înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței
Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune
Conform învățăturilor lui Ken Rinpoche, Geshe Lobsang Tharchin
și Geshe Michael Roach,
Potrivit traducerii conferinței Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 4
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Percepția directă a vacuității
În lecția trecută am vorbit despre vacuitate, și am spus că aspirația supremă spre iluminare este perceperea directă a vacuității.
Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;
Antidotul este eliberarea în sine;
Șezi la baza esenței tuturor lucrurilor.
Semnificația ultimelor două rânduri “eliberarea în sine” și “a sta la baza esenței tuturor lucrurilor”, este perceperea directă a vacuității. Aceasta se referă la acea meditație în care persoana, după ce a învățat multe și a auzit despre pix, a mers la cursul 12 și la toate celelalte cursuri, a meditat zilnic, pentru că trebuie dezvoltată o tehnică bună de meditație și o bună concentrare, percepe vacuitatea. Simțurile sale sunt, în general, neutralizate. El este în Samadhi, într-o concentrație foarte profundă. Concentrația este atât de adâncă încât dacă ați prăji lângă el ceva sau ați face un zgomot mare, el nu ar mirosi nimic și nu ar fi deranjat de zgomot.
Înțelepciunea de după și semnificația “iluziei”
”Între sesiuni, fii un rod al imaginației”.
Ce înseamnă între sesiuni?
Atunci când omul iese din meditația adâncă în care a perceput vacuitatea, se întoarce din nou în această lume. Simțurile, încep să-i funcționeze iar, și lucrurile îi vor apare la fel ca și înainte, ca având o anumită identitate de sine, și natură proprie de sine.
În meditație, el știe deja că nici un lucru nu are o natură proprie de sine.
Iar, când iese, el înțelege foarte bine că totul este o iluzie.
Cu toate că lucrurile vor continuă să-i apară ca și mai înainte, cu existență proprie de sine, că vin din exteriorul lui, datorită meditației înțelege că aceasta este o iluzie. Această etapă este numită în tibetană:
jetob yeshe
Jetob yeshe = înțelepciunea de după/ulterioară.
Lumea, care ne apare, așa cum o percepem, este o aparență, o iluzie.
Oricine care nu a perceput vacuitatea, este convins că lucrurile au o existență proprie de sine, crede în ceea ce vede, crede în simțurile lui. Convingerea că lucrurile vin din propria lor parte, și nu din proiecțiile lui, infectează orice percepție pe care o are. Neînțelegerea adevăratei cauzalități, neînțelegerea motivelor pentru care lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, conduce la reacții greșite. Percepția directă a vacuității este prima percepție corectă pe care o are omul vreodată.
”Între sesiuni” înseamnă perioadele dintre meditațiile de percepere a vacuității. Între o percepție directă a vacuității și alta.
”Fii un rod al imaginației”, înseamnă a ne folosi de conștientizările că lucrurile sunt o iluzie și să lucrăm cu ele.
Dezvoltarea compasiunii: practica lui Tong Len
Autorul trece la aspirația spre iluminare aparentă. Această aspirație este de fapt dorința de a acumula karma care să ne permită perceperea directă a vacuității. Perceperea directă a vacuității este vitală în cariera noastră spirituală, ea este indispensabilă pentru iluminare, iar pentru ca ea să se întâmple, avem nevoie să acumulăm extrem de multă karmă pozitivă.
Dezvoltarea compasiunii, care este aspirația aparentă, este de a aduce compasiunea la nivelele cele mai înalte – scopul ei fiind de a colecta karma care ne va permite să percepem vacuitatea, experiență ce ne va permite să ieșim din această greșeală și în cele din urmă să ne oprim din a mai suferi.
Geshe Chekawa continuă cu:
”Practică a da și a lua, alternativ;
Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească”.
Practica de a da și a lua este practica Tong Len.
Tong Len
Geshe Chakva se referă aici la Tong Len. După cum vedeți, această practică era cunoscută în tradiția Kadampa, pentru că ea apare și în versetul al șaptelea al textului Cele opt versete, din Lo Jong 1. Această practică, de fapt, nu a pornit de la cei din tradiția Kadampa, Buddha, dar ei sunt cei care au pus accentul pe această practică.
Sensul frazei ”Lasă-le pe cele două pe vânt să călărească”, de a ne folosi de respirație.
În seminarul Tong Len, vântul are sens de respirație.
– Când inspirăm, luăm suferința sau necazurile celuilalt, și le distrugem în noi.
– Și când expirăm, îi trimitem tot ceea ce este mai bun, și tot ceea îl va face fericit și acum și în viitor.
Această respirație este legată de ceea ce numim prana. Ea este energia care curge prin canalele noastre interioare. Avem un corp energetic în interiorul căruia trece energia. Există o legătură între respirația noastră și fluxul care trece prin aceste canale și există o legătură directă între fluxul de energie din aceste canale și gândurile noastre. Gândurile și aceste energii merg mereu împreună.
Mai mult de atât, se pare că perceperea directă a vacuității are legătură cu compasiunea. Între aceste două există o altă conexiune, în afara faptului că compasiunea aduce karma necesară perceperii vacuității, ambele sunt legate de un anumit flux de energie care circulă prin canalele interioare. Ambele se pot întâmpla numai dacă această energie curge bine și corect. Deci practica Tong Len – vă pregătește de fapt pentru o practică foarte avansată cu vânturile interioare care vă va ajuta să ajungeți la perceperea vacuității.
Așadar, scopul practicii Tong Len, este de a dezvolta marea compasiune.
Există două căi de a dezvolta compasiunea. Una, este Tong Len, care se folosește de ”înlocuirea de sine cu celălalt” sau ” a ne pune în locul celuilalt”, iar cea de a doua este Metoda celor șapte pași, prezentată în cursul 1.
Cum se practică Tong Len?
Vom prezenta pe scurt această metodă.
– Alegem o persoană, pe care o cunoaștem și despre care știm că suferă de un necaz, iar noi dorim să-l luăm.
– Ne imaginăm că această problemă de care suferă este ca un fum negru sau o materie neagră care umple tot corpul. Aceasta poate fi, o problemă fizică, sau mentală, sau emoțională, sau o problemă financiară sau orice altceva.
– Pentru a-l curăța de această materie neagră, ne vom folosi respirație. De fiecare dată când inspirăm, ne imaginăm că inspirația noastră este ca o pompă care aspiră materia neagră, și o adună în centrul pieptului lui. Mai întâi vom concentra materia spre inimă, după care o vom scoate prin gât și prin gură afară.
În paralel, ne vom imagina o flacără mică în inima noastră, ea simbolizând egoismul și ignoranța noastră, pe care de asemenea le vom distruge. După cum spune Lo Jong, marele nostru dușmanul este prețuirea de sine. Inspirăm acea materie neagră și o distrugem cu ajutorul flăcării. În același timp și flacăra se va consuma.
Așa că am rezolvat două treburi deodată:
– am luat suferința celuilalt,
– și, ne-am eliminat acele lucruri care ne provoacă suferința.
Cu alte cuvinte, am eliminat și suferința noastră și pe a celuilalt.
– În finalul meditației, cu ajutorul expirației, trimitem celuilalt lumină aurie care să-l umple cu tot ce este mai bun. Îi vom trimite orice care să-l facă fericit.
Practica Tong Len este o mare binecuvântare
De câte ori se întâmplă ca oamenii obișnuiți, să stea și să petreacă cel puțin un sfert de oră, concentrându-se pentru a-l ușura pe celălalt? Este foarte, foarte rar. Nu spunem că oamenii nu se ajută între ei, dar ca să stea în fiecare zi și poate mai mult de o dată pe zi și să decidă să-și dedice în mod conștient propriul lor timp pentru a-i ajuta pe alți, este foarte rar.
Și chiar dacă facem acest lucru puțin, fericirea noastră va crește considerabil.
Karma de a dori binele celuilalt, de a-i lua în mod conștient suferința și de a-i trimite toată fericirea, va da rezultate extrem de repede. Această karmă este cea mai rapidă.
Dacă sunteți triști sau deprimați, Tong Len este cel mai rapid mod de a ieși din aceste stări. Concentrați-vă pe altcineva care suferă, scoateți din el suferința și trimiteți-i toată fericirea. În modul acesta vă puteți schimba starea de depresie. Acesta este tot tratamentul.
Meditația este gratuită, nu aveți nevoie de niciun echipament, nici de investiții, doar de voi și poate de o pernă. Și bineînțeles de dorința voastră.
Nu numai că veți fi mult mai bucuroși, dar dacă vă obișnuiți cu asta în mod regulat, treptat vă veți schimba și voi, și lumea din jurul vostru.
Schimbările nu se vor petrece într-o singură zi. De ce? Pentru că lumea noastră este doar o proiecție a karmei noastre. Acest pix, deși nu este atât de important, ne ajută să ilustrăm procesul care se întâmplă cu orice lucru. Iar dacă stăm acum, înțelegând că lucrurile sunt goale, că lumea este un ecran gol pe care ne proiectăm karma, și plantăm în mod conștient semințele compasiunii și a iubirii, ce lume se va întoarce la noi?
Lumea va deveni mai plină de compasiune și mai iubitoare. Oamenii din jurul nostru se vor schimba, vor fi mai fericiți.
Acesta este șiretlicul de a ajunge la iluminare. Același principiu este folosit mai târziu în Tantra și intensificat de un milion de ori. Tocmai datorită faptului că totul funcționează pe baza karmei și a vacuității, aceste tehnici sunt perfecționate astfel încât să dea rezultate cât mai repede posibil. Acesta este și motivul pentru care este posibil să se ajungă la iluminare într-o singură viață. Gândiți-vă, că nu este deloc ușor să lucrăm cu acest corp și cu mintea noastră plină de ignoranță și de ale aduce la iluminare pe parcursul unei singure vieți. De aceea, în Tantra, pe baza acestor înțelegeri, se folosesc tehnici extrem de puternice care să dea rezultate rapide chiar în această viață.
Cum funcționează Tong Len?
Oare Tong Len ajută persoana asupra căruia medităm? Răspunsul este: că datorită faptului că el nu are o existență proprie de sine, îl vom putea percepe în mod diferit.
Dacă facem Tong Len pe cineva pe care nu-l putem suferi, se poate să vedem la el o îmbunătățire. Dacă este cineva pe care-l urâm, și facem pe el Tong Len, după ce vom ieși din meditație, se prea poate că nu-l vom mai putea urî în aceeași măsură, iar dacă nu-l vom mai putea urî ca și mai înainte, el ne va părea puțin schimbat, poate să devină un pic mai prietenos cu noi.
Și dacă vom continua să medităm în acest fel, dușmanii vor dispărea din viața noastră, deoarece ei sunt doar proiecțiile noastre. Absolut tot ceea ce există în realitatea pe care o trăim, este o proiecție a karmei noastre: pixul, prietenii, bolile, dușmanii sunt proiectați de noi.
Dacă înțelegem ce a determinat apariția a tuturor acestor lucruri, le putem schimba pe toate prin practica noastră. Ele nu se vor schimba peste zi, nu dintr-o dată, dar lucrând cu perseverență, vom vedea neapărat rezultate.
Cu alte cuvinte, cu cât vom practica mai mult, karma începe să se schimbe, iar noi ne vom dezvolta compasiunea; compasiunea noastră va crește din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă vom ajunge la nivelele Bodhicittei și în final la iluminare.
Deci, de fiecare dată când practicați Tong Len, care vă dezvoltă compasiunea, vă va apropia încă puțin de iluminare. Iar cu cât veți fi mai aproape de iluminare, cu atât lumea va fi și mai bună. Și, bineînțeles, că dacă veți ajunge la iluminare și chiar mai înainte de aceasta, veți avea cu adevărat puterea de a influența întreaga lume.
Deci, Tong Len lucrează pe mai multe nivele și are conotații tantrice prin lucrul cu respirația, respirație care este legată de vânturile interioare. Cu toate că Tong Len este o practică inocentă, ea este foarte, foarte puternică.
Când vă veți umple cu compasiune, oamenii din jurul vostru se vor lipi de voi. Ei se vor schimba, pentru că voi v-ați schimbat.
Este important de reținut faptul, ca atunci când faceți meditație asupra celui suferind, să vă amintiți de vacuitatea lui. Acest lucru intensifică mult meditația.
Ce înseamnă să ne aducem aminte de vacuitatea lui? El este ca și pixul, adică nu că el nu există. El, da apare în viața noastră având anumite calități, ca fiind o persoană bolnavă sau ca având necazuri. Dar el în sine, nu este bolnav sau suferă de necaz, noi îl proiectăm în acest fel. El nu are nici o natură proprie de sine, este gol. El este ecranul gol. Noi, suntem cei care îl proiectăm ca inamic, sau prieten sau suferind sau ca având necazuri.
Aceasta este vacuitatea lui. Cu cât ne vom reaminti de acest lucru în timpul meditației, cu atât ea va funcționa mai repede și mai intens.
Datorită faptului că în meditație se lucrează cu respirația și cu vânturile interioare, a legăturii strânse dintre gândurile de compasiune și aceste vânturi și că ne reamintim de vacuitatea persoanei pe care lucrăm , în mod automat înțelegerea vacuității se va aprofunda de la sine. De fapt, respirația este un barometru al sănătății vânturilor interioare. Pe măsură ce acestea curg mai bine, canalele energetice sunt mai deschise, și veți arăta mai bine. Veți fi mai tineri și mai sănătoși.
Acesta este secretul acestei practici.
Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Vom trece acum la cele Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Ce sunt cele trei obiecte?
Yul Sum
Yul = obiect.
Sum = trei.
Yul sum = trei obiecte.
Care sunt aceste obiecte?
Yul yi du ong mi ong barma sum
Yi du ong = plăcut.
Mi ong = neplăcut.
Barma = neutru.
Deci, cele trei tipuri de obiecte sunt: plăcute, neplăcute, și neutre pentru noi.
Acesta este și modul în care facem Tong Len:
– începem cu noi înșine, după care
– ne vom extinde cercul, și vom medita asupra celor pe care îi iubim,
– apoi, vom continua cu persoanele care ne sunt neutre,
– și în final vom face Ton Len asupra dușmanilor noștri.
Care sunt cele trei otrăvuri?
Duk Sum
Duk = otravă.
Sum = trei.
Deci, cele trei otrăvuri.
Care sunt acestea?
Chak dang timuk sum
Chak = dorință/pasiune.
Dang = aversiune/ură.
Timuk = ignoranță.
Sum = trei.
Deci, cele trei otrăvuri sunt dorința, aversiunea și ignoranța.
Acestea sunt legate de cele trei obiecte:
– Persoana pe care o iubim, este deseori asociată cu pasiunea. Deci este o otravă. Pasiunea/dorința.
– Oamenii pe care nu-i iubim, dușmanii, sunt legați de aversiune/ură, cea de a doua otravă.
– Și persoanele care apar în viața noastră ca fiind neutri, sunt legați de ignoranță. De fapt, nu există oameni neutri în lume, putem spune că există oameni pe care nu-i cunoaștem, despre care nu știm prea multe despre ei și de care nu suntem interesați. Acest fapt dovedește ignoranța pe care o avem. Pentru Buddha nu există astfel de persoane. Buddha are o infinită iubire pentru toate ființele. Dacă vom începe să numărăm persoanele pe care le iubim, pe cele pe care le urâm și pe cei de care nu ne pasă, vom constata cât de mult avem de lucrat.
În centrul roții vieții sunt reprezentate trei animale: un porc, un porumbel și un șarpe. Și toate acestea sunt ținute în ghearele Lordului morții.
– Porcul simbolizează ignoranța noastră.
– Porumbelul simbolizează dorința pentru lucrurile atractive.
– Șarpele simbolizează aversiunea față de lucrurile neplăcute sau față de dușmani.
Acestea sunt cele trei otrăvuri spirituale. Ele corespund modului nostru de a percepe lumea, a modului în care o proiectăm. Și, drept urmare, suferim.
În lecțiile trecute am discutat despre faptul ca mintea noastră nu este liberă nici o clipă, deoarece aceste trei otrăviri ne manevrează în fiecare moment. Clipă de clipă suntem conduși de ignoranță, din care se trage dorința și aversiunea care spun: “Oh, ce frumos este!, vreau asta” sau ” cât de neplăcut este!, să scap de el cât mai repede!”. Suntem permanent sub influența acestor forțe, ori la nivel grosier ori subtil.
Cele trei rădăcini ale virtuții, în limba tibetană:
Ge tsa sum
Ge = binefacere/virtute.
Tsa = rădăcină.
Sum = trei.
Adică Cele trei rădăcini ale virtuții.
Cele trei rădăcini ale virtuții sunt de a lua prin Tong Len cele trei otrăviri din obiectele noastre.
Chak dang timuk mepay get sa sum
Mepa = lipsă.
Chak = dorință/pasiune.
Dang = aversiune/ură.
Timuk = ignoranță.
Sum = trei.
Deci, acestea sunt cele trei rădăcini ale virtuții atunci când lipsesc cele trei otrăvuri ale dorinței, aversiunii și ignoranței.
Atunci când facem Tong Len asupra oamenilor le luăm suferința. A le lua suferința înseamnă a le lua cele trei otrăvuri. Făcând această practică de fapt acumulăm multe binefaceri.
Pe perna de meditație și pe tot parcursul zilei
Trei obiecte, trei otrăvuri, trei rădăcini ale virtuții.
Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte.
Primul rând se referă la ceea ce facem când stăm pe perna de meditație și facem Tong Len. Al doilea rând ne spune: ”acum că te-ai ridicat de pe pernă, pe tot parcursul zilei până când te vei așeza din nou să meditezi, folosește-te de cuvinte”.
Vă mai amintiți de sfatul dat de Buddha regelui? De aspirația spre iluminare? Sfatul era să ne aducem aminte mereu de scopurile noastre. Chiar și după ce ne-am ridicat de pe perna de meditație, putem practica Tong Len și în cursul zilei. Oricine trece pe lângă noi, putem să ne imaginăm că îi luăm cele trei otrăvuri și îi trimitem iluminarea, îi trimitem plăcerea paradisiacă. Nu există nimic care să ne împiedice să facem acest lucru.
Despre următorul rând am discutat mai înainte:
Ordinea luării este să începi cu tine însuți.
Adică când începem să practicăm, începem cu noi înșine.
Interpretarea rândului ”Antrenează-te în timpul zilei, prin cuvinte” este, că atunci când ne reamintim de practică este ca și când am vorbi cu noi înșine. Atunci când vedem pe cineva care pare obosit și îi luăm oboseala, facem Tong Len datorită faptului că ne-am amintit de el.
Se ridică întrebarea, dacă dorința este o otravă, asta înseamnă că nu este bine să dorim?
Răspunsul este că trebuie să facem diferența între două tipuri de dorință. Putem vorbi la fel și despre aversiune. Adevărul este că majoritatea dorințelor noastre sunt legate de ignoranță. Ce înseamnă asta? Atunci când vedem un obiect atractiv pentru noi, fie că este un lucru sau o persoană, îl dorim, vrem să punem mâna pe el. Și aceasta este problema Samsarei. Samsara ne prezintă permanent lucruri care ne fascinează, ne atrag, sunt tentante.
Ea spune, “Vin-o, ia-mă, și ai să fii fericit”. Deci, presupunem că acest obiect extern deține cheia care ne aduce fericirea. Așa că îi atribuim acestuia, sau persoanei, puterea de a ne face fericiți.
Conform teoriei karmei și a vacuității, așa ceva nu există.
Singurul mod de a fi fericiți este dacă i-am făcut pe alții fericiți, sau dacă am practicat Tong Len și am fost în situația de a trimite altora fericirea. Și dacă am făcut aceste lucruri, am plantat acele semințe care atunci când vor da roade, vor apărea în viața noastră, acele persoane prin care vom experimenta fericirea. Și încă odată, trebuie să înțelegem că fericirea nu vine de la ei, nu din partea lor, pentru că ei nu au această natură.
De unde știm asta? Pentru că există situații când am iubit cu pasiune pe cineva, iar după un an, deja voiam să scap de el. Am auzit cu toții despre asemenea cazuri. Deci, fericirea mea nu a venit de la el, pentru că dacă acesta ar fi fost cauza fericirii mele, atunci a-și fi fost mereu fericită.
Și nu contează dacă ne vom schimba partenerul. Pentru că totul vine din noi. Va trebui să lucrăm în interiorul nostru. Iar dacă nu facem acest lucru, ne vom îndrăgosti din nou și procesul se va repeta. De ce? Pentru că nu înțelegem de unde vine omul iubit în viața noastră. Doar ni se pare că vine din exteriorul nostru.
Vrem să-l întâlnim pe cel drag? Va trebui să începem plantarea semințelor potrivite. Va trebui să începem să iubim. Să învățăm să iubim și să ne eliminăm otrava aversiunii, a urii, de exemplu.
Deci, aceasta este dorința care vine din ignoranță. Ea este dorința care râvnește obiectul și, uneori, este gata încalce legile morale pentru a-l obține și, în cele din urmă, vom fi dezamăgiți.
Oare nu sunt cupluri care trăiesc bine unul cu celălalt? Bineînțeles că există. Oare trăiesc bine unul cu celălalt, datorită caracteristicilor specifice ale fiecăruia? Nu! Dacă ei continuă să trăiască bine împreună, înseamnă că au învățat cum să semene semințele potrivite, cum să-l facă pe celălalt fericit.
Deci, acesta este tipul de dorință pe care vrem să o eliminăm, pentru că ea ne face să suferim.
Pe de altă parte, pentru a atinge iluminarea, trebuie să avem dorința de iluminare, aspirația spre iluminare, ceea ce este cu totul altceva. Ea vine dintr-un loc foarte pur. Această iluminare vine să servească toată creația, să aducă binecuvântare tuturor ființelor și, dacă nu dorim această iluminare, nu vom ajunge niciodată la ea. Iar acest lucru nu are nimic de-a face cu ignoranța. Este complet altceva.
Același lucru se întâmplă și cu ura. Acel partener pe care l-am iubit și care acum vrea să scap de el, de asemenea, este legat de ignoranță. Nu înțelegem de ce ne face să-l urâm acum? Acest lucru se întâmplă pentru că nu am învățat să semănăm Karma pentru a-l vedea în continuare tot așa de plăcut cum a fost la început.
Dar există și o formă de aversiune care este pură.
- Cu siguranță va trebui să avem aversiune față de afecțiunile noastre mentale, pentru că dacă nu vom scăpa niciodată de ele nu vom ajunge la iluminare.
- Cu siguranță va trebui să urâm situația că suntem întemnițați în Samsara, că suntem tot timpul manevrați de cele trei otrăvuri și că nu avem libertate. Cu siguranță nu ne place să fim în Samsara, nu ne place suferința celor din Samsara. Dacă nu ne vom dezvolta repulsia față de Samsara, nu vom fi suficienți de motivați pentru a începe să practicăm.
Budismul ne conduce la plăcerea sublimă, și nu la indiferență și la calm.
Nu este adevărat că budismul are ca scop să ne transforme în niște creaturi indiferente, lipsite de orice pasiune sau aversiune, să ne aducă într-o stare vegetativă.
Budismul vine să ne conducă la plăcerea supremă a lui Buddha! Plăcere care cu greu ne-o putem imagina.
Obiectivul lui este să ne ajute să scăpăm de cele trei otrăviri, pentru că acestea ne provoacă suferință.
Cum putem ști dacă dorința este bună sau rea?
Unul dintre criterii, este modul în care suntem gata să încălcăm regulile morale pentru a ne atinge scopul, fie ca vrem să obținem ceva, fie că vrem să scăpăm de ceva ce nu ne place. Aceasta este indicația că nu înțelegem ceea ce facem.
Al treilea principiu: cum să transformăm problemele într-o cale a iluminării
Se ridică întrebarea: ok, am învățat până acum că totul este gol, totul este karma, noi suntem cei care plantăm semințele, ele germinează și ne creează realitatea noastră, dar ce este cu ceea ce a fost deja?
Am trăit în timpuri imemoriale, acumulând permanent karma, 64 într-o singură pocnitură a degetelor. Și mai mult de atât, faptele pe care le-am făcut nu au fost cu toate pozitive. Câte dintre gândurile pe care le-am avut au fost să dea sprijin altora? Și dacă ne uităm la ziua pe care o petrecem, ce procent din gândurile noastre sunt gânduri bune? Chiar și în viața pe care o avem acum, procentul este extrem mic.
Deci, am strâns foarte multă karma. Iar când ea începe să rodească, vom avea dușmani, boli, falimente, o lume plină de probleme. Ce putem face? Karma a fost deja strânsă! Și nu numai că am strâns-o deja, arborele este deja aici, aceasta este realitatea noastră de acum.
Una dintre cele mai importante și mai frumoase învățături Lo Jong, este aceea care ne arată cum să transformăm problemele pe care le avem în oportunități de a practica. Acest studiu vine să ne învețe cum să lucrăm cu dificultatea, sau necazul pe care îl avem pentru a ieși din această situație.
Al treilea principiu, se numește în limba tibetană:
kyen ngen jangchub kyi lam du kyerwa
Kyen ngen = problemă, dificultate, situație nu bună.
Jangchub = iluminare.
Lam = cale.
Kyerwa = a transforma, a inversa.
Adică, cum să transformăm problemele într-o cale spre iluminare.
Următoarele rânduri ne spun:
Când lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate,
Învață să utilizezi dificultatea ca pe o cale spre iluminare.
Lumea și locuitorii ei sunt plini de păcate, înseamnă, rodire karmică. Autorul ne spune: ”învăță acum cum să utilizezi aceste dificultăți care ți-au apărut ca pe o cale spre iluminare”.
În aceste rânduri se ascunde cunoașterea karmei. În perioada Lo Jong nu sa vorbit prea mult despre legătura dintre vacuitate și karma. Învățătura detailată asupra lor a venit mai târziu prin Je Tsongkapa.
Je Tsongkapa
Această învățătură se află în cartea:
Una Gongpa Rab Sel
Gongpa Rab Sel = ” Iluminarea adevăratei intenții”.
Uma = calea de mijloc.
Această carte este un comentariu pe care l-a scris asupra cărții lui Chandrakirti despre Calea de mijloc, carte care și ea este un comentariu asupra Maestrului Nagarjuna. În această carte, Je Tsongkapa descrie extrem de frumos legătura dintre vacuitate și karmă. Datorită binefacerii care a făcut-o pentru noi, scriind această carte, multora li s-a deschis calea către iluminare prin această înțelegere.
Je Tsongkapa este considerat a fi unul dintre cei mai mari profesori spirituali de pe această planetă.
În acest verset se spune: “lucrează cu karma pentru a transforma situația dificilă în care te afli”. Și acest lucru se face în mai multe moduri și întotdeauna în timp ce înțelegeți goliciunea situației.
Conduși de către durere
Din păcate, datorită faptului că ne complăcem în starea în care suntem, și considerăm că deținem controlul în viață, evităm să analizăm vacuitatea, până când vor veni problemele peste noi, ori dificultăți personale, ori vreo boală, ori mari pierderi. Iar când ni se întâmplă toate acestea, ni se arată că nu avem nici un control, că nu înțelegem cu adevărat cauzalitatea și că nu înțelegem de unde provin lucrurile. Iar atunci, când ni se întâmplă un astfel de lucru, începem să observăm și să cercetăm prin durerea noastră.
Deci, atunci când se ivește vreo problemă, cel care practică Lo Jong sau oricare altă practică budistă, primul lucru care întreabă este : ”De ce mi se întâmplă asta? nu toată lumea are aceeași problemă. De ce mi se întâmplă mie?”.
Deci dificultatea prin care trecem, ne dă o șansă să ne clarificăm concepția despre viață, începem să căutăm mai adânc, dincolo de cauzalitatea falsă în care crede majoritatea dintre noi.
Cheia nu pornește mașina
Să luăm un exemplu: vrem să plecăm cu mașina. Introducem cheia și o învârtim. Cheia va porni mașina? Da, cu excepția cazurilor în care ea nu pornește mașina.
Dacă cheia ar porni mașina, atunci de fiecare dată când băgăm cheia în contact, ea ar trebui să pornească. Dar nu așa stau lucrurile.
În cazul în care nu se întâmplă acest lucru, spunem: “Oh, poate este bateria”. Apoi deschidem capota și verificăm ce s-a întâmplat.
Deci, bateria este cauza care pornește mașina … cu excepția cazului în care nu o pornește.
Ce am vrut să demonstrăm prin asta? Că ceea ce luăm drept cauzalitate, nu este corect. Și acesta este un exemplu simplu, pentru că dacă ne uităm în viața noastră, este exact ceea ce credem.
În mod permanent acționăm fără să înțelegem cum funcționează lucrurile.
Ne gândim: Cum voi avea mai mulți bani? Poate dacă mă voi sustrage de la plata obligațiilor către stat, voi avea mai multe venituri. Sustragerea de la plata obligațiilor nu are cum să-mi aducă mai multe venituri. De ce? Pentru că este contrară legilor karmice. Conform legilor karmice, rezultatul este similar acțiunii. Sustragerea este o fraudă. Frauda nu poate produce abundență, nu există așa ceva.
Dacă sunt în situația că am mulți bani, este pentru faptul că am fost generos în trecut. Karmei îi ia, întotdeauna timp să se coacă. Banii vin numai din generozitatea mea, ei nu vin dintr-un alt loc. Banul este o hârtie sau un număr pe ecranul calculatorului. Abundența, ea în sine nu există. Toată abundența provine numai din generozitate.
Dacă nu am plătit taxele acum și am bani mulți în bancă:
– Suma mare de bani din bancă se datorește generozității mele din trecutul îndepărtat, care a rodit acum și mă văd cu mulți bani.
– Iar, sustragerea de la plățile legale către stat, va rodi în viitor, determinându-mă să trăiesc în lipsuri sau să fiu înșelată de alții.
Nu înțelegem legătura dintre cauză și efect. Credem în ceva care este fals și așa suferim. Reacționăm în fața lucrurilor, crezând că ele așa se întâmplă și nu la cum ele se întâmplă. Dovada este că:
– încercăm să fim fericiți și nu suntem.
– urâm războiul și suntem înconjurați de dușmani.
– vrem să fim sănătoși și vin bolile peste noi.
Și asta datorită neînțelegerii cauzalității.
Acest Lo Jong ne spune: ”lucrurile s-au întâmplat. Utilizează-le acum pentru a afla cum funcționează ele”.
Problemele care ni se întâmplă ne direcționează calea
Așa cum am mai spus, atunci când avem o problemă, o dificultate sau un mare necaz, va trebui să ne întrebăm, mai întâi, de unde vine. De ce ni se întâmplă asta?
După care va trebui să ne folosim de eveniment ca să vedem ce fel de karmă va trebui să curățăm. Dacă suferim o pierdere, de exemplu, va trebui să fim extrem de atenți să păzim viața altor ființe. În mod sigur nu vom merge să ucidem pe cineva, dar putem fi atenți să nu călcăm furnicile.
Dacă ni s-a furat ceva, va trebui să începem să fim atenți să respectăm bunurile altuia.
Deci, toate problemele care ni se întâmplă, ne direcționează acolo unde trebuie să depunem eforturi și să dăm o mai mare atenție acolo unde nu prea am dat multă atenție.
Aceia care știu să apese pe locurile noastre sensibile, sunt prietenii noștri spirituali. Există două tipuri de prieteni:
– Unii care evită să facă acest lucru,
– și cei care presează acolo unde trebuie.
Cine ne ajută cel mai mult? Bineînțeles, că cel care ne presează.
Trebuie înțeles că cei care ne calcă pe nervi, nu fac asta întotdeauna intenționat. Dar, exact celor care ne calcă pe nervi, va trebui să le fim recunoscători. Aceștia sunt profesorii noștri.
Și dacă avem Lama, el este specialist în a face aceste lucruri. Și, dacă mai avem și relații strânse cu el, acesta va ști să preseze la maximum pe locurile noastre sensibile. Deci, dacă avem norocul să găsim un Lama, va trebui să-i fim recunoscători pentru ceea ce face cu noi și să-i urăm să continue să facă ceea ce face. Binefacerea pe care o fac cu noi cei care ne provoacă, este cu mult mai mare decât a celor care evită să facă acest lucru.
A fi gata de a ne expune și a face față situațiilor dificile, denotă seriozitatea noastră pe calea spirituală. Iar soții noștri sunt cei mai buni în asta. De aceea ne-am și căsătorit cu ei.
Se spune că Lordul Atisha, cel care a adus budismul în Tibet, era șeful mănăstirii Nalanda. Această mănăstire fusese una dintre cele mai mari și mai celebre mănăstiri din India cu o mie de ani în urmă. Împreună cu alte mănăstiri, ea a fost distrusă de către triburile musulmane care au invadat India venind dinspre Iran.
Lordul Atisha avea sute de studenți care îl admirau. Era un mare cărturar. El este cel care s-a dus să învețe Bodhicitta cu Serlingpa, în Indonezia.
La vârsta de șaizeci de ani, fusese invitat de către regele Tibetului să vină în Tibet și să-i învețe pe tibetani. Lordul Atisha refuză mult timp această invitație, pentru că în acele zile, să străbați Himalaya, era ceva foarte greu. Dar datorită marii lui compasiunii, după educația primită de la Serlingpa, a fost de acord. Din sutele de studenți pe care-i avea, Lordul Atisha alese doar pe unul. Acesta era cel care-i căra ustensilele personale și pe care se enerva cel mai des. Oamenii l-au întrebat pe Lordul Atisha: “De ce îl iei tocmai pe el?” El răspunse: “Trebuie să mă antrenez pe cineva”.
Tibetanii sunt cunoscuți până astăzi de glumele lor. Când cineva spune un cuvânt greșit în limba tibetană, ei râd în hohote de acesta.
Lordul Atisha ajunse în cele din urmă în Tibet. El nu cunoștea prea bine limba tibetană, și când îi intră o piatră în pantof, spuse: ”stai, că mi-a intrat o stâncă în pantof!” Iar tibetanii se porniră pe un râs, și râseră și râseră de el. Lordul Atisha își spuse: ”ok, nu trebuia să-l aduc cu mine pe cel care-mi cară ustensilele!”.
Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.
Grup Facebook