Sutra Inimii – Lecția 2a

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,a

  Să citim împreună sutra:

Pakpa chomdendema sherab kyi paroltu chinpey nyingpo

Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.

 

Așa am auzit odată această învățătură.

Cândva stătea Buddha pe muntele Piscul Vulturului, în casa regelui, și împreună cu el, o mare și sfântă comunitate de călugări și o mare și sfântă comunitate de Bodhisattva.

La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura dharma drept “conștientizarea profundă”. Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii, și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.

Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik și îl întrebă așa: “care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”

Și astfel îi răspunse, Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, tânărului călugăr Shari Putra:

”Oh, Shari Putra, fiul sau fiica nobilei familii care doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii, vor trebui mai întâi să perceapă perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie. Forma este goală, vacuitatea este formă. Vacuitatea nu este separată de formă și forma nu este separată de vacuitate.

La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiența pe care le deții: ele sunt toate goale.

Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește.

Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiență.

Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.

Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței.

Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.

Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetarea suferinței; și nici cale de încetare a suferinței.

Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat.

Și dacă nu este nimic de realizat, Shari Putra, atunci toți Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii, și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită; și ajung la scopul final al Nirvanei.

La fel și toții Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha.

Aceasta este mantra înțelepciunii perfecte, mantra înaltei cunoașteri; mantra care transcende totul; mantra egală cu cel de neegalat; mantra ce pune capăt oricărei forme de suferință; mantra știută ca adevăr, căci ea nu dezamăgește; acestea sunt cuvintele mantrei înțelepciunii perfecte:

 Tadyatha. Gate gate paragate parasamgate, bodhi svaha.

Oh, Shari Putra, acesta este modul în care marele Bodhisattva trebuie să practice perfecțiunea înțelepciunii profunde.”

Apoi, Buddha se trezi din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele:

”Adevărat este”.
”Adevărat este ”, spuse el,
”Adevărat este” spuse din nou.

” Oh, fiu al nobilei familii, așa este, într-adevăr așa este. Exact așa cum ai indicat, va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde. Fiecare dintre cei Astfel ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine.”

Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra, marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă- zei, oamenii, semi-zeii și spiritele, la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit.

Și astfel se sfârșește sutra Mahayanei, cunoscută sub numele de Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

Traducere în limba română de Gabriela Bălan

 *******

Comentariul nostru are un nume lung și unul scurt.

Sherab Nying Po Selwar Nyima

Nyima            = soare
Selwar           = clar
Sherab           = înțelepciunea
Nying Po       = inima sau esența

Deci, „Soarele care luminează inima înțelepciunii”, este numele scurt. Tibetanilor le plac ca numele să fie și lung și acesta este următorul:

Sherab Nying Po Namche Sabmo De Kona Nyi Selwar Jepa Nynima

Autorul comentariului este Chone Lama Drakpa Shedrup (1675-1748). El a fost un comentator foarte important în tradiția tibetană.

Singurul comentariu pe care îl avem în canonul tibetan este al lui. A fost foarte, foarte prolific. A scris aproape 250 de comentarii și scrieri diferite, iar ultima acțiune a lui ACIP, a fost în întregime dedicată salvării comentariilor lui.

Oamenii au fost trimiși în mod special în locurile unde se știa că există astfel de comentarii, pe care le-au scanat și apoi le-au introdus în computer.

Acesta este răspunsul la întrebarea nr.1 la temele lecției 2.

Întrebarea nr. 2 este de a da cele două sensuri ale cuvântului „perfecțiune” care apare în titlu.

Acest cuvânt are aici două sensuri:

1. 1. Se poate vorbi despre perfecțiunea înțelepciunii în sensul înțelepciunii lui Buddha – că el a atins perfecțiunea, înțelepciunea deplină. Înțelepciunea lui este complet perfectă.
   2. Când spunem „perfecțiunea înțelepciunii”, practicăm „Prajna Paramita”. Paramita, înseamnă – a merge dincolo, a transcende, deci aceasta este înțelepciunea care transcende. Și acesta este al doilea sens al perfecțiunii.

Deci, primul sens este că înțelepciunea pe care a dobândit-o Buddha sau orice ființă iluminată este deplină. Iar al doilea sens a fost că înțelepciunea transcende, iar aici, dacă vreți, comparația este între:

1. 1. Rezultat și
   2. Cale.

Primul sens – este după ce am făcut deja calea și am finalizat-o și am atins perfecțiunea înțelepciunii.

Iar al doilea sens  – este acel lucru care ne trece dincolo. Aceasta este calea.

Se mai poate spune că:

Primul sens este perfecțiunea,

Al doilea este: ceea ce ne aduce la perfecțiune.

Ne întoarcem acum la sutra. Ea începe:

„Așa am auzit odată această învățătură”.

Di ke dak-gi tupey du chik na

Comentatorul nostru ne vorbește aici despre perfecțiunea situației.

Primul cuvânt „așa” se referă la conținutul sutrei care va urma, la faptul că sutra este perfectă. Conținutul ei este perfect.

Apoi scrie „am auzit”. Asta înseamnă că am auzit direct din gura lui Buddha. Cel care a scris sutra pentru noi spune: „așa”. Adică, am auzit acest conținut perfect al Sutrei în mod explicit, direct de la Buddha și nu de la alții.

Apoi există cuvântul „odată”.

Prima semnificație – cuvântul „odată” arată că cel care a primit învățătura, a primit-o toată odată și nu pe părți. Adică, a auzit sutra o singură dată. Comentatorul spune că Buddha a dat această sutră o singură dată pentru că nimeni nu a avut karma să o audă din nou, adică este foarte rar.

Așadar, acesta este un sens al cuvântului „odată”. Învățătura s-a dat o singură dată, deoarece karma de a o auzi, s-a întâmplat în acel moment și atât! Acest fapt este o lecție foarte importantă pentru noi. Învățătorii vin și ne predau, iar noi spunem de multe ori: „Bine, bine. Astăzi nu mi-a ieșit să ascult, așa că rămâne pe altă dată.”

Nu presupuneți că va mai fi și o altă dată, pentru că karma de a auzi dharma este foarte, foarte rară și este foarte fragilă și nu știți câtă karma aveți în posesia voastră. Nu știți cât de multe binefaceri ați acumulat, așa că a presupune că cineva va veni să vă dea dharma din nou, este o naivitate. Dacă vă învârtiți puțin prin grupurile de Dharma, veți putea vedea asta singuri.

Nu există niciun motiv să presupunem că cursurile vor veni din nou la noi sau că profesorii vor veni din nou la noi. Trăim astăzi în era internetului și oamenii cred că totul este pe internet, dar asta nu garantează nimic. Există un milion de lucruri pe Internet. Aceste scrieri au stat de mii de ani în diverse biblioteci. Asta nu înseamnă că ele vă sunt disponibile!!! În acest sens, aveți acum karma de a primi semnificația acestei învățături, de a o interioriza și de a o aplica. Aceasta este lecția importantă pe care ne-o sugerează comentatorul.

Cu alte cuvinte: nu luați nimic ca de la sine înțeles și nu faceți presupuneri, pentru că nu știți dacă acest lucru se va mai întâmpla din nou.

A doua semnificație – cuvântul „odată” arată inteligența excepțională a celui care ne-a transmis această sutra. El a auzit și și-a amintit fiecare cuvânt și frază exact în momentul în care i s-a dat sutra. Se spune că toți discipolii lui Buddha au avut o minte uluitoare. Și pe lângă asta, au avut și karma să-l întâlnească pe Buddha.

Nu se cunoaște numele celui care a scris sutra. În toate sutrele, autorul nu și-a notat numele, pentru că a înțeles vacuitatea. Potrivit tradiției, cei care au fost prezenți în momentul transmiterii sutrei și cei care au scris sutra, se aflau la un nivel spiritual foarte înalt, având capacitatea de a-și aminti totul.

În continuare este descrisă scena în care Buddha stă împreună cu „o mare și sfântă comunitate de călugări și o mare și sfântă comunitate de Bodhisattva”.

De ce sunt separați călugării de bodhisattva? Una dintre interpretările date spune: călugării nu sunt neapărat pe calea Mahayana, în timp ce bodhisattva sunt pe calea Mahayana.

O altă interpretare spune că acei călugări sunt călugări deplini. Numele lor în tibetană este „cei care a reușit să se apropie”, adică luarea jurămintelor monastice îi apropie de nirvana. Iar bodhisattva sunt cei care se concentrează pe atingerea iluminării.

Cuvântul comunitate – este o traducere a cuvântului „sangha” adică „adunați laolaltă”. Acesta este sensul literal al sangha – este de „a se aduna”. Dar există și o semnificație implicită aici, ne spune comentatorul, „a ceva ce nu poate fi divizat de nicio forță negativă”. Acest lucru ne sugerează unul dintre cele mai grave acte imediate: acela de scindare a Sangha, o faptă grea în ceea ce privește karma.

În sutra scrie o „mare comunitate”.

De ce mare? Și cuvântul apare de două ori.

• Prima oară se referă la călugări și ne arată că acei călugări care au fost prezenți acolo, ajunseseră la realizări spirituale foarte mari, își eliminaseră multe aspecte negative și ajunseseră la multe conștientizări profunde.
• Există șapte semnificații diferite pentru a doua apariție a cuvântului „mare”, așa cum este indicat în comentariul „Coroana Sutrelor”.

1. 1. Scopul lui Bodhisattva este mare, acela de a salva toate ființele.
   2. Bodhisattva aspiră spre cele două mari realizări – de a îndeplini toate nevoile sale și ale celorlalți.
   3. Înțelepciunea este mare. Este măreția înțelepciunii pe care o realizează Bodhisattva.
   4. Efortul de a realiza înțelepciunea este mare. Asta înseamnă bucuria efortului.
   5. Bodhisattva are o mare finețe în mijloacele pe care le folosește.
   6. Bodhisattva își dezvoltă o mare abilitate de a ajunge la fiecare persoană așa cum i se potrivește.
   7. Și Bodhisattva înfăptuiește acte mari pentru a-și îndeplini scopul.

Apoi scrie acolo: „Și împreună cu el”, – ceea ce înseamnă că Buddha a fost cu ei în același loc. Erau cu toții în același loc.

Până aici este prima parte a introducerii sutrei care descrie scena care se petrece. Un alt element din cadrul acesteia este „Piscul  Vulturului” despre care am spus că este vorba de un munte care are forma unui vultur. Mai există și alte semnificații. Se spune că marii bodhisattva, sau diverși zei pot apărea sub formă de vulturi. Potrivit uneia dintre școlile budismului – școala „Numai minte”, spune că nimic aici nu este literal. Totul este subînțeles. Este figurat. Nu vom intra acum în asta.

Buddha stă acolo și „intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura dharma drept “conștientizarea profundă”. Ken Rinpoche a tradus „conștientizare profundă” ca „Deep Glow” adică „strălucire profundă”. Este posibil să existe și alte versiuni. Apare o dată așa și o dată așa.

„Conștientizarea profundă” – este vacuitatea, este perceperea directă a vacuități. Aici apare o mică neînțelegere pentru că Buddha se află tot timpul în perceperea directă a vacuității. Spre deosebire de omul obișnuit care nu a perceput vacuitatea sau un bodhisattva care intră și iese din meditație, Buddha este mereu cufundat în meditația vacuității și, simultan, se află în realitatea convențională. Un Bodhisattva, intră în meditația vacuității, și apoi iese din ea în realitatea convențională. Pe măsură ce progresează pe nivelele Bodhisattva, frecvența de intrare și de ieșire din meditația directă a vacuității crește, pe când Buddha meditează permanent asupra vacuității.

Apoi comentatorul ne spune: Buddha „doar se face” că intră în meditație. Iată ce ne spune: „În general, Buddha, învingătorul, percepe permanent vacuitatea în meditație profundă din care nu a ieșit niciodată, așa că este imposibil ca Buddha să se cufunde în meditația asupra vacuității”. Ca și cum nu ar fi fost în meditație. „În ciuda acestui fapt”, ne spune comentatorul, „nu există nicio problemă cu modul de formulare a sutrei. Ea doar ne spune la ce meditează Buddha.

Dar oricum, faptul că Buddha se așază și intră în meditație, ne arată că tot ceea ce face el, este să ne învețe. Buddha nu are nevoie să intre în meditație, pentru că este tot timpul în ea.

Apoi scrie: „Tot în acel moment”.

„Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii, și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie”.

Hai să vorbim puțin despre cine este Chenrezik.

Chenrezik sau Avalokiteshvara apar în această sutra ca fiind Bodhisattva. În anumite tangka, Avalokiteshvara este reprezentat ca Buddha. Și am vorbit puțin despre asta în ultima lecție a cursului 2. Acolo am vorbit despre Maitreya, nu despre Avalokiteshvara, dar aceasta este exact aceeași discuție. În sutre  aceste divinități apar ca bodhisattva, pe când în Tantra sunt deja iluminate.

În primul rând, Chenrezik este Bodhisattva. Ce este un Bodhisattva? El este o persoană care s-a angajat să atingă iluminarea. El este un războinic spiritual.

Pa, în tibetană, – Pa înseamnă războinic. El se luptă cu afecțiunile sale mentale și cu ignoranța care se află în mintea lui. El se străduiește să ajungă la iluminare de dragul tuturor ființelor. Acesta este Pa.

Chenrezik

Numele său în tibetană este Chenrezik.

Chen  înseamnă ochi.

În tibetană există două grupe de cuvinte. Un grup de cuvinte pentru organele corpului unei persoane obișnuite și altul pentru organele unei ființe iluminate, un Buddha sau bodhisattva.

Deci,   Chen înseamnă ochiul unei ființe iluminate.

               Sik înseamnă privire, și
               Re privire iubitoare.

Deci, Chenresik înseamnă „privire iubitoare” sau „ochii iubirii”. El este numit așa datorită imensei lui compasiuni pentru ființe. Chenresik le privește mereu cu multă compasiune.

În sutra i se mai spune stăpân, în sensul că stăpânește perfect Dharma.

Sutra continuă:

„Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik și îl întrebă așa:”

Să vorbim puțin despre Shari Putra. Putra înseamnă fiu în sanscrită. Pe mama lui o chema Sharika, deci, el este fiul lui Sharika. Shari Putra înseamnă fiul lui Sharika.

În limba tibetană se spune la fiu – Bu. În sutra, în limba tibetană apare Sharibu, ceea ce înseamnă fiul lui Shari.

În sutra i se spune „tânărul călugăr” sau călugăr junior. Comentatorul nostru spune că și el, doar pare a fi un călugăr junior care pune o întrebare, dar de fapt, el este unul din anturajul a șase sau opt bodhisattva foarte înalți care îl înconjoară pe Buddha. El este unul dintre ei.

În sutre, este ceva obișnuit ca aceste ființe nobile să apară sub diferite forme. În unele sutre, de exemplu, Manjushri se deghizează într-un discipol neștiutor și îi pune întrebări lui Buddha, sau în „Sutra Tăietorul de diamant” Subhuti îi pune întrebări lui Buddha.

Dacă la începutul sutrei, Shari Putra este călugăr junior, la sfârșitul ei, el este deja arhat, ceea ce probabil a fost tot timpul.

Buddha stă în meditație și sutra spune: „prin puterea lui Buddha”, adică prin puterea meditației sale începe discuția dintre Shari Putra și Avalokiteshvara, pentru că ei sunt în permanență în telepatie.

Cuvântul tibetan pentru călugăr junior este Tse Dang Denpa ceea ce înseamnă „cel ce are viață” sau „cel ce are timp”. Tse înseamnă viață sau timp. Cel care mai are timp, de fapt este un cuvânt de onoare.

Apoi în sutra apare „fiul sau fiica nobilei familii”. Cine sunt aceștia? Sunt cei sătui de samsara și au început să caute cum să iasă din ea. Ei sunt cei care au urcat deja pe calea spirituală, pe Calea acumulării.

Și apropo, toți cei care întreabă, tot ce este scris în Sutra, să nu credeți că s-a întâmplat acum 2.500 de ani. Această sutră este perfect aplicabilă în orice situație în care este transmisă dharma.

Să nu credeți că cei care pun întrebări, sunt oameni obișnuiți. Nici învățătorii care răspund nu sunt oameni obișnuiți. Situația este neobișnuită. Toate aceste lucruri, toate aceste interpretări pe care le auziți, nu au fost inventate de comentatori. Ele vin din conștientizările lor profunde ale realității și din înțelegerea vacuității.

La urma urmei, ideea este că nu percepem realitatea corect, că nu o înțelegem corect și, prin urmare, suferim. Nimic nu este normal în ceea ce se întâmplă aici și cu fiecare dintre voi, așa că tot ceea ce auziți vi se aplică și vouă. Să nu credeți că ele sunt valabile numai lui Buddha și Shari Putra acum 2.500 de ani, pentru că nu este adevărat.

Deci, Shari Putra întreabă cum trebuie să practice fiul sau fiica nobilei familii. Această întrebare ne sugerează în ce loc se află aceștia în dezvoltarea lor. Ei au ajuns să fie sătui de samsara și caută cum să iasă din ea. Așa și noi trebuie să facem tot ce este necesar în viața noastră pentru a scăpa de samsara, la fel ca și ei. Dacă nu vom lua măsuri drastice pentru a schimba situația, vom ajunge ca părinții noștri, ca bunicii noștri, ca bunicii bunicilor noștri. Totul va rămâne la fel.

În continuare vom intra în esența învățăturii. Și doresc să vă atrag atenția asupra faptului că studiul despre vacuitate nu este ușor. Dar asta nu înseamnă că el, în sine, este dificil, pentru că nu este așa. Pentru cine înțelege acest lucru, va fi simplu. Dar, este clar că avem nevoie de o karmă foarte specială pentru a înțelege vacuitatea. Avem nevoie de multe binefaceri, de un complex de binefaceri pentru ca aceste lucruri să se așeze în noi. Altfel, aceste învățături nu vor fi înțelese. Vor fi dificile. Meditațiile vor fi dificile. În schimb, oamenii care au făcut multe acte de bunătate, este suficient să li se dea o explicație scurtă, și deja au înțeles. Ca pe vremea lui Buddha, când doar le-a spus oamenilor: „vacuitate”, și ei au perceput-o pe loc.

Așa că dacă vi se pare dificil, atunci va trebui să acumulați karma.

Care sunt lucrurile care acumulează karma pentru noi? Așa cum am spus:

1. Primul pas este să vă găsiți un învățător. Este imposibil să percepeți direct vacuitatea fără un învățător.

2. Trebuie să fiți lângă un învățător care înțelege bine vacuitatea. Trebuie să-l serviți, și asta nu pentru că el are nevoie de serviciile voastre, ci pentru că voi aveți nevoie de el. Elevul trebuie să-și servească profesorul și să-l ajute să-și îndeplinească rolul și sarcinile pentru a putea ajuta pe alții.

Nu există o karma mai puternică decât cea acumulată față de învățător. În viața noastră obișnuită, ne este greu să acumulăm un complex de binefaceri, chiar dacă facem mult bine. Trebuie să ne sprijinim pe profesor, să ne bazăm pe el, nu numai prin faptul că învățăm de la el, ci, literalmente, ne atașăm de karma lui, astfel încât să putem ieși din suferință.

3. Trebuie să-i ajutați pe cei nevoiași, pe cei suferinzi. Trebuie avut grijă de cei bolnavi, de cei singuri, de cei dependenți, de cei care au păcătuit, de toți cei care suferă. Nu este lipsă de asta.

4. Trebuie să studiați multe, multe ore. Avem 18 de cursuri de parcurs. Mantaua noastră de ignoranță este foarte groasă. Este nevoie de mult timp pentru a integra învățătura. Ați auzit despre pix, și vi se pare simplu, dar până când veți trăi așa, vă va lua mult timp, de aceea

• • • Mergeți la orice învățătură care există,
    • Citiți multe cărți de Dharma,
    • Ascultați Dharma,
    • Promovați Dharma. A ajuta la răspândirea Dharmei este o karmă foarte puternică.

Nu veți înțelege imediat vacuitatea ca rezultat al acestor acțiuni, dar plantează semințe karmice. Este imposibil de știut când acestea vor da roade. Poate că veți face multe fapte bune, poate veți studia 5-10 ani și va veni ziua, când vi se va lua vălul de pe ochi și veți spune: aha! Și asta nu va fi niciodată rezultatul direct a ceea ce ați făcut în acel moment.

Toate acestea sunt descrise în literatură dharmei. Cel care a ajuns la acel: aha! înseamnă că a studiat mult timp, a meditat, s-a devotat învățătorului, a servit Dharma. A muncit foarte mult timp ca semințele să dea rod.

Lama Zopa Rinpoche, ne dă un exemplu în acest sens. El povestește: Într-o dimineață, discipolul Chayulwa a terminat de făcut curat în camera lui Geshe Chengawa (Lama lui care era bolnav). El a adunat toată murdăria din poala hainelor sale și a coborât pe scări pentru a o arunca afară. Când a ajuns la a treia treaptă, a văzut deodată nenumărați Buddha chiar acolo, semn că a atins nivelul marii căi a meritului, Concentrarea Dharmei Continue. Când atingeți Concentrarea Dharmei Continue, vedeți nenumărați Buddha în aspectul nirmanakaya și sunteți capabili să primiți continuu învățături de la ei. Înainte de asta, Chayulwa nu a putut să vadă nici măcar un Buddha. Ca și expandarea boabelor de porumb , i-au venit apoi în minte conștientizări. Acesta a fost rezultatul că și-a purificat karma negativă și obscuritățile prin oferirea de servicii cu o minte pură de devotament față de guru.

Semințele dau rod când le vine timpul, dar ele nu vor rodi dacă nu le semănăm.

Dacă meditați și nu progresați, asta înseamnă că este nevoie să plantați mai multe semințe. Să mergeți și să faceți mai multe binefaceri:

• • • Serviți mai mulți profesori.
    • Serviți mai mult Dharma.
    • Ajutați mai multe grupuri de dharma.
    • Învățați singur.
    • Faceți toate lucrurile care acumulează karma puternică,
    • Sau când stați în meditație, invitați-l pe Lama să vină la voi, cereți-i ajutorul, țineți-vă de el. Este atât de important.

5. Un alt factor de pe lista noastră care acumulează karma de a percepe vacuitatea, este de a învăța meditația și de a medita foarte mult. Trebuie să ajungeți la o oră pe zi. O oră de meditație este un stadiu foarte avansat. Puteți începe cu timpul care vi se potrivește, și apoi să măriți treptat timpul. Acest lucru poate dura câțiva ani pentru a ajunge într-un stadiu avansat de meditație. Nu contează cât timp vă ia, dar faceți acest efort.

A dezvolta o meditație bună mai înseamnă, printre altele, să ne menținem un stil de viață care să sprijine meditația pe tot parcursul întregi zile.

a. Unul dintre lucrurile care interferează cu meditația este atunci când mintea începe să rătăcească spre trecut sau aveți nostalgii sau amintiri din trecut sau mai aveți lucruri sau relații nerezolvate cu oamenii din trecut. Ori mintea își face griji pentru viitor. Sfatul este să nu dați frâu liber gândurilor să meargă spre trecut. Trecutul nu mai este. Nu vă pierdeți timpul cu el. Nu aveți de ce să vă preocupați de el.

Pentru aceasta va trebui să învățați cum să iertați, dacă aveți resentimente sau ostilități sau dușmănie față de cineva sau un cont neterminat cu cineva. Această artă a iertării trebuie dezvoltată, și am vorbit despre asta în prelegerea despre fericire. Grija pentru viitor, se va rezolva dacă vă țineți jurămintele. Viitorul vostru va fi bun cu condiția de a învăța și de a păstra bine jurămintele.

În acest fel, ambele probleme legate de frământările noastre față de trecut și viitor sunt rezolvate;

• • • Puteți fi în prezent.
    • Puteți dezvolta concentrarea meditativă.

b. Alte obstacole în calea meditației sunt supraalimentarea și lipsa de somn, nu dormiți suficient. Acestea sunt două obstacole majore.

Dacă sunteți serioși pe cale și vreți să vă dezvoltați meditația, va trebui să aveți grijă să nu exagerați cu aceste două lucruri.

c. Un al treilea factor care perturbă meditația este excesul de stimuli exteriori. Stați pe perna de meditație și mintea voastră este foarte agitată. Pentru a evita asemenea stări, va trebui să nu mai fiți preocupați de un milion de lucruri. Reduceți-vă numărul preocupărilor voastre la cele care sunt semnificative, importante și vă promovează. Dacă aveți familie, trebuie să vă îndepliniți datoriile familiale, dar nu mai căutați și alte preocupări sau petreceri, pentru că meditația nu va lua avânt în acest fel. De asemenea, trebuie diminuate stimulii simțurilor care vin din

• • • activitatea sexuală
    • alimente
    • recreere
    • televizor
    • reviste
    • Evitați situațiile de furie. Evitați situațiile de ostilitate față de ceilalți și tot felul de situații care sunt îngrijorătoare.

Trebuie să vă reglați viața și să vă îndreptați treptat către o cale care va sprijini meditația, iar apoi meditația vă va sprijini viața voastră.

d. Un alt factor care poate termina meditația sunt îndoielile pe care nu le-ați rezolvat. Nu sunteți siguri de cale. Auziți tot felul de lucruri și nu știți dacă așa sau nu. Toate aceste îndoieli trebuie clarificate în clasa de studii. Trebuie să veniți la învățături, să le auziți, să întrebați, să vorbiți cu cei din sangha. Să vorbiți cu cei care fac calea. Să vă înconjurați de oameni care sunt și ei pe cale și vă pot ajuta să vă lămuriți îndoielile. Nu vă ignorați îndoielile, pentru că dacă veți face asta, veți renunța la practică.

6. Pentru a percepe vacuitatea, trebuie păstrată cu multă grijă conduita morală. Dacă moralitatea nu este bine întreținută, nu se poate dezvolta o meditație bună.

7. Este nevoie de a practica yoga. Ea nu se află pe lista originală. Tibetanii nu au pus accent pe yoga decât mult mai târziu, până se intră în tantra. Din moment ce nu creștem în mănăstiri și ajungem la Dharma la bătrânețe, nu putem amâna yoga. Trebuie să începem acum,

• • • Să ne pregătim corpul.
    • Să ne folosim de metode exterioare pe lângă cele interioare.

Am vorbit mai înainte despre cele cinci căi, și am spus că Shari Putra se află pe calea acumulării. Începe să pună întrebări cum să iasă din samsara. Apoi vine răspunsul lui Avalokiteshvara „forma este goală…”  Până în acest punct, este Calea pregătirii.

Dacă vorbim de pietrele de hotar pe calea spirituală, le putem compara cu cele samsarice, lumești. Care sunt pietrele de hotar pe calea lumească?

Omul se naște, se maturizează, dobândește educație, își dezvoltă o carieră, poate întemeiază o familie, îmbătrânește și moare. Acestea sunt pietrele de hotar de pe calea lumească. Există dezvoltare, educație, profesie, familie, declin, moarte.

Cele cinci căi de pe calea spirituală nu au nicio legătură cu vârsta. Ele sunt legate de nivelul de dezvoltare spirituală.

Ideea este că etapele căii unei persoane obișnuite sunt lipsite de sens. Ele se pierd în cinci secunde, de îndată ce închidem ochii pe patul de moarte. În cinci secunde nu mai avem idee de cine am fost? Ce diplome am avut? Ce profesie am avut? Cine au fost copiii noștri? Cine a fost soțul nostru? În cinci secunde, totul a dispărut. Mintea noastră este ca un ocean imens. Chiar și știința de astăzi spune că nu putem accesa 95% din ea. Toată viața noastră trăim la maximum 5%, iar budismul va spune că acest procent este mult mai mic de 5%. Folosim o mică parte din potențialul cu care am venit pe lume. Pentru cei care se află deja în adâncurile oceanului, toate lucrurile din această viață, profesia, diplomele, familia, sunt doar mici valuri la suprafața oceanului.

Din punct de vedere a profunzimii conștiinței noastre, toate acestea sunt lucruri superficiale și exterioare, și țin doar de această viață și dispar. Singurul lucru care trece de la o viață la alta, este practica noastră spirituală și realizările spirituale în măsura în care le-am dobândit.

Adevărul este că trebuie să practicăm cât timp suntem suficient de tineri și clari la minte. Dacă nu facem asta, karma ne va arunca din nou în samsara și va trebui să luăm totul de la început. Și așa vom continua să ne învârtim în samsara nenumărați eoni.

Deci, pe scurt, ceea ce vreau să spun este că trebuie să luați aceste lucruri în serios acum, dacă vreți să nu mai suferiți, pentru că nu știți cât timp mai aveți la dispoziție.