Lecția 6 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6

 Încălcarea, păstrarea și restabilirea jurămintelor de bază

    Subiectul lecției numărul șase este: Cum încălcăm, păstrăm și restabilim jurămintele. În lecția următoare, vom reveni la jurămintele secundare.

    Rezultatele încălcării jurământului

    După cum am spus, dacă jurămintele au fost încălcate – ele pot fi luate din nou. Jurămintele Bodhisattva le putem lua din nou și din nou. Dar dacă încălcarea a fost gravă, așa cum vă voi descrie imediat – nu merită să mai facem acest lucru, deoarece Scripturile spun că nu vom mai putea ajunge la perceperea vacuității în această viață. Karma este atât de grea. Karma ruperii acestor jurăminte este foarte grea, deoarece binecuvântarea/virtutea lor este foarte de mare.

     Gradul de severitate a karmei încălcării jurământului este proporțional cu gradul de binecuvântare pe care aceste jurăminte ni le aduc nouă și altora.

  1. Dacă jurământul a fost sever încălcat, după cum s-a menționat, acest fapt va împiedica perceperea vacuității în această viață, ceea ce este un mare păcat pentru că nu se va mai putea ajunge la iluminare, dar se poate întâmpla într-o altă viață.
  2. Dacă am acumulat deja suficiente binefaceri de a ne ridica la nivelul următor spiritual, acest proces va fi oprit prin ruperea jurământului.

    Deci concluzia din tot ce am spus este că, cu toate că putem să luăm jurămintele din nou, încălcarea lor va avea consecințe.

     Există sutre care spun că ruperea jurământului creează o barieră pentru a întâlni Dharma într-o viață viitoare. Alții merg mai departe și spun că aceasta taie de la rădăcină binefacerile, despre care am vorbit puțin în cursul 5.

    Je Tsongkapa nu merge atât de departe; El spune că doar că ne va opri de a mai ajunge la realizări spirituale.

    Acesta este bățul. Morcovul este dificultatea de a încălca jurămintele, cu excepția a numărului nouă și optsprezece, deoarece pentru a  le încălca va trebui să muncim din greu. 


    Cele patru lanțuri

  Shi – patru.
    Kun tri – lanț, legătură. Lanțurile care ne leagă de suferință.

    Așadar, Kun tri Shi înseamnă cele patru afecțiuni mentale necesare pentru a încălca complet jurămintele de bază. Le vom numi cele patru lanțuri sau cele patru sentimente care ne înlănțuie. 

    Abhidharma Kosha enumeră mai mult de patru. Noi vom trece peste aceste patru și mai târziu vom trece și peste ceea ce spune Abhidharma Kosha.

    1. Nu consideri că faci rău. Nu considerăm că ceea ce facem  este o încălcare sau nu vedem fapta o  încălcare.

Nye – rău. Am avut cuvântul în Nyeje – abateri secundare.
    Mik înseamnă gând sau obiectul gândului.
    Mi este un cuvânt de negație.
    Ta  – a vedea.
    Deci, Nyemik mita înseamnă a nu vedea fapta ca fiind ceva rău.

    Facem o infracțiune și nu ne dăm seama că am comis o infracțiune. Nu credem că am făcut ceva în neregulă.

    Așadar, aceasta este prima afecțiune mentală care trebuie să fie prezentă pentru ca încălcarea să se întâmple. De exemplu, luăm ceva de cele trei diamante și credem că este în regulă. Nu vedem nici un rău în asta. Sau, intrăm într-o clădire, furăm ofrandele de pe altar și ieșim afară. Je Tsongkapa spunea: Dacă timp de un sfert de oră, ne-am gândit chiar și pentru o clipă „oh, poate nu este bine ce-am făcut”, atunci nu am încălcat jurământul. Nu am comis complet infracțiunea. Deci, săvârșim fapta cu convingerea deplină că nu este nimic greșit în ceea ce facem.

    2. Nu dorești să încetezi.

Chu înseamnă a face.
    Do – a dori, a vrea.
    Ma – cuvânt de negație.
    Lok – greșit, rău.
    Ma lok – a nu opri, a nu înceta.
    Deci, Chu Do Malok înseamnă a nu dori să încetăm fapta, sau să fim dispuși s-o repetăm.

    Dacă nu am avut nici un moment de remușcare – atunci am comis infracțiunea complet.

    Un exemplu din Vinaya

    În Vinaya se dă ca exemplul situația în care un călugăr i sa aprins dorința după ceva. Se spune, că dacă el are doar un moment de remușcare pentru pasiunea lui, atunci nu a comis o încălcare completă . Dacă pentru un moment, el s-a gândit că poate este greșit ce face și își spune :„oh, este greșit, trebuie să mă opresc”, dar nu se poate opri; Deci, chiar dacă numai s-a gândit la asta, nu a făcut o încălcare completă, pentru că înțelege ce este corect și ce este greșit.

    Nu este asta prea îngăduitor?! Trebuie să ne amintim că jurămintele Bodhisattva, au fost date unui Bodhisattva de către ceilalți Bodhisattva care sunt plini de compasiune pentru noi.

    3. Ești dispus să repeți. 


    Gang gu – a ne bucura, a ne place, aici are sensul de ne place să facem fapta.    Deci, se merge în funcție de gradul de severitate:

    – Nu crezi că este greșit,

    – Ești dispus să o repeți din nou,

    – Și chiar îți place să o faci.

    Prin urmare, dacă am făcut 1 și 2, dar nu ne-am bucurat că le facem, înseamnă că nu am încălcat grav.

    4. Fără considerație și rușine.

 Ngotsarușine, jenă, dar nu este tocmai rușine. Există acest aspect al rușinii.

    Ngotsa este atunci când evităm să săvârșim o faptă deoarece ne este rușine de noi înșine. Este mai mult din respectul meu de sine. Deci, Ngotsa este sentimentul care ne împiedică să comitem infracțiunea datorită respectului față de noi înșine; “Nu fac așa ceva, pentru că nu mă reprezintă.”

Trelyu este același sentiment similar, dar față de ceilalți. “Ce vor crede alții despre mine dacă mă văd făcând așa ceva, și ce vor crede despre Dharma care o reprezint, dacă fac fapta și mă mai și declar budist.”

    Încălcarea unui jurământ de bază trebuie să fie însoțită de cele patru lanțuri …

    Deci, ca o infracțiune să fie completă, Ngotsa și Trelyu nu sunt necesare să fie prezente.

    Pentru ca încălcarea să fie gravă, ar trebui să săvârșim fapta cu multă răutate:

    – Cred că este în regulă,

    – Sunt dispus s-o repet,

    – Îmi place s-o fac,

    – Și nu-mi pasă nici de mine și nici de ceilalți.

    Deci acestea sunt cele patru lanțuri. De ce lanțuri? Pentru că ele ne înlănțuie puternic de Samsara, și ne vor provoca multe suferințe.

    V-am promis că vă voi spune ce apare în Abhidharma Kosha. În Abhidharma Kosha se face referință la mai mult de patru lanțuri. Au fost adăugate zgârcenia, supărarea, precum și lâncezeala, somnolența, dar nu vom intra în toate acestea. 

    Ce se întâmplă dacă am încălcat grav unul dintre jurămintele de bază? Am pierdut jurămintele Bodhisattva. Ceea ce este o mare pată în conștiința noastră.

    Toate cele patru lanțuri trebuie să fie prezente în toate jurămintele, cu excepția numărului nouă și optsprezece.

    Cele șaisprezece din optsprezece sunt foarte greu de rupt. Din păcate, nouă și optsprezece ani sunt ușor de încălcat.

    Există povestea lui Aryadeva, considerat un mare Bodhisattva. Se spune că un demon și-a luat înfățișarea de om și a apărut în fața lui Aryadeva. Demonul i-a cerut maestrului să-i dea ochiul. Bineînțeles, Aryadeva fiind un mare Bodhisattva și-a oferit ochiul demonului. Demonul aruncă ochiul pe pământ și-l zdrobi în picioare. Aryadeva se gândi: „Dacă oamenii sunt așa, nu am de ce să-i ajut. Nu voi ajuta astfel de oameni”. Se spune că în acel moment și-a încălcat jurământul, la a renunța la dorința de iluminare. Și s-a gândit așa numai o clipă. Ulterior și-a regretat gândul, dar cu toate acestea fapta a fost considerată o încălcare.

    Așadar, chiar și un mare sfânt ca Aryadeva a putut comite o infracțiune, deci să nu disperăm. Calea spre iluminare este lungă. 

    Întrebarea este, în ceea ce privește renunțarea la aspirația spre iluminare nu trebuie oare să fie mai mult decât un gând pentru a încălca jurământul? 

    Este suficient să existe un gând conștient în care îmi spun: „Nu voi practica aspirația spre iluminare. Renunț la dorința mea de a salva toate ființele.” Când spunem, facem sau gândim la așa ceva, fapta este înregistrată în curentul  nostru de conștiință și în viitor este ceea ce va rodi.

    Când cineva se enervează, dovedește faptul că nu a integrat încă înțelegerea karmei și a vacuității. Suntem cu toții în aceeași barcă, de aceea suntem încă în Samsara. Nu la asta ne referim, ci la cel care se ridică și spune: „Tot ce spui tu sunt prostii, nu este adevărat că, dacă mint acum, nu-mi va fi bine în viitor. Nu este adevărat”. Eu cunosc oameni care spun asta, și probabil știți și voi.


    Niveluri diferite de încălcare a jurămintelor

    În continuare vom intra în subiectul legat de nivelurile diferite de încălcare a jurămintelor de bază/primare. 

    Pata mare

    După cum am spus, încălcarea este gravă dacă sunt prezente toate cele patru lanțuri – cu excepția jurămintelor 9 și 18, iar atunci am pierdut toate jurămintele.

    În budism se spune că după ce au fost luate jurămintele, ele se formează în curentul de conștiință. Așadar, chiar dacă am încălcat grav, dar încă mai avem chiar și un mic gând de dorință să devenim o binecuvântare pentru toată creația, vom putea lua jurămintele încă odată, iar ele se vor forma din nou în conștiința noastră. 

    Deci, dacă toți cei patru factori sunt prezenți în actul de încălcare, am pierdut jurămintele și va trebui să le luăm din nou. O astfel de încălcare este o mare pată în conștiința noastră. Mai putem denumi încălcările ca fiind pete.

    Jurămintele nu sunt nici fizice, nici mentale

    Conform Abhidharmei Kosha, jurămintele nu sunt nici fizice și nici mentale. Factorii mentali sunt credința, emoțiile pe care le avem, afecțiunile mentale. Jurămintele nu sunt de acest fel, ele sunt un angajament pe care ni l-am luat. Cu siguranță ele nu sunt fizice.

    Întrebarea este: Dar dacă ele nu sunt fizice, atunci cum apar ele în lume?

    Jurămintele apar datorită semințelor karmice. Semințele karmice, de asemenea nu sunt nici fizice și nici mentale, și cu toate acestea ele se află în curentul de conștiință. Jurămintele sunt și ele în acest curent de conștiință.

     Pata medie

    Acum, ce este o pată medie?

    O pata medie se întâmplă atunci când nu credem că facem ceva rău și sunt prezente una sau două din cele patru lanțuri. Într-o astfel de situație, se spune, că trebuie să mărturisim în fața a cel puțin trei persoane.

    Dacă numărul unu există ( primul lanț) – adică nu credem că fapta este greșită, dar, de exemplu, nu ne place să o facem – nu avem toate cele patru, lipsesc unul sau două, sau trei, în acest caz, este o pată medie și trebuie să ne confesăm în fața a cel puțin trei persoane.

    Pata mică

    Ce este pata mică? Ea are loc atunci când știm că fapta este greșită, și unul din cele trei lanțuri este prezent. 

    De exemplu – ne dăm seama că este greșit și totuși suntem dispuși să repetăm actul. Această încălcare este mică, minoră. Iar pentru a o corecta, va trebui să ne confesăm unei persoane.


    Atâta timp cât nu sa făcut o încălcare gravă, jurămintele pot fi restabilite complet

    În jurămintele de călugăr, există diferite niveluri de încălcare serioasă a acestora. Se spune că în cazurile de încălcare, cu toate că jurămintele se pot lua din nou, ele nu vor mai reveni niciodată la același nivel.

    În toate cazurile despre care am vorbit până acum, jurămintele care au fost avariate, dar nu complet rupte, ele pot fi restabilite complet, spre deosebire de jurămintele de călugăr. Deci, chiar dacă se întâmplă o pată medie sau mică, jurămintele pot fi reparate complet.

    În lecția 2 a fost pusă întrebarea de ce există doar două tipuri de încălcare: gravă și secundară. Și această întrebare a fost pusă de către călugări, pentru că ei au patru sau cinci tipuri de severitatea a încălcării.  

    În jurămintele Bodhisattva, lucrurile au fost simplificate în două tipuri de încălcari: o încălcare gravă și încălcare secundară. În lectura cursului scrie:„ În ceea ce privește câte grupuri de încălcări există pentru jurăminte, se poate spune că există doar două, nici mai mult și nici mai puțin. Comentariul mai vechi asupra textului „ Douăzeci de versete asupra jurămintelor” ( scris de către Chandragomin, se estimează că ar fi trăit între secolul al V-lea și al VII-lea7), de exemplu, spune că motivul a fost, ca fiecare încălcare a jurămintelor Bodhisattva să poată fi inclusă într-una din cele două grupuri de fapte rele. În primul grup sunt incluse acele încălcări care sunt similare cu încălcările grave ale jurămintelor de călugăr, iar în cel de-al doilea grup, sunt incluse încălcările similare cu încălcările secundare ale legilor monahale. Nu este adevărat că aici există cinci grupuri de încălcări, similare celor cinci grupuri de încălcări ale călugărului deplin.”

    Purificare karmică

    Și acum se pune întrebarea ce facem în cazul în care am comis o infracțiune, s-a întâmplat o încălcare minoră. Răspunsul este că trebuie purificat.

    Deoarece am vorbit despre această purificare în câteva cursuri ACI, vom trece pe scurt asupra celor patru puteri de purificare.

    În budism, metoda clasică de purificare folosește patru puteri:

    1. Puterea de bază

    Prima putere se numește în limba tibetană:

Ten – bază,
    Top – putere.

    Ten gyi top înseamnă puterea de bază.

    Se numește așa pentru că este baza pe care ne sprijinim. Atunci când cădem, avem nevoie de un sprijin pentru a ne ridica sau să ne bazăm pe ceva. Această putere, este puterea de refugiu care spune:„ înțeleg că lucrurile sunt goale, și înțeleg că tocmai datorită faptului că sunt goale, ceea ce mi se reflectă sunt doar semințele pe care le-am plantat. Deci înțelegerea karmei și a vacuității este cea care începe să mă ridice.” 

    În ce ne refugiem? Ne refugiem în cele trei diamante: Buddha-Dharma-Sangha. Ne refugiem în înțelegerea vacuității, ne refugiem în ființele iluminate care și-au dezvoltat în inima lor compasiunea. Acestea sunt Buddha, Sangha, Bodhisattva.


2. Puterea de distrugere.

    Top – putere.
    Sunjinpa – a distruge.
    Nampar – complet, în totalitate.

    Deci, Nampar sunjinpay top înseamnă puterea de distrugere completă sau puterea de distrugere.

    Puterea de distrugere vine ca urmare a regretului bazat pe înțelepciune, a înțelegerii karmei și a vacuității. Și bazându-ne pe înțelegerea karmei și a vacuității, ne dăm seama acum că fapta rea pe care am făcut-o, fie ne va aduce suferință în viitor, fie că vom fi împiedicați să ajungem în locurile unde am putea să-i ajutăm pe ceilalți. Pentru un Bodhisattva, faptul că nu ar putea ajuta toate ființele – este un mare dezastru, deoarece el trăiește numai și numai pentru a-i ajuta pe toți ceilalți. 

    Puterea de distrugere este puterea regretului. Regretul profund înseamnă:
    –  înțelegerea faptului că dacă rănim pe cineva, în viitor noi vom fi cei răniți,
    – înțelegerea legilor karmice,
    – înțelegerea faptului că karma nu dispare de la sine. Semințele plantate rămân o vreme, după care vor da rod. Iar când vor da rod, vom suferi. Iar asta se poate întâmpla chiar și peste o mie de vieți viitoare, dar în mod sigur se va întoarce asupra noastră. Și poate că suferința prin care trecem astăzi este ca urmare a ceva ce am făcut cu o mie de vieți înainte. 

    Ne putem imagina Sunjin –adică a distruge complet, ca și când am scoate planta din pământ cu rădăcină cu tot.

    Regretul care se bazează pe înțelepciune, dezrădăcinează rădăcina faptei.

     Înțelegem cum ne facem singuri rău, iar acest lucru ne va determina în mod natural să încetăm de a mai face asemenea lucruri.

    Confesiunea

    Unul dintre lucrurile care ne ajută cu adevărat este să ne confesăm cuiva, să nu ținem în noi. Atâta timp cât stăm cu conștiința încărcată, acest lucru acumulează energie și ne va otrăvi din interior. Sfatul este de a ne deschide în fața cuiva și de a spune ce avem pe suflet.

    În fața cui ne confesăm?

    Există multe discuții pe tema în fața cui ne confesăm. Trebuie să mergem la un călugăr să ne confesăm, sau nu? De exemplu, în aceste discuții s-a pus întrebarea la cine se va duce un călugăr să se confeseze în cazul în care a încălcat  unul dintre aceste jurăminte Bodhisattva? 

   Deci, dacă un călugăr a comis o încălcare, va merge să mărturisească unui alt călugăr, sau va merge să mărturisească unei persoane care nu este călugăr?

    Textele spun că, că cel mai bine este să ne confesăm în fața unui călugăr sau a unei călugărițe, decât cuiva care nu are jurăminte.

    Și de ce așa? Textele spun că cel care și-a asumat jurămintele monastice, el de fapt s-a obligat să facă față ispitelor sale, de exemplu, pe tema dorinței sexuale, sau a dorinței de a cumpăra, etc. Potrivit legilor monastice, călugării mănâncă doar o dată pe zi, așa că dacă seara se servesc prăjituri, ei trebuie să se abțină.    Toate aceste dificultăți de a face față dorințelor de orice fel, este exact ceea ce îi ridică spiritual.    Această confruntare cu poftele și obiceiurile condiționate, îi duc la un nivel spiritual cu mult mai înalt decât a altor oameni. Și deci, spun textele, confesiunea ar trebui făcută în fața unei persoane care este cel puțin la nivelul nostru spiritual și nu mai puțin de el.

3. Puterea de înfrânare

 Deci Nyepa este o faptă rea.
    Le – faptă.
  Larndokpa  – anti, opus, contra.

     Top – putere.

    Nyepa le larndokpay top ar însemna puterea de a contracara/neutraliza fapta rea.

    Ce contracarează sau neutralizează fapta rea? Este puterea de înfrânare. Ca urmare a faptului că realizăm daunele faptelor negative, după regret vine decizia de a ne opri, de a nu mai repeta fapta. Iar aici marii Lama ne sfătuiesc – în funcție de tipul de act – dacă ne este greu să ne înfrânăm, atunci este bine să ne stabilim  o perioadă de timp care credem că ne putem reține. Dacă suntem obișnuiți să facem un lucru des, desigur că nu o să ne angajăm să numai facem asta toată viața, ci ne vom angaja la o perioadă mai scurtă în care știm că ne putem înfrâna.

    A înfrunta dificultatea

    Și aici vom spune câteva cuvinte despre acest subiect. De multe ori ne gândim: „Oh, dar îmi va fi greu, nu voi face față”.

    A înfrunta dificultățile care se ivesc, fac parte din calea spirituală, deoarece ne este foarte greu să ne schimbăm mintea. Mintea noastră este deprinsă cu ceea ce îi este comod, cu ceea ce este ea obișnuită. Și aici spunem: „Înfrânează-ți acest comportament pentru că nu-ți servește la nimic, și nici nu te va scoate din Samsara”. Am vorbit despre asta în dezvoltarea răbdării.

    Faptul că ne înfruntăm supărarea, încercând de a o stăvili, chiar dacă încă nu reușim complet, acumulăm karma foarte puternică. Aceasta este puterea de înfrânare.

    Acest lucru ne formează treptat să fim răbdători și în cele din urmă nu vom mai izbucni. Va veni un moment în care nu vom mai ieși din fire, iar mai târziu nici nu vom mai simți nevoia să răbufnim.

     Deci, despre asta vorbim aici. Vorbim aici despre puterea înfrânării, care joacă un rol foarte important în inversarea karmei. Ea este cea care, ca rezultat al înțelepciunii care conduce la regret, la regretul care înțelege cât rău pot provoca altora faptele noastre, să ne înfrânăm, cu toate că ne este greu.

    Și multe dintre întrebările dvs. sunt în această direcție: „Bine, bine, dar ne va fi greu”. Da, așa este. Dar pentru a trece la nivelul următor avem nevoie de jurăminte. În mod clar, înfruntarea dificultăților de orice fel face parte din calea spirituală.

    În limba sanscrită, acest lucru se numește Tapas.

    Și scrierile de yoga accentuează acest fapt. Pentru că dacă nu există nicio dificultate – nu progresăm.

    Greutatea apare exact acolo unde obiceiul ne domină, în loc ca noi să-l dominăm. Dificultatea nu va rămâne veșnic dificultate, ea este doar la început. Pe măsură ce lucrăm cu ea, puterea ei va scade.

    4. Puterea corectoare sau antidotul.

  Nyenpo – a repara, a corecta, antidot, ispășire.
    Kuntu – în totalitate, complet.
    Chupa – faptă.
    Top – putere.

    Deci, aceasta este puterea faptei de ispășire sau puterea antidotului. După ce am înțeles că datorită vacuității și a karmei, fapta se va întoarce asupra noastră și ne va face să suferim, regretăm, decidem să ne înfrânăm pe o perioadă de timp, ne dezvoltăm Tapas, va trebui, de asemenea, să facem acțiuni corective.

    Actul de ispășire depinde de gravitatea infracțiunii. Există o acțiune universală care este utilă pentru toate încălcările, și anume de a învăța și de a medita asupra vacuității. 

    Dacă cineva ne oferă învățături despre vacuitate – mergem la el. Cu cât vom înțelege mai mult vacuitatea, cu cât o vom integra mai mult, cu atât vom aprecia mai mult necesitatea păstrării moralității și valoarea jurămintelor, și cu atât va reduce impulsul nostru de încălca jurământul și de a face lucruri imorale.

    Regretul față de vinovăție

    În Occident apare des problema vinovăției. În limba tibetană nu există nici un cuvânt pentru vinovăție. Vinovăția este foarte mult legată de ego. „Eu simt – eu sunt vinovată”, este ceea ce întărește „eu-ul”.

    Și vorbim mereu despre vinovăție, spre deosebire de regret. Regretul are o putere pozitivă, deoarece este legată de înțelepciune. 

    Regretul spune „Oh, nu am spus ceva frumos! Dacă este adevărat că lucrurile sunt goale și dacă este adevărat că faptele au consecințe, atunci dacă spun ceva care rănește pe altul, cu intenția de a-l răni, înțeleg că mintea a înregistrat tot ceea ce am spus, sămânța a fost plantată. Karma nu dispare de la sine niciodată. Ea va reveni asupra mea și voi suferi. Ce prostie am făcut. Am făcut acum ceva care mă va face să sufăr în viitor.”

    Înțelegerea vacuității și a karmei, duce automat la regret, iar regretul la rândul lui ne va conduce automat la concluzia – „nu are sens să mă comport așa și voi înceta acest comportament”. Și vom face efort de a înceta acest comportament cel puțin pentru o perioadă. Acesta este procesul natural de purificare. Deci, puterile de purificare sunt:

    • Înțelegerea vacuității este puterea de bază.

    • Regretul inteligent este a doua putere.

    • Puterea de înfrânare – a treia.

    • Și apoi va trebui să facem antidot. 

    – Deci, regretul este ceva care funcționează, este energia care ne ajută să ieșim din groapa în care am căzut folosindu-ne de înțelepciune, de înțelegere.

    – Vinovăția nu face nimic altceva decât ne întărește doar ego-ul, servește drept scuză pentru a nu face treaba. Ea spune: „Oh, sunt rău, nu pot” și renunță. Ea este un sentiment greu, care arde și care nu face altceva decât să ne doboare, să ne micșoreze. Trebuie să fugim de sentimentul de vinovăție ca de foc.

    Da, cu toții facem prostii, dar atunci când vedem prostia, va trebui să învățăm lecția și să continuăm mai departe.

    De ce încălcăm jurămintele?

    Maestrul Shantideva ne spune că avem tendința de a face rău. De ce avem o astfel de tendință? Pentru că suntem obișnuiți. Facem asta din puterea obișnuinței. Înțelepciunea este bariera care ne oprește și ne purifică încet mintea.

    Cum se pierd jurămintele?

    Cum își pierde călugărul, de exemplu, jurămintele?

     1. Le înapoiază, adică spune „Renunț la jurămintele monastice”, adică înapoiază roba.

    2. Sau moare. Odată cu moartea, călugărul își pierde jurămintele, pentru că ele sunt doar pe viață sau pe tot timpul cât trăiește.

    Cele trei modalități de a pierde jurămintele Bodhisattva:

     1. Prin încălcarea unuia dintre jurămintele de bază/primare – încălcare completă cu toate lanțurile.

    2. Prin a renunța la Bodhichita, adică a spune „Nu voi acționa pentru binele tuturor ființelor”.

    3. Je Tsongkapa a adăugat încă o modalitate. El spunea: „Mai există încă o modalitate de a le pierde atunci când spuneți: „Le dau înapoi, nu vreau să le mai păstrez”. Printr-o simplă declarație, am pierdut jurămintele. Am înapoiat „roba Bodhisattva”. Și este suficient să facem asta în sinea noastră. Nu trebuie să spunem nimănui. Este suficient de a decide în inima noastră „Destul cu asta, nu voi mai păstra jurămintele Bodhisattva” și le-am pierdut. Ceea ce este grav.

    Puterea jurămintelor Bodhisattva

    Ce înseamnă că aceste jurăminte continuă și în viața viitoare? 

    Ce fac jurămintele Bodhisattva? Ele vin să dezvolte cele șase perfecțiuni și ajută  la încolțirea Bodhicittei adevărate, dacă nu a încolțit deja. Apoi, o astfel de persoană se va naște deja cu un anumit grad de dezvoltare a celor șase perfecțiuni și va avea o atracție naturală de a continua să învețe Mahayana și să urce pe calea Mahayana. Va găsi profesori Mahayana și va începe de unde sa oprit și va continua mai departe. El este deja un Bodhisattva la nivelul la care s-a oprit. Este integrat în curentul său de conștiință.

    El se va naște bine, adică nu se va naște doar ca ființă umană, ci se va naște și într-un mediu în care există învățători de Mahayana, și care îl vor ajuta să progreseze pe calea spre iluminare.

    Putem vedea oameni care se nasc cu generozitate. Vedem unii copii mici care vor să dea altora, și alții care își țin jucăriile numai pentru ei.

    Ce le dă jurămintelor Bodhisattva această putere extraordinară?

    Puterea enormă vine din concentrarea pe toți ceilalți.


    Meditație: Purificarea karmei negative

    Să medităm.

    Așezați-vă comod, și încercați să stați cu spatele cât mai drept pentru a nu adormi.

    Începeți să vă concentrați pe respirație. Observați senzația trecerii aerului prin nări.

    Concentrați-vă pe potențialul jurămintelor, pe imensa binecuvântare pe care aceste jurăminte vi le pot aduce în viață, pe capacitatea lor de a vă apropia de starea minții lui Buddha, al cărei unic scop este de a ajuta toate ființele. Concentrați-vă pe imensa putere spirituală pe care aceste jurăminte vi le conferă.

   Bucurați-vă de oportunitatea de a studia aceste jurăminte.

   Fiți recunoscători învățătorilor care s-au străduit să vă transmită acest material și vi le oferă ca pe tavă.

    Oferiți-le ofrande.

    Gândiți-vă la binefacerile voastre care au rodit și v-au adus să auziți toate aceste lucruri, și bucurați-vă și pentru asta.

    Și acum, încercați pe cât puteți să treceți peste cele 18 jurăminte. Nu este nici o problemă dacă nu vi le puteți aminti pe toate. Poate unul sau câteva dintre ele, care vi s-au părut dificile.  

    Este posibil că în trecut să fi acționat împotriva acestor jurăminte și, dacă da, încercați să evaluați cât de aproape ați fost de încălcarea lor, și câte dintre cele patru lanțuri au fost prezente în comportamentul sau gândirea voastră. Vă reamintesc care sunt cele patru lanțuri:

    1. Primul – nu credeți că faceți ceva rău sau că fapta este rea.

    2. Al doilea – sunteți gata să o repetați.

    3. Al treilea – vă și bucurați de a o face.

    4. Și al patrulea – fără rușine și considerație.

    Încercați să aflați unde vă poziționați față de toate acestea.

    Încercați să fiți cât se poate de specifici. O anume faptă, o anumită situație și încercați să vă amintiți starea de spirit pe care ați avut-o și cât de aproape au fost gândurile voastre de cele patru lanțuri.

    Și acum veți aplica cele patru puteri pe această încălcare sau pe apropierea de ea:

    1. Puterea de bază – este puterea amintirii vacuității, a karmei și a refugiului în cele trei diamante, ele reprezentând realizarea înțelepciunii și compasiunii din inima voastră.

    2. Puterea de distrugere sau anihilare – ea este regretul inteligent care înțelege gravitatea actului din punct de vedere al consecințele sale karmice.

    3. Putere de înfrânare – decizia de a evita o astfel de gândire sau comportament sau de a înceta pentru o anumită perioadă de timp.

    4. Puterea de corectare sau antidotul – a stabili modul în care veți compensa fapta sau gândul, cum vă veți corecta acest aspect din mintea voastră. Ce ar trebui să faceți, ce sunteți dispuși să faceți, pentru că este vorba de mintea și de karma voastră.

    Îndreptați-vă atenția din nou spre învățătorul care va adus înțelepciunea.

    Conectați-vă la sentimentul de recunoștință pe care îl aveți în inima voastră pentru aceste învățături și rugați-vă să continuați să primiți învățătura, și ca profesorii să nu vă părăsească niciodată.

    Rugați-vă să aveți întotdeauna parte de a primi învățături și să progresați pe Calea Mahayana, cale care vă ajută pe voi și pe toate celelalte ființe să ieșiți din suferință.

    Uitați-vă cum învățătorul vostru răspunde cu bucurie la rugămintea voastră. 

    Figura lui este plină de lumină și se așază în inima voastră.

    Învățătorul vostru rămâne alături de voi tot timpul și vă învață mereu. El vă influențează și luminează alegerile pe care le faceți în viața voastră, în legătură cu ceilalți și cu jurămintele pe care vi le-ați luat.

    Vizualizați cum această lumină aduce din ce în ce tot mai multă binecuvântare vouă și lumii voastre.

    Puteți deschide ochii.


    Versetele finale

    Vreau să completez câteva versetele. Scopul este să învățăm jurămintele pe de rost, ca să ni le reamintim ușor. În plus, cele patru cabluri au o astfel de formulare în rime. Adăugați acest lucru la lucrurile pe care le învățați oral.

Șaisprezece dintre ele devin complete
Numai dacă cele patru lanțuri sunt existente:

1. Să nu consideri că faci rău.
2. Să nu dorești să încetezi.
3. Ești dispus să repeți.
4. Fără considerație și rușine.

Pentru două dintre ele
Cele patru lanțuri nu sunt necesare:

Concepția greșită
Și renunțarea la iluminare.

Lecția 5 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

Continuăm cu jurămintele de bază:
    1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
    2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
    3. Scuzele altuia a nu le accepta.
   4. Calea Mahayana a abandona.
    5. De la cele trei diamante a fura.
    6. La Dharma a renunța.
    7. A lua roba aurie.
    8. Cele cinci imediate.
   9. Concepția greșită.

  1. Distrugerea de orașe și altele similare.

Drong  înseamnă oraș sau un oraș mare.
    Sokînseamnă și așa mai departe, similar, etc.
    Jomînseamnă a distruge.

    Deci, a distruge orașe și altele similare.

    Ce înseamnă asta? Trebuie să ne amintim că juramintele Bodhisattva, care de fapt, fac parte din Tantra inferioară, au fost dăruite regilor de către Buddha. Au fost date oamenilor care nu erau călugări. Atunci cine erau laicii care în acele zile aveau timp să practice Dharma? Erau regi. Așa că au venit la Buddha și i-au cerut să le dea cale mai scurtă, iar Buddha le-a spus: „Uite asta este pentru tine, nu distruge orașele, nu distruge zone întregi, nu distruge țări întregi”. 

    Motivația

    Motivația din spatele unui astfel de lucru este ura, dușmănia sau dorința de a  prăda alte locuri, ignoranța. Toate acestea pot determina pe cineva să aducă pagube așezămintelor; îl pot determina pe rege să cucerească zone întregi pentru a-și mări bogățiile. Aici nu este inclus răul provocat oamenilor din așezăminte pentru că a fost inclus anterior. Deci, aici este vorba doar de distrugerea locurilor.

    Și ce înseamnă asta pentru noi? Este de a evita poluarea sau contaminarea mediul înconjurător. 

    Care este antidotul?

    Antidotul este de a menține mediul înconjurător curat, de a preveni poluarea. De a recicla lucrurile corect, și de a-i ajuta și pe alții să facă asta. De a nu polua aerul, apa. 

  1. A preda vacuitatea celor nepregătiți.

Tong pa nyi înseamnă vacuitate.
    Tena preda. Deci, a preda vacuitatea.
    Macuvânt de negație.
    Ma Jang – cine nu este pregătit. 

    Majang tongnyi ten înseamnă a preda vacuitatea celor nepregătiți.

    Această încălcare este gravă, și trebui explicată. Ea spune, în principiu, că nu trebuie să predăm vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit. Ken Rinpoche spunea: „Acest lucru nu înseamnă că trebuie să evităm de a preda vacuitatea, ci publicul trebuie pregătit înainte de a i preda vacuitatea.”

    Cum pregătim publicul pentru învățătura vacuității? Compasiune, compasiune, compasiune. De aceea începem cu Tong Len. Pentru a pregăti publicul. Îi învățăm să-și deschidă inima. Deci înainte este compasiunea.

    

    Cum se comite infracțiunea?

    Pentru a comite infracțiunea trebuie să se întâmple anumite condiții. Asta nu înseamnă că încălcăm jurământul de fiecare dată când credem că este momentul potrivit să explicăm vacuitatea cuiva și ne dăm seama că acesta nu are nicio tragere de inimă spre așa ceva. Deci, să nu ne panicăm. 

    Încălcarea gravă se întâmplă dacă:

    – Nu am învățat bine despre vacuitate și începem să o explicăm altora, în timp ce nici noi nu înțelegem cu adevărat ce explicăm.

    – Sau poate o înțelegem, dar explicația noastră îi sperie pe ceilalți, sau le provoacă împotriviri. Asta înseamnă că ei nu sunt pregătiți.

    – Sau sunt persoane care au deja Bodhichita, care sunt deja pline de compasiune, care poate se află în Mahayana, dar încă nu înțeleg vacuitatea, și ca urmare a învățăturii pe care le-o dați, ele se sperie atât de tare încât părăsesc Mahayana și se duc spre Hinayana. Ele pot spune: „Hai să las asta! Mă voi concentra numai pe mine”.

    Deci, dacă am explicat greșit vacuitatea sau într-un mod care i-a speriat pe ceilalți și ca urmare au abandonat calea Mahayana, atunci am făcut infracțiunea.

    Din nou, dacă credem că ei sunt pregătiți, dar recunoaștem că am greșit, atunci nu am comis infracțiunea. Nu a fost o jignire.

    – Putem încălca jurământul și în cazul în care le explicăm ideea noastră despre vacuitate, în loc de a-i învăța corect ce este vacuitatea. Deci este foarte important să nu inventăm lucruri, să nu venim cu opiniile noastre.

    Cum știm că ceea ce predăm despre vacuitate este în direcția corectă?

    Învățătura corectă a vacuității va implica întotdeauna karma.

    Imediat, vom vorbi despre păstrarea moralității. Datorită faptului că lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce determină realitatea noastră și realitatea fiecăruia este karma. Karma este cea care ne impune să proiectăm o lume sau alta – pentru că lumea este goală.

    Deci, de cum începem să le predăm vacuitatea, îi vom instrui să păstreze legile morale; să fie atenți la ceea ce spun, la ceea ce fac, și la ceea ce gîndesc. Dacă nu facem asta atunci învățătura nu va fi pe direcția corectă. Dacă învățăm oamenii că lucrurile sunt goale; le dăm demonstrația vacuității – unul sau mai multe, nu vor rămâne cu nimic, și asta îi poate speria. Vor spune: „Ah, stai puțin! Deci lucrurile nu există? Păi n-am eu nevoie de asta! Mă sperie”. 

    Pentru că până la urmă, a percepe vacuitatea, înseamnă să vedem cu adevărat că ceea ce credem că suntem – nu a existat niciodată. De aceea, pentru unii aceste lucruri îi pot speria foarte tare.

    Cu toții suntem atașați de identitatea noastră. Ne dorim cu adevărat să credem că noi suntem propriile noastre gânduri, sentimente, păreri. Că noi suntem una cu numele nostru, cu identitatea noastră națională și familială, precum și cu rolurile pe care le jucăm, și cu identitatea noastră sexuală.

    Ne identificăm cu o mie și una de identități care sunt de fapt fabricațiile noastre. Ele sunt proiecții care vin din karma noastră, și nu sunt cine suntem noi în modul suprem. Și cu cât ne preocupăm mai mult de ele, cu atât le consolidăm mai mult și asta ne va împiedica să ne eliberăm.

    Și nimic nu se poate compara cu compasiunea care deschide inima, și care mută focusul pe noi înșine la ceilalți. Compasiunea ne determină să abandonăm treptat atașamentele noastre. 

    Dacă ne concentrăm mereu pe noi înșine, ne îndepărtăm de cale. Așa că treptat vom lucra cu compasiunea, și apoi vom preda vacuitatea. Și va trebui să predăm vacuitatea, pentru că în cele din urmă, ea este cea care ne eliberează.

    Deci trebuie să ne pregătim:

  • Să ne facem temele.
  • Să înțelegem cât putem mai mult vacuitatea înainte de a o preda.
  • Și să fim atenți unde se află celălalt, și să nu-i speriem.

    După cum vedem, în toate aceste jurăminte, este vorba de a face lucrurile cu multă pricepere, din iubire pentru ceilalți, și de a-i ajuta, și nu că „ Eu am dreptate” sau că „Știu eu mai bine”.

 

  1. A îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

 Dzok – complet, finalizat, perfect.
    Jangeste prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.

     Dzok jang înseamnă iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
    Dok – a întoarce înapoi.

    Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

     Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă, în română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

    Cum se comite infracțiunea?

    Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

    – Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni, și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii. 

    – Iar noi venim la el și îi spunem: Oh! Mahayana este foarte grea. Lasă-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale!

   – Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși – atunci am încălcat jurămîntul, deoarece l-am întors din calea spre iluminare completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva – nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

    Deci idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca să aibă grijă de el însuși, și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și al plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcare va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.

  1.  A abandona jurămintele de eliberare personală.

 Dzok – complet, finalizat, perfect.
    Jangeste prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.

     Dzok jang înseamnă iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
    Dok – a întoarce înapoi.

    Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

     Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă, în română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

    Cum se comite infracțiunea?

    Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

    – Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni, și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii. 

    – Iar noi venim la el și îi spunem: Oh! Mahayana este foarte grea. Lasă-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale!

   – Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși – atunci am încălcat jurămîntul, deoarece l-am întors din calea spre iluminare completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva – nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

    Deci idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca să aibă grijă de el însuși, și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și al plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcare va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.


    13. A abandona jurămintele de eliberare personală.

  Nyen –  a asculta, a auzi.
    Mu – a critica sau a subaprecia sau calomnia.

    Deci, a critica „calea ascultătorilor

    Cine sunt „ascultătorii”? Ei sunt oamenii care practică Hinayana. Ei sunt denumiți așa deoarece aud Mahayana, dar nu au capacitatea spirituală de a o practica. Deci, cu toate că „ascultătorii” s-ar putea să audă Mahyana, ei ajung să se preocupe numai de ei înșiși. Ei nu au capacitatea spirituală de a avea grijă de ceilalți.

    În Hinayana există și un alt grup mare de practicanți numiți Pratika sau „cei deveniți singuri Buddha”. Este vorba despre oameni care nu sunt Buddha și nici nu au devenit Buddha prin propriile puteri. Este un nume care induce în eroare. Ei nu pot ajunge la iluminare completă, dar pot ajunge la Nirvana.

    A spune „deveniți singuri” – înseamnă că nu au profesori. Ei ajung să se realizeze fără profesori, ceea ce nu este adevărat. Unii oameni pot ajunge la Nirvana pe parcusul unei vieți, fără să învețe cu vreun profesor, și asta pentru că au avut mulți profesori în viețile anterioare și sunt deja foarte aproape de etapa lor finală. De asemenea, sunt pe calea Hinayana, și de aceea ei nu pot ajunge să fie Buddha și nici nu ajung singuri.

    Există anumite diferențe între aceștia și ascultători. Jurământul include ambele grupuri, doar din motive de a scurta formularea.


    Cum se comite infracțiunea?

    Dacă înainte cineva practica Mahayana și noi i-am spus: „Acum, că practici deja Mahayana, este suficient. Nu ai nevoie de Pratimoksha! ” și în acest fel i-am făcut un mare deserviciu, acest jurământ de a critica „calea ascultătorilor ne aduce la un alt nivel. În acest caz

    – ne ducem la cineva care practică Hinayana, cineva care practică jurămintele de eliberare personală,

    – și îi spunem că practica lui nu-l va aduce la Nirvana, că ceea ce face nu este suficient de bine pentru a ajunge la Nirvana, 

    – iar dacă persoana face ce i-am spus, asta înseamnă ca am încălcat grav jurământul.

    Acesta înseamnă să le criticăm sau le dicredităm calea lor. 

    Nu este corect să spunem despre calea „ascultătorilor” sau a celor „deveniți singuri Buddha”, că ea este greșită, pentru că însuși Buddha a transmis-o. Ea poate să ducă la Nirvana. Durează foarte mult timp, și nu duce la iluminarea completă. Pentru unii, această cale spirituală este cea mai potrivită de a o practica, pentru că nu au încă capacitatea spirituală de a practica Mahayana, deci, dacă venim și le spunem ceva de genul: „calea nu este corectă”, acest lucru pe
de-o parte îi va scoate de pe cale, iar pe alta, plantăm semițe karmice în conștiința noastră, de dicreditare a învățăturii lui Buddha, iar rezultatul va fi îndepărtarea noastră de Dharma.

    14,5. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți 

    Înainte de jurământul 15, există jurământul paisprezece și jumătate pe care nu îl vom enumera pe lista noastră.

    Motivația

    Primul jurământ despre care am vorbit a fost „A te lăuda sau critica pe ceilalți”. Ele par să fie similare, dar motivația este diferită.

    • Motivația primului jurământ a fost câștigul material sau respectul personal.

    • Motivația acestui jurământ este gelozia/invidia.

     Invidia poate fi pe alt învățător sau altcineva. Nu ne referim aici neapărat la profesorii. În general este lauda de sine și critica datorită invidiei pe care o avem față de alții.

    Fiți atenți că atunci când am vorbit despre primul jurământ „a mă lăuda sau a critica pe ceilalți”, ați început să vă gândiți la diferitele situații care se întâmplă între profesori și elevi, dar nu v-ați la faptul că nu este bine să ne lăudăm pe noi înșine sau să-i criticăm pe ceilalți. De ce? Pentru că este ceva firesc pentru noi. Și de ce este atât de firesc? Pentru că am crescut într-o cultură care spune: „Nu te lăuda singur, lasי să te laude altul”. Acestea sunt valorile pe care le-am asimilat în tinerețea noastră.

    Cu toți ne-am născut într-o cultură care pune mult accent pe moralitate. În cursul 1 am enumerat resursele și oportunitățile pe care le avem în viața noastră:

    • Nu ne-am născut ca animal.

    • Nu ne-am născut creaturi în infern și așa mai departe.

    • Printre altele, ne-am născut într-o țară a legii, într-o țară în care există moralitate, și nu într-o țară barbară.

    Deci, este o mare binecuvântare că ne-am născut într-o astfel de cultură . Unii oameni nu au karma să se nască într-o țară în care se pune accent pe moralitate. Înainte de Hammurabi, predomina legea „cei puternici domină”. Nu exista nicio pedeapsă pentru omor. Și astăzi mai sunt locuri ca acesta.

    Motivația jurământului paisprezece și jumătate – nu este numai invidia față de alt profesor, ci este mai generală; Așadar, trebuie să fim foarte atenți atunci când ne lăudăm sau îi condamnăm pe ceilalți. Aproape că nu există niciun motiv pentru lauda de sine, cu excepția cazului în care ea ar fi o binecuvântare pentru alții.

    15. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă.

Sab înseamnă adânc sau profund.
    Dzun – minciună, înșelăciune.
    Ma – a spune, a pretinde, a declara

    Sabdzun ma înseamnă a spune o minciună despre ceva profund. Sensul fiind de a minți cu privire înțelegerea noastră asupra vacuității. Sau a spune că am perceput direct vacuitatea când de fapt nu am perceput-o.

    „A înșela cu privire la înțelepciunea profundă”, mai înseamnă a minți despre realizările noastre spirituale și nu doar în ceea ce privește vacuitatea. 

    Cum se comite infracțiunea?

    Iată situațiile în care încălcăm grav jurământul:

    – spunem că: „Am perceput direct vacuitatea. Acum eu vă voi învăța și dacă veți face ceea ce vă spun atunci veți ajunge la iluminare. Fac asta din iubire pentru voi. Și vă spun în secret: „Am perceput vacuitatea și veniți după mine”.

    – dacă ei pricep sensul cuvintelor pe care le-am spus, chiar dacă nu mă cred, dacă înțeleg propoziția pe care am spus-o, atunci am încălcat grav jurământul.

    Dacă cineva își dă seama de minciuna pe care am scos-o din gură, încălcarea s-a produs. Pe scurt, trebuie să fugim de această situație ca de foc.


    Antidotul

    Să nu ne lăudăm sub nicio formă cu realizările noastre spirituale. Niciuna. Gandhi spunea: „Fi tu schimbarea pe care vrei să-o faci în lume.” Fi tu schimbarea, nu vorbi despre asta. 

    16. Proprietatea celor trei diamante să le primești.

Kor – proprietate, bunuri.
    Len – a lua. Vă amintiți de Tong Len? Tong len – a da și a lua. Len – a lua dar are sensul și de a primi sau de a accepta. Adică, de a primi bunuri.
    Sum – trei,
    Chok – suprem, superior, cel mai înalt.
    Choksum – cele trei diamante.

    Choksum kor len înseamnă a primi proprietatea celor trei diamante.

    Este jurământul dat regelui. Este vorba despre jafuri. A primi lucruri care au fost jefuite din mănăstiri sau au fost luate cu forță sau în mod fraudulos din mănăstiri, iar acum cineva ni le dă drept cadou. Deci în acest caz nu vom primi un astfel de cadou.

    După cum știm chinezii după ce au invadat Tibetul, au jefuit mănăstirile și au început să pună obiectele la vânzare, pe Ebay, cu prețuri ieftine, și aici a apărut dilema ce am putea face în acest caz?

    În cazul în care primim cadou o statuetă sau thangka trebuie să știm de unde provin.

    A. Sursa trebuie să fie de încredere, pentru a ne îndepărta cât mai mult de posibilitatea ca ele să fie furate. Lucrurile sfinte se fură mereu.

    B. Recomandarea este să cumpărăm direct de la artizan. Să nu ne folosim de comercianți. În zilele noastre, cel mai bun mod de a evita să cumpărăm obiecte despre care nu știm dacă sunt furate sau nu, este să comandăm statueta sau thangka pe care le dorim, direct de la meseriaș. Oferindu-i un preț convenabil, îl vom ajuta în felul acesta să-și câștige un trai decent. Dacă vrem să fii preciși, acesta este modul.


    17. A legifera legi greșite

   Ce este Trim? Este prescurtarea de la Tsul trim, ceea ce înseamnă cod moral, moralitate.

    Trim – cod, etică, lege, precept, regulă.
   Ngen – rău.
    Cha – a face, a formula, a institui, a legifera.
    Trim ngen cha – a legifera legi rele. Vom spune legi greșite.

    Să nu uităm că vorbim despre regi. Dar, nu ne referim doar la regi, ci și la noi. Legile ni se aplică și nouă.

    Ce se înțelege prin „a legifera legi greșite”? Sensul aici este specific. Acest lucru se poate întâmpla chiar în interiorul unei mănăstiri. Starețul începe să legifereze reguli în cadrul mănăstirii, cu intenția de a proteja pe cei care meditează, pentru că ei stau în tăcere toată ziua și aparent nu fac nimic pentru ceilalți.

    Și starețul poate veni să spună: „Noi apreciem cu mult mai mult pe cei care își spun rugăciunile în fiecare dimineață și citesc scripturile și nu încurajăm pe cei care stau deoparte și nu fac „ nimic ” între ghilimele . După care el începe să dea sprijin unora și altora nu, sau transferă bunurile de la unii la alții. De aceea numim: „Legi greșite”, deoarece acestea sunt legi care lovesc în cei care se ocupă cu practica interioară, cu practica meditației; cu alte cuvinte sunt preferați cei studioși în locul celor care meditează profund.

    Acestea sunt legi care nu-i sprijină pe cei care meditează, deoarece nu înțeleg valoarea meditației.

    Avem un exemplu clasic în acest sens în povestirile pe care le spunem despre maestrul Shantideva. În mânăstirea în care trăia maestrul Shantideva, era numit „bu-su-ku”- ceea ce înseamnă” a avea trei gânduri ” adică de a dormi, de a mânca și de a merge la toaletă. Deoarece maestrul Shantideva practica nopțile în taină, iar ziua dormea, ceilalți călugări au crezut că profită de bunătatea mănăstirii, poreclindu-l în acest fel. Maestrul Shantideva era tantrika și medita foarte serios. În mănăstire, nu era considerat un călugăr destoinic, pentru că nu mergea să se roage cu toți ceilalți și nu învăța ceea ce trebuia să învețe. Cu toții îl considerau un leneș. Ei spuneau: „în mănăstirea noastră nu încurajăm lenevia, pentru că avem nevoie de sprijinul celor care ne susțin din afară, trebuie să-i impresionăm”.

    Deci nu trebuie subestimați pe cei care meditează. Poate că ei fac o muncă mult mai profundă.

    Și mulți Bodhisattva sunt Bodhisattva în secret. Aceasta este esența Bodhisattva. El nu susține sus și tare “Eu sunt un Bodhisattva!” Ei își fac treaba în secret, așa că nu știm cine sunt ei, de aceea nu trebuie să-i subestimăm; Și cu siguranță nu vom institui reguli pentru a le tăia aripile, nu-i așa? Deci, aceasta este ideea aici. Trim ngen cha.

    Avem trei părți implicate:

    1. Sunt cei care practică meditația, pentru a ajunge la Shamata,  Shine. Ei vor să ajungă la Shine sau vor să  perceapă vacuitatea. 

    2. Este vorba despre ceilalți călugări sau ceilalți practicanți, care stau și memorează texte, învață, fac teme, se roagă și spun mantre. Deci, există două tipuri practicanți.

    3. Și a terța parte – cel care instituie reguli în mănăstire, cel care decide cine va primi sprijin și cine nu. El va comite infracțiunea dacă va pune la dispoziția altora bunurile celor care meditează. 

    Și fiecare dintre noi trebuie să se uite la ce gândește, la cât de aproape suntem de a disprețui pe cineva care nu este cum vrem noi. Va trebui să ne uităm la tendința pe care o avem de a subestima ceea ce nu ni se pare în regulă, când de fapt nu avem nicio cea mai vagă idee de ce ni se pare neregulă. 


    18. A renunța la aspirația spre iluminare.

    Ultimul jurământ primar – de bază este:

 Sem – minte. Aici ne referim la Jangsem, adică Bodhichita.
    Tong – a da, a renunța, a respinge, a arunca, a abandona.
    Deci, Semtong înseamnă a renunța la aspirația spre iluminare, Bodhicitta. 

    Pentru Bodhisattva a renunța la Bodhicitta este o încălcare gravă. Bodhicitta este scopul vieții sale. Sensul întregii lui vieți este de a ajunge la iluminare de dragul întregii creații. Deci, atunci când renunță, „Este prea greu. Lasă-mă în pace! O să am grijă de ai mei, de casa mea, de familia mea. O las baltă!”, el a căzut rău. Este marea cădere a unui Bodhisattva. Ea este atât de gravă încât nu mai are nevoie de cele patru lanțuri.

    Este suficient să spunem: „Renunț la aspirația spre iluminare” și am rupt jurământul, am pierdut jurămintele Bodhisattva. Și, după cum am menționat, ele se pot lua din nou, dar, odată ce se întâmplă în mintea cuiva, acesta se privează de șansa de a ajunge la iluminare în această viață. Prin urmare, jurămintele nu trebuie luate cu ușurință.

    Este suficient doar de a gândi în această direcție și am încălcat jurământul. Nu este ca și cum am avea un moment de nervi sau ne-am gândit le ceva egoist, pentru că asemenea gânduri le avem tot timpul. Ci ne referim la a renunța la aspirația care spune: „Mă străduiesc să practic și să mă perfecționez, să mă purific pentru a-i ajuta și pe ceilalți.”

     Jurămintele 9 și 18 fac parte dintr-o categorie separată, deoarece este suficient să ne gândim la ele și deja le-am încălcat. 

    Este mult mai ușor să le încălcăm decât pe celelalte. În lecția următoare vom vorbi despre asta.

    Întrebarea care se ridică este: „Dar dacă ținem carnețelul și doar pentru o secundă, am avut un astfel de gând, na! Ce-am făcut? În acest caz am încălcat jurământul?

     În cursul 2, este dată definiția lungă a Bodhicittei1, care spune că „aceasta este  gândirea principală” dar asta nu se referă la faptul că ne gândim în fiece clipă: „Acum merg să ajut toate ființele. Merg să ajut toate ființele ” , pentru că uneori ne gândim: „Acum merg să beau apă”. 

_______________________________

1 Definiția lungă a Bodhicittei este:”Bodhicitta este în primul rând, principala conștientizare mentală aparținând Marii Căi, care este focalizată pe obținerea iluminării complete în beneficiul celorlalți, care este însoțită de aspirația de a atinge iluminarea completă.

    În al doilea rând, este o cunoaștere aparținând Marii Căi, care acționează ca  poartă de intrare spre Calea mai mare, care aparține categoriei de acțiune din cadrul divizării standard între două categorii ale „concepției” și a „acțiunii”.

    Așadar, nu în fiecare moment ne gândim în acest fel, dar mintea noastră este impregnată de Bodhicitta. Ea se află tot timpul în fundal. Este muzica de fond. Până într-atât, încât un Bodhisattva care are această aspirație, atunci când percepe direct vacuitatea în meditație foarte profundă și nu mai are deloc gânduri, mintea lui este în continuare cufundată în Bodhicitta.

    Deci, acest jurământ este încălcat atunci când spunem în mod conștient și deliberat: „Gata cu asta! Suficient! Nu asta intenționez să fac în viața mea!”. Deci, renunțăm în mod conștient și deliberat.

    Să zicem că există cineva de care nu ne place, sau îl urâm, sau ne calcă pe nervi și ne spunem: „Pe toți îi voi ajuta, dar nu și pe tine!” – am încălcat jurământul.

    De ce este așa? Pentru că fiecare persoană din viața noastră este proiecția noastră. Avem nevoie de a ne purifica mintea întru totul, pentru a ajunge la iluminare. Deci nu ne putem permite de a lăsa ceva în urma, nepurificat. Această persoană este un mare profesor pentru că ne ajută să purificăm acel element din mintea noastră care nu este încă pur. Singurul motiv pentru care proiectăm o asemenea persoană este acea imperfecțiune pe care o avem în mintea noastră.

    Întrebare: Să spunem că am luat jurămintele și aspirăm spre iluminare și nu renunțăm la ea, dar vrem să ne odihnim puțin de acest jurământ, putem?”

    Ce ne va răspunde maestrul Shantideva ? El va spune: „Dacă ai nevoie de odihnă, odihnește-te. Dar imediat ce ai terminat să te odihnești, scoală-te! Nu rămâne pe loc. Revin-o la muncă imediat!”.

     Apoi mai avem povestea Lamei Atisha și a stupei. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are câteva cercuri sus care reprezintă diferitele niveluri de puritate a minții pe care pe atinge un Bodhisattva. Ele sunt în număr 18 niveluri diferite de atins. Pe vremurile acelea, budiști purtau cu ei stupa pentru a le aminti de mintea lui Buddha.

    Se povestește despre Lama Atisha că mergea din loc în loc prin Tibet, călărind pe cal și urmat de discipolii săi. La fiecare cinci minute, oprea alaiul, cobora de pe cal, punea stupa jos și aranja în jurul ei boluri cu ofrande, după care începea să se prosterneze. Discipolii îl întrebau: „Ce s-a întâmplat Lama Atisha?” Iar el răspundea: „Trebuie să mă prosternez pentru că am încălcat un jurământ”.

    Pe vremea aceea era călugăr. Se spune că înainte de a veni în Tibet, fusese stareț. Maestrul Atisha era foarte respectat și considerat un mare maestru. El a fost cel care a mers în Sri Lanka și a stat acolo 12 ani și a studiat Bodhicitta cu Lama Serlingpa.

     Lordul Atisha spunea: „Niciodată nu încalc jurămintele Pratimoksha, rar încalc jurămintele Bodhisattva, dar jurămintele tantrice, le încalc la fiecare cinci minute”.

    Atenția lui era atât de dezvoltată încât de fiecare dată când îi trecea un astfel de gând, oprea totul, și începea să se prosterneze pentru a-și purifica mintea.

    Chiar și fără a ajunge la jurămintele tantrice, va trebui să ne modificăm radical sistemul nostru de gândire. Și încă nu am ajuns la jurămintele secundare, care sunt și mai greu de păstrat. De câte ori mergem să jefuim o mănăstire sau să distrugem orașe? Dar cele secundare ating viața cu adevărat, în fiecare moment.

    Cercurile concentrice de rupere a jurământului

  Și așa mai departe. Trebuie să evităm să încălcăm jurămintele, deoarece încălcările sunt otravă pură. 

    Dacă luăm de exemplul „a nu minți despre înțelepciunea profundă”, cercul apropiat este de a nu minți deloc despre realizările spirituale. Și mult mai bine este de a nu vorbi deloc despre ele. Dacă vrem să stăm departe de „lauda de sine și de-ai critica pe ceilalți” în contextul profesorilor, va trebui să nu ne mai lăudăm deloc, cu excepția cazului în care aduce un fel de binecuvântare pentru cineva.

    Lasă-ți jurămintele să vă antreneze!

    Nu putem rupe jurământul dacă nu l-am luat. Dar dacă suntem permanent preocupați de ideea: „Oh, nu vreau să le încalc! Nu vreau să le încalc, așa că nu le voi lua.”, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să le luăm. Da, o să le încălcăm, și le vom  reînnoi, asta este calea. 

    Întrebare: Dacă luăm jurămintele, atunci despre ce ne mai rămâne de vorbit în viață?

    Lama Dvora ne împărtășește din experiența dânsei: „ Simt că de când am început să completez carnețelul, vorbesc mai puțin. Se ajunge la starea în care descoperim faptul că majoritatea vorbelor pe care le spunem nu fac niciun bine celorlalți, deci trebuie oprite. Aceasta nu înseamnă că vom vorbi mai puțin. Până la urmă ne vom trezi că devenim profesori, și că vorbim tot timpul. Asta este tot ce trebuie, de a apropia oamenii de Dharma. Uneori este posibil să dorim să intrăm în lumea lor, astfel încât să putem fi mai aproape de ei, ca să-i putem ajuta. Și cu asta nu este nici o problemă. Treptat, plăcerea de a pălăvrăgi va scade.”


                                                                                        *******

    Să trecem din nou peste cele 18 jurăminte:1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
    2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
  4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
 9. Concepția greșită.
10. Distrugerea de orașe și altele similare.
11. A preda vacuitatea celor nepregătiți.
    12. De la aspirația spre iluminarea completă, a îndepărta.
    13. Jurămintele de eliberare personală, a le abandona.
    14. Calea „ascultătorilor” a o critica.
    15. Despre înțelepciunea profundă a înșela.
    16. Proprietatea celor trei diamante a o accepta.
    17. Legi greșite a legifera.
    18. La aspirația spre iluminare, a renunța.

Lecția 4 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4, prima parte, Lectia 4a

Un scurt rezumat

   Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva

    Așa cum am menționat, există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:

  • 18 de jurăminte primare/ de bază.
  • 46 de jurăminte secundare.

    Încălcările cu privire la jurăminte, au alte nume; Dacă încălcăm jurământul de bază are un nume, și dacă încălcăm jurământul secundar, acesta are un alt nume.

    Pentru jurămintele primare se spune:

 Pampa – este paralel cu Tsatung. Acestea sunt conceptele luate din lumea jurămintelor Vinaya.

   Tsawa – rădăcina; de bază; fundamental; primar.
    Tung – a cădea; a comite o infracțiune.

    Deci, ar însemna căderea rădăcinii sau căderea bazei. Tsatung înseamnă încălcarea jurământului de bază sau a jurământului primar.

    Pampa – înseamnă tot cădere, dar în sensul de cădere gravă, cu mult mai serioasă sau de a fi înfrânți de dușman. Dușmanul este afecțiunea noastră mentală, care ne determină să ne încălcăm jurământul primar, și nu vom mai putea atinge primul nivel de Bodhisattva din aceeași viață. Cuvântul Pampa poate fi tradus ca „înfrângeresau infracțiune gravă. Jurămintele de bază sunt numite pampa sau înfrângeri.

    Nye înseamnă ceva rău, a lovi, a răni.
    Je  – a face.

    Deci, aceasta ar fi o infracțiune minoră.

    O infracțiune minoră ar fi Nyeje, iar înfrângerea sau infracțiune gravă ar fi Tsatung. Datorită faptului că sa decis ca jurămintele Bodhisattva să fie împărțite doar în două tipuri, atunci există ori Tsatung, ori Nyeje. Jurămintele călugărilor sunt pe trepte diferite.

     Deci, ce este Tsatung? Tsatung înseamnă „înfrânt” sau încălcarea gravă a jurămintelor primare/de bază, care sunt mai importante decât jurămintele secundare, iar dacă facem un Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.

    A rupe jurământul este greu de făcut. Și acest fapt, este una din calitățile minunate ale jurămintelor Bodhisattva.

   Și aici ne referim la toate întrebările pe care le avem în legătură cu insecuritatea noastră de a le păstra. Cu toții ne este greu să le păstrăm, dar este și mai greu de a le încălca. Și vom vorbi din nou despre asta într-una din următoarele lecții. Voi trece doar pe scurt peste acest subiect.

    Cele patru lanțuri

    Ce trebuie să întâmple ca cineva să facă Tsatung complet?

    Pentru asta este nevoie să existe „patru gânduri care leagă”, „patru cabluri” sau „patru lanțuri”, care trebuie să însoțească fapta pentru ca ea să fie Tsatung.

    Facem ceva care este contrar jurământului și în timp ce facem acest lucru avem următoarele patru gânduri:

  1. Credem că este în regulă să facem asta, că nu facem nimic greșit.
  2. Suntem gata să repetăm fapta din nou. O răutate de genul: „Este în regulă să rup această jurământ și sunt gata să o fac din nou.” Acest gând exprimă de fapt ignoranța pe care o avem, dar ea este exprimată ca o răutate.
  3. Ne place să facem fapta.
  4. Nu avem nicio rușine și nicio considerație.

    Aceasta sunt gândurile numite „cele patru lanțuri”.

    Pentru a face Tsatung este nevoie de toate cele patru lanțuri. Adică, comitem infracțiunea și credem că este în regulă, suntem mulțumiți de ceea ce facem, suntem dispuși să o repetăm și nu avem nicio rușine, nici față de noi și nici față ceilalți.

    Deși este posibil să restabilim/reabilităm încălcarea jurământului primar/de bază, acesta nu va mai fi la fel

    Ce se întâmplă dacă facem Tsatung? Adică, să încălcăm unul dintre cele optsprezece jurăminte primare împreună cu toate cele patru lanțuri, sau ruperea completă a jurământului. Cu toate că acest lucru este greu de făcut, este foarte posibil să se întâmple, iar în acest caz se spune că ne-am pierdut jurămintele.

    Este adevărat că le putem lua din nou, dar fapta va avea rezultate karmice. 

    Persoana care și-a luat jurămintele Bodhisattva și le-a încălcat așa cum am descris, nu va mai putea percepe direct vacuitatea în această viață.

    De aceea nu merită să le încălcăm și va trebui să le studiem bine.

    
    Jurămintele primare/de bază

    În continuare vom da lista jurămintelor. Ele vor avea o formulare lungă și una scurtă.

  • lungă – pentru că ni se dă o explicație completă a jurământului.
  • Și scurtă – pentru a le reține mai ușor.

    În acest curs vom anexa lista cu toate jurămintele.
    Lista va cuprinde încălcările jurămintelor primare:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.

Prima este formată din două părți:

 Dak înseamnă eu,
    Shen – celălalt.
    To – a lăuda,
    Mo – a critica sau condamna sau defăima.

    Dakto shenmo – înseamnă a mă lăuda sau critica pe ceilalți.

    Deci, încălcarea constă în a mă lăuda și a-i condamna pe ceilalți sau a-i critica pe ceilalți.

    Motivul – este câștigul material sau respectul personal, iar contextul este în principal predarea Dharmei.

    După cum veți vedea, această infracțiune va reveni ulterior și ca infracțiune secundară, iar ceea ce diferențiază infracțiunea primară de cea secundară este motivația. Așadar, motivația aici este pentru câștigul material personal, sau de a câștiga respectul sau admirația celorlalți. Iar când vorbim de lauda de sine, acesta este în special contextul predării Dharmei.

    Adică spunem: „Vino la mine pentru că eu predau mai bine, alții nu predau bine”. Dacă spunem așa ceva pentru a câștiga ceva material sau pentru a câștiga respect sau apreciere – am încălcat jurământul.

    Și acesta este încălcarea numărul unu – este cea mai gravă infracțiune. Acest lucru este valabil mai ales în contextul predării Dharmei, dar mai târziu vom vedea că se aplică și în alte contexte. 

    De această situație va trebui să ne îndepărtăm cât mai repede posibil.

    Este posibil să întâlnim un profesor care induce în eroare oamenii, care predă greșit. Ce vom face atunci? Deoarece jurământul spune să nu criticăm alți profesori, în acest caz este importantă motivația noastră:
    • Dacă îl criticăm pe profesor pentru a câștiga respectul sau admirația altora  – atunci am încălcat jurământul.

  • Dacă ne simțim obligați să protejăm alți oameni, implicându-ne în discuții cu același profesor – nu am încălcat jurământul. 

    Sau dacă cineva va spune: „Du-te și omoară găinile în fiecare zi pentru că te vei ilumina”, atunci s-ar putea să vreți să intrați în discuție cu acesta, pentru a-i proteja pe ceilalți care aud o asemenea prostie.

    Dar dacă, ca urmare a discuției, apare supărarea sau ura sau resentimente, opriți-vă și plecați de acolo. Pentru ca discuțiile să nu alunece în această direcție, va trebui să fim amabili și să cunoaștem bine referințele. Sigur că un profesor nu ne va spune să omorâm găinile, ci va preda Dharma puțin greșit, pot să predea vacuitatea în mod incorect. Iar a preda vacuitatea incorect, este un dezastru, deoarece oamenii nu vor putea ajunge la iluminare.

    Dacă el va spune că vacuitatea înseamnă de a ne goli de gânduri:

  1. Pe de-o parte acest lucru nu este adevărat, și pe de alta
  2. induce oameni în eroare și ei nu vor putea merge pe calea spre eliberare. 

    Pentru asta, trebuie să stăpânim bine materia, astfel încât să putem purta discuții la subiect și să nu începem să ne certăm – pentru că nu va fi nimănui de folos. Trebuie să fim în stare să venim cu argumentele necesare care să dovedească că nu este corect ceea ce sa spus. Și uneori este chiar indicat să deschidem astfel de discuții cu o astfel de persoană, mai ales dacă o face public. Dar cu siguranță nu va trebui să criticăm pe nimeni pentru plăcerea noastră personală.

  Chakpa – dorință, poftă.
    Nyepa – bunuri materiale.

     Kurti – respect, onoare.

    Acestea sunt ele două motivații care determină Tsatung.

    Dacă un medic vine și se laudă în fața pacientului său, spunând: „Sunt un medic bun”, înseamnă Tsatung? Răspunsul este că a te lăuda în acest caz nu este încă Tsatung. Pentru ca acesta să fie Tsatung, trebuie să fie la nivel de învățătură spirituală.

    Adică, situații de genul cum ne tratează un medic sau altul, pot să ne influențeze în această viață. Dar aici ne referim la Dharma sau la învățăturile spirituale – care ne vor influența în toate viețile viitoare.

   Dacă abatem pe cineva de la calea spre iluminare învățându-l greșit, îi vom face o mare nedreptate!

    
    De ce este acest jurământ primul?

    Jurămintele sunt aranjate în listă în ordinea importanței, așa că ne putem gândi de ce l-au pus pe primul loc?

    De ce este o infracțiune atât de gravă? Deoarece calea spirituală este cel mai important lucru pe care îl facem în viața noastră și este important să nu păcătuim.

    Jurământul numărul unu este să nu criticăm alți profesori.

    În opinia lui Je Tsongkapa, acest jurământ se referă la critica unui învățător Mahayana la adresa altui învățător Mahayana. Această situație este foarte periculoasă deoarece ambii învățători vin cu o motivație altruistă, iar în această situație este nevoie de multă atenție.
 

     Războaiele religioase

    Acest fapt, ne întoarce la războaiele religioase, care au fost cele groaznice lucruri prin care a trecut umanitatea, de a merge în numele religiei și să omori. Nu există așa ceva „război religios”!

    Adevăratele religii conduc spre eliberare, unele în mod direct, altele indirect, potrivit nevoilor fiecăruia.

    Vorbim aici despre „religia mea este mai bună decât religia ta”, când obiectivul este cucerirea de teritorii sau obținerea de impozite. De fapt, aceste jurăminte au fost date inițial regilor. În Tibet, de exemplu, în cazul în care existau controverse în privința problemelor religioase, se obișnuia ca regele să invite ambele părți la curtea regală, iar rolul lor era de a-l convinge pe rege că religia lui este mai bună. Cine îl convingea pe rege, religia lui devenea religia de stat. Deci, ne referim la cineva care vine și face polemică din interese personale, putând provoca apoi războaie și daune multor oameni. Deci, acest jurământ are implicații foarte profunde. 

 

    Antidotul

    În viața noastră de zi cu zi, va trebui să evităm pe cât posibil acest lucru. 

    Care este antidotul acestui jurământ? Este de a evita permanent să ne lăudăm sau să îi criticăm pe alții – în orice context – religios sau nereligios, indiferent de motiv, cu excepția cazului în care poate ajuta pe cineva. A ne testa constant motivația atunci când ne relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ea este din interes personal sau din dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

 

    Situații de excepție

    Maestrul Asanga spunea despre acest jurământ că există circumstanțe în care este justificat să se arate respectul față de profesor și este justificat din partea profesorului să solicite elevilor să-i arate respect, și asta pentru binele elevilor, ca ei să-și poată dezvolta un comportament adecvat față de profesor. Și asta în cazul în care profesorul este curat și este clar că nu o face pentru sine, ci pentru elevii săi.

    De exemplu, v-am povestit despre maestrul Atisha, care a refuzat să confere jurămintele, pentru că nu erau suficiente ofrande. Ofrandele se dăruiesc Lamei. Maestrul Atisha se afla la într-o poziție spirituală atât de înaltă încât a putut să-și permită să le spună discipolilor: „Nu sunt suficiente ofrande și nu vă dau jurămintele”, fără să aibă vreun interes personal pentru obține ofrande. El pur și simplu și-a dat seama că nu există suficientă seriozitate din partea studenților.


    Totul ține de motivație.

    Ceea ce face ca fapta să fie Tsatung, sunt considerentele profesorului pentru interesele sale personale care o însoțesc. Nu mai atunci va deveni o infracțiune.

    În această situație, mintea este interesată numai de sine, și dorește binele personal. Practica unui Bodhisattva este să fie în serviciul celorlalți. Aceasta înseamnă că el se antrenează ca să-și înfrângă ego-ul, egoismul și să fie altruist. Practica lui este practica altruismului. Așa că, pentru a fi Tsatung, o înfrângere sau încălcare gravă, trebuie să existe interesul de sine și nu față de ceilalți.

    Dacă le spun oamenilor: „Veniți la învățătura mea, că ea vă poate ajuta și vă poate scoate din suferință” pentru ca să primesc ofrande și respect, atunci am făcut Tsatung, am încălcat grav jurământul sau am comis înfrângerea. Dar dacă voi spune aceste cuvinte pentru că eu cred din toată inima că este spre binele celorlalți, atunci este bine.

    Desigur, că este și mai grav când începem să criticăm pe alți profesori. Trebuie să fim extrem de precauții, pentru că impulsurile noastre egoiste sunt foarte puternice, și cu ușurință putem depăși limita. Așadar, cel mai bine este să evităm de a intra în discuții contradictorii cu profesorul, cu excepția cazului în care știm clar că ceea ce spune face rău celorlalți. Și atunci va trebui să vorbim cu el, fiind motivați numai de iubirea pentru oameni și nu din interese egoiste. 

 

    Cum se comite infracțiunea?

    Pentru ca infracțiunea să fie comisă: 

    – Trebuie să critic o altă persoană

    – trebuie să existe și o a treia persoană care să mă audă criticând. Deci eu sunt numărul unu, numărul doi este profesorul pe care îl critic și a treia persoană este cea care mă aude spunând lucruri,

    – Și înțelege ce spun, și atunci infracțiunea este comisă.

    Aici, Je Tsongkapa citează întrebarea pusă de maestrul Shantideva: Cel care critică, trebuie să minte pentru a fi o infracțiune? Ar trebui să fie o minciună? 

    Je Tsongkapa răspunde: Da. Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să spun o minciună.

    Dacă se spune adevărul – situația intră într-o altă categorie. După cum am spus anterior, dacă criticăm alt profesor și credem cu adevărat că el dăunează oamenilor, în acest caz chiar este necesar să facem ceva în legătură cu acest subiect pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar, va trebui să ne neutralizăm interesul personal. Va trebui să facem asta cu inima deschisă și plină de iubire pentru binele celorlalți și față de același profesor, înțelegând suferința pe care și-o provoacă el însuși. Va trebui să avem motivația pură și inima plină de compasiune și iubire, și întotdeauna să fie în afara interesului personal.

    – Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să existe un motiv al plăcerii materiale sau al căutării respectului, sau a fugii după onoare.

    Iar acum intrăm puțin în subiectul plăcerii materiale.

    – Dacă cel care critică face asta pentru plăcere materială, atunci persoana criticată trebuie să facă parte din altă gospodărie.

    Asta înseamnă că fapta este considerată încălcare de jurământ, dacă de pe urma ei eu „câștig cu adevărat un bun material. Dacă de exemplu îl critic pe soțul meu și avem același cont bancar, atunci motivul plăcerii materiale lipsește, deci infracțiunea nu este completă. Dacă persoana pe care o critic este în aceeași gospodărie cu mine, atunci nu voi avea niciun profit din aceasta, atunci nu va exista un motiv real al plăcerii materiale. Critica față de aceștia, este o infracțiune, dar ea nu este gravă/înfrângere.

    Lama Dvora povestește că a studiat mult timp cu Lama Art, chiar înainte de a merge să învețe la Diamond Mountain. În acea perioadă, venea la cursuri și un tânăr de vreo 20 de ani. Lama Dvora văzându-l atât de tânăr și interesat de budism, intră în discuție cu el. L-a întrebat cu ce se ocupă și de unde vine. Acesta îi răspunse că venea de departe, din Jersey de Nord, și că îi era foarte greu de călătorit pentru că nu existau mijloace de transport în comun. 

    Citez spusele Lamei Dvora: Așa că l-am întrebat: „Ce te-a adus aici?” Și el spuse: „Am studiat budismul la un colegiu din New Jersey și pentru că am fost foarte interesat de acest subiect, am decis să-mi fac teza despre budism.” Am spus: „Ce ai făcut? Ce ai scris? El spune: „Am scris Lam Rim”. Un tip de 20 ani s-a așezat și a scris Lam Rim!

    Profesorii săi de la colegiu nu știau ce să facă cu această lucrare, cum să-i dea notă, și l-au solicitat pe Lama Art să fie profesor consultant, și el să-i dea nota pentru această lucrare. Lama Art a citit lucrarea și a rămas foarte impresionat de ea. În mod sigur, Lama Art i-a dat o notă bună, dar nu știu asta. Tânărul nu mi-a spus.

    Dar el îmi spune: „Art mi-a spus că lucrarea este minunată, este interesantă și bună, dar nu trebuia să fac asta de dragul unui beneficiu.” Tânărul nu a obținut niciun ban pentru asta, a primit doar o simplă notă, ca să stea în cerințele colegiului. El spuse: „A fost o greșeală”. 

    Dharma trebuie să fie dată. Dacă dăm Dharma și primim bani pentru asta, ne stricăm karma. Coborâm Dharma la ceva care are preț. Dharma nu are preț.

    Vă las vouă să reflectați la asta.

    Care este moralitatea Bodhisattva? Esența ei este să dezvolte iubirea față de toate ființele și să fie în serviciul lor. Aceasta este esența tuturor acestor jurăminte.

  1. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

Chu – Dharma.
    Nor – lucruri materiale, bunuri, avere, bani.
    Mi – nu.
    Ter – a da, a dărui, a oferi.
    Deci, Chu nor mi ter  înseamnă a nu dărui Dharma sau lucruri materiale.

    Și acest jurământ are două părți:

a. A nu dărui Dharma.

b. A nu dărui lucruri materiale.

 A nu dărui altei persoane Dharma, sau a nu-i oferi ajutor material.

    Motivul – atașament sau zgârcenie

    Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia.

    Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții.

    Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.

    Cum se comite înfrângerea?

    Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să spunem că nu dăm nimic material – celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva, și noi nu i-am dat lucruri materiale – nu am comis infracțiunea.

    Să spunem, că cineva vine să ne ceară bani;

  1. Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani. 
  2. Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.
  3. El ne cere bani.
  4. Și noi cu toate asta îl refuzăm. 

    Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau sa comis înfrângerea. 

    Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm. 

    Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă – vom da.

    Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Wow! Mi s-a ivit ocazia de păstra jurămintele Bodhisattva”.

    Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.


    Care este excepția?

  1.   În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.

    Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.

    – dacă credem că persoana nu are o motivație pură,

    – dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,

    – dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.

    Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a  dărui Dharma le va face mai mult rău decât să nu le dea Dharma.

    Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla.

    Uneori oamenii pun întrebări, și ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic.

    Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispus să dea bani pentru ea.

    Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.

    – Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor.

    De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta, și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci elevii trebuie să vină cu respect.

    A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevului.

    Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat. 

    În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect.

    Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.

    De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă, și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie. 

  1. Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale

    – Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul.

    – Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:

  • Arme.
  • Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
  • Nu ducem vaca la sacrificat.
  • Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.

    – Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.

  • De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm.
  • Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare.

    Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente și le ofeream copiilor”.

   Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.

 

    Lipsa de generozitate ne dăunează.

    Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre.

    Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.


    Care este antidotul?

    Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este, de a practica generozitatea și în mod automat nu vom cădea în această situație.

 

    Trebuie să fim atenți

    Deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare. 

    Trebuie să fim atenți la vocea inimii, și că ea nu este egoismul care ne vorbește.

    3. A nu accepta scuzele cuiva.

Shak – confesiune, mărturisire.

    Shakpaa te confesa, a mărturisi. Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”. Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.

    Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.

    Kyang – aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
    Nyena auzi, a asculta. Mi nyena nu auzi.

    Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva.

    Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.

    Și acest jurământ are și două părți

    Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.

  1. Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.

    În limba tibetană se spune:

She jung  – scuză, iertare.

    Mi len – a nu lua, a nu accepta.

    Adică, a nu accepta scuzele.  

    Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm, și rămânem supărați.


    Motivul

    Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare. 

    Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.

    După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului.

    Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.

    Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.

  1. A lovi o persoană din furie sau ură.

    Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici:

 Tsokpa – a lovi o persoană, din supărare.

    Motivul

    A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura. 

    În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.

    De exemplu, cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.

    Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.”

    Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine. 

    Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații. 

A doua parte, Lectia 4b

Am vorbit până aici despre:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
  2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
  3. A nu accepta scuzele altuia.
  4. A abandona calea Mahayana

Chen înseamnă mare,
    Tekchencarul cel mare sau în ebraică Merkava, ceea ce înseamnă calea Mahayana.
    Pongwa – a abandona, a renunța, a respinge.

    Tekchen pongwa înseamnă a abandona calea Mahayana.

     Ce înseamnă „ a abandona calea Mahayana”? Asta înseamnă a defăima învățătura Mahayana, adică a respinge sau a invalida învățătura vacuității.

    Oamenii pot spune: „Toată învățătura asta despre vacuitate este o prostie” sau uneori spun: „Toate lucrurile astea despre Bodhisattva, nu pot fi adevărate, nu asta este natura umană”. A critica această cale, a respinge-o, a minimaliza-o, a anula învățătura vacuității, a compasiunii, a căii Bodhisattva, a spune că nu există un astfel de mod de a trăi altruist, sau că Buddha nu a predat toate astea, intră în această categorie a.

    De ce este atât de grav?

    Pentru că dacă spunem așa ceva, vom planta în conștiința noastră semințele ignoranței și ne vom crea cauzele karmice pentru a cădea, de a nu ajunge niciodată la iluminare. Iar dacă ne mai aud și alții spunând asemenea lucruri, le va dăuna și lor. Așadar, aceasta este o încălcare gravă în ceea ce privește iluminarea noastră. Iar în calitate de Bodhisattva, cu siguranță nu vom face așa ceva altcuiva.

    Cineva poate să spună că lucrurile astea îl pot speria. Răspunsul este că dacă persoana care studiază, și încă nu s-a convins, are îndoieli, trebuie încurajată să continue să verifice, să investigheze, să dezbată, dar în scopul de a-și rezolva incertitudinile, și nu de a rămâne tot timpul de-o parte. 

    Puteți spune: „Analizez încă problema”. Dar în niciun caz nu spuneți: „Nu am înțeles asta până la capăt, și asta înseamnă că este o prostie”. Acesta este ideea. Dacă ni se spune că Buddha a predat aceste învățături, le vom analiza, le vom verifica, dar nu le minimalizăm. Și nici nu vom determina pe cineva să meargă pe altă cale greșită care nu-l va putea scoate din suferință. 

    A doua parte a jurământului

    A doua parte, este a preda o dharma falsă:

Chu înseamnă Dharma,
    Damchu – Dharma pură,
    Tarnang este imitație, artificial, fals, ceva nu real.

    Adică ceva care pretinde că este Dharma pură.

  • Prima parte este când cineva spune: „Vacuitatea este o prostie, iar Buddha nu predat-o”.
  • Și a doua parte, este când inventăm Dharma noastră și o predăm altora. Când spunem: „Asta este Dharma. Buddha și vacuitatea – nu sunt adevărate. Vă voi explica eu ce este adevărat.” În acest fel inventăm un fel de Dharma sau venim cu interpretările noastre, și le predăm asta oamenilor.

    Aceste situații sunt periculoase atât pentru noi, cât și pentru alții, pentru că ne auzim în timp ce falsificăm învățătura. Nu vom putea ajunge la iluminare, și îi vom „îndepărta” de la cale și pe ceilalți, și în acest fel le facem un mare păcat.

    Trebuie să ne bazăm pe texte autentice, transmise de entitățile iluminate. De aceea a fost ales numele pentru aceste învățături „clasic”. Desigur, că înainte de a le preda altora, trebuie studiate bine, trebuie analizate, lucrate cu ele, testate. Va trebui să ajungem la un anumit grad de convingere și la experiența personală căpătată prin păstrarea jurămintelor și a carnețelului, și așa mai departe. 

    Niciodată să nu inventați Dharma!

    Ken Rinpoche îi implora pe elevi: „ Nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect, este atotștiutor!” 

    Dacă am auzit ceva care este scris în Dharma, pe care nu-l am înțeles încă, și asta se întâmplă deseori, trebuie să-l punem deoparte. Să spunem: „Am să revin asupra lui, îl voi analiza, am să întreb despre asta”. Dar în nici un caz nu-l minimalizăm sau să credem că este greșit sau că Buddha a făcut cumva o greșeală. Sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, pentru că nu suntem încă iluminați, și nici nu înțelegem cum gândește o ființă iluminată.

    Și dacă vom întâlni un jurământ care ne va ridica câteva semne de întrebare, vom spune: „Bine, încă nu-l înțeleg pe deplin, trebuie să-l verific mai bine”.

    Învățătura autentică, dar prezentată într-un mod accesibil și relevant pentru viață

    Deci, pe de o parte, învățăturile trebuie să fie autentice, pure, date de Buddha, pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu le amestecăm cu teoriile noastre.

    Oamenii fac tot felul de lucruri cu Dharma. Ei iau Dharma și o combină cu terapie sau cu drama sau cu altceva. Și asta nu este ceva rău. Poate fi foarte bine cu condiția să facem distincție între ele. Spunând „Acesta este Dharma și asta adaug eu”, facem distincția foarte clară între lucruri, iar pentru elev nu va mai fi ceva ambiguu pe care apoi să-l transmită și altora, iar după încă două generații nu va mai exista nicio asemănare între ceea ce predau și Dharma. Și atunci nu va mai exista nicio cale ca oamenii să ajungă la iluminare.

    Deci, trebuie să fim extrem de atenți cu Dharma. Pentru că ea este cheia de a scoate oamenii din suferință și nu dorim în niciun fel să o deformăm. 

    Dacă ne abatem de la ea cu un grad, iar generația următoare se va abate încă cu un grad, și tot așa, atunci dharma va deveni de nerecunoscut, și nu va mai exista nici o cale spre iluminare.

    Deci, trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în calitate de Bodhisattva care se angajează să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare, va trebui să păstrăm autenticitatea Dharmei.

    Antidotul

    Pe de-o parte, antidotul la această încălcare este de a aduce altora scrieri autentice, de a salva scrierile autentice și de a le traduce, de a ne dezvolta aprecierea și recunoștința pentru tradițiile autentice.

     Pe de altă parte, ca Bodhisattva, dorim să dăm oamenilor învățătura într-un mod accesibil, și relevant pentru viața lor. Deci da, este bine de găsit modalități de a prezenta Dharma într-un mod care este relevant pentru viața oamenilor.

    Pe de o parte, vom păstra autenticitatea absolută. Nu schimbăm nici o virgulă. Iar pe de altă parte, adaptăm modul ei de prezentare, limbajul.

    Dacă publicul este format din oameni de afaceri, vom vorbi pe limba oamenilor de afaceri, dacă sunt oameni preocupați de yoga, le vom vorbi pe limba lor. Nimeni nu este mai expert în asta ca Geshe Michael.  

    Un Bodhisattva caută să-și dezvolte abilități. Asta face parte din calea sa. El dorește să ajute oamenii. Așadar, pe o parte trebuie să verificăm bine gramatical conținutul și semnificațiile, și să verificăm ce ne iese din gură. Pe de altă parte, va trebui să căutăm modalități, expresii și un limbaj adecvat publicului nostru.

        Cum se comite infracțiunea?

    Ce face ca infracțiunea să fie Tsatung ? Este ignoranța.

    Încălcăm jurământul atunci când din ignoranță predăm Dharma care este interpretarea noastră, pe care nu Buddha a transmis-o și nici nu suntem conștienți de ea, deoarece nu am învățat scrierile autentice și spunem: „Asta este Dharma, și asta vă va aduce iluminarea”. …

    În zilele noastre, întâlnim destui care născocesc Dharma. Ca Bodhisattva, trebuie să păstrăm autenticitatea, pentru că vrem să aducem oamenii la iluminare și nu spre altceva.

    Bodhisattva nu are cum să nu predea altora, dar el trebuie să predea Dharma corectă. Dacă el se află pe calea Mahayana, va trebui să-i scoată și pe ceilalți din suferință, de aceea el trebuie să-i învețe și să predea corect. Calea se află la un standard de moralitate foarte ridicat și solicită mult de la practicant. De aceea, luăm aceste jurăminte – pentru a le practica. Avem nevoie de jurăminte pentru a ne ridica la acest nivel de moralitate. 

    Cu siguranță vom cădea, vom încălca jurămintele. Dar, pentru a le încălca grav trebuie să existe toate cele patru lanțuri – vom vorbi despre ele în curând – deci până nu sunt îndeplinite toate patru, nu le-am încălcat grav, și de asemenea le putem reînnoi.

    Orice cale autentică trebuie să conducă spre vacuitate

    Întrebare: Sunt atâtea tradiții care au evoluat, deoarece a existat întotdeauna o entitate iluminată care știa ce face, și a mers puțin diferit. Dacă toată lumea ar fi păstrat acest jurământ, atunci nu ne-am fi aflat astăzi în situația în care am fi avut o singură tradiție sau o singură cale?

    Răspunsul este că lucrurile nu sta așa, pentru că dacă ne uităm la budismul tibetan, care este în întregime Mahayana, există patru curente diferite. Ele sunt toate egale în ceea ce privesc jurămintele Bodhisattva, și nu există nici o controversă în acest sens. Diferența dintre ele apare în etapele mai avansate.

    Noi nu pretindem că există o singură cale, dar da, spunem că fiecare cale autentică trebuie să conducă în cele din urmă spre vacuitate și compasiune. Despre asta este vorba. Și dacă începem să spunem: „Nu există niciun fel de vacuitate” sau „Vacuitatea este o prostie” sau „Îți explic eu ce este vacuitatea” și  dăm o explicație pe care am inventat-o, atunci vom face oamenilor o mare nedreptate.

    În mod clar, nu susținem că există o singură cale. Nu acesta este sensul acestui jurământ și nici al jurămintelor următoare.

    Deci, să revenim:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
  2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
  3. A nu accepta scuzele altuia.
  4. A abandona calea Mahayana

    După cum am văzut fiecare jurământ are două părți.

    De ce nu au făcut primele patru jurăminte să fie opt jurăminte?

    Cu toate că ar trebui să fie opt jurăminte, există doar patru motivații. De aceea lista a fost făcută după numărul de motivații.

  1. Motivația numărul unu – dorința de câștig material sau respect personal
  2. A doua motivație – dorința de posesiune. A nu da Dharma sau lucruri materiale, din zgârcenie, din atașament.
  3. A treia este ura sau răutatea. Dorința de a face rău. Adică, de a lovi pe cineva sau a spune „nu te iert”.
  4. Patru este ignoranța.

  5. A fura bunurile celor trei diamante.

Chok este înalt și Kun înseamnă piatră prețioasă sau diamant sau nestemată. Kun chok are sensul de cele trei diamante, adică  Buddha-Dharma-Sangha.

    Troka fura, a jefui, a lua cu forța.

    Deci, a fura de la cele trei diamante. Adică a fura ofrande, imagini a lui Buddha, cărți, obiecte din templu și așa mai departe, sau a sustrage lucruri prin metode indirecte pentru a ne folosi de ele. Sau a fura de la Sangha, în sensul de a fura de la călugări.

    Ce înseamnă să furi de la cele trei diamante?

    Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma, Sangha.

    Nu putem fura cu adevărat de la Buddha, nu-i așa? Ce are Buddha? Buddha are înțelepciune, deci nu-i putem fura înțelepciunea lui Buddha.

    Această infracțiune se referă la furtul obiectelor din temple sau de pe altare. Acesta este motivul pentru care spunem să nu mâncăm din ofrandele pe care le-am pregătit noi înșine și le-am pus pe altar pentru Buddha, Dharma, Sangha, pentru că sunt ale lui Buddha, ci să le oferim altora și astfel nu încălcăm acest jurământ.

    Încălcarea jurămîntului are forme diferite:

  • Oamenii care au religie anume nu respectă o altă religie. Ei cred că o pot călca în picioare, cum ar fi devastarea și jefuirea sinagogilor sau a cărților sfinte. Bodhisattva nu va face niciodată așa ceva altei religii, pentru că este ca și când „ar lua de la cele trei diamante”.
  • A fura din ofrandele religioase dăruite de credincioși sau de practicanții, celor trei diamante. De multe ori, în temple se află multe lucruri prețioase, statui scumpe, Thanka scumpe. Deci, a fura obiecte de genul acesta.
  • De asemenea, include furtul din nevoile de trai ale călugărilor – Shanga. De exemplu a le lua casele. 

    Motivul

    Pentru ca încălcarea să devină gravă trebuie făcută cu intenția de a fura pentru că vrem bunuri pentru noi înșine.

    Furtul în acest caz este mai grav decât un furt obișnuit, deoarece le luăm călugărilor mijloacele de trai. În cursul 5 am vorbit despre faptul că cu cât obiectul este mai puternic, cu atât karma este mai puternică. Și ce face un obiect puternic? Cu cât obiectul este mai aproape de iluminare, cu atât mai mult poate ajuta oamenii. Deci, dacă lovim învățătorul este cu mult mai grav decât a lovi pe altcineva. Deci, a fura de la călugări este o infracțiune foarte gravă.


    Antidotul

    Care este antidotul? A merge și a dărui călugărilor, a dărui lui Buddha-Dharma-Sangha, a dărui celor trei diamante. Deci, când mergem la templu sau vedem Sangha, vom căuta să dăruim. Și sub nici o formă nu ne vom gândi să luăm de la acestea. Doar dăm.

    În multe locuri, încălcarea numărul 5 este prezentată în trei părți:

  • A fura de la Diamantul Buddha;
  • A fura de la Diamantul Dharma;
  • A fura de la Diamantul Sangha;

     Intenția este de a nu lua lucruri sfinte, de a nu lua ofrande, de a nu dăuna vieții călugărilor. Și de a face invers.

  1. A renunța la Dharma

Chu – Dharma,
    Pong– a părăsi, a renunța. 

    „ A renunța la Dharma” înseamnă a critica sau anula ceea ce a predat Buddha.

     Un Bodhisattva niciodată nu va critica vreo parte a învățăturii lui Buddha

    Aici ne referim la fapte de a condamna sau critica învățăturile lui Buddha. Asta la modul general. A subestima calea pe care ne-a transmis-o Buddha, se poate întâmpla atunci când ne aflăm în Mahayana și minimalizăm o altă parte din Hinayana pe care tot Buddha a transmis-o. Și aceasta este o infracțiune.

    Tot ceea ce ne-a învățat Buddha, el a avut un motiv pentru asta, chiar dacă a fost pentru cei cu „scopul îngust” sau pentru cei cu „scopul mediu”, deoarece îi ajută pe unii oameni. 

    Așadar, de fiecare dată când subestimăm sau găsim ceva defectuos sau prezentăm învățătura în mod negativ, când criticăm scrierile lui Buddha, sau unul dintre cele „trei scopuri”, sau ale „ascultătorilor” sau ale „celor deveniți singuri Buddha” sau calea unui Bodhisattva, încălcăm acest jurământ. S-ar putea să facem asta și când practicăm Tantra, și criticăm ceea ce nu este Tantra, sau dacă practicăm calea Bodhisattva adică calea celor șase perfecțiuni, să-i criticăm pe cei care nu practică cele șase perfecțiuni.

    Și din nou, desigur – motivul pentru care Buddha a transmis căi diferite a fost ca ele să ajungă la oameni diferiți, așa cum li se potrivesc lor cel mai bine. Noi nu putem citi mintea omului ca să putem ști în ce loc se află și ce i se potrivește, de aceea nu are nici un rost să le criticăm calea lor. 

    Care este diferența dintre obiectele încălcării de bază numărul 4 – „a abandona calea Mahayana” și a încălcării de bază numărul șase „a renunța la Dharma”?

    A abandona calea Mahayana, se referă de regulă, la a infirma, a anula complet calea Mahayana, a întregii învățături Mahayana, vacuitatea și calea Bodhisattva. De exemplu, oamenii care vin din Hinayana pot spune: „Buddha nu a învățat asta”, și asta pentru că nu apare în scrierile lor.

    În schimb, numărul șase se referă la cele trei scopuri diferite pe care Buddha le-a predat: scopul îngust, scopul mediu și scopul înalt – a spune despre unul dintre ele că nu este învățătura lui Buddha și că este suficient să mergem la învățătura superioară și nu la cele anterioare – asta fiind o mare greșeală a numărulul șase. Adică, a nega validitatea căii „ascultătorilor” sau a căii „celor deveniți singuri Buddha” (pratika în sanscrită) sau calea Bodhisattva.

    Bodhisattva respectă orice cale spirituală care este autentică

    Dacă cineva merge pe calea iudaică, nu-i criticăm calea.
    Dacă cineva merge pe calea creștină, nu-i criticăm calea,
    Dacă cineva merge pe calea Islamului, nu-I criticăm calea, deoarece nu știm care sunt nevoile lor. Ca bodhisattva, trebuie să ajutăm oamenii, să le respectăm calea și pe învățătorii lor. Și ne referim la calea autentică.

    Dar dacă vedem pe cineva care merge pe o cale, pe care o considerăm neautentică și dăunătoare, și asta după ce am învățat, atunci va trebui să-i spunem asta în folosul lui. Din nou, intenția noastră de a-i spune trebuie să fie curată și nu să vină mândrie sau să-i arătăm că avem dreptate.

    Într-o broșură editată de Lama Zopa, spunea: „o astfel de critică este mai rea decât distrugerea tuturor stupelor de pe întregul pământ”. El continuă: O astfel de critică este devastatoare, deoarece distruge credințele oamenilor, le distruge calea spirituală”.

    Dacă facem așa ceva altcuiva, ne-am distrus calea spre iluminare, pentru că ne auzim distrugând calea altcuiva și încrederea în profesorii săi.

    Atunci, ce ar trebui să facem în cazul în care nu sunt atât de entuziasmați de profesorii lui? Răspunsul este de a nu critica sub nicio formă profesorii acestuia. Nu criticați profesorii altor persoane de față cu ei, cu excepția cazului în care credeți cu bună credință că profesorii le provoacă rău. Și orice cale autentică precum iudaismul, precum islamul, precum creștinismul, nu o vom critica sub nicio formă.

    Bodhisattva sprijină oamenii pe calea lor spre iluminare, potrivit fiecăruia

    Ca Bodhisattva, dorim să aducem oamenii pe o cale cât mai autentică, potrivit fiecăruia. De aceea trebuie să ne dezvoltăm dexteritățile și capacitățile necesare de a ști ceea ce se potrivește fiecăruia.

    Și asta nu este simplu de făcut. Dacă cineva crede pe deplin în calea spirituală și în profesorii săi, treaba noastră este să îl susținem. Dacă o persoană începe să întrebe, să fie interesată despre vacuitate și dorește să înțeleagă despre ce este vorba, noi va trebui să-i explicăm, dar fără să lovim în profesorii și calea lui. Și s-ar putea ca, cu timpul, să decidă să-și schimbe calea, dar nu pentru că noi l-am îndepărtat de calea lui. 

    Și revin din nou la motivația pe care trebuie să o avem, aceea de a aduce oamenii la iluminare, pentru ca ei să iasă din suferință. Fiecare om se află într-un loc diferit pe această cale, și s-ar putea ca el să aleagă să-și urmeze acum religia lui, pentru că este cel mai bun lucru pentru el, pe calea sa spre iluminare. Iar dacă își abandonează calea, atunci nu va mai avea nicio cale, ceea ce este foarte rău. 

    Din punctul meu de vedere, când mă aud că distrug calea cuiva, îmi creez mari probleme, pentru că am plantat sămânța karmică în mine, iar când ea va da roade îmi voi pierde calea, sau profesorii mă vor abandona, sau voi înceta să-i mai respect sau alte lucruri de genul ăsta.


    7. A lua roba aurie.

 Ngurmik – auriu, galben auriu, șofran, roba aurie.
    Troka fura, a jefui, a lua cu forța.
    Deci, a fura roba aurie.

    De ce auriu? Unele robe sunt aurii, în timp ce la tibetanii sunt și roșii. Auriul provenea de la șofran.Țesătura se înmuia într-o soluție de șofran. 

    Ce semnificație are culoarea? Nu știu prea multe despre asta, deoarece vine din Vinaya care nu ni se predă, dar există semnificații. Șofranul era scump. În Thailanda, de exemplu, se poartă robe de culoarea muștarului -maro-portocaliu, adică culoarea să fie cât mai simplă și asemenea culorii pământul. În schimb, auriul semnifică sfințenia Dharmei, măreția Dharmei.

    Sensul acetui jurământ este de a obliga călugărul sau călugărița să-și dezbrace roba, să renunțe la călugărie și să ducă o viață normală. De exemplu, în Tibet, chinezii împiedică oamenii să devină călugări datorită urii pe care o au față de ei.

    Există două forme ale acestei încălcări:

  1. De a fura robele, de a lua robele cu forța de la călugări. În limba tibetană se spune:

Ngur Mik – roba aurie,
    Trokpa – a fura.

  1. Al doilea aspect, care nu este scris, este de a forța călugărul să renunțe la jurămintele lui, sau de a-l forța să-și dea jos roba, sau  să renunțe la viața de călugărie. În limba tibetană se spune:

 Rabjung – călugărie sau viața monahală,
    Pappa – a profana, a arunca.
    Rabjung le pappa înseamnă a profana călugăria.  

    
    Antidotul

    Care este antidotul ei? A trata roba cu mult respect, chiar și o bucățică din ea.

     Motivația

    Pentru ca acesta să devină o încălcare gravă, va trebui să existe ură, furie, ostilitate sau dușmănie.

  1. Cele cinci imediate.

 Nga – înseamnă cinci,
    Tsam – limită, graniță sau linie despărțitoare
    Tsam me înseamnă că nu există limită, adică imediat.

    Ce sunt cele cinci imediate? Acestea sunt cinci fapte grave.

    Sunt multe karme negative pe care le putem acumula, dar acestea sunt atât de grele încât cineva care le săvârșește va cădea în infernul cel mai de jos imediat în vița următoare. Aceste fapte sunt:

a. A ucide mama.

b. A ucide tatăl.

c. A ucide un Arhat.

 Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.

  1. A încerca de a-i face rău lui Buddha. Un Buddha nu poate fi rănit cu adevărat, dar se poate încerca.

 Interpretarea literală aici: tentativa de vărsarea a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

  Și cea mai gravă faptă este:

  1. Scindarea în Sanga. 

Comform Abhidharmei Kosha, pentru a scinda Sangha, Buddha ar trebui să fie în viață.

    Se povestește despre Devadatta, vărul și discipolul lui Buddha, care era foarte gelos pe Buddha. Într-o zi a început să le spună oamenilor: „Acest profesor greșește. Ceea ce el vă învață este greșit. Venți după mine! Vă voi învăța eu Dharma adevărată”. Se spune că a reușit să scindeze sangha.

   Pentru ca fapta să fie finalizată, Buddha trebuie să fie în viață. Deci nu putem comite astăzi o astfel de faptă. Dar putem face lucruri similare și asta se întâmplă atunci când oamenii vin și îi îndepărtează pe discipoli de învățătorii lor. 

    Atunci când îndepărtăm elevii de un profesor spiritual autentic, îi împiedicăm de fapt să ajungă la iluminare.

    Lama Zopa spunea: „Este mai rău decât fărădelegile lui Hitler și Mao Zedong împreună, pentru că iluminarea poate fi atinsă doar printr-un învățător. Nu există altă cale. Printr-un învățător autentic ”.

    De fiecare dată când determinăm pe cineva să se îndoiască de învățătorul său, ne auzim făcând acest lucru. Rezultatul va fi că ne vom pierde profesorii. Între timp i-am determinat și pe ceilalți să-și piardă calea, pentru că fără învățător nu există cale. Iar dacă nu au nicio cale – nu vor putea ajunge la iluminare, și dacă nu vor putea ajunge la iluminare – atunci nu vor putea ajuta toate ființele. Este ca și cum am fi ucis toate ființele. 

    Scidarea în Sangha, este o infracțiune extrem de gravă. A îndepărta oamenii de profesorii lor este o faptă gravă, așa că trebuie să fim foarte atenți la profesorii spirituali, și profesorii noștri și ai altora.

   Aceste fapte sunt enumerate în „Abhidharma Kosha” care este Hinayana. În acest studiu este prezentată calea Bodhisattva, care este Mahayana. Așadar, în Mahayana putem vedea cât de mult accent se pune pe Hinayana. Și unul dintre jurămintele de bază Bodhisattva, numărul 8, este printre primele pe listă, și care spune că „cele cinci imediate” reprezintă o încălcare gravă.

    9. Concepția greșită.

Așadar primele nouă încălcări de jurăminte sunt:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
  2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
  3. Scuzele altuia a nu le accepta
  4. Calea Mahayana a abandona
  5. De la cele trei diamante a fura
  6. La Dharma a renunța
  7. A lua roba aurie.
  8. Cele cinci imediate.
  9. Concepția greșită

    Ce înseamnă aici concepția greșită? Ea este negarea existenței legilor karmice.

    A nega faptul că faptele au consecințe, că nu contează ceea ce facem, ceea ce gândim sau spunem, este o încălcare gravă. Un alt aspect este a nega existența vieților trecute și viitoare.

    A spune „Doar viața asta există”, este o concepție total greșită, care crează multe probleme. 

   Atunci când ne referim la cele patru lanțuri, despre emoțiile care provoacă căderea, aici nu este nevoie de ele. A avea concepția greșită este atât de grav, încât nu este nevoie de aceste lațuri. 

    Negarea legilor karmice este unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face.


    Antidotul

    Antidotul este să învățăm despre legile karmei și despre existența vieților trecute și viitoare, să studiem bine cursurile 4 și 6.

    Cineva vine și spune „Am învățat că atunci când cineva vine la mine și mă întreabă, mă bucur să-i vorbesc despre Dharma, pentru că îl văd că este interesat. Când nu am fost întrebată, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atentă și să nu spun nimic. De exemplu, soțul meu mi-a spus: „Ce le tot vâri  în cap copiilor budismul”.

    În aceste situații, în calitate de Bodhisattva va trebui să acționăm cu multă abilitate pentru a aduce oamenii spre iluminare. Se poate întâmpla ca să vorbim cu o persoană care nu este încă pregătită să audă despre Dharma, și îi putem face mai mult rău decât bine, de aceea va trebui să discernem între aceste situații. Înțelepciunea este de a discerne. Pot exista cazuri în care nu putem să spunem ceva, sau în care putem să ne referim doar la fapte și la consecințele lor, de exemplu, la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă facem anumite fapte, în funcție de situație.

    Un bodhisattva, datorită iubirii sale pentru întreaga creație, va căuta permanent calea corectă, ceea ce nu înseamnă că și o cunoaște pe cea mai potrivită. De aceea luăm jurăminte. Cu ajutorul lor ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe ceilalți și, în consecință, compasiunea noastră va crește. Desigur, că nu vom reuși întotdeauna și vom face și prostii. Vom spune lucruri și apoi vom regreta că le-am spus, dar în felul acesta ne vom dezvolta încet abilitățile și îndemânarea.

    Și ceea ce contează este intenția noastră. Pentru că dacă ea este pură, în sensul de a ne aduce și pe noi și pe toți ceilalți la iluminare, pentru ca să fim fericiți, vom găsi calea corectă. Vom trece prin încercări și eșecuri, dar în cele din urmă vom găsi modalitățile potrivite. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbim în orice situație, și uneori este de preferat să rămânem în tăcere. Nu există formule fixe. De aceea trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de acționa în modul potrivit fiecăruia.

înapoi la curs, ACI 7

 A nu dărui altei persoane Dharma, sau a nu-i oferi ajutor material.

    Motivul – atașament sau zgârcenie

    Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia.

    Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții.

    Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.

    Cum se comite înfrângerea?

    Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să spunem că nu dăm nimic material – celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva, și noi nu i-am dat lucruri materiale – nu am comis infracțiunea.

    Să spunem, că cineva vine să ne ceară bani;

  1. Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani. 
  2. Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.
  3. El ne cere bani.
  4. Și noi cu toate asta îl refuzăm. 

    Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau sa comis înfrângerea. 

    Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm. 

    Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă – vom da.

    Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Wow! Mi s-a ivit ocazia de păstra jurămintele Bodhisattva”.

    Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.


    Care este excepția?

  1.   În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.

    Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.

    – dacă credem că persoana nu are o motivație pură,

    – dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,

    – dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.

    Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a  dărui Dharma le va face mai mult rău decât să nu le dea Dharma.

    Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla.

    Uneori oamenii pun întrebări, și ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic.

    Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispus să dea bani pentru ea.

    Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.

    – Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor.

    De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta, și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci elevii trebuie să vină cu respect.

    A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevului.

    Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat. 

    În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect.

    Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.

    De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă, și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie. 

  1. Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale

    – Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul.

    – Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:

  • Arme.
  • Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
  • Nu ducem vaca la sacrificat.
  • Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.

    – Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.

  • De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm.
  • Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare.

    Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente și le ofeream copiilor”.

   Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.

 

    Lipsa de generozitate ne dăunează.

    Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre.

    Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.


    Care este antidotul?

    Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este, de a practica generozitatea și în mod automat nu vom cădea în această situație.

 

    Trebuie să fim atenți

    Deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare. 

    Trebuie să fim atenți la vocea inimii, și că ea nu este egoismul care ne vorbește.

    3. A nu accepta scuzele cuiva.

Shak – confesiune, mărturisire.

    Shakpaa te confesa, a mărturisi. Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”. Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.

    Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.

    Kyang – aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
    Nyena auzi, a asculta. Mi nyena nu auzi.

    Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva.

    Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.

    Și acest jurământ are și două părți

    Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.

  1. Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.

    În limba tibetană se spune:

She jung  – scuză, iertare.

    Mi len – a nu lua, a nu accepta.

    Adică, a nu accepta scuzele.  

    Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm, și rămânem supărați.


    Motivul

    Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare. 

    Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.

    După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului.

    Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.

    Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.

  1. A lovi o persoană din furie sau ură.

    Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici:

 Tsokpa – a lovi o persoană, din supărare.

    Motivul

    A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura. 

    În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.

    De exemplu, cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.

    Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.”

    Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine. 

    Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații. 

A doua parte, Lectia 4b

Am vorbit până aici despre:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
  2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
  3. A nu accepta scuzele altuia.
  4. A abandona calea Mahayana

Chen înseamnă mare,
    Tekchencarul cel mare sau în ebraică Merkava, ceea ce înseamnă calea Mahayana.
    Pongwa – a abandona, a renunța, a respinge.

    Tekchen pongwa înseamnă a abandona calea Mahayana.

     Ce înseamnă „ a abandona calea Mahayana”? Asta înseamnă a defăima învățătura Mahayana, adică a respinge sau a invalida învățătura vacuității.

    Oamenii pot spune: „Toată învățătura asta despre vacuitate este o prostie” sau uneori spun: „Toate lucrurile astea despre Bodhisattva, nu pot fi adevărate, nu asta este natura umană”. A critica această cale, a respinge-o, a minimaliza-o, a anula învățătura vacuității, a compasiunii, a căii Bodhisattva, a spune că nu există un astfel de mod de a trăi altruist, sau că Buddha nu a predat toate astea, intră în această categorie a.

    De ce este atât de grav?

    Pentru că dacă spunem așa ceva, vom planta în conștiința noastră semințele ignoranței și ne vom crea cauzele karmice pentru a cădea, de a nu ajunge niciodată la iluminare. Iar dacă ne mai aud și alții spunând asemenea lucruri, le va dăuna și lor. Așadar, aceasta este o încălcare gravă în ceea ce privește iluminarea noastră. Iar în calitate de Bodhisattva, cu siguranță nu vom face așa ceva altcuiva.

    Cineva poate să spună că lucrurile astea îl pot speria. Răspunsul este că dacă persoana care studiază, și încă nu s-a convins, are îndoieli, trebuie încurajată să continue să verifice, să investigheze, să dezbată, dar în scopul de a-și rezolva incertitudinile, și nu de a rămâne tot timpul de-o parte. 

    Puteți spune: „Analizez încă problema”. Dar în niciun caz nu spuneți: „Nu am înțeles asta până la capăt, și asta înseamnă că este o prostie”. Acesta este ideea. Dacă ni se spune că Buddha a predat aceste învățături, le vom analiza, le vom verifica, dar nu le minimalizăm. Și nici nu vom determina pe cineva să meargă pe altă cale greșită care nu-l va putea scoate din suferință. 

    A doua parte a jurământului

    A doua parte, este a preda o dharma falsă:

Chu înseamnă Dharma,
    Damchu – Dharma pură,
    Tarnang este imitație, artificial, fals, ceva nu real.

    Adică ceva care pretinde că este Dharma pură.

  • Prima parte este când cineva spune: „Vacuitatea este o prostie, iar Buddha nu predat-o”.
  • Și a doua parte, este când inventăm Dharma noastră și o predăm altora. Când spunem: „Asta este Dharma. Buddha și vacuitatea – nu sunt adevărate. Vă voi explica eu ce este adevărat.” În acest fel inventăm un fel de Dharma sau venim cu interpretările noastre, și le predăm asta oamenilor.

    Aceste situații sunt periculoase atât pentru noi, cât și pentru alții, pentru că ne auzim în timp ce falsificăm învățătura. Nu vom putea ajunge la iluminare, și îi vom „îndepărta” de la cale și pe ceilalți, și în acest fel le facem un mare păcat.

    Trebuie să ne bazăm pe texte autentice, transmise de entitățile iluminate. De aceea a fost ales numele pentru aceste învățături „clasic”. Desigur, că înainte de a le preda altora, trebuie studiate bine, trebuie analizate, lucrate cu ele, testate. Va trebui să ajungem la un anumit grad de convingere și la experiența personală căpătată prin păstrarea jurămintelor și a carnețelului, și așa mai departe. 

    Niciodată să nu inventați Dharma!

    Ken Rinpoche îi implora pe elevi: „ Nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect, este atotștiutor!” 

    Dacă am auzit ceva care este scris în Dharma, pe care nu-l am înțeles încă, și asta se întâmplă deseori, trebuie să-l punem deoparte. Să spunem: „Am să revin asupra lui, îl voi analiza, am să întreb despre asta”. Dar în nici un caz nu-l minimalizăm sau să credem că este greșit sau că Buddha a făcut cumva o greșeală. Sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, pentru că nu suntem încă iluminați, și nici nu înțelegem cum gândește o ființă iluminată.

    Și dacă vom întâlni un jurământ care ne va ridica câteva semne de întrebare, vom spune: „Bine, încă nu-l înțeleg pe deplin, trebuie să-l verific mai bine”.

    Învățătura autentică, dar prezentată într-un mod accesibil și relevant pentru viață

    Deci, pe de o parte, învățăturile trebuie să fie autentice, pure, date de Buddha, pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu le amestecăm cu teoriile noastre.

    Oamenii fac tot felul de lucruri cu Dharma. Ei iau Dharma și o combină cu terapie sau cu drama sau cu altceva. Și asta nu este ceva rău. Poate fi foarte bine cu condiția să facem distincție între ele. Spunând „Acesta este Dharma și asta adaug eu”, facem distincția foarte clară între lucruri, iar pentru elev nu va mai fi ceva ambiguu pe care apoi să-l transmită și altora, iar după încă două generații nu va mai exista nicio asemănare între ceea ce predau și Dharma. Și atunci nu va mai exista nicio cale ca oamenii să ajungă la iluminare.

    Deci, trebuie să fim extrem de atenți cu Dharma. Pentru că ea este cheia de a scoate oamenii din suferință și nu dorim în niciun fel să o deformăm. 

    Dacă ne abatem de la ea cu un grad, iar generația următoare se va abate încă cu un grad, și tot așa, atunci dharma va deveni de nerecunoscut, și nu va mai exista nici o cale spre iluminare.

    Deci, trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în calitate de Bodhisattva care se angajează să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare, va trebui să păstrăm autenticitatea Dharmei.

    Antidotul

    Pe de-o parte, antidotul la această încălcare este de a aduce altora scrieri autentice, de a salva scrierile autentice și de a le traduce, de a ne dezvolta aprecierea și recunoștința pentru tradițiile autentice.

     Pe de altă parte, ca Bodhisattva, dorim să dăm oamenilor învățătura într-un mod accesibil, și relevant pentru viața lor. Deci da, este bine de găsit modalități de a prezenta Dharma într-un mod care este relevant pentru viața oamenilor.

    Pe de o parte, vom păstra autenticitatea absolută. Nu schimbăm nici o virgulă. Iar pe de altă parte, adaptăm modul ei de prezentare, limbajul.

    Dacă publicul este format din oameni de afaceri, vom vorbi pe limba oamenilor de afaceri, dacă sunt oameni preocupați de yoga, le vom vorbi pe limba lor. Nimeni nu este mai expert în asta ca Geshe Michael.  

    Un Bodhisattva caută să-și dezvolte abilități. Asta face parte din calea sa. El dorește să ajute oamenii. Așadar, pe o parte trebuie să verificăm bine gramatical conținutul și semnificațiile, și să verificăm ce ne iese din gură. Pe de altă parte, va trebui să căutăm modalități, expresii și un limbaj adecvat publicului nostru.

        Cum se comite infracțiunea?

    Ce face ca infracțiunea să fie Tsatung ? Este ignoranța.

    Încălcăm jurământul atunci când din ignoranță predăm Dharma care este interpretarea noastră, pe care nu Buddha a transmis-o și nici nu suntem conștienți de ea, deoarece nu am învățat scrierile autentice și spunem: „Asta este Dharma, și asta vă va aduce iluminarea”. …

    În zilele noastre, întâlnim destui care născocesc Dharma. Ca Bodhisattva, trebuie să păstrăm autenticitatea, pentru că vrem să aducem oamenii la iluminare și nu spre altceva.

    Bodhisattva nu are cum să nu predea altora, dar el trebuie să predea Dharma corectă. Dacă el se află pe calea Mahayana, va trebui să-i scoată și pe ceilalți din suferință, de aceea el trebuie să-i învețe și să predea corect. Calea se află la un standard de moralitate foarte ridicat și solicită mult de la practicant. De aceea, luăm aceste jurăminte – pentru a le practica. Avem nevoie de jurăminte pentru a ne ridica la acest nivel de moralitate. 

    Cu siguranță vom cădea, vom încălca jurămintele. Dar, pentru a le încălca grav trebuie să existe toate cele patru lanțuri – vom vorbi despre ele în curând – deci până nu sunt îndeplinite toate patru, nu le-am încălcat grav, și de asemenea le putem reînnoi.

    Orice cale autentică trebuie să conducă spre vacuitate

    Întrebare: Sunt atâtea tradiții care au evoluat, deoarece a existat întotdeauna o entitate iluminată care știa ce face, și a mers puțin diferit. Dacă toată lumea ar fi păstrat acest jurământ, atunci nu ne-am fi aflat astăzi în situația în care am fi avut o singură tradiție sau o singură cale?

    Răspunsul este că lucrurile nu sta așa, pentru că dacă ne uităm la budismul tibetan, care este în întregime Mahayana, există patru curente diferite. Ele sunt toate egale în ceea ce privesc jurămintele Bodhisattva, și nu există nici o controversă în acest sens. Diferența dintre ele apare în etapele mai avansate.

    Noi nu pretindem că există o singură cale, dar da, spunem că fiecare cale autentică trebuie să conducă în cele din urmă spre vacuitate și compasiune. Despre asta este vorba. Și dacă începem să spunem: „Nu există niciun fel de vacuitate” sau „Vacuitatea este o prostie” sau „Îți explic eu ce este vacuitatea” și  dăm o explicație pe care am inventat-o, atunci vom face oamenilor o mare nedreptate.

    În mod clar, nu susținem că există o singură cale. Nu acesta este sensul acestui jurământ și nici al jurămintelor următoare.

    Deci, să revenim:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
  2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
  3. A nu accepta scuzele altuia.
  4. A abandona calea Mahayana

    După cum am văzut fiecare jurământ are două părți.

    De ce nu au făcut primele patru jurăminte să fie opt jurăminte?

    Cu toate că ar trebui să fie opt jurăminte, există doar patru motivații. De aceea lista a fost făcută după numărul de motivații.

  1. Motivația numărul unu – dorința de câștig material sau respect personal
  2. A doua motivație – dorința de posesiune. A nu da Dharma sau lucruri materiale, din zgârcenie, din atașament.
  3. A treia este ura sau răutatea. Dorința de a face rău. Adică, de a lovi pe cineva sau a spune „nu te iert”.
  4. Patru este ignoranța.

  5. A fura bunurile celor trei diamante.

Chok este înalt și Kun înseamnă piatră prețioasă sau diamant sau nestemată. Kun chok are sensul de cele trei diamante, adică  Buddha-Dharma-Sangha.

    Troka fura, a jefui, a lua cu forța.

    Deci, a fura de la cele trei diamante. Adică a fura ofrande, imagini a lui Buddha, cărți, obiecte din templu și așa mai departe, sau a sustrage lucruri prin metode indirecte pentru a ne folosi de ele. Sau a fura de la Sangha, în sensul de a fura de la călugări.

    Ce înseamnă să furi de la cele trei diamante?

    Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma, Sangha.

    Nu putem fura cu adevărat de la Buddha, nu-i așa? Ce are Buddha? Buddha are înțelepciune, deci nu-i putem fura înțelepciunea lui Buddha.

    Această infracțiune se referă la furtul obiectelor din temple sau de pe altare. Acesta este motivul pentru care spunem să nu mâncăm din ofrandele pe care le-am pregătit noi înșine și le-am pus pe altar pentru Buddha, Dharma, Sangha, pentru că sunt ale lui Buddha, ci să le oferim altora și astfel nu încălcăm acest jurământ.

    Încălcarea jurămîntului are forme diferite:

  • Oamenii care au religie anume nu respectă o altă religie. Ei cred că o pot călca în picioare, cum ar fi devastarea și jefuirea sinagogilor sau a cărților sfinte. Bodhisattva nu va face niciodată așa ceva altei religii, pentru că este ca și când „ar lua de la cele trei diamante”.
  • A fura din ofrandele religioase dăruite de credincioși sau de practicanții, celor trei diamante. De multe ori, în temple se află multe lucruri prețioase, statui scumpe, Thanka scumpe. Deci, a fura obiecte de genul acesta.
  • De asemenea, include furtul din nevoile de trai ale călugărilor – Shanga. De exemplu a le lua casele. 

    Motivul

    Pentru ca încălcarea să devină gravă trebuie făcută cu intenția de a fura pentru că vrem bunuri pentru noi înșine.

    Furtul în acest caz este mai grav decât un furt obișnuit, deoarece le luăm călugărilor mijloacele de trai. În cursul 5 am vorbit despre faptul că cu cât obiectul este mai puternic, cu atât karma este mai puternică. Și ce face un obiect puternic? Cu cât obiectul este mai aproape de iluminare, cu atât mai mult poate ajuta oamenii. Deci, dacă lovim învățătorul este cu mult mai grav decât a lovi pe altcineva. Deci, a fura de la călugări este o infracțiune foarte gravă.


    Antidotul

    Care este antidotul? A merge și a dărui călugărilor, a dărui lui Buddha-Dharma-Sangha, a dărui celor trei diamante. Deci, când mergem la templu sau vedem Sangha, vom căuta să dăruim. Și sub nici o formă nu ne vom gândi să luăm de la acestea. Doar dăm.

    În multe locuri, încălcarea numărul 5 este prezentată în trei părți:

  • A fura de la Diamantul Buddha;
  • A fura de la Diamantul Dharma;
  • A fura de la Diamantul Sangha;

     Intenția este de a nu lua lucruri sfinte, de a nu lua ofrande, de a nu dăuna vieții călugărilor. Și de a face invers.

  1. A renunța la Dharma

Chu – Dharma,
    Pong– a părăsi, a renunța. 

    „ A renunța la Dharma” înseamnă a critica sau anula ceea ce a predat Buddha.

     Un Bodhisattva niciodată nu va critica vreo parte a învățăturii lui Buddha

    Aici ne referim la fapte de a condamna sau critica învățăturile lui Buddha. Asta la modul general. A subestima calea pe care ne-a transmis-o Buddha, se poate întâmpla atunci când ne aflăm în Mahayana și minimalizăm o altă parte din Hinayana pe care tot Buddha a transmis-o. Și aceasta este o infracțiune.

    Tot ceea ce ne-a învățat Buddha, el a avut un motiv pentru asta, chiar dacă a fost pentru cei cu „scopul îngust” sau pentru cei cu „scopul mediu”, deoarece îi ajută pe unii oameni. 

    Așadar, de fiecare dată când subestimăm sau găsim ceva defectuos sau prezentăm învățătura în mod negativ, când criticăm scrierile lui Buddha, sau unul dintre cele „trei scopuri”, sau ale „ascultătorilor” sau ale „celor deveniți singuri Buddha” sau calea unui Bodhisattva, încălcăm acest jurământ. S-ar putea să facem asta și când practicăm Tantra, și criticăm ceea ce nu este Tantra, sau dacă practicăm calea Bodhisattva adică calea celor șase perfecțiuni, să-i criticăm pe cei care nu practică cele șase perfecțiuni.

    Și din nou, desigur – motivul pentru care Buddha a transmis căi diferite a fost ca ele să ajungă la oameni diferiți, așa cum li se potrivesc lor cel mai bine. Noi nu putem citi mintea omului ca să putem ști în ce loc se află și ce i se potrivește, de aceea nu are nici un rost să le criticăm calea lor. 

    Care este diferența dintre obiectele încălcării de bază numărul 4 – „a abandona calea Mahayana” și a încălcării de bază numărul șase „a renunța la Dharma”?

    A abandona calea Mahayana, se referă de regulă, la a infirma, a anula complet calea Mahayana, a întregii învățături Mahayana, vacuitatea și calea Bodhisattva. De exemplu, oamenii care vin din Hinayana pot spune: „Buddha nu a învățat asta”, și asta pentru că nu apare în scrierile lor.

    În schimb, numărul șase se referă la cele trei scopuri diferite pe care Buddha le-a predat: scopul îngust, scopul mediu și scopul înalt – a spune despre unul dintre ele că nu este învățătura lui Buddha și că este suficient să mergem la învățătura superioară și nu la cele anterioare – asta fiind o mare greșeală a numărulul șase. Adică, a nega validitatea căii „ascultătorilor” sau a căii „celor deveniți singuri Buddha” (pratika în sanscrită) sau calea Bodhisattva.

    Bodhisattva respectă orice cale spirituală care este autentică

    Dacă cineva merge pe calea iudaică, nu-i criticăm calea.
    Dacă cineva merge pe calea creștină, nu-i criticăm calea,
    Dacă cineva merge pe calea Islamului, nu-I criticăm calea, deoarece nu știm care sunt nevoile lor. Ca bodhisattva, trebuie să ajutăm oamenii, să le respectăm calea și pe învățătorii lor. Și ne referim la calea autentică.

    Dar dacă vedem pe cineva care merge pe o cale, pe care o considerăm neautentică și dăunătoare, și asta după ce am învățat, atunci va trebui să-i spunem asta în folosul lui. Din nou, intenția noastră de a-i spune trebuie să fie curată și nu să vină mândrie sau să-i arătăm că avem dreptate.

    Într-o broșură editată de Lama Zopa, spunea: „o astfel de critică este mai rea decât distrugerea tuturor stupelor de pe întregul pământ”. El continuă: O astfel de critică este devastatoare, deoarece distruge credințele oamenilor, le distruge calea spirituală”.

    Dacă facem așa ceva altcuiva, ne-am distrus calea spre iluminare, pentru că ne auzim distrugând calea altcuiva și încrederea în profesorii săi.

    Atunci, ce ar trebui să facem în cazul în care nu sunt atât de entuziasmați de profesorii lui? Răspunsul este de a nu critica sub nicio formă profesorii acestuia. Nu criticați profesorii altor persoane de față cu ei, cu excepția cazului în care credeți cu bună credință că profesorii le provoacă rău. Și orice cale autentică precum iudaismul, precum islamul, precum creștinismul, nu o vom critica sub nicio formă.

    Bodhisattva sprijină oamenii pe calea lor spre iluminare, potrivit fiecăruia

    Ca Bodhisattva, dorim să aducem oamenii pe o cale cât mai autentică, potrivit fiecăruia. De aceea trebuie să ne dezvoltăm dexteritățile și capacitățile necesare de a ști ceea ce se potrivește fiecăruia.

    Și asta nu este simplu de făcut. Dacă cineva crede pe deplin în calea spirituală și în profesorii săi, treaba noastră este să îl susținem. Dacă o persoană începe să întrebe, să fie interesată despre vacuitate și dorește să înțeleagă despre ce este vorba, noi va trebui să-i explicăm, dar fără să lovim în profesorii și calea lui. Și s-ar putea ca, cu timpul, să decidă să-și schimbe calea, dar nu pentru că noi l-am îndepărtat de calea lui. 

    Și revin din nou la motivația pe care trebuie să o avem, aceea de a aduce oamenii la iluminare, pentru ca ei să iasă din suferință. Fiecare om se află într-un loc diferit pe această cale, și s-ar putea ca el să aleagă să-și urmeze acum religia lui, pentru că este cel mai bun lucru pentru el, pe calea sa spre iluminare. Iar dacă își abandonează calea, atunci nu va mai avea nicio cale, ceea ce este foarte rău. 

    Din punctul meu de vedere, când mă aud că distrug calea cuiva, îmi creez mari probleme, pentru că am plantat sămânța karmică în mine, iar când ea va da roade îmi voi pierde calea, sau profesorii mă vor abandona, sau voi înceta să-i mai respect sau alte lucruri de genul ăsta.


    7. A lua roba aurie.

 Ngurmik – auriu, galben auriu, șofran, roba aurie.
    Troka fura, a jefui, a lua cu forța.
    Deci, a fura roba aurie.

    De ce auriu? Unele robe sunt aurii, în timp ce la tibetanii sunt și roșii. Auriul provenea de la șofran.Țesătura se înmuia într-o soluție de șofran. 

    Ce semnificație are culoarea? Nu știu prea multe despre asta, deoarece vine din Vinaya care nu ni se predă, dar există semnificații. Șofranul era scump. În Thailanda, de exemplu, se poartă robe de culoarea muștarului -maro-portocaliu, adică culoarea să fie cât mai simplă și asemenea culorii pământul. În schimb, auriul semnifică sfințenia Dharmei, măreția Dharmei.

    Sensul acetui jurământ este de a obliga călugărul sau călugărița să-și dezbrace roba, să renunțe la călugărie și să ducă o viață normală. De exemplu, în Tibet, chinezii împiedică oamenii să devină călugări datorită urii pe care o au față de ei.

    Există două forme ale acestei încălcări:

  1. De a fura robele, de a lua robele cu forța de la călugări. În limba tibetană se spune:

Ngur Mik – roba aurie,
    Trokpa – a fura.

  1. Al doilea aspect, care nu este scris, este de a forța călugărul să renunțe la jurămintele lui, sau de a-l forța să-și dea jos roba, sau  să renunțe la viața de călugărie. În limba tibetană se spune:

 Rabjung – călugărie sau viața monahală,
    Pappa – a profana, a arunca.
    Rabjung le pappa înseamnă a profana călugăria.  

    
    Antidotul

    Care este antidotul ei? A trata roba cu mult respect, chiar și o bucățică din ea.

     Motivația

    Pentru ca acesta să devină o încălcare gravă, va trebui să existe ură, furie, ostilitate sau dușmănie.

  1. Cele cinci imediate.

 Nga – înseamnă cinci,
    Tsam – limită, graniță sau linie despărțitoare
    Tsam me înseamnă că nu există limită, adică imediat.

    Ce sunt cele cinci imediate? Acestea sunt cinci fapte grave.

    Sunt multe karme negative pe care le putem acumula, dar acestea sunt atât de grele încât cineva care le săvârșește va cădea în infernul cel mai de jos imediat în vița următoare. Aceste fapte sunt:

a. A ucide mama.

b. A ucide tatăl.

c. A ucide un Arhat.

 Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.

  1. A încerca de a-i face rău lui Buddha. Un Buddha nu poate fi rănit cu adevărat, dar se poate încerca.

 Interpretarea literală aici: tentativa de vărsarea a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

  Și cea mai gravă faptă este:

  1. Scindarea în Sanga. 

Comform Abhidharmei Kosha, pentru a scinda Sangha, Buddha ar trebui să fie în viață.

    Se povestește despre Devadatta, vărul și discipolul lui Buddha, care era foarte gelos pe Buddha. Într-o zi a început să le spună oamenilor: „Acest profesor greșește. Ceea ce el vă învață este greșit. Venți după mine! Vă voi învăța eu Dharma adevărată”. Se spune că a reușit să scindeze sangha.

   Pentru ca fapta să fie finalizată, Buddha trebuie să fie în viață. Deci nu putem comite astăzi o astfel de faptă. Dar putem face lucruri similare și asta se întâmplă atunci când oamenii vin și îi îndepărtează pe discipoli de învățătorii lor. 

    Atunci când îndepărtăm elevii de un profesor spiritual autentic, îi împiedicăm de fapt să ajungă la iluminare.

    Lama Zopa spunea: „Este mai rău decât fărădelegile lui Hitler și Mao Zedong împreună, pentru că iluminarea poate fi atinsă doar printr-un învățător. Nu există altă cale. Printr-un învățător autentic ”.

    De fiecare dată când determinăm pe cineva să se îndoiască de învățătorul său, ne auzim făcând acest lucru. Rezultatul va fi că ne vom pierde profesorii. Între timp i-am determinat și pe ceilalți să-și piardă calea, pentru că fără învățător nu există cale. Iar dacă nu au nicio cale – nu vor putea ajunge la iluminare, și dacă nu vor putea ajunge la iluminare – atunci nu vor putea ajuta toate ființele. Este ca și cum am fi ucis toate ființele. 

    Scidarea în Sangha, este o infracțiune extrem de gravă. A îndepărta oamenii de profesorii lor este o faptă gravă, așa că trebuie să fim foarte atenți la profesorii spirituali, și profesorii noștri și ai altora.

   Aceste fapte sunt enumerate în „Abhidharma Kosha” care este Hinayana. În acest studiu este prezentată calea Bodhisattva, care este Mahayana. Așadar, în Mahayana putem vedea cât de mult accent se pune pe Hinayana. Și unul dintre jurămintele de bază Bodhisattva, numărul 8, este printre primele pe listă, și care spune că „cele cinci imediate” reprezintă o încălcare gravă.

    9. Concepția greșită.

Așadar primele nouă încălcări de jurăminte sunt:

  1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
  2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
  3. Scuzele altuia a nu le accepta
  4. Calea Mahayana a abandona
  5. De la cele trei diamante a fura
  6. La Dharma a renunța
  7. A lua roba aurie.
  8. Cele cinci imediate.
  9. Concepția greșită

    Ce înseamnă aici concepția greșită? Ea este negarea existenței legilor karmice.

    A nega faptul că faptele au consecințe, că nu contează ceea ce facem, ceea ce gândim sau spunem, este o încălcare gravă. Un alt aspect este a nega existența vieților trecute și viitoare.

    A spune „Doar viața asta există”, este o concepție total greșită, care crează multe probleme. 

   Atunci când ne referim la cele patru lanțuri, despre emoțiile care provoacă căderea, aici nu este nevoie de ele. A avea concepția greșită este atât de grav, încât nu este nevoie de aceste lațuri. 

    Negarea legilor karmice este unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face.


    Antidotul

    Antidotul este să învățăm despre legile karmei și despre existența vieților trecute și viitoare, să studiem bine cursurile 4 și 6.

    Cineva vine și spune „Am învățat că atunci când cineva vine la mine și mă întreabă, mă bucur să-i vorbesc despre Dharma, pentru că îl văd că este interesat. Când nu am fost întrebată, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atentă și să nu spun nimic. De exemplu, soțul meu mi-a spus: „Ce le tot vâri  în cap copiilor budismul”.

    În aceste situații, în calitate de Bodhisattva va trebui să acționăm cu multă abilitate pentru a aduce oamenii spre iluminare. Se poate întâmpla ca să vorbim cu o persoană care nu este încă pregătită să audă despre Dharma, și îi putem face mai mult rău decât bine, de aceea va trebui să discernem între aceste situații. Înțelepciunea este de a discerne. Pot exista cazuri în care nu putem să spunem ceva, sau în care putem să ne referim doar la fapte și la consecințele lor, de exemplu, la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă facem anumite fapte, în funcție de situație.

    Un bodhisattva, datorită iubirii sale pentru întreaga creație, va căuta permanent calea corectă, ceea ce nu înseamnă că și o cunoaște pe cea mai potrivită. De aceea luăm jurăminte. Cu ajutorul lor ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe ceilalți și, în consecință, compasiunea noastră va crește. Desigur, că nu vom reuși întotdeauna și vom face și prostii. Vom spune lucruri și apoi vom regreta că le-am spus, dar în felul acesta ne vom dezvolta încet abilitățile și îndemânarea.

    Și ceea ce contează este intenția noastră. Pentru că dacă ea este pură, în sensul de a ne aduce și pe noi și pe toți ceilalți la iluminare, pentru ca să fim fericiți, vom găsi calea corectă. Vom trece prin încercări și eșecuri, dar în cele din urmă vom găsi modalitățile potrivite. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbim în orice situație, și uneori este de preferat să rămânem în tăcere. Nu există formule fixe. De aceea trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de acționa în modul potrivit fiecăruia.

înapoi la curs, ACI 7

Lecția 3 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 În această lecție vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Vom descrie etapele prin care va trebui să treacă cel care primește aceste jurăminte. Este bine ca să cunoașteți modul în care se desfășoară ceremonia, pentru că în viitor, voi veți fi cei care le veți conferii elevilor voștri.

     Cele două tipuri Bodhicitta

    Am vorbit despre două tipuri de Bodhicitta:

Ceremonia de conferire a jurămintelor Bodhisattva cuprinde aceste două tipuri de Bodhicitta.

  1. Bodhichitta la nivel de dorință – Munsem.

    Sem – este o prescurtarea cuvântului Semkye. Cuvântul Sem singur – înseamnă gând, având aici sensul de gândul Bodhichitei, un gând care aspiră spre iluminare.

    Mun – este prescurtarea cuvântului Munlam, care înseamnă rugăciune.

    Deci, Munsem – este Bodhichitta dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

    Acesta este nivelul în care cineva vede toate ființele ca pe copiii săi sau ca pe mamele sale sau ca oaspeții săi. Această relație intimă cu toate ființele și înțelegerea faptului că ele toate suferă, îi trezește dorința ca să le ajute să numai sufere.

    Bodhichitta adevărată – Munsem, este foarte greu de realizat.

    Cu toții avem momente în care ne gândim așa, altfel nu am fi fost aici. Dar, cel care are mintea pătrunsă de acest gând, și orice lucru pe care-l face se uită spre toate ființele, le vede suferința și dorește în fiecare clipă ca ele să nu mai sufere – acesta este un nivel spiritual foarte avansat.

    Un Bodhisattva, care se află pe calea Mahayana și învață despre karma și vacuitate, înțelege că toate ființele sunt rezultatul karmei lor și fiecare percepe realitatea ca urmare a karmei sale. Și oricine care se află în Samsara, suferința face parte din acea percepție. Iar suferința devine mai grea când se aproprie momentul morții. Karma de a fi în corp uman încetează de a ne mai  proteja, expiră, apar halucinații și suferința este foarte mare.

    A ne reîncarna din nou într-o ființă umană este foarte greu. Karma existenței umane este foarte, foarte rară în lume și nu trebuie să privim la numărul de oameni existenți în lumea noastră, deoarece el este un procent infim din numărul total de ființe vii care există. Karma este personală.

    Atunci când ne uităm la totalitatea karmei pe care am acumulat-o în nenumărate vieți, șansa ca fiecare dintre noi să devină din nou ființă umană, este foarte mică, cu excepția cazului în care am urcat pe calea Dharmei și în mod deliberat acționăm conform îndrumărilor entităților iluminate.

     Bodhisattva își înțelege suferința și înțelege suferința tuturor celorlalți. Înțelege gravitatea situației și se roagă în inima lui: „Cât de mult aș vrea să le pot ajuta. Doresc atât de mult să le pot scoate din suferință”. El își dă seama că moartea este iminentă. Este doar o chestiune de câțiva ani și totul se termină. Oportunitatea este rară și ea trece într-o clipită. Această rugăciune pentru binele tuturor ființelor este Munsem.

    Înainte de a atinge acest nivel, în care mintea este cu adevărat pătrunsă de acest gând, va veni „Bodhicitta trestiei de zahăr”.

    De ce trestie de zahăr? Deoarece trestia de zahăr este dulce, dar este goală în interior. Deci gustul Bodhichittei este foarte dulce, dar la acest nivel ea nu este încă Bodhichitta adevărată. Uneori ea este numită „Bodhicitta artificială”. 

    În marea majoritate a timpului, nu avem această minte a Bodhicittei, dar din când în când ne amintim de lucrurile spuse în lecțiile de dharma, și atunci ne spunem: ‘Oh! Da. Da! există suferință.

     Și asta este bine, deoarece fiecare moment de compasiune plantează o mică sămânță karmică pentru un alt moment de compasiune, iar cu timpul acest lucru va deveni mai puternic, iar dacă începem să ne păstrăm jurămintele, va crește și mai repede.

  1. Bodhichitta la nivel de acțiune

    Juksem – înseamnă Bodhichitta acțiunii.

    Juk a se angaja sau a fi implicat în ceva. Nu există niciun cuvânt exact. Este cel mai apropiat pe care îl putem găsi. Juk apare și în cuvântul Nyomjuk ce se referă în general la meditația profundă și, de asemenea, la practicile de meditație care vor provoca renașterea în tărâmul cu formă sau fără formă.

    Bodhisattva a trecut dincolo de dorința „le doresc să le fie numai bine” la „mă voi îngriji în mod personal să le fie bine, pentru că nu există nimeni altcineva, pentru că ele sunt copiii mei sau mamele mele. Ele toate sunt proiecțiile mele. Am creat o lume plină de suferință, și eu sunt singurul care le poate ajuta. ‘

    Iar acesta este cu totul alt nivel. Acesta nivelul în care omul își dedică toată viața pentru binele întregii creații. Un Bodhisattva spune: „Îmi vând vouă ochii. Ochii mei vor căuta să vadă ce anume vă ajută pe voi, și nu ce mă ajută pe mine”. El se dăruiește pe sine și în acest fel atinge toată fericirea. Și aici este secretul. Deci, acesta este Juksem.

   
    O ceremonie sau două?

     Dacă ne uităm în scrieri, vom vedea că ele nu prezintă la fel această problemă.

    – Arya Nagarajuna, de exemplu, menționează doar ritualul în contextul lui Juksem, de a fi implicat, angajat să acționeze ca o Bodhisattva.

    – Je Tsongkapa, pe de altă parte, susține că ceremonia trebuie să conțină ambele niveluri, iar noi vom merge după Je Tsongkapa.

    Mulți înțelepți budiști au propus două ceremonii separate, cu o diferență de timp între ele, de a lua mai întâi Munsem, a aștepta puțin pentru a vedea dacă a fost asimilat, și după aceea să fie luat Juksem. Je Tsongkapa spunea și el, că cel mai bine este să se facă în acest fel. 

    Astăzi se obișnuiește să se țină o singură ceremonie. În această ceremonie, fiecare dintre voi va decide la ceea ce vrea să se angajeze. Nu este nevoie să-mi spuneți ce ați decis. Ceremonia va fi aceeași pentru ambele nivele și veți decide la care dintre ele vă angajați. Este ok să audiați cursul și chiar dacă simțiți că nu sunteți încă pregătiți pentru a lua aceste jurăminte.

    Cum putem să ne obligăm la aceste jurăminte dacă există pericolul să le încălcăm?

    Cine ia jurămintele? Cel care are nevoie de practică.

    Cine este deja un sfânt nu mai are nevoie de ele. Pentru noi, care trebuie să practicăm, ele sunt cârjele noastre. Ele sunt regulile noastre de practică. De aceea păstrăm carnețelul. Dacă păstrăm perfect jurămintele, nu mai este nevoie de carnețel. Carnețelul ne ajută să fim atenți la modul în care le păstrăm, pentru a putea progresa pe cale.

    Ceea ce este frumos la aceste jurăminte, spre deosebire de alte jurăminte, este că putem să le studiem, chiar dacă în cele din urmă nu ne angajăm la ele. Este în regulă. Acest lucru nu este valabil pentru jurămintele monastice sau tantrice. Jurămintele monastice nu se predau celor care nu sunt călugări. Cel care dorește să se călugărească va trebui mai întâi să-și ia angajamentul și apoi îi sunt explicate care sunt jurămintele. Același lucru este valabil și pentru jurămintele tantrice, ele nu se predau înainte de a fi luate.


    Cine poate lua jurămintele?

  1. Cel care ia aceste jurăminte poate fi călugăr sau călugăriță și poate fi cineva care nu este călugăr. Deci, cel care le ia nu trebuie să fie călugăr, iar cel care le dă nu trebuie să fie călugăr. Deseori se întâmplă ca cei care și-au păstrat bine aceste jurăminte să devină ulterior călugări. Deși pare a fi un nivel de moralitate mai scăzut, recunoașterea importanței sale crește odată cu păstrarea acestor jurăminte. Din nou, revenim la faptul că a lua jurămintele Bodhisattva nu înseamnă de a ne angaja să devenim călugări.
  2. Omul nu pierde jurămintele la moarte. Spre deosebire de jurămintele de eliberare pe care le pierdem când viața se termină. Dacă ne-am luat jurămintele Bodhisattva și nu le încălcăm, ele vor merge cu noi în viața următoare.
  3. Cine ia aceste jurăminte trebuie să aibă o oarecare aspirație de tip Munsem, chiar dacă este slabă. Această persoană trebuie să dorească de a ajuta ființele să iasă din suferință. Cel care ia aceste jurăminte ar trebui să fie un om bun, dar nu poate fi cineva care să nu-i pese de ceilalți. O astfel de persoană neinteresată de binele celorlalți, nici nu va veni aici, așa că problema nu există de fapt.
  4. Este nevoie de o intenție sinceră de a păstra cele trei niveluri de moralitate.

    Deci, asta este tot. Este nevoie doar de intenția de a-i ajuta pe ceilalți, de dorința sinceră de a păstra moralitatea și asta este totul.

    Cele trei niveluri de moralitate, sunt:

  1. Nivelul de eliberare personală. Este nivelul în care ne străduim să ne înfrânăm reacțiile care îi pot răni pe ceilalți.
  2. Al doilea nivel era moralitatea de acumulare de binefaceri.
  3. Și al treilea nivel este moralitatea de a acționa pentru binele tuturor ființelor.


    Cine are dreptul să confere aceste jurăminte?

  • Nu trebuie să fie călugăr sau călugăriță.
  • Este de dorit ca acesta să aibă voie de a da și jurămintele tantrice. Ele sunt jurăminte sfinte, minunate, și obligatorii pe calea rapidă. Scopul aici este să vă pregătim pentru asta, astfel încât să ieșiți din suferință în această viață.
  • Cel care conferă jurămintele poate fi bărbat sau femeie. 
  • El trebuie să aibă o oarecare formă de Munsem. 
  • Dacă acesta nu-și păstrează bine jurămintele pe care le are – nu are dreptul să confere aceste jurăminte. În texte scrie: „ Să nu degenereze modul în care practică cele șase perfecțiuni”. Adică perfecțiunile nu s-au degradat la el.

    Cum putem ști dacă cele șase perfecțiuni s-au degradat la cel care conferă jurămintele?

    Există șase lucruri care ne pot ajuta să verificăm acest fapt.

    1. A se mulțumi cu puțin

 Chung – mic, 

    Dudorință

Cu alte cuvinte, are puține dorințe. Este mulțumit cu ceea ce are, se mulțumește cu puțin, și de asemenea se mulțumește cu ceea ce primește.

    De ce este menționat acest lucru în contextul perfecțiunilor? Deoarece dacă cineva are nevoie de multe lucruri, asta ar fi contrar perfecțiunii generozității. 

  1. Păstrează bine moralitatea. Aceasta este a doua perfecțiune. 

    De unde știm noi că își păstrează moralitatea? Este adevărat că nu putem ști deoarece o mare parte a moralității se petrece în gând, dar există lucruri exterioare pe care le putem vedea, și anume cele „patru de bază”.

   Ele sunt prezentate în cursul 9. Acestea sunt: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu comiți adulter. Deci, ne uităm la el dacă le păstrează.

  Pampa înseamnă a încălca grav jurămintele de bază Pratimoksha –cele patru. Deci, va trebui să vedem dacă nu încalcă cele patru Pampas.

  1. Și-a dezvoltat răbdarea.

    De unde știm că păstrează a treia perfecțiune? Vom vedea dacă se enervează repede sau dacă are resentimente. Dacă vedem astfel de lucruri, va trebui să ne mai gândim dacă vom lua jurămintele de la această persoană.

  1.   Se bucură de efortul depus. 

    Bucuria efortului este cea de patra perfecțiune. Cum știm dacă ea sa degenerat?

    Bucuria efortului înseamnă bucuria de munca spirituală. Bucuria de a face bine. Deci, ne uităm dacă nu cumva este leneș sau dacă și-au pierdut entuziasmul de a munci în beneficiul tuturor ființelor, sau în beneficiul Dharmei. 

  1. Dacă are concentrare meditativă.

    Este perfecțiunea concentrării meditative. Deci, de unde știm dacă are concentrare meditativă? Nu stăm în casă cu el, și deci nu știm câtă meditație face. Dar putem observa dacă mintea lui este împrăștiată.

  1. Perfecțiunea înțelepciunii.

    Cum îl vom testa? Dacă nu înțelege karma și vacuitatea. Dacă merge spre o cauzalitate greșită, o cauzalitate externă. De exemplu, dacă desconsideră scrierile Mahayana, atunci nu înțelege Mahayana. Și dacă încalcă în general jurămintele, de exemplu: ne trimite să furăm, sau fură el, nu respectă bunul altuia, sau îl prindem că minte în mod repetat, înseamnă că nu are înțelepciune, că nu înțelege karma și vacuitatea.

    Vacuitatea învățătorului

    Să spunem că vedem un profesor care nu este concentrat, atunci întrebarea este: oare el așa este sau noi îl proiectăm așa? Cu alte cuvinte întrebarea este de unde știm că într-adevăr nu este concentrat, sau doar îl vedem că nu este concentrat pentru că avem karma să-l proiectăm așa? Poate chiar ne verifică?

    Toate aceste lucruri sunt corecte și depind de nivelul la care ne aflăm. Cineva care începe calea, învață regulile de cum să aleagă un profesor.

    Desigur, că noi suntem cei care îl proiectăm pe învățător. Tot ceea ce vedem în el, vine de la noi, dar pentru a reuși calea spirituală, trebuie să avem încredere în el, altfel nu vom face ceea ce ne spune și atunci nu vom avea nicio șansă cu el. De aceea se spune elevilor încă de la început: „Verificați-vă cu atenție profesorul”. Între timp, practicând vom putea vedea puritatea lui.

    Dacă nu-i putem vedea puritatea, atunci nu suntem elev și profesor, pentru că nu ne poate ajuta în acest fel. Dacă avem impresia că ar putea fi profesorul nostru și am decis că el va fi profesorul nostru – după aceea povestea se va schimba complet. După aceea, orice va apare, va fi o lecție pentru noi. Defectele vor apărea în continuare, pentru că mințile noastre nu sunt pure. Lama Dvora amintește de unul dintre învățătorii ei, Geshe Lotar care spunea: “Dacă Buddha ar veni și ar sta lângă voi, îl veți recunoaște? Cum veți ști că este Buddha?”.

    Deci asta este problema noastră. Mintea noastră nu este pură, așa că vom vedea defecte la profesor. Dar, dacă de fiecare dată când vom vedea la el vreo imperfecțiune, și vom decide că ea este numai a lui, atunci ne-am tăiat singuri craca. Deci, după ce l-am verificat și l-am verificat pe profesor, și am decis! Acum nu ne mai întoarcem îndărăt, niciodată! Acum vom lua totul ca învățătură. Și este posibil ca învățătura să fie dificilă și, pe măsură ce progresăm pe cale, ea va fi mai dificilă. Cu cât vom fi mai aproape de profesor, cu atât mai repede vom progresa. 

     Cele trei etape ale ceremoniei

    Ceremonia în sine are trei etape. 

Jorwa – înseamnă etapele preliminarii.
    Ngushiconținut. Ceremonia propriu zisă.
    Jukchokconcluzia, sfârșitul ceremoniei, partea care finalizează ceremonia.

    Etapa cea mai importantă din întreaga ceremonie este prima. A doua etapă este foarte scurtă. 

  1. Etapa pregătitoare – Jorwa.

    Această parte conține alte cinci părți.

  1. a. A-l ruga pe Lama să ne confere jurămintele.

 În această etapă cel care dorește să primească jurămintele îl va ruga pe Lama să i le confere. 

    Pregătirile de ceremonie

    Ce pregătiri trebuie făcute pentru ceremonie, în timpul ceremoniei?

  • Cei care urmează să primească jurămintele, în primul rând, vor decora frumos locul. Este foarte important ca sala sau camera să fie decorată estetic. Se pun poze cu Buddha și figuri sfinte. După ce au fost primite jurămintele, mai târziu, se poate reveni la această ceremonie. Fiecare poate să repete singur această ceremonie. Se aranjează un altar frumos, iar în fața lui se pot lua din nou jurămintele.
  • A veni cu mult respect pentru persoana care conferă jurămintele.

    În trecut se obișnuia ca cel care lua jurămintele să atingă cu fruntea picioarele maestrului în semn de respect.

  • A oferi mandala. Se obișnuiește să se dăruiască ofrande.

    Se povestește despre Lama Atisha ( este cel care a adus budismul în Tibet la începutul celui de-al doilea mileniu), că într-o zi era pe cale să confere jurămintele Bodhisattva, după care le-a anulat. Oamenii l-au întrebat: „De ce ai anulat ceremonia”? El răspunse „Nu sunt suficiente ofrande”. Un Lama care este demn de respect nu are nevoie de ofrande, dar ofrandele exprimă sinceritatea și seriozitatea elevului, și cu cât el progresează pe cale, dăruirea de ofrande va deveni tot mai importantă.     

  • Apoi, elevul cere jurămintele de trei ori.

    Aceasta este etapa Solwa’n’deppa – rugămintea. A cere jurămintele de trei ori.

  • După care, elevul îngenunchează în fața Lamei.

    Ce trebuie să facă Lama?

  • Lama explică binecuvântarea care vine din primirea jurămintelor. El răspunde la întrebările pe care le pun elevii. Chiar dacă jurămintele nu sunt păstrate bine, binecuvântarea luării lor este imensă. Desigur, că jurămintele trebuie luate cu intenția de a fi păstrate, dar chiar dacă sunt încălcate, ele se pot repara. 
  • Lama explică jurămintele. El ne spune care sunt jurămintele importante, care sunt mai puțin importante. Care sunt încălcările grave, și care sunt mai puțin grave.
  • Lama explica beneficiile de a lua jurămintele pentru a-i bucura pe elevi.

    Deoarece scopul luării jurămintelor este să ne aducă fericirea și libertatea, ceremonia trebuie veselă.

b. Lama invită toate ființele iluminate să vină.

 Tsok – are aici sensul de adunare.
    Druppacel realizat.

    Lama care conferă jurămintele, invită toate ființele iluminate, pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva, ca să fie martori la decernarea jurămintelor. Ei vin într-o clipă, cu viteza gândului. Și chiar dacă nu-i putem vedea, ei vin fără îndoială.

    Datorită binecuvântării lor, aceste jurăminte sunt cu mult mai puternice și mai importante decât jurămintele călugărilor.

c. Cererea de acordare a jurămintelor imediat, fără întârziere.

 Dompajurăminte.
    Kulwa – cerere, rugăminte. În cursul 3 am vorbit despre etapele Lam Rim, una dintre ele fiind Lama, care este rădăcina căii, iar aici Lama îi roagă pe elevi să facă calea, după care le arată care este calea.
    Nyurduimediat, repede.

    În această fază a ceremoniei, elevii îl roagă pe învățător: „Te rog dă-mi imediat jurămintele. Nu am timp. Pot mori în orice moment. Trebuie să primesc jurămintele înainte ca să se întâmple asta”. Elevul trebuie să fie plin de ardoare de a primi jurămintele.

     Motivul pentru acest lucru este acela de a spori karma foarte mult. Va veni ziua când vom privi în urmă și vom înțelege ce karma extraordinară este luarea acestor jurăminte Bodhisattva. Ea este cea care în cele din urmă ne va aduce în Paradis, de aceea trebuie să fim atât de dornici de a le primi.

    Păstrarea lor ne va schimba viața.

d. A reflecta și a simți bucuria pentru această mare ocazie.

Kyepaa produce, a genera, a crea.
    Trowabucurie.

    Trowa kyepa are sensul de generare a bucuriei.

    Este etapa în care avem sentimentul de bucurie pentru luarea jurămintelor. Ne amintim de valoarea lor incredibilă, și de faptul că ne oferă posibilitatea de a ajunge repede la plăcere și de a-i aduce și pe ceilalți la plăcere. Ceea ce este frumos în această ceremonie este că există multă bucurie. 

    e. Testarea intenției noastre.

Barche obstacol,
    Driwa – a întreba, a chestiona.

    Lama ne verifică cu ce intenții am venit, și ne întrebă: chiar dorești să iei jurămintele? Ce te motivează să vii să iei aceste jurăminte?

  • O faci pentru a fi ca alții?
  • Te-a forțat cineva?
  • Le poți păstra chiar și puțin?
  • Le înțelegi?

    Vă vom reaminti mereu, să verificați cu voi înșivă și să vedeți că ați decis să luați jurămintele în mod conștient și inteligent.

    Cu timpul abilitatea noastră de a păstra jurămintele va crește. Cu toate că la început ne va fi greu să le păstrăm și le vom încălca de multe ori, ne vom strădui să le păstrăm cât putem. De exemplu, jurământul de a nu răspunde cu supărare la supărare. Chiar dacă nu ne putem abține deloc, sau nu suntem încă capabili de a ne înfrâna de la reacție – ceea ce contează este intenția noastră de a practica, cădem, ne ridicăm și încercăm din nou.

    Întrebare: Poate cineva care nu a luat nici un jurământ, să ia aceste jurăminte? Cineva care vine aici pentru prima dată?

    Răspunsul este că cel care dorește să ia jurămintele Bodhisattva, va trebui să ia  în primul rând, cel puțin cele cinci jurăminte pe viață pentru cei care nu sunt călugări, pentru că ele sunt baza pentru toate celelalte. Este ca și când cineva își ia jurămintele de a acționa pentru binele celorlalți, fără să se angajeze de a înceta de a-i răni pe ceilalți. Mai întâi se face ceremonia de luare a jurămintelor pe viață pentru cei care nu le-au luat, ca bază a jurămintelor Bodhisattva.

    Întrebare: De ce trebuie luate cele cinci și nu cele zece de eliberarea? Jurămintele de eliberare sunt zece.

    Răspunsul este că cele cinci jurăminte pentru cei care nu sunt călugări – sunt mult mai ușoare decât cele zece.

    Pentru cele zece jurăminte de eliberare nu se face o ceremonie separată (și nu există o astfel de ceremonie), ci ele sunt incluse în jurămintele de refugiu. Pentru cele cinci jurăminte se face un ritual separat, deoarece ele sunt mai ușoare, cu excepția jurământului legat de alcool, care nu este inclus în cele zece.

    Deci, înainte de ceremonia jurămintelor Bodhisattva, se va face ceremonia de luare a celor cinci jurăminte pentru cei care nu le-au luat. Dacă suntem serioși pe calea noastră spirituală, atunci rugămintea este de a lua aceste cinci jurăminte, deoarece jurămintele Bodhisattva nu funcționează fără angajamentul nostru de a nu răni pe altul sau a nu ne face rău nouă. De exemplu, dacă ne otrăvim mintea, atunci nu vom fi cu adevărat angajați să-i ajutăm pe ceilalți, etc. 

    Întrebare: Jurămintele de refugiu trebuie luate înainte de jurămintele Bodhisattva?

    Jurămintele de refugiu, care sunt diferite de cele de eliberare personală, spun: „Mă refugiez pe calea spirituală ca să ies din suferință și să-i ajut și pe ceilalți să iasă din suferință. Voi studia karma și vacuitatea, pentru ele sunt protecția”. Budismul spune că fără aceste jurăminte nici măcar nu am urcat pe cale.

    Se spune că ceea ce îl deosebește pe cel care practică budismul de alții este că și-a luat jurămintele de refugiu. Ceea ce îl deosebește pe cel care practică calea Mahayana de ceilalți, este că și-a luat jurămintele Bodhisattva.

    Dacă nu am urcat deloc pe calea budistă, practic nu avem ce să vorbim despre Mahayana, deci aceste jurăminte sunt construite una peste alta.

    Jurămintele de refugiu și cele pe viață nu trebuie reînnoite. Ele se iau o singură dată în această viață. Cei care deja le-au luat pot participa la ceremonia de conferire a acestora, ca spectator și să treacă peste ele în sinea lor. Dar nu este bine să spună: „Am luat”, pentru că asta înseamnă că le-a încălcat. Odată ce au fost luate, jurămintele nu le mai putem întoarce niciodată.

  1. Ceremonia principală

    Vom trece acum la partea principală a ceremoniei:

Ce se întâmplă în partea principală a ceremoniei?

    – Cel care ia jurămintele îngenunchează, punând genunchiul drept pe pământ, ținând palmele împreunate de rugăciune în fața inimii, cu corpul și capul aplecat

    – Lama întreabă de trei ori: „Ești gata să-ți iei jurămintele?”

    – Și el răspunde de trei ori: „Da!” Și asta pentru a vedea dacă persoana este absolut sigură că dorește să-și ia jurămintele, și că într-adevăr dorește să le primească de la cel care le conferă.  

    – După care se repetă un text scurt de trei ori. Aceasta este partea principală.

  1. Încheierea ceremoniei

 

Jukchok este finalizarea ceremoniei, încheierea ceremoniei. Această parte are patru etape.

a. A-i ruga pe toți Buddha și Bodhisattva să fie martori la această ceremonie.

    Elevul stă în fața imaginii lui Buddha, și declară: „Am jurat să iau jurămintele”. După care se prosternează în cele zece direcții.

    În scrierile budiste de multe ori se fac referire la ele. Care sunt „Cele zece direcții”? Ele sunt cele patru – Nord, Sud, Est, Vest, apoi patru direcții diagonale, și sus și jos.

    Deci când spunem: „Tuturor Buddha din cele zece direcții”, studentul își imaginează că toți Buddha și toți Bodhisattva din toate cele zece direcții vin și participă la o ceremonie. Fiecare dintre ei stă așezat pe un tron de lotus purtat de opt leii. Ei privesc ceremonia și văd cum elevul își ia jurămintele.

b. Lama îi încântă pe cei care și-au luat jurămintele.

     Lama spune: „În timp ce v-ați luat jurămintele, tronul lor vibra puternic datorită intensității actului vostru de binefacere. Se spune că toți Buddha și Bodhisattva văd fiecare persoană care ia jurămintele Bodhisattva ca pe fiul sau fiica lor. Acum ați devenit mici Buddha. Și pe măsură ce veți crește, veți deveni Buddha.  În acest fel veți fi tratați de către toate ființele iluminate și veți fi binecuvântați de ele”.

     Această etapă a ceremoniei este plină de bucurie. Mai târziu o să prezentăm textul care se spune.

c. Dăruirea ofrandelor 

    În final, Lama împreună cu toții cei care au luat jurămintele vor oferi mandala tuturor Buddha și Bodhisattva. Se va spune „ Aici este marele Pământ ….”

   Se vor oferi ofrande Lamei și celor Trei Diamante în semn de recunoștință pentru ceremonie.

    Și aici se încheie ceremonia. După ceremonie se va ține o petrecere.

d. Decizia de a nu face public luarea jurămintelor.

 

Nu începem să spunem în public: „Sunt Bodhisattva!”.

    De ce să nu facem asta? Pentru că majoritatea oamenilor nu vor înțelege ce facem și ne pot critica și își vor acumula karma negativă. Deci, este de dorit să nu facem public faptul că ne-am luat aceste jurăminte pentru a-i proteja. În cazul în care întâlnim pe cineva, despre care știm că este familiarizat și interesat de astfel de lucruri, atunci îi putem spune, mai mult lui decât nouă, despre binecuvântarea acestor jurăminte și despre oportunitatea de a le lua, etc.

    Jurămintele Bodhisattva – sunt karma supremă care ne va scoate din suferință dacă le păstrăm așa cum trebuie!

 

    Oare suntem Bodhisattva după ce ne-am luat jurămintele?

    Tehnic, devenim Bodhisattva când realizăm Bodhicitta adevărată. Până atunci, vom pretinde că suntem Bodhisattva. Practicăm să devenim Bodhisattva. Încă nu suntem Bodhisattva.

    Bodhisattva este cel care a realizat adevărata Bodhichita, și își dedică întreaga lui viață pentru a ajuta toate ființele. Iar pentru că toți Lama sunt plini de compasiune, ne numesc „Bodhisattva”, dar asta doar pentru că ne iubesc.

 

De unde vine determinarea?

  1. Cu cât vom înțelege mai mult suferința, cu atât motivația noastră este mai puternică. Cu cât ne vom conecta la ea mai mult, cu atât ne vom dezvolta mai mult aversiunea față de ea. 
  2. Ne uităm în jurul nostru și îi vedem și pe ceilalți cum suferă. Și atunci vom spune: „Și ei sunt în aceeași barcă”. Deci, compasiunea. Poate într-o zi nu ne vine să medităm sau nu vrem să păstrăm jurămintele. Ne uităm în jurul nostru la făpturile care suferă și ni se face milă de ele, iar atunci ne vom spune: „Trebuie să fac asta pentru ele”.
  3. Aceasta este ideea cu morcovul. Privim la oportunitatea pe care o avem. Dacă ne păstrăm jurămintele, putem ieși din orice formă de suferință și putem trăi în Ananda în fiecare moment. Devenim cu adevărat îngerul mântuitor al întregii creații, având un corp de lumină și capacitatea de a trimite replici pentru a ajuta orice ființă după cum are nevoie. A fi atotștiutor, plin de compasiune, într-o plăcere perpetuă, în paradis. Această posibilitate există, și avem calea de o atinge chiar în această viață.
  4. Jurămintele Bodhisattva produc corpul fizic și mental al lui Buddha, Rupakaya și Dharmakaya. Dacă le studiem și le păstram bine, ne putem dezvolta cele șase perfecțiuni.

   Nu avem nevoie de niciun curs suplimentar despre ele. Acestea sunt factorii care ajută.

 

înapoi la curs, ACI 7

Lecția 2 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, partea întâi, lecția 2a

      Tipurile de moralitate

    Să revenim asupra tipurilor de moralitate, deoarece acestea sunt o introducere importantă în cursului nostru.

  1. 1. Moralitatea de a evita rănirea celorlalți.

 

Chu – faptă, act.
    Nye –  a lovi, a răni, a păcătui.
    Nyechu înseamnă faptă rea, faptă negativă, faptă care rănește.
    Dompa – jurăminte.
    Tsultrim – moralitate.

    Deci, Nyechu dompay tsultrim înseamnă moralitatea sau jurămintele de a evita rănirea celorlalți sau moralitatea care ne înfrânează de la fapte rele.

    Acesta este primul nivel de moralitate. El este subiectul cursului 9. 

   
    Cele zece jurăminte de eliberare personală

    Avem cele zece precepte de eliberare personală.

    În cursul 9 sunt specificate cele cinci precepte pentru cei care nu sunt călugări. Le voi enumera pe scurt:

  1. A nu omorî nicio ființă sau fătul uman.
      2. A nu fura nimic,
        3. A nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale,
        4. A nu comite adulter,
        5. A nu folosi substanțe care produc dependențe.

 Cele zece reguli includ cele cinci cu excepția jurământului legat de substanțe care produc dependențe. 

    Avem trei precepte legate de corp:

  1. A nu ucide,
      2. A nu fura,
        3. A nu comite adulter.

    Patru precepte sunt legate vorbire:

  1. A nu minți. Dacă în cele cinci apare preceptul a nu minți în ceea ce privesc realizările spirituale, aici sunt incluse orice fel de minciună, în sensul de a lăsa intenționat o impresie greșită.
      5. A nu dezbina. În acest precept intră orice fel de vorbire sau comportament care despart/dezbină oamenii, care îndepărtează/separă oamenii unii de alții.
        6. A vorbi dur, necuviincios, aspru. În acest precept, intră și cazurile în care nu neapărat se țipă sau se înjură. Unii sunt experți în a vorbi foarte calm, dar dur când vor să scape de tine. În America când cineva vrea ca să scape de noi, spune: „să aveți o zi bună”.
        7. A vorbi fără sens, inutil. Aceasta este una dintre bolile rele. Cu toții sporovăim, stăm la taifas. Care este problema cu vorba inutilă?

    – ne irosim viața, ne irosim timpul. Timpul nostru este limitat în această viață. Clipele ne sunt numărate. Avem multă muncă spirituală de făcut pentru a ieși din valea plângerii, și de aceea discuțiile fără rost ne irosesc timpul.

    – dar mai rău de atât, este că dacă ne petrecem timpul în activități derizorii, vom începe să ne simțim lipsiți de însemnătate, fără valoare. Și pe măsură ce începem să ne simțim așa, ne vom pierde încrederea că putem ajunge la iluminare. Ne pierdem siguranța de sine. Iar dacă ne-am pierdut siguranța de sine, nu vom mai putea ajunge la iluminare deoarece nu ne mai facem treaba.

    Fiecare dintre noi poate ajunge la iluminare! Arya care a perceput vacuitatea, vede clar această strălucire care este în fiecare dintre noi. Și dacă ne-am pierdut încrederea, atunci vom fi sortiți să suferim pentru mult timp. Deci este foarte important să ne consolidăm încrederea.

    – Dacă ne consolidăm încrederea de sine, vom face mult bine celorlalți. Vom face mult bine copiilor dacă le încurajăm încrederea în sine. Ea este un instrument esențial pentru iluminare, iar ceea ce o sabotează sunt vorbele inutile, fără rost.

    – Este adevărat că uneori, este nevoie de mici discuții de amabilitate care creează legături între oameni, dar nu mai mult de atât. Nu este bine să ne petrecem ore în șir la cafenea bârfind membrii de familie sau bârfind pe alții, sau să comentăm filmele văzute și altele. Timpul nostru este scurt.

    – Sigur că atunci când acționăm mult spre binele celuilalt, ne ocupăm mult de Dharma, avem nevoie și de odihnă. Acest lucru este valabil pentru oricine. Dacă simțim nevoia de divertisment sau să vedem un film sau să mergem să bem o cafea este bine să facem asta din când în când, 

    – Dar cu limite. După ce ne-am odihnit, ne vom întoarce din nou la activitățile noastre. Acest lucru este foarte important.

    În continuare, avem trei precepte legate de minte:

  1. A râvni. Include gelozia, a nu te bucura de binele altuia. Rezultatele karmice ale acestui lucru, este o minte nemulțumită, nesatisfăcută, a dependenței. O astfel de minte nu poate fi fericită, și am vorbit despre asta în prelegerea despre fericire. 
  2. Rea voința, în limba tibetană Nu Sem. Este mintea care caută să-i rănească pe ceilalți. Dorim răul altuia, nu încurajăm, sau ne bucurăm de necazul altuia. Este o minte care nu ne va permite să înaintăm în meditație. Nu ne vom putea dezvolta concentrarea atâta timp cât avem gânduri de răzbunare, sau de a dori răul altuia. Trebuie să scăpăm de o astfel de minte. Treabă care nu este ușoară. Dar cel serios în a face calea, care își dezvoltă aspirația spre iluminare și compasiunea pentru toate ființele, va face orice efort de a-și stopa aceste gânduri.

    Și dacă vă luați jurămintele Bodhisattva, atunci nu veți mai avea de ales. Ele vă vor obliga să vă stopați gândurile rele, și în acest fel vă veți crea o altă karma.

    Atunci când vorbim despre antrenamentul în mindfulness, toate acestea se reflectă în energiile din canalele noastre. Când ne antrenăm mintea într-un astfel de mod, indirect vom introduce din ce în ce mai multă energie în canalul principal și din ce în ce mai puțin în lateral. Fapt care afectează și organismul. De aceea, se spune că cei care păstrează jurămintele de-a lungul timpului, devin frumoși.

    Antrenamentul minții funcționează indirect asupra corpului.

    În yoga facem contrariul, nu? Când executăm asanele de yoga, lucrăm cu energiile corpului din exterior, și ele ne afectează în mod indirect mintea. Oamenii care practică yoga în mod regulat și execută pozițiile de yoga în mod corect, ajung la Santosha. Cuvântul Santosha înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Dar se poate întâmpla și invers dacă îndrumarea este greșită. Dar, în general, dacă yoga este făcută bine bine, unul dintre rezultatele pe care le vedem, este că practicantul ajunge la Santosha și Sukha (nivelul în care suntem pe deplin mulțumiți).

    Putem vedea profesori de yoga avansați care au o pace și o bucurie sufletească, ce nu depinde de nimic exterior. Deci, în yoga se lucrează cu energiile corpului din exterior, fapt care ne afectează mintea. Iar aici lucrăm cu mintea ce va afecta și corpul. Așa cum am menționat anterior, toate acestea sunt sfaturi date de entitățile iluminate care știu în ce direcție să o luăm.

  1. Concepția greșită. Aceasta include:
  2. A nu crede în legile karmice. A crede că putem face ce vrem și că acest fapt nu are consecințe. Aceasta este o karma foarte grea. Un astfel de gând ne îndepărtează de spiritualitate și de profesorii spirituali și ca urmare nu vom mai avea nicio șansă de a progresa.
  3. Și al doilea aspect este că nu credem că putem ajunge la iluminare în această viață. Datorită faptului că acum ne pregătim să ajungem pe calea tantrică care are ca scop iluminarea în această viață, a crede că suntem incapabili de acest lucru, ne descurajează și ne subminează practica și, în acest sens, este o concepție greșită. Această neîncredere ne va opri să facem calea, și de aceea este foarte important atunci când ea va apărea, să o oprim încă din fașă.

    Diferitele tipuri de jurăminte Pratimoksha

    În cursul 9, sunt descrise tipurile de jurăminte Pratimoksha. Vom trece pe scurt peste ele.

    Există șapte tipuri de jurăminte de eliberare personală:

  1. Călugăr deplin – 253 de jurăminte.
  2. Călugăriță deplină – 364 de jurăminte. În budism, se separă jurămintele călugărilor de cele ale călugărițelor, deoarece acestea sunt sisteme diferite.
  3. Călugăriță intermediară – 42 de jurăminte. 
  4. Călugăr începător – 36 de jurăminte.
  5. Călugăriță începătoare – 36 de jurăminte.

    Atunci am ajuns la cinci. Pentru călugării începători au același sistem de jurăminte.

  1. Laicul sau cel care nu este călugăr – 5 jurăminte.
  2. Jurămintele de o zi

    Unii consideră că există opt tipuri de jurăminte. Ei separă jurămintele pentru laici, jurămintele pentru bărbat și jurămintele pentru femei, cu toate că ele sunt aceleași jurăminte. 

    Jurămintele de o zi sunt cele pe care le-am făcut în cursul Guru Yoga în versiunea Mahayana. Toate jurămintele de mai sus sunt Hinayana. Sunt aceleași jurăminte doar motivația este alta. Motivația este pentru toate ființele.

    În acest punct, vom lăsa la o parte acest nivel de moralitate.

    2. Moralitatea acumulării de binefaceri

    Vom trece acum la nivelul al doilea de moralitate, nivel care este tema cursului nostru, și anume moralitatea acumulării de binefaceri.

     În limba tibetană se spune:

Gewafaptă bună, binefacere.

    În rugăciunea Dedicație scrie: „gewa diyi kyewo kun… ” adică „ Datorită faptei mele bune”.
    Chu înseamnă Dharma sau lucru,
    Dupa – acumulare.
    Tsultrim – moralitate.

    Deci, Geway chu dupay tsultrim, înseamnă Moralitatea acumulării de binefaceri. 

    Moralitatea acumulării de binefaceri înseamnă jurămintele Bodhisattva. Este ceea ce face un Bodhisattva, acumulează binefaceri. În rugăciunea „Refugiul și dorința” spunem de a asemenea: Până la iluminarea mea mă refugiez
în Budha, Dharma și Sangha. Prin puterea faptelor bune pe care le fac…”

    Cele șase perfecțiuni

    Deci acum învățăm cum să acumulăm binefaceri pentru toată creația.

    Ce înseamnă să acumulăm binefaceri? Înseamnă să ne dezvoltăm cele șase perfecțiuni. Practica unui Bodhisattva constă în dezvoltarea acestor perfecțiuni.

    Care sunt cele șase perfecțiuni?

  1. Prima perfecțiune este generozitatea, dăruirea

    În lecția trecută am amintit de textul scris de maestrul Asanga, care este o sursă pentru unele dintre jurăminte, numită „ Jang chub sempay sa” adică „Nivelurile Bodhisattva “.

    Cel care percepe direct vacuitatea, pe calea Mahayana, devine automat un Bodhisattva, pentru că mintea lui este îmbibată de Bodhichita, de dorința de a acționa spre binele tuturor celorlalți. El se ridică la primul nivel Bodhisattva, iar la acest nivel își desăvârșește dăruirea și generozitatea.

   Nu putem ajunge la iluminare dacă nu aducem generozitatea la perfecțiune. Maestrul Shantideva spunea: „Nu vă alarmați, nu vă veți da mâinile și picioarele de la început. Începeți cu un cartof.  Și va veni ziua în care atitudinea voastră față de corp va fi la fel ca și cu cartofii, și atunci nu va mai fi nicio problemă. Dar până atunci, nu vă dați mâinile și picioarele. Dăruiți cartofi.” 

  1. A doua perfecțiune este moralitatea, respectarea strictă a jurămintelor luate.
  2. Trei, răbdarea, dezvoltarea răbdării. A învăța cum să ne comportăm în situații dificile. Când spunem răbdare, asta înseamnă că includem resentimentele, ura, gelozia, invidia. Toată această grupă se află la rubrica răbdării.

    Răbdarea înseamnă că atunci când ne aflăm în situații dificile, într-un mediu ostil, în fața unor persoane ostile sau care ne insultă, va trebui să nu ne mâniem, să nu ne dezvoltăm resentimente sau ostilitate, să ne lăsăm inima deschisă și iubitoare. Desigur că nu este ușor de făcut. Acest antrenament poate că este cel mai dificil, dar este esențial pe calea spirituală. Toți cei care ne provoacă, ne ajută de fapt să urcăm pe cale. În acest sens, ei sunt profesorii noștri și le suntem datori, pentru că fără ei, nu ne-am putea dezvolta abilitățile unui Bodhisattva.

  1. Bucuria efortului. Ea este acumularea de binefaceri. Este de a învăța să ne bucurăm de orice efort depus. Și odată cu asta va crește Mudita – adică de a fi complet bucuros. 
  2. Concentrarea. Perfecțiunea concentrării meditative.
  3. Perfecțiunea înțelepciunii.

  1|__________2|___________3|__________ 4| ___________   5|___________6|

         Generozitatea  Moralitatea  Răbdarea  Bucuria efortului  Concentrarea  Înțelepciunea

     Am notat cele șase perfecțiuni ca fiind 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Bucuria efortului, de fapt se mișcă înainte și înapoi.

    Asta nu înseamnă că trebuie să terminăm perfecțiunea patru și apoi să începem cu cinci. Practica este continuă. Începem deja cu meditația. Dar pe măsură ce bucuria efortului se dezvoltă și înțelegem ceea ce facem, înțelegem unde se află ea în toate contextele pe calea spre iluminare, o vom include atât în generozitate, cât și în moralitate, răbdare, meditație și a studiului înțelepciunii și vacuității.

    Energia pe care o acumulăm ca urmare a dezvoltării acestor perfecțiuni ne va aduce automat la iluminare.

    Nu spunem: „mai întâi fac asta și după aceea voi ajunge la iluminare”. Facem asta și suntem iluminați. Și în mod automat lumea noastră se va transforma.

    Colecția de merite și înțelepciune

    Perfecțiunile de la 1 la 4, generează colecția de merite. Iar aceasta generează Rupakaya – corpul fizic al lui Buddha, iar corpul mental al lui Buddha provine de la perfecțiunile cinci și șase. 

    Calea perfecțiunilor

    Calea unui Bodhisattva este denumită calea perfecțiunilor.

    Prin desăvârșirea lor vom deveni Buddha. Aceasta este ceea ce produce Buddha. Jurămintele Bodhisattva sunt foarte puternice, ele produc Buddha. Ele sunt aranjate după cele șase perfecțiuni. De aceea, uneori, calea Mahayana sau calea Bodhisattva este denumită și calea perfecțiunilor.

  1. 3. Moralitatea de a munci pentru binele tuturor ființelor.

  Chen – înseamnă cel care are minte. Cine sunt cei care au minte? Toate ființele simțitoare.
    Dun – pentru binele, de dragul, în folosul, pentru.
    Jea munci, a lucra. Deci Dunjen înseamnă a munci pentru binele ființelor.
    Tsultrimmoralitate.

     Sem Chen dunje kyi tsultrim înseamnă a munci pentru binele/în folosul tuturor ființelor.

    Atunci care este diferența dintre trei și doi?

    Este aceeași moralitate. Ce am spus despre al doilea tip? Am spus că al doilea tip de moralitate ne aduce la iluminare.

    Dacă acumulăm binefaceri și desăvârșim cele șase perfecțiuni vom ajunge la iluminare, dar va dura mult timp. Cât timp? 300.000 de eoni. Ceea ce înseamnă o perioadă foarte lungă, iar între timp, ființele suferă.

   Aici autorul spune: „Nu-mi pot permite să fac calea încet, deoarece ființele suferă. Trebuie să fac asta mult mai repede.” Așadar, aici ne ridicăm la un alt nivel, facem aceleași lucruri dar cu o motivație total diferită. Motivația este de dragul tuturor ființelor. Tantra este aici, dar chiar înainte de Tantra, putem avea această motivație, de a acționa în folosul tuturor ființelor.

    O să vedeți că în tot acest curs vor fi prezentate multe liste de jurăminte. Dacă le veți păstra cu această motivație înaltă, veți ajunge automat în tantra. Așa că nu trebuie să așteptați.

   Practicarea celui mai înalt nivel de moralitate nu ne scutește de păstrarea nivelului inferior de moralitate.

    Există o atitudine care spune: „Dacă sunt deja la nivelul trei, atunci primul nu mai este atât de important. Deja muncesc în folosul tuturor ființelor, așa că dacă va trebui să mint atunci voi minți.”

   Iată ce spune Je Tsongkapa despre asta: „Prin urmare, ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

    Putem citi în literatură: „Dacă sunteți deja tantrica, atunci celelalte lucruri sunt mai puțin importante”. Je Tsongkapa spunea: „Este o eroare gravă.” Dimpotrivă, ca tantrica, trebuie să fim mai atenți la păstrarea jurămintelor Mahayana și Bodhisattva. Mai mult de atât, există chiar și un jurământ tantric care spune: „Acum voi păstra cu și mai multă atenție jurămintele inferioare”. 


    Conflicte aparente între jurăminte

    Cineva poate spune: „Știu că, dacă spun adevărul, cineva va fi rănit”.

    Da, pot exista situații de genul acesta. Vine un refugiat și spune: „Ascundeți-mă în dulap, Gestapo-ul vine după mine”.

    Acest lucru se poate întâmpla o dată la zece vieți, și ni se poate întâmpla chiar în această viață. În acest caz pot fi două situații: una ușoară și alta mai serioasă.

    – Situația ușoară, cineva vă întreabă: “Îți place rochia asta cu buline violete?” În acest caz, întotdeauna se poate găsi ceva pozitiv de spus. Dacă nu găsim ceva pozitiv îi vom spune că mergem la baie. Deoarece întotdeauna este ceva de făcut în baie, asta nu va fi o minciună. Nu trebuie să rănim sentimentele nimănui și nu trebuie să mințim. Nu există nicio justificare pentru minciună.

    – Situația mai serioasă, refugiatul vă spune: „Ascundeți-mă în dulap” și îl ascundeți în dulap, iar Gestapo-ul vine și întreabă: “Unde este refugiatul?” Iar voi îi răspundeți: „nu l-am văzut”?

    Dacă mințiți, minciuna vă va împiedica să ajungeți la iluminare, și nu-l veți putea ajuta pe acest refugiat în modul suprem. Dacă îl extrădați Gestapo-ului, el va muri. Deci, cel care-l protejează pe refugiat, va trebui să facă asta din multă compasiune pentru acesta, înțelegând că acum comite o infracțiune și că va trebui să-și asume responsabilitatea pentru această karma, deoarece karma va reveni la el. “Doamna Karma” nu face reduceri, pentru că numai voi vă auziți mințind. De îndată ce ați mințit, karma a și notat-o. “Doamna Karma” sunteți voi. Deci, dacă din compasiune, comiteți o infracțiune și vă asumați responsabilitatea pentru ceea ce ați făcut, acum va trebui să o purificați. Va trebui să faceți antidot și cele patru puteri și așa mai departe. Compasiunea trebuie să fie și mai mare, pentru că vreți să îl ajutați în modul suprem.

    Deci, aceste situații se pot întâmpla, dar foarte rar. 

    Pe Dalai Lama l-au întrebat ce va face dacă va fi pus în situația să apese butonul care declanșează bomba atomică. El a răspuns: „Vă voi spune când voi ajunge acolo”. Oamenii se preocupă cu aceste întrebări, ca pretext de a nu păstra moralitatea. Acum, deja știți ce să faceți atunci când veți fi puși într-o astfel de situație atât de rară. Compasiunea vă va motiva.

    Trei grupuri de jurăminte

    În paralel cu cele trei tipuri de moralitate, există și trei grupuri de moralitate, care sunt legate de cele trei tipuri. 

  1.   Jurămintele de eliberare personală.

  Dompajurăminte.
    Kyicuvânt de legătură.
    So este prescurtarea lui Sosorpersonal/individual.
    Tar este o prescurtare a lui Tarpa – eliberare, libertate, Moksha în sanscrită.
    Sotar kyi dompa înseamnă jurămintele de eliberare personală. Ele includ cele zece pe care le-am enumerat mai înainte. Acesta este primul sistem de jurăminte, care este discutat mai pe larg în cursul 9.

    În acest curs sunt prezentate situațiile în care ne pierdem jurămintele:

  • atunci când sunt grav încălcate,
  • când le înapoiem, întoarcem jurămintele,
  • iar dacă aceste două lucruri nu s-au întâmplat pe parcursul vieții – le vom pierde atunci când murim.

    Aceste jurăminte nu continuă în viața următoare. Va trebui să le luăm din nou.

  1. Jurămintele Bodhisattva

Ce este Jangsem? Acest cuvânt înseamnă mintea iluminării, Bodhisattva.
    Dompajurăminte.
    Deci, Jangsem kyi dompa înseamnă jurămintele Bodhisattva.

    Jurămintele Bodhisattva nu se pierd, ele continuă și în celelalte vieți. Trec de la o viață la alta, deoarece puterea lor este mult mai mare.

    Spre deosebire de jurămintele Pratimoksha, aceste jurăminte pot fi luate din nou și din nou, iar noi le luăm din nou și din nou.

  1. Jurămintele Tantrice

  Sangsecret,
    Ngakcuvânt sau mantra.
    Sang ngak  înseamnă mantra secretă sau cuvântul secret.

    Acestea sunt Jurămintele Tantrice. Este interesant faptul că în limba tibetană sa ales ca jurămintele Tantrice să se numească Jurămintele cuvântului secret, pentru a sublinia importanța secretului lor. Ele funcționează numai dacă sunt secrete. Și sunt cu mult mai greu de păstrat.

    Natura diferitelor sisteme de jurăminte

  1. Așa cum am menționat, primul sistem de jurăminte este personal. De aceea, ele sunt numite Jurămintele de eliberare personală. Ele au rolul de a nu rănii pe ceilalți.

    Cum obținem controlul în viitor? Prin a ne controla comportamentul în prezent; prin a ne păstra jurămintele.

  1. În al doilea rând – nuanța jurămintelor Bodhisattva este de a învăța de a nu fi egoist, de a avea grijă de ceilalți, de a le face mult bine.
  2. Jurămintele Tantrice – Nuanța lor este de a face tot ceea ce este nevoie pentru a atinge iluminarea în această viață.

    Cu cât urcăm mai sus pe scala jurămintelor, cu atât puterea lor este mai mare, binecuvântarea lor este mai mare, dar și daunele cauzate de încălcarea lor sunt mai mari.

    În același timp, atât riscul cât și recompensa este foarte mare. Cu cât binecuvântarea este mai mare, cu atât prejudiciul cauzat de încălcarea jurămintelor este mai mare.

    Pentru că dacă ne gândim bine, dacă suntem deja la nivelul trei în care ne păstrăm jurămintele menite să ne aducă la iluminare în această viață, și putem fi salvatorul tuturor ființelor din lume, iar acum le încălcăm – este ca și când le-am fi omorât pe toate.

   Atitudinea noastră față de jurăminte ar trebui să fie ca reguli de instruire. Jurămintele sunt reguli care vin să ne instruiască.

    Avem nevoie să ne păstrăm carnețelul, pentru că încă nu cunoaștem aceste jurăminte bine, pentru că încă nu știm cum să le păstrăm. Nu avem de ales, trebuie să ne antrenăm. Și tocmai intenția noastră de a le urmări și de a le păstra spre binele tuturor ființelor, Bodhichitta, este cea care ne salvează, este cea care ne protejează. Odată ce le-am încălcat, nu mai avem protecție. Este foarte important să mergem cu motivația care spune: „Fac acest lucru pentru toate ființele. Am căzut. Acum mă ridic, mă scutur, și voi continua din nou pentru că ființele suferă și au nevoie de mine. ”


    A elogia luarea jurămintelor

    De ce să luăm jurămintele?

    Fiecare faptă bună pe care o facem, este întotdeauna bună, chiar și pentru cei care nu au luat jurăminte.

    Dar, din punct de vedere karmic, binecuvântarea este cu mult mai puternică pentru cei care au luat jurăminte. De ce? Pentru că s-au obligat.

    Să luăm ca exemplu, omorul. Noi nu omorâm tot timpul, dar când o persoană și-a luat angajamentul să nu omoare, acesta funcționează constant chiar și atunci când nu sunt situații de a ucide. Cel care nu a luat acest jurământ, și vede cum vine gândacul își poate spune: „Bine, nu voi călca pe el”, și în acest fel acumulează  karma bună. Dar cel care este sub jurământ, continuă să acumuleze karma bună chiar și atunci când nu vine gândacul. El nu are nevoie de vreo ocazie în care ar putea să încalce jurământul, deoarece jurământul este tot timpul cu el. Dacă a călcat pe el neintenționat, karma faptei sa acumulat, dar o va purifica. Facem asta tot timpul fără să vrem.

    Mergem cu mașina, și gâzele se lovesc de parbrizul nostru. Mâncăm orez. Pentru a produce orezul pe care îl mâncăm, el a fost trecut prin tot felul de procese care au ucis viermii. Chiar și cel mai pur vegetarian determină rănirea ființelor.

    Faptul că suntem în Samsara, acumulăm karma Samsarei, de aceea va trebui să ieșim de aici cât mai repede posibil. De aceea, avem nevoie de jurăminte cât mai înalte pentru a depăși aceste karme.

    Vreau să vă încurajez să vă luați jurămintele, dar dacă nu vă simțiți încă pregătiți pentru ele, nu le luați. Pentru că nu este o karma bună să le luați și apoi să nu le păstrați. Deci, pentru moment, ascultați aceste învățături, și când vom face ceremonia de primire a jurămintelor, cântăriți cu atenție dacă sunteți pregătiți să vă angajați și abia apoi luați-le.

    Cele două niveluri de angajament

    În ceremonia de luare a jurămintelor, vor exista două niveluri de angajament:

  1. la nivel de „gândire” –  Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

    În limba tibetană se spune:

  2. Și la nivel de „acțiune” – Bodhicitta acțiunii, dorința de a acționa ca un Bodhisattva.

Tsaprimar, de bază, rădăcină.
Tunga cădea, a încălca, a comite o infracțiune. 

    Vom vorbi despre ele mai pe larg. Încălcarea jurămintelor primare este mult mai gravă decât cea a jurămintelor secundare. 

  1. Jurămintele secundare, sunt numite în limba tibetană:

 


    Nyejefaptă rea sau infracțiune.

    Încălcarea lor este mai puțin gravă, și este mai ușor de curățat.

 
    De ce există doar două tipuri?

    În scrierile budiste există dezbateri în privința numărului de tipuri, de ce doar două și nu mai multe?                                                

    – Motivul pentru care există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva, este că sunt scrieri care spun acest lucru, deși unii înțelepți tibetani timpurii erau de părere că există mai mult de două tipuri.

    – Un alt motiv este că, de fiecare dată când are loc o încălcare incompletă a unui jurământ primar, ea este considerată ca infracțiune secundară, spre deosebire de jurămintele călugărilor, unde există niveluri diferite de severitate a încălcării jurămintelor.

    Vom intra în aceste dezbateri puțin mai târziu. Dar, ceea ce este important de știut este că există doar două tipuri de jurăminte Bodhisattva.

Lecția 2, partea a doua, lecția 2b

  O scurtă recapitulare

    În prima parte am vorbit despre jurămintele Pratimoksha, jurămintele de eliberare personală. Am vorbit despre jurămintele Bodhisattva și cele tantrice.

    De asemenea, am văzut care sunt cele trei grupuri de moralitate. Nuanța primului grup este de a nu rănii pe ceilalți. Am văzut că al doilea grup are ca scop acumularea de binefaceri care este esențială pe calea iluminării, iar cel de-al treilea are ca scop de a acționa spre binele tuturor ființelor.

    Între cele trei grupuri jurăminte și cele trei tipuri de moralitate există o paralelă, dar ele nu sunt congruente, pentru că, chiar dacă nu suntem în Tantra putem fi deja conștienți că „acționăm pentru binele tuturor ființelor” și orice acțiune este făcută din motivația: „Tot ceea ce întreprind, este pentru a mă dezvolta spiritual, astfel încât să devin o binecuvântare pentru toate ființele”.

 De asemenea, am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor Bodhisattva:

  1. a. A lua jurămintele de la cineva pe care îl respectăm și în care avem încredere, și care el însuși își păstrează bine jurămintele. Iar acest fapt va fi pentru noi un factor de înfrânare, care ne va împiedica să încălcăm jurământul.
  2. b. A doua calitate este motivația pură, este Bodhicitta. A lua jurămintele Bodhisattva se datorează compasiunii pentru toate ființele, a dorinței de a le salva din suferință. Motivația noastră dă jurămintelor o forță imensă, și de asemenea, este un factor de înfrânare, deoarece, atunci când ne aflăm în situația în care am putea încălca un jurământ, gândul că sabotăm dorința noastră de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, ne va înfrâna din săvârșirea faptei.
  3. c. A treia calitate, jurămintele încălcate pot fi restaurate, sunt fixabile. Jurămintele pot fi luate din nou și există modalități de remediere ale acestora.
  4. d. Iar a patra calitate era faptul că datorită respectului nostru față de persoana care ne-a conferit jurămintele și a motivației Bodhicittei noastre puternice, din capul locului nu vom încălca jurămintele.


    Patru tipuri de măreție ale jurămintelor Bodhisattva

    Dacă mai înainte am vorbit despre cele patru calități minunate ale jurămintelor, acum vom vorbi despre patru tipuri de măreție.

Tsul trim kyi chewa la shi

 Tsultrim – moralitate.
    Kyi – al.
    Chewa – măreție/grandoare.
    La – prepoziție.
    Shi – patru.

    Tsultrim kyi chewa la shi înseamnă „patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

  1. Binefacerea

Gewa înseamnă binefacere, bunătate.

    Cum spune Sangha în limba tibetană? Se spune Gendun chok.
    Gebinefacere, Dunposesori de bunătate, cei care au binefaceri.
    Chokînalt, nobil.
    Deci, Gendun chok înseamnă oameni nobili posesori de binefaceri.


    Practica bodhisattva

    Despre ce binefaceri vorbim aici? Intrăm acum în Mahayana.

   Dacă ne uităm la Mahayana versus Hinayana, cei ce practică Hinayana se axează pe generarea Renunțării și pe meditația asupra suferinței samsarice. Ei meditează foarte mult asupra morții, asupra karmei și muncesc mult pentru a înțelege de unde provine suferința și acționează pentru a ieși din ea.  

    Și pentru a ieși din suferință, ei își dezvoltă, printre altele, Santosha, adică se mulțumesc cu puțin, sunt mulțumiți cu ceea ce au. Ei nu mai caută lucruri materiale pentru că le înțeleg inutilitatea. În cele mai multe cazuri se călugăresc. Acest lucru nu este neapărat obligatoriu, dar cei care au luat calea monastică nu mai doresc să mai fugă după plăcerile acestei lumi, pentru că înțeleg bine efemeritatea lor și că în cele din urmă toate aceste lucruri se vor sfârși, le vor pierde. Ei caută să ajungă la un nivel cu mult mai înalt de fericire, mult mai înalt. Drept urmare, pentru a-și atinge obiectivele, vor căuta să nu fie prea ocupați. Ei se izolează și meditează mult.

    Aceasta este Hinayana. Ea este răspândită în Asia de Sud-Est, în curentul Theravada. Nu este corect să spunem că Theravada este Hinayana, dar există multe caracteristici ale Hinayanei în Theravada. Și sunt mulți practicanți ai căii Hinayana care au mintea Mahayana. În Thailanda, de exemplu, este ceva foarte obișnuit ca oamenii să meargă și să se izoleze în pădure.

    În mod intenționat, jurămintele călugărilor cuprind ca ei să fie săraci, lipsiți de bunuri materiale, astfel încât să nu fie preocupați de ele, în scopul de a le direcționa mintea spre perceperea vacuității, ca să iasă de aici.

    Sunt mulți care nu au auzit niciodată cuvântul Tantra. În zilele noastre, în Occident, totul se schimbă, și pentru faptul că lucrurile sunt deschise, curentele au început să se influențeze reciproc. În Hinayana, sunt tehnici de meditație foarte frumoase. Au meditații asupra compasiunii și iubirii – Metta, dar orientarea lor este diferită.

    Și de ce spunem asta? Deoarece, în Mahayana, Bodhisattva caută toate aceste lucruri pe care le caută și practicantul Hinayana, dar el dorește ca și toți ceilalți să ajungă la ele. Adică, este dispus să fie ocupat dacă îi ajută și pe ceilalți.

    Dacă ne referim la iluminare, practicantul Hinayana se străduiește să ajungă la Nirvana. Și ce este Nirvana? Încetarea imediată și ireversibilă a tuturor afecțiunilor spirituale și a semințelor cauzelor afecțiunilor spirituale.

    Cel ajuns în Nirvana nu se mai poate supăra vreodată. Nu numai că nu se mai  supără, dar și tendința de a se supăra a dispărut. La fel și toate celelalte afecțiuni, și acest lucru duce la Nirvana. Și într-adevăr, practicanții Hinayana, dacă sunt norocoși, pot ajunge la Nirvana.

    Un Bodhisattva caută mai mult de atât. Bodhisattva caută nu numai să-și elimine toate afecțiunile spirituale, dar și așa-numitele „obstacole în calea atotcunoașterii”. Deoarece iluminarea completă este o stare mult mai avansată decât Nirvana, iar în această stare Buddha dobândește atotcunoașterea.

   În conștiința noastră există un cumul de obstacole, care este mult mai greu de înlăturat decât afecțiunile spirituale. Este mult mai rafinat și mult mai dificil de eliminat. Iar pentru asta este necesară foarte multă practică, dincolo de practica Hinayana.

   Bodhisattva acționează spre binele tuturor ființelor

    Deci, din moment ce Bodhisattva caută să ajungă la iluminare și să-i aducă și pe ceilalți la iluminare, asta înseamnă că el acționează pentru toate ființele, și face asta permanent. El acționează pentru cei care sunt la un nivel înalt, cum ar fi Mahayana, dar și pentru cei care sunt în Hinayana. El, de asemenea, acționează și pentru cei care nu sunt încă pe o cale spirituală. Așa este descris aici. 

    – Cum îi ajută Bodhisattva pe cei care sunt pe calea Mahayana? Îi ajută să evite defectele pe care nu le au încă, deoarece este posibil ca oamenii să nu aibă vreun defect în caracterul lor, dar ar putea să și-l dezvolte. Deci Bodhisattva îi ajută să nu cadă în locuri pe care încă nu și le-au dezvoltat, și îi ajută să scape de orice defecte pe care le au deja.

    Dacă citim cântecul Bodhicittei:

” Bodhicitta supremă și prețioasă
  Să apară, unde nu a fost,
  Cea răsărită deja, să nu scadă,
  Fie, ca ea să crească și mai mult”.

se spune să-i ajutăm pe cei care au deja o oarecare compasiune și un pic de Bodhichita, să și le dezvolte și mai mult, și să-i determinăm pe cei care nu le au, să și le dezvolte. 

    Așadar, un Bodhisattva va ajuta persoanele care au ajuns la un nivel înalt să
nu-și dezvolte defecte pe care nu le au, să le înlăture pe cele pe care le au deja, și să-și dezvolte calitățile bune pe care le au.

    – Această mare compasiune îl determină pe Bodhisattva să se poarte cu toate ființele așa cum se poartă cu mama lui. Toate ființele sunt mama lui. În text, se folosește descrierea că toată lumea este oaspetele nostru. Și ce face gazda? Își ajută oaspeții. Rolul lui este să-i ajute pe oaspeții. Deci, cariera unui Bodhisattva este de a ajuta toate ființele.

    – Cu cine începe el? Începe, de exemplu, cu persoanele aflate în necaz sau chinuite de supărări. Bodhisattva nu le va critica niciodată supărarea, chiar dacă ea este îndreptată contra lui, ci va rămâne plin de compasiune față de ele. El va încerca să le ajute să iasă din această situație, învățându-le modalități de a ierta sau de a renunța la resentimente. Cu siguranță, el nu va răspunde supărării prin supărare. Un Boddisattva nu va turna „gaz pe foc” dacă cineva este supărat pe el, ci va căuta modalități de a calma spiritele. El nu va căuta dreptatea, ci va căuta modalități de a-l împiedica pe celălalt să sufere. Când ne referim aici la dreptate, ne referim la cine are dreptate dintre noi doi: „Nu este drept să fi supărat pe mine” sau ceva de genul acesta. El nu va căuta acest tip de dreptate.

    – El va încerca să îi ajute pe cei care nu au condițiile exterioare sau interioare să acumuleze binefaceri. Uneori, oamenii nu au condițiile exterioare necesare, în sensul de greutăți financiare, de exemplu, sau trebuie să li se explice mai încet. Sau au dificultăți interioare, în sensul că nu au acumulat suficientă karma și nu s-au deschis spre binefaceri. Iar în aceste cazuri, Bodhisattva le va oferi oportunități pentru a-i ajuta pe ceilalți.

    – Un Bodhisattva încercă să-i ajute pe cei care ar fi putut urca pe calea compasiunii, dar datorită faptului că au comis unele abateri morale, au căzut de pe cale.

    În lumea noastră, cum am putea pune în practică? În închisori. Mulți deținuți  stau ani de zile în închisori pentru prostiile care le-au făcut, sau sunt închiși pentru omor. De multe ori, în special cei condamnați pe viață, care nu mai au unde să meargă, care nu mai caută să facă carieră, pot să se deschidă dharmei. Este minunat dacă Dharma este adusă închisori. Pentru un Bodhisattva este un loc foarte bun de a merge și de a ajuta aceste persoane.

    – Și, desigur, Bodhisattva va încerca, de asemenea, să îi ajute pe cei care au căzut deja într-o existență inferioară: animale, spirite sau ființele infernului.

    – Bodhisattva îi ajută pe toți, și pe cei buni și pe cei răi.

    Deci, până acum pe lista noastră ne-am referit la:

    – cei dominați de furie sau resentimente.

    – cei care nu au calitățile necesare pentru a acumula binefaceri.

    – cei care ar fi putut să fie pe o cale spirituală, dar ceva s-a întâmplat și au căzut de pe ea,

    – cei care nu trăiesc în această lume, ci în lumile inferioare.

    – Acum, ne vom referi la cei înalți. Cine sunt ei? Cei născuți în lumi reușite, adică zeii. Zeii sunt ființe care trăiesc foarte bine și mulți dintre ei au multă putere. Însă, nu înțeleg vacuitatea și nici nu au o cale spre iluminare, așa că Bodhisattva acționează și pentru ei.

    Calea spre iluminare are cinci etape. Prima etapă este etapa acumulării, apoi etapa pregătirii, a percepției directe, a practicii și iluminarea pe care o numim „ nu mai nimic este de învățat”.

    Cum se ajunge la etapa acumulării? Prin renunțare. Atunci când apare dezgustul față de samsara și se începe acumularea de binefaceri pentru a ieși din ea. 

    – Deci Bodhisattva va încerca să aducă ființele la etapa acumulării. Cele care sunt deja în etapa acumulării, el va încerca să aducă la etapa pregătirii, și așa mai departe.

     Întrebarea este la ce nivel se află Bodhisattva însuși? După cum știm există 10 nivele.

    O persoană devine Bodhisattva atunci când realizează Bodhicitta. Acest lucru se poate întâmpla înainte sau după etapa percepției directe. Dacă nu s-a întâmplat înaintea etapei de percepție directă, cu siguranță se va întâmpla în etapa percepției. Există situații în care se poate realiza Bodhicitta înainte de perceperea vacuității.

    Deci Bodhisattva poate fi și cel care și-a dezvoltat Bodhichita adevărată, dar care nu a perceput încă vacuitatea în mod direct. Un astfel de Bodhisattva se poate afla în etapa acumulării sau a pregătirii, și să-i ajute pe cei care sunt aproape de iluminare, adică să le creeze condițiile necesare pentru a sta în retreat și să ajungă la iluminare.  


    Mahayana și Hinayana

    Cele cinci etape ale căii spre iluminare se află și în Mahayana și în Hinayana. 

    Dacă cineva se află pe calea Mahayana și dacă mintea lui este îmbibată de compasiune, atunci dacă el nu a realizat încă Bodhichita, atunci o va realiza pe calea perceperii. Dar, dacă el nu este pe calea Mahayana, va putea să experimenteze ceea ce se numește „lipsa de sine”- Dakme sau Anatta în limba pali. Ei nu o numesc vacuitate.

    Există controverse dacă această experiență este similară vacuității sau nu, și mulți înțelepți vor spune lucruri diferite, dar asta nu garantează neapărat Bodhichita. Prin urmare, cel care se află pe calea perceperii, dar este pe calea Hinayana și nu are Bodhichita, nu va ajunge la iluminarea completă, fi poate ajunge la Nirvana. El va continua să practice și va putea ajunge la Nirvana, dar nu va putea ajunge la iluminare completă fără să fi urcat pe calea Mahayana, așa că în tradiția noastră se spune că nu este o cale bună.

    Maeștrii cum ar fi Dharmakirti sau Haribhadra spuneau că ceea ce experimentează cei care sunt pe calea Hinayana nu este același lucru cu perceperea vacuității. Alți maeștri, printre care Chandrakirti spunea că experiența pe care o au cei din Hinayana nu poate să fie diferită de perceperea vacuității.

     Se spune despre cei care au ajuns la Nirvana, că pot sta în ea milioane de ani într-o mare plăcere, dar în cele din urmă, va veni Buddha și îi va trezii de acolo. Ei vor trebui să urce pe calea Mahayana și să practice mult, pentru a putea elimina toate obstacolele care au rămas spre atotcunoaștere.

    Practicanți diferiți au moduri de practică diferite 

    Dacă citim, de exemplu, scrierile yoga hinduse, cum ar fi Haṭha Yoga Pradīpikā, putem înțelege că practicanții au făcut calea până la capăt. Au practicat cu ajutorul respirațiilor și a corpului, au meditat și în cele din urmă au ajuns la Raja Yoga – cea mai înaltă stare de practică yoga. Așadar, există multe căii, care în exterior sunt diferite, dar în final, orice cale autentică va duce la calea perceperii.  

    De ce există atâtea căi diferite? Pentru că oamenii vin cu karme diferite, au tendințe diferite, și nevoile lor sunt diferite, de aceea vor întâlni profesori potriviți lor, fapt care este esențial. 

    Fiecare religie își are locul și importanța ei, deoarece de ea beneficiază exact cei care au nevoie de aceasta, iar când oamenii nu vor mai avea nevoie de o religie anume – ea va dispare. Deci, dacă suntem budiști serioși, vom respecta toate religiile, și vom ajuta oamenii în activitățile lor, pentru că plantăm semințe karmice pentru a ajunge la iluminare.

   Creștinismul, iudaismul – sunt operele ființelor iluminate. Nici să nu vă gândiți altfel.

   Binefacerea unui Bodhisattva include antrenamentul în meditație

    Gewa este și dorința de a atinge fericirea în această viață, de a ajunge la Ananda, vă mai amintiți? Ananda – plăcerea divină la care putem ajunge în această viață. A aspira de a ajunge la iluminare în această viață.

    Ce este esențial să facem pentru a ajunge la ea? Cu siguranță tantra, dar chiar înainte de Tantra, meditația este absolut necesară. Fără meditație nu avem nicio șansă.

    Deci, o parte a activității unui Bodhisattva este dezvoltarea meditației. Cu toate că el se preocupă de alții, va trebui să mediteze. Altfel, el nu va putea atinge la nivelurile înalte, în care să-i poată ajuta cu adevărat pe ceilalți. 

  1. Fără măsură

Pakmăsură sau limită
    Mepanu este.

     Paktu Mepa înseamnă fără măsură, nelimitat, nenumărat, infinit. Ce înseamnă nenumărate? Asta înseamnă că jurămintele Bodhisattva au nenumărate virtuți. Virtuțile, beneficiile care răsar ca urmare a păstrării jurămintelor si a realizării Bodhichitei sunt nenumărate, sunt incomensurabile. 

    3. A ajuta ființele

Pendoka ajuta.

    Cu alte cuvinte, a ajuta de a aduce fericirea tuturor ființelor.

    Cum poate ajuta un Bodhisattva să aducă fericirea tuturor ființelor? În timp ce practică și după ce și-a încheiat practica. Cu siguranță, că dacă un Bodhisattva și-a finalizat practica, este deja un Buddha, și el va aduce fericirea tuturor ființelor. Este tot ceea ce face Buddha.

Iar practica – este foarte interesantă.

    Cum devine Bodhisattva un Buddha? El practică să le aducă fericirea celorlalți, și aceasta este esența care dă forță căii. El ia rezultatul drept cale. Bodhisattva își spune: „vreau să fiu un Buddha. Ce face Buddha? El ajută permanent toate ființele. Ce voi face pe calea mea? Voi ajuta ființele. Desigur că încă nu le pot ajuta în toate necazurile lor, dar practic”. Aceasta este puterea acestor jurăminte. Acesta este și secretul Tantrei. 

    De aceea, aceste jurăminte sunt de fapt jurăminte tantrice la nivelurile joase ale tantrei.

  1.    Rezultate și beneficii sau binecuvântări și beneficii.

 

Drebu înseamnă efect, rezultat, fruct,
    Penyunbeneficiu, avantaj, virtute, calități benefice.
    Chewamăreție, grandoare.
   Drebu Dang Penyun Chewa înseamnă măreția rezultatelor și a beneficiilor.

    

    Se poate înlocui cuvântul rezultat cu binecuvântare, deoarece rezultatul este o binecuvântare. Aici, cuvântul Drebu ce înseamnă rezultat, are sensul de binecuvântare.

    – Care este beneficiul cel mai mare? Iluminarea. Păstrarea acestor jurăminte duce la iluminare.

    – Care este marea binecuvântare? Aceasta este binecuvântarea care o va aduce altora păstrarea jurămintelor, atunci când vom fi iluminați.

    Adică, păstrarea jurămintelor va fi o binecuvântare și pentru noi și pentru toți ceilalți. 

    – Ce ne va aduce păstrarea jurămintelor? Vom deveni iluminați, nu vom mai suferi și vom fi permanent într-o stare de plăcere sublimă.

    – Ce va aduce altora? Ajutorul nostru. Vom avea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

    Așadar, acestea sunt „cele patru măreții ale jurămintelor Bodhisattva”.

    

    Un Budhisattva culege beneficii în fiecare clipă

    Ce se întâmplă cu cineva pe calea Hinayanei? Aceste lucruri se aplică și lor?     Înainte de a se ajunge la Calea preceperii, practica este aproape similară pentru practicanții celor două căi.

    Pentru un Bodhisattva, aceste patru măreții vor începe din momentul urcării sale pe cale, în timp ce practică calea, deoarece calea în sine este de a-i ajuta pe ceilalți. Chiar și când meditează, o face pentru alții. Când face yoga, o face și pentru alții. Când bea apă o face pentru alții. Când respiră, o face pentru alții.

Și acesta este motivul pentru care un Bodhisattva va avea parte de nenumărate beneficii și binecuvântări.

    Importanța jurămintelor de eliberare personală pe calea celor șase
    perfecțiuni


    Oare cel care a ajuns să practice calea perfecțiunilor, calea Mahayana sau Bodhisattva, poate renunța la jurămintele de eliberare?

    Motivul pentru care a apărut această întrebare se datorează faptului că în scripturi există o astfel de abordare. Je Tsongkapa a răspuns că această abordare  este o mare greșeală, o greșeală gravă. El a spus că atât jurămintele de eliberare de eliberare cât și celelalte jurăminte sunt la fel de necesare.

    Pentru a urca pe Calea Vajrayana, Calea Diamantului, Calea Tantrică, Calea Rapidă, avem nevoie de o bază solidă atât pentru jurămintele de eliberare, cât și pentru jurămintele Bodhisattva.

    De fapt, tradiția noastră spune că este bine ca o persoană, înainte de a lua jurămintele Bodhisattva, să ia mai întâi o anume formă de jurăminte de eliberare, fie că dorește să devină călugăr, fie că nu, și anume Jurămintele pe viață a laicului:

  1. A nu ucide – făptură vie sau făt uman.
      2. A nu fura – a nu fura de la cele Trei Diamante.
        3. A nu minți despre realizările noastre spirituale.
        4. Comportament sexual inadecvat, a nu comite adulter, iar pentru călugări – a nu avea contact sexual.
        5. A nu consuma alcool sau droguri.

        Ce rău este dacă bem puțin vin?

    Buddha a luat un fir de iarbă, a arătat spre vârful firului și a spus: „Cine va bea stropul de alcool care poate fi pus pe acest vârf, el nu poate fi discipolul meu”.

    Va trebui să ne punem dorința în aceeași balanță cu compasiunea noastră față de toate ființele.

    Pentru a obține iluminarea, avem nevoie de o concentrare incredibilă. Avem nevoie de o minte extrem de clară. Există nenumărate lucruri care ne întunecă mintea. Bodhisattva care spune: „Vreau să ajung la iluminare pentru binele întregii creații”, și el în mod conștient își deteriorează mintea, asta înseamnă că face exact invers de ceea ce susține.

    Dacă există în medicament alcool și medicamentul este necesar pentru a ne menține sănătatea, va trebui să luăm medicamentul. 

    Să presupunem că suntem un practicant care dorește să fie iluminat. Cum se ajunge la iluminare? Avem nevoie de o cale de a ajunge la iluminare, nu-i așa? Nu o cunoaștem pentru că, dacă am ști-o, am face-o deja? Avem nevoie de cineva care să ne arate calea. Cine ne arată calea a sosit deja. Buddha a venit și ne-a dat jurămintele, iar el vede calea. Așa că a avut un motiv întemeiat să ni le dea, pentru că avem nevoie să ne dezvoltăm această concentrare extraordinară.

    Dacă vom spune: „Voi urma regulile mele”, atunci conform regulilor pe care le-am decis, vom ajunge acolo unde ajungem, fără să-i dăm nicio posibilitate de a ne îndruma.

    Jurămintele sunt darul pe care ni l-a oferit Buddha pentru a ne îndruma pe calea pe care nu o cunoaștem, iar această cale nu va fi după regulile noastre.

    Și dacă faptul că nu trebuie să bem alcool îl vedem ca obstacol acum – pe măsură ce progresăm pe cale, vom înțelege cât este el de mic față de cele care vor apare. Ele vin pentru că karma noastră le produce și sunt obstacolele noastre pentru a ne elibera de suferință. Deci, acesta este doar unul dintre ele.

    Pe calea spirituală, întotdeauna va exista această bătălie cu ego-ul, pentru că egoul „le știe pe toate” și ego-ul va lupta pentru existența sa. El va lupta și va veni cu justificări și va avea dreptate, iar noi vom rămâne prinși în suferință.    

    Fumatul de țigări intră tot în această categorie?

    Fumatul trebuie pus în aceeași categorie. Pentru a ajunge la iluminare avem nevoie de corpurile noastre. Avem nevoie de o viață lungă, pentru că calea este foarte lungă. Trebuie să facem tot ceea putem pentru a proteja viața, de a o respecta și pe a noastră și pe a celorlalți. Este vital.


    Oare păstrarea jurămintelor de eliberare nu deviază atenția lui Bodhisattva de la ceilalți?

 

 

     Sunt persoane care amestecă jurămintele de eliberare cu motivația Hinayana. Ele vor spune: „Cineva care se focusează pe jurămintele de eliberare care vin din Hinayana, își va îndrepta atenția spre el însuși, iar acest lucru îl va opri pe Bodhisattva din scopul lui, deoarece el va acționa doar pentru sine.”  

    În literatura tibetană, ideile greșite și argumentele sunt foarte frumos prezentate:

    – Ei încep să prezinte opiniile greșite, după care aduc argumente care demonstrează că acestea nu au sens, că sunt greșite. Acesta este prima etapă.

    – În a doua etapă, sunt prezentate ideile noastre – Rang luk, calea noastră, și noi avem întotdeauna dreptate.

    – În a treia etapă, după ce am spus ce credem, oponentul revine și încearcă din nou să intre în polemică, urmând apoi o serie de dezbaterii care infirmă opinia oponentului. 

    Acesta este o metodă pedagogică foarte bună, deoarece ne ajută să ne clarificăm împotrivirile pe care le avem în minte.

    Deci, oponentul vine și ne va spune: „Jurămintele de eliberare provin din Hinayana. În Hinayana, practicantul se concentrează pe el însuși, așa că dacă spuneți că jurămintele de eliberare sunt importante și pentru Bodhisattva, asta înseamnă că el își va direcționa atenția asupra lui în loc să și-o concentreze asupra tuturor ființelor.” 

    Răspunsul nostru va fi : „Este exact invers. Jurămintele de eliberare stau la baza jurămintelor Bodhisattva”.

    Și am menționat deja bine-cunoscutul citat a lui Je Tsongkapa, care spunea: „Ideea că cei care păstrează jurămintele mai înalte trebuie să renunțe la jurămintele inferioare este ca și grindina puternică, care cade și distruge însăși rădăcina învățăturilor tuturor Buddha victorioși, tăind recoltele bogate de binefaceri și fericire care ar fi putut ajunge la orice viețuitoare. Este ideea oarbă a celui care nu înțelege punctele esențiale ale scripturilor importante ale întregii game de școli budiste. Ca atare, îndepărtați-vă de această idee cât mai repede posibil și aruncați-o ca pe un gunoi.”

    În lecția a 3-a vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voi în viitor, le veți conferi elevilor voștri, de aceea este bine să cunoașteți bine acest material.

 

înapoi la curs, ACI 7

Lecția 1 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1, partea întâi, lecția 1a

Fiecare lecție de dharma se deschide cu două rugăciuni:

    – Ofranda mandalei.

Ea este o rugăciune de recunoștință, de apreciere față de linia pe care vine această învățătură și care ne permite să practicăm în scopul de a ieși din suferință și de ai ajuta și pe ceilalți să iasă din suferință.

În această rugăciune oferim ofrandă învățătorilor. Ofranda cuprinde tot ceea ce este mai frumos în această lume. Tot ceea ce este mai frumos în lumea noastră exterioară și lumea noastră interioară. Ne imaginăm că toate faptele noastre bune, faptele făcute de alții, sau faptele marilor maeștri despre care am auzit sau am citit, sunt ca niște pietre prețioase. Și toate aceste nestemate strălucitoare le oferim învățătorilor, în semn de mulțumire și respect pentru învățătura pe care ne-o transmit și pentru că și-au dedicat întreaga viața ca aceste învățături să ajungă la noi. Mudra pe care o facem, reprezintă legendarul Munte Meru – și cele patru continente, un fel de model mitologic al lumii.

Ideea este să dăruim întreaga noastră lume exterioară și interioară, cu tot ceea ce este mai frumos în el. Va veni ziua în care vom vorbi mai în detaliu despre acest act al mandalei.

Deci, să facem rugăciunea.

Rugăciunea de refugiu.

În a doua rugăciune ne refugiem în Buddha, Dharma și Sangha. Ele reprezintă înțelepciunea și compasiunea pe care și noi dorim să le dezvoltăm în inimile noastre, iar ele ne vor proteja de orice formă de suferință și ne vor scoate din Samsara.

Rugăciunea de creștere a Bodhichitei.

De obicei nu spunem această rugăciune. Ea este foarte scurtă, dar, întrucât vom învăța acest curs despre jurămintele Bodhisattva, a căror scop sunt tocmai dezvoltarea Bodhicittei, cred că ar fi potrivit să introducem și această rugăciune.

În limba tibetană sună așa:

„Bodhicitta supremă și prețioasă
Să apară, unde nu a fost,
Cea răsărită deja, să nu scad
ă,
Fie, ca ea să crească și mai mult”.

Mintea noastră nu a început în această viață

Acest curs este diferit de toate celelalte cursuri. În toate celelalte cursuri sunt explicate conceptele așa cum au fost explicate de Buddha, astfel încât să le putem realiza în inimile noastre. În acest curs sunt prezentate o serie de jurăminte care sunt la un nivel de moralitate foarte ridicat, nivel pe care vrem să-l menținem pentru a putea ieși din Samsara.

Așadar, începem cu mintea, conștiința noastră. În primul rând, este important să ajungem la înțelegerea faptului că mintea noastră nu a început odată cu începutul acestei vieți. Ea a existat cu mult înainte de a intra în acest corp, încă înainte de a ne naște. Cursul 4 este în întregime dedicat dovedirii acestui fapt.

Pentru cei noi veniți, este foarte important să începeți cu acest subiect. Este adevărat că această înțelegere nu poate fi achiziționată în cinci minute, și uneori nici măcar după zece lecții. Dar ea este fondul a tot ceea ce se spune aici. Fără această înțelegere a continuității conștiinței, învățăturile nu ar avea sens, deoarece vorbim despre un nivel foarte ridicat de moralitate, care este adesea dificil de început și de încheiat într-o singură viață. El este înălțător.

Și dacă vă aflați aici, și aceste lucruri vă atrag, asta înseamnă că ați plantat semințele necesare cu mult înainte de a veni în această viață. Fiecare dintre cei care se află aici este la un nivel diferit de dezvoltare spirituală. În spatele fiecăruia dintre voi, există mii de ani, mii de vieți anterioare în care ați fost pregătiți pentru asta. Va veni ziua în care veți ajunge să vedeți asta. Mii de reîncarnări anterioare v-au pregătit ca să fiți aici.

Și acum am ajuns la o anumită maturitate

Lama Dvora Hla ne dă un citat foarte frumos din Cartea tibetană a vieții și a morții, scrisă de Sogyal Rinpoche (1947 – 2019). El a fost un lama tibetan Dzogchen din tradiția Nyingma. Sogyal Rinpoche ne descrie că pe parcursul a mii de vieți anterioare am avut întotdeauna un învățător lăuntric, învățătorul inimii noastre care ne-a ajutat să progresăm spiritual, dar nu l-am observat datorită afecțiunilor noastre mentale. El spune:

După multe încarnări în care am acumulat binefaceri, vine momentul în care începem să-l vedem pe învățătorul inimii noastre sub forma unei persoane în carne și oase”. El spune: „Îl vom întâlni pe învățătorul nostru lăuntric sub forma unei ființe umane, care va începe să ne învețe în mod explicit cum să ieșim din suferință”.

Ceea ce el ne spune despre învățător este valabil și pentru acest studiu și pentru Dharma în sine. Ați atins suficientă maturitate. Și faptul că sunteți aici este o dovadă în acest sens. Faptul că sunteți aici indică că ați ajuns la o anumită maturitate spirituală, și sunteți acum gata să auziți aceste învățături.

Doresc să vă atrag atenția la faptul, că nu există ceva despre care vă vorbesc și voi să nu-l știți. Numai voi dați sens cuvintelor pe care vi le spun, pentru că eu scot doar sunete. Sunetele pe care eu le scot, sunt unde sonore care vă ajung la urechi, după care sunt decodificate de nervi și ajung la creier, iar sensul lor este dat numai de voi.

De fapt, nu vă spun nimic nou, ceva pe care voi să nu-l cunoașteți deja.

Voi sunteți cei care mă proiectați acum, spunându-vă toate acestea. Dar toate lucrurile pe care le auziți se află deja în voi și întotdeauna s-au aflat în voi. Ele se află în toată lumea, dar nu toată lumea s-a trezit, încă dorm.

De cele mai multe ori, va trebui să se întâmple un dezastru ca lumea să se trezească. Ceva dificil care se întâmplă în viața lor și încep să întâlnească oroarea Samsarei. Cei care nu ajung la dharma, nu au văzut încă groaza Samsarei. Și asta nu pentru că viața lor Samsarică a fost prea blândă, ci datorită faptului că mințile lor au fost în permanență distrase de viața plină de suferință, încât nu mai au timp liber să se gândească și la altceva.

Învățătura care duce la practică

Ca urmare a studiului, începe să se dezvolte o înțelegere intelectuală a lucrurilor. Aceasta este o etapă spirituală destul de superficială. Dar este un început. Cu toții pornim de la o înțelegere intelectuală. Dar ea nu este suficientă pentru a ne elibera. Geshe Michael spunea că trebuie să auzim de 7000 de ori pentru ca învățătura să poată pătrundă suficient de adânc și să ne dăm seama că va trebui să facem noi înșine ceva pentru a aduce schimbările necesare de a ieși din suferință.

Numai atunci oamenii vor începe să caute o cale de a practica, de a medita, de a face yoga, mantre, rugăciuni, de a face ceva care să le schimbe conștiința cu mult mai profund.

În tradiția noastră, cele mai multe practici se fac acasă. Iar perseverența este un cuvânt cheie. Este mai bine să practicați mai puțin, dar constant decât să practicați trei ore, o dată pe săptămână. Cu alte cuvinte, numai dacă vom începe să practicăm în mod constant, lucrurile vor începe să se miște. Vor începe să se miște acele lucruri care erau blocate și nu se schimbau. Lucruri frumoase vor începe să se întâmple. Multă lume meditează, concentrarea lor evoluează, și ca urmare se dezvoltă dorința de a păstra jurămintele.

Binecuvântarea luării jurămintelor

În Occident, când este auzit cuvântul „jurământ”, de multe ori i se dă un sens negativ. Adesea cuvântul „jurământ” pare ceva care ne limitează.

Matthieu Ricard, călugăr în budismul tibetan, spunea:

Aceste jurăminte sunt aripile pe care ni le dă ființele iluminate pentru a zbura spre iluminare”.

Sunt multe fapte bune pe care le putem face, dar timpul nostru este limitat, atât pe parcursul zilei, cât și pe parcursul vieții noastre.

Iar acum ni se dă o listă care ne direcționează: „Fă asta și nu fă asta!”

Dar când începem să le urmărim în mod regulat în carnețel, vor începe să se întâmple lucruri uimitoare. Viața se va schimba, pentru că ele au un efect extrem de pozitiv asupra minții.

Întotdeauna se va pune accent pe importanța meditației, deoarece ea ne transformă mintea. Dar trebuie înțeles că meditația nu este suficientă pentru asta, avem nevoie de jurăminte.

Jurămintele spun: „Mă angajez pe această cale. Datorită compasiunii mele, îmi iau obligația să aflu care este cauza suferinței și cum să ies din ea și cum să-i scot și pe toți ceilalți din suferință”. Deci, jurămintele spun: „Doresc” sau „Îmi asum un angajament”.

Scopul jurămintelor Bodhisattva este de a învăța cum să-i servim pe ceilalți

Jurămintele Bodhisattva au ca scop servirea celorlalți. De a face mult bine în lume. De a face altora mult bine.

Dacă vom păstra jurămintele permanent lumea noastră se va schimba. Atunci când plantăm semințe karmice de a dori să-i ajutăm pe ceilalți, karma se va întoarce la noi, iar în cele din urmă, atât mintea cât și lumea noastră se va schimba.

La fiecare nivel al jurămintelor, există etape în practica noastră, în gradul de seriozitate și în perseverența noastră în practică, iar pe măsură ce urcăm, se vor petrece schimbări uimitoare în realitatea noastră, deoarece totul funcționează pe baza înțelegerii karmei și a vacuității. Toate jurămintele funcționează pe această bază.

Lumea voastră se va schimba…

Lumea se va schimba. Ea va deveni mai vie, lucrurile vor fi mai frumoase, mai savuroase, iar oamenii mai plăcuți.

Lumea noastră se va schimba, pentru că ea este în întregime o proiecție venită din karma noastră. Începem să lucrăm în mod deliberat, pentru a ne manipula karma în direcția iluminării.

… Și de asemenea, și voi vă veți schimba

Și dacă veți practica – vă avertizăm de acum! – veți suferi transformări. Lumea voastră interioară se va schimba, și drept urmare, se va schimba și modul în care veți percepe lumea.

Pentru cei din jurul vostru veți părea ciudați. Lama Dvora Hla  povestește că odată a fost găzduită de bunica ei. „Nu te mai bucuri de viață”, îmi spunea bunica. I se părea că devenisem o ciudată. Vedea că nu mai îmi petrec timpul bârfind familia. Această sursă de plăcere dispăruse brusc. Era foarte frustrant pentru ea.
I se părea că mă lipsesc de plăcerile vieții
”.

De asemenea, se va schimba și concepția voastră asupra lumii

Dacă păreți altora în acest fel, se datorează faptului că preocuparea numărul unu pentru majoritatea oamenilor, este preocuparea față de propriul sine. Să-i fie lui plăcut, gustos, să-i fie bine numai lui, lui, lui…..

Bodhisattva coboară din acest tren. Nu într-o singură zi. Practica este de a ne îndrepta atenția către ceilalți. Și cu cât vom practica mai mult, cu atât vom părea mai ciudați.

Pe de altă parte, oamenii vor începe din ce în ce mai mult să aibă grijă de noi, pentru că preocuparea față de ceilalți, se reîntoarce la noi. Vom fi în situația ciudată în care lumea are grijă de noi, și ne va privi ca și cum am fi niște sărmani.


Aceștia suntem noi și cei care nu practică. Așa îi vom privi după un timp în care ne-am păstrat jurămintele de șase ori pe zi. Ne uităm la ei și îi vedem cum suferă. Îi vedem cum se luptă încă cu afecțiunile mentale, cu necazurile, cu incertitudinile și poveștile lor. Și îi privim cu compasiune pentru suferința lor. Cu timpul vom începe să vedem inutilitatea ei. Îi vedem pe ceilalți cât de mult suferă datorită credinței lor în ficțiunea realității pe care singuri și-au creat-o. Și datorită compasiunii voastre pentru ei, veți căuta o modalitate de a-i ajuta.

Ce vor spune ei despre noi ? Ei vor spune: „Câtă naivitate. Cum adică să fi în slujba altora? Să nu mă mai îngrijesc de mine? Ce prostie este asta! ” Vor gândi cât suntem noi de naivi.

Dar, nu va fi tot timpul așa, este doar o perioadă de tranziție, pentru că dacă vom continua să practicăm bine, ei se vor schimba în ochii noștri. Vom începe să-i percepem altfel. Deci este un avertisment.

Baza jurămintelor Bodhisattva – Jurămintele de eliberare individuală

Pentru ca aceste jurăminte să funcționeze, va trebui să începem cu jurămintele de eliberare individuală.

Jurămintele Pratimoksha sunt cele zece jurăminte de eliberare, și sunt explicate pe larg în cursul 9. Esența acestora este de a evita rănirea celorlalți.

În limba tibetană, jurămintele de eliberare individuală se numesc:

སོ་ཐར།
Sotar

Tibetanii au obiceiul să ia o silabă de la un cuvânt și să o combine cu silaba de la alt cuvânt și să facă un alt cuvânt mai scurt.

So vine de la cuvântul Sosor – care înseamnă individual,
Tar – vine de la Tarpa , care înseamnă eliberare, libertate.

În prelegerea „Cum să fim fericiți” am vorbit despre cum să urcăm pe scara fericirii. Atâta timp cât continuăm să rănim pe alții, nu vom ajunge nicăieri. Vom rămâne blocați. Deci, în primul rând, va trebui să practicăm jurămintele bine și să ținem carnețelul. Altfel, nu se va întâmpla nici o schimbare. Nu se va întâmpla nimic.

Este o problemă de practică zilnică. Schimbarea nu va veni  doar din auzirea lucrurilor. Trebuie să le practicăm. În faimosul verset al maestrului Shantideva ni se vorbește despre calitățile bune pe care le poate avea durerea:

Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.

Dacă vrem să începem cu adevărat o cale spirituală, este important să înțelegem aceste lucruri, iar pe de altă parte de a ne abține de a mai face altuia vreun rău. Odată ce am înțeles, prin suferința personală prin care trecem, ce daune provoacă, nu vom mai dori să cauzăm nimănui nici-o durere. Iar atunci suferința va înceta să mai vină, și, în acest fel, ne purificăm.

Care sunt jurămintele de eliberare personală?

Ne vom referi aici la cele cinci jurăminte de eliberare personală pentru cei care nu sunt călugări.

  1. A nu ucide nicio făptură vie sau făt uman.
  2. A nu lua nimic fără permisiune. În această categorie intră obiectele, banii, drepturile de autor, și neacordarea atenției. Dacă cineva nu dorește să petreacă timp cu noi, nu îl vom forța să facă asta.
  3. A nu comite adulter. Pentru majoritatea oamenilor care nu sunt călugări, înseamnă mai ales evitarea adulterului. Acest jurământ mai cuprinde evitarea utilizării abuzive a sexualității noastre. Sexualitatea nu trebuie să devină un instrument care să-i rănească pe alții. Cu toții știm câtă durere ne poate provoca atunci când cineva ne rănește sexual, fapt care se poate întâmpla doar dacă purtăm aceste semințe cu noi. Și mai ales cei dintre noi care am experimentat durerea, nu mai vrem să semănăm astfel de semințe.
  4. A nu minți. Și aici, în contextul acestor cinci, spre deosebire de cele zece, este să nu mințim despre realizările noastre spirituale. Nu vom afirma: „Am perceput vacuitatea” sau „Pot citi viitorul cuiva” dacă nu avem cu adevărat această abilitate.

Aceasta este o karma foarte grea. Este foarte important să nu mințim despre realizările sau abilitățile noastre spirituale, pentru că tocmai asta ne va împiedica să obținem adevăratele realizări și abilități spirituale.

  1. A nu consuma alcool sau droguri care ne întunecă mintea.

Așadar, acestea sunt cele cinci care stau la baza jurămintelor Bodhisattva. Aceasta este varianta jurămintelor de călugăr pe care le iau oameni care nu sunt călugări și ea este nivelul minim. Fără ele, nici măcar nu am început să practicăm.

Păstrarea jurămintelor duce la plăcerea divină

În budism există 18 nivele de puritate a minții (numite Samten), care ne aduc în final în paradis, la puritatea perfectă a lui Buddha, care este fericirea perfectă. Aceasta este Ananda.

Ananda este cuvântul sanscrit pentru plăcerea supremă/extaz/beatitudine. O ființa iluminată se află permanent în extaz.

În jurul unei ființe iluminate se află numai ființe divine. Pe măsură ce progresăm în practica noastră spirituală, vom fi înconjurați din ce în ce mai mult de oameni spirituali. Oamenii din jurul nostru vor fi mai plăcuți, mai plini de compasiune, și cu dorința de a-i ajuta pe alții.

Acesta este un semn că ne îndreptăm acolo.

Este important să înțelegem că nu există o realitate obiectivă. Nu există vreo bază față de care să ne raportăm. Nu înseamnă că ei sunt „acolo” și eu sunt „aici”. Pentru că atunci când spunem: „Ei sunt acolo”, decidem că acela de „acolo” este ceva obiectiv și astfel urcăm pe o scară care este în afara noastră, obiectivă. În budism așa ceva nu există.  Nu există o altă realitate decât cea pe care noi o proiectăm din conștiința noastră, și care ne este impusă de karma noastră.

Deci, ce se întâmplă? Pe măsură ce mintea noastră începe să se purifice, începem să ne păstrăm moralitatea, la nivele din ce în ce mai înalte, iar atunci vom fi forțați de karma noastră să proiectăm o lume care va fi din ce în ce mai pură.

Nu vom mai avea o bază de comparație. Acest lucru se va întâmpla automat. Nu ne vom mai aminti dacă a mai fost și altceva, pentru că nu va mai fi realitatea voastră. Acesta este motivul pentru care spunem că pentru milioanele de Buddha cuvântul „suferință” nu există. Ei se află într-o altă lume.

Vom fi într-o altă lume și va fi un proces treptat. Datorită faptului că procesul este treptat, de multe ori nu vom simți aceste schimbări, dar cel de vizavi va vedea progresul.

Deci dacă învățăm, luăm jurămintele și le păstrăm în timp, schimbarea va veni. Vom deveni o persoană frumoasă și în interior, cât și în exterior. Karma noastră se va schimba, iar lumea va începe să arate altfel. Și mai târziu vor începe să se petreacă minuni.

Cei care au învățat bine despre jurăminte și și-au făcut temele, pot să le primească dacă doresc. Nu este obligatoriu, nu face parte din curs, este alegerea fiecăruia. Jurămintele Bodhisattva se află la un nivel de moralitate mult mai ridicat decât cel pe care l-am menționat anterior, despre „a nu fura”, „a nu minți”, „a nu ucide”.

Jurămintele Bodhisattva deschid calea către Tantra

Și, bineînțeles, mai există și un alt nivelul de jurăminte care este mai înalt, și anume jurămintele secrete. Jurămintele Bodhisattva sunt cele care deschid calea către jurămintele secrete, adică către Tantra. Dacă ele vor fi bine păstrate o perioadă bună de timp, ele ne vor aduce învățătorul tantric. Ne vor aduce studiul secret.

Studiile tantrice fac ca schimbarea să fie mult mai accelerată. Este de un milion de ori mai rapidă decât fără ele. Schimbarea corpului și a conștiinței este resimțită în așa măsură încât procesul poate fi finalizat într-o singură viață, dacă karma o permite. Și scopul acestui studiu este să ajungeți la aceste studii.

Există patru niveluri de Tantra.

4. Tantra numită „Anutara Yoga Tantra” care este cea mai înaltă. Învățătorii spun că trebuie să intrăm în Anutara Yoga Tantra, deoarece generația noastră este degenerată din punct de vedere spiritual. Avem nevoie de cele mai puternice instrumente pentru a ne elibera într-o singură viață.
 3. Yoga tantra.
2. Kriya tantra.
1. Charya tantra.

În tantrele „inferioare”, care nu sunt inferioare, ci foarte avansate, jurămintele lor tantrice, se numesc jurămintele Bodhisattva. Ele sunt incredibile și dacă sunt păstrate cum trebuie, deschid calea spre iluminare. Tantra cea mai înaltă, are rolul de a accelera procesul, dar esența sa este deja aici.

Stratagema este să le ținem de șase ori pe zi.

Studiul jurămintelor este esențial și totuși foarte rar

Mulți oameni primesc jurăminte, dar nu au nici o idee despre ce primesc. De multe ori nici nu știu că le-au primit, pentru că ele pot face parte dintr-un ritual tantric. Lama Dvora Hla povestește că a fost la un curs în Dharmasala despre „Modul de viață al unui Bodhisattva” susținut de Dalai Lama. La acest curs, Dalai Lama a conferit publicului jurămintele bodhisattva în limba tibetană. Oamenii nici măcar nu și-au dat seama că le-au primit. Nu este prea eficient dacă nu știm ce primim.

De aceea acest curs în care ne sunt explicate aceste jurăminte este foarte rar.

Acest curs a fost redactat de Geshe Michael. El a fost primul care a început să  facă acest lucru. Mulți Lama i-au apreciat munca. El nu a inventat nimic. Geshe Hla a strâns învățătura din scrierile autentice budiste, și le-a transmis apoi elevilor din Occident. Acesta este motivul pentru care acest curs este foarte rar, și faptul că vă aflați aici este un mare privilegiu.

Este important să subliniem faptul că această cunoaștere vine de la Buddha, o entitate iluminată și atotștiutoare. Și pentru că Buddha este omniscient, a putut să vadă exact unde vom fi și când vom fi și cine are nevoie de ea.

Motivația de a lua jurămintele este Bodhichita.

Bodhichitaeste marea compasiune pentru toate făpturile care trăiesc în suferință și dorește să le ajute să iasă din ea.

Înainte ca Bodhichita să se dezvolte, omul trebuie să-și dezvolte mai întâi aversiunea față de suferința lui și față de suferința celorlalți din Samsara. Dar înainte de asta va trebui să-și dezvolte conștientizarea profundă a suferinței.

În continuare, vom trece pe scurt asupra tipurilor de suferință, conform învățăturii budiste.

Trei tipuri de suferință.

1. Suferința suferinței.

Dukngel gi dukngel

Dungyel – înseamnă suferință.
Kyi – este cuvânt de legătură, adică al.

Adică suferință a suferinței.

Ce înseamnă suferința suferinței? Ea este forma cea mai aspră a suferinței:

– Boala,
– Foametea,
– Războaiele,
– Lipsurile,
– Pierderea celor dragi,
– Trădarea.

Nimeni nu le dorește. Este forma crudă a suferinței și cea mai grea.

2. Suferința schimbării.

Gyurway dukngel

Gyurway înseamnă schimbare.

Traducerea cuvântului Dungyel ca suferință este mai puțin potrivită în acest context. În sanscrită se spune Dukha, opusul lui fiind Sukha. Sukha înseamnă mulțumire, plăcere. Deci Dukha – ar însemna nemulțumire, disconfort, incomod. Disconfortul sau nemulțumirea care apare în urma schimbării.

Acest nivel al suferinței are grade diferite. De exemplu, mașina s-a stricat. Trebuie să ajung la muncă – și nu pot.

Este firesc ca mașina să se strice într-o bună zi, pentru că lucrurile sunt perisabile, nu este așa?

Tot ceea ce există în lumea noastră este perisabil/efemer. Orice relație pe care o avem, orice aparat casnic pe care îl avem se strică. Toate acestea sunt determinate de forțele karmice, care și ele sunt perisabile. Ele ne provoacă suferință, disconfort, nemulțumire.

Și nemulțumirea are grade diferite. Nemulțumirea de faptul ca ni s-a stricat mașina, este diferită de cea în care stomacul s-a golit și acum trebuie să cautăm din nou de mâncare.

3. Suferința atotpătrunzătoare.

Kyappa duje kyi dukngel

Kyappa – înseamnă ceva care este peste tot.

Ea se află în toată Samsara. Peste tot în roata vieții. Fiecare ființă și fiecare loc din roata vieții se află în fălcile Lordului morții. Orice lucru bun este suferință și orice lucru rău este suferință.

Avem nevoie de timp pentru a vedea asta. Și este foarte important să ajungem în faza în care să ne dăm seama, că nu există nimic bun care să nu se sfârșească, deoarece tot ce vine bun sau rău, vine din karma.

Faptul că ne-am născut ființe umane, înseamnă ca avem o karmă minunată. Nu numai că avem un corp uman, avem și inteligența necesară de a înțelege lucrurile, am întâlnit învățătura și profesori care ne învață. Dar datorită faptului că ea a rodit, este pe cale să dispară. Însuși faptul că omul se naște, după vârsta de 18 ani el începe să îmbătrânească, dacă a apucat să ajungă la vârsta de 18 ani.

Orice lucru pe care îl avem în Samsara, trebuie să-l pierdem. Nu putem păstra nimic.

Pentru cei care au ieșit din Samsara, toate acestea nu se mai întâmplă. Ei își creează în mod permanent plăcerea sublimă, iar când ne privesc, ne privesc cu multă compasiune. Ei ne văd cum suntem conduși de forțele karmice nemiloase și  cât de neputincioși suntem în fața lor, și caută în orice fel să ne ajute. Uneori, ei se manifestă în acel dezastru care să ne împingă să începem să învățăm, să începem să pășim pe cale. Acesta este modul în care ei ne văd.

Deci, acestea sunt cele trei tipuri de suferință. Fiecare dintre voi își cunoaște viața, cunoaște suferința vieții sale, altfel nu ați fi fost aici.

Și dacă vorbim acum despre suferință, este pentru a vă motiva. Fără motivație nu veți asculta bine învățătura, nu o veți lua suficient în serios.

Suferința morții și bardo

Există și alte tipuri de suferință: Suferința morții și cea din Bardo. Fiecare dintre noi va trebui să treacă prin moarte și prin Bardo.

În permanență suntem conduși de forțele karmice. Avem karma care ne-a adus în această viață, care a creat conexiunea dintre conștiință și corpul uman. Suntem protejați de această karma atâta timp cât existăm. De îndată ce această karma s-a consumat, asta înseamnă moarte. După ce legătura dintre minte și corp s-a întrerupt, vom fi târâți fără milă de curenții karmici.

Pentru a dobândi starea de fericire, Ananda, unul dintre lucrurile esențiale este de a face meditația asupra morții.

Renunțarea

O bună meditație asupra morții conduce la renunțare, la dezgustul față de această existență în care suntem sub controlul permanent al forțelor karmice. Noi încă nu știm ce să facem cu asta, și în continuare vom trebui să ne confruntăm cu pierderea celor dragi și a lucrurilor noastre preferate.  Vrem să ieșim din Samsara.

Oamenii veneau la Ken Rinpoche și îi spuneau: „Uite mi se întâmplă asta și asta, iar eu sufăr. Ce să fac”? Ken Rinpoche răspundea: „Așa este Samsara. Aceasta este natura Samsarei. Samsara nu poate fi reparată. – Nu-ți place? El spune: „Ieși din ea!”

Ieșirea din Samsara este posibilă. Samsara nu poate fi remediată. Așa este natura ei.

Atâta timp cât ne învârtim în roata vieții, vom fi supuși legilor karmice. În prezent avem un scurt timp de repaus.

Lama Dvora Hla își amintește de Ken Rinpoche, cu puțin timp înainte de a muri. Ea spunea: Ne-am așezat acolo în templu și Ken Rinpoche ne spunea: „Aveți parte acum de un corp uman. Aveți o naștere foarte reușită. Totul se va termina. Totul are un sfârșit. Fiecăruia dintre voi îi va veni sfârșitul. Profitați de acest timp. Folosiți-vă de timpul pe care îl aveți de a ieși de aici. ”

Acesta este motivul pentru care suntem aici. Acesta este motivul acestor învățături, și al jurămintelor.

Avem tendința de a gândi: „Ah! Eu am făcut asta și el m-a rănit ”. Este doar o chestiune de timp pentru cel care ne-a făcut rău. El și-a acumulat karma, care atunci când va rodi, va fi el cel rănit, dacă nu a și rodit între timp. Culegem ce semănăm.

Cum începem să ieșim din Samsara?

Samsara înseamnă roată. În trei dimensiuni, ea este o spirală. Atâta timp cât nu dobândim înțelepciune suntem într-o astfel de spirală.

Dacă țipă cineva la noi și noi țipăm înapoi la el, începe o nouă spirală. Am țipat, va țipa altul la noi. Privind din lateral, spirala coboară. În felul acesta ne afundăm mai adânc în suferință.

Va trebui să inversăm spirala: cineva țipă la noi, ne insultă pentru ceva care nu am făcut, ne dăm seama că tot ceea ce ni se întâmplă este doar ceea ce am semănat, iar acum ni se întoarce înapoi, ce vom face? În primul rând nu mai învârtim roata din nou. Ea se oprește aici. La început va trebui să ne înfrânăm reacția, iar mai târziu îi dăruim iubire.

Ce veți face în cazul în care șoferul de taxi vă înșală? Îi dublați bacșișul. Este ceea ce îi va elimina. Inversați Samsara. Această Samsara este alcătuită dintr-o mulțime de mici Samsare care se petrec în fiece clipă. Ca să inversăm pe cea mare, va trebui să le inversăm pe cele mici.

La început, înainte de a le putea dărui iubirea, cel puțin nu mai țipăm. Încă vom continua în sinea noastră să-l judecăm, să întoarcem situația pe toate fețele. Așa este la început. Este nevoie de mult timp pentru ca aceste lucruri să fie integrate. Din momentul în care auzim și înțelegem aceste lucruri până când ne vom comporta în conformitate, va trece mult timp. Și cu toate că am auzit toate acestea, obiceiul nostru este să țipăm înapoi. Ajungem acasă și ne amintim de ce am învățat: „Vai de mine! Ce am făcut! Acum mi se va întoarce înapoi”. Dar, acesta este un început minunat.

Data viitoare această perioadă se va scurta, și va veni ziua când vom deschide gura pentru a țipa înapoi și o vom închide imediat. Este antidotul. Aceasta este puterea de purificare. Și, treptat, acești demoni, afecțiunile mentale, încep să devină din ce în ce mai mici, pentru că ei sunt făcuți din nimic. Sunt ca și curcubeul. Ni se pare că este atât de aproape și că-l putem prinde. Sau sunt ca norii negrii de ploaie.

Afecțiunile mentale nu există cu adevărat. Nu au nicio existență proprie de sine. Așadar, dacă aplicați această contra-forță, veți ajunge să le purificați pentru că ele nu sunt parte din voi. Afecțiunile mentale sunt ca nori care nu sunt parte a cerului. Ele doar înnorează cerul.

Oamenii când aud de înfrânarea de la reacții spun: „Ce? Sunt masochist? Răspunsul este categoric, Nu!

A căuta cum să fim cu adevărat fericiți nu este masochism. Nu înseamnă „Bine, bine, vrei să mă lovești, atunci lovește-mă pentru că eu sunt Bodhisattva”. Nu este așa. Vrem să fim cu adevărat fericiți. Ne-am săturat de cei care ne lovesc, ne critică și țipă la noi. Nu ne plac deloc aceste lucruri. Vom acționa cu toată forța spirituală pentru ai îndepărta de noi, pentru ai scoate cu totul din viața noastră.

Cum îi vom îndepărta din viața noastră? Iubindu-i. Pentru că ei sunt ca norul. Nu au nici o esență proprie. Ei sunt doar o proiecție mentală.

Rugăciunea pentru o viața lungă a Sfinției Sale Dalai Lama al 14-lea. Sfinția sa Dalai Lama este considerat de mulți drept întruchiparea lui Avalokiteshvara sau Chenrezik care înseamnă Buddha Compasiunii. El este numit și Tenzin Gyatso – înseamnă „Oceanul de învățătură a Dharmei”.

Gang ri raway korway shing kam dir

Pen dang dewa ma lu jungway ne

Chenresik wang tendzin gyatso yi

Shab pe si ta’i bardu ten gyur cik

„În țara înconjurată de munți înzăpeziți,
Tu sursă a oricărei fericiri și beneficiu,
Tenzin Gyatso, manifestarea lui Chenrezik, acolo locuiești.
Rămâi cu noi, te rog, până Samsara va lua sfârșit.”

înapoi la curs, ACI 7

Lecția 1, partea a doua, lecția 1b

Bodhicitta

După Renunțare, următorul pas, a celor „Trei căi principale” este Bodhicitta.

După ce omul înțelege în ce mocirlă se află, în ce necaz se află, pentru puțin timp încetează să mai fie preocupat doar de propria-i suferință, și când se va uita în jurul lui, își va da seama că toată lumea se află în aceeași mocirlă ca și el.

Toți oamenii din jurul nostru sunt în aceeași mocirlă ca și noi.

De vreme ce mintea noastră nu a început în această viață, ea existând din totdeauna, asta înseamnă că am trăit în Samsara o infinitate de vieți pe parcursul a nenumărați eoni. De asemenea, fiecare ființă pe care o întâlnim a fost alături de noi sub nenumărate forme și relații. Printre altele, fiecare ființă a fost cândva mama noastră. Fiecare ființă pe care o întâlnim, a fost mama noastră într-o viață anterioară, și ea va rămâne în continuare mama noastră, pentru că mama care ne-a născut va rămâne mama noastră chiar și după ce ne-a dat viață.

În „Cele trei căi principale”, Je Tsongkapa, spunea:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate
.

În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență

De durerea mamelor tale și tot cea ce li se întâmplă,
Și încearcă, să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

– Mamele noastre sunt târâte de cele patru râuri tumultoase. Aceste râuri sunt:  constrângerea de a se naște în lumea suferinței, de a îmbătrâni, de a suferi de boli și de a muri.
– ele sunt înghesuite în celule de oțel – celula reprezentând atașamentul de „natura de sine” a lucrurilor,
– sunt legate în lanțurile karmei – încătușate de puterea propriilor fapte trecute,
– și sunt scufundate în întunericul ignoranței.

Acestea sunt toate ființele. Ele trăiesc în ignoranță, în cușca karmei.

– Ele sunt târâte de curenții otrăvurilor din mintea lor,
– și sunt nevoite să treacă printr-un ciclu nesfârșit de nașteri în oceanul de vieții suferinde.

Toate ființele își creează permanent propria suferință, și nici măcar nu știu că fac asta. Și cu siguranță ele nu se pot ajuta singure.

De aceea, va trebui ca noi să le ajutăm, și aceasta este unica motivație a acestor jurăminte.

Aceasta este compasiunea enormă pe care o simțim față de toate ființele, și dorința de a ajunge noi înșine în situația de a le putea ajuta. În acest moment când ne uităm la suferința oamenilor din jurul nostru, ne dăm seama că nu-i putem ajuta cu adevărat. Putem să-i ajutăm într-o mică măsură. Putem oferi  vitamine cuiva. Putem să facem un masaj cuiva. Am putea să oferim un acoperiș deasupra capului cuiva, dar nu-i putem scoate din suferința atotpătrunzătoare.

Lama Art Engle spunea: “Ați observat? Medicii își pierd 100% din pacienții lor?”

Definiția Bodhicittei

Semkye Pani Shendun chir
Yangdak Dzokpay Jangchub Du.

Semkye este mintea care se trezește. Aceasta este mintea iluminării sau mintea care generează aspirația spre iluminare. Acesta este Bodhichita.

Pa – face cuvântul Semkye un substantiv . Semkye pa.
Ni nu face parte din cuvânt. Este un semn de punctuație. Separă subiectul propoziției de ceea ce îl descrie.
Adică: „Această propoziție va fi despre Bodhicitta”.
Shendun chir.
Shen înseamnă celălalt, alții.
Dunîn beneficiul, interesul, bunăstarea celorlalți.
Shendun chir împreună – în beneficiul celorlalți.

Yangdak înseamnă autentic, corect.
Yangdak Dzokpay înseamnă complet perfect.
Jangchub – iluminarea. Adică iluminarea completă.

Când se traduce limba tibetană, se începe de la coadă la cap.
a dori, a aspira.

Deci ce este Bodhichitta? Bodhichitta este mintea care generează aspirația/dorința de a ajunge la iluminarea completă de dragul tuturor ființelor simțitoare.

Când spunem: „mintea care generează”, ne referim de fapt la gândire. Este gândirea din fundal, și care ne însoțește în timp ce facem ceea ce facem și gândim la ceea ce facem. În fundal stă motivația. Mintea unui Bodhisattva, care are Bodhichitta, este impregnată de această dorință puternică de a ajuta toate ființele. Și orice acțiune pe care o întreprinde este scăldată în această Bodhichitta.

Cele două tipuri de Bodhichitta:

1. Bodhichita dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune, (a gândi ca un Bodhisattva) cum ar fi: „Doresc ca ei să nu mai sufere. Le doresc numai bine.” Ne exprimăm dorința de a-i ajuta.

În limba tibetană se spune:

2. Bodhicitta acțiunii este dorința de a acționa (a acționa ca un Bodhisattva) Este atunci când spunem: „Da, doresc atât de mult ca nimeni să nu mai sufere, dar cum voi face asta? Cine va face asta? Eu voi face totul, pentru că ființele sunt toate mama mea, și ele mă așteaptă – le sunt dator și numai eu le pot ajuta pentru că ele nu se pot ajuta singure. Ele sunt închise în celule de oțel și sunt târâte de curenții râurilor tumultoase, de aceea numai eu le pot ajuta, și asta datorită faptului că am ajuns la aceste cunoștințe”. Și atunci încep să practic și să mă purific.

În limba tibetană se spune:

Practicantul care se află la un nivel înalt, își dă seama că toate ființele suferinde sunt toate proiecțiile sale. El își spune: „Dacă ele sunt o proiecție a minții mele, impusă de karma mea, și ele suferă, asta înseamnă că am karma impură, mintea mea nu este pură. Cauza pentru care trăim într-o lume plină de suferință este că mintea noastră nu este pură”.

Practic, modul suprem de a le ajuta este de a ne purifica mintea și apoi le vom proiecta diferit, pentru că ele sunt numai creația noastră. Noi le-am creat. Ele suferă din cauza noastră. De ce mintea noastră nu este pură? Pentru că am păcătuit în trecut, am avut gânduri necurate în trecut. Fapt care ne-a creat karma. Și ea ne-a creat lumea.

În budism, asta facem. Reparăm lumea reparându-ne pe noi înșine. Și spunem că aceasta este singura cale de a repara lumea. Deoarece lucrurile pe care le facem afară, atât timp cât nu se bazează pe schimbarea karmică în noi, nu pot dura.

Întrebarea frecventă care o pun oamenii este: „Dacă Buddha vede lumea suferindă, asta ar însemna ca și când mintea lui nu ar fi curată, dar acest lucru nu se poate întâmpla pentru că el este un Buddha?”

Aceasta întrebare este dificilă pentru noi, pentru că deocamdată suntem blocați în această minte.

Am vorbit despre perceperea directă a vacuității. Atunci când cineva percepe vacuitatea, el percepe vacuitatea lui însuși, vacuitatea trupului său, și vacuitatea  minții sale. Când iese din această experiență, percepe și vacuitatea celorlalți. El și-a văzut iluminarea în timpul experienței, după care va trebui să muncească încă puțin pentru a o realiza.

Ca urmare a înțelepciunii dobândite din perceperea vacuității, înțelege foarte bine ce este karma, și vede potențialul pe care îl avem cu toții. El vede nestemata strălucitoare care se află în fiecare dintre noi. Inima lui se umple de compasiune pentru că vede acest potențial în ei, și cum suferă în zadar datorită ignoranței lor.

Atunci ce diferă pe cel care încă nu a realizat acest potențial de cel care a realizat potențialul? Ceea ce diferă unul de celălalt, este timpul. Cu puțină muncă, fiecare va realiza acest potențial, deoarece fiecare dintre noi are această natură a lui Buddha, acest potențial de a ajunge la iluminare. Fiecare lucru viu are acest potențial, inclusiv muștele și țânțarii. Este doar o chestiune de timp.

Pentru Buddha, nu există trecut -prezent- viitor – toate timpurile și toate lucrurile – sunt toate aici. Și din moment ce fiecare dintre noi va fi iluminat, la urma urmelor, ce va vedea Buddha? Pe mine care suferă sau pe mine iluminată?

Desigur, că întrebarea este cât va dura? Și aceasta este motivația de a lua jurămintele și apoi de a intra în Tantra, pentru a putea face totul repede, pentru că atâta timp cât nu ne-am purificat, ființele vor continuă să sufere, pentru că aceasta este lumea noastră.

Textele din care învățăm

1. Primul text se numește:

Jangchub shunglam

Chub înseamnă iluminare.
Lamcale.
Jangchub este prescurtarea lui Jang chub sempa. Nu am scris Sempa. Jang chub sempa – înseamnă Bodhisattva.
Shunglam
– calea înaltă.

Deci Jangchub shunglam înseamnă Calea cea înaltă pentru Bodhisattva.

Acest text a fost scris de Je Tsongkapa, care a trăit în anii 1357 -1419.

Je Tsongkapa

Calea cea înaltă pentru Bodhisattva este cel mai important text legat de jurămintele Bodhisattva. Je Tsongkapa s-a folosit de surse mai vechi, așa că acesta este unul dintre cele mai importante care au fost traduse. Cartea nu a fost tradusă în totalitate deoarece include și jurămintele Tantrice – pe care le veți primi atunci când veți ajunge la ele.

2. Al doilea text se numește:

Norbu ö treng

ö înseamnă lumină.
Norbupiatră prețioasă.
Treng șirag.
Norbu ö treng înseamnă Șiragul de pietre prețioase strălucitoare.

Acest text a fost scris de:

Geshe Tsewang Samdrup

El a trăit la începutul secolului al XI-lea. El a fost învățătorul celui de-al 11-lea Dalai Lama și a scris un text important folosit atunci când sunt studiate jurămintele în mănăstiri.

Așadar, acestea sunt textele pe care le vom folosi direct, și ele se bazează pe texte anterioare pe care nu le vom folosi în acest curs, ci doar le vom numi.

Textul lui Je Tsongkapa nu este ușor de citit. Geshe Tsewang Samdrup s-a bazat pe textul lui Je Tsongkapa și l-a întocmit sub forma unui manual.

De unde a luat Je Tsongkapa jurămintele?
Nu el le-a inventat, ci le-a luat din surse anterioare.

1. Prima sursă este sutra lui Buddha pe nume:

Namkay nyingpoy do

Dosutra. Aproape întotdeauna când spunem sutra spunem Buddha.
Nyingpoinimă sau esență.

Ce este Namka? Namka – înseamnă cer sau spațiu.

Namkay nyngpoy do înseamnă „Sutra Esenței Spațiului” sau „Sutra Esenței Cerului”.

Ce este spațiul sau cerul? Ele reprezintă vacuitatea. Sunt cuvinte criptate pentru vacuitate.

Această sutra a fost rostită de către Buddha și conține 13 jurăminte din cele 18  jurăminte de bază. Există 18 jurăminte de bază și alte 46 de jurăminte secundare. Deci, 13 din 18 sunt enumerate în această sutra.

2, A doua sursă se numește:

Tab la kepay do

Tap kyepricepere, abilitate.
Tab la kepay do înseamnă „Sutra Abilităților”.

Ce înseamnă abilitate în budism? Abilitatea de a ajuta toate ființele. Un Bodhisattva caută să-și dezvolte priceperea/abilitatea de a ajuta ființele.

Tapmetodă.
Tap kye împreună înseamnă „metoda”. Este modul în care îi ajutăm pe ceilalți.

Această sutra conține un singur jurământ de bază. Deci, până acum avem 14 jurăminte de bază.

3. A treia sursă importantă care nu vine direct de la Buddha, se numește:

Jang chub sempay sa

Sa înseamnă pământ, dar are și sensul de nivel.
Jang chub sempay înseamnă Bodhisattva.

Acest nume înseamnă Nivelurile unui Bodhisattva.

În sanscrită se spune “Bodhisattva Bumi“. Acest text a fost scris de marele înțelept Asanga. Se estimează că ar fi trăit în anii 350 e.n.

El a primit învățătura direct de la Maitreya. Tradiția spune că s-ar fi ridicat în paradisul lui Maitreya și a primit învățătura acolo. Lama Dvora spune că a primit de la Lama Art un studiu care se bazează pe o carte foarte importantă,  despre cele trei tipuri de moralitate ale unui Bodhisattva. Acest studiu nu va fi transmis în acest curs, dar el va fi pus la dispoziția cititorului.

Textul Jang chub sempay sa conține 4 jurăminte de bază. Împreună avem deja 18 jurăminte de bază.

4. A patra sursă se numește:

Lappa kuntu

În limba sanscrită se spune  Shiksa Samuchaya. Acest text a fost scris de către maestrul Shantideva (695-743 e.n.) sau Shiwa-hla. El a scris și celebra carte pe care o studiem constant: „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”. Lappa kuntu sau Shiksa Samuchaya înseamnă „Compendiu de sfaturi pentru Bodhisattva”.

Kuntu – colecție, compendiu.    Maestrul Shantideva a luat cele 18 jurăminte de bază și le-a pus pe toate într-un singur text.

5. A cincea sursă se numește

Dompa nyi shupa

Dompa – jurăminte.
Nyi shu – douăzeci.
Pa – „Cele douăzeci”.

Deci „Cele douăzeci de versete despre jurăminte”, scrisă de maestrul Chandragomi (925 e.n.)Acesta este textul clasic pentru cele 46 de jurăminte secundare. Deci avem 18 în Shiksa Samuchaya, și 46 de jurăminte secundare în în Dompa nyi shupa.

Deci în total 64 de jurăminte Bodhisattva.

înapoi la curs, ACI 7