Sutra Inimii – Lecția 5b

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,b

 

Întrebare: Dacă totul mi se impune, atunci mi se impune și alegerea mea?

Răspuns: Da, așa este, dar mi se impune în modul în care mă văd în fața unei alegeri și apoi trebuie să fac alegerea care va planta următoarea sămânță. Trebuie să fac alegerea corectă pentru că ea va semăna următoarea sămânță, și este adevărat că totul este karma.

 

Întrebare: De ce mă supăr? Care sunt cauzele pentru care m-am supărat?

Răspuns: Tendința de a te supăra. Obiceiul de a te supăra. Asta înseamnă că răbdarea nu este dezvoltată. Virtutea răbdării nu este dezvoltată. Trebuie activat antidot.

 

Întrebare: Este pentru că am supărat pe cineva în trecut?

Răspuns: Se poate. Dacă am enervat pe cineva în trecut, rezultatul acestui fapt, este creșterea tendinței de a ne supăra.

 

Întrebare: Cine determină scenariul vieții mele?

Răspuns: Noi suntem cei care producem karma vieții noastre. În cursul 5 am vorbit de karma proiectoare. Vom vorbi despre asta în curând.

 

Întrebare: Dacă totul este determinat de karma, de ce să mă mai străduiesc atât?

Răspuns: Dacă îmi apare oportunitatea și nu fac efort, atunci mintea înregistrează: „Nu am făcut efort. Am neglijat”. Unde va duce asta? Faptul că lucrurile apar într-un fel sau altul, faptul că arborele nu există așa cum am crezut că există, asta nu înseamnă că nu există. Faptul că lucrurile apar ca rezultat karmic, nu înseamnă că nu apar.

Așa că dacă îmi apare oportunitatea să fac un efort, și eu o las baltă, atunci las în mintea mea amprenta: „Nu m-am străduit să progresez spiritual”. Ce se va întâmpla, când sămânța va rodi? Voi rămâne în urmă.

 

Întrebare: Îmi este foarte bine în această viață. De ce nu aș vrea să mă întorc la ea?

Răspuns: Să spunem că vreau să mă întorc la ea? Dețin controlul?

1. V-am povestit despre Buddha cum ia în mână nisip, și îi rămân sub unghie câteva fire. Și le spune discipolilor săi: „Câte fire de nisip sunt sub unghie și câte în întreaga lume? Împărțiți primul cu al doilea, și aceasta va fi șansa voastră să vă întoarceți dacă nu faceți nimic. Am vorbim mai înainte despre libertatea de dorință. Doar că doresc să am anumite lucruri în viața mea sau sper să am anumite lucruri în viața mea, asta nu le face să apară. Trebuie să plantăm cauzele.
2. Chiar dacă cuiva îi este bine în viață, este doar un scurt răgaz din suferință. Dacă are norocul de o viață lungă, va avea „plăcerea” bătrâneții; pierderea funcțiilor fizice și mentale, a deveni dependent de altul, de a avea dureri, de a fi singur. Mulți bătrâni sunt teribil de singuri. Veți avea această „plăcere” și dacă asta nu se întâmplă, atunci veți avea „plăcerea” bolii și, veți avea „plăcerea” morții. Deci viața bună este doar un răgaz temporar. Nu fiți confuzi. Profitați din plin de viață. Este doar un răgaz între o furtună și alta.

 

Întrebare: Al cincilea agregat, conștientizarea nu există în vacuitate?

Răspuns: Cu siguranță că există. Conștientizarea există tot timpul, chiar și în vacuitate. În stadiile înalte ale meditației, nu mai există conștientizarea nivelului grosier al existenței noastre, dar există o conștientizare cu mult mai înaltă.

 

Întrebare: Care sunt sursele înțelepciunii și de unde vine ea?

Răspuns: Karma. Cu cât ne dedicăm mai mult înțelepciunii; Cu cât ne angajăm mai mult în studiu și meditație și îi ajutăm pe alții să obțină înțelepciune, cu atât vom avea mai multă înțelepciune.

 

Întrebare: Când a început totul? Cine este Creatorul?

Răspuns: Dacă totul este rezultatul unei cauze care l-a precedat, atunci spuneți când a început? Dacă presupunem că există un început, atunci acest început este ca și când nu ar avea cauză, adică ceva a început fără nicio cauză. Nu are sens. Aceasta este o idee greșită.

 

Întrebare: Cine este cel ce proiectează și unde este el?

Răspuns: Aceasta este o întrebare foarte bună, pentru că ceea ce Bodhisattva descoperă în meditația asupra vacuității, este că toate cele cinci agregate sunt goale. Nu există niciunul în mod suprem, în afară de ceea ce proiectez. Mă proiectez chiar și pe mine însumi proiectând. Este mai greu de înțeles. Acesta este un nivel foarte profund.

 

Întrebare: În cazul în care cineva duce o viață de familie și încearcă să-și păstreze jurămintele, este posibil să ajungă la iluminare în viața occidentală?

Răspuns: Sigur că da. Nu trebuie să fii călugăr pentru a ajunge la iluminare, deși asta se va face mai ușor. Călugării au jurăminte care îi împiedică să comită multe dintre infracțiunile pe care le facem noi. Dar, dacă ducem o viață de familie, o viață normală, nu de călugăr, suntem tot timpul ocupați cu samsara, așa că nu vom reuși. Doar în cazul în care învățăm să transformăm ceea ce facem, putem să rămânem în familie, să fim părinți, să fim soți, să facem tot ce facem dar să facem din asta ceva sfânt, fiecare clipă ne poate avansa către iluminare. Tantra a fost dată de Buddha unui rege care era prea ocupat. El, nu a avut timp să fie călugăr. Aceasta este calea rapidă. Și pentru asta nu trebuie să fim călugări. Deci, nu trebuie să ne facem griji pentru asta.

Fără îndoială că trebuie păstrată puritatea. Noi spunem că nu este adevărat că nu există nimic acolo, dar după ce am făcut meditația foilor de ceapă, vedem că sub orice strat pe care îl analizăm vom descoperi un alt strat, și tot așa la infinit. De fiecare dată când dăm la o parte o foaie, apare altă foaie. Există ceea ce proiectăm. Buddha, de asemenea, proiectează, dar el a învățat să proiecteze doar paradisul și să se proiecteze ca iluminat și omniscient.

 

Întrebare: Cum se poate ca experiența vacuității căii Hinayana să fie diferită de cea a Mahayanei?

Răspuns: Acest subiect este dezbătut în literatura budistă. Maestrul Haribhadra și Maestrul Asanga, susțin că experiența vacuității este diferită. Pe când Maestrul Chandrakirti, spune că experiența este aceeași. Așa că vă las pe voi să fiți arbitrii. Când veți ști destule, atunci veți putea aprofunda acest subiect.

 

Întrebare: Călugării din „Sera Mey” care studiază vacuitatea și karma au ajuns pe Calea perceperii?

Răspuns: Calea perceperii este foarte rară. Referitor la ceea ce primiți aici, să nu presupuneți că, dacă cineva este călugăr în „Sera Mey”, știe neapărat mai multe decât voi.

 

Întrebare: De când ai început să ții carnețelul, s-a schimbat ceva în ceea ce privește războiul și pacea?

Răspuns: La primul nivel, te îndepărtezi de zona afectată. Războiul este încă în lumea mea. Trăiesc într-o lume în care sunt războaie, dar personal nu sunt aproape de ele. Așa începe să se schimbe. Cu timpul ele se îndepărtează din ce în ce mai mult și scad treptat. Este mult de muncă.

Problema violenței, este și ea la nivel personal imediat; Cum este acasă? Cum sunt cu mine însuși? Cum sunt cu familia mea? Cum sunt eu în țara mea? Cum sunt eu în lumea mea? Toate acestea sunt cercurile concentrice, deci este un proces treptat și una dintre manifestările lui va fi mai puțină agresivitate în viața mea. Așa că te îndepărtezi de zonă. Când războiul din Liban a fost aici, am avut karma să părăsesc țara. Acesta este, de exemplu, o expresie a acesteia.

 

Întrebare: Cum va ajuta iluminarea mea toate ființele? Înțeleg cum ajută bunătatea și compasiunea, dar cum rămâne cu iluminarea mea?

Răspuns: De unde vin oamenii care suferă în lumea mea? Pentru mine, nu există altă lume decât cea pe care o proiectez. De aceea numai eu pot salva oamenii care suferă în lumea mea. Deci, dacă ei apar, sunt responsabil pentru ei.

Putem spune acest lucru într-un mod mai restrâns. Sunt unii care au o puternică legătură karmică cu mine; Membrii familiei mele, oameni cu care sunt implicată karmic. Aceștia au nevoie de mine personal pentru ca eu să-i salvez datorită karmei puternice pe care o au cu mine. Asta la nivel mic. La un nivel mai mare, întreaga mea lume este proiectată din mine și numai eu pot schimba această lume, pentru că numai eu am creat-o.

 

Întrebare: Ce este cu copilul care plânge?

Răspuns: Să nu uităm de continuitatea conștiinței. Pruncul vine cu o încărcătură karmică uriașă din viețile anterioare.

El nu a trebuit să facă nimic rău în această viață pentru a plânge în această viață. De fapt, copilul care plânge este dovada că am adus această karmă dintr-o viață anterioară.

 

Întrebare: Miracolele se întâmplă în fiecare moment. Practic, faptul că stau și te ascult este cu siguranță un miracol. Ele există pentru că le-am creat înainte, Întrebarea este: nu pot alege ce se va întâmpla în viitor?

Răspuns: Aceasta este din nou o întrebare legată de alegere. Lucrurile se petrec în funcție de karma, deci dacă îmi apare situația că „Stau în fața unei alegeri”, va trebui să fac alegerea corectă, deoarece plantează karma.

 

Întrebare: Cum își acumulează un câine karma?

Răspuns: Câinele acumulează permanent karma. Fiecare vietate acumulează în mod constant karma. Și ameba acumulează karma. Atâta timp cât vietatea are ignoranța și atâta timp cât se separă de ceilalți, atunci orice interacție cu mediul înconjurător acumulează karma, iar dacă acțiunea pe care o face este să-i ajute pe alții, acumulează karma pozitivă.

Dacă acțiunea nu îi ajută pe alții sau le dăunează altora, acumulează karma negativă. Este foarte greu pentru un câine să acumuleze karma pozitivă, aproape imposibil. De aceea, a cădea în lumea animalelor este un mare necaz. Este aproape imposibil să ieși de acolo. Rar se iese de acolo.

 

Întrebare: Dualitatea este ce experimentez față de ceea ce vreau să experimentez?

Răspuns: Nu înțeleg exact întrebarea, dar cred că este legată de libertatea de dorințe. A dori ceva, nu este de ajuns. Trebuie să plantăm cauzele și atunci vor veni rezultatele, dacă asta este întrebarea.

 

Întrebare: Dacă Buddha nu poate să elimine suferința celor care studiază învățăturile sale, atunci nici eu nu pot ajuta ființele decât să le predau sau să ajut să se predea?

Răspuns: Nu am spus asta niciodată. Nu am spus că Buddha îi ajută doar pe cei care studiază budismul. Buddha ajută pe toată lumea, așa cum i se potrivește fiecăruia. Dacă cuiva i se potrivește să urmeze calea islamului, atunci Buddha îi va apărea ca un muftiu (lider arab al Ierusalimului în perioada mandatului britanic) un lider religios. Așa va apare Buddha. El ajută pe fiecare să progreseze în funcție de locul în care se află. El ajută toate ființele.

 

Întrebare: Pot ajuta toate ființele doar predând sau ajutând să se predea?

Răspuns: Aceasta este calea principală și importantă. Asta fac toți Buddha. Ei învață pe ceilalți. Fiecare după cum i se potrivește. Buddha nu întotdeauna transmite învățătura frontal într-o clasă de studii. Buddha este specialist să se manifeste ca om care vine și îmi apasă pe toate butoanele. Aceasta este specialitatea lui de a ne promova în acest fel. Dar modul în care putem ajuta pe alții, este în principal prin a-i învăța pe alții, deoarece suntem limitați de câtă hrană sau adăpost putem să le oferim. Dacă îi învățăm cum să-și facă karma care să le producă hrană și adăpost, vor avea asta nelimitat, și ei la rândul lor, vor putea continua să-i învețe pe alții.

 

Întrebare: Care este beneficiul acțiunii de a dedica?

Răspuns: Mă pot ruga ca rezultatul faptei mele, să-i mântuiască pe ceilalți. Oare pot planta această karmă în ei? Nu. Atunci când dedic, mă aud pe mine rugându-mă: „Datorită faptei mele bune pe care am făcut-o chiar acum, fie ca toate ființele să trăiască în bunăstare”. În acest fel plantez în inima mea sămânța acestei dorințe și când ea va germina, îi voi vedea suferind mai puțin pentru că sunt proiecția mea. Semăn sămânță care să-mi creeze o proiecție mai bună în viitor și atunci ei vor suferi mai puțin pentru că proiecțiile funcționează. Lucrurile există în funcție de proiecția mea. Deci, când dedic, plantez o sămânță care, atunci când va rodi, lumea mea va arăta mai bine, iar oamenii vor suferi mai puțin. Nu poate să existe un transfer mistic al karmei dintr-un loc în altul, pentru că și karma este goală. Semințele karmice sunt, de asemenea, goale. Nu pot face așa ceva. Aceasta este toată înțelepciunea. Așa funcționează Tong Len. Așa funcționează dedicația. Doar așa funcționează – numai la nivelul semințelor karmice. Plantăm semințele, ele dau rod și apoi lumea noastră se va schimba.

 

Întrebare: Budismul crede în efectul privirii care deoache?

Răspuns: Am spus că lucrurile sunt goale. Să zicem că cineva mă privește cu ochi răi. Îmi va face rău? Asta va fi conform karmei mele. Dar în mod sigur, cel care face asta își provoacă singur rău, pentru că se vede pe el însuși dăunând altuia cu gândul.

Mi-ar putea face rău? Dacă se maturizează karma, când am făcut altuia rău în trecut, atunci răul se poate întoarce asupra mea prin deochi. Dar dacă nu am o astfel de karmă, deochiul nu-mi poate face rău. Pe Buddha este imposibil să-l rănim, pentru că nu mai are karma de a fi rănit. Deci acesta este „cum” versus „de ce”.

Notă: Cu toții am făcut cândva altora rău.

Da, așa este. De aceea avem nevoie de aceste învățături.

De obicei, nu avem oportunități eroice de a salva pe cineva de la înec sau alte acte mari de eroism. Nu avem oportunitatea de a face acte de eroism în fiecare moment. Dar, ceea ce avem, este oportunitatea de a alege în fiecare moment: „Ce fac acum?” Este acumularea masivă a lucrurilor mărunte și este ceea ce ne determină karma, atât cea pozitivă, cât și cea negativă.

S-ar putea să nu omor oameni și să nu fac fapte oribile, dar dacă am mereu gânduri de critică, mă supăr și mă enervez și judec oamenii, acumulez constant karma negativă la intensitate scăzută. Lui Geshe Michael îi place să le compare cu radiațiile radioactive. Radiațiile radioactive de intensitate scăzută care se acumulează. La fel și cu karma.

Ceea ce contează pentru noi cu adevărat, este nivelul zilnic, clipă de clipă, oră de oră, de a păstra jurămintele.

De a ne păstra puritatea gândirii, puritatea vorbirii și puritatea comportamentului. Acesta este ceea ce contează cel mai mult. Mult mai mult decât puținele fapte bune pe care le facem ici și acolo, despre care nu știm când vor rodi. De aceea trebuie să lucrăm la nivel de radiație scăzută; să ne menținem Santosha – mintea bucuroasă, mulțumită, mintea care caută să-i ajute pe alții, mintea care evită criticile, mintea înțeleaptă, mintea care păstrează jurămintele. Aceasta este munca noastră.

Ideea carnețelului este că ținem evidența jurămintelor. Ne-am luat jurăminte și le  urmărim de șase ori pe zi. De șase ori pe zi, deschidem carnețelul și ne uităm la un jurământ. Ce s-a întâmplat în ultimele două ore de când am deschis carnețelul?

Să luăm de exemplu jurământul de a nu fura; Am luat ceva care nu era al meu? Sau jurământul de a nu râvni; Am râvnit la ceva care nu era al meu?  Și așa mai departe. Trebuie înțeles că nu este vorba de a ne judeca pe noi înșine. Trebuie doar să observăm cum se comportă mintea noastră și să o îndreptăm.

Sunt oameni care încep să țină carnețelul și, dintr-o dată li se pare că au fost cu mult mai răi decât păreau înainte. Nu, ei nu ai devenit mai răi, ci doar acum au început să se observe mai bine.

Dacă, de șase ori pe zi, ne păzim bine aceste jurăminte, corpul nostru va începe să se schimbe. Canalele energetice încep să se schimbe. Tranziția energetică începe să se schimbe. În stadiile avansate ale procesului, începe un proces de inversare a îmbătrânirii. Dacă ne ținem bine jurămintele, vom fi nevoiți să ne vedem în stadiile avansate, iar acest proces se va încheia cu iluminarea. El se va termina atunci când ne vom proiecta într-un corp de înger tantric.

Acest proces este bine explicat în scrieri. Există tantre remarcabile care fac posibil acest proces. Buddha le-a transmis. Pentru asta este esențial de a studia bine vacuitatea. Tantra nu poate reuși fără înțelegerea vacuității. Pentru că dacă nu înțelegem profund posibilitatea procesului, nu vom crede în el și atunci nimic nu se va întâmpla. Este foarte interesant când lucrurile încep să se întâmple.

Singura modalitate de a păstra jurămintele bine este atunci când înțelegem vacuitatea. Înțelegem că totul este gol, și tot ceea ce experimentăm vreodată este rezultatul karmei. Este o proiecție karmică, iar karma este complet determinată de modul în care ne comportăm cu ceilalți. Iar atunci păstrarea jurămintelor va fi completă.

În seminarul „Moartea și sfârșitul morții” am vorbit despre meditația conștientizării morții. Este foarte important să o facem în fiecare dimineață. Înaintea de a ne da jos din pat, este bine să facem o versiune scurtă a acesteia. Și din când în când, se poate face versiunea mai lungă a acesteia pe perna de meditație. Deoarece ea va șterge jumătate din lucrurile inutile pe care le facem toată ziua. Acest lucru ne oferă mai mult timp pentru a cultiva arta karmei, care necesită multă practică.

După cum am menționat, avem depozite uriașe de curățat, așa că trebuie să depunem efort. Tot timpul prioritățile noastre sunt dictate de concepția noastră asupra lumii, care este obișnuită cu altceva, cu ceva care nu funcționează. Așa că pentru a începe să ne schimbăm prioritățile, va trebui să facem meditația conștientizării morții.

Așa cum sutra spune, „Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește” de la sine. Vrem să reducem afecțiunile mentale și vrem să creștem conștientizările profunde. Iar aceasta nu se va întâmpla de la sine. Trebuie plantate cauzele pentru acest lucru. Trebuie să muncim pentru asta. Să depunem efort pentru asta. De ce? Pentru că mă văd făcând efort și apoi ele se va întâmpla. Plantez semințele prin efort, iar apoi când vor rodi, lucrurile se întâmplă.

Procesul este, de asemenea, gol. Procesul în sine este și el gol. Nu numai obiectul este gol, ci și procesul karmic este gol. Legile karmice sunt, de asemenea, goale. Trebuie să mă văd pe mine făcându-mi munca pentru ca ea să se îndeplinească.

Există tot felul de metode de prim ajutor. Să spunem că apare cineva pe care îl percep ca dușman, mă enervează, este insuportabil. Mă înțeleg cu toată lumea, dar numai cu el nu. Metoda de prim ajutor al maestrului Shantideva este, de exemplu: „Hai să-l vedem ca prieten. Să înlocuim eticheta de dușman cu eticheta de prieten. Să vedem ce se întâmplă acum? Cum vom reacționa față de el acum?”

Întregul curs Lo Jong este o metodă de prim ajutor. Acestea sunt metode de moment până înțelegem vacuitatea. Când înțelegem vacuitatea, înțelegem că el nu este un dușman în sine, fără să-l fi plantat. Dar între timp trebuie să ne abținem de a mai planta aceste semințe, așa că aceste metode sunt foarte importante și ar trebui folosite.

O altă metodă de prim ajutor este să ne gândim în primul rând la pagubele pe care ne-o provoacă furia de exemplu. Dacă înțeleg cât de mult mă rănește acest lucru, atunci poate mă voi abține, dar asta încă nu este suficient. Trebuie să înțeleg karma și vacuitatea. Și asta mă învață cum să fac față unui dușman.

Cineva țipă la mine și nu-mi place asta. Nu vreau ca aceste situații să continue. Deci, mă înfrânez și nu voi țipa la el. Dar tot mai am de-a face cu ceva neplăcut, nu-i așa?

Ideea de karma și vacuitate este de a elimina lucrurile neplăcute. Să nu ne mai apară vreodată. Dacă înțelegem foarte bine de unde au venit, nu vor mai apărea. Și apoi ne transformăm. Lumea noastră se va schimba. Ea va deveni o lume a îngerilor tantrici și ne vom găsi înconjurați de îngeri tantrici. Vom fi cu îngerii în orice loc în care mergem.

Mintea noastră, este la fel ca și copacul. Așa cum copacul nu există așa cum credem că există, nici mintea noastră nu are existență proprie de sine. Nici gândurile noastre nu au existență de sine. Și gândurile noastre sunt, de asemenea, proiecții karmice. În meditație le putem urmări.

Gândul are datele lui brute peste care el este proiectat. Pe aceleași date, putem proiecta un gând fericit sau un gând trist. Este o chestie karmică. Dacă începem să practicăm cu gândurile, putem să ne facem obiceiul de a avea gânduri fericite care nu pot fi deloc stricate.

Dacă am făcut mult bine în lume, nu vom putea gândi trist. Vom fi forțați de karma noastră să avem gânduri fericite. Deci, karma stabilește cum ne simțim în mintea noastră. Karma este cea care determină modul în care ne auzim gândurile, ca fiind deprimante sau triste sau fericite.

Vreau să adaug un cuvânt despre dedicație. Pentru că dedicația este goală, este deosebit de important să o facem, pentru că dacă nu plantăm semințele necesare, nu vom vedea o lume mai bună. Trebuie să ne intensificăm karma pentru că, până când vom percepe vacuitatea, capacitatea noastră de a acumula mari binefaceri este foarte mică. Prin faptul că dedicăm fapta noastră bunăstării tuturor ființelor, acest act sporește foarte mult mica karmă pe care am acumulat-o în prezent. Și tocmai pentru că lucrurile sunt goale, trebuie să facem asta. Nu avem altă opțiune dacă înțelegem karma.