Sutra Inimii – Lecția 4a

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4,a

 

 La întrebarea 13 din lecția 3 răspunsul nu a fost dat în întregime, așa că vreau să vă dau răspunsul.

Întrebarea a fost: Care sunt cele patru motive cunoscute pentru care oamenii citesc „Sutra inimii”? Deci iată răspunsul:

1. Un motiv important de a citi sutra este pentru a dezvolta înțelepciunea care înțelege vacuitatea, și în acest fel putem realiza nirvana, atotcunoașterea și iluminarea lui Buddha.
2. Oamenii care sunt mai puțin motivați o fac pentru se elibera din ciclul suferinței și mai ales pentru a se elibera de existența din tărâmurile inferioare, din lumile suferinței.
3. Un alt motiv care este mai scăzut, este de a purifica obstacolele karmice.
4. Iar motivul și mai scăzut, este să scăpăm de influențele negative, de deochi, sau lucruri de genul acesta care ne afectează pe noi sau pe alții.

Nu este nimic rău în asta, dar știm că cu cât motivația este mai înaltă, cu atât rezultatul karmic este mai bun.

Rezultatul karmic este întotdeauna o funcție a motivației. Este foarte bine să o folosim pentru purificare sau pentru a elimina influențele negative, dar cel mai bine este să de a o folosi pentru a ajunge la iluminarea deplină a lui Buddha.

Și din această motivație, vom citi sutra.

(Sutra este citită în tibetană și română)

*******

Am văzut că Buddha, în această Sutra, prin cuvântul lui magic, îi determină pe cei doi bodhisattva ― Chenrezik și Shari Putra ― să poarte o discuție între ei prin care ne transmit învățătura lui Buddha. Prin ei Buddha ne oferă o rețetă foarte exactă, dar și foarte concisă despre cum să ne trăim viața și să scăpăm din suferință.

Și am vorbit despre faptul că majoritatea dintre noi ne petrecem cea mai mare parte a timpului pe căile lumești care sunt legate de copilărie, adolescență, educație, familie, trai, muncă, după care vine bătrânețea și moartea, dacă avem noroc, și dacă nu, atunci pe cale vor veni bolile, războaiele și alte necazuri. Și asta, dacă ne concentrăm pe această viață și pe pietrele de hotar samsarice.

Și am spus că este foarte important să parcurgem pietrele de hotar interioare, spirituale. Acestea sunt mult mai importante și sunt mult mai dificile. Și nu se învață la școală. Și am mai spus că doar auzind aceste lucruri, este nevoie de o karma extraordinară.

Shari Putra, prin întrebarea pe care o pune indică faptul că a ajuns în locul în care caută să iasă. A părăsit deja viața de acasă, este deja călugăr. A lăsat în urmă toate preocupările zilnice. Să nu credeți că în acele vremuri viața era mai liniștită decât azi. Nu este adevărat. Oamenii trebuiau să aducă apa de la râu, să taie lemne pentru a face cald în casă, și multe alte ocupații și necazuri. Astăzi nu mai este nevoie de a face aceste lucruri pentru că avem în casa și căldură și apă, și totuși suntem teribil de ocupați, nu-i așa? Deci, ceva nu este în regulă.

Apoi Chenrezik ne dă cele „patru declarații profunde” care trasează Calea pregătirii. Shari Putra este deja pe Calea acumulării, iar Avalokiteshvara îi răspunde cum să practice după ce a urcat pe calea acumulării.

Chenrezik îi spune cum să aprofundeze vacuitatea agregatelor, și îi descrie acea etapă pe care am numit-o Chö Chok în care percepem cum vedem cu adevărat copacul. Cum există copacul. Cum proiectăm micuța imagine mentală a unui copac, și o proiectăm pe o colecție de forme și culori și așa vedem copacul.

Bodhisattva care ajunge la acest nivel al Căii pregătirii, înțelege că așa apar toate lucrurile în viața lui, nu doar copacul. Absolut totul.

100% din lucrurile care apar în viața noastră sunt rezultatul proiecțiilor noastre. Orice lucru bun sau rău, este o proiecție. El în sine nu este nici bun, nu este nici rău. Chiar și faptul că așa sunt lucrurile, este și el gol. Și noroc că așa stau lucrurile, pentru că dacă înțelegem mecanismul, putem profita de el.

Până să percepem vacuitatea, nu putem înțelege realitatea corect, pentru că mintea noastră distorsionează, ne înșală. De aceea am vorbit despre Tsur Tong.

Tong  = înseamnă a vedea
Tsur   = în direcția mea

Tsur Tong  = este cel care vede lucrurile ca venind din afara lui. El intră în cameră. În cameră este o masă și el percepe masa. Se uită pe geam în grădină. Acolo este un copac. El percepe copacul. Copacul a venit spre el din afară.

Dar cel care se află în etapa Chö Chok, se surprinde făcând asta. Surprinde greșeala. Vede direct faptul că el proiectează copacul, și că acolo nu era un copac, ci doar îl percepe. El vede cum își aruncă lumea din interior spre exterior.

Dar pentru ca asta să se întâmple, este nevoie de multe binefaceri. De aceea trebuie să căutăm căi puternice și rapide de a acumula cât mai multe binefaceri, pentru că această viață este scurtă și rară. Am spus:

• • • că cel mai puternic obiect cu care să acumulăm binefaceri, este Lama noastră.
    • Dharma este de asemenea un obiect foarte puternic. Asta înseamnă a servi Dharma, a servi prietenii Dharmei, a servii centre de Dharma, a-i învăța pe alții Dharma.

De asemenea,

• • • A învăța mult
    • A medita
    • A ajuta pe cei nevoiași
    • A lua jurăminte și a le păstra

După ce am făcut aceste lucruri mult timp, cu multă voință și dintr-o puternică  motivație, trebuie să le acordăm timp, pentru ca această karma pe care am acumulat-o să rodească. Da, este adevărat că trebuie să muncim din greu câțiva ani, dar suntem pe calea de ieșire, și asta este puțin față de nenumărați eoni în care ne-am învârtit în Samsara.

Maestrul Shantideva spunea: „De nenumărate veacuri suntem măcelăriți, răniți și suferim, și pentru ce? Iată, suntem încă aici, nu-i așa? Pentru ce? Măcar vom face efort pentru un scop cu mult mai demn de a ieși din suferință .”

Am vorbit despre faptul că în Chö Chok , ne surprindem cum proiectăm copacul pe o colecție de date brute unde nu a existat niciodată un copac, pentru că nu a fost niciodată un copac acolo așa cum am crezut noi. Ceea ce am crezut că a fost mereu acolo, constatăm că nu a fost niciodată acolo și nici nu poate fi acolo. Nu a existat așa ceva și nu poate exista așa ceva, dar noi credem în acel copac care era acolo în grădină și credem că cel care îmi face o nedreptate este un om rău și reacționăm cu răutate față de el așa și continuăm să suferim.

Dar ce spunem despre datele brute? Sunt același lucru ca și copacul. Pentru că dacă le analizăm, vom constata că și ele sunt o proiecție. Și fiecare strat pe care îl analizăm, mai apare încă un strat dedesubt, care pare să existe în sine și dacă îl analizez va dispărea.

Într-o lecție anterioară am întrebat unde este Bucureștiul? Și orice lucru spre care vă îndreptați, că este bloc, o casă, un parc, o stradă, ele nu sunt Bucureștiul.

Dacă căutăm unde se află Bucureștiul, nu-l găsim. Găsim case, copaci, blocuri, străzi, grădinițe. Atunci unde este Bucureștiul?

Bucureștiul care cred că există, nu există.

Dar ce-i cu casele din București? Dacă spun: „ Hai să-mi arăți unde este casa ta!”, mi se arată un perete. Dar aceasta nu este casa ta. Acesta este peretele. Fereastra este casa ta? Bucătăria? Dormitorul? Toate acestea sunt componentele casei. Dacă caut casa, nu o voi găsi, dar până nu am început să o caut, atunci erau case în București? Deci Bucureștiul este alcătuit din case, străzi, copaci și grădinițe.

Când încep să caut casa, nu o găsesc. Găsesc părțile casei. Proiectez pe o colecție de elemente – o casă. Dacă mă concentrez pe o fereastră din această casă și caut, atunci unde este fereastra? Nu o voi găsi. Are o ramă, un geam, un mâner. Are ce are, dar unde e fereastra? Și așa mai departe.

Până nu analizăm, obiectul pare că există. Dar când începem să-l analizăm, el dispare. Aceasta este „Prasangika Madhyamika”, ea se potrivește în totalitate cu experiența noastră, dacă ne uităm cu atenție.

Vom face în continuare meditația „Foilor de ceapă”, și este acest exercițiu pe care l-am făcut cu Bucureștiul.

 

Meditația:   Foile de ceapă sau Straturile existenței

 Așezați-vă comod și închideți ochii. Fiți atenți la poziția în care stați, spatele să fie drept, bărbia nici prea ridicată și nici prea coborâtă, umerii echilibrați. Mâinile sunt așezate în poală, cea dreaptă peste cea stângă. Degetele mari se ating ușor. Ochii ușor închiși sau puțin întredeschiși, gura să fie relaxată, fața să fie relaxată.

Începeți să vă concentrați pe respirație.

Invitați-vă Lama să vină la voi.

Imaginați-l pe Lama într-o formă frumoasă, perfectă, plină de farmec, iar el este foarte bucuros de invitația voastră. El a așteptat mult acest moment de a fi chemat de voi, pentru ca să vă poată ajuta în meditația voastră asupra vacuității.

Încercați să fiți plini de recunoștință și de admirație față de al vostru Lama.

Următorul pas preliminar este să-i oferiți ofrande mentale.

Dacă există ceva în conștiința voastră care ar putea interfera cu meditația, mărturisiții Lamei și scăpați cât mai repede de ea acum.

Rugați-l pe Lama să vă ajute să asimilați și să înțelegeți vacuitatea.

Decideți în inima voastră, să încercați pe cât puteți, să înțelegeți vacuitatea, astfel încât să-l puteți ajuta pe cel drag care suferă.

Și acum imaginați-vă că vedeți o masă. Și gândiți-vă la faptul că ea este de fapt o placă pătrată sau dreptunghiulară cu patru picioare, probabil din lemn, acoperită de o față de masă să zicem, roșie. Aceasta combinație între placa de lemn și picioare,  o numiți “masă”. Ea nu este o masă cu independență proprie de sine, pentru că ceea ce se află în fața voastră, este doar o colecție de cinci elemente din lemn; în partea de sus avem placa și patru picioare , plus fața de masă, iar noi suntem aceia care îi dăm numele de ”masă” acestui grup de piese.

Și dacă masa ar avea o existentă de sine, uitați-vă la cele cinci elemente. Unde este masa? Căutați-o printre elementele ei. Vedeți dacă o puteți găsi acolo. Masa se află în piciorul din față drept, sau în piciorul din spate drept? Oare masa este placa de deasupra? Încercați să găsiți masa.

Deci, masa nu există, de fapt, decât ca eticheta “masă” pe care o dăm unui grup de bucăți din lemn. Și dacă nu am fi venit să punem eticheta de “masă”, atunci toate aceste elemente rămân doar ca un grup de piese din lemn.

De fapt, dacă sunteți atenți la ceea ce percepe ochiul vostru, nici măcar nu vedeți picioarele. Vedeți doar placa superioară și vă imaginați picioarele, dar nu le vedeți cu adevărat.

Asta înseamnă că mintea, face adaosuri la ceea ce percepeți, adică completați ceea ce presupuneți că ar trebui să fie.

Deci, de fapt, vedeți numai placa superioară. Vedeți un dreptunghi roșu. Nici măcar nu vedeți din ce material este făcută placa. Presupuneți că este făcut din lemn.

Așa că am inventat deja o întreagă poveste pe baza a ceea ce vede ochiul.

Haideți să ne uităm, acum, la placa superioară acoperită cu roșu, Și dacă ne uităm bine, de fapt, ceea ce vedem este un dreptunghi roșu.

Este oare acest lucru corect? Chiar vedem un dreptunghi roșu?

Dacă vă uitați cu ochii minții, la ceea ce percep cu adevărat ochii voștri, ochii nu percep un dreptunghi. Ochiul nu are cum să perceapă dreptunghiul. “Dreptunghiul” este, de asemenea, o etichetă pe care o adăugați.

De fapt, dacă vă uitați la modul în care funcționează ochiul, acesta nu poate vedea întregul dreptunghi simultan. Vede părți din el. De fiecare dată ochiul vede o altă parte din el, și face rapid legătura dintre părți, etichetând apoi întreg ansamblu ca fiind “dreptunghi”, apoi simplifică problema, mai întâi vede partea stângă și apoi partea dreaptă, le leagă între ele și vede un dreptunghi și etichetează ceea ce vede ca fiind un ”dreptunghi”.

Și dacă ne concentrăm acum pe fiecare parte, pe partea stângă și pe partea dreaptă, atunci ochiul nu vede nici partea stângă a dreptunghiului, nici partea dreaptă a dreptunghiului, pentru că și ele sunt făcute din mai multe părți mai mici, poate dreptunghiuri mai mici. Și ochiul vostru trece repede peste fiecare astfel de elemente mici ale mesei, mici dreptunghiuri și le unește în ceva mai mare. Să nu uităm că nu vorbim despre masă, ci despre micile dreptunghiuri.

Cum rămâne cu aceste dreptunghiuri mici? Poate ochiul să vadă într-o singură clipă un dreptunghi mic roșu? După cum știm, putem împărți timpul în unități mici de timp, în milisecunde. În fiecare milisecundă, ochiul nu reușește să vadă un dreptunghi. Ochiul vede puncte. Vede puncte, puncte pe care le unește în mici dreptunghiuri, iar micile dreptunghiuri le unește în dreptunghiuri mai mari, și așa mai departe. Deci conexiunea se face de fapt în creier.

Nu numai că ochiul nu vede un dreptunghi, deoarece el este doar o etichetă pe care o oferă mintea noastră, dar nici măcar nu poate vedea forma pe care mintea o numește mai târziu un “dreptunghi”, pentru că mintea vede în fiecare moment dat, doar un punct mic, minuscul. În fiecare moment mic de timp, ea vede doar un punct minuscul.

Cum rămâne cu culoarea roșie? Oare, ochiul vede roșu? Dacă vă gândiți o clipă la asta, veți vedea că ochiul vostru nu vede roșu. Eticheta “roșu” vine din mintea voastră. Odată, când a-ți fost copii, a-ți învățat despre culori, iar acum lipiți eticheta de “roșu”.

“Dreptunghiul” este un concept care vine din conștiința voastră. “Roșu” este, de asemenea, un concept care vine din conștiința voastră.

Și dacă veți continua să împărțiți din ce în ce mai mult minusculul punct roșu pe care îl vedeți, în fiecare moment dat, (până la urmă) roșul va dispărea. Dacă mergeți la nivelul molecular sau atomic, roșul va dispărea.

Cum rămâne cu spațiul pe care-l ocupă placa superioară? După cum ați văzut, ați descompus placa și ea a dispărut. Ați analizat forma ei și a dispărut. Ați analizat culoarea ei și a dispărut. Cum rămâne cu spațiul pe care îl ocupă? Dacă veți privi bine, este și el un concept. Și spațiul este o idee pe care o proiectăm.

Acest fapt este valabil pentru orice lucru. De fapt, niciodată nu ați văzut nimic.  Nu există nimic care credeți că ați văzut sau experimentat prin simțurile voastre care să fi fost cu adevărat acolo. Totul a fost o proiecție a conceptelor care stau în mintea voastră.

Iar toate aceste concepte/noțiuni, sunt determinate de karma voastră, și ceea ce voi denumiți “realitate” este de fapt o secvență neîntreruptă de rodiri karmice, care au o viteză de 64 de rodiri într-o singură pocnitură de degete. Numai voi sunteți cei care le dați nume și fabricați povești. Ele toate provin numai din karma voastră.

Și dacă este așa, dacă începem să lucrăm cu karma și începem să fim atenți la acțiunile noastre, karma se va schimba și nu va mai exista nici o limită a modului nostru de etichetare a lucrurilor ce apar în fața noastră, pentru că nici unul dintre ele nu are vreo natură proprie de sine.

Luați-vă câteva momente și încercați să revizuiți acest proces. Încercați să vă conectați la faptul că totul este un flux continuu de rodiri karmice și nimic mai mult.

Îndreptați-vă acum spre învățătorul din fața voastră și mulțumiți-i. Cereți-i să continue să vă învețe și să vă ajute să înțelegeți vacuitatea. Rugați-l să rămână cu voi și să nu vă părăsească. Așezați-l în inima voastră pe o minunată floare de lotus. Lama strălucește, emană miros de parfum, radiază de lumină și de iubire.

Dedicați meditația tuturor ființelor suferinde si iluminării voastre.

Deschideți încet ochii.

 

Stratul pe care nu l-am analizat, ne apare ca și cum ar exista. Acesta se numește  Ma Tak Ma Shepa. Stratul pe care încă nu l-am examinat, pare că există, iar când îl analizăm atunci dispare și el.