Lecția 8 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 8

 

Următorul grup de jurăminte este:

 

                                 Infracțiuni împotriva dezvoltării răbdării            

 

17.    Pierderea celor patru puncte ale practicii virtuții.

Ce înseamnă asta? Acest lucru înseamnă că încălcarea se face într-unul din cele patru moduri:

1. Primul mod este atunci când cineva țipă la noi sau ne reproșează, iar noi îi răspundem prin țipete sau reproşuri.

 2. Al doilea mod:   Cineva este supărat pe noi și reacționăm față de el furios.

3. Al treilea mod:   Cineva ne lovește și noi îl lovim îndărăt.

4. Și al patrulea:   Cineva ne critică și îl criticăm [şi noi] înapoi.


Deci, ideea este să nu răspundem într-un mod similar. [indiferent] Dacă este o mustrare, lovitură, insultă, supărare sau critică – [pe toate] le primim și nu răspundem cu aceeași monedă.

Un Bodhisattva nu răspunde înapoi, ci pune capăt karmei. El își dezvoltă răbdarea, își folosește înțelepciunea, își dă seama că ceea ce vine la el este un rezultat al karmei și nu mai începe o altă samsara, nu mai învârte roata mai departe. 

Dacă facem doar asta, atunci viața noastră se va schimba enorm. Aceste reguli sunt total contrare culturii noastre în care se spune: „Ochi pentru ochi și întreaga lume este oarbă”.

Ce facem dacă viața noastră este în pericol? 

Răspunsul este: Cum de vine cineva să ne atace pe stradă? Singurul mod în care cineva ne atacă este pentru că [noi] am atacat pe alții în trecut, pentru că am lovit pe alții în trecut. Dacă lovim acum pe cineva îndărăt, [atunci] ne asigurăm că va veni altul [să ne lovească]. Pentru a înțelege logica tuturor legilor karmice, trebuie să înțelegem continuitatea conștiinței. Trebuie să înțelegem că atunci când viața noastră în acest corp se termină – conștiința noastră nu se termină: ea continuă. Și cum în această viață suferim uneori din motive pe care le-am semănat în viața anterioară sau în alte vieți – orice vom semăna acum va rodi cu siguranță ori acum, ori altă dată.

Deci este nevoie de studiu. Avem cursul 4 care demonstrează continuitatea conștiinței. Trebuie să ne convingem că mintea va continua și după ce această viață se va termina. Și odată ce există convingerea – întrebarea dispare. Orice lucru dificil care ni se întâmplă, se întâmplă ca urmare a unui lucru similar pe care l-am făcut în trecut și poate la o scară mai mică.

Trebuie să ajutăm bătrânul care este lovit pe stradă, dar nu lovind înapoi. Cu excepția cazului în care suntem deja un Bodhisattva care poate ridica conștiința răufăcătorului la un nivel mai înalt de existență.

Ceea ce ajută de multe ori este să-l vedem pe fiecare ca [fiind] mama noastră. În cursul 1 se vorbește de asta. Deci, cel de pe stradă este mama noastră care se comportă violent sau mama noastră care este bătută. Trebuie să-l împiedicăm pe cel care și-a ieșit din fire și lovește, să nu mai dea în celălalt. Și nimeni nu garantează că este ușor.

Toate aceste situații de conflict, în care trebuie să decidem între lucruri foarte dificile, sunt foarte rare. Nu există nicio justificare de a nu ne păstra jurământul și, dacă îl păstrăm, nu vom fi puși în asemenea situații. Dalai Lama  are tendința de a evita să răspundă la întrebarea ce va face într-o situație de conflict, el se exprimă: „Îți voi spune, când se va întâmpla.”

Dacă înțelegem cu adevărat karma, vom fi fericiți că această karmă s-a terminat. Deci, dacă cineva ne lovește pe stradă, vom spune: “Slavă Domnului că m-ai eliberat de această karmă, că s-a terminat”. Trebuie să înțelegem că suntem unicii proprietari ai karmei noastre. Nu mai este nimeni altcineva.

    Oare trebuie reclamat cel care ne-a rănit?

Este în funcție de cât de mult înțelegem karma. În general, cei care îi dau pe alții în judecată simt că dreptatea este de partea lor, nu este așa? Și totuși, nu toată lumea câștigă procesul, chiar și cei care presupun că au dreptate. Pentru că există câteva aspecte aici:

• • • În primul rând, hotărârea judecătorească pronunțată în urma unui proces, de multe ori nu are nicio legătură cu evenimentul în sine – aceasta este o altă karmă care rodește, deoarece există întotdeauna un decalaj de timp.
    • Și în al doilea rând, când credem că suferința noastră este cauzată de cel care ne-a rănit, înseamnă că nu înțelegem karma. Suferința vine din faptul că noi înșine i-am rănit pe alții în trecut, iar făptașul este doar instrumentul prin care karma se întoarce asupra noastră. Acum, când îl dăm în judecată, pornim o roată cu totul nouă, începem o samsara cu totul nouă care se va întoarce la noi sub forma unei terţe persoane.

Pentru a-l da în judecată pe făptaș astfel încât să nu acumulăm karmă negativă, va trebui să avem o mare compasiune, să fim complet deschiși și iubitori față de el și cu adevărat să facem asta spre binele lui.

Iar aici călcăm pe un teren periculos, deoarece există foarte multe emoții în interiorul nostru. Sfatul care ni se dă, în general, este să evităm astfel de situații.

Oare judecătorii și avocații acumulează în mod necesar karmă negativă? Dacă este un judecător drept, el poate aduce multă binecuvântare oamenilor. 

De aceea, trebuie să acționăm corect în funcție de jurăminte și atunci nu va mai exista nicio problemă.

    18. A nu încerca să liniștim o persoană supărată.

Să nu uităm că suntem la practica răbdării. Încălcarea acestui jurământ este să îl ignorăm pur și simplu pe cel care este supărat pe noi, să-l lăsăm să fie chinuit de mânia lui. Pentru că furia este o emoție dureroasă.

Dacă întâlnim pe cineva care este chinuit de supărare, chiar și pe noi, în calitate de Bodhisattva, va trebui să-l ajutăm cât putem mai bine. Uneori, încercarea noastră îl va enerva și mai mult, așa că vom căuta să nu-l supărăm și mai mult. Dar, de exemplu, dacă am ofensat pe cineva și acum el este supărat pe noi, va trebui să-i cerem scuze, chiar și în cazul în care credem că nu l-am rănit, dar el se simte rănit. Nu contează. Va trebui să facem ceva pentru a-l calma. Să facem tot ceea ce credem că funcționează mai bine.

Dacă evităm să facem asta pentru că dorim, de fapt, ca acesta să continue să sufere, sau pentru că suntem prea mândri, sau pur și simplu suntem indolenți, atunci am comis infracțiunea.

Un Bodhisattva nu ignoră pe nimeni care suferă în vreun fel, inclusiv dacă suferă de furie.

Ce se întâmplă dacă o persoană este torturată de alte sentimente grele în afară de furie? Dacă ne abținem din a-i da ajutorul necesar din considerente egoiste, din grija față de noi înșine, atunci am încălcat jurământul. Rolul nostru este de a-l ajuta.

Ce se întâmplă dacă ne este frică să nu fim răniți? Va trebui să verificăm. Dacă teama noastră este întemeiată că ne va răni, atunci va trebui să găsim un alt mod de a acționa, poate trimitem un mesager, ☺. Oricum trebuie să verificăm cât de întemeiată este această teamă.

    19. A refuza să acceptăm scuzele cuiva din dorința de a-i face rău sau din rea voință.

Acest jurământ se referă la situația în care cineva vine și ne cere scuze, iar datorită dorinței noastre de a-i face rău sau a unei rea voință față de el, refuzăm să-i acceptăm scuzele.

În ceea ce privește motivația, ea este la fel ca aceea a jurământului de bază „A nu accepta scuzele altuia”. Diferența este că această infracțiune se întâmplă chiar dacă toate cele patru lanțuri nu există.

Pe scurt, ni se spune că trebuie să acceptăm scuzele, să renunțăm la mândrie și la resentimente și să ne îngrijim de cei supărați.

Un Bodhisattva renunță la aceste lucruri. El practică să renunțe la ele cât mai rapid. Cu cât practicăm mai mult, cu atât vom renunța mai repede.

    20. A permite gândurilor de furie să continue.

Ne-am supărat pe cineva, apoi ne întoarcem acasă și ne enervăm încă odată pe el. Şi încă o dată… Păstrăm resentimente. Nu ne oprim gândurile de furie, ci le alimentăm din ce în ce mai mult. Simțim câtă dreptate avem.

Atunci când ne vin astfel de gânduri, va trebui să ne spunem: „Nu! Destul cu asta. Mulțumesc foarte mult, plecați de aici!”. Chiar și o mică încercare de a rezista acestor gânduri de ranchiună este o karma bună. Iar puterea noastră de a rezista va crește.

    Situații de excepție

Aceste jurăminte au excepții:

– Să revenim la

   – jurământul 18: „A nu încerca să liniștim o persoană supărată.”

o Sunt uneori situații când vrem să învățăm minte pe cineva. În acest caz va trebui să ne asigurăm că suntem plini de compasiune și iubire față de persoana în cauză și ne aflăm în poziția în care noi îl învățăm pe el, pentru că dacă nu el nu ne consideră ca fiind profesorul lui, atunci este puțin periculos.

o  A evita să-l enervăm și mai mult pe cel supărat. Sunt situații când mergem să-i cerem scuze el devine și mai furios, așa că nu dorim să facem asta.

o Uneori persoana se va simți foarte neplăcut cu scuzele noastre și în acest caz va trebui să găsim un alt mod de a acționa.

o Sau scuzele noastre nu-l ajută cu nimic pe cel supărat – dacă credem că scuzele nu-l vor ajuta cu nimic, atunci nu va trebui să-i cerem scuze.

– Jurământul 19: „A refuza să acceptăm scuzele cuiva.”

o Dacă facem asta pentru a-i da o lecție – atunci este permis.

o Sau dacă credem că scuzele lor nu sunt sincere, atunci nu le vom accepta.

Dacă există vreo îndoială în sinceritatea lor, dacă nu suntem siguri că ele nu sunt sincere ar trebui să tindem spre a-i accepta scuzele. La urma urmei, noi nu avem încă Pramana, adică nu putem citi mințile celuilalt, deci cum știm dacă el este sincer sau nu? Toate aceste jurăminte sunt destinate persoanelor care nu au încă Pramana, deci dacă ne îndoim, ar trebui să fim înclinați să le acceptăm.

    Antidotul

Ceea ce ajută la oprirea gândurilor de supărare, este meditația asupra daunelor supărări, pe care maestrul Shantideva ni le descrie atât de frumos. (seminarul „Uciderea supărării”)


                  Infracțiuni împotriva perfecțiunii bucuriei efortului.

Bucuria efortului în general este bucuria de a face bine. Aceasta este definiția efortului. Acest efort este bucuria de a face bine, de a face binefaceri. Și asta înseamnă entuziasm pentru practica spirituală, de exemplu, entuziasm pentru a-i ajuta pe ceilalți, entuziasm pentru a medita, a avea pasiunea de a face fapte bune și a nu le considera ca o povară sau ceva dificil.

21. A aduna un grup de elevi pentru plăcere materială sau respect.

De exemplu, o persoană care este plină de bucuria de a face bine, unul dintre lucrurile pe care ar putea dori să le facă este să predea altora. Predarea este o mare binefacere pentru oameni. Dar aici există un pericol. Există pericolul ca cineva să adune în jurul său un grup de elevi pentru că el urmărește să câștige onoare, admirație sau plăcere materială.

Deci, dacă cineva strânge în jurul lui elevi de dragul onoarei sau de dragul plăcerilor materiale – încalcă jurământul pentru bucuria efortului. 

Dharma nu trebuie predată niciodată de dragul respectului sau al plăcerii materiale.

22. A nu încerca să ne depășim lenea.

Încălcarea jurământului se face atunci când nu încercăm să depășim stările de lene sau de inactivitate. Nu avem nici un chef să facem ceva pentru că acum vrem să vizionăm un film. Asta nu înseamnă că filmele nu trebuie văzute, sau că nu ne este permis să ne odihnim puțin. Dacă a venit timpul de odihnă, atunci ne odihnim și apoi revenim la treburile noastre.

Trebuie rezistat în fața sentimentelor de lenevie și letargie. De ce să rezistăm? Pentru că moartea va veni în orice moment. Unealta Lordului Morții este să ne facă să ne gândim numai la noi înșine și asta ne omoară.

   23. A petrece timpul pălăvrăgind sau făcând fapte inutile doar pentru distracție.

Jurământul douăzeci și trei se referă la petrecerea timpului în discuții fără rost, în activități inutile, doar pentru că așa ne place nouă.

Aici ne referim la discuțiile de salon, la a petrece mult timp vorbind despre politică sau sport, despre crime sau bârfe, ce nu este nimănui de folos sau care nu aduce vreo binecuvântare cuiva. Și odată cu asta ne-am pierdut și timpul nostru prețios.

Uneori este necesar să petrecem timp adunând informații. Ne petrecem mult timp ascultând știrile la TV, citind ziarul sau cu navigatul pe internet. Dar dacă credem că ar trebui să fim la curent cu știrile, putem citi doar titlurile: este suficient. Un minut pe zi este suficient, nu avem nevoie de mai mult decât atât.

Iar aici meditația asupra morții este importantă. Ea ne ajută să realizăm profund faptul că timpul nostru este scurt și trece într-o clipă, și că ar trebui să-l utilizăm la maximum pentru a progresa pe calea spirituală. Realizările spirituale sunt singurele lucruri pe care le putem lua cu noi după moarte.

Infracțiuni împotriva perfecțiunii meditației.

 

24. A nu depune efort în dezvoltarea concentrării meditative.

Douăzeci și patru este atunci când nu facem niciun efort pentru a dezvolta concentrarea meditativă, pentru a ajunge la concentrarea pe un singur punct.

Ce vrem să spunem? Ne referim aici, în principal, la nepracticarea meditației în scopul de a ne dezvolta concentrarea meditativă. Desigur, că pentru acest lucru trebuie să învățăm cum să practicăm. În acest caz încălcarea se va întâmpla, de exemplu, atunci când cineva predă despre meditație, iar noi nu ne ducem la lecții, din lene sau pentru a răni pe celălalt.

    Situațiile de excepție

Când suntem scutiți de a merge la o astfel de lecție?

– dacă credem că predarea este greșită,
– sau dacă suntem bolnavi,
– sau suntem deja un maestru al meditației.  

   
    A nu căuta îndrumări cu privire la meditație

Aici este vorba despre a învăța cum să medităm.

Dacă dorim să învățăm cum să medităm bine, va trebui să ne adresăm Lamei și să-i cerem îndrumări. Aici încălcarea este atunci când nu mergem la Lama să-i cerem să ne îndrume cum să facem meditația bine. Și acest lucru îl facem datorită faptului că suntem leneși, ori avem vreo intenție răuvoitoare, ori suntem prea aroganți, ori medităm fără să fi primit îndrumările necesare. Pe scurt, în acest jurământ se pune accentul pe primirea îndrumărilor din partea Lamei.

    Este important să primim de la Lama noastră îndrumări

Ceea ce nu este scris aici, este faptul că există diferite căi de a dezvolta Samadhi, de a dezvolta concentrarea pe un singur punct, iar dacă avem Lama, este important să avem îndrumarea Lamei. Foarte important. Este de asemenea important obiectul meditației. Iar acest obiect trebuie primit de la Lama. Dacă avem deja un Lama, ar trebui să ne consultăm cu el întotdeauna.

Cursul 3 – ne învață cum să procedăm. Nu este tot ceea ce ar trebui să știți despre acest subiect, sunt mult mai multe lucruri de învățat și poate va veni vremea când le veți învăța.

Deci, ideea este de a veni cu dorința de a studia și nu de a rămâne pe loc crezând că deja știm totul.

    De ce este important pentru un Bodhisattva să-și dezvolte abilitatea meditativă?

Pentru că un Bodhisattva nu va putea percepe vacuitatea fără ea, nu va putea ajunge la iluminare fără ea și nu va putea ajuta ființele fără ea. Uneori în stadii mai avansate, cel mai bun lucru pe care îl poate face, este să meargă în deșert și să se izoleze. Retreat-ul este cel mai bun mod în care el poate servi toate ființele. Și sunt perioade în care el trebuie să iasă în lume și să le servească în lume.

    25. A nu învăța să înlăturăm obstacolele din calea meditației.

Jurământul 25 face un pas înainte, iar aici comitem infracțiunea atunci când nu depunem eforturi pentru a înlătura obstacolele din meditație. Fiecare practicant care a încercat să mediteze puțin, știe că odată ce a început să mediteze i-au apărut obstacole.

Până vom ajunge la Shine, obstacolele vor veni tot timpul, de aceea datoria unui Bodhisattva este să folosească un antidot pentru a elimina obstacolele. Trebuie studiate care sunt aceste obstacole și cum să le rezolvăm. Cursul 3 prezintă toate aceste subiecte.

    Meditația perfectă

Shine este concentrarea pe un singur punct în starea de Shinjang.

În cursul 3, este prezentată lista cu aceste obstacole. Există, de asemenea, o altă listă a maestrului Nagarjuna. El ne oferă o listă ușor diferită de cea din cursul 3, iar în ea ne prezintă cinci obstacole în calea meditației, și dacă nu acționăm pentru a le elimina atunci încălcăm jurământul.

Ce este pe lista lui?

1. Primul obstacoleste Gu dang gyu.

Gu înseamnă agitație, o minte care nu este liniștită sau o minte care sare dintr-un loc în altul, de la un subiect la altul, acesta este un aspect. Și un al doilea aspect, al primului obstacol, Gyu este mintea care îi este dor de trecut sau îi este dor de cineva sau de ceva; este mintea care este preocupată de o pasiune trecută sau preocupată de viitor – își face planuri de viitor.

Deci, acest tip de minte este un obstacol. Iar rădăcina acestei minți este otrava dorinței. Aici „otrava” este în contextul „celor trei otrăvuri” – dorința, aversiunea și ignoranța, care sunt principalele afecțiuni mentale din conștiința noastră.

2. Al doilea obstacol este Nu sem:

Este mintea care are o rea voință, are resentimente sau mânie față de cineva. Dacă ne păstrăm în inimă ranchiuna și mânia, și stăm să medităm, aceste sentimente cu ușurință ne vor distruge retreat-ul. Putem fi obsedați de resentimente chiar și o lună întreagă. În acest caz va trebui să activăm un antidot pentru astfel de lucruri.

3. Al treilea obstacol este Nyi muk.

Nyi înseamnă somnolență sau moleșeală, Muk este mintea obscură. Asta include moleșeala, somnolența, toate aceste lucruri.

4. Al patrulea obstacol pe care îl numește maestrul Nagarjuna este Du pa la dun pa:

Du pa la dun pa înseamnă atracția spre obiectele simțurilor: față de alimente, sex, muzică sau orice altceva. Mintea fuge din meditație, căutând plăcerea.

De ce este un obstacol?

A.  Ne-am îndepărtat de la subiectul meditației, nu mai suntem în meditație.

B.  Ne târăște spre lumea simțurilor. Pe când meditația vrea să intrăm în profunzimea noastră, în lumea mentală.

 

5.  Al cincilea obstacol este Te Tsom.

Te tsom este îndoiala. Stăm în meditație și apoi spunem: „Stai puțin. Dar pentru ce să meditez? Ce rost are?”.

De aceea venim la lecții: ca să auzim aceste învățături, pentru ca apoi să facem meditațiile analitice care urmăresc să ne elimine îndoielile, astfel încât să ne putem dezvolta concentrarea. În caz contrar, aceste îndoieli vor ucide concentrarea.

Deci, încălcarea jurământului 25 este să nu activăm antidotul atunci când apar aceste obstacole în meditație. Cursul 3 ne învață cum să medităm și vom continua să vă oferim cursuri mai avansate.

26.   A ne dezvolta atașamentul față de plăcerea care apare în meditație.

Când progresăm în meditație, încep să apară senzații de plăcere. Încălcarea jurământului se face atunci când credem că această plăcere este scopul meditației și începem să ne atașăm de ea. După care ne așezăm să medităm pentru a ajunge la această plăcere.

Nu plăcerea este obiectivul meditației – este un efect secundar de dorit și plăcut. Ne putem bucura de ea, dar nu să ne atașăm de ea, pentru că plăcerea poate trece. Și asta este în funcție de karma pe care o avem. Este adevărat că plăcerea ne ajută să perseverăm în meditație, ceea ce este minunat, dar ea nu este scopul nostru.

Plăcerea pe calea unui Bodhisattva

Dacă medităm în scopul de a obține plăcerea și rămânem aici  – ne creăm suferință. De ce? Pentru că dacă ajungem la această plăcere, vom arde karma bună. Plăcerea este o karmă bună care s-a maturizat.

Acum că am folosit-o, ea s-a dus. Dacă ne-am oprit aici, suferința viitoare va fi și mai mare. Așadar, înțelepciunea este să ne folosim de plăcere pentru a continua să medităm până când vom percepe direct vacuitatea. Nu ne oprim din a progresa în meditație și vom face asta de dragul tuturor ființelor.

Unii oameni care practică intens meditația, ajung la un stadiu de concentrare foarte ridicat, în care apare plăcerea și cred că sunt deja în Nirvana. Ei nu continuă să studieze vacuitatea, nu continuă meditațiile asupra vacuității care sunt esențiale pentru perceperea directă a vacuității și așa mai departe. Ei devin atât de atașați de senzațiile de plăcere, încât își opresc practica spirituală în acest stadiu. Și continuă să facă doar asta. Fapt care le vor provoca mari suferințe.

Orice plăcere pe care o simțim este samsarică. Orice plăcere este rodirea karmei bune și va provoca ulterior suferință. O folosim – ne bucurăm de ea – și asta ne va aduce suferință. Este un fel de paradox.

Aceasta este natura Samsarei, aceasta este natura lucrurilor care provin din karma: ele sunt perisabile. Și cu cât sunt ele mai desfătătoare, cu atât ne ardem mai mult karma bună.

De aceea nu dorim să fim în sine consumatori de plăcere, oricare ar fi ea.

Nu există nimic rău în plăcere, ci dorim să o mobilizăm pentru a ajunge la iluminare, să ajungem în situația în care să putem suferi transformări și să fim de ajutor pentru toți ceilalți. Așa ar trebui să fie practica spirituală: bună și pură.

Învățătorul ne va instrui să ne folosim de lucrurile care vin în viața noastră, pentru a putea transcende, pentru a atinge perfecțiunea înțelepciunii, pentru a percepe vacuitatea, pentru a obține Bodhicitta și pentru a deveni o binecuvântare pentru toată lumea.

Atașamentul de plăcere provoacă daune. Plăcerea temporară arde karma – karma minunată de a obține plăcerea, extazul. Orgasmul este karmă extraordinară. Și dacă asta e tot ceea ce facem cu ea – ne bucurăm – ne-am săpat groapa. Practica spirituală este de a transforma aceste lucruri pentru a putea aduce binecuvântare umanității.

Deci, din nou spunem că nu este nimic rău în plăcere. Ceea ce dăunează este atunci când facem din ea o plăcere samsarică. Dar o putem dedica, pentru că există plăceri cu mult mai mari.

Dacă apare ceva bun în viața noastră care ne face plăcere, un budist ne va întreba întotdeauna: De unde vine acel lucru?  El vine, pentru că în mod sigur am făcut ceva bun în trecut, iar acum karma a dat rod. Dacă acum suntem singurul consumator al acesteia, s-a terminat. Am plantat, am cules – s-a terminat. Dar dacă acum ne aflăm pe calea spre iluminare, o mobilizăm. Vom spune: „Aha, asta a venit pentru că am semănat karma bună, acum mă voi folosi de ea pentru a continua să semăn karmă bună. Un Bodhisattva urăște să-și consume karma bună, fără a o reface. Întotdeauna el dorește să o dea mai departe. Vom descrie mai multe despre acest lucru în lecția următoare, deoarece acest lucru apare din nou într-un alt jurământ.

 

                    Infracțiuni împotriva perfecțiunii înțelepciunii.

    27. A crede că un Bodhisattva nu are nevoie de practica căii Hinayana.

Numărul douăzeci și șapte ne este familiar, pentru că am vorbit anterior despre această problemă și anume: a respinge Hinayana. Adică să-i spunem unui Bodhisattva: „Tu nu ai nevoie de practica Hinayana, pentru că ești un Bodhisattva sau pentru că tu practici acum Mahayana”. Sau să-i spunem: “Doar ascultătorii sau cei din Hinayana trebuie să practice Hinayana”. Nu este corect să spunem aceste lucruri, pentru că un Bodhisattva trebuie să facă practicile căii Hinayana. El nu va reuși să practice Mahayana dacă nu practică și Hinayana.

Am vorbit deja despre asta. Am avut chiar un jurământ de bază care spunea să nu criticăm „calea ascultătorilor”.

Care este diferența? Diferența este că aici nu respingem complet calea Hinayana, dar spunem: că ea nu este pentru Bodhisattva.

Încălcarea jurământului de bază este atunci când cineva spune despre calea Hinayana că ea nu dă rezultate. Acest jurământ este un pic diferit, în sensul că nu desconsiderăm complet calea Hinayana, ci doar spunem că Bodhisattva nu are nevoie de ea. De aceea acest jurământ este secundar, pentru că nici acest lucru nu este corect să-l spunem.

28. A ne concentra pe Hinayana în timp ce învățătura Mahayana ne este disponibilă.

Dacă în jurământul 27, i se spune unui Bodhisattva, care practică Mahayana că nu are nevoie de practica Hinayana, în jurământul 28, noi înșine suntem un Bodhisattva.

Dacă există profesori care ne predau Mahayana și de asemenea există scrieri Mahayana care ne stau la dispoziție, și cu toate acestea noi ne concentrăm doar pe practicarea Hinayana sau studiem Hinayana, atunci am încălcat acest jurământ.

Cele două jurăminte se completează unul pe altul.

– Primul spune : Bodhisattva nu trebuie să desconsidere Hinayana.

– iar celălalt spune : că nu trebuie să se concentreze exclusiv pe ea.

Bodhisattva este cel care practică calea Mahayana, dar asta nu este definiția tehnică. Definiția tehnică este că persoana devine Bodhisattva după ce a dobândit deja Bodhichita, dar aici se trece puțin cu vederea peste acest fapt.

    29. A investi efort exclusiv în studierea materialelor non-budiste, atunci când Dharma ne este disponibilă.

Jurământul 29 se îndepărtează puțin. Aici nu comparăm Mahayana cu Hinayana. Aici se spune că dacă avem la dispoziție studiile și textele budiste, și în schimb noi investim efort exclusiv în alte scrieri, atunci am încălcat acest jurământ.

Cu alte cuvinte, dacă suntem deja disponibili pentru aceste lucruri, dacă suntem aici și le auzim, asta înseamnă ca avem karma să întâlnim aceste lucruri, iar noi în mod conștient alegem să ne implicăm în alte lucruri. Acest fapt ne va împiedica să ajungem la iluminare și de a mai salva ființele din suferință. De aceea este o încălcare. Datorită faptului că timpul nostru este limitat, nu-l putem risipi făcând lucruri parțiale sau care ne îndepărtează de pe cale. Dacă am fost deja expuși la acestea, atunci va trebui să ne îndreptăm spre ceva puternic și suprem.

Ni se spune: „Investiți-vă eforturile în ceea ce vă poate scoate din suferință cât mai repede, pentru că toate ființele din univers vă așteaptă.”

    30. A ne atașa de scrieri non-budiste, atunci când apare o situație care justifică petrecerea timpului cu acestea.

Acest jurământ spune că, dacă se creează o situație, în care ar trebui să depunem efort în scrierile non-budiste – de exemplu, dacă trebuie să ne pregătim pentru o anume activitate care implică citirea unor materiale sau studierea altor texte – dacă facem asta și ne atașăm de ele, și ca urmare abandonăm scrierile Mahayana – [atunci] am încălcat jurământul.

Cu alte cuvinte, în timp ce studiem textele non-budiste, abandonăm lucrul suprem și trecem la un altul secundar – atunci am comis infracțiunea.

     Situații de excepție

– În situația în care un Bodhisattva este foarte inteligent, are gândirea rapidă, o memorie foarte bună și are deja o credință foarte fermă în calea Mahayana, chiar dacă el va fi absorbit puțin și de alte lucruri non-budiste, nu va exista nici un pericol ca ele să-l distragă.

– Ar trebui să fie un Bodhisattva care să înțeleagă bine scripturile,

– și în cazul în care va trebui să se angajeze și în alte scrieri, va trebui să petreacă  cel puțin de două ori mai mult timp cu scrierile budiste și Mahayana. 

Scopul acestui jurământ nu este respingă și alte căi; ci dacă am fost deja expuși la această cale, care este sigură spre iluminare, atunci nu ar trebui să mergem spre lucruri parțiale.

    Exemple

– Matthieu Ricard, scriitor francez, fotograf, traducător și călugăr budist, folosește mijloace iscusite pentru a vorbi unui public care nu este budist. El este, de asemenea, un om de știință, așa că folosește acest fundal propriu, pentru a ajunge să le vorbească oamenilor pe înțelesul lor. 

– Geshe Michael se folosește de cunoașterea pe care a dobândit-o în afaceri și organizează cursuri de afaceri. Cursurile despre afaceri nu sunt nici Mahayana și nici măcar Dharma. Este Samsara. Dacă îi citim însă cărțile, sau îi ascultăm cursurile, [observăm că] el aduce Dharma oamenilor așa cum li se potrivește. Acesta înseamnă să fi un Bodhisattva înalt. Geshe Hla a lucrat timp de cincisprezece ani în afacerile cu diamante, dar nu pentru că avea o atracție materială față de diamante, ci datorită sensului lor dharmic. O numim Vajrayana sau Calea de diamant. Sutra Tăietorul de diamant.

    O cale completă, cu toate componentele și în ordinea corectă

În studiile Lam-Rim am comparat calea spirituală cu o mașină. Pentru ca mașina să fie condusă, nu este suficient să aibă doar roți, un volan sau doar un motor, [ci] toate piesele trebuie să fie în ordine corectă, altfel mașina nu va merge.

Calea spirituală trebuie să fie completă. Ea trebuie să conțină toate elementele și în ordinea corectă.

Calea Mahayana s-a dovedit corectă,

– prin generațiile de practicanți care au ajuns la iluminare,

– ea a fost curățată de denaturările apărute de-a lungul veacurilor,

– și este o tradiție autentică deja de mii de ani.

Și pentru că viețile noastre sunt scurte, nu putem fi cobaiul de laborator pentru diversele căi pe care le inventează oamenii, și care nu au fost încă dovedite.

Noi nu știm ce este iluminarea! Iar cineva ne promite marea cu sarea – de unde știm că acest drum va funcționa? Cum vom ști că va funcționa?

Deoarece viața noastră este scurtă, trebuie să ne bazăm pe o cale autentică, care a fost verificată și care provine din surse certificate, pe o linie de învățători puri. Și dacă tot ne-am expus acestor învățături, ar fi păcat să ne pierdem calea.

A fugi după alte lucruri poate fi o ispită pentru o satisfacție rapidă, în timp ce, pentru a ajunge la fericirea supremă pe care o aduce Dharma, trebuie să o analizăm în profunzime, înainte ca ea să dea roade. Ken Rinpoche spunea: “Un elev Dharma serios, trebuie să fie gata să muncească puțin. Să străbată deșertul pentru a ajunge în Țara Făgăduinței.”

Fără îndoială, trebuie muncit. Dar lucrul promis este atât de uimitor, iar drumul este dovedit și funcționează sută la sută.

    31. A critica calea Mahayana.

Ne aflăm în continuare în grupa de încălcări a jurămintelor legate de perfecțiunea înțelepciunii.

    Patru modalități de a comite această infracțiune

Și aici este vorba despre scrierile Mahayana. Atunci când ne-a căzut în mână o carte despre Mahayana, suntem interesați de ea și o citim, după care spunem:

1. 1. „Hmm … această parte nu este chiar așa de importantă” sau „această parte nu este corectă”. Odată ce am spus asta, am comis infracțiunea. De ce? Pentru că nu avem Pramana. Nu avem o percepție corectă, nu știm cu adevărat. Și dacă o entitate iluminată care a scris acest text, a decis că el este important, atunci este important. Și dacă încă nu înțelegem încă de ce este important, atunci va trebui să acționăm cu modestie. Putem spune: „Încă nu înțeleg de ce este important, am să merg să mă clarific.” Dar în nici un caz nu vom spune:„ Această parte nu este importantă.”
   2. A doua modalitate de a încălca acest jurământ este de a spune: „Oh, partea asta nu este atât de bine scrisă”, din aceleași motive.
   3. Spunem: „Acest autor nu este atât de reușit .”
   4. Spunem: „Oh, partea asta a cărții nu aduce nimănui vreun beneficiu”.

Aceste sunt diferitele modalități de a minimaliza scrierile Mahayana.

Acestea sunt semințe karmice grele, pentru că karma se intensifică. Și dacă facem asta puțin, și din bună credință – semințele vor deveni copaci mari. Mai târziu va veni momentul în care vom subestima Mahayana în totalitate, ceea ce este un mare păcat, pentru că ne vom pierde calea spre iluminare.

    Sfaturile Lordului Maitreya: Nu subestima niciodată

Și aici vine sfatul Lordului Maitreya. În budism, suntem mereu încurajați să ne clarificăm îndoielile, să nu acceptăm lucrurile orbește. Iar dacă nu înțelegem ceva acum, să nu subestimăm doar pentru că nu l-am înțeles. Luăm decizia de a clarifica ceea ce nu am înțeles. Vom pune deoparte ceea ce nu am înțeles și ne vom îngriji să aflăm mai multe. Uneori profesorul ne va spune: „Va veni timpul și îți va fi clar”. De aceea este bine să ne bazăm câteodată și pe profesor.

32. A ne lăuda pe noi înșine sau a-i condamna pe ceilalți, din mândrie, mânie sau respectul de sine.

Încălcarea jurământului secundar 32, este atunci când ne lăudăm pe noi înșine sau îi criticăm pe ceilalți.

Dacă motivația jurământului de bază a fost dorința de a obține respect sau lucruri materiale, aici motivația este mândria sau mânia, plus respectul de sine.

Respectul de sine, aici are sensul de a avea reputație, ca oamenii să vorbească despre mine. Mândria este diferită, este în sensul că mă mândresc cu mine însumi.

    Care sunt situațiile de excepție aici?

Când avem voie să ne lăudăm pe noi înșine sau să criticăm pe cineva?

• • • Dacă cineva difuzează opinii care înșală oamenii, atunci va trebui să-l dezaprobăm.
    • Sau dacă vrem să-i dăm cuiva o lecție.
    • Și este în regulă să ne lăudăm pentru a atrage elevi, având intenția sinceră de a ajuta oamenii.
    • Este în regulă să înștiințăm publicul despre următoarele lecții pe care vrem să le predăm și așa mai departe pentru a atrage oamenii să vină.
    • Este în regulă să ne îmbrăcăm frumos pentru ca oamenii să dorească să vină să ne vadă.

Un Bodhisattva, este cu totul diferit de cel din Hinayana. Practicantul Hinayana va căuta modestia, va sta departe de orice fel de înfrumusețare. Nu vrea să fie distras de nimic, vrea să iasă repede din Samsara. Un Bodhisattva își dorește și el asta, dar vrea să-i ia și pe toți ceilalți cu el. De aceea, va căuta să fie atractiv pentru ceilalți. El va căuta să dobândească abilități teatrale, de exemplu, dacă îi va îmbunătăți capacitatea de prelegere și lucruri de genul acesta. Este o minte [abordare] diferită.

    33. A nu merge la o lecție de Dharma din lene sau mândrie.

A nu merge la o lecție de Dharma, din mândrie sau lene este o încălcare a perfecțiunii înțelepciunii.

    Cazuri de excepție

Care este scuza de a nu merge la o lecție de Dharma?

• • • Dacă suntem foarte bolnavi.
    • Dacă nu suntem disponibili – și aici trebuie să fim atenți.
    • Dacă suntem deja maeștri în subiect.
    • Dacă bănuiți că această lecție provine din surse inexacte. Dacă nu este de încredere.
    • Dacă ne aflăm în retreat profund, atunci nu vom ieși din el pentru a merge la o lecție de Dharma.
    • Sau dacă credem că Lama nu ar fi de acord să mergem la lecție. Dacă Lamei nu-i place acest lucru – atunci nu vom merge. De exemplu, dacă după părerea noastră, Lama crede că această lecție ne va deruta mai mult, deoarece subiectul ei provine dintr-o altă tradiție sau este prea avansat, atunci va trebui să fim circumspecți.

 

• Căi diferite de a ajunge în vârful muntelui

Lama Dvora Hla povestește: „Am un prieten grozav pe nume Venerabilul Puntsok, iar într-o zi el s-a dus la Dramsala, când Dalai Lama preda o serie de învățături. Dalai Lama este considerat de tibetani drept liderul spiritual al tuturor curentelor budiste. Odată pe an, timp de câteva zile Dalai Lama dă învățături din toate curentele. Trei zile predă din Nyigma, trei zile din Sakya, trei zile din Kagyu și trei zile din Gelukpa, cu pauze între ele. Nu știu dacă sunt trei zile sau câteva zile. Nu știu exact. El transmite învățătura câteva zile cu o pauză între ele.

Venerabilul Puntsok, care este un călugăr minunat și iubește Dharma foarte mult, a luat parte la toate învățăturile. Și îl aud pe Ken Rinpoche întorcându-se către el și întrebând: “Ei bine, te-ai spălat?” 

Atunci Ken Rinpoche vede că stăm și nu înțelegem gluma, ne spune: „Dalai Lama este liderul tuturor curentelor, așa că este potrivit și bine să dea învățături despre toate curentele. Dar dacă practicați cu un anumit Lama, trebuie să-i urmați instrucțiunile lui, altfel nu veți ajunge nicăieri.

Deci Lama l-a trimis să se spele, pentru că a comis o infracțiune. El nu și-a întrebat Lama, și s-a dus la toate învățăturile. …Iar acum – Lama – i-a spus în glumă. Puntsok, și-a luat Lama foarte în serios, și și-a petrecut o jumătate de zi în baie. În limba tibetană, Puntsok înseamnă „excepțional”. Și este excepțional.”

Dacă vrem să ajungem în vârful muntelui, putem ajunge de la vest sau de la est, de la sud sau de la nord, dar dacă ne deplasăm mereu de la nord la sud și de la est la vest, nu vom ajunge niciodată în vârf.

Toate căile sunt minunate și toate sunt bune. Ken Rinpoche le compara cu supe diferite, fiecare dintre ele este delicioasă, dar nu și dacă le amestecăm. Altă dată, aceste căi sunt comparate cu medicamentele. Fiecare cale este ca un remediu pentru boală, sau leacul suprem pentru boală, dar atunci când sunt amestecate, ne poate ucide.

Dacă la un moment dat, avem un Lama, va trebui să-i urmăm sfaturile.

34. A ne concentra pe aspectele exterioare și nu pe învățătură însăși.

Jurământul treizeci și patru este de a ne concentra pe ulcior și nu pe ceea ce este în el. Adică, se referă la situația în care suntem într-o lecție de Dharma și ne concentrăm pe aspectul profesorului sau pe modul lui de exprimare, în loc să ne concentrăm pe lecția în sine, pe conținutul care ne este transmis. Sau tot felul de modalități în care criticăm aspectul profesorului.

Lama Dvora Hla povestește: „Mă aflam odată la ora de studiu cu Ken Rinpoche și m-am așezat lângă cineva și mi-a spus: „Nu are tonus muscular.” El vine la cel mai mare maestru din lume și spune: Nu are tonus muscular. Pe scurt, asta înseamnă să te concentrezi pe ulcior și nu pe ceea ce este în el”.