Sutra Inimii – Lecția 3b

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b

 

 Arya Nagarjuna a spus: „Până când vom înțelege vacuitatea, vom continua să ne învârtim în samsara”.

V-am povestit despre Je Tsongkapa cum îl preamărește pe Buddha. La 2.000 de ani după Buddha, el i-a scris un cântec de iubire lui Buddha, care s-a revărsat din inimă lui când a învățat „existența condiționată”, modul în care există lucrurile, în funcție de proiecții.

El îi spune:

„Tot ceea ce ai spus vreodată, Lord Buddha începe cu existența condiționată. Este punctul de plecare a întregii învățături. Dacă înțelegem existența condiționată, putem elimina toată suferința și putem crea toată fericirea. Aceasta e cheia”.

Este binecuvântarea înțelegerii vacuității și a existenței dependente, a înțelegerii a ceea ce încearcă această sutra să ne învețe.

Iată ce spune Buddha într-o altă sutra, în „Sutra tăietorul de diamant”. Acolo, Subhuti, joacă rolul unui Shari Putra. El este cel care întreabă pe Buddha. Buddha se întoarce către Subhuti și îi spune:

„O, Subhuti ce crezi? Să presupunem că unul dintre fiii sau fiicele nobilei familii ar lua toate planetele acestui măreț sistem lumesc, un sistem cu mii și mii de planete…

Aici, “Mii și mii” se bazează pe descrierile lumii din “Abhidharma Kosha”, care este ceva ca o galaxie.

…și le-ar acoperi bine cu toate cele șapte feluri de comori prețioase și le-ar oferi cuiva ca ofrandă.”

Ofranda este dăruită „Celor astfel plecați”. „Cel astfel plecat” este Tathagata – Buddha. Cuvântul „Astfel” – înseamnă astfel există lucrurile. Au înțeles realitatea, și au mers „astfel”. Ofranda este dăruită „tuturor celor astfel plecați” – „distrugătorilor de dușmani”. Distrugătorul de dușman este Dra Chompa în tibetană. Aceasta este pseudonimul tibetan pentru Arhat – cel care și-a distrus afecțiunile mentale.

Deci, ofrandele sunt dăruite „celor astfel plecați”, tuturor „distrugătorilor de dușmani”, fiecărui Buddha din lume care a ajuns la iluminarea deplină.

Aici, vedem pe cineva făcând un act de bunătate. El ia întreaga galaxie, toate planetele din întreaga galaxie și le acoperă cu toate cele șapte comori; aur, pietre prețioase de toate felurile, perle și le dăruiește tuturor Buddha, tuturor Arhat și așa mai departe.

Pe de altă parte, Buddha spune:

„Să presupunem, pe de altă parte, că cineva ar lua un singur vers cu patru rânduri din această prezentare a Dharmei și l-ar explica bine altora. Făcând acest lucru, persoana ar crea și mai mulți munți de merite în comparație cu predecesorul său: meritele sale vor fi nenumărate și dincolo de orice estimare”.

El spune: „Cine ia un verset despre „perfecțiunea înțelepciunii” și se străduiește singur să-l înțeleagă, sau îl citește altcuiva sau mai mult de atât, îl explică altcuiva”, atunci „meritul lui va depăși orice ofrandă uriașă adusă de predecesorul său.” Este ceea ce a spus Buddha.

Acest citat este dat de către comentatorul Chone Drakpa Shedrup (1675-1748). El a scris un comentariu la „Sutra tăietorul de diamant” intitulată: „Tar Lam Nyima” – „Lumina pe calea spre libertate”. Iar acum citează dintr-o altă sutră în care Buddha se adresează lui Manjushri.

Manjushri – cunoscut sub numele de „voce blândă” –  este întruchiparea înțelepciunii tuturor ființelor iluminate combinate sub forma unui singur înger.

(Relația lui Je Tsongkapa cu Manjushari a început la vârsta de treizeci de ani. La început nu a putut încă să-l vadă direct pe acest înger, dar i s-a permis să-i pună întrebări printr-un mediator, Lama lui pe nume Umapa. (Din „Pregătirea pentru Tantra – Muntele de Binecuvântări))

În această sutra, Manjushri este un bodhisattva. Buddha îi spune:

„O, Manjushri! Să presupunem că Bodhisattva nu are încă abilități. El nu este încă priceput și acum încearcă să practice cele șase perfecțiuni pentru sute sau chiar mii de ere”

Bodhisattva dorește să ajungă la iluminare. Încă nu este bine antrenat și se antrenează în cele șase perfecțiuni; 1. dăruirea 2. răbdarea 3. moralitatea
4. bucuria efortului 5. meditație 6. înțelepciunea. El le practică. El spune:

„Oricine studiază această parte a studiului despre vacuitate, și chiar dacă nu a îndepărtat îndoiala din inima lui…

Adică, încă mai are îndoieli. Învață acest lucru și încă nu și-a lămurit toate îndoielile.

….va acumula cu mult mai multe merite decât acel Bodhisattva care de sute de ere a practicat cele șase perfecțiuni”.

Nu este un lucru ușor de făcut. El aduce dăruirea la perfecțiune. Moralitatea la perfecțiune. Răbdarea la perfecțiune și așa mai departe. El spune:

„Cel care învață acest lucru, chiar dacă încă nu a înțeles pe deplin și încă mai are îndoieli, acumulează cu mult mai multe merite.

Cu atât mai mult, cel care și-a îndepărtat orice îndoiala din inimă și o învață pe de rost, sau copiază această teorie, sau o predă, sau o spune altuia, sau explică altuia semnificația ei, sau o predă unei colectivități mari de oameni. Este un merit uriaș.”

Când vă spun: „Mergeți și predați!”, nu vă spun aiurea. Acest lucru este o binefacere uriașă. Comentatorul Chone Lama spune: „Ideea aici este că fiecare acțiune de pe listă, începând cu învățarea vacuității pentru sine, până la a o preda publicului, fiecare acumulează mai multe merite decât cel anterior”. Adică: a preda publicului, meritul este cu mult mai mare decât cel de a explica unei singure persoane. A explica unei singure persoane, meritul este cu mult mai mare decât cel de a învăța pe de rost. Și a memora un verset, meritul este cu mult mai mare decât a acelui Bodhisattva care practică generozitatea de sute de mii de ere.

Gândiți-vă la cei mai buni oameni pe care îi cunoașteți, care aduc binecuvântare atâtor oameni. Buddha spune: „A preda-o, este un merit cu mult mai mare.”

De ce? Cum de afirmă acest lucru?

Pentru că această învățătură ne scoate din suferință. Scoate toate ființele din orice suferință. Puterea ei este extraordinară. În prezent poate nu puteți vedea asta încă. Abia după ce veți progresat puțin, o veți simți.

Dacă ne gândim la toți învățătorii care ne-au adus aceste învățături, cum îi vom putea răsplăti pentru enorma bunătate care au făcut-o cu noi? Cum le putem întoarce binefacerile pe care le-au făcut cu noi?

Și iată un citat al marelui maestru Aryadeva. El a fost discipolul lui Arya Nagarjuna și se spune că a fost poate la fel de înalt ca Nagarjuna. El spune:

„Celor care nu au acumulat suficiente merite, nu se trezește nici cea mai mică bănuială în inima lor că această învățătură este adevărată”.

adică cine nu are karma, nu se va conecta la aceste lucruri, nu le va înțelege.

„Și dacă încep să bănuiască că poate fi ceva acolo, vor sfărâma roata suferinței în bucăți”

Chiar și suspiciunea! Chiar dacă cineva începe să gândească: „Poate că este ceva în asta”, va zdrobi deja roata suferinței.

Este de ajuns această sămânță. Va crește, va germina și în cele din urmă vor ajunge la iluminare. Cât timp va lua? Asta e o altă întrebare. Poate lua sute de mii de ere.

Și apropo de asta, comentatorul ne spune:

„Când descriem toată binecuvântarea care poate fi produsă din „Sutra tăietorul de diamant”, este în sensul că aceasta poată fi produsă în totalitate din perfecțiunea înțelepciunii în adevărata ei formă – și nu doar din lectura cu voce tare a cărții care descrie această înțelepciune”.

Aici el se referă la prostul obicei al oamenilor de a nu se deranja să stea și să înțeleagă vacuitatea, ci pur și simplu să citească sutra, să rostească sutra. „Este o prostie”, spune el. „Doar citind sutra, asta nu te va salva”.

Lama Dvora Hla spune: „Îmi amintesc că am fost la învățătura lui Dalai Lama când eram în Dharamsala și el a spus așa:

„Unii stau și se roagă toată ziua. Asta nu vă va duce nicăieri. Nu vă va scoate din samsara. Trebuie să vă transformați mintea; Trebuie să practicați cele șase perfecțiuni. Trebuie să înțelegeți vacuitatea. Doar prin a sta și a rosti mantre și a spune rugăciuni… este mai bine decât să păcătuiți, dar asta în sine, nu vă poate scoate din suferință și asta este important. Creează condiții pentru alte lucruri. Este important să faceți aceste lucruri, dar nu este suficient”.

Comentatorul spune:

„Există unii care ar putea veni cu argumentul ridicol că singurul motiv pentru a rosti Sutra Inimii este pentru a elimina spiritele și energiile dăunătoare. A susține acest lucru este o greșeală gravă în ceea ce privește însăși esența sutrei.”

Acest argument este un argument grav în ceea ce privește punctul principal al acestei scrieri. „Toate sutrele „perfecțiunii înțelepciunii”, ale Învingătorului , adică ale lui Buddha – au fost date pentru a crea în mintea noastră principala metodă de a obține eliberarea și cunoașterea omniscientă, care este conștientizarea concepției a inexistenței „eu-ului”. El nu ni le-a transmis doar de a scăpa de problemele zilnice.  

El spune:

Deși acum este obișnuit să reciți „Sutra inimii” ca apărare, motivul pentru care recită „Sutra inimii” ca protecție împotriva efectelor adverse a devenit obișnuit…

„Este adevărat că astăzi se obișnuiește recitarea Sutrei Inimii ca protecție, dar motivul pentru care recitarea Sutrei Inimii ca protecție împotriva influențelor negative a devenit obișnuită este că, odată conducătorul zeilor, Indra, a reușit să îndepărteze un grup de demoni prin faptul că s-a concentrat asupra semnificației perfecțiunii înțelepciunii, pe care apoi a rostit-o. Aceste este doar un motiv lumesc de a folosi o mantra.

Motivul principal pentru care trebuie să recităm sutra este să dezvoltăm înțelepciunea care duce la conștientizarea lipsei de sine, că nu există nici un „eu” în sine, conștientizare care este necesară pentru a obține eliberarea și atotcunoașterea. Trebuie să o dobândim noi înșine, pentru a ne elibera de roata suferinței în general, și mai ales de cele trei lumi inferioare, precum și pentru a ne purifica de obstacolele noastre karmice.

Cu siguranță că putem recita sutra și în scopul secundar de a îndepărta influențele negative de la noi sau de la alții și este permis să facem acest lucru în circumstanțele adecvate.

Și, în orice caz, dacă ne stabilim obiective înalte pentru recitarea Sutrei, binefacerea pe care o acumulăm va fi corespunzătoare.

Ce spune comentatorul, cu alte cuvinte? El spune: „Nu este nimic greșit în a spune sutra, dar contează în ce scop o faci”, „ceea ce determină karma în cele din urmă este scopul, motivația. Ea este 90% din karma. Binefacerea pe care o acumulăm va fi în concordanță cu scopul pe care ni l-am propus, iar dacă motivația este limitată, la fel va fi și meritul.

El mai adaugă:

„Dacă spui sutra, dar cu o motivație foarte bună, este foarte important. E bine”.

În temele lecției 2, întrebarea nr. 22 este: Care sunt cele patru părți ale meditației lui Khedrup Je asupra vacuității?

Vom trece în continuare peste aceste etape înainte de a face meditația.

 

Cei patru pași ai meditației asupra vacuității

1. Prima etapă – observarea obiectului în modul obișnuit în care este percepută lumea.

În mintea voastră, priviți obiectul așa cum ați privit piatra, în meditația anterioară Fiți atenți la diferitele simțuri care percep obiectul. El ar putea fi piatra sau pot fi obiecte din cameră, oamenii din cameră, sunetele, mirosurile din cameră, gusturile din gură. Doar vă uitați la modul în care percepeți lumea normală, fără să o analizați. Fără să aplicați conștientizările vacuității, și așa mai departe. Sunteți atenți la diferența dintre această percepție și comportamentul de zi cu zi.

Acum vă dezvoltați conștientizarea.

Observați: Cum mă percep pe mine însămi? Am sesizat că a fost o ploaie? Am fost atent la ropotul ploii sau la gustul pe care îl am în gură chiar acum? Sau am fost atent la sunetele din cameră? și așa mai departe. Ne ascuțim atenția. Acesta este primul pas.

2. În a doua etapă – ne conectăm la sentimentele pe care le avem față de obiectul pe care îl observăm.

Începem să ne conectăm la sentimentele pe care le avem față de obiectele pe care le observăm. Ne uităm la modul în care percepem aceste obiecte care vin din afara noastră. Există obiectul și există un simț care percepe obiectul, deci există oglinzi/forme care există în exterior și ne uităm la ele. Vin sunete pe care le auzim, vin mirosuri pe care le mirosim. Așa sunt toate obiectele simțurilor. Deci, observăm cum ne relaționăm la obiectele în starea lor obișnuită, fără să le analizăm, care este o stare a minții impregnată de ignoranță. O minte care nu înțelege de unde vin lucrurile. Aceasta este mintea noastră. Ea crede că lucrurile vin din afară, ploaia nu vine de la mine, ea cade din nori. Aceasta este a doua etapă.

Deci, prima etapă este doar de a observa, dar cu atenție. În a doua, începem să observăm cum percepem lucrurile ca fiind independente de noi, ca venind independent de noi.

3. A treia etapă – perceperea corectă a obiectului.

Khedrup Je ne propune în această etapă, să ne îndreptăm mintea spre perceperea corectă a obiectului. Să încercăm să percepem obiectul ca proiecție a noastră, ca ceva care vine de la noi, ca ceva care face parte din noi. El folosește expresia „ca un copil al minții noastre”. Ploaia este un copil al minții mele. Cum se poate că el vine de la noi? Dacă o percepem, înseamnă că el este în lumea noastră. Putem să ne gândim la asta ca fiind o extindere a definiției a cine suntem.

Ne extindem perspectiva a cine suntem. Ploaia pe care o auzim, face și ea parte din noi în acest moment. Face parte din viața noastră acum, din experiența noastră. Ne extindem definiția a cine suntem. Și ea include ploaia. Ploaia nu a fost niciodată în afara a cine suntem noi. Noi doar am ales să o punem afară. Nu a fost niciodată în afară noastră. Așa se întâmplă și cu orice lucru pe care îl experimentăm. El nu a fost niciodată în exterior.

4. A patra etapă – vacuitatea – încercarea de a renunța la proiecțiile noastre.

După ce am observat obiectul, ne-am uitat la cum îl proiectăm în afara noastră, în a patra etapă încercăm să renunțăm la această proiecție. În loc de „a renunța”, se mai poate spune „a arunca” obiectul. Dacă într-adevăr obiectul este proiecția noastră, ca acel copac care stă în noi și îl proiectăm pe o colecție de date brute, acum încercăm să renunțăm la acest proces. A renunța la faptul că proiectăm un concept pe care îl avem în minte. Și vom vedea ce se întâmplă atunci. A patra etapă nu este de loc ușoară.

În a patra etapă încercăm să facem ceva care este complet contrar obiceiului nostru. Este ceea ce am încercat să facem puțin în meditația anterioară, de a destabiliza legătura dintre duritatea pietrei și forma pietrei. Pentru că cine face de fapt această legătură? Duritatea pietrei este proiecția noastră mentală. Ea este o imagine mentală. Forma pietrei este tot o imagine mentală a noastră. Și faptul că există această legătură între cele două, și ea este tot o imagine mentală a noastră, tot o proiecție de-a noastră.

Oare putem renunța la această legătură? Există oare vreo legătură între ceea ce raportează simțul meu tactil și ceea ce raportează simțul văzului creierului? Există oare o altă legătură în afară de cea pe care o proiectăm? Dacă renunț la această relație, există o altă relație?

Scopul acestui exercițiu, dacă vă uitați cu atenție, este să descoperiți că nu există o astfel de legătură. Acest lucru vă va arunca în vacuitate. Dintr-o dată veți fi în fața a nimic. Ceea ce ați crezut că este acolo, nu a fost niciodată acolo. Și brusc, vă veți confrunta cu acel „nimic”. Dacă reușiți în meditație să ajungeți la o experiență a vacuității/ a inexistenței/a nimicului, încercați să rămâneți acolo. Nu este ușor. Este dificil.

Mintea se va revolta și va încerca să-și găsească alte preocupări, și tot felul de alte lucruri, pentru că nu e ușor să stai în locul vacuității. De aceea este nevoie să practicăm foarte mult aceste meditații. Chiar și după ce deja ați realizat Shine, trebuie practicat mult. Și nu este deloc ușor să realizăm Shine.

 

 Meditația:  Cum percepem lucrurile

 Așezați-vă comod și închideți ochii.

Începeți să vă concentrați pe respirație.

Invitați-vă Lama să vină la voi.

Imaginați-l pe Lama într-o formă frumoasă, perfectă, plină de farmec, iar el este foarte bucuros de invitația voastră. El a așteptat mult acest moment de a fi chemat de voi, pentru ca să vă poată ajuta în meditația voastră asupra vacuității.

Încercați să fiți plini de recunoștință și de admirație față de al vostru Lama.

Următorul pas preliminar este să-i oferiți ofrande mentale.

Dacă există ceva în conștiința voastră care ar putea interfera cu meditația, mărturisiții Lamei și scăpați cât mai repede de ea acum.

Rugați-l pe Lama să vă ajute să asimilați și să înțelegeți vacuitatea.

Decideți în inima voastră, să încercați pe cât puteți, să înțelegeți vacuitatea, astfel încât să-l puteți ajuta pe cel drag care suferă.

Imaginați-vă acum că în fața voastră este așezată o masă. Imaginați-vă, că în camera în care vă aflați sunteți numai voi și masa.

Și acum uitați-vă la masa din fața voastră. Concentrați-vă pe ea. Încercați să o vedeți în mintea voastră cât mai clar posibil, fără a vă deschide ochii.

Uitați-vă la forma ei. Ce culoare are? Ce o face să fie o masă? De unde știți că ea este o masă?

Și acum priviți-o ca pe un obiect extern, ca ceva care există pe cont propriu, ca pe ceva cu o existență proprie de sine. Încercați să priviți la această masă, ca la ceva care ar fi rămas în cameră chiar și atunci când părăsiți încăperea.

Acest lucru se numește Gakja. Este acel lucru care nu există. Acesta este modul în care masa nu există, dar credeți că ea există. Deci, încercați să vă surprindeți cum credeți în existența proprie de sine a mesei.

Încercați, în măsura în care puteți, să înțelegeți modul în care mintea face acest lucru.

Acesta este modul în care ignoranța percepe lumea înconjurătoare. Este modul în care ignoranța nu-și înțelege lumea.

Credem că obiectul este o masă, pe care putem pune obiecte pe ea, și credem că datorită acestei funcții, masa are o independență de sine.

Dar dacă priviți cu atenție, puteți vedea un pătrat roșu în fața voastră, dacă o priviți de sus. Deci vedeți un pătrat roșu în fața voastră, dar în acest pătrat roșu nu există nimic care să vă spună că este o masă, cu excepția ideii de “mese” pe care ați proiectat-o pe acest obiect.

Deci, masa pe care o percepeți în fața voastră este doar o proiecție a ideii de “masă” pe care o proiectați pe o colecție de date brute, să spunem pe pătratul roșu.

Și nu există nici o masă decât cea pe care ați proiectat-o. Încercați, să vedeți cum faceți din acest pătrat roșu, o masă.

Ea vine din mintea voastră. Acesta este copilul vostru.

Încercați acum să renunțați la proiecție. Renunțați la imaginea mentală pe care o proiectați pe colecția de date brute.

Dacă reușiți, încercați să rămâneți cu această experiență și dacă nu reușiți, reveniți la pasul anterior. Reveniți la pasul anterior în care urmăriți procesul în care proiectați lucrurile. Numai voi sunteți cei care proiectează o masă pe ceva care este de fapt un pătrat roșu și apoi încercați din nou să renunțați la proiecție.

Cum rămâne cu pătratul roșu? Puteți repeta acest exercițiu cu pătratul roșu. Chiar și un pătrat roșu este o proiecție. Puteți să vă surprindeți cum proiectați pătratul roșu sau renunțați la această proiecție?

Întoarceți-vă atenția acum la Lama ce stă înaintea voastră, și mulțumiți-i pentru faptul că vă însoțește tot timpul. El se străduiește din toate puterile să vă aducă la iluminare, vremuri îndelungate.

Rugați-l să continue să vă însoțească. Cereți-i să continue să vă învețe. Cereți-i să rămână cu voi și să nu vă părăsească.

Priviți-l cât de mult se bucură, și cum vine, mic și plin de strălucire, și se așază în inimile voastre binecuvântându-vă din interior.

Dedicați karma acestei meditații persoanei pe care doriți să o ajutați.

 Încet, încet, deschideți-vă ochii.

 

*******

 

Să ne întoarcem din nou la sutra noastră și să vorbim despre cele cinci agregate despre care vorbește Chenrezik. El îi sfătuiește pe Shari Putra:

„să perceapă perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie”.

După care dă „cele patru declarații profunde”:

„Forma este goală, vacuitatea este formă. Vacuitatea nu este separată de formă, și forma nu este separată de vacuitate ”.

Apoi continuă să spună:

„ La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiința pe care le deții: ele sunt toate goale”.

Am încercat să descompun sutra în fraze. În textul tibetan, totul este scris în șir continuu. Aproape că nu există semne de punctuație. Există o numerotare a paginilor și motivul este că textul a fost gravat în lemn și asta e o muncă grea, așa că au economisit spațiul.

În fraza următoare, el vorbește despre sentimente, discernământ, factori mentali și conștiință, așa că vom trece la cele cinci agregate. El spune: „Același lucru pe care ți l-am spus despre formă, este valabil și pentru celelalte agregate”. Deci care sunt ele?

Cele cinci agregate, sunt descrise de „Abhidharma Kosha” așa cum sunt experimentate în meditație.

 

„Abhidharma Kosha” – care este una dintre cele mai vechi scrieri ale budismului, compilată de maestrul Vasbandhu aproximativ în secolul al IV-lea e.n. De aici provin cele cinci agregate. În sanscrită, agregat se numește – Skanda.

În tibetană:

Pungpo

Pungpo înseamnă agregat sau morman, grămadă, stivă. În română ne vom folosi de cuvântul agregat, și nu de morman sau stivă, pentru că nu stivuim lucrurile, nu sunt puse unul peste altul.

Există o sutra în care Buddha descrie aceste agregate și le explică călugărilor cum este construit omul. El ia un pumn de orez și lasă boabele să cadă formându-se un morman, și spune: „Așa este Skanda”. Așa că vom lăsa traducerea lui Skanda ca agregat.

 

1. Primul agregat – forma

Suk

Primul agregat este tot ceea ce experimentăm fizic.

 

2. Al doilea agregat – sentimentele sau senzațiile

Tsor Wa

Tsor Wa = înseamnă sentimente sau senzații. Aici se referă la a ne simți plăcut, sau neplăcut sau neutru

Ele pot fi legate de corp, dar nu numai de corp. Deci aici trecem deja la aspectele mentale ale experienței noastre. Deci, în mare, putem vorbi despre corp și minte. Deci, Buddha a pus corpul într-un singur agregat, iar mintea în patru agregate. Tsor Wa – este al doilea agregat deoarece sentimentele pot fi legate și de corpul fizic.

 

3. Al treilea agregat – discernământul

Du She

Du She este capacitatea noastră mentală de a distinge între lucruri; Este verde. Este galben. E mare, e mic. E bine, e rău.

 

4. Al patrulea agregat – factorii mentali

Du Je

Du Je = factori mentali.

 

5. Al cincilea agregat – conștiința.

Nam She

Nam She  = conștiința.
Vom începe cu Nam She.
She  înseamnă cunoaștere. A ști.
Nam she înseamnă conștiință sau conștientizare.

Aceasta este conștiința de care nu suntem conștienți. Este acel lucru care este transparent, clar și știe și în care totul este cufundat. Tot ce experimentez, văd, înțeleg, simt, totul este cufundat în conștiință.

Când cineva primește knockout își pierde cunoștința, dar conștiința nu s-a pierdut. Conștiința este un miracol de care nu suntem conștienți.

Al patrulea agregat – Du Je – factorii mentali. Tot ceea ce nu este inclus în agregatele 2, 3 și 5 sunt incluse în agregatul 4. Se spune că acest agregat ar avea 46 sau 51 de factori mentali. Ei sunt: supărarea, furia, iubirea, gelozia, voința, compasiunea, capacitatea de concentrare, personalitatea. În acest agregat sunt incluse și lucruri care nu sunt nici fizice, nici psihice. Ele intră în 4.

Ce sunt lucrurile care nu sunt nici fizice și nici mentale? Acestea sunt, de exemplu numele meu, ideile despre lucrurile pe care le am; Ele nu sunt nici fizice, nici mentale, deoarece o idee cu siguranță nu este un lucru fizic și, conform „Abhidharmei Kosha”, nici nu este considerată mentală. Din punct de vedere mental se consideră: iubirea, ura, lucruri de genul ăsta. Ideea este ceva care, spre deosebire de iubire și ură care sunt schimbătoare, ea nu se schimbă. Ideile sunt ceva de genul care nu este fizic, nu este mental, sunt permanente.

Etichetele pe care le punem lucrurilor, cuvintele, conceptele, noțiunile toate intră în 4.

Întrebarea care se pune este, de ce au separat 2 și 3 de 4? Dacă 4 este așa un morman mare de lucruri, de ce au luat 2 și 3 din el?

Există un motiv important pentru care Buddha a ales să facă acest lucru pentru a ne reprezenta mintea și acesta este pentru că 2 și 3 ne provoacă toată suferința. Toate necazurile noastre vin de la 2 și 3. De aceea trebuie să le cunoaștem bine și să învățăm să lucrăm bine cu ele, pentru că necazurile noastre vin din ceea ce observăm. Noi spunem: „Asta da”. „Asta nu”. „Este plăcut”. „Este neplăcut”. „Este plăcut, deci îmi place”. „Este neplăcut, nu-mi place”.

Imediat după aceea vine: „Nu este o persoană plăcută. Vreau să scap de el” sau  „De el îmi place, vreau să fie al meu”. Toate aceste ne provoacă numai necazuri, pentru că nu înțelegem de unde vin lucrurile urâte în viața noastră. Nu înțelegem de unde vin lucrurile bune în viața noastră.

Nu ne asumăm responsabilitatea pentru proiecțiile noastre. Credem că lucrurile sunt acolo în afara noastră, și apoi mergem la război pentru ele. Săvârșim infracțiuni pentru ele. Încălcăm legile morale pentru ele. Toate necazurile noastre provin din 2, 3 și din neînțelegerea modului în care funcționează aceste lucruri. Dar pe de altă parte dacă înțelegem bine agregatele 2 și 3, asta ne poate duce departe în direcția înțelegerii vacuității.

Deci, ce ne spune Chenrezik în Sutra? El ne spune:

„Va trebui mai întâi să percepem perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie”.

Apoi spune: „Același lucru pe care l-am spus despre formă, același exercițiu ar trebui făcut cu sentimentele, cu capacitatea de a distinge, cu factorii mentali și cu conștiința”.

Nu vom face aceste exerciții aici. În cursul 12 vom face ceva mai mult, și dacă vom ajunge la cursurile „focul meditației”, vom face aceste meditații mai în detaliu.

Ideea este să ne percepem cum credem în Gak Ja. Este ceea ce am încercat să facem puțin în ultima meditație. Să băgăm de seamă cum credem că masa există în afara noastră, independentă de noi, și care există și atunci când ieșim din cameră. O facem atât de repede și atât de bine, încât suntem convinși că este realitatea noastră. Suntem complet convinși că aceasta este realitatea noastră și sutra spune că aceasta este o greșeală gravă și că toată suferința noastră ni se trage din asta.

Din nou vreau să subliniez faptul, că nu spunem că masa nu există. Adică să cădem în a doua extremă. Masa nu există așa cum credem noi că există. Asta nu înseamnă că ea nu există deloc, nu-i așa? Are o existență, dar existența ei este supusă doar legilor karmei și a existenței condiționate.

Și din nou, vreau să revin asupra faptului că dacă înțelegem aceste lucruri, putem începe să ne creăm o lume în care să avem parte de toată fericirea pe care ni-o dorim. Toată frumusețea pe care ni-o dorim. Toate binefacerile pe care le vrem. Putem învinge moartea. După Buddha, putem fi ființe perfecte, pline de iubire, meritoase. Înțelegerea modului în care creăm această masă este cheia pentru asta.

De unde vine această masă? Cum există ea? Cum nu există ea? Sutra ne conduce în această direcție.

Buddha ne ia încet de mână, și ne îndrumă. Modul în care Chenrezik detaliază lucrurile este treptat. El ne conduce prin cele cinci căi. Ne duce pas cu pas. Practic, el ne descrie modul în care să facem aceste meditații, astfel încât să începem treptat să ne depășim ignoranța.

Și este important să ne amintim că vacuitatea nu este un concept geografic sau fizic.

„Vacuitatea” nu este opusul lui „plin”. Nu în acest sens. Nu în sens fizic. „Vacuitatea” în sensul filozofic despre care vorbim – înseamnă gol de existență de sine. Lucrurile sunt goale de a fi existente așa cum credem că există, iar problema este că credem că există într-un mod în care ele nu există și mai mult de asta, mai și credem în modul în care gândim. Și față de acest neadevăr, reacționăm. Cineva vine și ne lovește, credem că a venit din afara noastră și ne-a lovit, iar apoi reacționăm la asta și în acest fel ne-am creat o altă samsara.