământ spune: ”dacă înțelegi că Dharma scoate făpturile din suferință, a face rău oricărei creaturi vii, contrazice complet Dharma.

3. Jurământul trei spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Diamantul Sangha, voi evita de a mai avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale.

Ce înseamnă că voi evita de a avea legături strânse cu persoanele care nu cred în cale? Asta înseamnă că acum vom divorța? Nu, nu acesta este sensul acestui jurământ! Sensul este de a păzii cu multă grijă proaspăta și fragila concepție asupra vieții pe care a-ti dobândit-o și pe care o începeți să vi-o dezvoltați. Dacă locuiți cu cineva care nu este pe cale și nu a luat jurămintele, bineînțeles că nu o să mergeți să locuiți în altă parte, ci vă veți păzi mintea, adică nu veți permite minții voastre, a concepției voastre să se apropie de a lui.

Nu vă va fi ușor, de aceea este nevoie de grupuri care sprijină și învață împreună. Nu numai mintea noastră este așa cum este, cu toții suntem la fel, iar noi doar acum începem să ieșim din această stare.

Acest jurământ, vine să ne reamintească că trebuie să ne păzim cu multă atenție  mintea, să ne păzim noua concepția care înțelege karma și vacuitatea.

4. Jurământul patru spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Buddha, voi trata orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artei sau de calitatea materialului, ca pe însuși Buddha.

Dacă vă veți comporta cu lipsă de respect, cu dispreț în mod fizic, cu vorba sau cu gândul față de orice reprezentare lui Buddha, față de această entitate incredibilă care reprezintă iubirea necondiționată, compasiunea infinită, atotcunoașterea și abilitatea de a ajuta orice ființă vie, vă subminați obiectivele, vă deteriorați idealul pe care-l căutați.

Respectul față de orice reprezentare a lui Buddha nu este pentru că statuia sau fotografia este sfântă, ea în sine, ci pentru că ea reprezintă șansa noastră de a ieși din suferință.

De fiecare dată când voi vedea o astfel de reprezentare, indiferent de cine a realizat-o și de calitatea ei, voi fi pioasă față de ea. Și de fiecare dată o voi asocia cu locul la care tind să ajung. Când vom vedea astfel de obiecte, le vom trata cu respectul cuvenit, și nu le vom așeza pe podea, sau le vom arunca la gunoi. Chiar și orice material dharma, nu se lasă pe podea.

5. Jurământul cinci spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Dharma, voi trata orice material scris, începând cu orice literă scrisă, etc., ca Dharma însăși.

Acest jurământ spune, că orice carte de dharma pe care o vedem, chiar și dacă ea este scrisă într-o limbă străină pe care nu o cunoaștem, o vom trata cu respect.

Deci, ne vom referi la orice carte de Dharma ca la o carte sfântă, nu pentru că foile sau cerneala de tipar sunt sfinte, ci pentru că ea reprezintă înțelepciunea pe care dorim să o realizăm în inimile noastre, pentru a numai suferi, și pentru ai învăța și pe alții să nu mai sufere.

6. Jurământul șase spune

Din clipa în care mi-am luat refugiul în Sangha, voi trata chiar și o bucată din roba aurită ca pe Sangha însăși.

Comunitatea de călugări budiști reprezintă teoretic Sangha, chiar dacă ea este formată din călugări începători, sau care fac parte dintr-un curent mai jos decât al nostru. Oricine care poartă roba de călugăr reprezintă pentru noi pe cei care au perceput vacuitatea.

Pe cel care poartă robă, îi dăm tot respectul cuvenit, pentru că el reprezintă comunitatea în care se învață înțelepciunea lui Buddha, și pe cei care ne pot îndruma.

Observați că toate aceste jurăminte ne ajută să ne consolidăm cât mai mult posibil imaginile mentale din curentul nostru de conștiință, pentru că întreaga noastră lume este o proiecție din cadrul imaginilor noastre mentale. Toate acestea dorim să le păzim cu strășnicie, pentru că ele ne vor scoate din suferință.

7. Jurământul șapte spune

A merge la refugiu iar și iar, în timp ce-mi reamintesc de înaltele calități ale obiectelor de refugiu.

Despre acest lucru am vorbit deja, acest jurământ spune ca atunci când ne-am întors la treburile noastre zilnice, și se întâmplă ceva neplăcut, ne aducem aminte că situația se datorește semințelor karmice pe care le ați plantat și care acum pocnesc. Cu alte cuvinte, a merge la refugiu, înseamnă a ne aminti de vacuitatea situației.

8. Jurământul opt spune

Pentru a-mi aminti de binefacerile lor, voi oferi obiectelor de refugiu, prima mea înghițitură de mâncare sau băut.

Aici, trecem la comportamentul nostru care să ne întărească imaginile mentale, deci dăruim ofrandă. De fiecare dată când vom începe să mâncăm, vom oferi prima înghițitură lui Buddha, Dharma și Sangha. Este binecuvântarea pe care o facem.

Și din nou ne întoarcem și spunem, că dacă nu înțelegem vacuitatea, toate acestea pot părea ca reguli religioase neclare. Fiecare jurământ vine să întărească dintr-un alt unghi, și din alt unghi aceste imagini mentale, pentru a deveni întruchiparea lor.

Dacă ne aflăm pe calea Dharmei, atunci când vom mânca, nu vom mai gândi că ne hrănim corpul fizic din carne și oase, pentru că și așa o să moară. Mai mult de atât, acest lucru nu justifică uciderea animalelor pentru a le mânca carnea doar ca noi să ne hrănim. Deci, ne vom gândi că singurul motiv pentru care mâncăm este ca să avem forța necesară de a practica, pentru a ajunge la iluminare. Iar dacă mâncăm, este pentru a ajuta ființele să nu mai sufere. Deci, dedicăm mâncarea în acest scop. Mâncarea noastră va deveni acum încă un act care ne întărește calea spre iluminare.

9. Jurământul nouă spune

Să-i încurajez și pe alții să-și ia refugiul.

Ce înseamnă acest lucru? Acest lucru nu înseamnă misionarism, budiști nu sunt de acord cu așa ceva, ci este încurajată învățătura Dharma, de a-i învăța pe alții care sunt pregătiți să audă dharma. Singurul scop în discuțiile simple, este de a ne conecta cu oamenii, ca să vedem dacă îi putem ajuta cu dharma. Și întotdeauna îi putem ajuta, direct sau indirect. Dacă simțiți că oamenii sunt interesați să asculte, învățați-i, și dacă vedeți că după trei fraze ale voastre, celălalt schimbă subiectul, și vorbește de ce veți face mâine seară, opriți-vă, nu încercați de a forța lucrurile. Iar dacă ei nu vor să audă, nu mai spuneți nimic, ci comportați-vă ca un Buddha. Fiți Buddha.

Jack Kornfield (este un autor și profesor american de renume în mișcarea vipassana în budismul american Theravada. Sa antrenat ca, călugăr budist în Thailanda, Birmania și India. El a predat meditația la nivel mondial din 1974 și este unul dintre profesorii importanți care au introdus practica budistă Mindfulness în Occident). Acesta povestește despre o tânără care se întoarse acasă din Tailanda după ce se călugări-se. Părinții nu erau de loc mulțumiți de schimbarea fiicei lor. Tânăra nu mai dorea să se mai uite la televizor, nu mai bea bere. Părinții nu se așteptau la așa ceva. Tânăra povestește :” faptul că am devenit budistă nu era pe placul părinților mei, începură să apară frecușuri în familie. Singurul lucru care le-a plăcut a fost, că sunt un Buddha”. Nimeni nu o să se plângă de faptul că ne purtăm ca un Buddha. Aceasta este calea pe care budiști o încurajează, de a aduce dharma în viața oamenilor, fără a spune un cuvânt.

10. Jurământul zece spune

A merge la refugiu de trei ori dimineața și de trei ori seara , gândindu-mă la binecuvântarea acestuia.

Acest jurământ îl țineți când spuneți: ”până la iluminarea mea, mă refugiez…”, punând accent pe semnificația obiectelor de refugiu. Bineînțeles că nu vom îndruga aiurea cuvintele sfinte, acest lucru este forma cea mai grea a vorbiri inutile. Este ca și când am lua medicamentul ultim și l-am coborî la cel mai jos nivel – la vorbe goale.

Majoritatea dintre cei care practică rugăciunile zilnic, nu prea se mai gândesc la ceea ce spun. Deci, aici ne oprim din a mai spune rugăciunea ca pe niște vorbe goale, și o vom rosti cu intenție. Nu va fi ușor la început, dar merită efortul.

11. Jurământul unsprezece spune

În fiecare activitate făcută, îmi pun toată nădejdea în obiectele de refugiu.

Asta nu înseamnă că acum va veni Buddha și ne va salva din necazurile în care suntem. El nu va veni. A ne pune nădejdea în obiectele de refugiu, înseamnă a ne pune nădejdea în înțelepciunea karmei și a vacuității, și în aplicarea ei în situația noastră actuală.

În orice situație în care ne găsim, plăcută sau nu, trebuie să ne reamintim mereu că întreaga noastră lume este o proiecție din semințele noastre mentale, pe care le-am plantat în urma oricărei acțiuni făcute ( prin faptă, vorbă sau gând, în special cu gândul) și a reacțiilor noastre față de ea.

12. Jurământul doisprezece spune

A nu renunța cu nici un preț la cele Trei Diamante, orice s-ar întâmpla și nici măcar ca gest.

Care este sensul cuvintelor ”Cu nici un preț”? Vine cineva și ne pune pistolul la tâmplă și ne amenință: te împușc dacă nu renunți la cele Trei Diamante! Poate cineva să ne forțeze să renunțăm la cele Trei Diamante? Toate acestea sunt în gândurile noastre și nimeni nu ne poate forța să renunțăm la gândurile noastre.

Deci, acest jurământ vine să accentueze cât de prețioase și de importante sunt acestea pentru noi. El accentuează faptul că cele trei Diamante sunt cu mult mai importante și decât viața noastră actuală, pentru că ea vine din karma și din afecțiunile noastre mentale. Numai încrederea noastră în cele Trei Diamante ne poate scoate din suferință, de aceea ele sunt mai importante decât orice lucru material care ni se pare că ne aduce beneficii în viață.

Dacă cineva vă face plăcere sau vă dă ceva bun, bucurați-vă din toată inima, dar nu vă lăsați înșelați. Bucuria este temporară, trece repede. Aceasta este natura lucrurilor materiale.

Ce înseamnă ” nici măcar ca gest”? Asta înseamnă, a nu face asta nici din glumă, nici ca aluzie. Jurământul spune : ”faceți aceste Trei diamante să fie cele mai importante”.

📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Lista tuturor jurămintelor pentru practicanții Mahayana – ACI 7

 

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

 📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

I. Jurămintele de refugiu

[1] Nu căuta refugiul în obiectele lumești și zeități, odată ce te-ai refugiat în Buddha.

[2] Nu răni nicio ființă vie odată ce te-ai refugiat în Dharma.

[3] Evită legătura strânsă cu persoanele care nu cred în cale, odată ce te-ai refugiat în Sangha.

[4] Tratează orice reprezentare a lui Buddha, indiferent de calitatea artistică sau de calitatea materialului, ca și cum ar fi Buddha însuși, odată ce te-ai refugiat în Buddha.

[5] Tratează orice material scris, chiar și o singură literă, ca și cum ar fi Dharma însăși, odată ce te-ai refugiat în Dharma.

[6] Tratează chiar și o bucată din roba aurie ca fiind însăși Sangha, odată ce te-ai refugiat în Sangha.

[7] Ia-ți refugiul din nou și din nou, în timp ce îți amintești de calități înalte ale obiectelor de refugiu.

[8] Pentru a-ți aminti de bunătatea lor, oferă obiectelor de refugiu, prima înghițitură din ceea ce mănânci sau bei.

[9] Încurajează-i și pe alții să-și ia refugiul.

[10] Ia-ți refugiul de trei ori dimineața și de trei ori seara, în timp ce te gândești la beneficiile acestui act.

[11] Puneți toată încrederea în obiectele de refugiu în orice activitate în care te implici.

[12] Nurenunța la cele Trei Diamante, chiar și cu prețul vieți tale, în nici o situație și nici măcar în glumă.

II. Jurămintele de eliberare 

Evită să faci următoarele acțiuni:

[13] A omorî.

[14] A fura.

[15] Comportament sexual inadecvat.

[16] A minți.

[17] Vorba care dezbină.

[18] Vorba dură, necuviincioasă.

[19] Discuțiile inutile.

[20] A râvni.

[21] Rea voința, bucuria de răul altuia, invidie.

[22] Concepția greșită.

III. Jurămintele pe viață a laicului

(Aceste jurăminte sunt pentru cei care nu sunt călugări( persoanele laice). Cei care au luat aceste jurăminte vor urmări în carnețel câte unul în fiecare zi.)

Evită următoarele:

[23] A nu omorî un om sau un făt uman.

[24] A nu fura un lucru valoros.

[25] A nu comite adulter cu cineva care se află într-o altă relație de cuplu.

[26] A nu minți despre realizările spirituale.

[27] A nu consuma alcool sau droguri și nici să le oferim altcuiva.

IV. Jurămintele Bodhisattva

A. Jurămintele de bază

28. A te lăuda, pentru a obține un câștig personal sau onoare;

29. A critica sau condamna pe ceilalți, pentru a obține un câștig personal sau onoare;

30. A nu dărui Dharma, din dorința de posesivitate;

31. A nu dărui lucruri materiale, din dorința de posesivitate;

32. A nu accepta scuzele altuia;

33. A lovi o altă persoană;

34. A abandona calea Mahayana negând faptul că scrierile ei au fost date de către Buddha;

35. A preda Dharma falsă;

36. A fura de la Diamantul Buddha;

37. A fura de la Diamantul Dharma;

38. A fura de la Diamantul Sangha;

39. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Căii ascultătorilor;

40. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Căii celor deveniți singuri Buddha;

41. A renunța la cea mai înaltă Dharma, prin desconsiderarea scripturilor Mahayana;

42. A lua robele aurii, a bate sau a întemnița un călugăr sau o călugăriță;

43. A revoca cuiva statutul de călugăr sau călugăriță;

44. Fapta imediată a uciderii tatălui tău;

45. Fapta imediată a uciderii mamei tale;

46. Fapta imediată a uciderii unui Arhat;

47. Fapta imediată de a crea scindare în Sangha;

48. Fapta imediată de a face intenționat rău lui Buddha;

49. Concepția greșită;

50. Distrugerea orășelelor;

51. Distrugerea marilor orașe;

52. Distrugerea de zone întregi;

53. Distrugerea țărilor întregi;

54. A preda vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit mental;

55. A îndepărta pe cineva de la aspirația spre iluminarea completă;

56. A determina pe cineva să-și abandoneze jurămintele de eliberare personală;

57. A critica calea ascultătorilor, spunând: această cale nu poate elimina dorința și restul;

58. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți;

59. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă, prin falsa declarație că am perceput direct vacuitatea;

60. A primi ceea ce aparține celor trei Diamante, a comunității Sangha sau a unui călugăr sau călugărițe, atunci când cineva ni le dă;

61. A respinge practica de pace meditativă, prin legi care favorizează persoanele care practică mai ales studiul sau rugăciunea;

62. A renunța la aspirația spre iluminare.

B. Jurămintele secundare

(Jurămintele secundare 63-69 sunt legate de perfecțiunea generozității)

63. A nu oferi ofrandă zilnică celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea.

64. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

65. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

66. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

67.A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

68.A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

69.A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau invidie.

(Jurămintele secundare 70-82  sunt legate de perfecțiunea moralității)

70. A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

71. A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

72. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

73.A refuza de a încălca una dintre primele șapte jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru. [Există cerințe excepționale pentru cei cărora li se permite să acționeze în acest fel, iar acestea trebuie învățate serios cu un Lama calificat înainte de a întreprinde astfel de acțiuni.]

74.Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

75.Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

76. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin aluzii.

77. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea forței.

78. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin folosirea ispitei.

79. Să uităm de noi și să acționăm într-un mod nesăbuit, sau să îi facem și pe ceilalți să se comporte la fel;

80. A crede că pentru a-i ajuta pe ceilalți trebuie să amânăm plecarea noastră din Samsara;

81. A nu a acționa pentru a opri zvonurile care ne defăimează.

82. A nu corecta pe cineva, când trebuie făcut acest lucru într-o manieră negativă.

(Jurămintele 83-89 sunt legate de perfecțiunea răbdării)

83. A răspunde cu aceeași monedă când cineva țipă la noi;

84. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este furios pe noi;

85. A răspunde cu aceeași monedă când cineva este violent față de noi;

86. A răspunde cu aceeași monedă când cineva ne critică;

87. A ignora o persoană supărată pe noi, fără să încercăm să-i explicăm comportamentul nostru, din dorința de a-l răni, din mândrie sau lene;

88. A refuza să iertăm o altă persoană, atunci când ne cere scuze pentru că ne-a făcut un rău, din dorința de a-l răni, din răutate sau pur și simplu pentru că nu simțim nevoia să facem asta.

89.A permite gândurilor de furie să continue.

(Jurămintele 90-92 sunt legate de perfecțiunea bucuriei efortului)

90.A aduna un grup de discipoli, din dorința de a câștiga demnitate, servicii sau oferte materiale;

91. A nu lupta cu lenea, sau cu obiceiuri similare;

92. A petrece timpul pălăvrăgind, sau a te implica în activități inutile doar de dragul plăcerii;


(Jurămintele 93-99 sunt legate de perfecțiunea meditației)

93. A nu depune efort susținut pentru atingerea concentrării meditative, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

94. A nu ne strădui să depășim neliniștea sau dorul după ceva sau cineva, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

95. A nu ne strădui să depășim gândurile răutăcioase, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

96. A nu ne strădui să depășim somnolența sau moleșeala, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

97. A nu ne strădui să depășim atracția față de obiectele simțurilor, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

98. A nu ne strădui să depășim îndoielile nerezolvate, ca obstacole în atingerea concentrări meditative;

99. A considera senzația de plăcere obținută prin concentrare meditativă ca fiind o realizare spirituală importantă.

(Jurămintele 100-111 sunt legate de perfecțiunea înțelepciunii)

100. A respinge calea ascultătorilor, și a crede că bodhisattva nu trebuie să o învețe, sau să o practice – mai ales preceptele de eliberare personală, și să-o declare și altora;

101. A depune efort pentru a studia colecția de scripturi ale ascultătorilor, în timp ce colecția de scripturi Mahayana ne sunt accesibile, având și capacitatea mentală de a le studia;

102. A investi efort în studierea materialelor non-budiste atunci când nu este necesar;

103. A fi atras sau entuziasmat de textele non-budiste, chiar și atunci când există un motiv care justifică preocuparea pentru ele;

104. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu este atât de importantă”;

105. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această redactare este inferioară”;

106. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Autorul acestei părți nu este atât de bun”;

107. A respinge calea Mahayana, atunci când spunem despre una dintre părțile ei: „Această parte nu contribuie la bunăstarea ființelor vii”;

108. A ne lăuda pe noi înșine, din mândrie sau mânie;

109. A condamna sau critica pe ceilalți, din mândrie sau mânie;

110. A nu merge de a asculta Dharma, din mândrie sau mânie;

111. A te concentra pe ulcior, dar și nu pe ceea ce este în el: a te concentra pe profesor și nu pe ceea ce predă.

(Jurămintele 112-136 sunt legate de capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți)

112. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în îndeplinirea unei sarcini importante;

113. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor să ajungă undeva;

114. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor pentru a învăța o limbă străină;

115. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor pentru dobândirea unei meseri (cu condiția să nu fie ceva dăunător);

116. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în a-și proteja bunurile;

117. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în a-i apropia pe cei despărțiți;

118. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor în planificarea unui eveniment de binefaceri;

119. A nu ajuta, din furie sau lene, pe cel care are nevoie de ajutor să întreprindă în general o binefacere;

120. A nu îngriji pe cei bolnavii, din furie sau lene;

121. A nu încerca să le ușurăm suferința celor orbi, din furie sau lene;

122. A nu încerca să le ușurăm suferința celor surzi, din furie sau lene;

123. A nu încerca să le ușurăm suferința celor handicapați, din furie sau lene,;

124. A nu încerca, să le ușurăm suferința celor obosiți după o călătorie, din furie sau lene;

125. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor care sunt chinuiți de unul dintre cele cinci obstacole mentale;

126. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor bântuiți de gânduri precum răutatea față de cineva;

127. A nu încerca, din furie sau lene, să le ușurăm suferința celor care au suferit o înfrângere de pe urma cuiva;

128. A nu încerca, din furie sau lene, să dăm argumentele potrivite celui care acționează într-un mod periculos;

129. A nu răsplăti pe cei care ne-au ajutat, din furie sau lene;

130. A nu ușura durerea unei persoane aflată în necaz sau doliu, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

131. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

 132. A nu ne îngriji de nevoile elevilor noștri, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

133. A nu găsi o cale de a ne înțelege cu cineva, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

134. A nu lăuda calitățile bune ale cuiva, din dorința de a răni pe cineva sau din lene;

135. A nu lua măsuri drastice pentru a-i opri și disciplina pe ceilalți atunci când este necesar, din afecțiune mentală sau lene;

136. A nu ne folosi de puterile noastre supranaturale atunci când este necesar.

C. Încălcările secundare împotriva aspirației spre iluminare

137. A nu sprijini cu Dharma pe cei potriviți să fie susținuți;

138. A nu sprijini cu lucruri materiale pe cei potriviți să fie susținuți;

139. A nu renunța la resentimente față de cineva care ne-a rănit;

140. A discrimina între oameni plăcând pe unii și neplăcând pe alții;

141. A nu ne duce la sfântul Lama;

142. A renunța la studiul permanent al cunoștințelor spirituale;

143. A renunța să examinăm și să contemplăm asupra a ceea ce am învățat;

144. A nu păstra în inimile noastre dorința de a-i ajuta pe ceilalți în timp ce ne bucurăm de mâncare sau îmbrăcăminte, etc .;

145. A ne implica într-o activitate virtuoasă fără a păstra în mintea noastră dorința de a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor vii.

Faptele albe și negre

146. Fapta neagră de a înșela în mod intenționat Lama, mințindu-l;

147. Fapta albă este de a nu minți niciodată intenționat, nici măcar în glumă, nicio ființă vie;

148. Fapta neagră de a determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a
făcut-o;

149. Fapta albă de a aduce pe cineva pe care îl instruim, să aspire la iluminarea completă, mai degrabă decât să-l aducem să practice Calea inferioară;

150. Fapta neagră de a spune ceva neplăcut unui Bodhisattva, din mânie;

151. Fapta albă de a încerca să vedem fiecare ființă vie ca pe Buddha însuși, să le vedem ca fiind complet pure;

152. Fapta neagră de a ne comporta cu viclenie față de cineva, fără a ne asuma responsabilitatea personală pentru iluminarea lui;

153. Fapta albă de a menține o atitudine complet onestă față de orice ființă vie, fără nici o înșelăciune.

Tabelul de urmărire

Jurămintele se repetă într-un ciclu de 25 de zile.

În fiecare zi, urmați jurămintele din dreapta acelei zile.

Jurăminte1234567
Ziua 1   1  26 51 76 101126 
 Ziua 2   2  27 52 77 102127 
 Ziua 3   3  28 53 78 103128 
 Ziua 4   4  29 54 79 104129 
 Ziua 5   5  30 55 80 105130 
 Ziua 6   6  31 56 81 106131 
 Ziua 7   7  32 57 82 107132 
 Ziua 8   8  33 58 83 108133 
 Ziua 9   9  34 59 84 109134 
 Ziua 10  10  35 60 85 110 135 
 Ziua 11  11  36 61 86 111 136 
 Ziua 12  12  37 62 87 112 137 
 Ziua 13  13  38 63 88 113 138 
 Ziua 14  14  39 64 89 114 139 
 Ziua 15  15  40 65 90 115 140 
 Ziua 16  16  41 66 91 116 141 
 Ziua 17  17  42 67 92 117 142 
 Ziua 18  18  43 68 93 118 143 
 Ziua 19  19  44 69 94 119 144 
 Ziua 20  20  45 70 95 120 145 
 Ziua 21  21  46 71 96 121 146 
 Ziua 22  22  47 72 97 122 147 
 Ziua 23  23  48 73 98 123 148 149
 Ziua 24  24  49 74 99 124 150151
 Ziua 25  25  50  75 100 125 152153

 📒 Carnețelul – aplicație de smartphone 📒

Lecția 10 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 10

 Lecția 10 se va ocupa despre:

                                 Cum să ne păstrăm jurămintele.


    În toate aceste lecții am vorbit despre jurăminte,

  • Despre sursele jurămintelor,
  • Despre binecuvântarea lor – am vorbit în primele lecții despre utilitățile lor. 
  • Cum încălcăm jurămintele,
  • Am vorbit despre cum se desfășoară ceremonia de conferire a jurămintelor,
  • Apoi, am trecut prin fiecare jurământ,
  • Iar în lecția 9 am descris anexele la lista de jurăminte: faptele albe și negre.

În această lecție vom vorbi despre modul de păstrare a jurămintelor. Există cinci puncte sau pași sau cinci aspecte despre păstrarea lor.

  1. A respecta jurămintele ca fiind cuvântul lui Buddha.

    Sung la = cuvântul lui Buddha,
    Gupa = a respecta.
    Și aici este vorba de respectarea cuvintelor lui Buddha.

Conform maestrului Asanga și lui Je Tsongkapa, primul pas care permite să ne păstrăm bine jurămintele este de a vedea în ele ca fiind cuvintele rostite de Buddha.

Buddha a vorbit despre toate aceste jurăminte în momente și locuri diferite, după care ele au fost adunate de către maestrul Asanga. După cum știm maestrul Asanga a primit îndrumări directe de la Manjushri, de la o ființă iluminată.

Deci le vom vedea ca fiind spuse de entități iluminate al căror unic scop este să ne aducă la iluminare. Și este bine să le vedem ca și când entitățile iluminate ni le-au dat în mod direct. Buddha ni le-a spus personal, pentru că a știut care ne sunt nevoile și mintea noastră. Ele sunt cadoul nostru personal de la o ființă iluminată. El ne vede pe fiecare dintre noi, acum și peste cinci sute de ani, și peste o mie de ani de acum înainte. El ne vede mintea, ne vede gândurile și acesta este darul pe care ni-l oferă.

Ființele iluminate știu că, dacă păstrăm jurămintele, putem ajunge la iluminare și să ieșim din orice suferință. Și că nu există altă cale de a realiza iluminarea completă. Fără dezvoltarea Bodhicittei, nu există cale de a ajunge la iluminare.

Scopul acestor jurăminte este de a practica cele șase perfecțiuni, de a dezvolta Bodhichitta și de a deveni Bodhisattva. Iar motivul pentru care toate aceste lucruri funcționează este că totul este gol de orice natură și că ele sunt rodiri karmice. Și dacă cu ajutorul jurămintelor plantăm semințe de binefaceri, atunci karma, mai devreme sau mai târziu, va trebui să dea rod și dacă învățăm și cum să accelerăm procesul karmic, atunci vom culege roadele lor chiar în această viață. Și asta ne va forța să ne vedem pe noi înșine iluminați. Nu vom mai avea de ales, vom fi îngeri iluminați în paradis.

Iar pentru cei care sunt sceptici: cel mai bun mod este de a păstra carnețelul și de a urmări consecvent jurămintele câteva luni sau un an, iar viața lor se va schimba. Va trebui să se schimbe.

Și dacă le păstrăm bine, vom fi pregătiți pentru Tantra, care la rândul ei, va aduce experiențe incredibile. Primele vor fi temporare și în cele din urmă vor fi supreme și veșnice. Fericirea veșnică, Ananda.

Așadar, acesta este primul aspect care ne ajută să ne păstrăm jurământul.

    2. Cele trei intenții

     Al doilea aspect este:

    Sum = trei, 
    Sampa = intenție, gând.
    Adică, cele trei intenții.

A. Prima intenție este de a ne păstra jurămintele după ce ne-am încredințat că ele au fost spuse de o entitate iluminată, care a găsit calea de a le aduce la noi. Buddha a găsit modalitatea de a ni le aduce în conștiința noastră. Iar motivul pentru care Buddha a găsit acest mod este să ne aducă personal la iluminare. Deci aceasta este prima intenție sau primul gând.

B. A doua intenție este să gândim măreț, să aspirăm la iluminare: de a deveni Buddha, o entitate extraordinară care poate ajuta toate ființele de pe toate planetele din univers. Buddha este un înger uimitor care își poate trimite replicile care să-i ajute pe toți ceilalți așa cum doresc. Și așa vom fi și noi. Așadar, nu vă îndoiți nici o clipă că nu aveți această abilitate, pentru că o aveți. Toată lumea are tot ce-i trebuie pentru a face calea.

Karma pe care o avem este complet extraordinară. Îmbinarea dintre condițiile exterioare, modul nostru de viață și așa mai departe, întâlnirea cu acești profesori speciali, cu această tradiție specifică, este ceva fără precedent. Oportunitatea de a face calea de la început și până la sfârșit, există. Iar acest fapt este uimitor.

C. A treia intenție este de a ne stabili ca obiectiv dorința de a ajuta toate ființele. Când spunem „Toate ființele” acest obiectiv este infinit, iar noi vom fi cei care le vom oferi tuturora ceea ce au nevoie. Acesta este Buddha. El este capabil de a ajuta fiecare făptură în orice aspect de care are ea nevoie.

Aceste trei intenții la un loc, spun: „Pot să ajung la iluminare în această viață și să aduc lumii întregi această binecuvântare.”

Ce semnificație mai înaltă are această viață dincolo de asta? Ce poate depăși acest lucru în prioritățile mele? Eu una, nu mă pot gândi la nimic.

Așadar, acesta este pasul doi: gândirea măreață, înaltă. Asta înseamnă să nu ne minimalizăm pentru că fiecare dintre noi are acest potențial.

Și acel Bodhisattva care percepe direct vacuitatea, percepe această strălucire în fiecare dintre noi. Oricine dintre noi poate ajunge acolo.

    3. Datorită credinței și dorinței de iluminare, ne luăm jurămintele.

 

      Dom pa lang

      Dom pa lang înseamnă a lua jurămintele.

Ca rezultat al primilor doi pași, înțelegem că jurămintele provin de la o entitate iluminată, atotștiutoare, care ne vede și care ne oferă acum o cale de a ne ilumina. Drept urmare, ne dezvoltăm încrederea în puterile noastre de a ajunge la iluminare și dorința de iluminare, din compasiune față de toate ființele, și deci venim să ne luăm jurămintele. Acesta este cel de-al treilea pas.

    4. Respectul pentru jurăminte este cel mai înalt lucru din viața noastră.

Choktu gupa

    Chok = înalt, sublim.
    Gupa = respect. 

Choktu gupa înseamnă a respecta jurămintele ca pe cel mai înalt lucru. Ele sunt cel mai prețios lucru din viața noastră, pentru că este „trenul” nostru spre iluminare. Ne urcăm în tren și ne bucurăm de ele.

Bucurați-vă de faptul că v-ați luat jurămintele. Vă va face să fiți unul la un milion sau la zeci de milioane, care se antrenează pe calea Bodhisattva de a ajunge la iluminare și care se angajează de a face calea.

   
    Aurul, diamantul și fragmentul de diamant

Arya Nagarjuna compară un Bodhisattva care și-a creat aspirația spre iluminare sub forma dorinței, cu un Arhat, adică cel care a ajuns la Nirvana, dar [care] nu este pe calea Mahayana. El spune: „Ei sunt aur versus diamant”. Deși un Bodhisattva nu a ajuns încă la realizări similare ca ale unui Arhat, această dorință de a face calea pentru toate ființele, spune el, este ca diamantul în comparație cu aurul.

 – Dar, spune el: „Dacă ne uităm la cei care și-au creat aspirația spre iluminare sub formă dorinței, în comparație cu cei care și-au creat aspirația spre iluminare sub forma angajamentului de a acționa ca un Bodhisattva”, adică de a practica jurămintele, numită în Sursa binefacerilor mele: „a ne educa pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși”, sunt ca fragmentul de diamant față de cel întreg. Și totuși această aspirație sub formă de dorință este cu mult mai valoroasă, este ca diamantul față de aur.

– Dar cel care practică cele șase perfecțiuni și se angajează pe această cale prin jurăminte, spune el, este ca un diamant.

Deoarece karma plantată de toate acestea, va trebui să ne aducă mai devreme sau mai târziu la iluminare. Așa că trebuie să fim extrem de bucuroși. Ele ne fac să fim unici. Jurămintele sunt cheia paradisului. 

Sub nicio formă, jurămintele nu trebuie considerate ca o pedeapsă, sau ca ceva limitativ, pentru că strică toată karma. Ele sunt un cadou minunat, sunt prietenul nostru cel bun.

    5. A evita de a acționa împotriva jurămintelor.


             Mi’n’gal wa


    Mi =
cuvânt de negație,
    Gal wa = contradicție.
     Mi’n’gal wa
înseamnă a nu acționa contrar jurământului.

Maeștrii Asanga și Je Tsongkapa ne spun deopotrivă: „Toate cele cinci aspecte trebuie să fie complete, astfel încât să putem păstra jurămintele”.

Dacă lipsește unul dintre aspecte înseamnă că nu le păstrăm bine.

              Restaurarea jurămintelor deteriorate

Următorul subiect este cum restaurăm jurămintele pe care le-am încălcat.
Într-una din lecțiile anterioare am vorbit despre faptul că în caz de încălcare putem să ne confesăm. În continuare ne vom referi la ce se întâmplă dacă le-am încălcat.

Confesiunea și restaurarea jurămintelor se aplică numai încălcărilor secundare. De ce? Pentru că dacă am încălcat un jurământ de bază atunci am pierdut complet toate jurămintele. Este suficient să încălcăm un singur jurământ de bază cu toate cele patru lanțuri și am pierdut toate jurămintele. Dar ele se pot lua din nou.

După cum am spus,

– jurământul de bază este încălcat grav dacă există toate cele patru lanțuri,

– sau încălcarea jurământului de bază este secundară dacă a existat cel puțin unul dintre cele patru lanțuri, cu excepția jurământului nouă și optsprezece.

Avem deci două categorii de încălcări: una gravă și alta secundară/minoră.

    1. Infracțiunea neînsoțită de o afecțiune mentală.

În cazul în care am comis o infracțiune neînsoțită de afecțiune mentală, adică din lene sau din necunoașterea jurământului, jurământul va fi restaurat dacă decidem să nu mai repetăm ​​din nou actul.

    2. Infracțiunea însoțită de o afecțiune mentală 

Încălcarea însoțită de o afecțiune mentală trebuie mărturisită. Ne referim aici la încălcările secundare și la orice încălcare secundară a jurământului de bază, dar care nu este completă.

Je Tsongkapa nu este de acord cu acest lucru. El spune că trebuie să mărturisim unei ființe umane orice încălcare pe care o facem, fie că este ea însoțită de o afecțiune mentală, fie că nu.

          Confesiunea

– Cel mai bine este să ne confesăm unui călugăr sau unei călugărițe, dar nu este obligatoriu.

– Persoana în fața căreia ne confesăm trebuie să înțeleagă ceea ce-i spunem. Adică pentru ca actul să fie cu adevărat o confesiune, trebuie să vorbim pe aceeași limbă cu celălalt, iar el trebuie să audă și să înțeleagă ceea ce-i spunem.

– În confesiune, intervine clar elementul de jenă, de stânjeneală. Este jenant să mărturisim și acest lucru este și un factor care ne va descuraja din a mai încălca  din nou jurămintele.

– Geshe Michael, care este călugăr de mulți ani, spunea: „A te confesa este o adevărată artă”. La început ne va fi greu să facem asta, pentru că ne este jenă și ne place să ne vedem pe noi înșine în roz. Dar asta ne și purifică. Geshe Michael spune: „Trebuie să învățați cum să faceți asta bine”.

– Foarte util este să avem un partener bun, cineva în care să avem încredere, și fiecare va fi preotul de spovedanie al celuilalt. Sub nicio formă nu trebuie să ținem în noi fapta. Ne vom deschide și vom face Shakpa.

– Există, de asemenea, ritualuri standard de purificare pe care le putem face. 

Când am încălcat un jurământ și simțim nevoia să-l curățăm se poate face ritualul de purificare. Sau se pot stabili perioade în care să facem purificarea. Călugării fac asta din două în două săptămâni și se numește: Sojong.  

So vine din Sotar, Sosor, adică jurăminte personale. Iar Jong înseamnă a purifica. Călugării fac Sojong o dată la două săptămâni. De două ori pe an au Sojong Chenmo, adică Marele Sojong o ceremonie mare de confesiune. 

Faptul că actul de confesiune este jenant, chiar asta o face să funcționeze. În ceremonia oficială toată lumea citează textul împreună și nu este neapărat atât de stânjenitor. 

Deci, ceea ce este important în acest act de confesiune este să avem încredere în persoana căruia ne confesăm, să înțeleagă ceea ce-i spunem, să înțeleagă ceea ce facem și să dorească să ne sprijine. Cineva care nu va merge să spună la toată lumea. Confesiunea va trebui făcută cu toată sinceritatea și cu intenția de a nu mai încălca jurământul.

Este foarte bine ca mărturisirea să fie însoțită de cele patru puteri. Chiar înainte de a deschide gura, va trebui să ne gândim în prealabil la vacuitate și la karmă. Să ne gândim că fapta se va întoarce la noi și ne va face să suferim din nou. Iar când venim să mărturisim, venim deja cu regretul și înțelegerea prostiei faptei.


      Cinci factori care determină severitatea încălcării

    1. Tipul de jurământ pe care l-am încălcat.

Ngowo nyi

Ngowo nyi  =  înseamnă natura actului. Cu alte cuvinte dacă este un jurământ de bază/primar sau secundar.

Deci, primul factor care determină severitatea încălcării este dacă jurământul este primar sau secundar.

    2. Ce a provocat infracțiunea sau instigatorul.

    Al doilea factor este:

 

           Jepa

     Jepa înseamnă ce ne-a instigat să facem infracțiunea.

     Jepa este agentul. Je înseamnă a face, a efectua.

Există fapta și agentul. Deci Jepa este factorul/agentul care ne-a determinat să facem fapta sau ne-a instigat s-o facem.

Şi care este motivul?

A. Necunoașterea jurămintelor.

    – Asta înseamnă că, ori nu cunoaștem jurămintele, ori nu le-am învățat bine
    – sau am uitat că le-am luat, sau mintea noastră este distrasă.

    Antidotul

Cum depășim această problemă?

      I. Studiem jurămintele, și ținem carnețelul, și

    II. ce vom face cu distragerea atenției și a uitării? Ne vom dezvolta Sheshin și Drenpa, adică vigilența și aducerea aminte. Cum le dezvoltăm pe acestea?

      • Prin păstrarea jurământului.
      • Și prin meditație. Meditația ajută foarte mult la dezvoltarea acestora.

Pe de altă parte păstrarea jurămintelor ajută foarte mult la progresul meditației, deoarece aceștia sunt factorii pe care îi dezvoltăm atât în ​​cadrul meditației, cât și în afara acesteia.

    B. Atacul unei afecțiuni mentale. 

Mintea noastră este dominată de o afecțiune mentală. 

    C. Lipsa de respect față de jurămintele luate

Cunoaștem jurămintele, dar nu le considerăm importante sau le desconsiderăm și le încălcăm cu bună știință.

Care este factorul cel mai grav care ne determină să le încălcăm? Lipsa de respect.

    3. Prezența celor trei otrăvuri.

Al treilea factor care determină gravitatea infracțiunii este:

           Duk sum

    Duk = otravă,
    Sum = trei.

Deci, cele trei otrăvuri sau „Cei trei generali”.

În ce măsură „cei trei generali” sunt prezenți în conștiința noastră în momentul săvârșirii faptei. Și cine sunt „cei trei generali”?

    A. În cap de listă se află ignoranța, apoi

    B. Dorința alimentată de ignoranță,

    C. Aversiunea sau ura alimentată de ignoranță.

Spunem că severitatea faptei este determinată de gradul de prezență a celor trei în conștiința noastră.

Când nu sunt ele în conștiința noastră?

Le avem tot timpul. Până când vom percepe vacuitatea, ele vor alerga fără astâmpăr în mintea noastră, producând karma și astfel ne determină să rămânem în continuare în Samsara.

    Antidotul

Care este antidotul la toate acestea? Este păstrarea jurămintelor și dobândirea înțelepciunii.

Păstrarea jurămintelor este scutul nostru de apărare, care ne protejează de otrăvurile din interiorul nostru, care sunt absorbite în conștiința noastră.

În cele din urmă, înțelepciunea le va elimina, pentru că toate provin din ignoranță. Și odată ce am făcut antidot la ignoranță, ne-am vindecat. Deci, Dharma este medicamentul suprem care ne vindecă de cele trei otrăvuri.

Așadar măsura în care ele ne motivează actul, gradul de ură sau gradul de dorință determină gravitatea faptei. Și acest lucru numai noi îl putem ști, nimeni altcineva. Este doar între noi și doamna Karma.

    4. Față de cine a fost comisă infracțiunea.

   Shi înseamnă obiect și, de asemenea, bază.

Aici ne referim la jurămintele Vinaya, la jurămintele de eliberare. Je Tsongkapa le-a luat de aici. Nivelul obiectului determină severitatea faptei. Și este întotdeauna adevărat din punct de vedere karmic.

– Infracțiunea contra unui animal, este mai mică decât față de om.

– Infracțiunea contra unei persoane oarecare, este mai mică decât față de o persoană care suferă, de exemplu, și care are nevoie de noi.

– Infracțiunea contra unui părinte este mult mai gravă decât cea față de o persoană oarecare.

– Și infracțiunea contra unui profesor spiritual este cel mai rău lucru pe care îl putem face.

De ce? Sogyal Rinpoche a scris că această infracțiune distruge calea spre iluminare.

Așadar, severitatea faptei este determinată de obiect. Și aici avem clasificarea în funcție de gradul de severitate a infracțiunii:

   • Dacă este un animal, severitatea infracțiunii este mai mică, deoarece animalul nu poate ajunge la iluminare în această viață.

    • Rănirea fetusului uman sau a omului, este o infracțiune de nivel mediu.

    • Uciderea părinților sau a învățătorului este o infracțiune extrem de grea.

Desigur că emoția care însoțește fapta este un alt factor care determină gradul de severitate. Dacă nu există sentimentul de ură, karma acumulată de pe urma faptei nu este la fel cu karma acumulată de o faptă săvârșită cu ură. Chiar și uciderea accidentală a unui obiect puternic este o karmă foarte grea.

    5. Întinderea încălcării

       Sokpa înseamnă acumulare.

       Sokpa se referă la numărul de încălcări pe care le-am acumulat.

    • Dacă am acumulat până la cinci infracțiuni minore, nu este foarte grav.

    • Dacă am acumulat un număr mare, dar pe care îl putem număra, severitatea este medie.

    • Și dacă nu le putem număra, atunci este foarte grav.

     Și acum ultima listă:

 

    Patru cauze care ne determină să încălcăm jurământul:

Trebuie să le știm pentru că ele sunt importante. 

    1. Necunoașterea jurământului

     Shepa înseamnă cunoaștere,
     Mi Shepa = necunoaștere.

    Mi Shepa înseamnă că nu cunoaștem jurămintele deloc.

     Antidotul

Care este antidotul?

    Tungwa = înseamnă cădere, în sensul de a încălca jurământul.
    La = cuvânt de legătură,
    Kepa = expert.
    Tungwa la kepa înseamnă să devenim experți, să devenim un maestru al jurămintelor.

Am văzut cât este de învățat. Nu le putem învăța pe toate deodată. De aceea va trebui să învățăm un pic în fiecare zi, iar zilnic ținem carnețelul pentru a lucra cu ele.



    2. Lipsa de conștientizare sau lipsa de atenție.

Ce este Bak mepa? Este lipsa de conștientizare sau neatenția.

Asta înseamnă că nu suntem atenți la ceea ce facem. Nu suntem conștienți, facem lucrurile automat.

Cuvântul pentru mireasă în tibetană este Bakyo, deoarece este în permanență foarte precaută cu soacra ei.

Bak mepa înseamnă că nu suntem deloc atenți. Nu observăm ce se întâmplă cu noi, suntem împrăștiați, mintea noastră este permanent distrasă, acționăm automat și în acest fel proastele noastre obiceiuri ne vor târî după ele.

     Antidotul

Deci care este antidotul?

    Dren She este o prescurtare a cuvintelor Drenpa și Sheshin = adică aducerea aminte și vigilența.
    Ten înseamnă  a cultiva.
    Drenshe ten are sensul de a ne cultiva atenția și aducerea aminte.


    3. Atacul unei afecțiuni mentale.

    Al treilea factor:

 


    Nyomong = afecțiune mentală.
    Mangwa = multe.

Afecțiunile mentale pun stăpânire pe noi.

    Antidotul

Ce vom face ca antidot?

    Nyun = este o prescurtare a cuvântului nyonmong care înseamnă afecțiune mentală.
    She chewa = cel mai mare sau principal.
    Nyen po = antidot.

Va trebui să învățăm să ne identificăm cea mai mare afecțiune mentală și să începem să lucrăm la ea.

Și aici este o capcană. Când îi vom spune cuiva: „Recunoaște-ți cea mai mare afecțiune mentală ”, el se va strădui, va căuta și în cel mai bun caz va identifica pe cea de a doua. Deoarece afecțiunea principală este atât de mare încât n-o poate observa. El este practic cufundat complet în ea. De aceea este nevoie de Lama sau de soț.


    4. Lipsa de respect față de jurăminte.

    Ma gupa = lipsa de respect față de jurăminte.

    Antidotul

Și antidotul este:

    Gupa = respect.
Antidotul este de a ne dezvolta respectul și aprecierea față de Buddha și față de jurămintele pe care ni le-a oferit.

Și într-adevăr, dacă începem să-l respectăm pe Buddha și practicăm jurămintele o perioadă, vom avea foloase de pe urma lor.

Este cu adevărat greu să ne dezvoltăm respectul până când nu vom începe să vedem binecuvântarea lor în mod personal. Înainte de a face asta, este doar teorie pentru noi. Dacă începem să le practicăm, va veni și binecuvântarea. Poate dura ceva timp, dar atunci când le vom vedea beneficiile, nu ne vom mai putea opri, deoarece știm că funcționează. Și atunci cu siguranță vom începe să le respectăm.

 

    Cum urmărim jurămintele în carnețel. 

Cum le urmărim? Desigur, va trebui să le introducem în carnețel.

În primul rând, ne pregătim un carnețel și lista cu toate jurămintele. 

Lista noastră cuprinde toate tipurile de jurăminte: de refugiu, Pratimoksha, cele cinci jurăminte pe viață, și Bodhisattva.

Așadar, să zicem că am ajuns la 120 [de jurăminte] și facem șase pe zi. Deci o sută douăzeci este un număr bun pentru că se împarte la șase, le împărțim la șase și iese douăzeci. Deci avem un modul de 20. 

Pe pagina carnețelului trebuie să fie șase jurăminte. Aici va fi numărul 1, aici va fi numărul 21, aici va fi numărul 41,  … Adăugăm douăzeci, 61, 81, 111. Cele pe care le urmărim în prima zi. În a doua zi, atunci ai 2, 22, 42, 62 și așa mai departe.

Toate această împărțire este pentru a nu fi cu un singur set de jurăminte într-o singură zi. Pentru că vrem să practicăm o gamă cât mai largă de jurăminte. Într-o zi nu vom avea jurămintele legate de toate perfecțiunile.

Dacă numărul nu se împarte la șase, vom avea un rest pe care îl vom aranja la final. După ce am terminat un ciclu, repetăm de la început.

În cazul că dorim să insistăm mai mult pe un anume jurământ, putem să-l trecem în contul altuia. Metoda nu este bătută în cuie, ci este o sugestie.

La „minus” putem scrie că nu am fost conștienți în acea zi de subiect sau că am evitat să facem ceva pozitiv și nu trebuie neapărat să fie o infracțiune. Va veni ziua când nu vom mai face toate acestea. Lama Atisha spunea: „Jurămintele de călugăr nu le încalc niciodată, jurămintele Bodhisattva foarte rar, dar pe cele tantrice le rup în continuare”. Și va veni ziua când nici pe acestea nu le vom încălca, iar atunci vom fi ca și iluminați, dacă nu chiar iluminați.

    Două niveluri de practică a Bodhichitei

     1. Nivelul dorinței

În Sursa binefacerilor mele există un verset în care se cere binecuvântarea Lamei.

Am ajuns să alunec în marea suferință a vieții.
Binecuvântează-mă să văd că fiecare ființă vie,
Ca și mama mea fiind,
În marea durere și agonie, ca și mine, a căzut.
Permite-mi să practic înalta dorință
De a atinge iluminarea, pentru a o scoate din suferință.

Acesta este versetul care exprimă Bodhichitta dorinței. Bodhisattva cere Lamei să-l binecuvânteze pentru a-și genera în inima sa dorința de a se ilumina. Tot ceea ce vrea să facă în viața lui este de a se putea conecta la suferința tuturor ființelor și de a dori să le ajute.

    2. Nivelul de acțiune

Un alt nivel al Bodhicittei este:

Binecuvântează-mă să văd clar
Că numai aspirația în sine nu este suficientă.
Nici calea spre iluminare singur nu o pot finaliza
Fără o practică temeinică a celor trei moralități .
Dă-mi dorința fermă de a mă educa 
Pe aceleași căi ca și ale copiilor celor victorioși.

Faptul că stăm și ne rugăm este minunat, dar nu este suficient. Acum trebuie să începem să ne schimbăm lumea și pentru asta va trebui să ne schimbăm conștiința, deoarece lumea întreagă este numai proiecția noastră. Deci va trebui să ne purificăm conștiința, să ne schimbăm modul nostru de comportare.

Acesta este cel de-al doilea nivel: ne angajăm să ne schimbăm, să ne purificăm. 


    Ambele niveluri de jurământ sunt incluse în ceremonie

Pentru cei care vor lua jurămintele: este important ca mai înainte să-și finalizeze toate temele, testele și examenul final.

Toată lumea face aceeași ceremonie. Va exista o etapă în care se spune „eu vreau”, și în acest moment, fiecare va decide în sinea lui nivelul pe care și-l ia:

1. Persoana poate lua jurămintele sub forma de dorință. Asta înseamnă că trebuie să gândească ca un Bodhisattva. Adică, intenționează să aducă binecuvântare tuturor ființelor, dar el nu intenționează încă să acționeze ca un Bodhisattva.

Acesta este primul nivel de generare a Bodhichitei. Deci, după ce am vorbit împreună despre jurăminte, și voi v-ați lămurit despre ele, în sinea voastră vă veți angaja să vă dezvoltați Bodhichita sub forma de dorință,

2. Sau, dacă sunteți mai îndrăzneți și doriți cu adevărat să vă accelerați calea, atunci veți putea să vă luați jurămintele sub formă de acțiune, să vă angajați să acționați ca un Bodhisattva, pentru a vă antrena mintea.

    Răbdarea pe calea spirituală

Acesta este scopul jurămintelor. Jurămintele sunt pentru cei care doresc să devină un Bodhisattva, pentru cei care vor să se purifice și, în același timp, să facă tot efortul pentru a ajuta toate ființele,  să reziste în față greutăților.

Un element important pe calea spirituală este disponibilitatea de a face față dificultăților căii.

O cale spirituală demnă de numele ei, ne va provoca. Ea ne va pune în situația de a ne confrunta cu alegeri care nu vor fi ușoare, deoarece mintea noastră nu este pură. O cale autentică ne va împinge spre o direcție pură și ne vom confrunta cu dificultăți.

Dacă vă amintiți când am vorbit despre perfecțiunea răbdării, am spus că există trei niveluri de răbdare:

1. Primul nivel, este răbdarea când ne rănește cineva. Cineva face ceva și ne rănește, iar noi ne antrenăm să nu reacționăm furios, să nu-l rănim înapoi, să ne asumăm responsabilitatea pentru această karmă care a rodit și astfel să punem capăt acestei karme.

2. Al doilea nivel este când au loc dezastre naturale și nu avem pe cine să ne supărăm. Și cu toate acestea tot ne plângem sau ne simțim victime și așa mai departe. La acest nivel, va trebui să nu ne mai plângem, să nu mai acuzăm și să nu ne mai credem victime, ci doar să ne asumăm responsabilitatea pentru această karmă.

3. Al treilea nivel și poate cel mai important în practica bodhisattva, este dezvoltarea răbdării pe calea spirituală. În sensul de a nu ne lăsa descurajați de diferitele obstacole care apar pe calea spirituală sau de calea pe care o facem. Ideea de a lua jurămintele este de a ne angaja să acționăm într-un mod care să ne purifice și să purifice lumea, de dragul întregii creații. A spune că nu avem timp să medităm sau că nu avem bani să venim la cursuri, sau că nu prea avem chef, toate acestea sunt obstacole spirituale.

Pe măsură ce progresăm pe calea spirituală vor apărea dificultăți. Și se întâmplă în paralel: pe de o parte suntem mai mulțumiți, mai fericiți, mai calmi, iar pe de altă parte, va trebui să ne confruntăm cu provocări mult mai mari. Așa cum prințul din poveste se îndreaptă călare spre castelul unde prințesa viselor sale este închisă, pentru a o salva, pe drum va trebui să se lupte cu balauri și mai mari. Așa se întâmplă și pe calea spirituală.

    Responsabilitatea personală

Răbdarea de nivelul al treilea este de genul în care Bodhisattva își spune: „Orice s-ar întâmpla, eu nu renunț la această cale. Mi-am luat un angajament. Toate ființele mă așteaptă, ele depind de mine.

  A ne asuma responsabilitatea personală.

Noi suntem personal răspunzători de lumea pe care am creat-o. Și acesta este un nivel de moralitate foarte ridicat, moralitatea Bodhisattva este un nivel foarte ridicat. Depășește cu mult jurămintele călugărilor și nici nu trebuie să fim călugări pentru asta. Este un nivel foarte înalt de moralitate în care o persoană își asumă responsabilitatea pentru această lume și acest lucru se reflectă în dorința sa de a practica.

Care este karma care ne aduce să cunoaștem aceste jurăminte? Ea este dorința noastră obsesivă de a-i ajuta pe cei ce suferă. Această dorință creează karma atotcunoașterii. În cursul 4 se spune că ceea ce creează karma atotcunoașterii este dorința de a ajuta toate ființele. Nu știm cum să-i ajutăm pe toți, dar „dorim atât de mult” să-i ajutăm pentru că durerea lor este și durerea noastră. Și din această dorință, sunt plantate semințele care ne vor aduce răspunsurile, atotcunoașterea. Buddha nu a devenit peste noapte atotcunoscător. El a plantat multă karmă pentru a ajunge la ea. Iar karma este această dorință de a ajuta toate ființele. 


    Jurămintele sunt antidot la egoism

Care este karma recunoștinței?

Un Bodhisattva își spune: „Voi face tot ceea ce este necesar pentru a ajuta toate ființele, chiar și dacă nimeni nu mă ajută și nimeni nu apreciază ceea ce fac”. Necondiționat. Este un nivel foarte ridicat.

Nu trebuie să ne îngrijorăm dacă nu simțim că suntem la acest nivel. De aceea studiem jurămintele, de aceea le luăm, pentru că ele ne ridică la acest nivel. Așadar, a spune „Încă nu sunt la acest nivel, așa că nu pot să le iau” este o prostie. Pentru că tocmai asta este calea de a ne ridica la acest nivel.

Aceste jurăminte vin să ne combată egoismul, care ne provoacă toată suferința noastră. Deci, aceste jurăminte sunt exact modul în care, prin a-i ajuta pe alții, ne scoatem pe noi înșine din suferință.

La fel ca la Tong Len. Același principiu.

Dacă în prezent vedem oameni suferinzi în jurul nostru, pe măsură ce cultivăm  perfecțiunile, aceștia se vor schimba automat, pentru că ei sunt oricum proiecțiile noastre. Nu trebuie să educăm pe nimeni, ci doar pe noi înșine.

Jurămintele ne ajută, de asemenea, să ne eliberăm de atașamentul față de cele opt gânduri lumești.

Vă amintiți de cele opt gânduri lumești? Ce fac eu de obicei și toți oamenii din jurul meu?

    1. Vreau bani și bunuri.

    2. Nu-mi place să fiu în deficit.

    3. Caut să mă simt bine.

    4. Urăsc să mă simt rău.

    5. Caut reputație.

    6. Nu-mi place să fiu criticat.

    7. Vreau să fiu lăudat.

    8. Nu-mi place contrariul.

Dacă ne uităm la tot ceea ce facem în viața de zi cu zi, putem vedea că acționăm pe una dintre din aceste opt direcții. Orice lucru pe care-l facem intră în aceste categorii. Ele se numesc „Opt gânduri lumești” și sunt discutate în Lo Jong 1 și în cursul 1. 

Așa se exprimă egoismul în viața noastră. Căutăm să ne fie bine, să fim fericiți și să nu ne lipsească nimic. Și suntem gata să facem o mulțime de lucruri pentru asta. Dar ele sunt exact ceea ce ne blochează în Samsara.

Așadar, jurămintele Bodhisattva în mod clar ne scot din această stare de spirit în care acționăm și gândim. Aceasta este o schimbare uriașă. Este un antidot al egoismului, pe care Primul Panchen Lama în textul „Ofrandă Lamei”, l-a numit „imensul dăunător”. Cel mai mare dăunător este prețuirea de sine. Este sursa suferinței noastre. Și ea este o condiționare foarte adâncă în ființa noastră. Suntem condiționați să avem grijă de noi înșine și am făcut asta timp de milioane de ani.

Rezultatul este întotdeauna invers. Avem o idee despre „eu” în care credem, îl apărăm tot timpul și acționăm în numele lui. Acest „eu” care nu a existat, nu există și nici nu va exista vreodată ne provoacă toată suferința.

Jurămintele Bodhisattva vin să inverseze acest lucru. Ele generează cu totul iluminarea pentru noi. Ele deschid calea spre iluminare. Nu există iluminare în interiorul eului. Nu există așa ceva. Sunt două lucruri total opuse.

Trebuie să scăpăm de ego-ul nostru pe calea spre iluminare, iar jurămintele Bodhisattva ne ajută în această privință. De aceea, la început jurămintele ni se par incomode, pentru că ele merg împotriva condiționărilor noastre.

Și nu suntem diferiți de alții. Diferența este doar prin faptul că am cântărit cu seriozitate să ne angajăm pe această cale.

Și cu adevărat calea este minunată pentru că, în același timp, ne ajută să încetăm suferința și îi ajută și pe ceilalți să nu mai sufere.

    Binecuvântarea care vine din buna păstrare a jurămintelor

Deci, dacă luăm jurămintele și le păstrăm cum trebuie și începem să vedem binecuvântarea lor, atunci aprecierea noastră se va adânci. 

– Și în cele din urmă, ne vor aduce la iluminare.

– Se spune că Buddha ne va vedea ca pe propriul lui copil și ne va susține în progresul nostru pe calea spirituală.

Între timp, calea ne va aduce multe beneficii. Chiar înainte de iluminare există multă binecuvântare.

– În primul rând, vom fi cu mult mai satisfăcuți.

– Afecțiunile mentale se vor diminua.

– De asemenea, vom acumula multe binefaceri.

– Iar moralitatea noastră se va îmbunătăți.

Dacă se întâmplă să murim înainte de a ajunge la iluminare, atunci:

Vom muri bine. Vom muri fericiți, vom avea sentimentul că viața noastră a avut sens, că am făcut tot ceea ce am putut mai bine în această viață.

– Va activa o karma foarte bună pentru viața următoare.

– Va face ca viața următoare să fie bună,

Vom avea multe oportunități de a practica, pentru că jurămintele Bodhisattva vor merge după noi și automat ne vor crea un mediu în care să putem continua să practicăm pentru a ajunge la iluminare.

– În viața următoare vom deveni automat maeștri în menținerea moralității.

Și cel mai important lucru este să o facem pentru ceilalți.


    Mulțumiri 

Vom trimite mulțumirile noastre lui Geshe Michael, care a făcut pentru noi acest material atât de frumos și ne-a permis să ne bucurăm de marea binecuvântarea a acestor lucruri.

Și dacă vă luați jurămintele, vă doresc să le păstrați cât mai bine pentru a ajunge cât mai repede la iluminare, chiar în această viață.

Și acum vom trimite tuturor ființelor binecuvântarea noastră. Și fie ca toate faptele noastre să aducă binecuvântare întregii lumii.

Lecția 9 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9

 

Motivele pentru care încălcăm jurămintele secundare

Există două modalități de încălcare a jurămintelor secundare: cu afecțiune mentală și fără afecțiune mentală.

A. Modul în care încălcăm jurământul secundar atunci când există o afecțiune mentală

      1. Prima modalitate este atunci când apare un sentiment de răutate.

        2. A doua modalitate:

Ceea ce înseamnă supărare sau resentiment.

Ca urmare a atitudinii ostile sau a resentimentelor pe care le avem față de cineva, noi evităm să-l ajutăm.

Acestea sunt situațiile în care sunteți afectați de kleshas sau de afecțiuni mentale și, prin urmare, suferim.

B. Apoi, există posibilitatea să comitem infracțiunea fără să fie însoțită de o afecțiune mentală:

1. Lenea

Lelo înseamnă lene.
Nu ne vine să-l ajutăm pe celălalt. Nu-l urâm, nu suntem supărați pe el, doar ne este lene.

 

2. Nyomle

Nyomle – este situația în care nu ne bucurăm că facem lucruri bune. Nu avem bucuria efortului. Nu suntem atraşi să facem bine. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație. Majoritatea oamenilor sunt așa și de aceea ei nu se află aici.

Fără a ne păstra jurămintele; fără să le mărturisim pe cele încălcate; fără să le reparăm pe cele rupte; fără a face efortul de a nu le încălca; dacă nu le-am luat toate lucrurile minunate pe care această cale le promite nu se vor întâmpla.

Doar ascultând lecțiile, nu se vor întâmpla prea multe. Lucrurile se întâmplă ca urmare a practicii, pe măsură ce mintea noastră este supusă transformării, iar juramintele sunt un mijloc de a ne antrena. Este ca antrenamentul în sport: fără să facem exerciții pentru dezvoltarea condiției fizice, nu vom avea condiție fizică bună.

Dacă practicăm, putem întâlni îngeri și putem să devenim și noi un înger. Asta promite această cale.

Am trecut deja peste toate perfecțiunile. Dar ne-au mai rămas încă 12 jurăminte.

 

         Alte două categorii suplimentare de jurăminte generale

În lista jurămintelor secundare mai există încă câteva jurăminte care în mod direct nu aparțin de nicio perfecțiune. Ele sunt mai generale și sunt împărțite în două categorii:

    1. Există infracțiuni pe care le facem împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

    2. Și apoi mai există și un alt set de infracțiuni numite „fapte negre și fapte albe”.

  —————–

     Infracțiuni împotriva moralității de a acționa pentru toată creația.

 

         35. A nu ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.

Așadar, încălcarea treizeci și cinci este atunci când evităm să ajutăm pe cineva nevoiaș sau care are necazuri – și asta nu neapărat când cineva este în necaz ci când el are nevoie de ajutor și noi nu-l ajutăm.

     Opt situații în care trebuie să ajutăm

În continuare vom prezenta cazurile în care ar trebui să ajutăm atunci când cineva are nevoie de ajutor. Există opt cazuri:

1. Primul spune: Cineva își asumă o anumită sarcină și noi ar trebui să-l ajutăm. Bodhisattva întotdeauna va căuta cum să ajute oamenii.

Cineva vrea să publice o carte – noi îl ajutăm. Sau cineva vrea să traducă o carte, atunci noi îl ajutăm.

Întrebare: El trebuie să ne ceară sau nu? Răspunsul este că în general, dacă știm că cineva are nevoie de ajutor și noi avem capacitatea și posibilitatea de a-l ajuta, atunci îl ajutăm.

Ideea este de a dezvolta o minte care caută să ajute. Dacă suntem un Bodhisattva serios, atunci vom căuta cele mai puternice obiective karmice și ne vom concentra pe ele toate eforturile. În general, mintea unui Bodhisattva este o minte care încearcă să ajute oamenii.

2. Cineva încearcă să ajungă undeva – așa că îl ajutăm să ajungă acolo unde are el nevoie; îl vom îndruma dacă este cazul sau îl ajutăm în aranjamentele de călătorie și așa mai departe.

3. Cineva încearcă să învețe o limbă străină – îl ajutăm. Nu este nevoie ca noi să cunoaștem limba pentru a-l ajuta. Îl ajutăm să-și găsească un profesor sau să-și găsească o sală de clasă sau îl ajutăm să-și plătească școlarizarea și așa mai departe.

Ce face Buddha? El ne învață, nu-i așa? Dar pentru asta este nevoie de un limbaj.

Învățarea cuiva a acestei limbi îi va permite ulterior să învețe Dharma.

Fără să vorbim o limbă anume, nu putem învăța Dharma. Așadar, a preda limbi străine înseamnă a crește calitatea vorbirii lui Buddha. Buddha are o calitate a minții, o calitate a vorbirii și o calitate a corpului. În acest fel plantăm semințele, care atunci când vor rodi, vom avea mai multă capacitate de a preda Dharma, limbajul nostru va fi cu mult mai bogat pentru a ajunge la oameni. Deci a preda limbi străine este o mare binecuvântare.

4. Cineva încearcă să învețe unele abilități, să dobândească o profesie sau o meserie pentru a-și câștiga traiul, cu condiția să nu fie ceva dăunător. Dacă vrea să învețe arta războiului sau să fie măcelar – nu-l vom ajuta.

5. Cineva încearcă să-și protejeze bunurile – îl ajutăm.

6. Cineva încearcă să aproprie oamenii, încearcă să împace oamenii între ei sau să împace dușmanii – atunci vom fi extrem de fericiți să-l ajutăm.

7. Cineva încearcă să facă o binefacere sau să organizeze un eveniment de caritate. De exemplu, strângerea de fonduri pentru scopuri bune – îl ajutăm.

8. Cineva încearcă în general să facă o binefacere – îl ajutăm. Dacă vedem că vrea să facă ceva bun – ne dă ocazia să-l ajutăm.

Punctul șapte se referă la un eveniment specific; un eveniment anume, o lecție sau o vizită sau o călătorie a unui profesor. Iar punctul opt se referă la orice binefacere.

    Când încălcăm jurământul?

Dacă evităm să ajutăm în aceste cazuri, atunci când motivația noastră este furia sau lenea. 

Când suntem scutiți de a da ajutor?

    • Dacă suntem bolnavi.

    • Dacă ne-am obligat să fim în altă parte în acea perioadă.

    • Dacă facem ceva mai important.

    • Dacă găsim pe altcineva care poate să ajute cu mult mai bine decât noi.

    • Sau dacă nu suntem capabili de a ajuta.

    • Sau dacă credem că nu avem posibilitatea de a finaliza sarcina pe care el o dorește să o îndeplinească. El poate că nu caută în locul potrivit.

    • Dacă el are un alt ajutor.

    • Dacă vrem să-i dăm o lecție. Lama Dvora Hla spune: „Aici atrag întotdeauna atenția: „Fiți cu băgare de seamă, pentru că răzbunarea se poate strecura ușor aici.”

     • Dacă ajutorul nostru creează mai multe probleme decât să ajute.

 

      36. A nu ajuta pe cei bolnavii.

Încălcarea jurământului 36 este atunci când nu ajutăm bolnavii. Cineva este bolnav, îl putem ajuta dar [noi] nu-l ajutăm, datorită resentimentelor pe care le avem față de el sau pentru că suntem leneși.

Cazurile de excepție sunt aceleași cu cele anterioare (a jurământului 35).

 

      37. A nu ajuta în general pe cei care suferă.

Când cineva suferă şi nu încercăm să-i ușurăm suferința.

Cum ar fi suferința care rezultă:

    – din orbire,
    – sau asurzire,
    – sau un handicap,
    – sau suferință care provine din epuizare,
    – sau cineva s-a întors dintr-o călătorie lungă,
    – sau cineva este chinuit de ură față de cineva – acesta este genul de suferință pe care noi ca Bodhisattva căutăm să o ușurăm,
    – sau cineva care a fost doborât de altcineva și este trist, sau este concediat, sau ceva de acest gen și trebuie să îl ajutăm.

Iar dacă nu facem efort pentru a-l ajuta, atunci am încălcat jurământul treizeci și șapte.

Din nou, situațiile de excepție pentru acest jurământ sunt același cu cele pe care le-am menționat anterior.


       38. A nu încerca să oprim pe cineva care acționează în mod periculos.

Dacă suntem Bodhisattva și am învățat despre toate jurămintele, despre karmă, înțelegem că orice acțiune are un rezultat și dacă vedem pe cineva că acționează într-un mod periculos, acumulând astfel o karmă grea – în această situație va trebui să-i vorbim, să-l atenționăm. Chiar dacă nu vom reuși întotdeauna, va trebui să încercăm să-l descurajăm din acțiunea lui, să-l aducem pe calea cea bună și să-l împiedicăm să acumuleze karmă negativă.


    Situații de excepție

A. Dacă nu suntem în stare să-i schimbăm intențiile. Dacă el nu dă greutate vorbelor pe care i le spunem, de exemplu. Dacă nu ne apreciază, atunci nu vom putea să-l ajutăm. De aceea, este important să ne comportăm într-un mod în care să ne aprecieze sau să putem să-l îndreptăm spre altcineva care ar putea să-l ajute mai bine decât noi.

B. Dacă considerăm că prin a-i acorda ceva timp, acesta își va da singur seama de situație, ceea ce uneori este cel mai bine. Câteodată este mult mai bine pentru el să învețe din eroarea lui și apoi să nu o mai repete. Este mai eficient așa decât să-l corecteze altcineva.

C. O a treia situație în care suntem scutiți de a opri pe cineva, este dacă credem că Lama lui va face asta, că îl va opri. Dacă el are un Lama – atunci Lama va avea grijă de el, iar atunci vom fi eliberați din această îndatorire.

D. Dacă credem că intervenția noastră îl va determina să ne urăscă, deci nu prea i-am fost de folos.

E. Dacă știm că nu ne va asculta.

F. Sau dacă vrem să-l învățăm minte.

Așadar, acestea sunt toate cazurile în care nu trebuie să intervenim, dar dacă există o modalitate prin care putem interveni astfel încât să ajutăm pe cineva, atunci va trebui să ne implicăm.

 

        39. A nu răsplăti pe cel care ne-a ajutat. 

Treizeci și nouă este foarte important pentru un Bodhisattva. Jurământul este încălcat atunci când nu întoarcem binele pe care ni l-a făcut cineva. 

De ce oamenii nu fac asta? De ce oamenii nu răsplătesc pe cel care le-a făcut un bine?

    • Ori ei nu se gândesc la asta deloc; Ori nici nu au observat că li s-a făcut un bine; ori nu au obiceiul de a da înapoi. Așadar, va trebui să începem să ne dezvoltăm această conștientizare. Un Bodhisattva privește cu multă atenție la acest lucru.

    • Sau, uneori, ne gândim: “Oh! Binele pe care mi l-a făcut este atât de mare încât niciodată nu voi putea să-l răsplătesc pentru asta.” Cu atât mai mult va trebui să ne străduim să-l recompensăm, chiar dacă în prezent nu ne este clar cum vom putea face acest lucru.

    Datoria noastră față de lume este enormă

Dacă este adevărat că am avut nenumărate vieți și dacă este adevărat că toată lumea a fost mama noastră, înseamnă că fiecare ființă ne-a făcut de nenumărate ori un mare bine. Și de aceea suntem datori întregii lumi. Fiecare dintre noi are o mare datorie față de lume, ceea ce este absolut adevărat. 

Chiar dacă ne uităm doar la această viață pe care o trăim, fiecare avem un acoperiș, avem mâncare, avem medici, avem membri de familie care ne iubesc și cărora le pasă de noi – există cineva care deține un magazin alimentar pentru noi de unde putem cumpăra mâncare, există cineva care conduce o companie de telefonie și stă la ședințe lungi, pentru ca firma la care lucrează să ne ofere un serviciu de telefonie.

    Această lume ne servește constant pentru a ne crea nouă condițiile de a ne ilumina.

Credeți că exagerez? Această lume întreagă există în jurul meu pentru a putea ajunge la iluminare. Am o mare datorie față de această lume. Sunt datoare fiecăruia care există în lumea mea.

Un Lama a spus odată că până nu vom rambursa toată această datorie, nu vom putea ajunge la iluminare. Așadar, trebuie să răsplătim multora pentru bunătatea făcută. Așa că acest jurământ începe să lichideze aceste datorii. Bodhisattva va căuta cu siguranță să se recompenseze față de toți cei care i-au făcut bine.

Ar trebui să-l vedeți pe Geshe Michael cum se comportă când vine un profesor de-al lui în vizită, chiar şi dacă l-a învățat doar o virgulă. De câteva ori, pe învățătorii mânăstirii care au venit să-l viziteze sau pe profesorul lui de yoga, el îi întâmpină pe toţi cu atâta bucurie, le dăruiește multe flori și se prosternează în fața lor, pentru că înțelege ce este un profesor. El înțelege generozitatea enormă pe care au făcut-o profesorii cu el. Este impresionant să vezi la Geshe Michael atâta recunoștință față de profesorii lui.

Când Ofer, fostul șef a lui Geshe Michael de la societatea de diamante, vine să-l viziteze, Geshe Michael se comportă față de el ca față de un profesor, deoarece datorită lui a învățat tot ceea ce a scris apoi în cartea Diamond Cutter. El se referă la el (la Ofer) ca la un Lama. 

Însușirea unui Bodhisattva este să fie plin de recunoștință și să răsplăteasă binele făcut.

    Când suntem scutiți?

    • Atunci când așteptăm o ocazie și mai bună pentru a-l răsplăti. Așteptăm oportunitatea potrivită.

    • Sau dacă cel pe care vrem să-l răsplătim se simte jenat sau stânjenit și poate că ar prefera să nu facem asta, atunci va trebui să ținem cont de sensibilitatea lui.

    • Sau – dacă vrem să-i dăm o lecție persoanei care poate ne-a făcut un bine, iar asta o putem face numai cu condiția să fim un mare mare Bodhisattva (să-l iubim și interesul lui să fie în inima noastră) nu uităm de bunătatea lui, ci doar căutăm modalitatea și momentul potrivit pentru a o face.

   

         40. A nu ajuta pe cel care jelește pierderea cuiva drag

Patruzeci – este atunci când cineva în jurul nostru se află în doliu sau într-un mare necaz care l-a lovit. Rolul unui Bodhisattva este să încerce să le aline suferința și să-i ajute în suferința lor.

Cazurile de excepție sunt similare cu cele ale jurământului 35.

 

         41. A nu da bani sau lucruri materiale celor care le doresc.

Patruzeci și unu – este atunci când nu dăm bani sau lucruri materiale cuiva care le vrea. Cineva ne roagă să-i dăm ceva și nu vrem să-i dăm.

Am vorbit despre această situație în jurământul de bază. Diferența dintre ele este motivația. Motivația aici este că vrem să-i facem rău sau că nu vrem din lene. 

Cazurile de excepție sunt: ori nu avem ceea ce vor ei, ori ceea ce vor ei este dăunător.

 

        42. Nu ne îngrijim de nevoile elevilor noștri.

Patruzeci și doi – încălcăm acest jurământ atunci când suntem Bodhisattva și profesor și nu ne îngrijim de elevii noștri. Adică, nu le dăm sfaturi spirituale, după cum au nevoie.

La mănăstire, copiii sunt aduși de mici, iar fiecare primește un îndrumător, un educator care trebuie să aibă grijă de nevoile lui fizice. Îndrumătorul trebuie să se asigure că cel mic are mâncare și un loc unde să stea și așa mai departe. Deci trebuie să avem grijă de elevii noștri, să primească ceea ce au nevoie.

    Situații de excepție

    • Dacă noi înșine suntem prea bolnavi de a face acest lucru.

    • Sau dacă dorim să-l învățăm minte. Uneori, un profesor poate să abandoneze elevul pentru a-i da o lecție.

    • Sau dacă suntem călugăr și este contrar jurămintelor pe care ni le-am luat.

    • Sau dacă credem că elevii sunt capabili să se descurce și singuri. Și atunci este de preferat ca ei să se descurce singuri.

    • Sau dacă le dăm sfaturi, și ei nu merg niciodată înainte, atunci vom evita să le mai dăm prea multe sfaturi. Și uneori vom face asta intenționat.

 

          43. A nu face efort să ne înțelegem cu ceilalți.

Patruzeci și trei – încălcarea jurământului se face atunci când nu ne înțelegem cu ceilalți. Dacă, datorită resentimentelor pe care le avem, a urii sau a supărării față de cineva de care nu ne place sau a faptului că suntem leneși, nu facem niciun efort pentru a îndrepta lucrurile, am încălcat jurământul.

        Situații de excepție

    • Dacă știm că eforturile noastre au fost sortite eșecului încă de la început.

    • Sau dacă va înrăutăți și mai mult lucrurile.

    • Sau dacă știm că nu vor coopera.

    • Sau, dacă știm că ei predau Dharma greșit. Nu trebuie să le dăm satisfacție.

    • Sau dacă încercăm să le facem pe plac, îi putem răni pe alții, atunci este, de asemenea, o situație în care trebuie să cântărim lucrurile.

Regula călăuzitoare: Ca bodhisattva, dorim să apropriem oamenii între ei, dorim să ajutăm toate ființele, dorim să creștem armonia în lume. Acesta este rolul unui Bodhisattva. Și vom face întotdeauna ceea ce funcționează, nu ceea ce nu funcționează.

 

          44. A nu lăuda calitățile bune ale celorlalți sau faptele lor bune.

Faptul că evităm să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau fapta bună pe care cineva a făcut-o, încălcăm jurământul. Ca Bodhisattva va trebui să îi întărim părțile pozitive.

Când suntem scutiți?

    • Dacă suntem bolnavi.

    • Dacă el se simte stânjenit.

    • Dacă așteptăm o oportunitate mai bună ca să facem asta. Poate nu-i spunem acum, dar mai târziu îi vom da mult respect în public.

    • Sau dacă credem că îi mărim ego-ul, atunci vom găsi o modalitate care să nu îi umfle ego-ul.

    • Sau dacă predă greșit. Chiar dacă, să spunem că el este un profesor bun și este un bun orator – dacă modul în care predă este greșit, atunci nu-l vom lăuda.

 

          45. A evita să luăm măsuri drastice pentru a înfrâna pe cineva.

Patruzeci și cinci – este invers. Dacă jurământul 44 spune să lăudăm calitățile bune ale cuiva sau faptele bune pe care le face, jurământul 45 spune să-l oprim pe cel care face ceva inadecvat. Uneori trebuie să fim tăioși cu el, alteori este nevoie de o măsură mai drastică. Dacă evităm să luăm măsuri drastice, indiferent dacă facem asta ca urmare a unei afecțiuni mentale sau a lenei, am încălcat jurământul. 

Uneori cineva trebuie pedepsit, alteori cineva trebuie îndepărtat. Dacă a venit momentul să facem asta, o vom face și va fi greu. Ca Lama, va veni timpul când elevul va fi încercat, ceea ce va fi greu. 

De exemplu: dacă cineva vine la o lecție de Dharma și deranjează lecția sau este rău intenționat, iar alte mijloace nu ajută – atunci este momentul să ne purtăm tăios cu el ori să-l scoatem din clasă sau să nu-i răspundem la întrebări.

Lama Dvora Hla povestește că odată a fost la o lecție cu Geshe Michael, în Manhattan: „ Un bărbat a venit de pe stradă și s-a așezat la lecție și nu l-a lăsat pe Geshe Michael să vorbească. Cum deschidea Geshe Michael gura să spună ceva, bărbatul venea cu observații. Și atunci am văzut abilitățile Lamei de a acționa. Nu a răspuns, l-a ignorat, deși există un jurământ care spune că trebuie să răspundem la întrebare. Dar întrebările bărbatului nu veneau din bună credință, de aceea Geshe Hla nu i-a răspuns.”

De ce este considerată o încălcare? Este atunci când nu acționăm din cauza unei afecțiuni mentale sau a lenei; ne este neplăcut sau ne este greu de făcut. Este foarte greu să spui cuiva: „Nu mai veni la lecție”. Este foarte greu pentru un Lama să facă asta, inima lui se frânge cu totul. Dar evitând să facem asta putem provoca și mai multe daune, în primul rând persoanei respective. De aceea este nevoie să ne dezvoltăm abilitățile de a acționa.

 

         46. A nu ne folosi de puterile supranaturale pentru a împiedica pe cineva de la o faptă rea.

Jurământul patruzeci și șase spune că dacă avem superputeri și nu le folosim pentru a descuraja pe cineva să facă ceva rău, atunci am comis o infracțiune.

    De ce există o astfel de regulă?

Deoarece există și alte reguli care spun că nu ar trebui să ne arătăm superputerile decât dacă ajută pe cineva. Uneori, cei care au astfel de puteri merg prea departe și nu le arată deloc și câteodată chiar merită să fie folosite, dacă asta ajută pe cineva.

     Exemplu

Se povestește că un tânăr călugăr l-a auzit pe Buddha vorbind. El a fost atât de impresionat încât a decis să vină să studieze cu Buddha. Se pare că tânărul era foarte avansat și reușit, iar Buddha ia dat multe șanse să se ilumineze. La scurt timp călugărul începu să-i fie dor de fosta lui soție. Se spune că își părăsise tânăra soție și deveni călugăr. Iar acum era incapabil să se concentreze asupra studiilor. Buddha având puteri supranaturale l-a luat la o plimbare prin infern. Când s-au întors, călugărului nu-i mai era dor de soția sa.

 

    Dilemele unui Bodhisattva

Întrebarea este: Oare faptul că ne despărțim de o persoană, se potrivește cu toate valorile de aici?

Vă voi da un exemplu. În filmul „Pacientul englez”, către sfârșitul filmului eroina Katherine este rănită mortal în mijlocul deșertului. Prietenul ei o trage într-o peșteră și stă lângă ea, iar acum are de ales: [pe de-o parte] fie stă și așteaptă ca ea să moară, deci să fie cu ea și să nu o părăsească, sau [pe de altă parte pleacă şi] încearcă să obțină ajutor atunci când șansele [ei de supravieţuire] erau foarte mici.

Ce vom face într-o astfel de situație? Dacă credem că există vreo șansă de a obține ajutor și de a-i salva viața, atunci este posibil să o abandonăm pentru a-i salva viața.

Aceste dileme apar tot timpul. Iar pe măsură ce progresăm pe cale, vor apărea și mai multe.

Dacă suntem un practicant avansat și avem șansa ca în scurt timp să ne realizăm scopul, în acest caz poate este bine să trecem de la binele mic pe care îl putem face la altul mai mare. Ca Bodhisattva, ni se pretinde întotdeauna să alegem fapta care va aduce cea mai multă binecuvântare pentru majoritatea oamenilor.

Buddha și-a părăsit casa și a ajuns la iluminare în viața aceea. El a mai spus: „Omoară-ți tatăl și mama.” Bineînțeles că nu s-a referit la a ucide tata și mama. Ce a vrut să spună? Să ne eliberăm de atașamente. Mai există și o altă interpretare a spuselor lui și anume: „Dacă nu poți practica bine acasă, [atunci] pleacă de acasă”. În Asia, fiul trebuia să aibă grijă de părinții lui. Şi totuși Buddha a spus: „Dacă nu poți practica bine acasă, pleacă de acasă”. Acest lucru se face numai cu condiția dacă suntem un practicant serios, întâlnim profesori serioși, avem șanse de reușită și nu avem condiții pentru a practica acasă. 

Fiecare trebuie să ia în considerare care este binele cel mai mare pe care-l poate face în această viață, care se va termina în curând. Viața este scurtă, rară și ireversibilă.

Și ca răspuns la întrebarea pusă: va trebui să ne rugăm pentru a primi sfaturi bune, pentru ca noi să avem înțelepciune, pentru ca noi să avem o bună judecată. Ne putem consulta cu profesorii, ne putem ruga să primim sfatul profesorului nostru, chiar dacă nu este acolo. Să ne ascultăm inima. Și nu va fi întotdeauna ușor. Există tot felul de situații.

Dacă putem practica Tantra… Ar trebui să practicăm Tantra deoarece ea ne va aduce cu mult mai repede la iluminare decât dacă am practica ceva inferior. Dacă ne este disponibilă Tantra pură care duce la iluminarea deplină, atunci nu există nimic altceva mai înalt ca ea pe care să-l facem în această viață.


        Șapte infracțiuni care sunt împotriva aspirației spre iluminare

Există o altă serie de încălcări care nu se află pe lista jurămintelor secundare Bodhisattva.

Deci, când am spus șaizeci și patru, nu am spus corect. Există mai multe și ele sunt incluse în carnețelul de jurăminte, [iar noi] va trebui să le urmărim.

Iată lista:

1. A nu sprijini pe cei potriviți să fie susținuți, cu Dharma sau cu lucruri materiale.

Dacă evităm să sprijinim persoanele care sunt potrivite de a fi susținuțe cu Dharma sau lucruri materiale, [atunci] am încălcat jurământul. Aici nu este vorba neapărat doar de cei nevoiași  sau care vin să ceară, ci atunci când este potrivit să le oferim sprijin; să le fie de folos sprijinul nostru. Așadar, a sprijini oamenii cu Dharma sau cu lucruri materiale.

2. Resentimente

Cineva ne rănește și rămânem cu resentimente. Un Bodhisattva nu ține ranchiună.

3. A discrimina între oameni.

Asta înseamnă să-i iubim pe unii mai mult și pe alții mai puțin. Vrem să ajutăm pe unii, iar pe alții mai puțin. Așa ceva nu există la un Bodhisattva.

Un Bodhisattva ajută toate ființele fără nicio discriminare.

Un exemplu excelent în acest sens a fost Ken Rinpoche. Era impresionant să-l vezi cum își ajuta câinele la fel de mult ca și pe cel mai bun elev al său. A ajutat o femeie înapoiată mental la fel ca și pe studentul său genial. El a ajutat un student care a încercat să-l calce. Bodhisattva nu face nicio discriminare, ci ajută toate ființele.

4. A evita să ne ducem la Lama.

Comitem infracțiunea numărul patru atunci cînd avem un Lama care ne este disponibil și nu ne ducem la el. Nu venim la Lama să studiem cu el.

5. A nu depune efort de a studia și reflecta asupra Dharmei.

Dacă nu depunem eforturi pentru a studia și a reflecta asupra Dharmei, atunci am comis infracțiunea numărul cinci. Un Bodhisattva depune mari eforturi pentru a studia Dharma și a reflecta asupra ei.

6. A acționa fără să păstrăm în inimile noastre binecuvântarea tuturor ființelor.

Atunci când facem lucrurile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul sau orice altă plăcere, fără a păstra binecuvântarea tuturor ființelor pe fundal. Adică fără să facem aceste lucruri pentru a fi o binecuvântare pentru întreaga creație.

De ce această regulă?

Pentru că atunci când ne bucurăm de ceva bun, de mâncare sau îmbrăcăminte sau de un acoperiș deasupra capului, ardem karma, nu este așa? Trebuie să reîncărcăm bateriile, altfel nu vom avea suficiente binefaceri pentru a ajunge la iluminare.

Cum vom acumula binefaceri?

Mobilizăm toate ființele. Facem toate acestea pentru a putea ajunge la iluminare pentru ei. Ne menținem corpul sănătos, pentru ei și așa mai departe. Deci, un Bodhisattva mobilizează această dorință permanent, de a ajuta toate ființele în tot ceea ce face, în fiecare acțiune pe care o întreprinde de-a lungul zilei.

Ne gândim în sinea noastră: „Fie ca această salată pe care o mănânc acum, să-mi aducă sănătate, ca să mă pot folosi de acest corp pentru a mă ilumina, pentru a putea aduce binecuvântare tuturor ființelor”. Și asta ne va schimba din a fi un consumator a ceva bun, în ceva care produce binecuvântare, deoarece aspirația este o sămânță foarte puternică. Mobilizarea tuturor ființelor este o sămânță nesfârșită. Aspirația spre iluminare este foarte puternică, deoarece ea este pentru toate ființele. Are o putere infinită.

7. A face fapte bune fără a ne gîndi că ele sunt în beneficiul tuturor ființelor

Comitem infracțiunea atunci când facem o faptă bună, fără să ne amintim că ea este în beneficiul tuturor ființelor vii. 

Deci aceasta este lista suplimentară.

Întrebarea este: dacă dorim să vorbim despre Dharma cu cineva drag, cineva care nu are habar de budism, care are opinii diferite, cât de mult îi putem expune Dharma?  

Deoarece Buddha a vorbit fiecăruia exact așa cum avea nevoie, când a avut nevoie și în modul corect, va trebui să ne străduim să ne apropiem de această abilitate uimitoare. Uneori, un cuvânt în locul potrivit și la momentul potrivit poate deschide ochii cuiva. Uneori, o lecție Dharma este potrivită, alteori o lecție Dharma nu este potrivită, ci mai degrabă este potrivit exemplul personal. Nu dorim să intrăm într-o discuție lungă dacă persoana nu este deschisă la o asemenea discuție. Dacă nu ne-a întrebat, de multe ori prin exemplele noastre personale putem să-l aducem să fie interesat să întrebe. Văzând o schimbare în noi, atunci poate va fi interesat.

 

                  Cele patru fapte negre și cele patru fapte albe

    1. A înșela Lama în mod intenționat sau a ascunde de el.

Prima faptă neagră este și cea mai gravă, pentru că ea dăunează capacității noastre de a obține Bodhicitta atât acum, cât și în viața următoare – și această faptă este de a înșela Lama în mod intenționat și cu bună știință, sau de a ascunde lucrurile de el.

Fapta are mai multe nuanțe. 

    • Dacă înșelăm în mod conștient Lama – este îngrozitor.

    • Nu-l înșelăm în mod explicit, dar ascundem ceva de Lama, nu-i spunem ceva sau omitem o parte.

    • Sau Lama ne roagă ceva, iar noi nu intenționăm să facem ceea ce ne-a rugat și nu-i spunem nimic.

    • Sau nu ne-a ieșit să facem ce ne-a rugat și nu am mers să-i explicăm Lamei de ce nu ne-a ieșit să facem asta.

Ori de câte ori nu suntem o carte complet deschisă ne vom crea probleme pentru a ne ilumina.

De ce este așa?

Voi da un citat din Cartea tibetană a vieții și a morții, de Sogyal Rinpoche .

El spune aşa:

“În natura noastră de Buddha există un aspect activ care este învățătorul nostru interior. Din momentul în care conștiința noastră s-a întunecat, profesorul nostru interior a lucrat neobosit pentru noi, străduindu-se permanent să ne readucă la strălucirea și măreția adevăratei noastre esențe.

După ce ne-am rugat și am fost înfometați după adevăr mult timp, pe parcursul a nenumăratelor vieți și după ce karma noastră a fost suficient de purificată, se întâmplă un fel de miracol, iar acest miracol, dacă este înțeles corect, poate duce la eradicarea finală a ignoranței. Profesorul interior, care a fost mereu alături de noi, apare sub forma unui profesor exterior, pe care îl întâlnim de fapt, ca printr-o magie. Acest învățător sau învățătoare nu este altceva decât chipul uman al absolutului. El sau ea este cristalizarea înțelepciunii tuturor Buddha și realizarea întregii lor compasiuni îndreptate către noi. Profesorii mei au fost manifestarea adevărului viu, un semn incontestabil că iluminarea se poate realiza în acest corp, în această viață, în această lume, chiar aici și acum. O inspirație supremă pentru practica, munca, viața și călătoria mea spre eliberare. “

Cele patru fapte albe și negre au ca scop să prevină comportamentul care ar putea afecta capacitatea noastră de a primi binecuvântarea acestui profesor, a profesorului interior și exterior. Așadar, când un profesor apare în viața noastră și începem să ne jucăm cu el, ne săpăm singuri groapa. Deoarece vremuri îndelungate l-am așteptat să apară, iar acum nu-i acordăm importanța cuvenită. Dacă înțelegem karma, înțelegem cât de stupid este acest lucru.

Deci fapta neagră – este de a înșela intenționat profesorul sau de a-i ascunde în mod conștient lucrurile.

     Antidotul – este fapta albă de a evita orice minciună.

În limba tibetană se spune:

    Kun la – față de fiecare persoană,
    Dzun –  minciună,
    Mi la – a nu minți.
    Kun la dzun mi ma
înseamnă a nu minți pe nimeni.

Deci, pentru a nu înșela Lama vreodată va trebui să evităm de a mai minți pe cineva. Ne abținem de la orice minciună și nu vom face asta nici în râs și nici în glumă. Dacă vom respecta asta, atunci stopăm fapta neagră. 

    2. A determina pe cineva să regrete fapta bună pe care a făcut-o.

A doua faptă neagră este de a face pe cineva să regrete binefacerile pe care le-a făcut. De exemplu, dacă îi spunem cuiva: „E bine ce ai făcut, dar nu poți să continui în acest ritm”. Sau dacă cineva încearcă să practice Renunțarea, și încearcă să nu mai fie târât de plăcerile deșarte lumești, iar noi îi spunem: „Nu poți continua așa”. În acest fel îl facem să se îndoiască de faptele lui. Iar aici este problema. Cineva începe să facă ceva bun în viață și noi le subminăm încrederea. Chiar dacă el nu regretă ceea ce face, am acumulat karmă neagră prin faptul că noi am încercat să-l descurajăm.

    Antidotul – Ne obligăm de a aduce toate ființele vii spre iluminarea completă, nu doar la Nirvana.

Antidotul este:

  Dzok Jang – iluminare completă,
    Gu – a aduce.

Este fapta albă de a-i încuraja pe ceilalți să ajungă la iluminarea completă, și nu la Nirvana.

Pe listă, fapta albă este numărul patru. Asta înseamnă că:

A. Ne asumăm responsabilitatea de a aduce ființele la iluminare, le încurajăm să urce pe Calea Mahayana și le încurajăm entuziasmul pentru Calea Mahayana. În text scrie că trebuie să facem toate acestea cât putem noi mai bine.

B. De asemenea, această faptă albă include și faptul că dacă ne bucurăm în mod conștient de faptele bune pe care le fac alții, nu vom mai fi invidioși pe ei. Dacă îi vedem pe alții făcând fapte bune din dorința de a se ilumina, ar trebui să ne bucurăm de asta, nu să-i invidiem.

C. Iar a treia parte a faptei albe este să ne cultivăm iubirea și compasiunea în tot ceea ce facem.

Dacă facem ceea ce este scris la A, B și C atunci nu vom mai face fapta neagră numărul doi. 

    3. A spune ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie.

Fapta neagră numărul trei este să-i spunem ceva neplăcut unui Bodhisattva din furie. Această faptă este foarte grea. Cei care au fost la cursul despre karma, știu că această faptă taie de la rădăcină toate binefacerile. Maestrul Shantideva spune:

Binefacerile de mii de veacuri acumulate
Într-un singur moment de furie vor fi nimicite.

Un singur moment de furie îndreptat către un Bodhisattva, tăiem de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. Și nu știm dacă este un Bodhisattva sau nu. Nu exită nicio cale de a ști asta. Iar ei nu ne vor spune. Chiar dacă vedem pe un Bodhisattva făcând ceva rău, dacă credem că face ceva rău și țipăm la el, atunci am acumulat această karmă neagră.

    Antidotul – să vedem totul ca fiind pur.    

În limba tibetană se spune:



    Dak – înseamnă pur,

    Nangceea ce apare,
    Jorwa – a aduce, a alătura.

Înseamnă să vedem totul ca fiind pur. Să vedem toți oamenii ca fiind puri, să vedem în ei profesorii noștri. Să credem că există un motiv în spatele a ceea ce fac ei. Oamenii nu spun lucruri aiurea și, dacă spun lucruri care nu ne plac, poate că ei sunt un Buddha deghizat care vine să ne ajute, să ne împingă puțin pe cale și ei chiar vor să ne aducă fericirea.

Acest gând prealabil ne va împiedica să cădem în capcana de a-l răni pe Bodhisattva. Scrie aici: „Evitați să-l criticați pe Bodhisattva”, dar noi nu știm cine este Bodhisattva, așa că va trebui să ne abținem de a mai critica oamenii. Va trebui să-i vedem pe toți ca fiind Bodhisattva și Buddha. Dacă ne însușim o astfel de abordare, vom ieși repede din Samsara.

    Marea responsabilitate a unui Bodhisattva

Dacă suntem Bodhisattva trebuie să fim foarte atenți în a ne înțelege cu toată lumea, și pentru a-i proteja. Și asta este o mare responsabilitate.

Chiar și când predăm, devenim un obiect foarte important pentru elevii noștri. Și orice lucru care-l vor face împotriva noastră, ei își acumulează karma și la bine și la rău, iar asta ne va determina la și mai multă responsabilitate. Se spune că elevul și profesorul sunt ca doi boi, înhămați la o singură căruță.

    4. A fi viclean și necinstit cu cineva.

A patra faptă neagră este de a fi viclean, șiret, necinstit, față de orice persoană. A ne comporta într-un mod necinstit și viclean cu orice persoană, din motivație negativă.

    Antidotul – să fim complet sinceri cu toți cei pe care îi întâlnim.

În limba tibetană:


    Kun la – față de toată lumea,
    Yo – necinstit,
    Gyu – înșelăciune,
    Me – nu,
cuvânt de negație.

Fapta albă este de a evita să ne comportăm necinstit sau cu viclenie, față de orice persoană, sau să lăsăm intenționat orice fel de impresie falsă.

Va trebui să fim complet sinceri cu fiecare persoană pe care o întâlnim. Desigur că nu putem controla dacă ei greșesc, dar vom face tot posibilul ca gândurile și acțiunile noastre să fie în concordanță cu gândurile noastre.

Lecția 8 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

 

Următorul grup de jurăminte este:

 

                                 Infracțiuni împotriva dezvoltării răbdării            

 

  1.    Pierderea celor patru puncte ale practicii virtuții.

Ce înseamnă asta? Acest lucru înseamnă că încălcarea se face într-unul din cele patru moduri:

1. Primul mod este atunci când cineva țipă la noi sau ne reproșează, iar noi îi răspundem prin țipete sau reproşuri.

 2. Al doilea mod:   Cineva este supărat pe noi și reacționăm față de el furios.

3. Al treilea mod:   Cineva ne lovește și noi îl lovim îndărăt.

4. Și al patrulea:   Cineva ne critică și îl criticăm [şi noi] înapoi.


Deci, ideea este să nu răspundem într-un mod similar. [indiferent] Dacă este o mustrare, lovitură, insultă, supărare sau critică – [pe toate] le primim și nu răspundem cu aceeași monedă.

Un Bodhisattva nu răspunde înapoi, ci pune capăt karmei. El își dezvoltă răbdarea, își folosește înțelepciunea, își dă seama că ceea ce vine la el este un rezultat al karmei și nu mai începe o altă samsara, nu mai învârte roata mai departe. 

Dacă facem doar asta, atunci viața noastră se va schimba enorm. Aceste reguli sunt total contrare culturii noastre în care se spune: „Ochi pentru ochi și întreaga lume este oarbă”.

Ce facem dacă viața noastră este în pericol? 

Răspunsul este: Cum de vine cineva să ne atace pe stradă? Singurul mod în care cineva ne atacă este pentru că [noi] am atacat pe alții în trecut, pentru că am lovit pe alții în trecut. Dacă lovim acum pe cineva îndărăt, [atunci] ne asigurăm că va veni altul [să ne lovească]. Pentru a înțelege logica tuturor legilor karmice, trebuie să înțelegem continuitatea conștiinței. Trebuie să înțelegem că atunci când viața noastră în acest corp se termină – conștiința noastră nu se termină: ea continuă. Și cum în această viață suferim uneori din motive pe care le-am semănat în viața anterioară sau în alte vieți – orice vom semăna acum va rodi cu siguranță ori acum, ori altă dată.

Deci este nevoie de studiu. Avem cursul 4 care demonstrează continuitatea conștiinței. Trebuie să ne convingem că mintea va continua și după ce această viață se va termina. Și odată ce există convingerea – întrebarea dispare. Orice lucru dificil care ni se întâmplă, se întâmplă ca urmare a unui lucru similar pe care l-am făcut în trecut și poate la o scară mai mică.

Trebuie să ajutăm bătrânul care este lovit pe stradă, dar nu lovind înapoi. Cu excepția cazului în care suntem deja un Bodhisattva care poate ridica conștiința răufăcătorului la un nivel mai înalt de existență.

Ceea ce ajută de multe ori este să-l vedem pe fiecare ca [fiind] mama noastră. În cursul 1 se vorbește de asta. Deci, cel de pe stradă este mama noastră care se comportă violent sau mama noastră care este bătută. Trebuie să-l împiedicăm pe cel care și-a ieșit din fire și lovește, să nu mai dea în celălalt. Și nimeni nu garantează că este ușor.

Toate aceste situații de conflict, în care trebuie să decidem între lucruri foarte dificile, sunt foarte rare. Nu există nicio justificare de a nu ne păstra jurământul și, dacă îl păstrăm, nu vom fi puși în asemenea situații. Dalai Lama  are tendința de a evita să răspundă la întrebarea ce va face într-o situație de conflict, el se exprimă: „Îți voi spune, când se va întâmpla.”

Dacă înțelegem cu adevărat karma, vom fi fericiți că această karmă s-a terminat. Deci, dacă cineva ne lovește pe stradă, vom spune: “Slavă Domnului că m-ai eliberat de această karmă, că s-a terminat”. Trebuie să înțelegem că suntem unicii proprietari ai karmei noastre. Nu mai este nimeni altcineva.

    Oare trebuie reclamat cel care ne-a rănit?

Este în funcție de cât de mult înțelegem karma. În general, cei care îi dau pe alții în judecată simt că dreptatea este de partea lor, nu este așa? Și totuși, nu toată lumea câștigă procesul, chiar și cei care presupun că au dreptate. Pentru că există câteva aspecte aici:

      • În primul rând, hotărârea judecătorească pronunțată în urma unui proces, de multe ori nu are nicio legătură cu evenimentul în sine – aceasta este o altă karmă care rodește, deoarece există întotdeauna un decalaj de timp.
      • Și în al doilea rând, când credem că suferința noastră este cauzată de cel care ne-a rănit, înseamnă că nu înțelegem karma. Suferința vine din faptul că noi înșine i-am rănit pe alții în trecut, iar făptașul este doar instrumentul prin care karma se întoarce asupra noastră. Acum, când îl dăm în judecată, pornim o roată cu totul nouă, începem o samsara cu totul nouă care se va întoarce la noi sub forma unei terţe persoane.

Pentru a-l da în judecată pe făptaș astfel încât să nu acumulăm karmă negativă, va trebui să avem o mare compasiune, să fim complet deschiși și iubitori față de el și cu adevărat să facem asta spre binele lui.

Iar aici călcăm pe un teren periculos, deoarece există foarte multe emoții în interiorul nostru. Sfatul care ni se dă, în general, este să evităm astfel de situații.

Oare judecătorii și avocații acumulează în mod necesar karmă negativă? Dacă este un judecător drept, el poate aduce multă binecuvântare oamenilor. 

De aceea, trebuie să acționăm corect în funcție de jurăminte și atunci nu va mai exista nicio problemă.

    18. A nu încerca să liniștim o persoană supărată.

Să nu uităm că suntem la practica răbdării. Încălcarea acestui jurământ este să îl ignorăm pur și simplu pe cel care este supărat pe noi, să-l lăsăm să fie chinuit de mânia lui. Pentru că furia este o emoție dureroasă.

Dacă întâlnim pe cineva care este chinuit de supărare, chiar și pe noi, în calitate de Bodhisattva, va trebui să-l ajutăm cât putem mai bine. Uneori, încercarea noastră îl va enerva și mai mult, așa că vom căuta să nu-l supărăm și mai mult. Dar, de exemplu, dacă am ofensat pe cineva și acum el este supărat pe noi, va trebui să-i cerem scuze, chiar și în cazul în care credem că nu l-am rănit, dar el se simte rănit. Nu contează. Va trebui să facem ceva pentru a-l calma. Să facem tot ceea ce credem că funcționează mai bine.

Dacă evităm să facem asta pentru că dorim, de fapt, ca acesta să continue să sufere, sau pentru că suntem prea mândri, sau pur și simplu suntem indolenți, atunci am comis infracțiunea.

Un Bodhisattva nu ignoră pe nimeni care suferă în vreun fel, inclusiv dacă suferă de furie.

Ce se întâmplă dacă o persoană este torturată de alte sentimente grele în afară de furie? Dacă ne abținem din a-i da ajutorul necesar din considerente egoiste, din grija față de noi înșine, atunci am încălcat jurământul. Rolul nostru este de a-l ajuta.

Ce se întâmplă dacă ne este frică să nu fim răniți? Va trebui să verificăm. Dacă teama noastră este întemeiată că ne va răni, atunci va trebui să găsim un alt mod de a acționa, poate trimitem un mesager, . Oricum trebuie să verificăm cât de întemeiată este această teamă.

    19. A refuza să acceptăm scuzele cuiva din dorința de a-i face rău sau din rea voință.

Acest jurământ se referă la situația în care cineva vine și ne cere scuze, iar datorită dorinței noastre de a-i face rău sau a unei rea voință față de el, refuzăm să-i acceptăm scuzele.

În ceea ce privește motivația, ea este la fel ca aceea a jurământului de bază „A nu accepta scuzele altuia”. Diferența este că această infracțiune se întâmplă chiar dacă toate cele patru lanțuri nu există.

Pe scurt, ni se spune că trebuie să acceptăm scuzele, să renunțăm la mândrie și la resentimente și să ne îngrijim de cei supărați.

Un Bodhisattva renunță la aceste lucruri. El practică să renunțe la ele cât mai rapid. Cu cât practicăm mai mult, cu atât vom renunța mai repede.

    20. A permite gândurilor de furie să continue.

Ne-am supărat pe cineva, apoi ne întoarcem acasă și ne enervăm încă odată pe el. Şi încă o dată… Păstrăm resentimente. Nu ne oprim gândurile de furie, ci le alimentăm din ce în ce mai mult. Simțim câtă dreptate avem.

Atunci când ne vin astfel de gânduri, va trebui să ne spunem: „Nu! Destul cu asta. Mulțumesc foarte mult, plecați de aici!”. Chiar și o mică încercare de a rezista acestor gânduri de ranchiună este o karma bună. Iar puterea noastră de a rezista va crește.

    Situații de excepție

Aceste jurăminte au excepții:

– Să revenim la

   – jurământul 18: „A nu încerca să liniștim o persoană supărată.”

o Sunt uneori situații când vrem să învățăm minte pe cineva. În acest caz va trebui să ne asigurăm că suntem plini de compasiune și iubire față de persoana în cauză și ne aflăm în poziția în care noi îl învățăm pe el, pentru că dacă nu el nu ne consideră ca fiind profesorul lui, atunci este puțin periculos.

o  A evita să-l enervăm și mai mult pe cel supărat. Sunt situații când mergem să-i cerem scuze el devine și mai furios, așa că nu dorim să facem asta.

o Uneori persoana se va simți foarte neplăcut cu scuzele noastre și în acest caz va trebui să găsim un alt mod de a acționa.

o Sau scuzele noastre nu-l ajută cu nimic pe cel supărat – dacă credem că scuzele nu-l vor ajuta cu nimic, atunci nu va trebui să-i cerem scuze.

– Jurământul 19: „A refuza să acceptăm scuzele cuiva.”

o Dacă facem asta pentru a-i da o lecție – atunci este permis.

o Sau dacă credem că scuzele lor nu sunt sincere, atunci nu le vom accepta.

Dacă există vreo îndoială în sinceritatea lor, dacă nu suntem siguri că ele nu sunt sincere ar trebui să tindem spre a-i accepta scuzele. La urma urmei, noi nu avem încă Pramana, adică nu putem citi mințile celuilalt, deci cum știm dacă el este sincer sau nu? Toate aceste jurăminte sunt destinate persoanelor care nu au încă Pramana, deci dacă ne îndoim, ar trebui să fim înclinați să le acceptăm.


    Antidotul

Ceea ce ajută la oprirea gândurilor de supărare, este meditația asupra daunelor supărări, pe care maestrul Shantideva ni le descrie atât de frumos. (seminarul „Uciderea supărării”)


                  Infracțiuni împotriva perfecțiunii bucuriei efortului.


Bucuria efortului în general este bucuria de a face bine. Aceasta este definiția efortului. Acest efort este bucuria de a face bine, de a face binefaceri. Și asta înseamnă entuziasm pentru practica spirituală, de exemplu, entuziasm pentru a-i ajuta pe ceilalți, entuziasm pentru a medita, a avea pasiunea de a face fapte bune și a nu le considera ca o povară sau ceva dificil.

  1. A aduna un grup de elevi pentru plăcere materială sau respect.

De exemplu, o persoană care este plină de bucuria de a face bine, unul dintre lucrurile pe care ar putea dori să le facă este să predea altora. Predarea este o mare binefacere pentru oameni. Dar aici există un pericol. Există pericolul ca cineva să adune în jurul său un grup de elevi pentru că el urmărește să câștige onoare, admirație sau plăcere materială.

Deci, dacă cineva strânge în jurul lui elevi de dragul onoarei sau de dragul plăcerilor materiale – încalcă jurământul pentru bucuria efortului. 

Dharma nu trebuie predată niciodată de dragul respectului sau al plăcerii materiale.

  1. A nu încerca să ne depășim lenea.

Încălcarea jurământului se face atunci când nu încercăm să depășim stările de lene sau de inactivitate. Nu avem nici un chef să facem ceva pentru că acum vrem să vizionăm un film. Asta nu înseamnă că filmele nu trebuie văzute, sau că nu ne este permis să ne odihnim puțin. Dacă a venit timpul de odihnă, atunci ne odihnim și apoi revenim la treburile noastre.

Trebuie rezistat în fața sentimentelor de lenevie și letargie. De ce să rezistăm? Pentru că moartea va veni în orice moment. Unealta Lordului Morții este să ne facă să ne gândim numai la noi înșine și asta ne omoară.

   23. A petrece timpul pălăvrăgind sau făcând fapte inutile doar pentru distracție.

Jurământul douăzeci și trei se referă la petrecerea timpului în discuții fără rost, în activități inutile, doar pentru că așa ne place nouă.

Aici ne referim la discuțiile de salon, la a petrece mult timp vorbind despre politică sau sport, despre crime sau bârfe, ce nu este nimănui de folos sau care nu aduce vreo binecuvântare cuiva. Și odată cu asta ne-am pierdut și timpul nostru prețios.

Uneori este necesar să petrecem timp adunând informații. Ne petrecem mult timp ascultând știrile la TV, citind ziarul sau cu navigatul pe internet. Dar dacă credem că ar trebui să fim la curent cu știrile, putem citi doar titlurile: este suficient. Un minut pe zi este suficient, nu avem nevoie de mai mult decât atât.

Iar aici meditația asupra morții este importantă. Ea ne ajută să realizăm profund faptul că timpul nostru este scurt și trece într-o clipă, și că ar trebui să-l utilizăm la maximum pentru a progresa pe calea spirituală. Realizările spirituale sunt singurele lucruri pe care le putem lua cu noi după moarte.


Infracțiuni împotriva perfecțiunii meditației.

 

  1. A nu depune efort în dezvoltarea concentrării meditative.

Douăzeci și patru este atunci când nu facem niciun efort pentru a dezvolta concentrarea meditativă, pentru a ajunge la concentrarea pe un singur punct.

Ce vrem să spunem? Ne referim aici, în principal, la nepracticarea meditației în scopul de a ne dezvolta concentrarea meditativă. Desigur, că pentru acest lucru trebuie să învățăm cum să practicăm. În acest caz încălcarea se va întâmpla, de exemplu, atunci când cineva predă despre meditație, iar noi nu ne ducem la lecții, din lene sau pentru a răni pe celălalt.

    Situațiile de excepție

Când suntem scutiți de a merge la o astfel de lecție?

– dacă credem că predarea este greșită,
– sau dacă suntem bolnavi,
– sau suntem deja un maestru al meditației.  

   
    A nu căuta îndrumări cu privire la meditație

Aici este vorba despre a învăța cum să medităm.

Dacă dorim să învățăm cum să medităm bine, va trebui să ne adresăm Lamei și să-i cerem îndrumări. Aici încălcarea este atunci când nu mergem la Lama să-i cerem să ne îndrume cum să facem meditația bine. Și acest lucru îl facem datorită faptului că suntem leneși, ori avem vreo intenție răuvoitoare, ori suntem prea aroganți, ori medităm fără să fi primit îndrumările necesare. Pe scurt, în acest jurământ se pune accentul pe primirea îndrumărilor din partea Lamei.


    Este important să primim de la Lama noastră îndrumări

Ceea ce nu este scris aici, este faptul că există diferite căi de a dezvolta Samadhi, de a dezvolta concentrarea pe un singur punct, iar dacă avem Lama, este important să avem îndrumarea Lamei. Foarte important. Este de asemenea important obiectul meditației. Iar acest obiect trebuie primit de la Lama. Dacă avem deja un Lama, ar trebui să ne consultăm cu el întotdeauna.

Cursul 3 – ne învață cum să procedăm. Nu este tot ceea ce ar trebui să știți despre acest subiect, sunt mult mai multe lucruri de învățat și poate va veni vremea când le veți învăța.

Deci, ideea este de a veni cu dorința de a studia și nu de a rămâne pe loc crezând că deja știm totul.

    De ce este important pentru un Bodhisattva să-și dezvolte abilitatea meditativă?

Pentru că un Bodhisattva nu va putea percepe vacuitatea fără ea, nu va putea ajunge la iluminare fără ea și nu va putea ajuta ființele fără ea. Uneori în stadii mai avansate, cel mai bun lucru pe care îl poate face, este să meargă în deșert și să se izoleze. Retreat-ul este cel mai bun mod în care el poate servi toate ființele. Și sunt perioade în care el trebuie să iasă în lume și să le servească în lume.

    25. A nu învăța să înlăturăm obstacolele din calea meditației.

Jurământul 25 face un pas înainte, iar aici comitem infracțiunea atunci când nu depunem eforturi pentru a înlătura obstacolele din meditație. Fiecare practicant care a încercat să mediteze puțin, știe că odată ce a început să mediteze i-au apărut obstacole.

Până vom ajunge la Shine, obstacolele vor veni tot timpul, de aceea datoria unui Bodhisattva este să folosească un antidot pentru a elimina obstacolele. Trebuie studiate care sunt aceste obstacole și cum să le rezolvăm. Cursul 3 prezintă toate aceste subiecte.

    Meditația perfectă

Shine este concentrarea pe un singur punct în starea de Shinjang.

În cursul 3, este prezentată lista cu aceste obstacole. Există, de asemenea, o altă listă a maestrului Nagarjuna. El ne oferă o listă ușor diferită de cea din cursul 3, iar în ea ne prezintă cinci obstacole în calea meditației, și dacă nu acționăm pentru a le elimina atunci încălcăm jurământul.

Ce este pe lista lui?

1. Primul obstacoleste Gu dang gyu.

Gu înseamnă agitație, o minte care nu este liniștită sau o minte care sare dintr-un loc în altul, de la un subiect la altul, acesta este un aspect. Și un al doilea aspect, al primului obstacol, Gyu este mintea care îi este dor de trecut sau îi este dor de cineva sau de ceva; este mintea care este preocupată de o pasiune trecută sau preocupată de viitor – își face planuri de viitor.

Deci, acest tip de minte este un obstacol. Iar rădăcina acestei minți este otrava dorinței. Aici „otrava” este în contextul „celor trei otrăvuri” – dorința, aversiunea și ignoranța, care sunt principalele afecțiuni mentale din conștiința noastră.

2. Al doilea obstacol este Nu sem:

Este mintea care are o rea voință, are resentimente sau mânie față de cineva. Dacă ne păstrăm în inimă ranchiuna și mânia, și stăm să medităm, aceste sentimente cu ușurință ne vor distruge retreat-ul. Putem fi obsedați de resentimente chiar și o lună întreagă. În acest caz va trebui să activăm un antidot pentru astfel de lucruri.

3. Al treilea obstacol este Nyi muk.

Nyi înseamnă somnolență sau moleșeală, Muk este mintea obscură. Asta include moleșeala, somnolența, toate aceste lucruri.

4. Al patrulea obstacol pe care îl numește maestrul Nagarjuna este Du pa la dun pa:



Du pa la dun pa înseamnă atracția spre obiectele simțurilor: față de alimente, sex, muzică sau orice altceva. Mintea fuge din meditație, căutând plăcerea.

De ce este un obstacol?

A.  Ne-am îndepărtat de la subiectul meditației, nu mai suntem în meditație.

B.  Ne târăște spre lumea simțurilor. Pe când meditația vrea să intrăm în profunzimea noastră, în lumea mentală.

 

5.  Al cincilea obstacol este Te Tsom.

Te tsom este îndoiala. Stăm în meditație și apoi spunem: „Stai puțin. Dar pentru ce să meditez? Ce rost are?”.

De aceea venim la lecții: ca să auzim aceste învățături, pentru ca apoi să facem meditațiile analitice care urmăresc să ne elimine îndoielile, astfel încât să ne putem dezvolta concentrarea. În caz contrar, aceste îndoieli vor ucide concentrarea.

Deci, încălcarea jurământului 25 este să nu activăm antidotul atunci când apar aceste obstacole în meditație. Cursul 3 ne învață cum să medităm și vom continua să vă oferim cursuri mai avansate.

  1.   A ne dezvolta atașamentul față de plăcerea care apare în meditație.

Când progresăm în meditație, încep să apară senzații de plăcere. Încălcarea jurământului se face atunci când credem că această plăcere este scopul meditației și începem să ne atașăm de ea. După care ne așezăm să medităm pentru a ajunge la această plăcere.

Nu plăcerea este obiectivul meditației – este un efect secundar de dorit și plăcut. Ne putem bucura de ea, dar nu să ne atașăm de ea, pentru că plăcerea poate trece. Și asta este în funcție de karma pe care o avem. Este adevărat că plăcerea ne ajută să perseverăm în meditație, ceea ce este minunat, dar ea nu este scopul nostru.

Plăcerea pe calea unui Bodhisattva

Dacă medităm în scopul de a obține plăcerea și rămânem aici  – ne creăm suferință. De ce? Pentru că dacă ajungem la această plăcere, vom arde karma bună. Plăcerea este o karmă bună care s-a maturizat.

Acum că am folosit-o, ea s-a dus. Dacă ne-am oprit aici, suferința viitoare va fi și mai mare. Așadar, înțelepciunea este să ne folosim de plăcere pentru a continua să medităm până când vom percepe direct vacuitatea. Nu ne oprim din a progresa în meditație și vom face asta de dragul tuturor ființelor.

Unii oameni care practică intens meditația, ajung la un stadiu de concentrare foarte ridicat, în care apare plăcerea și cred că sunt deja în Nirvana. Ei nu continuă să studieze vacuitatea, nu continuă meditațiile asupra vacuității care sunt esențiale pentru perceperea directă a vacuității și așa mai departe. Ei devin atât de atașați de senzațiile de plăcere, încât își opresc practica spirituală în acest stadiu. Și continuă să facă doar asta. Fapt care le vor provoca mari suferințe.

Orice plăcere pe care o simțim este samsarică. Orice plăcere este rodirea karmei bune și va provoca ulterior suferință. O folosim – ne bucurăm de ea – și asta ne va aduce suferință. Este un fel de paradox.

Aceasta este natura Samsarei, aceasta este natura lucrurilor care provin din karma: ele sunt perisabile. Și cu cât sunt ele mai desfătătoare, cu atât ne ardem mai mult karma bună.

De aceea nu dorim să fim în sine consumatori de plăcere, oricare ar fi ea.

Nu există nimic rău în plăcere, ci dorim să o mobilizăm pentru a ajunge la iluminare, să ajungem în situația în care să putem suferi transformări și să fim de ajutor pentru toți ceilalți. Așa ar trebui să fie practica spirituală: bună și pură.

Învățătorul ne va instrui să ne folosim de lucrurile care vin în viața noastră, pentru a putea transcende, pentru a atinge perfecțiunea înțelepciunii, pentru a percepe vacuitatea, pentru a obține Bodhicitta și pentru a deveni o binecuvântare pentru toată lumea.

Atașamentul de plăcere provoacă daune. Plăcerea temporară arde karma – karma minunată de a obține plăcerea, extazul. Orgasmul este karmă extraordinară. Și dacă asta e tot ceea ce facem cu ea – ne bucurăm – ne-am săpat groapa. Practica spirituală este de a transforma aceste lucruri pentru a putea aduce binecuvântare umanității.

Deci, din nou spunem că nu este nimic rău în plăcere. Ceea ce dăunează este atunci când facem din ea o plăcere samsarică. Dar o putem dedica, pentru că există plăceri cu mult mai mari.

Dacă apare ceva bun în viața noastră care ne face plăcere, un budist ne va întreba întotdeauna: De unde vine acel lucru?  El vine, pentru că în mod sigur am făcut ceva bun în trecut, iar acum karma a dat rod. Dacă acum suntem singurul consumator al acesteia, s-a terminat. Am plantat, am cules – s-a terminat. Dar dacă acum ne aflăm pe calea spre iluminare, o mobilizăm. Vom spune: „Aha, asta a venit pentru că am semănat karma bună, acum mă voi folosi de ea pentru a continua să semăn karmă bună. Un Bodhisattva urăște să-și consume karma bună, fără a o reface. Întotdeauna el dorește să o dea mai departe. Vom descrie mai multe despre acest lucru în lecția următoare, deoarece acest lucru apare din nou într-un alt jurământ.

 


                    Infracțiuni împotriva perfecțiunii înțelepciunii.

    27. A crede că un Bodhisattva nu are nevoie de practica căii Hinayana.

Numărul douăzeci și șapte ne este familiar, pentru că am vorbit anterior despre această problemă și anume: a respinge Hinayana. Adică să-i spunem unui Bodhisattva: „Tu nu ai nevoie de practica Hinayana, pentru că ești un Bodhisattva sau pentru că tu practici acum Mahayana”. Sau să-i spunem: “Doar ascultătorii sau cei din Hinayana trebuie să practice Hinayana”. Nu este corect să spunem aceste lucruri, pentru că un Bodhisattva trebuie să facă practicile căii Hinayana. El nu va reuși să practice Mahayana dacă nu practică și Hinayana.

Am vorbit deja despre asta. Am avut chiar un jurământ de bază care spunea să nu criticăm „calea ascultătorilor”.

Care este diferența? Diferența este că aici nu respingem complet calea Hinayana, dar spunem: că ea nu este pentru Bodhisattva.

Încălcarea jurământului de bază este atunci când cineva spune despre calea Hinayana că ea nu dă rezultate. Acest jurământ este un pic diferit, în sensul că nu desconsiderăm complet calea Hinayana, ci doar spunem că Bodhisattva nu are nevoie de ea. De aceea acest jurământ este secundar, pentru că nici acest lucru nu este corect să-l spunem.

  1. A ne concentra pe Hinayana în timp ce învățătura Mahayana ne este disponibilă.

Dacă în jurământul 27, i se spune unui Bodhisattva, care practică Mahayana că nu are nevoie de practica Hinayana, în jurământul 28, noi înșine suntem un Bodhisattva.

Dacă există profesori care ne predau Mahayana și de asemenea există scrieri Mahayana care ne stau la dispoziție, și cu toate acestea noi ne concentrăm doar pe practicarea Hinayana sau studiem Hinayana, atunci am încălcat acest jurământ.

Cele două jurăminte se completează unul pe altul.

– Primul spune : Bodhisattva nu trebuie să desconsidere Hinayana.

– iar celălalt spune : că nu trebuie să se concentreze exclusiv pe ea.

Bodhisattva este cel care practică calea Mahayana, dar asta nu este definiția tehnică. Definiția tehnică este că persoana devine Bodhisattva după ce a dobândit deja Bodhichita, dar aici se trece puțin cu vederea peste acest fapt.

    29. A investi efort exclusiv în studierea materialelor non-budiste, atunci când Dharma ne este disponibilă.

Jurământul 29 se îndepărtează puțin. Aici nu comparăm Mahayana cu Hinayana. Aici se spune că dacă avem la dispoziție studiile și textele budiste, și în schimb noi investim efort exclusiv în alte scrieri, atunci am încălcat acest jurământ.

Cu alte cuvinte, dacă suntem deja disponibili pentru aceste lucruri, dacă suntem aici și le auzim, asta înseamnă ca avem karma să întâlnim aceste lucruri, iar noi în mod conștient alegem să ne implicăm în alte lucruri. Acest fapt ne va împiedica să ajungem la iluminare și de a mai salva ființele din suferință. De aceea este o încălcare. Datorită faptului că timpul nostru este limitat, nu-l putem risipi făcând lucruri parțiale sau care ne îndepărtează de pe cale. Dacă am fost deja expuși la acestea, atunci va trebui să ne îndreptăm spre ceva puternic și suprem.

Ni se spune: „Investiți-vă eforturile în ceea ce vă poate scoate din suferință cât mai repede, pentru că toate ființele din univers vă așteaptă.”

    30. A ne atașa de scrieri non-budiste, atunci când apare o situație care justifică petrecerea timpului cu acestea.

Acest jurământ spune că, dacă se creează o situație, în care ar trebui să depunem efort în scrierile non-budiste – de exemplu, dacă trebuie să ne pregătim pentru o anume activitate care implică citirea unor materiale sau studierea altor texte – dacă facem asta și ne atașăm de ele, și ca urmare abandonăm scrierile Mahayana – [atunci] am încălcat jurământul.

Cu alte cuvinte, în timp ce studiem textele non-budiste, abandonăm lucrul suprem și trecem la un altul secundar – atunci am comis infracțiunea.

     Situații de excepție

– În situația în care un Bodhisattva este foarte inteligent, are gândirea rapidă, o memorie foarte bună și are deja o credință foarte fermă în calea Mahayana, chiar dacă el va fi absorbit puțin și de alte lucruri non-budiste, nu va exista nici un pericol ca ele să-l distragă.

– Ar trebui să fie un Bodhisattva care să înțeleagă bine scripturile,

– și în cazul în care va trebui să se angajeze și în alte scrieri, va trebui să petreacă  cel puțin de două ori mai mult timp cu scrierile budiste și Mahayana. 

Scopul acestui jurământ nu este respingă și alte căi; ci dacă am fost deja expuși la această cale, care este sigură spre iluminare, atunci nu ar trebui să mergem spre lucruri parțiale.


    Exemple

– Matthieu Ricard, scriitor francez, fotograf, traducător și călugăr budist, folosește mijloace iscusite pentru a vorbi unui public care nu este budist. El este, de asemenea, un om de știință, așa că folosește acest fundal propriu, pentru a ajunge să le vorbească oamenilor pe înțelesul lor. 

Geshe Michael se folosește de cunoașterea pe care a dobândit-o în afaceri și organizează cursuri de afaceri. Cursurile despre afaceri nu sunt nici Mahayana și nici măcar Dharma. Este Samsara. Dacă îi citim însă cărțile, sau îi ascultăm cursurile, [observăm că] el aduce Dharma oamenilor așa cum li se potrivește. Acesta înseamnă să fi un Bodhisattva înalt. Geshe Hla a lucrat timp de cincisprezece ani în afacerile cu diamante, dar nu pentru că avea o atracție materială față de diamante, ci datorită sensului lor dharmic. O numim Vajrayana sau Calea de diamant. Sutra Tăietorul de diamant.

    O cale completă, cu toate componentele și în ordinea corectă

În studiile Lam-Rim am comparat calea spirituală cu o mașină. Pentru ca mașina să fie condusă, nu este suficient să aibă doar roți, un volan sau doar un motor, [ci] toate piesele trebuie să fie în ordine corectă, altfel mașina nu va merge.

Calea spirituală trebuie să fie completă. Ea trebuie să conțină toate elementele și în ordinea corectă.

Calea Mahayana s-a dovedit corectă,

– prin generațiile de practicanți care au ajuns la iluminare,

– ea a fost curățată de denaturările apărute de-a lungul veacurilor,

– și este o tradiție autentică deja de mii de ani.

Și pentru că viețile noastre sunt scurte, nu putem fi cobaiul de laborator pentru diversele căi pe care le inventează oamenii, și care nu au fost încă dovedite.

Noi nu știm ce este iluminarea! Iar cineva ne promite marea cu sarea – de unde știm că acest drum va funcționa? Cum vom ști că va funcționa?

Deoarece viața noastră este scurtă, trebuie să ne bazăm pe o cale autentică, care a fost verificată și care provine din surse certificate, pe o linie de învățători puri. Și dacă tot ne-am expus acestor învățături, ar fi păcat să ne pierdem calea.

A fugi după alte lucruri poate fi o ispită pentru o satisfacție rapidă, în timp ce, pentru a ajunge la fericirea supremă pe care o aduce Dharma, trebuie să o analizăm în profunzime, înainte ca ea să dea roade. Ken Rinpoche spunea: “Un elev Dharma serios, trebuie să fie gata să muncească puțin. Să străbată deșertul pentru a ajunge în Țara Făgăduinței.”

Fără îndoială, trebuie muncit. Dar lucrul promis este atât de uimitor, iar drumul este dovedit și funcționează sută la sută.

    31. A critica calea Mahayana.

Ne aflăm în continuare în grupa de încălcări a jurămintelor legate de perfecțiunea înțelepciunii.

    Patru modalități de a comite această infracțiune

Și aici este vorba despre scrierile Mahayana. Atunci când ne-a căzut în mână o carte despre Mahayana, suntem interesați de ea și o citim, după care spunem:

    1. „Hmm … această parte nu este chiar așa de importantă” sau „această parte nu este corectă”. Odată ce am spus asta, am comis infracțiunea. De ce? Pentru că nu avem Pramana. Nu avem o percepție corectă, nu știm cu adevărat. Și dacă o entitate iluminată care a scris acest text, a decis că el este important, atunci este important. Și dacă încă nu înțelegem încă de ce este important, atunci va trebui să acționăm cu modestie. Putem spune: „Încă nu înțeleg de ce este important, am să merg să mă clarific.” Dar în nici un caz nu vom spune:„ Această parte nu este importantă.”
    2. A doua modalitate de a încălca acest jurământ este de a spune: „Oh, partea asta nu este atât de bine scrisă”, din aceleași motive.
    3. Spunem: „Acest autor nu este atât de reușit .”
    4. Spunem: „Oh, partea asta a cărții nu aduce nimănui vreun beneficiu”.

Aceste sunt diferitele modalități de a minimaliza scrierile Mahayana.

Acestea sunt semințe karmice grele, pentru că karma se intensifică. Și dacă facem asta puțin, și din bună credință – semințele vor deveni copaci mari. Mai târziu va veni momentul în care vom subestima Mahayana în totalitate, ceea ce este un mare păcat, pentru că ne vom pierde calea spre iluminare.


    Sfaturile Lordului Maitreya: Nu subestima niciodată

Și aici vine sfatul Lordului Maitreya. În budism, suntem mereu încurajați să ne clarificăm îndoielile, să nu acceptăm lucrurile orbește. Iar dacă nu înțelegem ceva acum, să nu subestimăm doar pentru că nu l-am înțeles. Luăm decizia de a clarifica ceea ce nu am înțeles. Vom pune deoparte ceea ce nu am înțeles și ne vom îngriji să aflăm mai multe. Uneori profesorul ne va spune: „Va veni timpul și îți va fi clar”. De aceea este bine să ne bazăm câteodată și pe profesor.

  1. A ne lăuda pe noi înșine sau a-i condamna pe ceilalți, din mândrie, mânie sau respectul de sine.

Încălcarea jurământului secundar 32, este atunci când ne lăudăm pe noi înșine sau îi criticăm pe ceilalți.

Dacă motivația jurământului de bază a fost dorința de a obține respect sau lucruri materiale, aici motivația este mândria sau mânia, plus respectul de sine.

Respectul de sine, aici are sensul de a avea reputație, ca oamenii să vorbească despre mine. Mândria este diferită, este în sensul că mă mândresc cu mine însumi.

    Care sunt situațiile de excepție aici?

Când avem voie să ne lăudăm pe noi înșine sau să criticăm pe cineva?

      • Dacă cineva difuzează opinii care înșală oamenii, atunci va trebui să-l dezaprobăm.
      • Sau dacă vrem să-i dăm cuiva o lecție.
      • Și este în regulă să ne lăudăm pentru a atrage elevi, având intenția sinceră de a ajuta oamenii.
      • Este în regulă să înștiințăm publicul despre următoarele lecții pe care vrem să le predăm și așa mai departe pentru a atrage oamenii să vină.
      • Este în regulă să ne îmbrăcăm frumos pentru ca oamenii să dorească să vină să ne vadă.

Un Bodhisattva, este cu totul diferit de cel din Hinayana. Practicantul Hinayana va căuta modestia, va sta departe de orice fel de înfrumusețare. Nu vrea să fie distras de nimic, vrea să iasă repede din Samsara. Un Bodhisattva își dorește și el asta, dar vrea să-i ia și pe toți ceilalți cu el. De aceea, va căuta să fie atractiv pentru ceilalți. El va căuta să dobândească abilități teatrale, de exemplu, dacă îi va îmbunătăți capacitatea de prelegere și lucruri de genul acesta. Este o minte [abordare] diferită.

    33. A nu merge la o lecție de Dharma din lene sau mândrie.

A nu merge la o lecție de Dharma, din mândrie sau lene este o încălcare a perfecțiunii înțelepciunii.

    Cazuri de excepție

Care este scuza de a nu merge la o lecție de Dharma?

      • Dacă suntem foarte bolnavi.
      • Dacă nu suntem disponibili – și aici trebuie să fim atenți.
      • Dacă suntem deja maeștri în subiect.
      • Dacă bănuiți că această lecție provine din surse inexacte. Dacă nu este de încredere.
      • Dacă ne aflăm în retreat profund, atunci nu vom ieși din el pentru a merge la o lecție de Dharma.
      • Sau dacă credem că Lama nu ar fi de acord să mergem la lecție. Dacă Lamei nu-i place acest lucru – atunci nu vom merge. De exemplu, dacă după părerea noastră, Lama crede că această lecție ne va deruta mai mult, deoarece subiectul ei provine dintr-o altă tradiție sau este prea avansat, atunci va trebui să fim circumspecți.

 

  • Căi diferite de a ajunge în vârful muntelui

Lama Dvora Hla povestește: „Am un prieten grozav pe nume Venerabilul Puntsok, iar într-o zi el s-a dus la Dramsala, când Dalai Lama preda o serie de învățături. Dalai Lama este considerat de tibetani drept liderul spiritual al tuturor curentelor budiste. Odată pe an, timp de câteva zile Dalai Lama dă învățături din toate curentele. Trei zile predă din Nyigma, trei zile din Sakya, trei zile din Kagyu și trei zile din Gelukpa, cu pauze între ele. Nu știu dacă sunt trei zile sau câteva zile. Nu știu exact. El transmite învățătura câteva zile cu o pauză între ele.

Venerabilul Puntsok, care este un călugăr minunat și iubește Dharma foarte mult, a luat parte la toate învățăturile. Și îl aud pe Ken Rinpoche întorcându-se către el și întrebând: “Ei bine, te-ai spălat?” 

Atunci Ken Rinpoche vede că stăm și nu înțelegem gluma, ne spune: „Dalai Lama este liderul tuturor curentelor, așa că este potrivit și bine să dea învățături despre toate curentele. Dar dacă practicați cu un anumit Lama, trebuie să-i urmați instrucțiunile lui, altfel nu veți ajunge nicăieri.

Deci Lama l-a trimis să se spele, pentru că a comis o infracțiune. El nu și-a întrebat Lama, și s-a dus la toate învățăturile. …Iar acum – Lama – i-a spus în glumă. Puntsok, și-a luat Lama foarte în serios, și și-a petrecut o jumătate de zi în baie. În limba tibetană, Puntsok înseamnă „excepțional”. Și este excepțional.”

Dacă vrem să ajungem în vârful muntelui, putem ajunge de la vest sau de la est, de la sud sau de la nord, dar dacă ne deplasăm mereu de la nord la sud și de la est la vest, nu vom ajunge niciodată în vârf.

Toate căile sunt minunate și toate sunt bune. Ken Rinpoche le compara cu supe diferite, fiecare dintre ele este delicioasă, dar nu și dacă le amestecăm. Altă dată, aceste căi sunt comparate cu medicamentele. Fiecare cale este ca un remediu pentru boală, sau leacul suprem pentru boală, dar atunci când sunt amestecate, ne poate ucide.

Dacă la un moment dat, avem un Lama, va trebui să-i urmăm sfaturile.

  1. A ne concentra pe aspectele exterioare și nu pe învățătură însăși.

Jurământul treizeci și patru este de a ne concentra pe ulcior și nu pe ceea ce este în el. Adică, se referă la situația în care suntem într-o lecție de Dharma și ne concentrăm pe aspectul profesorului sau pe modul lui de exprimare, în loc să ne concentrăm pe lecția în sine, pe conținutul care ne este transmis. Sau tot felul de modalități în care criticăm aspectul profesorului.

Lama Dvora Hla povestește: „Mă aflam odată la ora de studiu cu Ken Rinpoche și m-am așezat lângă cineva și mi-a spus: „Nu are tonus muscular.” El vine la cel mai mare maestru din lume și spune: Nu are tonus muscular. Pe scurt, asta înseamnă să te concentrezi pe ulcior și nu pe ceea ce este în el”.

Lecția 7 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7a

Meditația: Lumina Bodhisattva

Așezați-vă comod.

Găsiți-vă o poziție confortabilă și încercați să stați liniștiți fără să vă mișcați.

Concentrați-vă asupra respirației. Observați trecerea aerului prin nări și senzația de la intrarea în nări.

Şi acum concentrați-vă pe inima voastră. Vedeți cum în inima voastră există o sursă de lumină, un punct mic luminos. El strălucește intens, ca un soare mic. Razele de lumină pe care le emană se răspândesc în toate direcțiile. Imaginați-vă cum toate aceste raze de lumină se duc în toate direcțiile și îi invită pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva din întreaga lume să vină la voi.

Cu toți răspund cu bucurie chemării voastre și vin la voi pe razele de lumină. Și ei se topesc în micul soare din inima voastră.

Iar acum sunteți plini de binecuvântarea, compasiunea și înțelepciunea tuturor Buddha din univers.

Strălucirea voastră este din ce în ce mai intensă.

Vedeți-vă conștiința situată în micul soare din inimă. Acest soare mic crește din ce în ce și vă absoarbe întregul vostru trup. Acum doar conștiința voastră există în soare. Voi sunteți soarele, și razele de lumină le răspândiți în toate direcțiile.

Sunteți un soare strălucitor care atârnă în spațiu și, departe, observați o planetă albăstruie care este pământul și vedeți nenumărate ființe pe această planetă, mii și mii de ființe și viețuitoare care trăiesc pe ea. Și toate caută în fiecare moment cum să fie fericite. Toate caută fericirea și toate suferă. Ele nu știu să găsească fericirea.

Inima voastră se deschide spre ele și doriți să le ajutați. Decideți să fiți salvatorul fiecăruia dintre ele datorită iubirii voastre mari pentru ele: toate ființele sunt copiii voștri. Iar inima voastră vi se frânge când le vedeți suferind.

Decideți să le ajutați, să vă dedicați viața pentru a găsi o modalitate de a le ajuta. Fiecare ființă este copilul vostru.

Vedeți cum razele de lumină țâșnesc din voi și se răspândesc în toate direcțiile, atingând fiecare ființă care o găsește în cale. Fiecare făptură se umple de plăcere și de bucurie și nici măcar nu știe ce s-a întâmplat. Cu cât bucuria lor este mai mare, cu atât deveniți mai strălucitori și mai capabil să ajungeți și mai departe în univers, la alte mii de planete din univers.

Rugați-vă să vă puteți ajuta de Lama, ca să fiți cu adevărat în stare de a vă îndeplini obiectivul vostru: acela de a da ajutorul necesar tuturor ființelor suferinde.

Cereți îngerilor să vă binecuvânteze, pentru a le putea ajuta. 

Puteți să vă deschideți ochii.

 

    Jurămintele secundare

Acum vom vorbi despre:

Nyeje înseamnă încălcările secundare sau jurămintele Bodhisattva secundare.

Le vom formula sub formă de încălcări, așa cum am făcut-o la jurămintele de bază. Întâi a fost Tsatung, vă amintiți? Este încălcarea jurământului de bază.  Acum o vom numi doar încălcarea, în sensul de încălcare a jurămintelor secundare.

Înainte de a trece peste ele, vom vedea care sunt cele două moduri de a le încălca pe cele secundare.

  1. Ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Nyomong înseamnă afecțiuni mentale,
Chen = a avea.
Nyomong Chen este cel care are afecțiuni mentale.

 Asta înseamnă că încălcăm jurământul datorită faptului că:

– Ne enervăm, suntem furioși

– Sau suntem geloși,

– Sau avem o dorință mare, pasiune, obsesie,

– Sau suntem răutăcioși, avem intenții rele.

În limba tibetană se numesc:

De ce acestea se trezesc în noi? Pentru că suntem obișnuiți cu asta. Pentru că suntem infectați. Mintea noastră este infectată din cele mai vechi timpuri. Deci acesta este prima modalitate de a încălca jurământul – ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Încălcăm jurămintele pentru că ne-am enervat, suntem în criză. De exemplu, avem jurământul de a nu țipa la alții, dar vine criza de nervi peste noi și ridicăm vocea la cineva.

  1. Din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale.

Nyomong Chen am văzut că înseamnă  cel care are afecțiuni mentale.  
Mayinpa  =  fără. 
Deci, Nyonmong chen mayinpa înseamnă fără afecțiuni mentale. Cu alte cuvinte, cineva încalcă jurământul din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale. Cum se întâmplă asta?

– fie pentru că ne este lene să păstrăm jurământul

– sau pur și simplu pentru că am uitat.

Am uitat că avem un jurământ, am uitat care este el și am uitat și de semnificația lui. Nu am practicat suficient. Nu am ținut carnețelul suficient de mult.

A doua modalitate de încălcare se va petrece la început; și chiar și atunci când dorim să nu uităm, tot se va întâmpla să uităm. Deci, ori uităm, ori suntem leneși.

În concluzie, cele două motive pentru care încălcăm jurămintele sunt: atacul unei afecțiuni mentale, ori lenea sau uitarea.


    Două tipuri de păcate

Există două tipuri de păcate:

1. Păcatele care sunt naturale.

2. Și altele pe care le vom numi interdicții.

1. Ce înseamnă păcat natural? Natural, în sensul că orice persoană care păstrează moralitatea va recunoaște aceste lucruri ca fiind păcate.

    – precum omorul,
    – furtul,
    – minciuna.

Avem o tendință naturală de a le identifica ca fiind ceva rău. Și ele, desigur, se află pe lista păcatelor și a încălcărilor de jurăminte, fie că sunt jurămintele de călugăr, fie Pratimoksha sau Bodhisattva.

2. Și există unele care nu sunt naturale, dar care sunt strict interzise din anumite motive.

În iudaism, de exemplu, există interdicția de a nu amesteca carnea cu laptele. În budism, în jurămintele monastice multe dintre interdicții au fost stabilite de către Buddha ca urmare a unor incidente neplăcute care s-au întâmplat pe vremea lui.


    Două tipuri de interdicții 

a. Interdicții care vin să păstreze părerea/opinia bună a altora.

Shen = altul sau celălalt
Sem înseamnă minte,
Shen sem = opinia bună a altuia,
Sungwa = a păstra.

Așadar, acestea sunt interdicțiile care vin să păstreze părere pozitivă a altora cu privire la practicanții budiști.

De exemplu, dacă oamenii ar vedea un călugăr bând alcool – asta i-ar putea îndepărta de Dharma.

Cu alte cuvinte, acestea sunt interdicții pe care un Bodhisattva trebuie să le păstreze pentru a nu strica impresia celorlalți, de a nu le strica altora dorința de a merge pe cale și de a practica Dharma.

    b. Interdicții care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Nyungwa = puțin, redus,
Jawa = fapte,
Dun poate fi aici în sensul gândurilor, ideilor sau preocupărilor, adică: interdicțiile care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Ne putem gândi la călugări. Scopul unui călugăr din Hinayana este să nu fie prea ocupat sau să fie implicat în multe probleme lumești. El se retrage liniștit în pădure, stă în colțul său și meditează, și nu vrea să fie preocupat de alte lucruri. 

În jurămintele Vinaya există multe astfel de regulamente, cum ar fi: să nu dețină proprietăți, să nu se ocupe de bani. Deci, există tot felul de interdicții care nu sunt interdicții naturale, dar care permit călugărului să se concentreze asupra practicii sale și să nu fie preocupat sau dispersat pe un milion de lucruri.

(Primul tip de interdicții este în scopul de a păstra părerea bună a celorlalți despre călugări, în sensul de a le aprecia calea pe care o practică, astfel încât să-i poată sprijini în practica lor.)

Buddha nu a interzis niciodată ceva numai de dragul de a interzice. Dar pentru unii oameni aceste lucruri le vor percepe în acest fel pentru că nu le înțeleg încă. 

Dimpotrivă. În budism, se spune că modul de supunere a corpului la chinuri nu este o cale spirituală adecvată, care nu duce nicăieri. Atunci când ne referim la modul nostru de a face față dificultăților, nu o facem de dragul dificultății. Înfruntarea lor acționează ca un antidot al obiceiurilor proaste pe care le avem în minte. Interdicțiile nu au scopul de a ne face nouă viața grea, ci dimpotrivă, se dorește ca oamenii să ajungă la fericirea maximă. Deci, ce rost are să fie adăugate alte dificultăți în plus faţă de ceea ce avem.

    În cazul unui conflict cu jurămintele de eliberare – jurămintele Bodhisattva le întrec.

–  De ce se discută despre toate acestea aici? Pentru că dacă suntem și călugăr și Bodhisattva – întrebarea este: ce este mai important pentru călugări? Interdicția A sau B? Răspunsul este că ambele sunt importante. Dar, dacă el va trebui să aleagă între interdicțiile cărora să le acorde mai multă atenție, el va alege B. El se va asigura să nu se ocupe de bani, să nu dețină bunuri, să nu cumpere haine, să nu fie preocupat astfel încât viața lui să fie cât mai simplă și săracă. Deci, dacă ar trebui să aleagă între A și B, călugărul va alege interdicțiile B.

– Iar pentru practicantul Bodhisattva va fi invers. Practicantul Bodhisattva va schimba ordinea.

Chiar și dacă este călugăr? Da, chiar și dacă este călugăr, este mai important pentru el ce se întâmplă cu alții. Pentru că atenția lui este îndreptată numai spre ceilalți. El se educă pentru a-i ajuta pe ceilalți.

În mod general, Bodhisattva trebuie să fie cu mult mai atent în ceea ce privește interdicțiile de primul fel decât practicanții Hinayana. Dar dacă este ceva care poate fi de folos altora, unui Bodhisattva i se permite o ușurare în respectarea interdicțiilor de al doilea fel. De exemplu, un călugăr deplin nu are voie să țină mai mult de câteva zile un sul de pânză dacă nu intenționează să-l folosească la croitul robelor, dar un călugăr deplin, care și-a luat jurămintele Bodhisattva, poate să păstreze pânzele care i-au fost donate chiar şi pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă pot ajuta pe altcineva.

Și vom vedea, când vom începe să vorbim despre jurămintele secundare, cum această preferință este foarte clară.

Uneori, există o aparentă contradicție între jurămintele Bodhisattva și cele monastice, dar ea este rezolvată prin luarea în considerație a faptului că pentru un călugăr care este și Bodhisattva, binele celorlalți este cu mult mai important decât propriul lui bine.

    Retribuția unui Bodhisattva

Bodhisattva este permanent angajat să dăruiască și își dedică fapta iluminării sale. El nu mai este interesat de avuțiile lumești. Și în acest fel acumulează binefaceri imense care se vor îndrepta către scopuri ne-lumești, spre o fericire mult mai mare.

Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”. Acesta este deviza unui practicant Mahayana. Calea unică și cea mai sigură de a produce fericire durabilă este de a deveni un Bodhisattva. Bodhichita este rețeta. 

Maestrul Shantideva scria în cartea „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”, în capitolul 1:

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Doar Bodhichita poate face asta. Ea este rețeta perfectă pentru fericirea nesfârșită, sublimă, care nu dezamăgește. Este nevoie de timp, dar dacă mergem pe calea Bodhisattva și ne păstrăm aceste jurăminte, vom ajunge la iluminare, la fericirea sublimă și veșnică. Și acest lucru se va întâmpla treptat.

                                        Jurămintele secundare

    Cele patruzeci și șase de jurăminte secundare sunt aranjate în ordinea celor șase perfecțiuni.

Există un set de jurăminte concepute pentru a dezvolta perfecțiunea dăruirii, apoi alt set pentru perfecțiunea moralității, și așa mai departe.

    Nivelurile Bodhisattva

Atunci când am vorbit despre nivelurile Bodhisattva, am spus că un Bodhisattva, când percepe direct vacuitatea, se află la primul nivel, la primul Bumi. În limba sanscrită Bumi înseamnă nivel. În Tibetană, se spune Sa. După care Bodhisattva avansează spre celelalte „Bumi”. Există zece „Bumi”, după care ajunge la iluminarea completă. Lama Dvora compară acești „Bumi” cu scara de magnitudine Richter. Adică, o scară care nu este liniară, ci o scară exponențială. Bodhisattva la nivelul opt nu este de opt ori mai mare decât primul nivel, ci ordinea de mărime este cu totul diferită. Să nu subestimăm primul nivel, că bine ar fi de-am putea ajunge la el.

De ce am vorbit despre nivelurile Bodhisattva? Pentru că fiecare nivel desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni.

La primul nivel, Bodhisattva își desăvârșește generozitatea. El aduce generozitatea la desăvârșire totală. Datorită înțelegerii karmei și a vacuității, datorită percepției lui directe a vacuității, datorită faptului că a perceput vacuitatea de sine, vacuitatea minții lui, a trupului său, atunci separarea dintre el și ceilalți începe să se estompeze. Generozitatea lui devine mult mai ușoară, pentru că înțelege că nu dăruiește cuiva care este separat de el. În acest caz generozitatea lui este cu totul altceva, fapt care îi aduce nenumărate binefaceri.

Atâta timp cât nu percepem vacuitatea, ne va fi foarte greu să acumulăm binefaceri, pentru că tot timpul există această linie despărțitoare între noi și ceilalți, „eu și alții”.  Această linie care ne separă de ceilalți este foarte, foarte puternică în noi. Și aceasta este puterea percepției directe a vacuității, de a estompa această linie. Dacă înainte de perceperea vacuității de-abia acumulăm o picătură de karma, după această incredibilă experiență a vacuității va începe să curgă un imens flux de binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de cantități uriașe de binefaceri.

                  Jurămintele destinate dezvoltării generozității.

1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea, cel puțin o dată la 24 de ore.

Adică, încălcarea este de a nu dărui ofrandă cu corpul, vorba și mintea celor trei diamante.

– Ce înseamnă să dai ofrandă cu corpul ? Asta înseamnă ca în fiecare zi să ne prosternăm. Atunci când un Bodhisattva se prosternează, își folosește corpul pentru a da. 

– Bodhisattva se folosește de vorbire pentru a mulțumi. În acest caz se poate spune rugăciunea „Refugiul și dorința”.

– A dărui ofrandă cu mintea înseamnă să admirăm calitățile sublime ale celor trei diamante. A merge la refugiu.

Aici este scris cel puțin o dată pe zi, care este mai puțin decât în jurămintele de refugiu, adică de trei ori dimineața, și de trei ori seara. Bodhisattva care aspiră la iluminare se folosește de tot ce are: de corp, vorbă și gând. 

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue

Această încălcare secundară se întâmplă atunci când apar:

– gânduri de dorință,
– dorințe senzuale excesive,
– tot felul de pofte pentru lucruri ale simțurilor,
– gânduri de insatisfacție sau o stare de spirit care nu este niciodată satisfăcută,
– dorința de a fi respectați sau de a fi lăudați,
– dorința de avea bunuri,

și le permitem acestor gânduri să continue, nu încercăm să le oprim.

– Atunci când ne gândim: „Vai de mine, nu am suficient”. Vă mai amintiți de mantra „Om, am suficient, Ah Hung”. Ea poate fi un antidot la asemenea gânduri. 

– Atunci când râvnim după plăcerile simțurilor, poftim la ceva sau dorim pe cineva – gândul care ne ajută, este înțelegerea karmei și a vacuității. Și anume că plăcerea nu vine din afară. Nimeni nu ne poate aduce cu adevărat plăcerea sau să ne facă să suferim. Totul este o proiecție a minții noastre.

    Dacă dorim plăcere, trebuie să creăm cauzele ei. Și cum facem asta? Va trebui să le dăm altora ceea ce vor.

Și din nou, accentuăm faptul că acest jurământ nu spune că nu ar trebui să ne distrăm. Nu se spune asta. În budism nu există un astfel de jurământ.

Jurământul nu spune că este ceva rău în plăcere, ci el vine ca să prevină gândurile de dorință asociate cu ignoranța, care nu înțeleg de unde provine plăcerea. Acest jurământ este antidot la ignoranță.

Cum intensifică jurământul, generozitatea? Prin eliberarea de atașamente

Dacă primul jurământ a fost să oferim celor trei diamante, acum începem să ne eliberăm.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

Numărul trei este atunci când nu dăm respectul cuvenit cuiva care este mai în vârstă decât noi.

Vârstnic înseamnă cineva mai în vârstă decât noi ca Bodhisattva, cineva care și-a luat jurămintele înaintea noastră. Deci, oricine pe care îl întâlnim și care și-a luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră, este senior și în acest sens trebuie să-l respectăm. Acesta este modul în care ne exprimăm respectul față de jurăminte și față de influența lor asupra conștiinței celui care le practică.

Acesta este un ecou al jurămintelor Vinaya. Călugării dau întotdeauna respect călugărului senior, celui care este mai învârstă ca dată de luare a jurămintelor. Ei mereu întreabă: „Când ți-ai luat jurămintele?” Dacă întâlnesc un călugăr pe care nu îl cunosc, ei caută să se clarifice.

Lama Dvora povestește că se afla la o ceremonie tantrică și organizatorul i-a spus: „Cred că ai luat jurămintele înaintea mea. Tu vei conduce ceremonia”. Lama Dvora nu era sigură dacă trebuie să facă asta. Mai apoi s-a dovedit că bărbatul luase jurămintele înaintea Lamei Dvora. 

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Încălcarea se petrece atunci când cineva ne întreabă sincer ceva, și noi nu-i răspundem, îi ignorăm întrebarea. Dacă știm răspunsul, suntem obligați să-i răspundem.

Dacă cineva ne întrebă sincer ceva și nu încearcă să ne ironizeze sau să ne ridiculizeze, ci caută informație sau vrea să înțeleagă, atunci trebuie să-i răspundem.

     Ce legătură are cu generozitatea?
     ->  De a nu păstra informațiile doar pentru noi și să fim atenți la ceilalți.

Dacă au o întrebare care îi macină și vin la noi și noi îi putem ajuta, atunci va trebui să le răspundem. Nu putem să le ignorăm întrebarea, ci trebuie să le acordăm atenție.  Desigur că, dacă întrebarea nu este pusă sincer, putem decide că nu este cazul să-i răspundem.

    Motivația jurământului patru.

Cum încălcăm acest jurământ? 

– dacă urâm acea persoană,

– sau dacă ne este lene să-i răspundem,

– sau le dăm în mod intenționat un răspuns greșit, sau puțin greșit.

Așadar, dacă vine cineva și ne întreabă sincer și suntem capabil să le răspundem și nu le răspundem, sau nu le dăm un răspuns complet sau le dăm un răspuns greșit, pentru că nu ne place de el, sau din lene/indolență – atunci am comis infracțiunea.

    Situații de excepție

Există situații în care cineva pune o întrebare corectă și este posibil să știm răspunsul, dar, de exemplu, întrerupe cursul lecției de Dharma. Deci, îi vom spune: „Acum, nu. Nu acum”, dar nu facem asta din ură, sau din lene, pentru că știm că există un scop mai înalt la care ne-am angajat să-l atingem. Există situații în care nu putem răspunde la întrebare,

– pentru că în prezent suntem ocupați să facem o faptă bună, 

– sau ne-am obligat altcuiva. În această situație putem spune: „Te rog sună-mă și îți voi răspunde la întrebarea ta.” Deci, sunt situații în care nu este nevoie să facem lucrurile pe loc.

– sau suntem bolnavi,

– sau întrebarea provoacă distragerea atenției,

– sau vrem să dăm o lecție cuiva. Uneori, în cazul în care suntem profesori și vrem să-i dăm elevului o lecție, de exemplu, îi spunem: „Nu întreba în mijlocul lecției.”

– dacă persoana caută doar să găsească defecte, în acest caz nu ar trebui să se răspundă la întrebare, sau se poate spune ceva care să neutralizeze intenția rea, dar nu neapărat trebuie răspuns.

    Două forme de a încălca jurământul

Jurământul se poate încălca în două moduri: fie din lene, fie că nu ne place de persoană.

– cu afecțiune mentală sau

– fără afecțiune mentală.

În ambele cazuri se încalcă jurământul.

Elevul adresează profesorului o întrebare sinceră, profesorul știe răspunsul, dar nu răspunde le ea, deoarece ori nu vrea să abată atenția altora de la lecție, ori are un motiv întemeiat pentru care vrea să-i dea elevului o lecție. Când nu răspundem la întrebarea pusă, trebuie să avem un motiv întemeiat, și asta nu din cauza lenei sau pentru că nu ne place de cel care întreabă.

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Jurământul spune că nu trebuie să refuzăm invitația cuiva. Nu refuzăm din mândrie, din supărare sau lene. 

        Situații de excepție

Există situații speciale în care putem refuza invitația:

A. Suntem bolnavi,

B. Am primit deja invitația altcuiva la aceeași oră,

C. Sau este prea departe pentru noi ca să călătorim, deoarece pierdem multă vreme pe drum și nu facem Dharma între timp.

D. Sau este periculos să călătorim. Lama Dvora povestește că cineva a invitat-o să predea într-un anume loc și l-a întrebat pe Geshe Michael dacă poate să se ducă acolo, iar Geshe Michael i-a răspuns: „Numai dacă nu este periculos”.

E. Sau dacă bănuim că motivația celor care ne invită nu este bună.

F. Sau dacă ne va abate de la un act virtuos sau de la o activitate care este mai importantă.

Dacă cineva ne invită la cină și în același timp avem o lecție de Dharma, putem refuza cina, deoarece lecția Dharma este o activitate mult mai importantă.

Ca Bodhisattva, aspirăm să ajungem cât mai repede la iluminare pentru a-i aduce și pe ceilalți la iluminare, deoarece cu toți suferă. Pentru că fiecare clipă în Samsara, cum spune Lama Zopa, este o oroare. Încă nu vedem acest lucru atât de clar, dar cei care au trecut pragul puțin și ne privesc, spun: „Este îngrozitor.”

Toți acești oameni sunt loviți de karmele lor, de necazurile și ignoranța lor, plantând în permanență multe semințe de suferință. Şi orice clipă de suferință este oribilă.

Trebuie să ieșim de aici cât mai curând posibil, pentru a-i putea scoate și pe toți ceilalți de aici. De aceea toate celelalte activități sunt inutile în comparație cu așa ceva.

    Invitațiile sociale și vizitele la părinți

Întrebarea care se ridică este, ce putem face în cazul în care suntem invitați la diverse întâlniri sociale? În acest gen de situații putem merge și să stăm puțin, sau putem să refuzăm, dacă avem o justificare bună. 

Va trebui să învățăm să rezolvăm aceste dileme, pentru că situații ca acestea vor veni mereu. Va trebui să învățăm să alegem și să revenim mereu la motivația din spatele lucrurilor.

Și trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem toate acestea pentru că Buddha a spus, sau altcineva a spus, ci pentru că suntem Bodhisattva și dorim să ieșim și noi și toți ceilalți din suferință. Așadar ne gândim: Care este cel mai important lucru de făcut acum? Și împreună cu asta, va trebui să dăm răspuns invitației.

Lama Dvora spunea că atunci când i s-a născut nepoțica, a organizat o mică petrecere acasă, la care au fost invitate și măicuțe. Unele dintre ele au venit și altele nu. Lama Dvora povestește că nu s-a simțit jignită, deoarece și-a dat seama că cele care nu i-au onorat invitația, sigur au avut lucruri mai importante de făcut.

Părinții sunt o categorie diferită. Trebuie să ne respectăm părinții, și discuțiile cu ei nu vor fi niciodată inutile. Nu este nevoie să vorbim cu ei despre Dharma dacă nu sunt interesați de Dharma. Dar orice conversație cu părinții noștri este o mare binefacere, datorită respectului ce-l avem pentru ei. Aceasta este una dintre cele mai bune oportunități de a acumula binefaceri, cu excepția lecției de Dharma predată de Lama, care este cu mult mai mare. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

Jurământul numărul șase este încălcat, atunci când refuzăm să acceptăm bani sau cadouri care ni se dăruiesc cu sinceritate. Cineva ne oferă sincer, din toată inima, bani sau cadouri și noi refuzăm să le acceptăm.

Sună puțin ciudat, nu? Cine refuză cadouri? Dar să nu uităm că aceste jurăminte erau destinate călugărilor. Ei nu au nevoie să se ocupe de bani, sau să păstreze lucruri, ci trebuie să fie săraci. Ei nu vor lucruri materiale, deoarece acestea le distrag atenția. 

Acest jurământ este printre acele jurăminte Bodhisattva care sunt mai înalte decât cel al călugărilor. Dacă suntem un călugăr Bodhisattva și cineva vine și ne oferă bani, nu ar trebui să-l refuzăm, ci să luăm cadoul și să-l folosim pentru binele celorlalți.

    Situații de excepție

Există şi excepții:

A. Dacă știm că ne vom lega de cadou, ne vom atașa de el, adică știm că el ne incită pofta sau ne dezvoltă dependența/zgârcenia, atunci dacă nu suntem suficient de puternici pentru a rezista acestui impuls, putem să-l refuzăm.

B. A doua situație în care putem refuza cadourile și bani, este dacă credem că cel care ni le oferă va regreta că ni le-a dat. Dacă credem că dărnicia lui nu este deplină, îi putem spune: „Poate nu astăzi.” sau poate altceva frumos, dar nu luăm. Și acest lucru se întâmplă adesea, mai ales în relațiile dintre profesor și elev. De multe ori elevii vin, aud lucruri și devin teribil de entuziaști și oferă învățătorului munți și dealuri, dar încă nu au capacitatea de a dărui, generozitatea lor nu este suficient de dezvoltată. Elevul în entuziasmul său poate să-i ofere profesorului casa și apoi să regrete. Karma regretului nu este o karma bună. Profesorul poate spune: „Poate ar fi bine să mai așteptăm un pic.”

C. A treia situație în care ne este permis să refuzăm: dacă credem că lucrul care ni se dăruiește este furat. 

D. A patra situație, este dacă cel ce dăruiește va fi afectat într-un fel financiar. Se poate ca el să ne ofere din toată inima și să rămână sărac, deci nu luăm. Nu îl vom lăsa să rămână fără nimic. 

E. O altă situație în care putem să refuzăm este atunci când banii care ni se oferă erau deja meniți să servească unui alt scop. Dacă credem că se poate crea vreo problemă, putem refuza.

    7. A nu da Dharma celor care o doresc sau A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Jurământul numărul șapte este acela de a nu da Dharma celor care o doresc. Acesta ne reamintește de al doilea jurământ din jurămintele de bază. Diferența dintre ele este motivația. Acest jurământ de bază spune: a nu dărui Dharma, datorită sentimentelor de posesiune, sau de a o păstra pentru noi. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții sau că ne dă o senzație de superioritate.

    Motivația

Motivația acestui este diferită. Motivația aici este:

– Ori nu ne place de ei,

– Ori suntem leneși,

– Sau îi invidiem și nu vrem ca ei să știe prea multe,

– Sau avem resentimente față de ei, 

– Sau i-am neglijat. Ei au cerut, noi am spus „Bine.” și [apoi] nu am făcut-o.

Dacă nu am dat Dharma din motivele de mai sus, am comis o încălcare minoră, spre deosebire de motivația de posesiune a încălcării de bază.

Din nou, ideea este că practicăm perfecțiunea dăruirii, să dăruim inclusiv Dharma.

    Situații de excepție

Există și aici excepții, și ele sunt:

Dacă suntem bolnavi și nu putem să le predăm, atunci chiar dacă ni se cere să o facem, este în regulă să spunem „Acum sunt bolnav, nu pot să vă predau.”

Elevul poate veni să ceară Dharma, dar de fapt el caută doar cum să ne critice sau să găsească imperfecțiuni Dharmei. În acest caz putem refuza un astfel de student.

– Dacă elevii nu stau cum trebuie în timpul lecției: cască, se întind, în acest caz nu ar trebui să-i învățăm. Chiar dacă elevul este obosit, el trebuie să stea cum trebuie la lecția de Dharma. De ce este important acest lucru? Pentru că atunci când stăm plictisiți la lecția de Dharma, plantăm semințe. Odată cu actul, este înregistrată și nuanța lui, ceea ce înseamnă că plantăm atitudinea de a nu fi atent la Dharma, sau că Dharma nu este cel mai important lucru, iar rezultatul va fi că Dharma pentru noi își va pierde puterea.
Cu alte cuvinte, elevul ar trebui să aibă tot interesul de a sta frumos la lecția de Dharma, chiar dacă este obosit, și să depună toate eforturile pentru că el înțelege importanța karmică a acesteia. Trebuie să înțelegem că toate concesiile pe care le dorim, va trebui să le cerem de la doamna Karma, iar ea nu face concesii.
Este ca și cum am întreba gravitația „Oh, scuză-mă o clipă, nu am observat că mai era încă o treaptă aici!”. Lucrurile nu merg așa. Totul se înregistrează în mintea noastră, inclusiv atitudinea pe care o avem. Și asta se întoarce mai târziu asupra noastră.

–  Dacă credem că este prea devreme pentru ei, şi credem că nu sunt încă pregătiți, putem să le spunem frumos să mai aștepte.
Ken Rinpoche spunea: „Da, da, da. Poate mai târziu”. Deci, pot exista situații în care elevii îl roagă pe profesor să-i învețe, iar profesorul poate spune: „Nu acum, încă nu a venit timpul”.
Oamenii vin la Lama și uneori îl presează să predea. Ei îi spun: „Acum, vreau. Acum, vreau cea mai înaltă învățătură”.
Și într-o zi, Ken Rinpoche, săturat de faptul că oamenii veneau mereu să-l deranjeze cu cerințele lor, le-a spus: „Uite ce este, atunci când elevul ajunge la un anumit nivel, sunt obligat să-l ridic la nivelul următor. Aceasta este de datoria Lamei. Dacă elevul vine la Lama, și începe să se bazeze în mod corespunzător pe Lama, și îl servește cu devotament și așa mai departe, Lama își va asuma răspunderea și se va obliga să-l ajute pe elev să progreseze. Deci, să nu vă faceți griji de asta, pentru că atunci când veți ajunge acolo, nimeni nu mă va putea opri din a vă ajuta să progresați.” Deci trebuie să avem încredere în Lama pentru că el știe ce face. Putem să-l rugăm, este în regulă, dar nu trebuie presat. Dacă el spune „nu a venit timpul”, atunci va trebui să așteptăm.

– O altă situație în care nu putem da Dharma, este dacă credem că ea va speria oamenii. Am vorbit despre faptul că învățătura despre vacuitate poate speria oamenii.

– Nu vom transmite Dharma în cazul în care oamenii nu sunt cu adevărat interesați să asculte sau avem impresia că ei nu vor crede în asta, adică sunt afectați de Lokta . Am spus despre Lokta că ea este concepția greșită, și ca urmare a învățăturii, Lokta se poate agrava și mai mult, sau împotrivirea lor va crește și mai mult.

–  Sau dacă credem că oamenii nu sunt încă suficient de experimentați să le  încredințăm cunoștințele dharmice, deoarece ei ar putea să le răspândească altora fără ca ei înșiși să fie în stare de a-i verifica. Așa că trebuie să avem mare grijă.

Acestea sunt cele șapte jurăminte legate de generozitate.

Lecția 7b

Un scurt rezumat al jurămintelor secundare legate de generozitate

1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante în cele trei moduri de exprimare.

Cu trupul – ne prosternăm, cu vorba – spunem rugăciunea „Refugiul și dorința”, cu gândul – admirăm sau preamărim virtuțile lor minunate.

În acest caz scrie că acest lucru trebuie făcut cel puțin o dată pe zi. Cei care și-au luat jurămintele de refugiu deja fac asta de trei ori dimineața și de trei seara.

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

Este situația în care poftim sau ne dorim lucruri plăcute. Ea ne reflectă o minte nesatisfăcută, nemulțumită de ceea ce are. Acest jurământ ne spune ca atunci când ne surprindem, va trebui să ne oprim. Să nu lăsăm ca starea de spirit să continue. 

Trebuie să atragem atenția din nou că intenția nu este de a nu ne bucura. Este bine să ne bucurăm. Aici ne referim la dorința care vine din ignoranța care nu înțelege de unde vine plăcerea și poftește la lucrurile exterioare. Și o astfel de minte nesatisfăcută este contrară minții Bodhisattva care încearcă să dăruiască tot timpul.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră.

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Dacă suntem întrebați în mod sincer, datoria noastră este să răspundem cât mai complet, cu alte cuvinte este să luăm oamenii în serios. Deoarece un Bodhisattva lucrează pentru toate ființele și fiecare ființă este importantă pentru el.

Desigur că nu trebuie să fim de acord cu fiecare idee. Dar, va trebui să luăm în considerare ceea ce vine spre noi. 

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Dacă cineva ne invită să participăm la vreun eveniment, va trebui să acceptăm. Putem refuza invitația în cazul când avem motive întemeiate:

– dacă suntem bolnavi sau,
– dacă am fost deja invitați în altă parte în acel moment, sau
– este prea departe pentru a merge, sau
– este prea periculos de mers, sau
– bănuim că intenția lor nu este tocmai bună, sau
– a merge la eveniment ne împiedică să facem o acțiune de caritate și așa mai departe. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni, din lene sau datorită resentimentelor [noastre].

Cazul de excepție legat de acest jurământ este că în cazul în care bănuim că ne vom atașa de darul primit sau că ne va mări dorința, atunci putem să-l refuzăm, pentru a nu [ne] stârni o afecțiune mentală. Putem refuza cadoul dacă credem că cel care ni-l dă va regreta sau dacă considerăm că este furat, sau dacă îl va afecta financiar pe donator. Putem de asemenea refuza și în cazul în care darul era destinat unui alt scop sau credem că vom avea probleme dacă îl primim.

    7. A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Și din nou, revine întrebarea: Ce legătură are asta cu dăruirea? Bodhisattva nu va împiedica oamenii să primească învățăturile dharmice. El nu păstrează nimic doar pentru el însuși, el nu caută să se pună deasupra altora. Tot ceea ce are va împărți liber cu ceilalți.

Și aici există condiții importante în care nu putem preda Dharma. Aici, tema respectului față de profesor este critică. Respectul pentru profesor și respectul pentru Dharma sunt foarte importante. Dacă elevul nu respectă Dharma și nu îl respectă pe profesor, în aceste condiții i se permite profesorului să nu predea. Profesorul nu-și va închide inima față de ei, nu-i va judeca și va încerca să creeze condițiile cele mai bune pentru a preda Dharma.



            Jurămintele destinate dezvoltării perfecțiunii moralității

    8. A nu ajuta pe cei care au comis infracțiuni sau A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

În cazul în care întâlnim pe cineva care a păcătuit, sau care a comis o anume infracțiune, care și-a încălcat jurămintele, orice fel de păcat sau delict, pe cineva imoral, [în acest caz] încălcarea jurământului 8 este de a nu încerca să-l ajutăm. Nu încercăm a ne deschide inima față de el sau de a ajunge la el și a acționa pentru el.

     Motivația

Abaterea se întâmplă dacă ne abținem de la a-i ajuta:

– Pentru că suntem leneși,

– Pentru că: [noi] căutăm cum să-i rănim, fie din furie, sau pur și simplu îi ignorăm sau îi respingem în inima noastră. 

Un Bodhisattva nu judecă oamenii care au căzut, ci el caută să-i ajute. De ce face asta? Pentru că un Bodhisattva încearcă să ajute fiecare ființă, fără excepție.

Și dacă ne uităm la ceea ce fac toți Buddha, vedem că ei îi ajută și pe cei răi care se află în infern. Deci, Bodhisattva se antrenează pentru a fi un Buddha. El nu este instanța judecătorească pentru cei care păcătuiesc. Dimpotrivă, cei care au păcătuit merită compasiunea noastră și mai mult, pentru ei că și-au acumulat karma de a suferi. Așa că vom face tot posibilul să-i ajutăm.

    9. A acționa într-un mod care îi descurajează pe ceilalți de Dharma sau A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

Șirul de jurăminte prin care trecem acum este împotriva integrității morale. Ele se referă la legătura dintre jurămintele monastice și cele Bodhisattva, în locuri care ar putea fi interpretate ca contradictorii. Am vorbit într-o lecție trecută despre păcatele naturale, cum ar fi omorul și așa mai departe, iar altele pe care le-am numit interdicții care au fost date din anumite motive de către însuși Buddha. De exemplu, sunt interdicții care au fost date în scopul de a păstra părerea bună a oamenilor despre călugări, de a avea respect pentru Dharma și călugări și așa mai departe.

De exemplu, dacă oamenii știu că suntem budiști sau bodhisattva și mințim, atunci ei ar putea crede că budiștii sunt mai puțin sinceri. Aceasta se numește „protejarea credinței altora”. 

Deci, încălcarea jurământului nouă este atunci când nu sunt păstrate jurămintele stabilite în scopul de a face oamenii să respecte Dharma.

Așadar, indiferent dacă suntem călugăr sau nu, dacă facem ceva care poate provoca altora o opinie negativă asupra Dharmei și, ca urmare, îi descurajăm de Dharma și îi descurajăm să urmeze calea care i-ar putea ajuta, atunci am încălcat jurământul. 

    10. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

A acționa într-un mod care este mai puțin folositor celorlalți.

Ce înseamnă asta? Dacă în jurământul 9 s-a pus accentul pe diferența dintre încălcările naturale și interdicții, aici călugărul care se află și pe calea Mahayana se va comporta diferit decât un călugăr care nu este pe calea Mahayana.

Am dat ca exemplu utilizarea banilor, folosirea pânzei pentru robă. Dacă un călugăr are opțiunea de a primi bani sau cadouri și de a le folosi pentru alții, atunci el trebuie să treacă peste interdicția care-l împiedică să dețină bunuri. Deoarece este mai important să îi ajute pe ceilalți, cu toate că în Vinaya scrie că el nu poate să dețină bani, pânzeturi sau alte bunuri. Dacă unui călugăr care este pe calea Bodhisattva, i se oferă bani, bunuri sau donații pe care le poate folosi în beneficiul altora, va trebui să le accepte. Dacă el refuză să le accepte pentru că Vinaya spune altfel – atunci a încălcat acest jurământ. 

Acest jurământ pare să fie destinat numai călugărilor, dar el este valabil și pentru noi. Și noi vom fi puși în situații în care va trebui să alegem între a face ceva bun și a face ceva care este și mai bun. A alege între a acționa spre binele nostru sau a acționa în beneficiul multor persoane. Întotdeauna va trebui să alegem fapta care va aduce beneficiul maxim. Aceasta este o regulă foarte bună în cazul în care ezităm în alegerea lucrurilor bune pe care le putem face. 

Exemplu: Oare este de dorit să fie puse înregistrări Dharma pe Internet?

Acest subiect ridică multe semne de întrebare, deoarece oamenii pot reacționa negativ la aceste lucruri și în acest fel își acumulează karma negativă. În acest caz vor trebui puse în balanță beneficiile versus daune. Iar aici lumea decide diferit.

– Lama Dvora spunea: „Am ajuns la concluzia că beneficiul potențial este mult mai mare decât acest prejudiciu. Multă vreme, nu am pus înregistrările pe Internet tocmai din aceste motive. Acum am ajuns la concluzia că beneficiul va depăși daunele. Poate că s-a ajuns la o anumită maturitate”.

Mulți Lama au acționat diferit în această problemă.

Ken Rinpoche nu a pus nimic pe internet. El a mers mult mai departe. Nu a dat  înregistrările niciunui student. A fost înregistrat totul și un bibliotecar ținea toate înregistrările și nu le dădea la nimeni. Mai târziu, Ken Rinpoche a mai lăsat de la el și a spus: „Dacă ați fost prezenți la lecție, puteți primi înregistrările.” Și chiar după ce Ken Rinpoche a spus asta, dacă studentul mergea la bibliotecar – și el spunea „Nu”, așa rămânea.

Lama Art Engel permitea oamenilor să înregistreze. El a acceptat să fie puse lecțiile pe internet după douăzeci de ani în care a predat. Și asta pentru că oamenii i-au cerut.

Geshe Hla pune totul pe Internet, cu excepția studiilor secrete și yoga care include învățăturile secrete.

Fiecare profesor trebuie să cântărească ce este cel mai bine de făcut. Aceste jurăminte ne direcționează să acționăm astfel încât beneficiul adus celorlalți să fie maxim. Gândul unui Bodhisattva trebuie să fie tot timpul: „Cum pot să aduc cele mai multe binecuvântări și cum să minimalizez daunele.” Și nu întotdeauna este ușor să decidem și chiar dacă am greșit, este în regulă. Numai așa putem practica. Nu avem altă cale.

 

     Jurămintele ne antrenează pe calea spre iluminare

Jurămintele nu au fost date ca să ne fie nouă comod, ci au ca scop să ne antrenăm pentru a deveni un Buddha. Și cu siguranță vor fi situații care ne vor determina să ne simțim neplăcut.

Scopul lor este să ne ajute să depășim acele lucruri care ne opresc din a progresa pe cale, iar în aceste situații ne vom simți incomod, altfel n-am mai fi avut nevoie de jurăminte, și am fi fost deja Buddha.

Acolo unde simțim disconfort, este exact locul în care jurământul își face efectul. Acesta este exact locul în care începem să ne schimbăm dependențele și obiceiurile și modul în care ne creăm Samsara pentru noi înșine. Jurămintele vor atinge punctele noastre nevralgice, nu va fi ușor, dar asta face parte din joc. Jurămintele ne vor scoate din Samsara. Orice altceva ne va afunda și mai mult în Samsara.

Și de fiecare dată va fi mai ușor. Va trebui să ne păstrăm tot timpul intențiile noastre bune și scopul pur, iar abilitățile vor trebui să se dezvolte.

    11. A refuza să încalci unul dintre primele jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.

Jurământul unsprezece se referă la primele șapte jurăminte Pratimoksha, cele legate de corp și de vorbire. Cele legate de corp sunt omorul, furtul și adulterul, iar cele legate de vorbire sunt minciuna, dezbinarea, vorba dură şi vorba fără rost. Fără ultimele trei jurăminte legate de minte [de gânduri].

Acest jurământ spune că dacă nu încălcăm unul dintre cele șapte jurăminte de eliberare atunci când o circumstanță extraordinară o cere, atunci ne-am încălcat jurămintele Bodhisattva.

    Exemplu

Aici avem celebrul exemplu dat de Buddha care naviga pe o corabie. Pe acea corabie se spune că se afla un om care punea la cale să ucidă cinci sute de persoane care se aflau pe acel vas. Pentru faptul că Buddha putea citi mințile oamenilor se duse și-l omorî. Buddha făcu asta datorită marii lui compasiuni față de cel care plănuia crima pentru ca acesta să nu acumuleze karma uciderii celor cinci sute de oameni. 

    Cine are voie să încalce jurămintele Pratimoksha?

Deoarece ne aflăm aici într-un loc foarte periculos, pentru că acest jurământ spune că în anumite condiții trebuie să încălcăm jurămintele Pratimoksha, va trebui să vorbim puțin despre asta, [să detaliem] deoarece este important.

Cine poate face asta? Ken Rinpoche spune:

• El trebuie să fie deja un Bodhisattva de milioane de vieți, să fie deja un Bodhisattva foarte avansat.

• Care a ajuns la perfecțiune în practica sa.

• Are înțelegeri profunde extraordinare. El poate citi mintea altora.

• El o are Maha Karuna. Ce este Maha Karuna? Mare compasiune. El practic vede toate ființele ca pe propriii săi copii. Are bodhichitta.

• El vede clar că nu există altă cale decât să încalce unul dintre cele șapte jurăminte Pratimoksha.

• Și bineînțeles că nu este suficient să fie doar o persoană care a urcat pe calea Mahayana. Asta nu-i dă nici un drept să încalce jurămintele Pratimoksha. Numărul unsprezece se aplică numai oamenilor foarte, foarte avansați pe cale și dacă nu suntem o astfel de persoană, atunci acest jurământ nu ni se aplică în acest moment.

• Ken Rinpoche a mai adăugat: „Pentru ca cineva să-și poată permită să facă un astfel de act, el trebuie să aibă puterea de a lua conștiința persoanei pe care o ucide și să o ridice la un nivel cu mult mai înalt decât nivelul existenței umane”.

Pe scurt, acest jurământ se aplică numai dacă „intrăm” în această categorie. 

    În compasiunea sa, un bodhisattva este pregătit în mod conștient să poarte karma actului făcut.

Dacă suntem mai puțin decât un Buddha, în această situație vom acumula o cantitate anume de karmă. Datorită marii compasiuni beneficiul adus va fi cu mult mai mare decât răul produs, dar există și rău.

Deci, un Bodhisattva, care face așa ceva, este conștient că de pe urma faptei acumulează karma negativă și că va trebui să plătească pentru asta și să sufere din cauza ei. Compasiunea și înțelepciunea lui sunt atât de mari, încât este gata să ia asupra lui toate consecințele.

În textele budiste sunt date tot felul de exemple, unul dintre ele este cazul când cineva a omorât multe entități sfinte, multă vreme. Această persoană a acumulat deja o karmă îngrozitoare, așa că poate a venit momentul să fie oprit. Cel care își asumă răspunderea să-l ucidă pe criminal, ar trebui să fie gata să meargă în infern ca urmare a faptei lui. Adică, compasiunea lui trebuie să fie atât de mare încât este gata să coboare în infern pentru asta. Pentru că dacă suntem un criminal, asta oricum se va întâmpla. Dar dacă nu avem o astfel de compasiune, atunci nu ne-a venit încă timpul să încălcăm acest jurământ.

Mai există și un alt aspect aici. Este clar că persoana care va ucide, de exemplu pe cei cinci sute de oameni de pe navă, va acumula o karma oribilă, iar Bodhisattva încearcă să-l salveze de această karmă. În schimb, potențialele victime ale aceluiași criminal sunt în procesul în care karma rodește pentru ele, iar capacitatea unui Bodhisattva de a lua această karmă este foarte limitată.

Există multe povești în literatura budistă despre acest lucru.

Pe vremea lui Buddha, se spune că tribul său a fost atacat de un alt trib, iar oamenii lui erau pe cale de a fi exterminați. Unul dintre discipolii credincioși ai lui Buddha, care era el însuși capabil să facă minuni, adună câțiva copii din trib și îi ascunse într-un loc în aproprierea  lui Buddha pentru a-i salva de ucigași. Se povestește că mulți oameni alergară să-și găsească protecție în Buddha, dar cu toții au fost omorâți, iar după ce trecu această tragedie, constatară că și copiii ascunși acolo au murit ei singuri.

Toate acestea ilustrează faptul că Buddha sau Bodhisattva nu pot întotdeauna să îndepărteze karma care este deja în curs de maturare, dar față de ucigaș ei pot să-l împiedice să-și acumuleze karma teribilă.

Trebuie să reținem faptul că atunci când privim la o situație cu ochii noștri normali, ochi care nu înțeleg bine karma și cauzalitatea, deciziile noastre vor fi de obicei greșite. Iar această poveste, de exemplu, ne demonstrează înțelegerea profundă pe care o are un Bodhisattva.

Întrebarea care se ridică este: Oare suferința noastră nu este suficientă? De ce să mai luăm și suferința altora asupra noastră? 

Răspunsul este că putem dori să luăm suferința celuilalt, dar nu putem să suferim în locul lui. Dacă copilul nostru, pe care îl iubim cu adevărat, își rupe piciorul, ne putem identifica cu durerea lui, dar nu ne va durea în aceeași măsură cum îl doare pe el. A ne identifica cu suferința și cu dorința de a lua suferința nu este același lucru. Dar, dorința noastră de a-i scoate pe ceilalți din suferință este cea care va aduce binecuvântarea și lor și nouă. Voința noastră de a lua suferința este exact ceea ce ne produce fericirea, extazul. Ea seamănă puțin cu asistenta medicală plină de compasiune care are grijă de pacienții grav bolnavi și îi vede cum suferă, și dorește să-i ajute, și inima ei se deschide. Când inima i s-a deschis – nu mai este suferință. Este altceva. Compasiunea nu este suferință.

    Detalii suplimentare ale situațiilor care necesită încălcarea
                                    jurămintelor de eliberare

Am vorbit până acum despre situațiile ieșite din comun în care Bodhisattva trebuie să încalce unul dintre jurămintele Pratimoksha, dacă situația îl obligă.

Pe de altă parte, există detalii cu privire la:

    • Pe cine este permis să omori,

    • De la cine este permis să furi,

    • Pe cine este permis să minți. 

   • De exemplu, sunt detalii cu privire la când este permis unui călugăr să aibă contact sexual, fapt care este interzis călugărilor. Sau dacă cineva amenință că se sinucide, mai întâi el va trebui să-și înapoieze roba.

Aici avem o poveste frumoasă despre mama maeștrilor Vasubandhu și Asanga. Se spune că pe vremea când era călugăriță ar fi avut viziunea că, dacă ar avea fii, atunci vor fi mari înțelepți ai vremi. Ea și-a înapoiat roba și a născut doi fii.

   • Pe lista celor șapte, există vorba care scindează, care separă. Când este permis cuiva să se angajeze în astfel de discuții? Niciodată. Pentru că se va întoarce rău asupra lui.

Dar, există aici o situație de excepție: dacă vedem că un profesor este șarlatan și face mare rău elevilor săi, iar noi suntem un Bodhisattva foarte înalt, care poate vedea cu adevărat lucrurile corect, care are Pramana – atunci ne este permis să separăm elevii de profesorul lor. În acest caz chiar este necesar să facem asta cu multă, multă compasiune. Față de cine? Față de profesorul șarlatan. Nu avem voie sub nicio formă să-l judecăm pe acesta, ci doar să-l iubim. Trebuie sa fim cu multă băgare de seamă la asta.


    Controversele dintre marii Lama?

Trebuie să fim atenți atunci când vedem discuții în contradictoriu între înalți profesori spirituali.

Prima reacție pe care o au unii oamenii este: „Bine, nu înțeleg, nu mă bag”. Cineva s-a exprimat: „Nu-mi vâr capul între doi munții înalți”. Această atitudine este cea adecvată, pentru că nu înțelegem cu adevărat ce se întâmplă. De multe ori, marii Lama a căror compasiune și înțelepciune este profundă, au obiective cu mult mai mari și mai importante, care sunt atinse în așa fel încât, aparent, par ca dispute.

Lama Dvora ne dă ca exemplu pe Geshe Michael care a lucrat odată într-o companie de diamante. Pe vremea aceea el era responsabil de cumpărarea diamantelor. Compania cumpăra diamante pe care le trimiteau la diferiți producători de bijuterii. Geshe Michael povestea despre un producător de bijuterii, numit BBB, trei B, care era foarte prestigios. Acest producător lucra cu cele mai curate și mai mari diamante. Pe de altă parte, în America există o rețea în toate mall-urile numită Zales, care face comerț cu diamante de calitate mai mică.

Și într-o zi vede un pachet destinat lui BBB, iar cine făcuse livrarea scrise-se adresa lui Zales. Și Zales era tot o companie de diamante. Compania închise toate porțile, se luară măsurile de siguranță – ceva se întâmplă aici, cineva delapidează. Se pornește ancheta. Ce se întâmplase? Adresa BBB și adresa Zales erau aceeași adresă, aceeași companie. Și asta doar pentru a stârni interesul publicului. Este ceea ce fac comercianții. Ei ne pun să alegem. Vrei asta sau asta? Iar a treia opțiune rămâne că nu dorim nici un nici alta. 

Deci nu știm ce fac marii Lama atunci când se dispută între ei. Între tibetani există tot felul de controverse cu privire la practici diferite. Nu știm ce se întâmplă. Deci trebuie să rămânem cu mintea pură.

• Vorba dură, tăioasă. Dacă acesta este singurul mod de a opri pe cineva să facă rău altcuiva, atunci acest lucru trebuie făcut.

• Vorba fără sens. Există situații în care discuțiile fără conținut este lucrul cel mai potrivit, discuțiile cu părinții, cu bolnavii, cu cei în doliu. Sau pot fi situații în care trebuie să-i bucurăm pe oameni.

    A păstra jurământul în sensul cel mai înalt

Așadar, acest jurământ care poate încălca cele șapte jurăminte Pratimoksha este periculos. Este interesant faptul că jurămintele Bodhisattva includ un astfel de jurământ și că există situații în care trebuie să încălcăm pe una dintre cele șapte.

Aici aș dori să adaug un comentariu făcut de Geshe Michael Roach. El spunea că în situații de genul acesta, pare că am încălca un jurământ inferior pentru unul mai înalt. El continuă: „Voi nu-l încălcați cu adevărat, ci îl mențineți la nivelul său superior, îi păstrați sensul lui înalt, care aduce multă binecuvântare oamenilor.”

    De ce acest jurământ nu se aplică ultimelor trei jurăminte de eliberare?

Pentru că nu există niciun motiv care să poată justifica încălcarea celor trei jurăminte legate de gând. Nu există niciun motiv să începem deodată să adoptăm o concepție greșită sau să ne gândim cu lăcomie la lucruri. Acest gând ar trebui să rămână întotdeauna pur. 

    Cum trebuie urmărit acest jurământ în carnețel?

Este bine să urmărim toate aceste jurăminte cu ajutorul carnețelului, pentru că în acest fel le vom cunoaște pe toate. Și cine știe, poate într-o zi vom ajunge la acest nivel de jurământ.

Când ajungem la acest jurământ în carnețel va trebui să ne uităm la cât de aproape am fost de a încălca jurămintele Pratimoksha și care au fost motivele noastre. Să spunem că am mințit, de exemplu. Nu există niciodată vreun motiv să mințim. După cum știm doamna karma nu se odihnește niciodată, ea înregistrează ceea ce spunem. Dacă știm că am spus o minciună, de fapt ne-am auzit pe noi spunând-o, lucru care ne va provoca în viitor suferință. Acesta este nivelul la care ne aflăm deocamdată și nu vorbim încă despre ființe. Dacă acumulăm karmă negativă, acest lucru ne va opri din calea spre iluminare și de a putea ajuta ființele în mod suprem. Așadar, trebuie să găsim o cale de a nu minți și nici de a-l răni pe celălalt.

Lama Dvora povestește despre unul dintre primii ei profesorii, Ram Das, care locuise într-un Ashram, în India, unde se afla guru său. El își iubea guru foarte mult, având mult respect și admirație față de acesta. La ashram începură să vină și alte persoane care doreau să fie și ei alături de acest guru. Guru îi spuse lui Ram Das: „Trebuie să înveți să iubești pe toți acești oameni”, iar Ram Das îi răspunse „Ei bine, voi merge și voi învăța să iubesc pe toți acești oameni”.

El începu să se uite la persoanele care veneau și văzu că erau niște escroci și mincinoși și îi judeca tot timpul. Își spuse atunci în sine: „Cum pot eu să nu-i judec? Unul se poartă așa, altul face lucruri oribile, cum pot eu să-i iubesc?”. Se duse la Lama și îi spuse: „Eu văd toate aceste lucruri și nu pot minți”. Guru îi răspunse: „Îți dau acum o nouă îndrumare. Spune adevărul și iubește-i pe toți. Nu trebuie să minți, și va trebui să-i iubești pe toți.”

Jurămintele ne vor pune în acest loc unde va trebui să transcendem.

    12. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

Numărul doisprezece vorbește despre formele de trai. Să ne amintim că suntem încă la grupul de jurăminte asociate moralității. Așadar, numărul doisprezece vorbește despre faptul că dacă suntem preocupați de mijloacele de trai, comitem o infracțiune. Aici nu este vorba despre profesii specifice, ci despre tipurile de comportament în modul în care muncim.

             • De exemplu, dacă pretindem că suntem un sfânt, în speranța că oamenii ne vor oferi lucruri, se numește în tibetană:

 Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.

• Dacă munca noastră presupune flatarea, lingușirea. În limba tibetană se spune:

• Dacă locul de muncă presupune să folosim aluzii, să batem tot felul de apropo-uri pentru a atrage oamenii. Nu mințim, dar facem aluzii. Se numește în tibetană:



• Hărțuirea – dacă trebuie să hărțuim oameni pentru a ne câștiga traiul, de a folosi forța pentru a scoate lucruri de la ei sau cerem ceva ce nu intenționează să ni-l dea. Se numește:

• Folosirea ispitelor: dă ceva mic în speranța de a primi ceva mare înapoi. Se numește:

• Sau dacă trebuie să rănim pe cineva ca să trăim.
De exemplu, măcelarul, pescarul, comerciantul de băuturi alcoolice sau traficantul de animale. Pentru un Bodhisattva comerțul cu animale este o infracțiune.
Tranzacționarea mătăsii este o infracțiune. În producția de mătase, viermii sunt omorâți. Toate gogoșile de mătase se bagă în apă clocotită și apoi este produsă mătasea. Atunci când folosim mătasea contribuim la acest lucru.

Maestrul Buddhabhadra discută astfel de cazuri și menționează:

    – Comercializarea alcoolului,
    – A armelor,
    – A mătăsii,
    – A animalelor,
    – A săpa solul sau a ara pământul fără nicio preocupare pentru viețuitoarele care locuiesc acolo și altele asemenea.

Pe scurt, orice ocupație care rănește pe ceilalți.

    Situații de excepție

De exemplu, dacă avem o meserie care se ocupă cu astfel de lucruri și facem eforturi pentru a ieși din ea, dar încă nu am reușit, atunci jurământul nu este încă încălcat. Aici este dat exemplul femeii care se ocupă de prostituție. Care este problema prostituției? Ea ispitește oamenii. Ea își dă seama că nu este bine și se luptă să iasă din această situație, și nu reușește să iasă încă din ea – nu a comis infracțiunea. Deci, trebuie depuse eforturi pentru a ieși din situația respectivă și, bineînțeles, dacă ajutăm pe cineva să iasă din această situație, acumulăm multe binefaceri.


    13. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

Acest jurământ se referă la modul de comportament care este sălbatec, nesăbuit, frivol sau nechibzuit. Aici ne referim la petrecerile desfrânate sau lucruri de genul acesta.

Călugărilor, în general, nu li se permite să danseze sau să cânte, deoarece le deranjează meditația. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu dansul sau muzica în sine, dar ele tulbură meditația.

Călugării din Hinayana, a căror practică spirituală este să meargă în pădure, în liniște, și să se scufunde adânc în meditație, să ajungă la concentrare profundă – orice astfel de comportament îi va scoate din meditație.

Dar chiar și cei care nu sunt călugări, acest jurământ se referă la situații în care aceștia se comportă nesăbuit și atunci nu păstrează moralitatea. Această lege include toate prostiile care se fac de dragul prostiilor. Deja nu mai putem face asta.

    Situații de excepție

    • Dacă depunem efort pentru a opri un astfel de comportament,

    • Uneori este indicat să facem ceva glumeț pentru a ajuta pe cineva care este în doliu, de exemplu.

    • Clovnii care vin în spitale și îi fac pe bolnavi să râdă, este o cauză bună.

   • Dacă folosim mijloace teatrale pentru a feri pe cineva de rău – asta este bine. Deci, aceasta este o bună utilizare a mijloacelor teatrale.

    • Sau pentru a crea un mediu mai bun,

    • Sau pentru a atrage oamenii spre Dharma, este în regulă.

   • Și la noi, se spune: Doar dacă Lama ne permite. De multe ori, când este util practicii, atunci Lama va permite. Se organizează petreceri și încă ce petreceri.

Nu este nimic rău în a râde. Dimpotrivă, râsul este minunat. Putem vedea călugării cum râd, pe Dalai Lama care râde și râde. Nu este nicio problemă cu umorul și el este minunat. Aici vorbim de a te prosti de dragul prostiei.

Nu este nimic rău în a râde sau în a ne juca și așa mai departe – din contră. Ideea este să nu ne punem în situații în care ne comportăm necugetat sau nu suntem conștienți de ceea ce facem, în care să încălcăm jurămintele și ca urmare să lăsăm o impresie greșită altora.

    14. A crede că Bodhisattva amână intenționat realizarea Nirvanei.

O regulă foarte importantă. În cazul în care mergem la cei care practică Mahayana pentru a deveni un Bodhisattva și le spunem că Bodhisattva trebuie să amâne realizarea Nirvanei pentru a ajuta oamenii în Samsara, am încălcat jurământul.

Acest jurământ combate greșeala frecventă care spune: „Un Bodhisattva, chiar dacă poate ajunge la Nirvana, respinge în mod deliberat acest lucru, numai ca să poată ajuta ființele din Samasara.” Nu este deloc adevărat. Deoarece Bodhisattva caută permanent să ajute oamenii din Samsara, iar el caută modul cel mai rapid de a ajuta oamenii din Samsara, iar cel mai bun mod este să ajungă la iluminarea lui Buddha.

Deci, cu siguranță, este contrar scopurilor unui Bodhisattva de a încerca într-un fel să-și amâne iluminarea; de a nu ajunge la fericirea maximă, pentru că asta [=amânarea] va ajuta cuiva. Adevărul este că Bodhisattva caută iluminarea deplină și nu va merge la Nirvana pe care o numim „inferioară” care este numai pentru el însuși. Iar când Bodhisattva ajunge la acel nivel înalt în care poate trece la Nirvana inferioară, el va continua să practice pentru a atinge iluminarea completă.

Dar dacă venim la cineva și îi spunem că Bodhisattva nu aspiră la Nirvana – este o eroare. Îl înșelăm.

Ce face cel ajuns la iluminare? El apare în Samsara. Această entitate iluminată poate produce un număr infinit de replici [ale sale] care îi pot ajuta pe ceilalți. Toți Buddha se manifestă permanent pentru a ajuta ființele din Samsara. Ei nu le vor abandona niciodată.

De fapt, textele budiste spun că toți Buddha se prefac că se nasc în ciclul suferinței. Spre deosebire de ființele obișnuite, care sunt nevoite să se nască în ciclul suferinței din cauza karmei și a afecțiunilor mentale, Buddha aleg voit să facă acest lucru, și o fac cu bucurie datorită compasiunii lor sfinte, din dorința de nestrămutat de a-i ajuta pe ceilalți.

Și cel mai bun mod de a ajuta toate ființele este să ajungem mai întâi la iluminare și apoi le vom putea ajuta în modul suprem.

Cum ajungem mai întâi la iluminare? Prin a aspira să-i aducem pe toți la iluminare. 

    15. A nu acționa pentru a stăvili zvonurile care ne defăimează sau calomniile

Încălcarea acestui jurământ se face în cazul în care nu facem nimic ca să stopăm zvonurile calomnioase despre noi.

Datorită faptului că suntem un Bodhisattva, iar cineva începe să ne defăimeze, să ne vorbească de rău sau ne calomnieze, indiferent dacă defăimarea este corectă sau greșită, ne va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți. Rolul nostru este să stăvilim aceste calomnii sau orice altceva care să determine oameni să se îndoiască de capacitatea noastră de a-i ajuta.

Rolul nostru ca mare Bodhisattva plin de compasiune este să stăm în fața acestor situații, să le clarificăm și să le oprim.

Dacă suntem într-adevăr un Bodhisattva, defăimarea nu poate sta în picioare, iar oamenii pur și simplu nu înțeleg ceea ce facem. Se poate că ne-am poticnit, iar oamenii găsesc să facă caz din asta și încep să ne denigreze. Chiar și atunci, acest lucru ne afectează capacitatea de a ajuta în continuare oamenii, iar sarcina noastră este de a-i opri. Și asta, nu datorită faptului că numele nostru este în joc, ci datorită capacității noastre de a-i ajuta pe ceilalți.

În aceste cazuri va trebui să clarificăm problema și să reducem daunele, în caz contrar, abilitățile noastre vor fi afectate. Așadar, poate că este momentul să mărturisim „Da, corect, m-am împiedicat.” și asta este. Vom căuta să oprim răul sau acest val potrivnic care ne împiedică să lucrăm. Este posibil să nu reușim întotdeauna, dar funcția noastră este să încercăm.

Și uneori cu cât vorbim mai mult, cu atât facem mai mult rău decât bine, deoarece oamenii se concentrează pe ceva care este proiecția lor negativă și, ca urmare, provoacă și mai multe daune.

Cel mai bun mod este să facem cât mai mult bine în lume.

    16. A evita folosirea de măsuri drastice atunci când este timpul să facem acest lucru.

Șaisprezece este, de asemenea, un jurământ foarte interesant. Încălcarea acestuia se face în situația în care noi ca Bodhisattva, ar trebui să ajutăm pe cineva folosind mijloace drastice – să țipăm la cineva sau să îndepărtăm pe cineva – și noi [să] nu facem [acel lucru].

Acest jurământ este foarte neplăcut pentru noi și este dificil să-l implementăm. Dacă este singurul mijloc de a forța pe cineva să se oprească, atunci va trebui să o facem. Și dacă evităm în aceste momente, pentru că ne temem sau ne este neplăcut sau că nu suntem de acord, sau din orice alte considerente și nu-l ajutăm, atunci infracțiunea este comisă.

Cântecul unui Bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință, să o înceteze.

Lecția 6 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 

Încălcarea, păstrarea și restabilirea jurămintelor de bază

Subiectul lecției numărul șase este: Cum încălcăm, păstrăm și restabilim jurămintele. În lecția următoare, vom reveni la jurămintele secundare.

Rezultatele încălcării jurământului

După cum am spus, dacă jurămintele au fost încălcate – ele pot fi luate din nou. Jurămintele Bodhisattva le putem lua din nou și din nou. Dar dacă încălcarea a fost gravă, așa cum vă voi descrie imediat, atunci nu merită să mai facem acest lucru, deoarece Scripturile spun că nu vom mai putea ajunge la perceperea vacuității în această viață. Karma este atât de grea, karma ruperii acestor jurăminte este foarte grea, deoarece binecuvântarea/virtutea lor este foarte de mare.

Gradul de severitate a karmei încălcării jurământului este proporțional cu gradul de binecuvântare pe care aceste jurăminte ni le aduc nouă și altora.

    1. Dacă jurământul a fost sever încălcat, după cum s-a menționat, acest fapt va împiedica perceperea vacuității în această viață, ceea ce este un mare păcat pentru că nu se va mai putea ajunge la iluminare, dar se poate întâmpla într-o altă viață.
    2. Dacă am acumulat deja suficiente binefaceri de a ne ridica la nivelul următor spiritual, acest proces va fi oprit prin ruperea jurământului.

Deci concluzia din tot ce am spus este că, cu toate că putem să luăm jurămintele din nou, încălcarea lor va avea consecințe.

Există sutre care spun că ruperea jurământului creează o barieră pentru a întâlni Dharma într-o viață viitoare. Alții merg mai departe și spun că aceasta taie de la rădăcină binefacerile despre care am vorbit puțin în cursul 5.

Je Tsongkapa nu merge atât de departe; El spune că doar că ne va opri din a mai ajunge la realizări spirituale.

Acesta este bățul. Morcovul este dificultatea de a încălca jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece, deoarece pentru a  le încălca va trebui să muncim din greu. 


    Cele patru lanțuri

Shi = patru.
Kun tri = lanț, legătură. Lanțurile care ne leagă de suferință.

Așadar, Kun tri Shi înseamnă cele patru afecțiuni mentale necesare pentru a încălca complet jurămintele de bază. Le vom numi cele patru lanțuri sau cele patru sentimente care ne înlănțuie. 

Abhidharma Kosha enumeră mai mult de patru. Noi vom trece peste aceste patru și mai târziu vom trece și peste ceea ce spune Abhidharma Kosha.

1. Nu consideri că faci rău. Nu considerăm că ceea ce facem  este o încălcare sau nu vedem fapta ca fiind o încălcare.

Nye = rău. Am avut cuvântul în Nyeje = abateri secundare.
Mik înseamnă gând sau obiectul gândului.
Mi este un cuvânt de negație.
Ta  =  a vedea.

Deci, Nyemik mita înseamnă a nu vedea fapta ca fiind ceva rău.

Facem o infracțiune și nu ne dăm seama că am comis o infracțiune. Nu credem că am făcut ceva în neregulă.

Așadar, aceasta este prima afecțiune mentală care trebuie să fie prezentă pentru ca încălcarea să se întâmple. De exemplu, luăm ceva de cele trei diamante și credem că este în regulă. Nu vedem nici un rău în asta. Sau, intrăm într-o clădire, furăm ofrandele de pe altar și ieșim afară. Je Tsongkapa spunea: Dacă timp de un sfert de oră, ne-am gândit chiar și pentru o clipă „Oh, poate nu este bine ce-am făcut”, atunci nu am încălcat jurământul. Nu am comis complet infracțiunea. Deci, săvârșim fapta cu convingerea deplină că nu este nimic greșit în ceea ce facem.

    2. Nu dorești să încetezi.

Chu înseamnă a face.
Do = a dori, a vrea.
Ma = cuvânt de negație.
Lok = greșit, rău.
Ma lok = a nu opri, a nu înceta.

Deci, Chu Do Malok înseamnă a nu dori să încetăm fapta sau că suntem dispuși s-o repetăm.

Dacă nu am avut nici un moment de remușcare – atunci am comis infracțiunea complet.

    Un exemplu din Vinaya

În Vinaya se dă ca exemplul situația în care un călugăr i s-a aprins dorința după ceva. Se spune că dacă el are doar un moment de remușcare pentru pasiunea lui, atunci nu a comis o încălcare completă. Dacă pentru un moment, el s-a gândit că poate este greșit ce face și își spune :„Oh, este greșit, trebuie să mă opresc”, dar nu se poate opri; Deci, chiar dacă numai s-a gândit la asta, nu a făcut o încălcare completă, pentru că înțelege ce este corect și ce este greșit.

Nu este asta prea îngăduitor?! Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva au fost date unui Bodhisattva de către ceilalți Bodhisattva care sunt plini de compasiune pentru noi.

    3. Ești dispus să repeți. 

Gang gu = a ne bucura, a ne place, aici are sensul de ne place să facem fapta.   

Deci, se merge în funcție de gradul de severitate:

– Nu crezi că este greșit,
– Ești dispus să o repeți din nou,
– Și chiar îți place să o faci.

Prin urmare, dacă am făcut 1 și 2 (primele 2 condiţii), dar nu ne-am bucurat că le facem, înseamnă că nu am încălcat grav.

    4. Fără considerație și rușine.

Ngotsa = rușine, jenă, dar nu este tocmai rușine. Există acest aspect al rușinii.

Ngotsa este atunci când evităm să săvârșim o faptă deoarece ne este rușine de noi înșine. Este mai mult din respectul meu de sine. Deci, Ngotsa este sentimentul care ne împiedică să comitem infracțiunea datorită respectului față de noi înșine: “Nu fac așa ceva pentru că nu mă reprezintă.”

Trelyu este același sentiment similar, dar față de ceilalți: “Ce vor crede alții despre mine dacă mă văd făcând așa ceva și ce vor crede despre Dharma care o reprezint, dacă fac fapta și mă mai și declar budist.”

Încălcarea unui jurământ de bază trebuie să fie însoțită de cele patru lanțuri…

Deci, pentru ca o infracțiune să fie completă, Ngotsa și Trelyu nu sunt necesare să fie prezente.

Pentru ca încălcarea să fie gravă ar trebui să săvârșim fapta cu multă răutate:

    – Cred că este în regulă,
    – Sunt dispus s-o repet,
    – Îmi place s-o fac,
    – Și nu-mi pasă nici de mine și nici de ceilalți.

Deci acestea sunt cele patru lanțuri. De ce lanțuri? Pentru că ele ne înlănțuie puternic de Samsara și ne vor provoca multe suferințe.

V-am promis că vă voi spune ce apare în Abhidharma Kosha. În Abhidharma Kosha se face referință la mai mult de patru lanțuri. Au fost adăugate zgârcenia, supărarea, precum și lâncezeala, somnolența, dar nu vom intra în toate acestea. 

Ce se întâmplă dacă am încălcat grav unul dintre jurămintele de bază? Am pierdut jurămintele Bodhisattva. Ceea ce este o mare pată în conștiința noastră.

Toate cele patru lanțuri trebuie să fie prezente în toate jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece.

Cele șaisprezece din optsprezece sunt foarte greu de rupt. Din păcate, nouă și optsprezece sunt ușor de încălcat.

Există povestea lui Aryadeva, considerat un mare Bodhisattva. Se spune că un demon și-a luat înfățișarea de om și a apărut în fața lui Aryadeva. Demonul i-a cerut maestrului să-i dea ochiul. Bineînțeles, Aryadeva fiind un mare Bodhisattva și-a oferit ochiul demonului. Demonul aruncă ochiul pe pământ și-l zdrobi în picioare. Aryadeva se gândi: „Dacă oamenii sunt așa, nu am de ce să-i ajut. Nu voi ajuta astfel de oameni”. Se spune că în acel moment și-a încălcat jurământul, la a renunța la dorința de iluminare. Și s-a gândit așa numai o clipă. Ulterior și-a regretat gândul, dar cu toate acestea fapta a fost considerată o încălcare.

Așadar, chiar și un mare sfânt ca Aryadeva a putut comite o infracțiune, deci să nu disperăm. Calea spre iluminare este lungă. 

Întrebarea este, în ceea ce privește renunțarea la aspirația spre iluminare: Nu trebuie oare să fie mai mult decât un gând pentru a încălca jurământul? 

Este suficient să existe un gând conștient în care îmi spun: „Nu voi practica aspirația spre iluminare. Renunț la dorința mea de a salva toate ființele.” Când spunem, facem sau gândim la așa ceva, fapta este înregistrată în curentul nostru de conștiință și în viitor este ceea ce va rodi.

Când cineva se enervează, dovedește faptul că nu a integrat încă înțelegerea karmei și a vacuității. Suntem cu toții în aceeași barcă, de aceea suntem încă în Samsara. Nu la asta ne referim, ci la cel care se ridică și spune: „Tot ce spui tu sunt prostii, nu este adevărat că, dacă mint acum, nu-mi va fi bine în viitor. Nu este adevărat.”  Eu cunosc oameni care spun asta, și probabil știți și voi.


    Niveluri diferite de încălcare a jurămintelor

În continuare vom intra în subiectul legat de nivelurile diferite de încălcare a jurămintelor de bază/primare. 

    Pata mare

După cum am spus, încălcarea este gravă dacă sunt prezente toate cele patru lanțuri – cu excepția jurămintelor 9 și 18, iar atunci am pierdut toate jurămintele.

În budism se spune că după ce au fost luate jurămintele, ele se formează în curentul de conștiință. Așadar, chiar dacă am încălcat grav, dar încă mai avem chiar și un mic gând de dorință să devenim o binecuvântare pentru toată creația, vom putea lua jurămintele încă odată, iar ele se vor forma din nou în conștiința noastră. 

Deci, dacă toți cei patru factori sunt prezenți în actul de încălcare, am pierdut jurămintele și va trebui să le luăm din nou. O astfel de încălcare este o mare pată în conștiința noastră. Mai putem denumi încălcările ca fiind pete.

    Jurămintele nu sunt nici fizice, nici mentale

Conform Abhidharmei Kosha, jurămintele nu sunt nici fizice și nici mentale. Factorii mentali sunt credința, emoțiile pe care le avem, afecțiunile mentale. Jurămintele nu sunt de acest fel, ele sunt un angajament pe care ni l-am luat. Cu siguranță ele nu sunt fizice.

Întrebarea este: Dar dacă ele nu sunt fizice, atunci cum apar ele în lume?

Jurămintele apar datorită semințelor karmice. Semințele karmice, de asemenea, nu sunt nici fizice și nici mentale și cu toate acestea ele se află în curentul de conștiință. Jurămintele sunt și ele în acest curent de conștiință.

     Pata medie

Acum, ce este o pată medie?

O pata medie se întâmplă atunci când nu credem că facem ceva rău și sunt prezente una sau două din cele patru lanțuri. Într-o astfel de situație, se spune că trebuie să mărturisim în fața a cel puțin trei persoane.

Dacă numărul unu există (primul lanț) – adică nu credem că fapta este greșită, dar, de exemplu, nu ne place să o facem – nu avem toate cele patru, dacă lipsesc unul sau două, sau trei, în acest caz, este o pată medie și trebuie să ne confesăm în fața a cel puțin trei persoane.

    Pata mică

Ce este pata mică? Ea are loc atunci când știm că fapta este greșită și unul din cele trei lanțuri este prezent. 

De exemplu – ne dăm seama că este greșit și totuși suntem dispuși să repetăm actul. Această încălcare este mică, minoră. Iar pentru a o corecta, va trebui să ne confesăm unei persoane.


    Atâta timp cât nu s-a făcut o încălcare gravă, jurămintele pot fi restabilite complet

În jurămintele de călugăr, există diferite niveluri de încălcare serioasă a acestora. Se spune că în cazurile de încălcare, cu toate că jurămintele se pot lua din nou, ele nu vor mai reveni niciodată la același nivel.

În toate cazurile despre care am vorbit până acum, jurămintele care au fost avariate, dar nu complet rupte, pot fi restabilite complet, spre deosebire de jurămintele de călugăr. Deci, chiar dacă se întâmplă o pată medie sau mică, jurămintele pot fi reparate complet.

În lecția 2 a fost pusă întrebarea: De ce există doar două tipuri de încălcare: gravă și secundară?
Și această întrebare a fost pusă de către călugări, pentru că ei au patru sau cinci tipuri [nivele] de severitate a încălcării.  

În jurămintele Bodhisattva, lucrurile au fost simplificate în două tipuri de încălcari: o încălcare gravă și o încălcare secundară. În lectura cursului scrie:„ În ceea ce privește câte grupuri de încălcări există pentru jurăminte, se poate spune că există doar două, nici mai mult și nici mai puțin. Comentariul mai vechi asupra textului „ Douăzeci de versete asupra jurămintelor” (scris de către Chandragomin, se estimează că ar fi trăit între secolul al V-lea și al VII-lea), de exemplu, spune că motivul a fost, ca fiecare încălcare a jurămintelor Bodhisattva să poată fi inclusă într-una din cele două grupuri de fapte rele. În primul grup sunt incluse acele încălcări care sunt similare cu încălcările grave ale jurămintelor de călugăr, iar în cel de-al doilea grup, sunt incluse încălcările similare cu încălcările secundare ale legilor monahale. Nu este adevărat că aici există cinci grupuri de încălcări, similare celor cinci grupuri de încălcări ale călugărului deplin.”

    Purificarea karmică

Și acum se pune întrebarea ce facem în cazul în care am comis o infracțiune, dacă s-a întâmplat o încălcare minoră. Răspunsul este că trebuie purificat.

Deoarece am vorbit despre această purificare în câteva cursuri ACI, vom trece pe scurt asupra celor patru puteri de purificare.

În budism, metoda clasică de purificare folosește patru puteri:

1. Puterea de bază.

Prima putere se numește în limba tibetană:

Ten = bază,
Top = putere.

Ten gyi top înseamnă puterea de bază.

Se numește așa pentru că este baza pe care ne sprijinim. Atunci când cădem, avem nevoie de un sprijin pentru a ne ridica sau să ne bazăm pe ceva. Această putere este puterea de refugiu care spune: „Înțeleg că lucrurile sunt goale și înțeleg că tocmai datorită faptului că sunt goale, ceea ce mi se reflectă sunt doar semințele pe care le-am plantat. Deci înțelegerea karmei și a vacuității este cea care începe să mă ridice.” 

În ce ne refugiem? Ne refugiem în cele trei diamante: Buddha – Dharma – Sangha. Ne refugiem în înțelegerea vacuității, ne refugiem în ființele iluminate care și-au dezvoltat în inima lor compasiunea. Acestea sunt Buddha, Bodhisattva, Sangha.


2. Puterea de distrugere.

Top = putere.
Sunjinpa = a distruge.
Nampar = complet, în totalitate.

Deci, Nampar sunjinpay top înseamnă puterea de distrugere completă sau puterea de distrugere.

Puterea de distrugere vine ca urmare a regretului bazat pe înțelepciune, a înțelegerii karmei și a vacuității. Și bazându-ne pe înțelegerea karmei și a vacuității, ne dăm seama acum că fapta rea pe care am făcut-o, fie ne va aduce suferință în viitor, fie că vom fi împiedicați să ajungem în locurile unde am putea să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru un Bodhisattva, faptul că nu ar putea ajuta toate ființele – este un mare dezastru, deoarece el trăiește numai și numai pentru a-i ajuta pe toți ceilalți. 

Puterea de distrugere este puterea regretului. Regretul profund înseamnă:
– înțelegerea faptului că dacă rănim pe cineva, în viitor noi vom fi cei răniți,
– înțelegerea legilor karmice,
– înțelegerea faptului că karma nu dispare de la sine. Semințele plantate rămân o vreme, după care vor da rod. Iar când vor da rod, vom suferi. Iar asta se poate întâmpla chiar și peste o mie de vieți viitoare, dar în mod sigur se va întoarce asupra noastră. Și poate că suferința prin care trecem astăzi este ca urmare a ceva ce am făcut cu o mie de vieți înainte. 

Ne putem imagina Sunjin – adică a distruge complet, ca și când am scoate planta din pământ cu rădăcină cu tot.

Regretul care se bazează pe înțelepciune, dezrădăcinează rădăcina faptei.

Înțelegem cum ne facem singuri rău, iar acest lucru ne va determina în mod natural să încetăm de a mai face asemenea lucruri.

    Confesiunea

Unul dintre lucrurile care ne ajută cu adevărat este să ne confesăm cuiva, să nu ținem în noi. Atâta timp cât stăm cu conștiința încărcată, acest lucru acumulează energie și ne va otrăvi din interior. Sfatul este de a ne deschide în fața cuiva și de a spune ce avem pe suflet.

    În fața cui ne confesăm?

Există multe discuții pe tema în fața cui ne confesăm. Trebuie să mergem la un călugăr să ne confesăm, sau nu? De exemplu, în aceste discuții s-a pus întrebarea la cine se va duce un călugăr să se confeseze în cazul în care a încălcat  unul dintre aceste jurăminte Bodhisattva? 

Deci, dacă un călugăr a comis o încălcare, va merge să mărturisească unui alt călugăr sau va merge să mărturisească unei persoane care nu este călugăr?

Textele spun că, că cel mai bine este să ne confesăm în fața unui călugăr sau a unei călugărițe, decât cuiva care nu are jurăminte.

Și de ce așa? Textele spun că cel care și-a asumat jurămintele monastice, [el] de fapt s-a obligat să facă față ispitelor sale, de exemplu, pe tema dorinței sexuale sau a dorinței de a cumpăra, etc. Potrivit legilor monastice, călugării mănâncă doar o dată pe zi, așa că dacă seara se servesc prăjituri, ei trebuie să se abțină.    Toate aceste dificultăți de a face față dorințelor de orice fel, este exact ceea ce îi ridică spiritual.    Această confruntare cu poftele și obiceiurile condiționate îi duc la un nivel spiritual cu mult mai înalt decât a altor oameni. Și deci, spun textele, confesiunea ar trebui făcută în fața unei persoane care este cel puțin la nivelul nostru spiritual și nu mai puțin decât el.

3. Puterea de înfrânare.

Deci Nyepa este o faptă rea.
Le = faptă.
Larndokpa  = anti, opus, contra.

Top = putere.

Nyepa le larndokpay top ar însemna puterea de a contracara, de a neutraliza fapta rea.

Ce contracarează sau neutralizează fapta rea? Este puterea de înfrânare. Ca urmare a faptului că realizăm daunele faptelor negative, după regret vine decizia de a ne opri, de a nu mai repeta fapta. Iar aici marii Lama ne sfătuiesc – în funcție de tipul de act – dacă ne este greu să ne înfrânăm, atunci este bine să ne stabilim  o perioadă de timp care credem că ne putem reține. Dacă suntem obișnuiți să facem un lucru des, desigur că nu o să ne angajăm să numai facem asta toată viața, ci ne vom angaja la o perioadă mai scurtă în care știm că ne putem înfrâna.

    A înfrunta dificultatea

Și aici vom spune câteva cuvinte despre acest subiect. De multe ori ne gândim: „Oh, dar îmi va fi greu, nu voi face față”.

A înfrunta dificultățile care se ivesc, face parte din calea spirituală, deoarece ne este foarte greu să ne schimbăm mintea. Mintea noastră este deprinsă cu ceea ce îi este comod, cu ceea ce este ea obișnuită. Și aici spunem: „Înfrânează-ți acest comportament pentru că nu-ți servește la nimic și nici nu te va scoate din Samsara”. Am vorbit despre asta în dezvoltarea răbdării.

Faptul că ne înfruntăm supărarea, încercând de a o stăvili, chiar dacă încă nu reușim complet, acumulăm karma (bună) foarte puternică. Aceasta este puterea de înfrânare.

Acest lucru ne formează treptat să fim răbdători și în cele din urmă nu vom mai izbucni. Va veni un moment în care nu ne vom mai ieși din fire, iar mai târziu nici nu vom mai simți nevoia să răbufnim.

Deci, despre asta vorbim aici. Vorbim aici despre puterea înfrânării, care joacă un rol foarte important în inversarea karmei. Ea este cea care, ca rezultat al înțelepciunii care conduce la regret, la regretul care înțelege cât rău pot provoca altora faptele noastre şi atunci ne înfrânăm, cu toate că ne este greu.

Și multe dintre întrebările dvs. sunt în această direcție: „Bine, bine, dar ne va fi greu”. Da, așa este. Dar pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de jurăminte. În mod clar, înfruntarea dificultăților de orice fel face parte din calea spirituală.

În limba sanscrită, acest lucru se numește Tapas.

Și scrierile de yoga accentuează acest fapt. Pentru că dacă nu există nicio dificultate atunci nu progresăm.

Greutatea apare exact acolo unde obiceiul ne domină, în loc ca noi să-l dominăm. Dificultatea nu va rămâne veșnic dificultate, ea este doar la început. Pe măsură ce lucrăm cu ea, puterea ei va scade.

    4. Puterea corectoare sau antidotul.

Nyenpo = a repara, a corecta, antidot, ispășire.
Kuntu = în totalitate, complet.
Chupa = faptă.
Top = putere.

Deci, aceasta este puterea faptei de ispășire sau puterea antidotului. După ce am înțeles că datorită vacuității și a karmei fapta se va întoarce asupra noastră și ne va face să suferim, regretăm, decidem să ne înfrânăm pe o perioadă de timp, ne dezvoltăm Tapas, şi va trebui, de asemenea, să facem acțiuni corective.

Actul de ispășire depinde de gravitatea infracțiunii. Există o acțiune universală care este utilă pentru toate încălcările și anume de a învăța și de a medita asupra vacuității. 

Dacă cineva ne oferă învățături despre vacuitate – mergem la el. Cu cât vom înțelege mai mult vacuitatea, cu cât o vom integra mai mult, cu atât vom aprecia mai mult necesitatea păstrării moralității și valoarea jurămintelor; cu atât se va reduce impulsul nostru de încălca jurământul și de a face lucruri imorale.

    Regretul față de vinovăție

În Occident apare des problema vinovăției. În limba tibetană nu există nici un cuvânt pentru vinovăție. Vinovăția este foarte mult legată de ego. „Eu simt – eu sunt vinovată”, este ceea ce întărește „eu-ul”.

Și vorbim mereu despre vinovăție, spre deosebire de regret. Regretul are o putere pozitivă, deoarece este legată de înțelepciune. 

Regretul spune „Oh, nu am spus ceva frumos! Dacă este adevărat că lucrurile sunt goale și dacă este adevărat că faptele au consecințe, atunci dacă spun ceva care rănește pe altul, cu intenția de a-l răni, înțeleg că mintea a înregistrat tot ceea ce am spus, sămânța a fost plantată. Karma nu dispare de la sine niciodată. Ea va reveni asupra mea și voi suferi. Ce prostie am făcut. Am făcut acum ceva care mă va face să sufăr în viitor.”

Înțelegerea vacuității și a karmei duce automat la regret, iar regretul la rândul lui ne va conduce automat la concluzia că „nu are sens să mă comport așa și voi înceta acest comportament”. Și vom face un efort de a înceta acest comportament cel puțin pentru o perioadă. Acesta este procesul natural de purificare. Deci, puterile de purificare sunt:

    • Înțelegerea vacuității este puterea de bază.

    • Regretul inteligent este a doua putere.

    • Puterea de înfrânare – a treia.

    • Și apoi va trebui să facem antidot. 

– Deci, regretul este ceva care funcționează, este energia care ne ajută să ieșim din groapa în care am căzut folosindu-ne de înțelepciune, de înțelegere.

Vinovăția nu face nimic altceva decât că ne întărește doar ego-ul, servește drept scuză pentru a nu ne face treaba. Ea spune: „Oh, sunt rău, nu pot!” și renunță. Ea este un sentiment greu care arde și care nu face altceva decât să ne doboare, să ne micșoreze. Trebuie să fugim de sentimentul de vinovăție ca de foc.

Da, cu toții facem prostii, dar atunci când vedem prostia va trebui să învățăm lecția și să continuăm mai departe.

    De ce încălcăm jurămintele?

Maestrul Shantideva ne spune că avem tendința de a face rău. De ce avem o astfel de tendință? Pentru că suntem obișnuiți. Facem asta din puterea obișnuinței. Înțelepciunea este bariera care ne oprește și ne purifică încet mintea.

    Cum se pierd jurămintele?

Cum își pierde călugărul, de exemplu, jurămintele?

1. Le înapoiază, adică spune „Renunț la jurămintele monastice”, adică înapoiază roba.

2. Sau moare. Odată cu moartea, călugărul își pierde jurămintele, pentru că ele sunt doar pe viață sau pe tot timpul cât trăiește.

    Cele trei modalități de a pierde jurămintele Bodhisattva:

1. Prin încălcarea unuia dintre jurămintele de bază/primare – prin încălcare completă cu toate lanțurile.

2. Prin a renunța la Bodhichita, adică prin a spune că „Nu voi acționa pentru binele tuturor ființelor”.

3. Je Tsongkapa a adăugat încă o modalitate. El spunea: „Mai există încă o modalitate de a le pierde atunci când spuneți: „Le dau înapoi, nu vreau să le mai păstrez”. Printr-o simplă declarație, am pierdut jurămintele. Am înapoiat „roba Bodhisattva”. Și este suficient să facem asta în sinea noastră. Nu trebuie să spunem nimănui. Este suficient de a decide în inima noastră: „Destul cu asta, nu voi mai păstra jurămintele Bodhisattva” și le-am pierdut. Ceea ce este grav.

    Puterea jurămintelor Bodhisattva

Ce înseamnă că aceste jurăminte continuă și în viața viitoare? 

Ce fac jurămintele Bodhisattva? Ele vin să dezvolte cele șase perfecțiuni și ajută la încolțirea Bodhicittei adevărate, dacă nu a încolțit deja. Apoi, o astfel de persoană se va naște deja cu un anumit grad de dezvoltare a celor șase perfecțiuni și va avea o atracție naturală de a continua să învețe Mahayana și să urce pe calea Mahayana. Va găsi profesori Mahayana și va începe de unde s-a oprit și va continua mai departe. El este deja un Bodhisattva la nivelul la care s-a oprit. Este integrat în curentul său de conștiință.

El se va naște bine, adică nu se va naște doar ca ființă umană, ci se va naște și într-un mediu în care există învățători de Mahayana și care îl vor ajuta să progreseze pe calea spre iluminare.

Putem vedea oameni care se nasc cu generozitate. Vedem unii copii mici care vor să dea altora, și alții care își țin jucăriile numai pentru ei.

Ce le dă jurămintelor Bodhisattva această putere extraordinară?

Puterea enormă vine din concentrarea pe toți ceilalți.


    Meditație: Purificarea karmei negative

Să medităm.

Așezați-vă comod, și încercați să stați cu spatele cât mai drept pentru a nu adormi.

Începeți să vă concentrați pe respirație. Observați senzația trecerii aerului prin nări.

Concentrați-vă pe potențialul jurămintelor, pe imensa binecuvântare pe care aceste jurăminte vi le pot aduce în viață, pe capacitatea lor de a vă apropia de starea minții lui Buddha, al cărei unic scop este de a ajuta toate ființele. Concentrați-vă pe imensa putere spirituală pe care aceste jurăminte vi le conferă.

Bucurați-vă de oportunitatea de a studia aceste jurăminte.

Fiți recunoscători învățătorilor care s-au străduit să vă transmită acest material și că vi le oferă ca pe tavă.

Oferiți-le ofrande.

Gândiți-vă la binefacerile voastre care au rodit și care v-au adus să auziți toate aceste lucruri. Bucurați-vă și pentru asta.

Și acum, încercați pe cât puteți să treceți peste cele 18 jurăminte. Nu este nici o problemă dacă nu vi le puteți aminti pe toate. Poate unul sau câteva dintre ele, care vi s-au părut dificile.  

Este posibil că în trecut să fi acționat împotriva acestor jurăminte și, dacă da, încercați să evaluați cât de aproape ați fost de încălcarea lor și câte dintre cele patru lanțuri au fost prezente în comportamentul sau gândirea voastră. Vă reamintesc care sunt cele patru lanțuri:

    1. Primul – nu credeți că faceți ceva rău sau că fapta este rea.

    2. Al doilea – sunteți gata să o repetați.

    3. Al treilea – vă și bucurați de a o face.

    4. Și al patrulea – fără rușine și considerație.

Încercați să aflați unde vă poziționați față de toate acestea.

Încercați să fiți cât se poate de specifici: o anume faptă, o anumită situație. Încercați să vă amintiți starea de spirit pe care ați avut-o atunci și cât de aproape au fost gândurile voastre de cele patru lanțuri.

Și acum veți aplica cele patru puteri pe această încălcare sau pe apropierea de ea:

1. Puterea de bază – este puterea amintirii vacuității, a karmei și a refugiului în cele trei diamante, ele reprezentând realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră.

2. Puterea de distrugere sau anihilare – ea este regretul inteligent care înțelege gravitatea actului din punct de vedere al consecințele sale karmice.

3. Putere de înfrânare – decizia de a evita o astfel de gândire sau comportament sau de a înceta pentru o anumită perioadă de timp.

4. Puterea de corectare sau antidotul – a stabili modul în care veți compensa fapta sau gândul, cum vă veți corecta acest aspect din mintea voastră. Ce ar trebui să faceți, ce sunteți dispuși să faceți, pentru că este vorba de mintea și de karma voastră.

Îndreptați-vă atenția din nou spre învățătorul care va adus înțelepciunea.

Conectați-vă la sentimentul de recunoștință pe care îl aveți în inima voastră pentru aceste învățături și rugați-vă să continuați să primiți învățătura și ca profesorii să nu vă părăsească niciodată.

Rugați-vă să aveți întotdeauna parte de a primi învățături și să progresați pe Calea Mahayana, cale care vă ajută pe voi și pe toate celelalte ființe să ieșiți din suferință.

Uitați-vă cum învățătorul vostru răspunde cu bucurie la rugămintea voastră. 

Figura lui este plină de lumină și se așază în inima voastră.

Învățătorul vostru rămâne alături de voi tot timpul și vă învață mereu. El vă influențează și vă luminează alegerile pe care le faceți în viața voastră, în legătură cu ceilalți și cu jurămintele pe care vi le-ați luat.

Vizualizați cum această lumină aduce din ce în ce tot mai multă binecuvântare vouă și lumii voastre.

Puteți deschide ochii.


    Versetele finale

Vreau să completez câteva versetele. Scopul este să învățăm jurămintele pe de rost, ca să ni le reamintim ușor. În plus, cele patru lanţuri au o astfel de formulare în rime. Adăugați acest lucru la lucrurile pe care le învățați oral.

Șaisprezece dintre ele devin complete
Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:

1. Să nu consideri că faci rău.
2. Să nu dorești să încetezi.
3. Ești dispus să repeți.
4. Fără considerație și rușine.

Pentru două dintre ele
Cele patru lanțuri nu sunt necesare:

Concepția greșită
Și Renunțarea la iluminare.

 

Lecția 5 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 5

 

Continuăm cu jurămintele de bază:

1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.

 

10. Distrugerea de orașe și altele similare

Drong = înseamnă oraș sau un oraș mare.
Sok = înseamnă și așa mai departe, similar, etc.
Jom = înseamnă a distruge.

Deci, a distruge orașe și altele similare.

Ce înseamnă asta? Trebuie să ne amintim că juramintele Bodhisattva, care de fapt, fac parte din Tantra inferioară, au fost dăruite regilor de către Buddha. Au fost date oamenilor care nu erau călugări. Atunci cine erau laicii care în acele zile aveau timp să practice Dharma? Erau regi. Așa că au venit la Buddha și i-au cerut să le dea o cale mai scurtă, iar Buddha le-a spus: „Uite asta este pentru tine, nu distruge orașele, nu distruge zone întregi, nu distruge țări întregi.

Motivația

Motivația din spatele unui astfel de lucru este ura, dușmănia sau dorința de a prăda alte locuri, ignoranța. Toate acestea pot determina pe cineva să aducă pagube așezămintelor; îl pot determina pe rege să cucerească zone întregi pentru a-și mări bogățiile. Aici nu este inclus răul provocat oamenilor din așezăminte pentru că a fost inclus anterior. Deci, aici este vorba doar de distrugerea locurilor.

Și ce înseamnă asta pentru noi? Este de a evita poluarea sau contaminarea mediului înconjurător. 

Care este antidotul?

Antidotul este de a menține mediul înconjurător curat, de a preveni poluarea. De a recicla lucrurile corect și de a-i ajuta și pe alții să facă asta. De a nu polua aerul, apa, solul. 

 

11. A preda vacuitatea celor nepregătiți

Tong pa nyi înseamnă vacuitate.
Ten = a preda. Deci, a preda vacuitatea.
Ma = cuvânt de negație.
Ma Jang = cine nu este pregătit

Majang tongnyi ten înseamnă a preda vacuitatea celor nepregătiți.

Această încălcare este gravă și va trebui explicată. Ea spune, în principiu, că nu trebuie să predăm vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit. Ken Rinpoche spunea: „Acest lucru nu înseamnă că trebuie să evităm de a preda vacuitatea, ci publicul trebuie pregătit înainte de a îi preda vacuitatea.

Cum pregătim publicul pentru învățătura vacuității? Compasiune, compasiune, compasiune. De aceea începem cu Tong Len. Pentru a pregăti publicul. Îi învățăm să-și deschidă inima. Deci înainte este compasiunea.

Cum se comite infracțiunea?

Pentru a comite infracțiunea trebuie să se întâmple anumite condiții. Asta nu înseamnă că încălcăm jurământul de fiecare dată când credem că este momentul potrivit să explicăm vacuitatea cuiva și ne dăm seama că acesta nu are nicio tragere de inimă spre așa ceva. Deci, să nu ne panicăm. 

Încălcarea gravă se întâmplă dacă:

  • Nu am învățat bine despre vacuitate și începem să o explicăm altora, în timp ce nici noi nu înțelegem cu adevărat ce explicăm.
  • Sau poate o înțelegem, dar explicația noastră îi sperie pe ceilalți, sau le provoacă împotriviri. Asta înseamnă că ei nu sunt pregătiți.
  • Sau sunt persoane care au deja Bodhichita, care sunt deja pline de compasiune, care poate se află în Mahayana, dar încă nu înțeleg vacuitatea și ca urmare a învățăturii pe care le-o dați, ele se sperie atât de tare încât părăsesc Mahayana și se duc spre Hinayana. Ele pot spune: „Hai să las asta! Mă voi concentra numai pe mine.”

Deci, dacă am explicat greșit vacuitatea sau într-un mod care i-a speriat pe ceilalți și ca urmare au abandonat calea Mahayana, atunci am făcut infracțiunea.

Din nou, dacă credem că ei sunt pregătiți, dar recunoaștem că am greșit, atunci nu am comis infracțiunea. Nu a fost o jignire.

– Putem încălca jurământul și în cazul în care le explicăm ideea noastră despre vacuitate, în loc de a-i învăța corect ce este vacuitatea. Deci este foarte important să nu inventăm lucruri, să nu venim cu opiniile noastre.

Cum știm că ceea ce predăm despre vacuitate este în direcția corectă?

Învățătura corectă a vacuității va implica întotdeauna karma.

Imediat, vom vorbi despre păstrarea moralității. Datorită faptului că lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce determină realitatea noastră și realitatea fiecăruia este karma. Karma este cea care ne impune să proiectăm o lume sau alta – pentru că lumea este goală.

Deci, de cum începem să le predăm vacuitatea, îi vom instrui să păstreze legile morale: să fie atenți la ceea ce spun, la ceea ce fac și la ceea ce gândesc. Dacă nu facem asta atunci învățătura nu va fi pe direcția corectă. Dacă învățăm oamenii că lucrurile sunt goale; le dăm demonstrația vacuității – unul sau mai multe, nu vor rămâne cu nimic, și asta îi poate speria. Vor spune: „Ah, stai puțin! Deci lucrurile nu există? Păi n-am eu nevoie de asta! Mă sperie.”

Pentru că până la urmă, a percepe vacuitatea, înseamnă să vedem cu adevărat că ceea ce credem că suntem nu a existat niciodată. De aceea, pentru unii aceste lucruri îi pot speria foarte tare.

Cu toții suntem atașați de identitatea noastră. Ne dorim cu adevărat să credem că noi suntem propriile noastre gânduri, sentimente, păreri. Că noi suntem una cu numele nostru, cu identitatea noastră națională și familială, precum și cu rolurile pe care le jucăm, cu identitatea noastră sexuală.

Ne identificăm cu o mie și una de identități care sunt de fapt fabricațiile noastre. Ele sunt proiecții care vin din karma noastră și nu sunt cine suntem noi în modul suprem. Și cu cât ne preocupăm mai mult de ele, cu atât le consolidăm mai mult și asta ne va împiedica să ne eliberăm.

Și nimic nu se poate compara cu compasiunea care deschide inima, care mută focusul pe noi înșine la ceilalți. Compasiunea ne determină să abandonăm treptat atașamentele noastre. 

Dacă ne concentrăm mereu pe noi înșine, ne îndepărtăm de cale. Așa că treptat vom lucra cu compasiunea, iar apoi vom preda vacuitatea. Și va trebui să predăm vacuitatea, pentru că în cele din urmă, ea este cea care ne eliberează.

Deci trebuie să ne pregătim:

  • Să ne facem temele.
  • Să înțelegem cât putem mai mult vacuitatea înainte de a o preda.
  • Și să fim atenți unde se află celălalt și să nu-l speriem.

După cum vedem, în toate aceste jurăminte, este vorba de a face lucrurile cu multă pricepere, din iubire pentru ceilalți și de a-i ajuta, și nu pentru că „Eu am dreptate” sau că „Știu eu mai bine”.

 

12. A îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă

Dzok = complet, finalizat, perfect.
Jang = este prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.

Dzok jang înseamnă iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
Dok = a întoarce înapoi.

Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă. În română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

Cum se comite infracțiunea?

Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii, iar noi venim la el și îi spunem: „Oh! Mahayana este foarte grea. Lasă-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale! ” Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși – atunci am încălcat jurământul, deoarece l-am întors din calea spre iluminare completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva – nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

Deci idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca să aibă grijă de el însuși și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și al plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcarea va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.

 

13.  A abandona jurămintele de eliberare personală.

 

Sotar = jurăminte de eliberare personală.
Pong = a abandona, a renunța.

Cum se comite infracțiunea?

Încălcăm jurământul când:

Venim la cineva care își păstrează juramintele personale de eliberare, cineva care este călugăr sau cineva care își păstrează cele zece jurăminte de eliberare și ține carnețelul și îi spunem: „Acum ești pe calea Mahayana. Jurămintele astea nu mai contează. Ai primit deja jurăminte mai înalte.”

A spune acest lucru este o gravă eroare! Jurămintele sunt construite unele pe altele, iar juramintele Pratimoksha stau la baza jurămintelor Mahayana, a jurămintelor Bodhisattva. Și, mai mult de atât, cele două nu vor reuși fără primele.

Deci, încălcarea va fi completă în cazul în care cei care își păstrau deja juramintele de eliberare vor renunța să le mai țină după ce noi i-am sfătuit să nu le mai păstreze. În acest fel i-am determinat să facă un mare păcat.

 


14. A critica calea „ascultătorilor”

Nyen = a asculta, a auzi.
Mu = a critica sau a subaprecia sau a calomnia.

Deci, a critica „calea ascultătorilor”.

Cine sunt „ascultătorii”? Ei sunt oamenii care practică Hinayana. Ei sunt denumiți așa deoarece aud Mahayana, dar nu au capacitatea spirituală de a o practica. Deci, cu toate că „ascultătorii” s-ar putea să audă Mahayana, ei ajung să se preocupe numai de ei înșiși. Ei nu au capacitatea spirituală de a avea grijă de ceilalți.

În Hinayana există și un alt grup mare de practicanți numiți Pratika sau „cei deveniți singuri Buddha”. Este vorba despre oameni care nu sunt Buddha și nici nu au devenit Buddha prin propriile puteri. Este un nume care induce în eroare. Ei nu pot ajunge la iluminare completă, dar pot ajunge la Nirvana.

A spune „deveniți singuri” înseamnă că nu au profesori. Ei ajung să se realizeze fără profesori, ceea ce nu este adevărat. Unii oameni pot ajunge la Nirvana pe parcusul unei vieți, fără să învețe cu vreun profesor, și asta pentru că au avut mulți profesori în viețile anterioare și sunt deja foarte aproape de etapa lor finală. De asemenea, ei sunt pe calea Hinayana și de aceea ei nu pot ajunge să fie Buddha și nici nu ajung singuri.

Există anumite diferențe între aceștia și ascultători. Jurământul include ambele grupuri, doar din motive de a scurta formularea.

Cum se comite infracțiunea?

Dacă înainte cineva practica Mahayana și noi i-am spus: „Acum, că practici deja Mahayana, este suficient. Nu ai nevoie de Pratimoksha! ” și în acest fel i-am făcut un mare deserviciu, acest jurământ de a critica „calea ascultătorilor” ne aduce la un alt nivel. În acest caz:

  • ne ducem la cineva care practică Hinayana, cineva care practică jurămintele de eliberare personală,
  • și îi spunem că practica lui nu-l va aduce la Nirvana, că ceea ce face nu este suficient de bine pentru a ajunge la Nirvana,
  • iar dacă persoana face ce i-am spus, asta înseamnă ca am încălcat grav jurământul.

Acesta înseamnă să criticăm sau discredităm calea lor.

Nu este corect să spunem despre calea „ascultătorilor” sau a celor „deveniți singuri Buddha”, că ea este greșită, pentru că însuși Buddha a transmis-o. Ea poate să ducă la Nirvana. Durează foarte mult timp și nu duce la iluminarea completă. Pentru unii, această cale spirituală este cea mai potrivită de a o practica, pentru că nu au încă capacitatea spirituală de a practica Mahayana, deci, dacă venim și le spunem ceva de genul: „calea nu este corectă”, acest lucru pe de-o parte îi va scoate de pe cale, iar pe alta, plantăm semițe karmice în conștiința noastră, de discreditare a învățăturii lui Buddha, iar rezultatul va fi îndepărtarea noastră de Dharma.

 

14,5. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți 

Înainte de jurământul 15, există jurământul paisprezece și jumătate pe care nu îl vom enumera pe lista noastră.

Motivația

Primul jurământ despre care am vorbit a fost „A te lăuda sau critica pe ceilalți”. Ele par să fie similare, dar motivația este diferită.

  • Motivația primului jurământ a fost câștigul material sau respectul personal.
  • Motivația acestui jurământ este gelozia/invidia.

Invidia poate fi pe alt învățător sau altcineva. Nu ne referim aici neapărat la profesori. În general este vorba despre lauda de sine și critica datorită invidiei pe care o avem față de alții.

Fiți atenți că atunci când am vorbit despre primul jurământ „a mă lăuda sau a critica pe ceilalți”, ați început să vă gândiți la diferitele situații care se întâmplă între profesori și elevi, dar nu v-ați gândit şi la faptul că nu este bine să ne lăudăm pe noi înșine sau să-i criticăm pe ceilalți. De ce? Pentru că este ceva firesc pentru noi. Și de ce este atât de firesc? Pentru că am crescut într-o cultură care spune: „Nu te lăuda singur, lasי să te laude altul”. Acestea sunt valorile pe care le-am asimilat în tinerețea noastră.

Cu toți ne-am născut într-o cultură care pune mult accent pe moralitate. În cursul 1 am enumerat resursele și oportunitățile pe care le avem în viața noastră:

  • Nu ne-am născut ca animal.
  • Nu ne-am născut creaturi în infern și așa mai departe.
  • Printre altele, ne-am născut într-o țară a legii, într-o țară în care există moralitate și nu într-o țară barbară.

Deci, este o mare binecuvântare că ne-am născut într-o astfel de cultură. Unii oameni nu au karma să se nască într-o țară în care se pune accent pe moralitate. Înainte de Hammurabi, predomina legea „cei puternici domină”. Nu exista nicio pedeapsă pentru omor. Mai există şi astăzi locuri ca acesta.

Motivația jurământului paisprezece și jumătate nu este numai invidia față de alt profesor, ci este mai generală. Așadar, trebuie să fim foarte atenți atunci când ne lăudăm sau îi condamnăm pe ceilalți. Aproape că nu există niciun motiv pentru lauda de sine, cu excepția cazului în care ea ar fi o binecuvântare pentru alții.

 

15. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă.

Sab înseamnă adânc sau profund.
Dzun = minciună, înșelăciune.
Ma = a spune, a pretinde, a declara.

Sabdzun ma înseamnă a spune o minciună despre ceva profund. Sensul fiind de a minți cu privire înțelegerea noastră asupra vacuității. Sau a spune că am perceput direct vacuitatea când de fapt nu am perceput-o.

„A înșela cu privire la înțelepciunea profundă”, mai înseamnă a minți despre realizările noastre spirituale și nu doar în ceea ce privește vacuitatea.

Cum se comite infracțiunea?

Iată situațiile în care încălcăm grav jurământul:

  • spunem că: „Am perceput direct vacuitatea. Acum eu vă voi învăța și dacă veți face ceea ce vă spun atunci veți ajunge la iluminare. Fac asta din iubire pentru voi”. Și vă spun în secret: „Am perceput vacuitatea și veniți după mine”.
  • dacă ei pricep sensul cuvintelor pe care le-am spus, chiar dacă nu mă cred, dacă înțeleg propoziția pe care am spus-o, atunci am încălcat grav jurământul.

Dacă cineva își dă seama de minciuna pe care am scos-o din gură, încălcarea s-a produs. Pe scurt, trebuie să fugim de această situație ca de foc.


Antidotul

Să nu ne lăudăm sub nicio formă cu realizările noastre spirituale. Niciuna. Gandhi spunea: „Fi tu schimbarea pe care vrei să-o faci în lume”.

Fi tu schimbarea, nu vorbi despre asta.

 

16. Proprietatea celor trei diamante să le primești.

Kor = proprietate, bunuri.
Len = a lua. Vă amintiți de Tong Len? Tong len – a da și a lua. Len – a lua dar are sensul și de a primi sau de a accepta. Adică, de a primi bunuri.
Sum = trei,
Chok = suprem, superior, cel mai înalt.
Choksum = cele trei diamante.

Choksum kor len înseamnă a primi proprietatea celor trei diamante.

Este jurământul dat regelui. Este vorba despre jafuri. A primi lucruri care au fost jefuite din mănăstiri sau au fost luate cu forța sau în mod fraudulos din mănăstiri, iar acum cineva ni le dă drept cadou. Deci în acest caz nu vom primi un astfel de cadou.

După cum știm chinezii după ce au invadat Tibetul, au jefuit mănăstirile și au început să pună obiectele la vânzare, pe Ebay, cu prețuri mici (ieftine) și aici a apărut dilema: Ce am putea face în acest caz?

În cazul în care primim cadou o statuetă sau thangka trebuie să știm de unde provin.

A. Sursa trebuie să fie de încredere, pentru a ne îndepărta cât mai mult de posibilitatea ca ele să fie furate. Lucrurile sfinte se fură mereu.

B. Recomandarea este să cumpărăm direct de la artizan. Să nu ne folosim de comercianți. În zilele noastre, cel mai bun mod de a evita să cumpărăm obiecte despre care nu știm dacă sunt furate sau nu, este să comandăm statueta sau thangka pe care le dorim, direct de la meseriaș. Oferindu-i un preț convenabil, îl vom ajuta în felul acesta să-și câștige un trai decent. Dacă vrem să fim preciși, acesta este modul.

 

17. A legifera legi greșite

Ce este Trim? Este prescurtarea de la Tsul trim, ceea ce înseamnă cod moral, moralitate.

Trim = cod, etică, lege, precept, regulă.
Ngen = rău.
Cha = a face, a formula, a institui, a legifera.
Trim ngen cha = a legifera legi rele. Vom spune legi greșite.

Să nu uităm că vorbim despre regi. Dar, nu ne referim doar la regi, ci și la noi. Legile ni se aplică și nouă.

Ce se înțelege prin „a legifera legi greșite”? Sensul aici este specific. Acest lucru se poate întâmpla chiar în interiorul unei mănăstiri. Starețul începe să legifereze reguli în cadrul mănăstirii, cu intenția de a proteja pe cei care meditează, pentru că ei stau în tăcere toată ziua și aparent nu fac nimic pentru ceilalți.

Și starețul poate veni să spună: „Noi apreciem cu mult mai mult pe cei care își spun rugăciunile în fiecare dimineață și citesc scripturile și nu încurajăm pe cei care stau deoparte și nu fac „ nimic ” între ghilimele. După care el începe să dea sprijin unora și altora nu, sau transferă bunurile de la unii la alții. De aceea le numim „Legi greșite”, deoarece acestea sunt legi care lovesc în cei care se ocupă cu practica interioară, cu practica meditației; cu alte cuvinte sunt preferați cei studioși în locul celor care meditează profund.

Acestea sunt legi care nu-i sprijină pe cei care meditează, deoarece nu înțeleg valoarea meditației.

Avem un exemplu clasic în acest sens în povestirile pe care le spunem despre maestrul Shantideva. În mânăstirea în care trăia maestrul Shantideva, era numit „bu-su-ku”, ceea ce înseamnă a avea trei gânduri adică: de a dormi, de a mânca și de a merge la toaletă. Deoarece maestrul Shantideva practica nopțile în taină, iar ziua dormea, ceilalți călugări au crezut că profită de bunătatea mănăstirii, poreclindu-l în acest fel. Maestrul Shantideva era tantrika și medita foarte serios. În mănăstire, nu era considerat un călugăr destoinic, pentru că nu mergea să se roage cu toți ceilalți și nu învăța ceea ce trebuia să învețe. Cu toții îl considerau un leneș. Ei spuneau: „…în mănăstirea noastră nu încurajăm lenevia, pentru că avem nevoie de sprijinul celor care ne susțin din afară, trebuie să-i impresionăm…”.

Deci nu trebuie subestimați pe cei care meditează. Poate că ei fac o muncă mult mai profundă.

Și mulți Bodhisattva sunt Bodhisattva în secret. Aceasta este esența Bodhisattva. El nu susține sus și tare “Eu sunt un Bodhisattva!” Ei își fac treaba în secret, așa că nu știm cine sunt ei, de aceea nu trebuie să-i subestimăm; şi cu siguranță nu vom institui reguli pentru a le tăia aripile, nu-i așa? Deci, aceasta este ideea aici: Trim ngen cha.

Avem trei părți implicate:

1. Sunt cei care practică meditația, pentru a ajunge la Shamata, Shine. Ei vor să ajungă la Shine sau vor să perceapă vacuitatea.

2. Este vorba despre ceilalți călugări sau ceilalți practicanți, care stau și memorează texte, învață, fac teme, se roagă și spun mantre. Deci, există două tipuri practicanți.

3. Și terța parte – cel care instituie reguli în mănăstire, cel care decide cine va primi sprijin și cine nu. El va comite infracțiunea dacă va pune la dispoziția altora bunurile celor care meditează.

Și fiecare dintre noi trebuie să se uite la ce gândește, la cât de aproape suntem de a disprețui pe cineva care nu este cum vrem noi. Va trebui să ne uităm la tendința pe care o avem de a subestima ceea ce nu ni se pare în regulă, când de fapt nu avem nicio cea mai vagă idee despre ce ni se pare neregulă.

 

18. A renunța la aspirația spre iluminare.

Ultimul jurământ primar, de bază, este:

Sem = minte. Aici ne referim la Jangsem, adică Bodhichita.
Tong = a da, a renunța, a respinge, a arunca, a abandona.
Deci, Semtong înseamnă a renunța la aspirația spre iluminare, la Bodhicitta. 

Pentru Bodhisattva a renunța la Bodhicitta este o încălcare gravă. Bodhicitta este scopul vieții sale. Sensul întregii lui vieți este de a ajunge la iluminare de dragul întregii creații. Deci, atunci când renunță „Este prea greu. Lasă-mă în pace! O să am grijă de ai mei, de casa mea, de familia mea. O las baltă!”, el a căzut rău. Este marea cădere a unui Bodhisattva. Ea este atât de gravă încât nu mai are nevoie de cele patru lanțuri.

Este suficient să spunem: „Renunț la aspirația spre iluminare.” și am rupt jurământul, am pierdut jurămintele Bodhisattva. Și, după cum am menționat, ele se pot lua din nou, dar, odată ce se întâmplă în mintea cuiva, acesta se privează de șansa de a ajunge la iluminare în această viață. Prin urmare, jurămintele nu trebuie luate cu ușurință.

Este suficient doar de a gândi în această direcție și am încălcat jurământul. Nu este ca și cum am avea un moment de nervi sau că ne-am gândit le ceva egoist, pentru că asemenea gânduri le avem tot timpul. Ci ne referim la a renunța la aspirația care spune: „Mă străduiesc să practic și să mă perfecționez, să mă purific pentru a-i ajuta și pe ceilalți.

Jurămintele 9 și 18 fac parte dintr-o categorie separată, deoarece este suficient să ne gândim la ele și deja le-am încălcat.

Este mult mai ușor să le încălcăm decât pe celelalte. În lecția următoare vom vorbi despre asta.

Întrebarea care se ridică este: „Dar dacă ținem carnețelul și doar pentru o secundă am avut un astfel de gând, na! Ce-am făcut? În acest caz am încălcat jurământul?

În cursul 2, este dată definiția lungă a Bodhicittei, care spune că „aceasta este gândirea principală” dar asta nu se referă la faptul că ne gândim în fiecare clipă că „Acum merg să ajut toate ființele. Merg să ajut toate ființele.” , pentru că uneori ne gândim: „Acum merg să beau apă”.

_______________________________

Definiția lungă a Bodhicittei este: ”Bodhicitta este în primul rând, principala conștientizare mentală aparținând Marii Căi, care este focalizată pe obținerea iluminării complete în beneficiul celorlalți, care este însoțită de aspirația de a atinge iluminarea completă.

În al doilea rând, este o cunoaștere aparținând Marii Căi, care acționează ca poartă de intrare spre Calea mai mare, care aparține categoriei de acțiune din cadrul divizării standard între două categorii ale „concepției” și a „acțiunii”.

Așadar, nu în fiecare moment ne gândim în acest fel, dar mintea noastră este impregnată de Bodhicitta. Ea se află tot timpul în fundal. Este muzica de fond. Până într-atât încât un Bodhisattva care are această aspirație, atunci când percepe direct vacuitatea în meditație foarte profundă și nu mai are deloc gânduri, mintea lui este în continuare cufundată în Bodhicitta.

Deci, acest jurământ este încălcat atunci când spunem în mod conștient și deliberat: „Gata cu asta! Suficient! Nu asta intenționez să fac în viața mea!”. Deci, renunțăm în mod conștient și deliberat.

Să zicem că există cineva de care nu ne place, ori pe care îl urâm, sau care ne calcă pe nervi și ne spunem: „Pe toți îi voi ajuta, dar nu și pe tine!”. În aceste cazuri am încălcat jurământul…

De ce este așa? Pentru că fiecare persoană din viața noastră este proiecția noastră. Avem nevoie de a ne purifica mintea întru totul, pentru a ajunge la iluminare. Deci nu ne putem permite de a lăsa ceva în urma, nepurificat. Această persoană este un mare profesor pentru că ne ajută să purificăm acel element din mintea noastră care nu este încă pur. Singurul motiv pentru care proiectăm o asemenea persoană este acea imperfecțiune pe care o avem în mintea noastră.

Întrebare: „Să spunem că am luat jurămintele și aspirăm spre iluminare și nu renunțăm la ea, dar vrem să ne odihnim puțin de acest jurământ, putem?”

Ce ne va răspunde maestrul Shantideva? El va spune: „Dacă ai nevoie de odihnă, odihnește-te. Dar imediat ce ai terminat să te odihnești, scoală-te! Nu rămâne pe loc. Revino la muncă imediat!”.

Apoi mai avem povestea Lamei Atisha și a stupei. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are câteva cercuri sus care reprezintă diferitele niveluri de puritate a minții pe care le atinge un Bodhisattva. Ele sunt în număr 18 niveluri diferite de atins. În vremurile acelea budiști purtau cu ei stupa pentru a le aminti de mintea lui Buddha.

Se povestește despre Lama Atisha că mergea din loc în loc prin Tibet, călărind pe cal, fiind urmat de discipolii săi. La fiecare cinci minute, oprea alaiul, cobora de pe cal, punea stupa jos și aranja în jurul ei boluri cu ofrande, după care începea să se prosterneze. Discipolii îl întrebau: „Ce s-a întâmplat Lama Atisha?” Iar el răspundea: „Trebuie să mă prosternez pentru că am încălcat un jurământ”.

Pe vremea aceea era călugăr. Se spune că înainte de a veni în Tibet, fusese stareț. Maestrul Atisha era foarte respectat și considerat un mare maestru. El a fost cel care a mers în Sri Lanka și a stat acolo 12 ani și a studiat Bodhicitta cu Lama Serlingpa.

Lordul Atisha spunea: „Niciodată nu încalc jurămintele Pratimoksha, rar încalc jurămintele Bodhisattva, dar jurămintele tantrice, le încalc la fiecare cinci minute”.

Atenția lui era atât de dezvoltată încât de fiecare dată când îi trecea un astfel de gând, oprea totul și începea să se prosterneze pentru a-și purifica mintea.

Chiar și fără a ajunge la jurămintele tantrice, va trebui să ne modificăm radical sistemul nostru de gândire. Și încă nu am ajuns la jurămintele secundare, care sunt și mai greu de păstrat. De câte ori mergem să jefuim o mănăstire sau să distrugem orașe? Dar cele secundare ating viața cu adevărat, în fiecare moment.




    Cercurile concentrice de rupere a jurământului

Și așa mai departe. Trebuie să evităm să încălcăm jurămintele, deoarece încălcările sunt otravă pură.

Dacă luăm de exemplu „a nu minți despre înțelepciunea profundă”, cercul apropiat este de a nu minți deloc despre realizările spirituale. Și mult mai bine este de a nu vorbi deloc despre ele. Dacă vrem să stăm departe de „lauda de sine și de-ai critica pe ceilalți” în contextul profesorilor, va trebui să nu ne mai lăudăm deloc, cu excepția cazului în care aduce un fel de binecuvântare pentru cineva.

Lasă jurămintele să te antreneze!

Nu putem rupe jurământul dacă nu l-am luat. Dar dacă suntem permanent preocupați de ideea: „Oh, nu vreau să le încalc! Nu vreau să le încalc, așa că nu le voi lua.”, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să le luăm. Da, o să le încălcăm, și le vom reînnoi, asta este calea.

Întrebare: Dacă luăm jurămintele, atunci despre ce ne mai rămâne de vorbit în viață?

Lama Dvora ne împărtășește din experiența dânsei: „Simt că de când am început să completez carnețelul, vorbesc mai puțin. Se ajunge la starea în care descoperim faptul că majoritatea vorbelor pe care le spunem nu fac niciun bine celorlalți, deci trebuie oprite. Aceasta nu înseamnă că vom vorbi mai puțin. Până la urmă ne vom trezi că devenim profesori și că vorbim tot timpul. Asta este tot ce trebuie, de a apropia oamenii de Dharma. Uneori este posibil să dorim să intrăm în lumea lor, astfel încât să putem fi mai aproape de ei, ca să-i putem ajuta. Și cu asta nu este nici o problemă. Treptat, plăcerea de a pălăvrăgi va scade.”

_______________________________

Să trecem din nou peste cele 18 jurăminte:

1. A te lăuda sau a critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.
10. Distrugerea de orașe și altele similare.
11. A preda vacuitatea celor nepregătiți.
12. De la aspirația spre iluminarea completă, a îndepărta.
13. Jurămintele de eliberare personală, a le abandona.
14. Calea „ascultătorilor” a o critica.
15. Despre înțelepciunea profundă a înșela.
16. Proprietatea celor trei diamante a o accepta.
17. Legi greșite a legifera.
18. La aspirația spre iluminare, a renunța.

Lecția 4 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4, prima parte

 

Un scurt rezumat

Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva

Așa cum am menționat, există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:

  • 18 de jurăminte primare, de bază.
  • 46 de jurăminte secundare.

Încălcările cu privire la jurăminte, au alte nume: dacă încălcăm jurământul de bază are un nume, iar dacă încălcăm jurământul secundar, acesta are un alt nume.

Pentru jurămintele primare se spune:

Pampa = este paralel cu Tsatung. Acestea sunt conceptele luate din lumea jurămintelor Vinaya.
Tsawa =
rădăcina; de bază; fundamental; primar.
Tung =
a cădea; a comite o infracțiune.

Deci, ar însemna căderea rădăcinii sau căderea bazei. Tsatung înseamnă încălcarea jurământului de bază sau a jurământului primar.

Pampa – înseamnă tot cădere, dar în sensul de cădere gravă, cu mult mai serioasă sau de a fi înfrânți de dușman. Dușmanul este afecțiunea noastră mentală, care ne determină să ne încălcăm jurământul primar, și nu vom mai putea atinge primul nivel de Bodhisattva din aceeași viață. Cuvântul Pampa poate fi tradus ca înfrângere sau infracțiune gravă. Jurămintele de bază sunt numite pampa sau înfrângeri.

Nye înseamnă ceva rău, a lovi, a răni.
Je = a face.

Deci, aceasta ar fi o infracțiune minoră.

O infracțiune minoră ar fi Nyeje, iar înfrângerea sau infracțiune gravă ar fi Tsatung. Datorită faptului că s-a decis ca jurămintele Bodhisattva să fie împărțite doar în două tipuri, atunci există ori Tsatung, ori Nyeje. Jurămintele călugărilor sunt pe trepte diferite.

Deci, ce este Tsatung? Tsatung înseamnă „înfrânt” sau încălcarea gravă a jurămintelor primare/de bază, care sunt mai importante decât jurămintele secundare, iar dacă facem un Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.

A rupe jurământul este greu de făcut. Și acest fapt, [dificultatea ruperii, încălcării] este una din calitățile minunate ale jurămintelor Bodhisattva.

Și aici ne referim la toate întrebările pe care le avem în legătură cu insecuritatea noastră de a le păstra. Tuturor ne este greu să le păstrăm, dar [ne] este și mai greu de a le încălca. Și vom vorbi din nou despre asta într-una din următoarele lecții. Voi trece doar pe scurt peste acest subiect.

 

Cele patru lanțuri

Ce trebuie să întâmple ca cineva să facă Tsatung complet?

Pentru asta este nevoie să existe „patru gânduri care leagă”, „patru cabluri” sau „patru lanțuri”, care trebuie să însoțească fapta pentru ca ea să fie Tsatung.

Facem ceva care este contrar jurământului și în timp ce facem acest lucru avem următoarele patru gânduri:

    1. Credem că este în regulă să facem asta, că nu facem nimic greșit.
    2. Suntem gata să repetăm fapta din nou. O răutate de genul: „Este în regulă să rup această jurământ și sunt gata să o fac din nou.” Acest gând exprimă de fapt ignoranța pe care o avem, dar ea este exprimată ca o răutate.
    3. Ne place să facem fapta.
    4. Nu avem nicio rușine și nicio considerație.

Aceasta sunt gândurile numite „cele patru lanțuri”.

Pentru a face Tsatung este nevoie de toate cele patru lanțuri. Adică, comitem infracțiunea și credem că este în regulă, suntem mulțumiți de ceea ce facem, suntem dispuși să o repetăm și nu avem nicio rușine, nici față de noi și nici față ceilalți.

Deși este posibil să restabilim, să reabilităm încălcarea jurământului primar/de bază, acesta nu va mai fi la fel.

Ce se întâmplă dacă facem Tsatung? Adică, să încălcăm unul dintre cele optsprezece jurăminte primare împreună cu toate cele patru lanțuri sau ruperea completă a jurământului. Cu toate că acest lucru este greu de făcut, este foarte posibil să se întâmple, iar în acest caz se spune că ne-am pierdut jurămintele. Este adevărat că le putem lua din nou, dar fapta va avea rezultate karmice. 

Persoana care și-a luat jurămintele Bodhisattva și le-a încălcat așa cum am descris, nu va mai putea percepe direct vacuitatea în această viață.

De aceea nu merită să le încălcăm și va trebui să le studiem bine.

    
Jurămintele primare/de bază

În continuare vom da lista jurămintelor. Ele vor avea o formulare lungă și una scurtă.

  • lungă – pentru că ni se dă o explicație completă a jurământului.
  • şi scurtă – pentru a le reține mai ușor.

În acest curs vom anexa lista cu toate jurămintele.
Lista va cuprinde încălcările jurămintelor primare:

 

1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți

Prima este formată din două părți:

Dak înseamnă eu.
Shen = celălalt.
To = a lăuda,
Mo = a critica sau a condamna sau a defăima.

Dakto shenmo – înseamnă a mă lăuda sau a critica pe ceilalți.

Deci, încălcarea constă în a mă lăuda și a-i condamna pe ceilalți sau a-i critica pe ceilalți.

Motivul – este câștigul material sau respectul personal, iar contextul este în principal predarea Dharmei.

După cum veți vedea, această infracțiune va reveni ulterior și ca infracțiune secundară, iar ceea ce diferențiază infracțiunea primară de cea secundară este motivația. Așadar, motivația aici este pentru câștigul material personal, sau de a câștiga respectul sau admirația celorlalți. Iar când vorbim de lauda de sine, acesta este în special contextul predării Dharmei.

Adică spunem: „Vino la mine pentru că eu predau mai bine, alții nu predau bine”. Dacă spunem așa ceva pentru a câștiga ceva material sau pentru a câștiga respect sau apreciere – am încălcat jurământul.

Și acesta este încălcarea numărul unu – este cea mai gravă infracțiune. Acest lucru este valabil mai ales în contextul predării Dharmei, dar mai târziu vom vedea că se aplică și în alte contexte. 

 De această situație va trebui să ne îndepărtăm cât mai repede posibil.

Este posibil să întâlnim un profesor care induce în eroare oamenii, care predă greșit. Ce vom face atunci? Deoarece jurământul spune să nu criticăm alți profesori, în acest caz este importantă motivația noastră:

    • Dacă îl criticăm pe profesor pentru a câștiga respectul sau admirația altora  – atunci am încălcat jurământul.
    • Dacă ne simțim obligați să protejăm alți oameni, implicându-ne în discuții cu același profesor – nu am încălcat jurământul. 

Sau dacă cineva va spune: „Du-te și omoară găinile în fiecare zi pentru că te vei ilumina”, atunci s-ar putea să vreți să intrați în discuție cu acesta, pentru a-i proteja pe ceilalți care aud o asemenea prostie.

Dar dacă, ca urmare a discuției, apare supărarea sau ura sau resentimente, opriți-vă și plecați de acolo. Pentru ca discuțiile să nu alunece în această direcție, va trebui să fim amabili și să cunoaștem bine referințele. Sigur că un profesor nu ne va spune să omorâm găinile, ci va preda Dharma puțin greșit, pot să predea vacuitatea în mod incorect. Iar a preda vacuitatea incorect, este un dezastru, deoarece oamenii nu vor putea ajunge la iluminare.

Dacă el va spune că vacuitatea înseamnă de a ne goli de gânduri:

    • Pe de-o parte acest lucru nu este adevărat, și pe de alta
    • induce oameni în eroare și ei nu vor putea merge pe calea spre eliberare. 

Pentru asta, trebuie să stăpânim bine materia, astfel încât să putem purta discuții la subiect și să nu începem să ne certăm – pentru că nu va fi nimănui de folos. Trebuie să fim în stare să venim cu argumentele necesare care să dovedească că nu este corect ceea ce sa spus. Și uneori este chiar indicat să deschidem astfel de discuții cu o astfel de persoană, mai ales dacă o face public. Dar cu siguranță nu va trebui să criticăm pe nimeni pentru plăcerea noastră personală.   

Chakpa = dorință, poftă.
Nyepa = bunuri materiale.
K
urti = respect, onoare.

Acestea sunt ele două motivații care determină Tsatung.

Dacă un medic vine și se laudă în fața pacientului său, spunând: „Sunt un medic bun”, înseamnă Tsatung? Răspunsul este că a te lăuda în acest caz nu este încă Tsatung. Pentru ca acesta să fie Tsatung, trebuie să fie la nivel de învățătură spirituală. Adică, situații de genul cum ne tratează un medic sau altul, pot să ne influențeze în această viață. Dar aici ne referim la Dharma sau la învățăturile spirituale – care ne vor influența în toate viețile viitoare. Dacă abatem pe cineva de la calea spre iluminare învățându-l greșit, îi vom face o mare nedreptate!

De ce este acest jurământ primul?

Jurămintele sunt aranjate în listă în ordinea importanței, așa că ne putem gândi de ce l-au pus pe primul loc?

De ce este o infracțiune atât de gravă?

Deoarece calea spirituală este cel mai important lucru pe care îl facem în viața noastră și este important să nu păcătuim. Jurământul numărul unu este să nu criticăm alți profesori.

În opinia lui Je Tsongkapa, acest jurământ se referă la critica unui învățător Mahayana la adresa altui învățător Mahayana. Această situație este foarte periculoasă deoarece ambii învățători vin cu o motivație altruistă, iar în această situație este nevoie de multă atenție.

 

Războaiele religioase

Acest fapt, ne întoarce la războaiele religioase, care au fost cele mai groaznice lucruri prin care a trecut umanitatea: de a merge în numele religiei și să omori. Nu există așa ceva „război religios”! Adevăratele religii conduc spre eliberare, unele în mod direct, altele indirect, potrivit nevoilor fiecăruia. Vorbim aici despre „religia mea este mai bună decât religia ta”, când obiectivul este cucerirea de teritorii sau obținerea de impozite. De fapt, aceste jurăminte au fost date inițial regilor. În Tibet, de exemplu, în cazul în care existau controverse în privința problemelor religioase, se obișnuia ca regele să invite ambele părți la curtea regală, iar rolul lor era de a-l convinge pe rege că religia lui este mai bună. Cine îl convingea pe rege, religia lui devenea religia de stat. Deci, ne referim la cineva care vine și face polemică din interese personale, putând provoca apoi războaie și daune multor oameni. Deci, acest jurământ are implicații foarte profunde. 

Antidotul

În viața noastră de zi cu zi, va trebui să evităm pe cât posibil acest lucru. 

Care este antidotul acestui jurământ? Este de a evita permanent să ne lăudăm sau să îi criticăm pe alții – în orice context – religios sau nereligios, indiferent de motiv, cu excepția cazului în care poate ajuta pe cineva. A ne testa constant motivația atunci când ne relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ea este din interes personal sau din dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

Situații de excepție

Maestrul Asanga spunea despre acest jurământ că există circumstanțe în care este justificat să se arate respectul față de profesor și este justificat din partea profesorului să solicite elevilor să-i arate respect, și asta pentru binele elevilor, ca ei să-și poată dezvolta un comportament adecvat față de profesor. Și asta în cazul în care profesorul este curat și este clar că nu o face pentru sine, ci pentru elevii săi.

De exemplu, v-am povestit despre maestrul Atisha, care a refuzat să confere jurămintele, pentru că nu erau suficiente ofrande. Ofrandele se dăruiesc Lamei. Maestrul Atisha se afla la într-o poziție spirituală atât de înaltă încât a putut să-și permită să le spună discipolilor: „Nu sunt suficiente ofrande și nu vă dau jurămintele”, fără să aibă vreun interes personal pentru obține ofrande. El pur și simplu și-a dat seama că nu există suficientă seriozitate din partea studenților.

Totul ține de motivație.

Ceea ce face ca fapta să fie Tsatung, sunt considerentele profesorului pentru interesele sale personale care o însoțesc. Nu mai atunci va deveni o infracțiune.

În această situație, mintea este interesată numai de sine și dorește binele personal. Practica unui Bodhisattva este să fie în serviciul celorlalți. Aceasta înseamnă că el se antrenează ca să-și înfrângă ego-ul, egoismul și [ca] să fie altruist. Practica lui este practica altruismului. Așa că, pentru a fi Tsatung, o înfrângere sau încălcare gravă, trebuie să existe interesul de sine și nu [cel] față de ceilalți.

Dacă le spun oamenilor: „Veniți la învățătura mea, că ea vă poate ajuta și vă poate scoate din suferință” pentru ca să primesc ofrande și respect, atunci am făcut Tsatung, am încălcat grav jurământul sau am comis înfrângerea. Dar dacă voi spune aceste cuvinte pentru că eu cred din toată inima că este spre binele celorlalți, atunci este bine.

Desigur, că este și mai grav când începem să criticăm pe alți profesori. Trebuie să fim extrem de precauții, pentru că impulsurile noastre egoiste sunt foarte puternice și cu ușurință putem depăși limita. Așadar, cel mai bine este să evităm de a intra în discuții contradictorii cu profesorul, cu excepția cazului în care știm clar că ceea ce spune face rău celorlalți. Și atunci va trebui să vorbim cu el, fiind motivați numai de iubirea pentru oameni și nu din interese egoiste. 

  Cum se comite infracțiunea?

 Pentru ca infracțiunea să fie comisă: 

 – Trebuie să critic o altă persoană

 – Trebuie să existe și o a treia persoană care să mă audă criticând. Deci eu sunt numărul unu, numărul doi este profesorul pe care îl critic și a treia persoană este cea care mă aude spunând lucruri,

 – Și înțelege ce spun, și atunci infracțiunea este comisă.

Aici, Je Tsongkapa citează întrebarea pusă de maestrul Shantideva: Cel care critică trebuie să mintă pentru a fi o infracțiune? Ar trebui să fie o minciună? 

Je Tsongkapa răspunde: Da. Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să spun o minciună.

Dacă se spune adevărul – situația intră într-o altă categorie. După cum am spus anterior, dacă criticăm alt profesor și credem cu adevărat că el dăunează oamenilor, în acest caz chiar este necesar să facem ceva în legătură cu acest subiect pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar, va trebui să ne neutralizăm interesul personal. Va trebui să facem asta cu inima deschisă și plină de iubire pentru binele celorlalți și față de același profesor, înțelegând suferința pe care și-o provoacă el însuși. Va trebui să avem motivația pură și inima plină de compasiune și iubire, și întotdeauna să fie în afara interesului personal.

Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să existe un motiv al plăcerii materiale sau al căutării respectului, sau a fugii după onoare.

Iar acum intrăm puțin în subiectul plăcerii materiale.

Dacă cel care critică face asta pentru plăcere materială, atunci persoana criticată trebuie să facă parte din altă gospodărie. Asta înseamnă că fapta este considerată încălcare de jurământ, dacă de pe urma ei eu câștig cu adevărat un bun material. Dacă de exemplu îl critic pe soțul meu și avem același cont bancar, atunci motivul plăcerii materiale lipsește, deci infracțiunea nu este completă. Dacă persoana pe care o critic este în aceeași gospodărie cu mine, atunci nu voi avea niciun profit din aceasta, atunci nu va exista un motiv real al plăcerii materiale. Critica față de aceștia, este o infracțiune, dar ea nu este gravă/înfrângere.

Lama Dvora povestește că a studiat mult timp cu Lama Art, chiar înainte de a merge să învețe la Diamond Mountain. În acea perioadă, venea la cursuri și un tânăr de vreo 20 de ani. Lama Dvora văzându-l atât de tânăr și interesat de budism, intră în discuție cu el. L-a întrebat cu ce se ocupă și de unde vine. Acesta îi răspunse că venea de departe, din Jersey de Nord, și că îi era foarte greu de călătorit pentru că nu existau mijloace de transport în comun. 

Citez spusele Lamei Dvora: Așa că l-am întrebat: „Ce te-a adus aici?” Și el spuse: „Am studiat budismul la un colegiu din New Jersey și pentru că am fost foarte interesat de acest subiect, am decis să-mi fac teza despre budism.” Am spus: „Ce ai făcut? Ce ai scris?” El spune: „Am scris Lam Rim”. Un tip de 20 ani s-a așezat și a scris Lam Rim!

Profesorii săi de la colegiu nu știau ce să facă cu această lucrare, cum să-i dea notă, și l-au solicitat pe Lama Art să fie profesor consultant, și el să-i dea nota pentru această lucrare. Lama Art a citit lucrarea și a rămas foarte impresionat de ea. În mod sigur, Lama Art i-a dat o notă bună, dar nu știu asta. Tânărul nu mi-a spus.

Dar el îmi spune: „Art mi-a spus că lucrarea este minunată, este interesantă și bună, dar nu trebuia să fac asta de dragul unui beneficiu.” Tânărul nu a obținut niciun ban pentru asta, a primit doar o simplă notă, ca să stea în cerințele colegiului. El spuse: „A fost o greșeală”. 

Dharma trebuie să fie dată. Dacă dăm Dharma și primim bani pentru asta, ne stricăm karma. Coborâm Dharma la ceva care are preț. Dharma nu are preț. Vă las vouă să reflectați la asta.

Care este moralitatea Bodhisattva? Esența ei este să dezvolte iubirea față de toate ființele și să fie în serviciul lor. Aceasta este esența tuturor acestor jurăminte.

 

2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale

Chu = Dharma.
Nor = lucruri materiale, bunuri, avere, bani.
Mi = nu.
Ter = a da, a dărui, a oferi.
Deci, Chu nor mi ter  înseamnă a nu dărui Dharma sau lucruri materiale.

Și acest jurământ are două părți:

a. A nu dărui Dharma. 

b. A nu dărui lucruri materiale.

A nu dărui altei persoane Dharma sau a nu-i oferi ajutor material.
Motivul:  atașament sau zgârcenie

Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia. Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții. Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.

Cum se comite înfracţiunea?

Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să spunem că nu dăm nimic material – celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva, și noi nu i-am dat lucruri materiale – nu am comis infracțiunea.

Să spunem, că cineva vine să ne ceară bani;

    a. Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani. 
    b. Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.
    c. El ne cere bani.
    d. Și noi cu toate asta îl refuzăm. 

Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau sa comis înfactiunea. 

Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm.  Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă – vom da.

Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Wow! Mi s-a ivit ocazia de păstra jurămintele Bodhisattva”. Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.


Care este excepția?

a. În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.

Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.

    • dacă credem că persoana nu are o motivație pură,
    • dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,
    • dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.

Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a  dărui Dharma le va face mai mult rău decât să nu le dea Dharma. Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla. Uneori oamenii pun întrebări iar noi ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic. Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispus să dea bani pentru ea.

Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.

Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor. De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta, și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci elevii trebuie să vină cu respect. A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevului.

Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat. 

În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect. Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.

De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă, și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie. 

b. Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale

Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul. Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:

    • Arme.
    • Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
    • Nu ducem vaca la sacrificat.
    • Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.

Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.

De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm. Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare. Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente și le ofeream copiilor”. Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.

Lipsa de generozitate ne dăunează.

Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre. Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.


Care este antidotul?

Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este, de a practica generozitatea și în mod automat nu vom cădea în această situație. Trebuie să fim atenți deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare. Trebuie să fim atenți la vocea inimii, și că ea nu este egoismul care ne vorbește.



3.  A nu accepta scuzele cuiva

Shak = confesiune, mărturisire.
Shakpa = a te confesa, a mărturisi.   Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”.
Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.

Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.

Kyang = aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
Nyen = a auzi, a asculta.    Mi nyen = a nu auzi.

Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva. Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.

Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.

a. Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.

În limba tibetană se spune:

She jung  = scuză, iertare.
Mi len = a nu lua, a nu accepta.

Adică, a nu accepta scuzele.  

Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm și rămânem supărați.

Motivul

Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare.  Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.

După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului. Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.

Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.

b. A lovi o persoană din furie sau ură.

 Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici

Tsokpa = a lovi o persoană, din supărare.

Motivul

A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura. 

În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.

De exemplu, cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.

Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.” Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta pentru ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine. 

Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații. 

Lectia 4b, a doua parte

Am vorbit până aici despre:

    1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3.  A nu accepta scuzele altuia.

 

4. A abandona calea Mahayana

 

Chen înseamnă mare,
Tekchen = carul cel mare sau în ebraică Merkava, ceea ce înseamnă calea Mahayana.
Pongwa = a abandona, a renunța, a respinge.

Tekchen pongwa înseamnă a abandona calea Mahayana.

Ce înseamnă „a abandona calea Mahayana”? Asta înseamnă a defăima învățătura Mahayana, adică a respinge sau a invalida învățătura vacuității.

Oamenii pot spune: „Toată învățătura asta despre vacuitate este o prostie” sau uneori spun: „Toate lucrurile astea despre Bodhisattva, nu pot fi adevărate, nu asta este natura umană”. A critica această cale, a respinge-o, a minimaliza-o, a anula învățătura vacuității, a compasiunii, a căii Bodhisattva, a spune că nu există un astfel de mod de a trăi altruist, sau că Buddha nu a predat toate astea, intră în această categorie a.

De ce este atât de grav?

Pentru că dacă spunem așa ceva, vom planta în conștiința noastră semințele ignoranței și ne vom crea cauzele karmice pentru a cădea, de a nu ajunge niciodată la iluminare. Iar dacă ne mai aud și alții spunând asemenea lucruri, le va dăuna și lor. Așadar, aceasta este o încălcare gravă în ceea ce privește iluminarea noastră. Iar în calitate de Bodhisattva, cu siguranță nu vom face așa ceva altcuiva.

Cineva poate să spună că lucrurile astea îl pot speria. Răspunsul este că dacă persoana care studiază, și încă nu s-a convins, are îndoieli, trebuie încurajată să continue să verifice, să investigheze, să dezbată, dar în scopul de a-și rezolva incertitudinile, și nu de a rămâne tot timpul de-o parte. 

Puteți spune: „Analizez încă problema”. Dar în niciun caz nu spuneți: „Nu am înțeles asta până la capăt, și asta înseamnă că este o prostie”. Acesta este ideea. Dacă ni se spune că Buddha a predat aceste învățături, le vom analiza, le vom verifica, dar nu le minimalizăm. Și nici nu vom determina pe cineva să meargă pe altă cale greșită care nu-l va putea scoate din suferință. 

A doua parte a jurământului

A doua parte, este a preda o dharma falsă:

Chu = înseamnă Dharma,
Damchu = Dharma pură,
Tarnang este imitație, artificial, fals, ceva nu real.

Adică ceva care pretinde că este Dharma pură.

  • Prima parte este când cineva spune: „Vacuitatea este o prostie, iar Buddha nu a predat-o”.
  • Și a doua parte, este când inventăm Dharma noastră și o predăm altora. Când spunem: „Asta este Dharma. Buddha și vacuitatea – nu sunt adevărate. Vă voi explica eu ce este adevărat.” În acest fel inventăm un fel de Dharma sau venim cu interpretările noastre și le predăm asta oamenilor.

Aceste situații sunt periculoase atât pentru noi, cât și pentru alții, pentru că ne auzim în timp ce falsificăm învățătura. Nu vom putea ajunge la iluminare, și îi vom „îndepărta” de la cale și pe ceilalți, și în acest fel le facem un mare păcat. Trebuie să ne bazăm pe texte autentice, transmise de entitățile iluminate. De aceea a fost ales numele pentru aceste învățături „clasic”. Desigur, că înainte de a le preda altora, trebuie studiate bine, trebuie analizate, lucrate cu ele, testate. Va trebui să ajungem la un anumit grad de convingere și la experiența personală căpătată prin păstrarea jurămintelor și a carnețelului, și așa mai departe. 

Niciodată să nu inventați Dharma!
Ken Rinpoche îi implora pe elevi: „ Nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect, este atotștiutor!” 

Dacă am auzit ceva care este scris în Dharma, pe care nu-l am înțeles încă, și asta se întâmplă deseori, trebuie să-l punem deoparte. Să spunem: „Am să revin asupra lui, îl voi analiza, am să întreb despre asta”. Dar în nici un caz nu-l minimalizăm sau să credem că este greșit sau că Buddha a făcut cumva o greșeală. Sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, pentru că nu suntem încă iluminați, și nici nu înțelegem cum gândește o ființă iluminată. Și dacă vom întâlni un jurământ care ne va ridica câteva semne de întrebare, vom spune: „Bine, încă nu-l înțeleg pe deplin, trebuie să-l verific mai bine”.

Învățătura autentică, dar prezentată într-un mod accesibil și relevant pentru viață

Deci, pe de o parte, învățăturile trebuie să fie autentice, pure, date de Buddha, pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu le amestecăm cu teoriile noastre.

Oamenii fac tot felul de lucruri cu Dharma. Ei iau Dharma și o combină cu terapie sau cu drama sau cu altceva. Și asta nu este ceva rău. Poate fi foarte bine cu condiția să facem distincție între ele. Spunând „Acesta este Dharma și asta adaug eu.”, înseamnă că facem distincția foarte clară între lucruri, iar pentru elev nu va mai fi ceva ambiguu pe care apoi să-l transmită și altora, iar după încă două generații nu va mai exista nicio asemănare între ceea ce predau și Dharma. Și atunci nu va mai exista nicio cale ca oamenii să ajungă la iluminare.

Deci, trebuie să fim extrem de atenți cu Dharma. Pentru că ea este cheia de a scoate oamenii din suferință și nu dorim în niciun fel să o deformăm. 

Dacă ne abatem de la ea cu un grad, iar generația următoare se va abate încă cu un grad și tot așa, atunci dharma va deveni de nerecunoscut și nu va mai exista nici o cale spre iluminare.

Deci, trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în calitate de Bodhisattva care se angajează să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare, va trebui să păstrăm autenticitatea Dharmei.
 

Antidotul

Pe de-o parte, antidotul la această încălcare este de a aduce altora scrieri autentice, de a salva scrierile autentice și de a le traduce, de a ne dezvolta aprecierea și recunoștința pentru tradițiile autentice.

Pe de altă parte, ca Bodhisattva, dorim să dăm oamenilor învățătura într-un mod accesibil și relevant pentru viața lor. Deci da, este bine de găsit modalități de a prezenta Dharma într-un mod care este relevant pentru viața oamenilor.

Pe de o parte, vom păstra autenticitatea absolută. Nu schimbăm nici o virgulă. Iar pe de altă parte, adaptăm modul ei de prezentare, limbajul.

Dacă publicul este format din oameni de afaceri, vom vorbi pe limba oamenilor de afaceri. Dacă sunt oameni preocupați de yoga, le vom vorbi pe limba lor. Nimeni nu este mai expert în asta ca Geshe Michael.  

Un Bodhisattva caută să-și dezvolte abilități. Asta face parte din calea sa. El dorește să ajute oamenii. Așadar, pe o parte trebuie să verificăm bine gramatical conținutul și semnificațiile și să verificăm ce ne iese din gură. Pe de altă parte, va trebui să căutăm modalități, expresii și un limbaj adecvat publicului nostru.

Cum se comite infracțiunea?

Ce face ca infracțiunea să fie Tsatung ? Este ignoranța.

Încălcăm jurământul atunci când din ignoranță predăm Dharma care este interpretarea noastră, nu cea pe care Buddha a transmis-o și nici nu suntem conștienți de ea, deoarece nu am învățat scrierile autentice și spunem: „Asta este Dharma, și asta vă va aduce iluminarea”… [Varianta mea de Dharma vă va aduce iluminarea]. În zilele noastre, întâlnim destui care născocesc Dharma. Ca Bodhisattva, trebuie să păstrăm autenticitatea, pentru că vrem să aducem oamenii la iluminare și nu spre altceva.

Un Bodhisattva nu are cum să nu predea altora, dar el trebuie să predea Dharma corectă. Dacă el se află pe calea Mahayana, va trebui să-i scoată și pe ceilalți din suferință, de aceea el trebuie să-i învețe și să predea corect. Calea se află la un standard de moralitate foarte ridicat și solicită mult de la practicant. De aceea, luăm aceste jurăminte – pentru a le practica. Avem nevoie de jurăminte pentru a ne ridica la acest nivel de moralitate. 

Cu siguranță vom cădea, vom încălca jurămintele. Dar, pentru a le încălca grav trebuie să existe toate cele patru lanțuri – vom vorbi despre ele în curând – deci până nu sunt îndeplinite toate patru, nu le-am încălcat grav, și ca atare le putem reînnoi.

Orice cale autentică trebuie să conducă spre vacuitate

Întrebare: Sunt atâtea tradiții care au evoluat, deoarece a existat întotdeauna o entitate iluminată care știa ce face, și a mers puțin diferit. Dacă toată lumea ar fi păstrat acest jurământ, atunci nu ne-am fi aflat astăzi în situația în care am fi avut o singură tradiție sau o singură cale?

Răspunsul este că lucrurile nu sta așa, pentru că dacă ne uităm la budismul tibetan, care este în întregime Mahayana, există patru curente diferite. Ele sunt toate egale în ceea ce privesc jurămintele Bodhisattva și nu există nici o controversă în acest sens. Diferența dintre ele apare în etapele mai avansate.

Noi nu pretindem că există o singură cale, dar da, spunem că fiecare cale autentică trebuie să conducă în cele din urmă spre vacuitate și compasiune. Despre asta este vorba. Și dacă începem să spunem: „Nu există niciun fel de vacuitate.” sau „Vacuitatea este o prostie.” sau „Îți explic eu ce este vacuitatea.” și  dăm o explicație pe care am inventat-o, atunci vom face oamenilor o mare nedreptate.

În mod clar, nu susținem că există o singură cale. Nu acesta este sensul acestui jurământ și nici al jurămintelor următoare.

Deci, să revenim:

    1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3. A nu accepta scuzele altuia.

    4. A abandona calea Mahayana

După cum am văzut fiecare jurământ are două părți.

De ce nu au făcut primele patru jurăminte să fie opt jurăminte?

Cu toate că ar trebui să fie opt jurăminte, există doar patru motivații. De aceea lista a fost făcută după numărul de motivații.

    1)  Motivația numărul unu – dorința de câștig material sau respect personal

    2)  A doua motivație – dorința de posesiune.
           A nu da Dharma sau lucruri materiale, din zgârcenie, din atașament.

    3)  A treia este ura sau răutatea.
           Dorința de a face rău. Adică, de a lovi pe cineva sau a spune „nu te iert”.

    4)  Patru este ignoranța.

 

5. A fura bunurile celor trei diamante

Chok = înalt și Kun înseamnă piatră prețioasă sau diamant sau nestemată.

Kun chok are sensul de cele trei diamante, adică  Buddha-Dharma-Sangha.

Trok = a fura, a jefui, a lua cu forța.

Deci, a fura de la cele trei diamante. Adică a fura ofrande, imagini a lui Buddha, cărți, obiecte din templu și așa mai departe, sau a sustrage lucruri prin metode indirecte pentru a ne folosi de ele. Sau a fura de la Sangha, în sensul de a fura de la călugări.

Ce înseamnă să furi de la cele trei diamante?

Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma, Sangha.

Nu putem fura cu adevărat de la Buddha, nu-i așa? Ce are Buddha? Buddha are înțelepciune, deci nu-i putem fura înțelepciunea lui Buddha.

Această infracțiune se referă la furtul obiectelor din temple sau de pe altare. Acesta este motivul pentru care spunem să nu mâncăm din ofrandele pe care le-am pregătit noi înșine și le-am pus pe altar pentru Buddha, Dharma, Sangha, pentru că sunt ale lui Buddha, ci să le oferim altora și astfel nu încălcăm acest jurământ.

Încălcarea jurămîntului are forme diferite:

  • Oamenii care au religie anume nu respectă o altă religie. Ei cred că o pot călca în picioare, cum ar fi devastarea și jefuirea sinagogilor sau a cărților sfinte. Bodhisattva nu va face niciodată așa ceva altei religii, pentru că este ca și când „ar lua de la cele trei diamante”.
  • A fura din ofrandele religioase dăruite de credincioși sau de practicanții, celor trei diamante. De multe ori, în temple se află multe lucruri prețioase, statui scumpe, Thanka scumpe. Deci, a fura obiecte de genul acesta.
  • De asemenea, include furtul din nevoile de trai ale călugărilor – Shanga. De exemplu a le lua casele. 

Motivul

Pentru ca încălcarea să devină gravă trebuie făcută cu intenția de a fura pentru că vrem bunuri pentru noi înșine.

Furtul în acest caz este mai grav decât un furt obișnuit, deoarece le luăm călugărilor mijloacele de trai. În cursul 5 am vorbit despre faptul că cu cât obiectul este mai puternic, cu atât karma este mai puternică. Și ce face un obiect puternic? Cu cât obiectul este mai aproape de iluminare, cu atât mai mult poate ajuta oamenii. Deci, dacă lovim învățătorul este cu mult mai grav decât a lovi pe altcineva. Deci, a fura de la călugări este o infracțiune foarte gravă.

Antidotul

Care este antidotul? A merge și a dărui călugărilor, a dărui lui Buddha-Dharma-Sangha, a dărui celor trei diamante. Deci, când mergem la templu sau vedem Sangha, vom căuta să dăruim. Și sub nici o formă nu ne vom gândi să luăm de la acestea [de la aceştia]. Doar dăm.

În multe locuri, încălcarea numărul 5 este prezentată în trei părți:

  •     A fura de la Diamantul Buddha;
  •     A fura de la Diamantul Dharma;
  •     A fura de la Diamantul Sangha;

Intenția este de a nu lua lucruri sfinte, de a nu lua ofrande, de a nu dăuna vieții călugărilor. Şi de a face invers.

 

6. A renunța la Dharma

Chu = Dharma,
Pong = a părăsi, a renunța. 

A renunța la Dharma” înseamnă a critica sau anula ceea ce a predat Buddha.

Un Bodhisattva niciodată nu va critica vreo parte a învățăturii lui Buddha.

Aici ne referim la fapte de a condamna sau critica învățăturile lui Buddha. Asta la modul general. A subestima calea pe care ne-a transmis-o Buddha, se poate întâmpla atunci când ne aflăm în Mahayana și minimalizăm o altă parte din Hinayana pe care tot Buddha a transmis-o. Și aceasta este o infracțiune.

Tot ceea ce ne-a învățat Buddha, el a avut un motiv pentru asta, chiar dacă a fost pentru cei cu „scopul îngust” sau pentru cei cu „scopul mediu”, deoarece îi ajută pe unii oameni. 

Așadar, de fiecare dată când subestimăm sau găsim ceva defectuos sau prezentăm învățătura în mod negativ, când criticăm scrierile lui Buddha, sau unul dintre cele „trei scopuri”, sau ale „ascultătorilor” sau ale „celor deveniți singuri Buddha” sau calea unui Bodhisattva, încălcăm acest jurământ. S-ar putea să facem asta și când practicăm Tantra, și când criticăm ceea ce nu este Tantra, sau dacă practicăm calea Bodhisattva adică calea celor șase perfecțiuni, şi începem să-i criticăm pe cei care nu practică cele șase perfecțiuni.

Și din nou, desigur, motivul pentru care Buddha a transmis căi diferite a fost ca ele să ajungă la oameni diferiți, așa cum li se potrivesc lor cel mai bine. Noi nu putem citi mintea omului ca să putem ști în ce loc se află și ce i se potrivește, de aceea nu are nici un rost să le criticăm calea lor. 

Care este diferența dintre obiectele încălcării de bază numărul 4 – „a abandona calea Mahayana” și a încălcării de bază numărul șase „a renunța la Dharma”?

A abandona calea Mahayana, se referă de regulă, la a infirma, a anula complet calea Mahayana, a întregii învățături Mahayana, vacuitatea și calea Bodhisattva. De exemplu, oamenii care vin din Hinayana pot spune: „Buddha nu a învățat asta” și asta pentru că nu apare în scrierile lor.

În schimb, numărul șase se referă la cele trei scopuri diferite pe care Buddha le-a predat: scopul îngust, scopul mediu și scopul înalt. A spune despre unul dintre ele că nu este învățătura lui Buddha și că este suficient să mergem la învățătura superioară și nu la cele anterioare – asta constituie o mare greșeală a numărului șase. Adică, a nega validitatea căii „ascultătorilor” sau a căii „celor deveniți singuri Buddha” (pratika în sanscrită) sau calea Bodhisattva.

Bodhisattva respectă orice cale spirituală care este autentică.

Dacă cineva merge pe calea iudaică, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea creștină, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea islamului, nu-i criticăm calea, deoarece nu știm care sunt nevoile lor.

Ca bodhisattva, trebuie să ajutăm oamenii, să le respectăm calea și pe învățătorii lor. Și ne referim la calea autentică.

Dar dacă vedem pe cineva care merge pe o cale, pe care o considerăm neautentică și dăunătoare, și asta după ce am învățat, atunci va trebui să-i spunem asta în folosul lui. Din nou, intenția noastră de a-i spune trebuie să fie curată și nu să vină mândrie sau să-i arătăm că avem dreptate.

Într-o broșură editată de Lama Zopa, acesta spunea: „…o astfel de critică este mai rea decât distrugerea tuturor stupelor de pe întregul pământ”. El continuă: “…O astfel de critică este devastatoare, deoarece distruge credințele oamenilor, le distruge calea spirituală”.

Dacă facem așa ceva altcuiva, ne-am distrus calea spre iluminare, pentru că ne auzim distrugând calea altcuiva și încrederea în profesorii săi.

Atunci, ce ar trebui să facem în cazul în care nu sunt atât de entuziasmați de profesorii lui? Răspunsul este de a nu critica sub nicio formă profesorii acestuia. Nu criticați profesorii altor persoane de față cu ei, cu excepția cazului în care credeți cu bună credință că profesorii le provoacă rău. Și orice cale autentică precum iudaismul, precum islamul, precum creștinismul, nu o vom critica sub nicio formă.

Bodhisattva sprijină oamenii pe calea lor spre iluminare, potrivit fiecăruia

Ca Bodhisattva, dorim să aducem oamenii pe o cale cât mai autentică, potrivită fiecăruia. De aceea trebuie să ne dezvoltăm dexteritățile și capacitățile necesare de a ști ceea ce se potrivește fiecăruia.

Și asta nu este simplu de făcut. Dacă cineva crede pe deplin în calea spirituală și în profesorii săi, treaba noastră este să îl susținem. Dacă o persoană începe să întrebe, să fie interesată despre vacuitate și dorește să înțeleagă despre ce este vorba, noi va trebui să-i explicăm, dar fără să lovim în profesorii și calea lui. Și s-ar putea ca, cu timpul, să decidă să-și schimbe calea, dar nu pentru că noi l-am îndepărtat de calea lui. 

Și revin din nou la motivația pe care trebuie să o avem, aceea de a aduce oamenii la iluminare, pentru ca ei să iasă din suferință. Fiecare om se află într-un loc diferit pe această cale și s-ar putea ca el să aleagă să-și urmeze acum religia lui, pentru că este cel mai bun lucru pentru el, pe calea sa spre iluminare. Iar dacă își abandonează calea, atunci nu va mai avea nicio cale, ceea ce este foarte rău. 

Din punctul meu de vedere, când mă aud că distrug calea cuiva, îmi creez mari probleme, pentru că am plantat sămânța karmică în mine, iar când ea va da roade îmi voi pierde calea, sau profesorii mă vor abandona, sau voi înceta să-i mai respect sau alte lucruri de genul ăsta.


7. A lua roba aurie

Ngurmik = auriu, galben auriu, șofran, roba aurie.
Trok = a fura, a jefui, a lua cu forța.
Deci, a fura roba aurie.

De ce auriu? Unele robe sunt aurii, în timp ce la tibetanii sunt și roșii. Auriul provenea de la șofran.Țesătura se înmuia într-o soluție de șofran. 

Ce semnificație are culoarea? Nu știu prea multe despre asta, deoarece vine din Vinaya care nu ni se predă, dar există semnificații. Șofranul era scump. În Thailanda, de exemplu, se poartă robe de culoarea muștarului – maro – portocaliu, adică culoarea să fie cât mai simplă și asemenea culorii pământul. În schimb, auriul semnifică sfințenia Dharmei, măreția Dharmei.

Sensul acetui jurământ este de a obliga călugărul sau călugărița să-și dezbrace roba, să renunțe la călugărie și să ducă o viață normală. De exemplu, în Tibet, chinezii împiedică oamenii să devină călugări datorită urii pe care o au față de ei.

Există două forme ale acestei încălcări:

    a. De a fura robele, de a lua robele cu forța de la călugări. În limba tibetană se spune:

Ngur Mik = roba aurie,
Trokpa = a fura.

    b. Al doilea aspect, care nu este scris, este de a forța călugărul să renunțe la jurămintele lui, sau de a-l forța să-și dea jos roba, sau  să renunțe la viața de călugărie. În limba tibetană se spune:

Rabjung = călugărie sau viață monahală,
Pappa = a profana, a arunca.
Rabjung le pappa înseamnă a profana călugăria.  


Antidotul

Care este antidotul ei? A trata roba cu mult respect, chiar și o bucățică din ea.

Motivația

Pentru ca acesta să devină o încălcare gravă, va trebui să existe ură, furie, ostilitate sau dușmănie.

 
8. Cele cinci imediate

Nga  înseamnă cinci,
Tsam = limită, graniță sau linie despărțitoare
Tsam me înseamnă că nu există limită, adică imediat.

Ce sunt cele cinci imediate? Acestea sunt cinci fapte grave.

Sunt multe karme negative pe care le putem acumula, dar acestea sunt atât de grele încât cineva care le săvârșește va cădea în infernul cel mai de jos imediat în viața următoare. Aceste fapte sunt:

a. A ucide mama.

b. A ucide tatăl.

c. A ucide un Arhat.

Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.

d. A încerca de a-i face rău lui Buddha. Un Buddha nu poate fi rănit cu adevărat, dar se poate încerca.

Interpretarea literală aici: tentativa de vărsarea a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

Și cea mai gravă faptă este:

e. Scindarea în Sanga.

 

Comform Abhidharmei Kosha, pentru a scinda Sangha, Buddha ar trebui să fie în viață.

Se povestește despre Devadatta, vărul și discipolul lui Buddha, care era foarte gelos pe Buddha. Într-o zi a început să le spună oamenilor: „Acest profesor greșește. Ceea ce el vă învață este greșit. Veniți după mine! Vă voi învăța eu Dharma adevărată”. Se spune că a reușit să scindeze sangha. Pentru ca fapta să fie finalizată, Buddha trebuie să fie în viață. Deci nu putem comite astăzi o astfel de faptă. Dar putem face lucruri similare și asta se întâmplă atunci când oamenii vin și îi îndepărtează pe discipoli de învățătorii lor.  Atunci când îndepărtăm elevii de un profesor spiritual autentic, îi împiedicăm de fapt să ajungă la iluminare.

Lama Zopa spunea: „Este mai rău decât fărădelegile lui Hitler și Mao Zedong împreună, pentru că iluminarea poate fi atinsă doar printr-un învățător. Nu există altă cale. [Decât] Printr-un învățător autentic ”.

De fiecare dată când determinăm pe cineva să se îndoiască de învățătorul său, ne auzim făcând acest lucru. Rezultatul va fi că ne vom pierde profesorii. Între timp i-am determinat și pe ceilalți să-și piardă calea, pentru că fără învățător nu există cale. Iar dacă nu au nicio cale – nu vor putea ajunge la iluminare. Şi dacă nu vor putea ajunge la iluminare atunci nu vor putea ajuta toate ființele. Este ca și cum am fi ucis toate ființele. 

Scidarea în Sangha este o infracțiune extrem de gravă. A îndepărta oamenii de profesorii lor este o faptă gravă, așa că trebuie să fim foarte atenți la profesorii spirituali, la profesorii noștri și la ai altora.  Aceste fapte sunt enumerate în „Abhidharma Kosha” care este Hinayana. În acest studiu este prezentată calea Bodhisattva, care este [calea] Mahayana. Așadar, în Mahayana putem vedea cât de mult accent se pune pe Hinayana. Și unul dintre jurămintele de bază Bodhisattva, numărul 8, este printre primele pe listă, şi care spune că „cele cinci imediate” reprezintă o încălcare gravă.

 

9. Concepția greșită.

  Așadar primele nouă încălcări de jurăminte sunt:

    1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3.  Scuzele altuia a nu le accepta.

    4.  Calea Mahayana a abandona.

    5.  De la cele trei diamante a fura.

    6.  La Dharma a renunța.

    7.  A lua roba aurie.

    8.  Cele cinci imediate.

    9.  Concepția greșită.

Ce înseamnă aici concepția greșită? Ea este negarea existenței legilor karmice.

A nega faptul că faptele au consecințe, [a considera] că nu contează ceea ce facem, ceea ce gândim sau spunem, este o încălcare gravă. Un alt aspect este a nega existența vieților trecute și viitoare.

A spune „Doar viața asta există!”, este o concepție total greșită, care crează multe probleme. 

Atunci când ne referim la cele patru lanțuri, despre emoțiile care provoacă căderea, aici nu este nevoie de ele. A avea concepția greșită este atât de grav, încât [nici] nu este nevoie de aceste lanțuri. 

Negarea legilor karmice este unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face.

Antidotul

Antidotul este să învățăm despre legile karmei și despre existența vieților trecute și viitoare, să studiem bine Cursurile 4 și 6.

Cineva vine și spune „Am învățat că atunci când cineva vine la mine și mă întreabă, mă bucur să-i vorbesc despre Dharma, pentru că îl văd că este interesat. Când nu am fost întrebată, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atentă și să nu spun nimic. De exemplu, soțul meu mi-a spus: Ce le tot vâri  în cap copiilor budismul!”.

În aceste situații, în calitate de Bodhisattva va trebui să acționăm cu multă abilitate pentru a aduce oamenii spre iluminare. Se poate întâmpla ca să vorbim cu o persoană care nu este încă pregătită să audă despre Dharma și îi putem face mai mult rău decât bine, de aceea va trebui să discernem între aceste situații. Înțelepciunea este de a discerne. Pot exista cazuri în care nu putem să spunem ceva sau în care putem să ne referim doar la fapte și la consecințele lor, de exemplu, la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă facem anumite fapte, în funcție de situație.

Un bodhisattva, datorită iubirii sale pentru întreaga creație, va căuta permanent calea corectă, ceea ce nu înseamnă că o și cunoaște pe cea mai potrivită. De aceea luăm jurăminte. Cu ajutorul lor ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe ceilalți și, în consecință, compasiunea noastră va crește. Desigur, că nu vom reuși întotdeauna și vom face și prostii. Vom spune lucruri și apoi vom regreta că le-am spus, dar în felul acesta ne vom dezvolta pas cu pas abilitățile și îndemânarea.

Și ceea ce contează este intenția noastră. Pentru că dacă ea este pură, în sensul de a ne aduce și pe noi și pe toți ceilalți la iluminare, pentru ca să fim fericiți, [sigur] vom găsi calea corectă. Vom trece prin încercări și eșecuri, dar în cele din urmă vom găsi modalitățile potrivite. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbim în orice situație, și uneori este de preferat să rămânem în tăcere. Nu există formule fixe [standard]. De aceea trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de acționa în modul potrivit fiecăruia…