Retreat: meditația Sutra inimii
Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 6,b
Să ne întoarcem la sutra.
Ma rikpa me / ma rikpa sepa me ne /
Așa că el spune: „Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței.”
Venim pe lume cu ignoranță. Începem să acumulăm karma și în final vine moartea. Se numește Lung Jung – ordinea directă. Ni se descrie cum intrăm în roata suferinței și cum rămânem în ea.
Există și Lung dok – ordinea inversă. Este modul de a opri acest mecanism, cum să-l inversăm și să ieșim din roată.
Iată cum vom ieși din roata vieții:
- Vom elimina ignoranța, vom dobândi înțelepciune.
- Dobândind înțelepciunea, nu vom mai acumula karma.
- Când vom înceta să mai acumulăm karma, toate celelalte nu se vor mai întâmpla.
Este ca un ceasornic cu roți dințate. Una o învârte pe cealaltă. Odată ce una se rotește, le va roti și pe toate celelalte. Dacă intervenim între veriga 1 și 2, când încă nu avem înțelepciune, dar auzim învățăturile și începem să înțelegem ceva înțelepciune, adică încă nu înțelegem de ce oamenii țipă la noi, dar știm că ne creăm necazuri dacă țipăm înapoi, ne oprim aici. Tăiem legătura. Nu mai acumulăm karma. Aceasta este singura șansă pe care o avem atâta timp cât nu avem înțelepciune. Dacă avem înțelepciune și începem să ne oprim din reacțiile ignorante, atunci vom sparge roata. Întregul mecanism se va opri, deoarece fiecare verigă o învârte pe următoarea. Tot acest mecanism se va opri treptat și așa oprim samsara.
Ce ne spune Buddha în Sutra?
„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței”.
Adică, dacă mergem Lung jung sau Lung dok ( înainte sau înapoi), ambele nu există de la sine. Toată această descriere a roții samsarei, nu are existență de sine. Este o proiecție. Mă proiectez în samsara. Dar la fel de bine mă pot proiecta în Nirvana. Ce alegeți?
Fraza următoare spune:
„Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetarea suferinței; și nici cale de încetare a suferinței”.
Acestea sunt „Cele patru adevăruri ale lui Arya”.
Vom mai adăuga câteva cuvinte pentru a sublinia ceea ce am spus înainte.
Ceea ce este relevant în toată descrierea celor 12 legături sau verigi, sunt verigile 1, 2, 8, 9, 10, pentru că celelalte se întâmplă de la sine.
Veriga 1 – venim cu ignoranta si vrem să eliminăm ignoranța. Dorim să ne dezvoltăm înțelepciunea de cum să ne înțelegem realitatea. Datorită ignoranței acumulăm karma și chiar dacă nu ne-am dezvoltat încă pe deplin înțelepciunea, ne dezvoltăm arta de a înceta să mai acumulăm karma negativă.
Opt și nouă – sunt niveluri diferite ale otrăvurilor noastre; A dorinței și a aversiunii. Ele plantează semințele și apoi, pe măsură ce se coc, ne creează realitatea.
Deci, scopul acestui studiu este de a dezvolta știința despre cum să manipulăm karma. Cum să nu mai plantăm semințele greșite, ci să le plantăm pe cele potrivite.
Și, dacă facem asta bine, nu va mai fi nimic care să oprească acest trup de a deveni „Tara” înainte de a muri (tara este una dintre cele mai celebre zeițe din lumea budistă, reprezentând activitatea iluminată sub forma femininului divin. Ea protejează, hrănește și ajută practicanții pe calea către iluminare). Dacă facem asta bine, oprim mecanismul și ne creăm paradisul. Vom experimenta o lume în care suntem înconjurați de oameni iubitori, oameni plăcuți. Lumea noastră va fi plină de compasiune, plină de iubire, plină de frumusețe, plină de bucurie. Și asta se va întâmpla cu mult înainte de paradis. Este semnul că suntem pe direcția cea bună.
Acesta este un proces treptat. Din ce în ce, vor fi mai puțini oameni enervanți și mai puține situații neplăcute.
De multe ori oamenii întreabă: „Dar dacă vine cineva cu pistolul și vrea să mă împuște? Ce voi face cu el?”
Dacă începem să practicăm, aceste lucruri nu se vor întâmpla. Nu ne vom confrunta cu situații de conflict. Va trebui să eliminăm aceste situații din viața noastră și nu atunci când apar, pentru că atunci va fi prea târziu. Acesta este și motivul pentru care sfinția sa Dalai Lama spune: „Îți voi spune ce voi face când ajung acolo”.
Păstrarea jurămintelor din înțelegerea karmei și a vacuității este ceea ce ne protejează. Nu ne vom mai afla în astfel de situații. Cei agresivi se vor îndepărta de noi.
Trebuie înțeles că munca nu este lesne de făcut, pentru că este greu să ne schimbăm tendințele. Suntem obișnuiți să țipăm înapoi la cel care țipă sau când cineva ne acuză pe nedrept, imediat ne apărăm și s-ar putea să facem lucruri vătămătoare, așa că nu este ușor. Este nevoie de multă pregătire.
Maestrul Shantideva ne spune despre răbdare (Versetul 2 din capitolul 6):
Nici un rău nu este ca ura,
Nici o practică spirituală ca răbdarea.
Ce putem face? Până când vom deveni experți, maestrul Shantideva ne sfătuiește: „Încremenește pe loc”. În cursul 10, sunt enumerate tot felul de situații neplăcute. „Vrei să defăimezi pe cineva, încremenește pe loc” sau „Vrei să te lauzi, încremenește pe loc”. Maestrul Shantideva ne spune: „Dacă nu știi cum să previi astfel de situații, cel puțin învață să taci”. Aceasta este o etapă intermediară.
Primul adevăr este adevărul suferinței. Buddha ne descrie cum ne trăim viața de astăzi. Există trei tipuri de suferință:
-
-
- Suferința suferinței. Este vorba de suferința provocată de războaie, foamete, boli și așa mai departe.
- Suferința schimbării neîncetate.
- Suferința atotpătrunzătoare. De fapt atâta timp cât suntem în Samsara și cât suntem în Avidia, tot ceea ce facem acumulează karma. Ne producem constant cauzele suferinței pentru că reacționăm permanent față de realitate; Reacționăm față de lucrurile pe care nu le înțelegem. Nu există chip plăcut. Nu există nicio persoană plăcută acolo. Nu există ceea ce credem că există. Reacționăm față de ele ca și când ar fi independente de noi și în acest fel ne producem cauzele suferinței.
-
Buddha ne spune: „La asta există un sfârșit”. Este ceea ce vede Arya când iese din experiența vacuității. El își vede iluminarea. El înțelege că suferința va avea sfârșit pentru că s-a întâlnit direct cu vacuitatea.
Buddha trece la al patrulea adevăr în care expune cum va veni acest sfârșit. Cum să practicăm pentru a atinge acest scop.
Vreau să vorbesc despre asta în limbajul canalelor și energiilor. Toate lucrurile despre care am vorbit au un corespondent la nivel de energie în corp. Fiecare gând se exprimă prin modul în care energia curge prin corpul nostru, cum curge prana în noi.
În corpul nostru există un canal energetic principal și două secundare. Canalul principal începe din al treilea ochi, urcă până în chakra coroanei, apoi coboară în jos și urcă puțin în zona genitală. Cele două canale secundare se află de ambele părți ale canalului principal și încep de la baza nărilor, merg în sus, se apropie de canalul central, coboară cu el și se întâlnesc în puncte numite chakre. În aceste puncte, se încolăcesc în jurul canalului central. Ele se încolăcesc în zona dintre sprâncene, urcă, coboară în zona gâtului, în zona inimii, în zona ombilicului, în zona Svadhisthana – chakra sacrală care este puțin deasupra coccisului și în zona genitală. Canalul central se află de-a lungul coloanei vertebrale, în fața lui.
Toate gândurile care țin de ignoranță, atunci când nu înțelegem realitatea, când avem Avidia, canalul nostru principal este blocat. Nu trece energie. Se numește uneori „Rahula”.
Acesta este numele pe care tibetani l-au dat unei stele negre despre care se crede că ascunde soarele și luna când există eclipsă de soare sau de lună. Ca și când „Rahula” a venit și a mâncat soarele sau luna. Canalul principal se numește „Rahula” sau „Canalul întunecos” pentru că nu trece energia prin el. La un om obișnuit, nu există aproape nimic în el și este aproape complet închis sau putem spune că este complet închis. Inclusiv gândurile despre subiect și obiect; „Sunt eu și nu sunt eu”, trec prin canalele laterale. Ori de câte ori avem un gând de ură sau gelozie, există mai multă prana în canalul nostru drept. Sau ori de câte ori tânjim după ceva sau poftim, va fi mai multă prana în cel stâng. Ne putem imagina aceste canale care se încolăcesc în jurul canalului central, ca niște baloane lungi. Și de fiecare dată când ne supărăm sau urâm pe cineva, de exemplu, se va strânge mai multă energie în canalul nostru drept. Încolăcirea din jurul canalului central, se umflă și îl sugrumă, de aceea chakrele sunt puncte de sugrumare.
În timpul în care cineva meditează și experimentează perceperea directă a vacuității, canalul său principal este deschis. Obiectul și subiectul sunt contopite. Apa în apă. În timpul meditației, omul „s-a contopit cu universul” și a devenit o picătură în ocean. În timpul meditației nu mai există dualitate, iar acest lucru este paralel cu deschiderea canalului central. În Buddha canalul lui central este larg deschis. El nu mai are canale laterale. Pe când la un om normal, canalul central este blocat. Este complet întunecat și există multă activitate în canalele laterale. Asta pe scurt, dar povestea este mult mai complexă.
Deci, de fiecare dată când reacționăm la realitate fără să o înțelegem, sugrumăm și mai mult canalul principal. Fiecare gând de supărare pe cineva, ne sufocă canalul principal. De câte ori reacționăm din ignoranță? De 64 de ori, dintr-o pocnitură de deget. Și în astfel ne sufocăm treptat și va veni bătrânețea și moartea. Singuri ne facem asta. Cu propriile noastre mâini. Mergem și tragem în dușmani – dar noi suntem propriii noștri dușmani. Ne ucidem singuri.
Și invers; De fiecare dată când avem un gând care înțelege, mai înțelept, eliberează puțin legăturile, canalul central se deschide puțin. În momentul morții, acest canal principal se deschide și fiecare om are șansa de a percepe direct vacuitatea, dar nu are control asupra situației. El nu înțelege ceea ce i se întâmplă și nu poate controla acest proces în acele momente. Și-a irosit oportunitatea și va fi aruncat din nou în samsara.
O mare parte a acestor învățături vine să ne pregătească de a prelua controlul în momentele dificile ale morții. Dacă moartea va veni înainte să ajungem la iluminare, atunci putem să ne iluminăm în momentul morții. Nu va mai fi moarte. Va fi iluminare.
O deschidere a canalului principal se întâmplă și în timpul unui orgasm sexual. Acesta este și cauza plăcerii. Dar în general, imediat după aceea, canalul se închide și mai mult, deci nu este o cale bună.
Când se înțelege vacuitatea, acest canal se deschide. Și în același timp, plăcerea crește pentru că intrarea pranei în canalul principal merge împreună cu plăcerea. Acesta este Ananda despre care am vorbit în prelegerea despre fericire.
Acest studiu ne poate aduce la această stare de perpetuă plăcere, care nu depinde de nimic. Intensitatea acestei plăceri depășește de un miliard de ori plăcerea orgasmului. Ea se produce când refuzați să vă mai supărați. Acesta este ceea ce producem. Cu cât înțelegem mai mult karma și vacuitatea, cu atât ne vom supăra mai puțin, și asta ne dă viață. Dacă vom reuși în practică, asta ne va aduce la Jivanmukti.
(Jivanmukti, conform filozofiei hinduse, este starea de a fi eliberat spiritual în timp ce încă trăim. Termenul sanscrit este derivat din rădăcina cuvintelor, jiva, care înseamnă „viață” și mukti, care înseamnă „libertate”. Jivanmukti este o stare în care cineva posedă cunoștințe nelimitate, este lipsit de suferință și se bucură de fericirea veșnică.)
Jivanmukti este cel care a reușit să obțină eliberarea în viață, înainte de a veni moartea. Acest lucru este denumit „A înșela moartea”. Înainte de a veni moartea, el a introdus prana în canalul principal. Nu mai așteaptă momentul morții. Și devine nemuritor. El deține controlul. Nu va mai experimenta moartea. Pentru el va fi altceva.
Chiar și înainte de asta, dacă mergeți pe calea de cultivare a înțelepciunii și a acumulării binefacerilor, procesul de îmbătrânire începe să fie inversat. Simțurile voastre, în loc să fie amorțite, se vor ascuți. Veți avea mai multă energie. Veți începe să mergeți în direcția îngerilor chiar înainte de a se produce moartea.
Și ce este trist, este că majoritatea oamenilor habar nu au despre toate astea. Ce înseamnă majoritate? Nu 99% din oameni, ci 99,9999% care nu au auzit vreodată despre asta și se omoară pe ei însuși clipă de clipă, oră de oră, tot timpul, datorită ignoranței lor.
Toți Buddha și toți bodhisattva stau plini de compasiune și ne văd, și fac tot posibilul să ne învețe ca să ne scoată de aici. Ei nu ne pot scoate din suferință fără ca noi să ne facem munca. Ei pot doar să ne învețe cum să facem munca.
Acesta este sensul cuvintelor „nu există suferință, și nu există nici încetarea suferinței”, ele în sine. Nu există nicio cale de a pune capăt suferinței – nu de la sine. Suferința nu încetează de la sine. Dacă facem treaba, atunci nu va exista nici suferință, nici sfârșitul suferinței. Și aceasta este cauza pentru care trebuie să ne respectăm jurămintele.
Știți de ce au fost date jurămintele Bodhisattva? Ele au fost date pentru a ne deschide canalul principal, și aici vorbim la nivel de meditație, jurăminte, gânduri. În yoga se lucrează direct pe canale prin asane, pranayama, mudre, ananda yoga și tot ce se face în yoga.
Marii învățători spun că munca exterioară este poate 20%, iar munca interioară este 80%, ceea ce înseamnă că este mai importantă.
Sutra continuă:
„Și dacă nu este nimic de realizat, Shari Putra, atunci toți Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii, și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită; și ajung la scopul final al Nirvanei”.
Scopul final al Nirvanei – este iluminarea completă a lui Buddha. Nu este nirvana inferioară, ci este forma sa ultimă, care este iluminarea completă a lui Buddha.
Sunt câteva lucruri de explicat.
Am vorbit mai înainte despre faptul că „dacă nu este nimic de realizat, atunci toți Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică”.
Oamenii interpretează problema fricii în diferite forme. Există mai multe explicații diferite:
- Comentatorul nostru Chone Lama spune că, aici cuvântul „frică”, se referă la faptul că bodhisattva nu se mai teme de vacuitate, deoarece a perceput-o mai devreme pe Calea perceperii. Înainte de a percepe vacuitatea pentru prima oară, trebuie depășit obstacolul fricii. Frica că încetăm să mai existăm. În perceperea directă a vacuității, printre altele, suntem contopiți cu nimic-ul,. Dacă atașamentul de ego-ul nostru este puternic, nu vom putea intra în această experiență. Acesta este și motivul, printre altele, pentru care trebuie dezvoltate generozitatea, moralitatea, răbdarea și bucuria efortului, înainte de a putea percepe vacuitatea, pentru că dacă suntem foarte atașați de „eu” și „al meu”, frica noastră ne va împiedica să experimentăm vacuitatea.
Toată această practică, urmărește să ne diminueze treptat atașamentul. Lo Jong, Tong Len, ne dezvoltă compasiunea și toate acestea ne ajută să ne slăbim atașamentul față de „eu”. Practicând generozitatea, încet-încet vom fi mai puțin legați de lucrurile noastre. Practicând moralitatea, încet-încet ne vom îngriji mai mult de ceilalți și mai puțin de noi înșine, și așa, treptat ego-ul va scade. Acest lucru este vital pe cale, pentru că dacă ego-ul este încă foarte puternic, atunci când ajungem la meditația vacuității, ne vom opri. Și sunt toate șansele ca nici măcar să nu ajungem la ea. Și asta datorită obstacolelor ce vor apărea pe cale: vom găsi motive ca să nu medităm, sau nu dorim să participăm la un curs de Dharma, sau avem lucruri mai importante de făcut. Toate acestea sunt obstacole mascate; Când spunem: „Sunt prea ocupat” sau „Am alte lucruri de făcut” sau „Nu-mi place de învățător” sau „Învățătorul mă abuzează”, sau tot felul de lucruri de acest gen.
Rolul învățătorului este de a ne deposeda de ego.
Acesta este rolul profesorului și nu este un proces plăcut. Dar cel care înțelege, își va spune: „Ia tot ce am și ia de la mine și ego-ul. Vreau să ajung la iluminare”. Dacă suntem foarte atașați de ego, vom avea impresia că profesorul abuzează de noi.
Ce a făcut Marpa lui Milarepa? Marpa i-a spus să construiască nouă turnuri.
În cartea Inima căii scrisă de Lama Zopa Rinpoche, el vorbește despre Milarepa:
„Aduceți-vă aminte de marele yoghin, Milarepa. În biografia lui Milarepa, nu veți citi despre sutele de mii de mandale oferite ca ofrande, despre prosternările pe care le-a făcut sau oricare dintre celelalte practici preliminarii. Tot ceea ce veți auzi este despre cum a fost bătut, dat afară de la învățături și făcut să muncească din greu. Fără să-i dea lui Milarepa vreo învățătură timp de mulți ani, Marpa l-a pus să construiască un turn și apoi să-l dea jos bucată cu bucată. A trebuit să pună fiecare piatră înapoi în locul inițial, apoi să construiască din nou turnul. Și asta a făcut de nouă ori. După ce a cărat în spate de atâtea ori toate pietrele, pielea de pe spatele lui Milarepa a devenise bătătorită și infectată. Munca lui grea a fost practica sa preliminară”.
Toate acestea pot apărea ca abuz. O persoană normală ar fugi mâncând pământul și ar spune: „Sunt abuzat”. Dar cel care este deja apropiat de Lama lui, îi va spune: „Te rog. Abuzează de mine. Nu mai vreau acest ego”. Ceea ce face învățătorul cu noi nu este abuz, ci este binefacerea pe care o face cu noi de a ne elimina ego-ul. Dar dacă suntem atașați foarte mult de ego, atunci vom reacționa în acest fel și vor apărea obstacole în calea noastră.
- O altă explicație a cuvântului „frică” ce apare în sutra spune: „Cel care a perceput direct vacuitatea, nu se mai teme de a o experimenta din nou. Frica lui a dispărut.
- Geshe Michael spunea: cel care a perceput vacuitatea, înțelege bine cum funcționează acest mecanism, și a preluat controlul. El este stăpân pe viitorul său și atunci nu se va mai teme de ceea ce i se va întâmpla. Nu-și mai face griji pentru viitor. Își poate direcționa viitorul. Ca în filmul Matrix. Acum el este cel care controlează butoanele calculatorului.
Sutra spune:
„Ei abandonează complet orice concepție greșită” sau „Ei trec dincolo de orice concepție greșită”.
Chin chi lok shi.
Shi înseamnă patru,
Lok = este greșit sau rău sau eronat.
Chin chi lok shi = înseamnă „cele patru concepții greșite” sau „cele patru moduri greșite de a gândi concepții greșite”. Acesta este una dintre căile de a descrie ignoranța, starea în care omul se află în Samsara; În ce crede el. De multe ori oamenii spun: „Sunt laic. Nu sunt credincios”. Noi spunem: „Oho! Și încă cum crezi în ele! Ai Chin chi lok shi. Ai patru convingeri în care crezi atât de mult încât nici măcar nu știi că crezi în ele. Ești atât de absorbit de ele”.
Ce este Chin chi lok shi ?
1. Este atunci când vedem lucrurile care sunt impure ca fiind pure.
Care sunt lucrurile impure? De exemplu: cele cinci agregate ale noastre. Corpul și mintea noastră în starea noastră samsarică sunt impure. Ce înseamnă impur? Ele au venit din suferință și provoacă suferință. Ele își au originea în suferință. Ele își au originea în afecțiunile mentale și karma și ne produc și mai multă suferință; Datorită corpului încălcăm legile morale pentru a ne proteja. Datorită minții noastre impure, comitem infracțiuni și așa mai departe.
Corpul și mintea vin din suferință, sunt suferință și produc suferință.
Noi nu înțelegem și nici nu vedem asta. Oamenii văd în ele un fel de puritate, așa că își spun: „Sunt un suflet pur”.
Pentru a fi pur, trebuie mai întâi să-și curețe din murdării.
Asta nu înseamnă că nu avem puritate. Avem sămânța naturii lui Buddha. Avem capacitatea de a ajunge la iluminare. Avem semințe de puritate dar nu înțelegem care sunt acestea. Semințele purității sunt vacuitatea noastră. Este singurul lucru din noi care este pur. Este vacuitatea noastră. Este cerul azuriu, iar acum trebuie să îndepărtăm toți norii de pe cer, să îndepărtăm pătura groasă de nori. Deci, acesta este primul Chin chi lok.
2. Considerăm că viața în Samsara este bună.
Este concepția care vede această viață ca pe ceva bun. Ea nu înțelege grozăvia samsarei și de aceea aspiră să rămână în samsara. Este așa cum cineva a întrebat: „Dacă îmi este bine acum, ce rău este în a încerca să mă întorc?” Nu avem idee de ce înseamnă bine. Nici măcar nu am gustat ce este bun. Chiar și celui care îi este bine în samsara, habar n-are ce este plăcerea lui Buddha. Așa că el, crede că este ceea ce este.
E ca broasca din baltă care nu știe de ocean. Nu a auzit de ocean. Broasca își spune: „Vreau balta mea”. Este ca rățușca cea urâtă. Nu știe cum este să fie o lebădă, așa că vrea rămână rățușca urâtă. Este cel mai bine în lumea lui. Sau, este ca broasca care nu știe că poate fii un prinț.
Deci, nu înțelegem oroarea Samsarei și o vedem ca ceva bun.
3. Nu înțelegem impermanența. Nu înțelegem că lucrurile se schimbă.
Tratăm lucrurile trecătoare ca și cum ar fi permanente. De unde știm asta? De fiecare dată când pierdem pe cineva, suntem îndoliați. De fiecare dată când ceva nu merge bine, suntem surprinși, suntem șocați. Ori de câte ori ceva nu merge după așteptările noastre, reacționăm prin tristețe. De ce? Pentru că nu înțelegem că lucrurile se schimbă permanent. Vrem ca lucrurile să fie stabile, statornice.
Vrem să fixăm lucrurile. Ne dorim ca fața celui drag să rămână mereu plăcută, dar acest chip este proiecția noastră, iar ea depinde în mod constant de karma. Karma se schimbă permanent și se epuizează. Există un flux karmic continuu, și de aceea chipul nu poate să rămână mereu plăcut în lumea noastră. Ori va deveni neplăcut, ori va dispare din viața noastră. Acest lucru trebuie să se întâmple.
Deci, al treilea Chin chi lok este când privim la ceva impermanent, care este trecător, ca fiind ceva permanent. Dorim ca proiecțiile noastre să fie statornice, dar sunt imposibil de stabilizat.
4. Tratăm lucrurile care nu au existență de sine, ca și cum ele ar fi de sine stătătoare.
Atribuim lucrurilor existență proprie de sine. Chipul asupra căruia am meditat, nu are propriul sine, în afară de ceea ce proiectăm. El nu are existență proprie de sine. Nici măcar nu există chip.
Vom continua sutra. După cele patru căi, vine a cincea cale.
„La fel și toții Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha”.
„Iluminarea completă” este numită Mi lob lam – nimic nu mai este de învățat.
Sutra desfășoară în fața noastră calea spre iluminare. Am urcat pe Calea acumulării, am continuat pe Calea pregătirii, apoi Calea perceperii, Calea practicii și am ajuns la iluminare.
Dar, pentru asta va trebui să înțelegem cum funcționează proiecțiile mentale. Cum funcționează karma. Cum să păstrăm bine jurămintele. Cum să ținem carnețelul. Să înțelegem că acesta este modul de a ne crea paradisul.
Este ceea ce ne învață această sutra.
Bodhisattva care au descifrat acest cod, au început să facă calea și să culeagă roadele ei. Apare bucuria efortului. După ce au dat de gustul căii, au devenit plini de entuziasm, pentru că nu este nimic mai incitant în afară de a produce paradisul. Și în paralel ei ajută și toate ființele.
Extazul începe să apară treptat, ceea ce îi determină să se bucure de eforturile făcute. Obsesia căii este ceea ce îi scoate din samsara.
Maestrul Patanjali spunea în „Yoga Sutra”: „Rezultatul este rezervat celor care muncesc din greu și cu sentimentul de urgență”. Fără curaj și determinare, nu vom avea suficient elan pentru a străpunge samsara.
Apoi vine mantra.
„Tadyatha. Gate gate paragate parasamgate bodhi svaha”.
Maestrul Dharmakirti a scris un text de logică budistă numit „Pramana Vartika”. El a fost un influent filozof budist indian care a trăit în secolul al VI-lea sau al VII-lea. Pramana Vartica este de fapt un comentariu asupra scrierii maestrului Dignaga, tot de logică budistă.
Modul în care funcționează mantra, nu este neapărat ceva logic. Acest logician vine și ne explică cum funcționează mantra.
El spune că sunt necesare două lucruri pentru ca mantra să funcționeze:
- Mantra trebuie transmisă de către o entitate iluminată sau de către o entitate divină.
Cine ne transmite mantra în această sutra? Buddha, prin Chenrezik. Ambii sunt entități divine.
- Persoana care rostește mantra trebuie să fie o persoană care își ține jurămintele. Mantra nu este un substitut pentru jurăminte.
Deci, dacă mantra a fost spusă de către o entitate sfântă și ne ținem jurămintele, ea va funcționa.
Gate gate paragate parasamgate bodhi svaha”
„Plecat, plecat, plecat dincolo, plecat complet dincolo, spre iluminare, așa să fie”.
Această mantra este esența esenței. Este esența „Sutrei Inimii”. Iar „Sutra inimii” este esența tuturor sutrelor Mahayana despre perfecțiunea înțelepciunii.
Înainte de mantra, apare în sutra descrierea ei:
„Aceasta este mantra înțelepciunii perfecte, mantra înaltei cunoașteri; mantra care transcende totul; mantra egală cu cel de neegalat; mantra ce pune capăt oricărei forme de suferință; mantra știută ca adevăr, căci ea nu dezamăgește; acestea sunt cuvintele mantrei înțelepciunii perfecte”.
În această frază apar calități ale mantrei, și ele sunt explicate de Chone Lama în comentariul său.
Perfecțiunea înțelepciunii este baza: toți Buddha din toate cele trei timpuri, în timp ce se bazează pe perfecțiunea înțelepciunii, sunt pe deplin treziți în iluminarea care nu mai este nimic deasupra ei. Și astfel mantra perfecțiunii înțelepciunii este mantra căii în sine, a perfecțiunii înțelepciunii. Amintiți-vă că sensul literal al cuvântului „perfecțiune” în tibetană este „a pleca dincolo”, iar perfecțiunea înțelepciunii este ceva care ne duce dincolo, ne ajută să traversăm în siguranță oceanul roții suferinței.
Și astfel funcționează mantra înaltei cunoașteri, pentru că această perfecțiune funcționează de asemenea și pentru a eradica ignoranța sau lipsa cunoașterii din noi, precum și a afecțiunilor mentale.
Este, de asemenea, mantra care transcende totul, deoarece nu există nicio cale care să conducă la libertate și care să transcendă această perfecțiune.
Este, de asemenea, mantra care nu dezamăgește, deoarece această cale este a lui Buddha, care nu dezamăgește.
Este mantra care pune capăt oricărei forme de suferință, deoarece această cale are puterea de a pune capăt oricărei forme de suferință și oricărei cauze pentru oricare dintre formele de suferință.
Este mantra știută ca adevăr și nu dezamăgește – adică modul în care această perfecțiune vede adevărata natură a lucrurilor este adevărat și niciodată nu ne va dezamăgi.
Acesta este și motivul afirmației găsită în „colecția despre perfecțiunea înțelepciunii”, care începe cu cuvintele „Perfecțiunea înțelepciunii tuturor Buddha victorioși este mantra grandioasă a înțelepciunii…” și se termină cu cuvintele „Marii înțelepți care se antrenează în această mantra a înțelepciunii ajung în cele din urmă la iluminare”. De fapt, acesta este și rezumatul aceluiași punct care apare în toate cele trei sutre ale mamei perfecțiunii înțelepciunii: lungă, medie și scurtă.
De fapt, ideea mantrei secrete a înțelepciunii se referă la forma extraordinară a metodei și a înțelepciunii. Și deci nu este nicio contradicție să spunem că perfecțiunea înțelepciunii în sine este de fapt o mantră. În ciuda acestui fapt, nu putem spune că este o mantră în sensul unei mantre deschise sau secrete.
Cuvintele mantrei de aici aparțin părții deschise a învățăturii, adică ea nu este o mantra care să aparțină vreuneia dintre cele patru grupuri ale învățăturii secrete. Aceasta este distincția care trebuie făcută aici.
Și acum, Chenrezik rezumă:
„Oh, Shari Putra, acesta este modul în care marele Bodhisattva trebuie să practice perfecțiunea înțelepciunii profunde”.
Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: „Adevărat este”. „Adevărat este ”, spuse el, „Adevărat este” spuse din nou”.
Spune de trei ori.
-
-
- Buddha este iluminat? Da.
- Buddha are atotcunoașterea? Da.
- Poate Buddha să greșească în ceea ce spune? Nu.
- Buddha se repetă? Buddha nu se repetă niciodată. Atunci de ce spune de trei ori?
-
Deci iată ce spune comentariul:
-
- Când Buddha spune prima oară „Adevărat este”, de fapt îi spune lui Chenrezik: „Ai spus bine. Învățătura ta este corectă. Ai înțeles cu adevărat vacuitatea”.
- A doua oară – când spune „Adevărat este”, Buddha își exprimă satisfacția față de învățătură. Deci, prima oară Buddha confirmă că această învățătură este adevărată, iar a doua oară își exprimă satisfacția.
- A treia oară – este pecetea/autentificarea. Pecetea spune: „Aceasta este învățătura mea, de acum înainte, pentru generațiile viitoare”. Ceea ce tu ai transmis, Chenrezik este ceea ce transmit eu. Acesta este pecetea care confirmă.
Apoi, în ultima parte, sutra spune:
„Oh, fiu al nobilei familii, așa este, întra-adevăr așa este. Exact așa cum ai indicat, va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde”. Fiecare dintre cei Astfel ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine”.
Aici este exprimată bucuria. Cine sunt cei Astfel ajunși ? Sunt toți Buddha. Ei sunt fericiți să vadă că această învățătură este dată altora și că oamenii o aud și că acum va fi transmisă mai departe. Ei sunt foarte fericiți.
După ce Buddha spune asta, toată lumea este fericită, este o mare sărbătoare.
Cine sunt fericiți? Tânărul călugăr Shari Putra, marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli care stăteau acolo.
„Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra, marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă- zeii, oamenii, semi-zeii și spiritele, la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit”.
De asemenea scrie: „Lumea întreagă” s-a aflat acolo. „Zei, oamenii, semi-zeii și spiritele”, au fost prezenți pe „Piscul Vulturului” și cu toții au ascultat învățătura. De fiecare dată când Buddha ne învață, toate aceste ființe vin și ascultă, chiar dacă nu le putem vedea. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit”.
Așa se sfârșește sutra cu mare bucurie, și într-o mare sărbătoare și asta înseamnă că și noi trebuie să sărbătorim.
*******
Întrebare: De ce trebuie să lăudăm cuvintele lui Buddha?
Răspuns: Ce facem în preliminariile meditației? Îl elogiem pe Lama sau pe Buddha.
Dacă înțelegem karma, este de dorit de a-l logia pe Buddha cât mai mult și pe profesor, pentru că asta este ceea ce plantează semințele în noi. În fiecare religie se slăvește o divinitate, o figură sfântă nu-i așa? Acest lucru plantează în noi semințe puternice pentru a ne apropia de puritate. Karma este cea care ne aduce la puritate.
Întrebare: De ce în sutra, învățătura nu a fost transmisă direct din gura Buddha? De ce avea nevoie de toți ceilalți?
Răspuns: Am vorbit despre trei forme în care apare cuvântul lui Buddha;
- Buddha poate spune cuvintele direct.
- Poate vorbi prin alte personaje.
- El ne poate vorbi în diverse moduri magice; Aluzii, sunetul valurilor. Buddha, are căi iscusite. El ne vorbește așa cum ni se potrivește. Să nu credeți că dacă auziți Dharma, nu o auziți de la Buddha. Dacă el ar sta aici, de unde știm că este chiar el? De unde știm că nu este el? Trebuie să reflectăm la asta.
Întrebare: Să presupunem că stau în fața unei alegeri, și aleg x și nu y. Și asta mi-a impus Karma, deci unde este alegerea aici?
Răspuns: Aceasta este aceeași întrebare despre copac. Copacul nu există așa cum cred eu că există. El există ca proiecție a mea și mi-a fost impusă, iar după ce mi s-a impus proiecția, atunci copacul apare ca un copac. Este adevărat că daca am ales x și nu y, este din cauza karmei care a rodit și care m-a împins să aleg x și nu y, dar mi-a apărut că aleg x, deci este o alegere. Mi-a apărut ca copac, deci este un copac. Îmi apare că aleg, deci este o alegere. Îmi apare copacul ca și cum este în exterior, deci este în exterior. Faptul că îmi apare o alegere, asta o face să fie o alegere. Nu există altă alegere. Ceea ce face ca alegerea să fie o alegere, este pentru că mi-a apărut așa.
Întrebare: În vacuitate nu există contact cu simțurile și cu realitatea convențională. Când ieșim din ea, vedem din nou prin simțuri că totul este în exterior. Dacă nu există realitatea convențională în experiența vacuității, de ce acest lucru este dovada că totul este proiectat?
Răspuns: Nu înseamnă că nu există realitatea convențională, ci că în acele momente, nu există nici un contact cu ea. Semințele care proiectează această realitate, nu au dispărut. Atunci când Bodhisattva este în meditația asupra vacuității, în acele momente, el este doar în contact cu vacuitatea. Este contopit cu vacuitatea. Nu are cum să experimenteze altceva. Dar semințele care l-au forțat anterior să vadă realitatea într-un anume fel, nu au dispărut, iar ele se manifestă din nou atunci când iese din meditație.
Întrebare: Unde este dovada că totul este o iluzie?
Răspuns: Dacă nu este clar, întoarce-te la meditația asupra chipului uman și vei găsi singur răspunsul, în loc să vină de la mine.
Întrebare: O persoană egoistă și cu păcate, scrie și studiază. Când va deveni câine, unde va dispare realizarea scrisului?
Răspuns: Realizările unei persoane nu dispar, rămân în subconștient. Semințele sunt latente.
În noi avem semințele unui câine, ale unei amibe, ale unei făpturi din infern, dar în prezent sunt inactive. Sunt în subconștient. Problema este că, dacă nu luăm măsuri urgente, aceste semințe s-ar putea coace și vom putea deveni câine sau amibă, deci semințele nu au dispărut. Dacă cineva a fost odată o ființă umană, el poartă semințele, dar ele nu sunt se manifestă în prezent, există o altă karmă proiectoare. Avem un subconștient uriaș.
Întrebare: Ce putem spune de „Celui drept îi merge rău și celui rău îi merge bine”?
Răspuns: Dacă cineva este drept, își creează un viitor bun. Dacă este rău pentru el acum, înseamnă că i-a rodit karma din trecut. Există întotdeauna un decalaj de timp între cauză și efect. Mulți dintre deținuți se pocăiesc sau merg pe o cale spirituală. În viitor le va fi bine. Dar între timp, o altă karmă s-a maturizat.
Întrebare: Dacă este nevoie de vacuitate pentru a ne curăța afecțiunile mentale, cum facem asta înainte de a ajunge la perceperea vacuității?
Răspuns: Greu. foarte greu. De aceea Buddha ne-a dat calea. Ne-a dezvăluit cum să ajungem pe Calea perceperii – de a păstra jurămintele. De aceea ne-a dat jurămintele. Există multe lucruri pe care le putem face și multe pe care nu le putem face. Jurămintele intră în categoria „fă asta și nu asta” , care este mică și pe care o putem stăpâni. Când Buddha ne-a spus: „Fă asta și nu asta! Este ceea ce ne va pava calea spre calea perceperii. Dacă ne păstrăm jurămintele din înțelegerea, chiar și intelectuală a vacuității și ne bazăm pe un învățător în mod corespunzător, cu siguranță vom ajunge la ea. Trebuie să fim foarte dedicați căii. Pentru că avem obiceiul să criticăm, să ne plângem, chiar și în sinea noastră. Să presupunem că am ajuns la nivelul în care nu mai țipăm la alții sau îi criticăm, dar ajungem acasă și ne uităm la televizor, apoi ne spunem: „Ah! Acesta este așa și celălalt este așa”, judecăm și criticăm.
Dacă ne dăm seama că avem aceste gânduri și înțelegem karma, ne vom înfrâna în acele momente, iar dacă sunt emisiuni TV care ne fac mereu să reacționăm așa, îl închidem. De aceea, dacă suntem la început de drum, nu ne vom pune în aceste situații, pentru că nu suntem încă suficienți de puternici.
Întrebare: Ce vede Buddha?
Răspuns: Buddha se află în continuă beatitudine. Orice îi produce plăcere supremă. Pentru el nu este nimic dureros sau respingător sau urât sau rău mirositor… totul provoacă o plăcere supremă. Acesta este Buddha. Calea tantrică ne duce repede.
„Repede” înseamnă, pe parcursul unei vieți, în câțiva ani. Tranziția este treptată și nu este liniară. Muncim mult și spre sfârșit dintr-o dată vor veni schimbări. La început, ele nu se simt, dar în timp iau amploare. Spre capătul drumului, lucrurile nu mai arată normal.
Ca rezultat al ignoranței cu care am venit, nu ne înțelegem realitatea. Credem că lucrurile există în afara noastră. Că sunt plăcute sau neplăcute independent de noi, și reacționăm față de ele ca și cum ar fi în exteriorul nostru, și astfel acumulăm o nouă karma. Deci, a doua legătură este karma nouă produsă de reacția noastră față de realitate. Deci, olarul face vase de lut, și produce karma. Fiecare clipă în care nu înțelegem bine realitatea, în care reacționăm față de ea ca și cum ar fi exterioară nouă, așa cum face Tsur tong, acumulează karma.
A treia legătură este conștiința reprezentată de maimuța din copac. Această legătură are sensul de conștiință care vine din mai multe vieți sau conștiința care intră în pântec în timpul fecundației. Descrierea care ne este dată acum, este conștiința unei singure vieți.
În momentul contactului dintre organele de simț și obiectele lor, apare imediat senzația plăcut-neplăcut. Când miros ceva, imediat decid dacă este plăcut, neplăcut sau neutru. În veriga a șaptea este desenat un om cu o săgeată înfiptă ochi. Ce înseamnă asta? „Nu-mi place”. Cui i-ar place asta? Deci, această verigă se numește sentiment/senzații și aici este în sensul de: plăcut sau neplăcut.
Un bărbat ține un pahar și o femeie îi toarnă vin.
În legătura 10 este desenat un bărbat și o femeie care stau în pat într-un cort. În alte desene apare o femeie însărcinată. A- 10 verigă este karma care se maturizează, care dă rod.
Ce se va întâmpla după ce ne naștem? Bătrânețea și moartea. Veriga 12 este Gashi. Ce vedem în ea? Un om care duce în spate un cadavru. La tibetanii, când omul moare, este pus în poziție fetală, și legat, după care cineva îl ia în spate și îl duce pe stâncă și îl aruncă în prăpastie. În unele desene sunt corbii care așteaptă.
Ken Rinpoche spunea în legătură cu „libertatea de dorință”:
Pungpo
Grup Facebook