Sutra Inimii - Lecția 4b

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4,b

L-am însoțit pe Bodhisattva pe căile sale și am ajuns la Chö chok. Ultimele ore înainte de a ajunge să perceapă direct vacuitatea. Karma experienței directe a existenței dependente este atât de puternică încât îl conduce sau putem spune îl aruncă în perceperea directă a vacuității. Deci, la scurt timp după Chö chok, vine experiența de percepere directă a vacuității.

Și ca bodhisattva, trăim pentru acest moment. Toată practica noastră, tot studiul nostru, toată meditația noastră, toate jurămintele pe care le-am luat, toate binefacerile pe care le-am acumulat, toate sunt pentru acest moment. Acesta este momentul critic printre cele cinci pietre de hotar. Aceasta este a treia piatră de hotar.

Acesta este ceea ce îl diferențiază de Tsur Tong

– sau numit și Soso kyeo

Aceștia sunt oamenii obișnuiți care nu-și înțeleg realitatea, care nu înțeleg vacuitatea, care cred în Gak Ja, cred în poveștile lor, reacționează față de ele și continuă să-și creeze cauzele suferinței. Și este imposibil de știut cât timp vor continua să facă acest lucru. Pe când Arya care percepe acum vacuitatea, întreaga lui lume se schimbă. Perceperea vacuității este o experiență extraordinară, care îi schimbă complet înțelegerea a cine este el, și a ceea ce este realitatea lui.

Pentru prima dată, se întâlnește cu adevărul suprem. Cu toții suntem scufundați în el tot timpul. Realitatea ultimă este peste tot, tot timpul. Fiecare geană a noastră o are, fiecare sprânceană, fiecare vârf de unghie o are, și orice alt lucru. Nu suntem în contact cu ea, nu o vedem până când vom percepe direct vacuitatea. Suntem scufundați permanent în această realitate pe care nu o vedem. Și în acest sens ea este transparentă pentru noi și aceasta este unul dintre aspectele diamantului. De aceea, Arya este atât de atras de diamante pentru că realitatea supremă este în permanență cu noi, dar transparentă pentru noi. Această etapă se numește Tong Lam.

Calea perceperii are două etape:

1. Meditația contactului direct cu vacuitatea – Nyam shak yeshe

Nyam shak yeshe

Yeshe înseamnă înțelepciune, este puțin diferit de Sherab. Sherab este tot un cuvânt pentru înțelepciune, cu sensul de cunoaștere.
Nyam shak este meditația echilibrată, este perceperea directă a vacuității.

Deci, aici, Bodhisattva este în meditație profundă asupra vacuității, este în contact direct cu vacuitatea. Se spune că ea durează 5 sau 20 sau 30 de minute.

Pentru a ajunge aici trebuie să fim experți în meditație. Trebuie să știm să ajungem la Shine – pacea meditativă, pentru că perceperea vacuității se întâmplă după Shine. Este primul nivel al așa-numitei „lumi cu formă”.

Corpul se află în „lumea dorințelor”, locul în care ne aflăm. Dar mintea în timpul meditației a ieșit din lumea dorințelor. Ea se află în „lumea cu formă”. Este o lume a zeilor. Mintea este acolo. Este complet desprinsă de toate cele cinci simțuri. Concentrarea lui este atât de mare încât dacă se prăjește mâncare lângă el sau se face un zgomot mare, el nu va mirosi și nu va auzi. Ce se întâmplă în ea? Asta este scris pe prima pagină a sutrei tibetane:

Ma sam jö me sherab parol chin
Ma kye mi gak namkye ngo-wo nyi
So so rang rik yeshe chö yulwa
Du sum gyelwey yum la chaktsel lo.

În română:

În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa

Aceasta este o rugăciune care a fost adăugată mai târziu în Sutra. Ea nu face parte din ceea ce a spus Buddha. Ea este prosternarea în fața „Perfecțiunii înțelepciunii”, la „Prajna Parmita” care este reprezentată sub forma unei zeițe. Dacă vă mai amintiți, am spus că ea reprezintă „mama tuturor învingătorilor” Aceasta este Gyelwey yum. Gyelwey yum este „mama tuturor învingătorilor”. Cine sunt învingătorii? Sunt toți Buddha. Ea se numește mamă pentru că „perfecțiunea înțelepciunii” este cea care dă naștere lui Buddha.

„Triada timpurilor” – este trecutul, prezentul și viitorul. Toți Buddha din trecut, din prezent, toți cei care vor atinge iluminarea în viitor, cu toți vor ajunge prin „perfecțiunea înțelepciunii”, prin această înțelegere.

Ce este această „perfecțiune a înțelepciunii”? Ea nu se poate exprima prin gândire și cuvânt.

Ea nu poate fi descrisă în cuvinte. Ea nu poate fi descrisă de o gândire conceptuală.

„Fără început și sfârșit, însăși esența spațiului”. „Esența spațiului” sugerează vacuitatea. Totul este clar și deschis și nu există nimic care să blocheze lumina. Ken Rinpoche numea asta: „blocanții”. Totul este lumină clară. Aceasta este „esența spațiului”.

„Fără început și sfârșit” – Bodhisattva care stă în această meditație, nu are simțul timpului. Nu există început și sfârșit, vine ca urmare a acestei examinări, a „înțelepciunii care îi examinează natura”, ca urmare a muncii analitice făcute mai devreme pe Calea pregătirii și pe Calea acumulării.

De multe ori, cei care au perceput vacuitatea încearcă să o descrie. Dar nu pot, așa că folosesc exemplul diamantului. De aceea a apărut „Sutra tăietorul de diamant”. Uneori încearcă să o descrie ca apa în apă.

Bodhisattva, începe prin a se concentra asupra agregatelor. El se poate concentra asupra tuturor ființelor, iar ceea ce apare este vacuitatea. În acel moment, nu mai are nicio gândire conceptuală. Abia după ce coboară din meditația vacuității după un timp, înțelege ce i s-a întâmplat. În a doua etapă a perceperii vacuității înțelege.

2. A doua parte – înțelepciunea de după – Jetop Yeshe.

Jetop Yeshe

Prima etapă, se întâmplă în meditație profundă, care nu durează mai mult de jumătate de oră, după care se coboară din ea. În a doua etapă nu mai este în meditație profundă, dar efectul acestei meditații este foarte puternic

Yeshe = înțelepciune și Jetop = înseamnă după sau post meditație.
Jetop Yeshe înseamnă înțelepciunea de după.

După ce anume? După meditația perceperii directe a vacuității. În această etapă Bodhisattva are o succesiune de conștientizări una după alta. Lucrurile pe care nu le-a înțeles în toate viețile sale anterioare, începe să le conștientizeze unul după altul. O ploaie de conștientizări care poate dura o zi întreagă, cum ar fi cele patru adevăruri ale lui Arya. Este practic o încercare de a exprima în cuvinte lucruri foarte profunde.

De aceea se spune despre Buddha că după realizarea iluminării, nu a vrut să predea la început pentru că oamenii nu l-ar fi înțeles. Cuvintele nu pot transmite asta, dar în marea lui compasiune el, desigur a început să predea, pentru că ce putea face altceva? Acesta este sensul cuvântului Arya. Trebuie să spunem „cele patru adevăruri ale lui Arya” pentru că acestea sunt conștientizările din Jetop yeshe.

Deci Arya este cel care a perceput direct vacuitatea. El iese din meditație și devine Arya, o persoană superioară spiritual.

În budism, acest moment desparte între cel care nu știe cât timp va mai rămâne în samsara și pe cel care a ieșit sigur din ea. El este numit și Gyun shukpa.

Gyun shukpa înseamnă „intrat în flux”. El intră în fluxul care-l scoate din samsara.

Ne-am învârtit prin samsara de nenumărați eoni și am suferit. Când urcăm pe Calea acumulării începem să căutăm o cale, să căutăm profesori, să facem toate lucrurile pe care le-am enumerat mai înainte. Începem să ne perfecționăm meditația. Ajungem pe Calea pregătirii. Cât durează acest proces? Depinde de fiecare, dar se poate întâmpla și pe parcursul unei singure vieți. Este nevoie de câțiva ani de antrenament intens. Mult studiu, multă meditație, multe servicii aduse Lamei, și ajungem pe Calea perceperii.

Cât durează Calea perceperii? Poate 24 de ore și întreaga lume s-a schimbat. Cât timp va dura până la iluminare? Cel mult 7 vieți.

Încă mai este mult de lucru. Dar omul are acum o înțelepciune incredibilă, pe care o va folosi să se purifice de toate karmele, și să-și desăvârșească perfecțiunile, asta în cazul în care este pe calea Bodhisattva, după care este iluminat.

Putem împărți ființele, în cele din stânga și cele din dreapta.

Partea impură Partea pură

Tsur Tong se mai numesc și copii sau Chi ba – pentru că nu înțeleg.

Chi ba

Ei nu știu. Sunt ca și copii mici pe care trebuie să-i păzim. Ca și copii care se joacă cu foarfecile ascuțite și se rănesc singuri mereu. Ei își provoacă în mod constant suferința pentru că nu înțeleg realitatea. Aceasta este partea impură, este partea ignoranței.

Pakpa/Arya este partea pură, este partea iluminării.

Totul se schimbă pe Calea perceperii, și dorința noastră de a practica devine arzătoare. Cel ajuns pe Calea perceperii, își vede iluminarea și știe că tot ceea ce trebuie să facă. Este doar o chestiune de implementare. El a dobândit perfecțiunea înțelepciunii și a devenit neînfricat așa cum este descris în Sutra:

„Ei sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii, și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită; și ajung la scopul final al Nirvanei”.

Arya devine intransigent. Nu-l putem speria cu nimic. Ce-l va putea speria? De cine se va mai teme?

Experiența vacuității este descrisă ca fiind o experiență uimitoare. Și este important să nu credem că ea este destinată anumitor oameni și nu pentru noi, pentru că nu este adevărat. Nu este adevărat. Oricare dintre noi poate face asta. Fiecare dintre noi este capabil să facă acest lucru dacă depune efortul necesar, și toate condițiile se vor rezolva. Spunem Sampati, adică „am căzut bine împreună” sau „totul se aranjează”.

În seminarul „Bucuria efortului” se vorbește despre abundență și timp liber sau resurse și oportunități, numite Sampati, totul se aranjează.

Ne-am născut într-un corp uman, avem condiții fizice și mentale bune. Avem profesori extraordinari. Avem învățătura străveche. Întrebarea este dacă facem asta sau nu.

Și pentru a ajunge la a treia cale, trebuie să trecem prin primele două. Prima cale spune: „Ajunge cu Samsara. Am suferit destul. Nu mai merge așa”.

Trebuie să ajungem în acest loc în care ne schimbăm prioritățile, pentru că altfel nu vom investi efortul necesar. Este nevoie să depunem mult efort pentru asta, iar oportunitatea este scurtă și rară.

Dar din momentul în care am ajuns la Tong Lam – Calea perceperii, situația este ireversibilă. Nu mai putem cădea de pe ea. De aici drumul spre iluminare este pavat. Gândiți-vă cum ar fi să fim pe drumul pavat spre paradis și nimic nu ne mai poate coborî de pe el. Ce fel de sentiment am avea?

Când se vorbește despre Nyam shak yeshe, despre meditația vacuității, există tot felul de concepții greșite despre ea. Auzim mulți, care nu au trecut prin asta și spun: „Totul este negru” sau „Veți înceta să mai gândiți”. Este adevărat că încetează gândirea conceptuală, dar nu este adevărat că mintea încetează să mai gândească. Ea nu va înceta niciodată să gândească. Este doar un alt nivel de gândire, un nivel de gândire cu mult mai rafinat.

Poate știți că, atunci când cineva ajunge la Shine, la Samadhi, dobândește capacitatea de a fi într-o concentrare meditativă extraordinară, concentrarea pe un singur punct/ pe un singur obiect. În Nyam shak yeshe, obiectul este vacuitatea. Putem spune că în concentrarea pe un singur punct, fuzionăm cu obiectul vacuității. Suntem concentrați pe lipsa acelui lucru care nu a existat niciodată. Suntem concentrați pe nimic/pe lipsă.

Asta am încercat să facem puțin în meditație atunci când am renunțat la obiect.

Intrăm în Nyam shak yeshe datorită capacității noastre înalte de meditație, datorită bazei solide pe care am căpătat-o în învățătura vacuității, a multor analize pe care le-am făcut și a multiplelor binefaceri pe care le-am acumulat înainte de asta.

Și sutra spune:

„Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură”.

„Orice lucru existent este gol”, și am vorbit despre asta.

Lucrul este ceva pozitiv care există, care apare, iar vacuitatea este lipsa/absența. Este o încercare de a pune împreună cuvinte care nu au sens. Ne concentrăm pe ființe, iar ceea ce apare, ceea ce experimentăm, este vacuitatea. Lipsa. Cum am spus?

„Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa”.

Bodhisattva examinează, examinează, examinează, și ajunge la experiența lipsei, pare că plonjează în ea. Mintea lui s-a concentrat pe ea.

Când ne aflăm în perceperea directă a vacuități, după cum am menționat, ne uităm la obiecte, la toate obiectele, iar ceea ce percepem este vacuitatea. Vedem de fapt că ele nu sunt așa cum am crezut noi că sunt, adică lipsa. Vedem vacuitatea.

Cum arată vacuitatea? Ea nu seamănă cu nimic. Nu este ceva ce poate fi descris prin simțuri. Este imposibil de spus ce culoare este. Este imposibil de spus ce formă are. El nu este un obiect al celor cinci simțuri ale noastre. Nici măcar al gândurilor noastre obișnuite care pot fi descrise în cuvinte. Nici măcar atât.

Bodhisattva este cufundat pe faptul că ceea ce credea că există, nu există. Realitatea pe care el credea că există nu există.

Este deja complet diferit de Chö chok unde a văzut cum este creat copacul prin proiecție, care este o experiență pozitivă. În perceperea vacuității, Bodhisattva experimentează lipsa. Dar asta nu este lipsa copacului. Nu înseamnă că nu există copac, ci că nu există copacul așa cum am crezut că există. Pe aceasta se concentrează Bodhisattva.

De data aceasta, nu mai este o analiză intelectuală. Acest lucru s-a făcut mai întâi pe Calea pregătirii mult, mult, mult. Acum este o experiență directă, cum ar fi să vorbim despre morcovi versus să mănânci morcovi. Acum este experiența directă a vacuității.

Bodhisattva nu mai simte trecerea timpului, nu se gândește: „Oh, am reușit!”

De ce nu? Pentru că nu mai există gânduri. Nu mai există deloc gândul de „eu”. Nu mai există în acel moment. Bodhisattva, în experiența sa, el însuși nu mai există în acel moment. Poate că cineva îl vede că meditează – și este altceva, dar pentru el însuși nu mai există în acel moment și nimic nu mai există în mod convențional pentru el în acel moment. El este în vacuitate. Este o contopire cu acest fapt al absenței lucrurilor despre care credeam că ele există, dar ele nu au existat niciodată. Aceasta a fost o încercare de a exprima vacuitatea în cuvinte.

Și după cum am spus, există o cale până aici. Această Sutra conturează calea, toate sutrele „Prajna Paramita” conturează calea până aici. Și asta dacă o facem sub îndrumarea unui profesor care ne poate îndruma corect.

Când bodhisattva iese din Nyam shak yeshe și încearcă să înțeleagă prin ce a trecut sau să formuleze prin ce a trecut, el formulează experiența în termeni de „eu”, când înțelege pe cine nu a văzut. Și de aceea sutra vorbește despre cele cinci agregate ale omului, ca și când i s-ar fi întâmplat lui însuși. Înțelege propria lui vacuitate.

Deci, pe parcursul etapei Jetop yeshe, adică în a doua etapă, înțelegem profund vacuitatea noastră înșine, cu toate că nu mai suntem în experiența ei directă. Suntem ieșiți din ea, dar există o înțelegere foarte profundă a vacuități noastre și a vacuității acelui „eu” care va ajunge la iluminare. Vacuitatea lui Buddha care vom fi, și asta înțelegem.

Vă voi da lista conștientizărilor care apar în Jetop yeshe Ele au fost date de către Buddha când a descris experiența sub forma „cele patru adevăruri ale lui Arya”. Deci, când se trece de la Nyam shak yeshe la Jetop yeshe, Bodhisattva simte că coboară. Are sentimentul de regres. Corpul rămâne în același loc, dar mintea coboară din acest loc al lumii formelor în lumea dorințelor. Mintea se întoarce, dar are sentimentul puternic de regres.

Locul în care s-a aflat, este un alt loc. Este un loc cu mult mai rafinat decât lumea dorințelor. De ce suntem în lumea dorințelor? Pentru că dorim mâncare și sex. Pentru Bodhisattva, care a perceput vacuitatea, această lume este grosieră. De aceea are sentimentul de regresie. El știe foarte clar ce s-a întâmplat și știe, de asemenea, că a fost pe deplin lucid, și că nu a fost o nebunie care l-a cuprins. El știe că este în deplinătatea facultăților mintale.

Arya vor spune că descrierea pe care o dă Buddha în „Cele patru adevăruri nobile” este o încercare stângace de a clarifica ce s-a întâmplat în Jetop yeshe.

Când Buddha a ieșit din iluminare la început, nu a predat, apoi s-a întâlnit cu cei cinci discipoli, care fuseseră în viața lui anterioară tigroaica cu puii ei și a început să-i învețe.

Se povestește că o femelă tigru cu patru pui era foarte flămândă. Era atât de flămândă încât nu mai avea putere să meargă la vânătoare și să-și hrănească puii. Lui Buddha i s-a făcut milă de ea și și-a oferit trupul ca mâncare. Dar pentru că ea nu mai era în stare nici să-l mănânce, Buddha s-a tăiat la mână pentru ca mirosul de sânge să o stârnească. Și în acest fel și-a jertfit trupul pentru ea. Se spune că s-a creat între ei legătură karmică foarte puternică, iar ca rezultat al acestei karme, el a activat în ei perceperea directă vacuității prin cuvintele sale. Cuvintele sale despre cele „patru adevăruri” au fost de fapt o modalitate de a-i face să perceapă vacuitatea direct. De îndată ce au auzit de „Cele patru adevăruri”, au perceput vacuitatea, datorită karmei puternice pe care au avut-o cu Buddha. Și acesta este unul dintre motivele pentru care ar trebui stabilită o relație strânsă cu profesorul.

Vă voi da o listă parțială a conștientizărilor din Jetop Yeshe.

Arya care iese din experiența vacuității, este în Jetop yeshe, are clarviziune. El poate vedea ce se va întâmpla în viitor. Își poate vedea iluminarea. Adică cum se va întâmpla ea, când se va întâmpla, în ce condiții se va întâmpla și cât timp va dura.
El știe că Buddha există pentru că l-a întâlnit în perceperea vacuității. El s-a întâlnit cu Dharmakaya lui Buddha. Se întâlnește cu „propria sa” Dharmakaya când va ajunge să fie Buddha. Deci, el nu mai are nicio îndoială cu privire la posibilitatea iluminării.
El vede viitorul. El își poate vedea propria viață viitoare. El știe ce va fi în acea viață lui viitoare. Cum va arăta? El știe că va fi mereu lângă învățători desăvârșiți. El va avea întotdeauna condiții de trai foarte bune. Experiența prin care trece se va repeta și în viețile ulterioare, în adolescență sau la vârstă fragedă.
Are capacitatea de a citi gândurile altora, dar doar în ziua aceea.
Este obsedat de a găsi un obiect care să-i amintească de experiență, iar apoi este atras de diamante. Cu toate că diamantele sunt obiecte samsarice, și nu se aseamănă cu experiența directă a vacuității, ele sunt cele mai apropiate lucruri din samsara, care pot aminti această experiență ultimă. Diamantul este cel mai dur material. Este transparent și fiecare fragment de diamant, are toate proprietățile diamantului întreg, fapt care amintește că vacuitatea este transparentă și că fiecare obiect are aceeași vacuitate.

Vacuitatea pixului, vacuitatea camerei și vacuitatea genelor mele, este aceeași vacuitate. Se spune Ro chik. În sanscrită, Ekarasa – același gust. Toate lucrurile au acest gust unic al vacuității.

Arya înțelege corectitudinea tuturor scrierilor dharmice. El stie că tot ceea ce este scris în toate scripturile este absolut adevărat. El știe ce este scris în miile de volume. Arya Nagarjuna spune despre „pruncul Arya” că a redus întregul ocean samsaric la o mică băltoacă, peste care trebuie doar să sară”.
Va avea un mare interes pentru scrieri. Este mare lucru să le păstrăm, să le traducem, să le aducem oamenilor. El înțelege puterea lor, sfințenia lor, și că este leacul pentru toate bolile omenirii și a tuturor ființelor.
Dacă nu a realizat bodhicitta înainte de perceperea vacuității, el va o realiza acum. Datorită deschideri chakrei inimii care se întâmplă în perceperea directă a vacuității, și dacă este pe Calea Mahayana, realizează automat bodhicitta. Are o experiență generală, dar directă, a tuturor ființelor. El știe că va munci pentru ele și își va dedica întreaga viață pentru asta.
Își elimină o parte din afecțiunile mentale. Există divergențe în acest sens. Descrierea pe care o ne-o dă Geshe Michael este că Arya elimină doar trei din cele 84.000 de afecțiuni mentale. El spune că în această secțiune am eliminat doar trei. În alte scrieri se spune că numărul este mult mai mare.

Care sunt cele trei?

Prima pe care o elimină este îndoiala în calea budistă.

Până la perceperea vacuității vom avea mereu îndoieli față de această cale. Arya are confirmarea personală directă a iluminării, că există iluminare. Există așa ceva și există așa ceva pentru el.

A doua care dispare este credința intelectuală în realitatea falsă.

Adică, vedem lucrurile ca apărând de la sine în afara noastră și credem în asta.

Există două etape diferite:

- - Le vedem ca apărând de la sine, și
  - Credem în ceea ce vedem.

Prima este mult mai greu de eliminat decât cea de a doua.

Bodhisattva care a coborât din perceperea directă a vacuității, nu mai crede că lucrurile sunt așa cum apar, dar ele continuă să-i apară așa. Lucrurile continuă să-i apară ca venind din afara lui, dar el nu mai crede în asta.

În continuare va merge pe a patra cale – Calea practicii. Și, treptat, prin practica lui, nu va mai vedea că lucrurile vin de la sine din afara lui.

Care este etapa în care elimină complet acest fenomen? Adică, că lucrurile nu mai par să existe de la sine?

În stadiul nirvanei, care este o etapă foarte avansată. Dacă el este un Bodhisattva pe calea Mahayana, va fi la nivelul 8 în această etapă.

Am spus că există cinci căi principale atât în Mahayana cât și în Hinayana. Și cei din Hinayana au experiența de percepere a vacuității. Ea nu este aceeași cu cea din Mahayana, Dar au și ei o astfel de experiență.

După Calea perceperii, practica celui din Hinayana va fi complet diferită de cea din Mahayana. Practicantul Hinayana se va folosi de conștientizarea pe care nu o numesc vacuitate ci lipsa de sine Anata, pentru a-și elimina toate afecțiunile mentale. Iar pe a cincea cale va ajunge la Nirvana.

Dacă practicantul este un Bodhisattva care se află pe calea Mahayanei, practica lui va fi diferită. Va începe să practice intens perfecțiunile și pe parcurs afecțiunile lui mentale vor dispărea, dar el practică spre beneficul tuturor. El practică dăruirea, moralitatea și celelalte, le duce la desăvârșirea lor completă și va putea trece în Nirvana când ajunge la nivelul 8, dar va continua practica pentru a atinge iluminarea deplină. La nivelul 8 lucrurile încetează să mai apară ca existând în sine.

La primul nivel care se întâmplă pe Calea perceperii – credința intelectuală în existența de sine a lucrurilor dispare, cu toate că lucrurile îi vor apărea în continuare ca existente în sine. Când va ajunge la nivelul 8, care este foarte înalt, lucrurile vor înceta să mai apară ca existând în sine. El este ca un Buddha.

Sensul iluziei, Maya în budism este următorul: lucrurile par ca și cum ar exista în sine și Bodhisattva știe că aceasta este o iluzie. El știe că ele nu așa sunt cu adevărat.

A treia afecțiune mentală este credința în căi spirituale greșite.

Deci, cea de a treia afecțiune mentală pe care Bodhisattva o elimină, este credința în tot felul de căi spirituale care sunt greșite, pentru că el înțelege deja ce funcționează și ce nu funcționează.

El are pramana, percepția corectă. Știe că mortificarea nu este o cale spirituală. Că orice practică care dăunează trupului nu duce la iluminare.