Sutra Inimii - Lecția 6a

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 6,a

Meditația: Jocul imaginilor mentale

Așezați-vă comod și închideți ochii. Fiți atenți la poziția în care stați. Spatele să stea drept.

Concentrați-vă pe respirație. Concentrați-vă atenția pe un punct mic, chiar la intrarea aerului în nări și încercați să nu vă deplasați atenția de el. Fiți atenți la senzația trecerii aerului prin nări. Este ca și când ați sta de strajă la intrarea în nări urmărind la ce intră și la ce iese.

Vom face etapele preliminarii.

Prima etapă este să mergem la refugiu. Modul tradițional este de a ne refugia în cele trei diamante; Buddha, Dharma, Sangha. Semnificația profundă a refugiului este ”perfecțiunea înțelepciunii”, adică karma și vacuitatea, modul în care acestea ne modelează lumea în care trăim, iar înțelegerea lor ne poate proteja de orice suferință și ne poate aduce toată fericirea.

Generați-vă acum motivația compasiunii. Gândiți-vă la persoana pe care ați dori să o ajutați. Acea persoană pentru care doriți să evoluați și să ajungeți la acel nivel la care să-l puteți ajuta cu adevărat. Poate că sunteți chiar voi înșivă.

Și acum, ne vom invita Lama pentru a ne ajuta să medităm.

Imaginați-vă că el șade în fața voastră pe un tron din lotus, răspândind lumină și iubire. Figura lui este deosebit de frumoasă și atractivă pentru voi, întruchipând toate virtuțile nobile pe care le-ți dori să vi le dezvoltați.

Alegeți una sau două dintre virtuțile lui înalte și admirați-le în inimile voastre.

Umple-ți tot cerul de ofrande și oferiți-le Lamei.

Ele pot fi flori, bucate savuroase, mirosuri parfumate Pot fi melodii plăcute. Poate fi orice ce desfată simțurile. De asemenea ofrandele pot fi cunoștințele pe care le-ați dobândit. Ar putea fi înțelegerea vacuității pe care o aveți acum sau practica pe care o faceți.

Priviți-l pe Lama cu câtă bucurie și cu cât drag primește ofrandele voastre.

Pasul următor este de a mărturisi Lamei faptele care le aveți pe conștiință, pe care le regretați și eliminați-le din sistemul vostru.

Aduceți-vă aminte acum, de un lucru minunat pe care l-ați făcut voi, sau de un lucru frumos pe care altcineva l-a făcut, sau poate ați văzut faptele marilor Lama și umpleți-vă de bucurie pentru binefacerea înfăptuită în lumea voastră.

Îndreptați-vă din nou spre Lama din fața voastră, și cereți-i să vă transmită multă învățătură, să vă îndrume spre progresul vostru pe calea spirituală.

Cereți-i să vă ajute să meditați, să vă ajute să înțelegeți vacuitatea.

Îndreptați-vă din nou atenția spre persoana pe care o iubiți. Fiți atenți la sentimentul care se trezește în voi față de ea. Conectați-vă la starea afectivă pe care chipul său v-o stârnește.

Vom începe acum să căutăm de unde vine acest sentiment. Așa cum stați acum și îl priviți, credeți că figura lui este frumoasă pentru voi. Să mergem acum să căutăm unde se află frumusețea chipului său. Oare se află în forma nasului? A gurii lui? Căutați și încercați să găsiți unde se află exact acea frumusețe pe care o exprimă chipul lui.

Este forma ochilor? Este linia gurii? Este forma urechilor? Unde este exact?

Gândiți-vă că dacă chipul lui ar fi frumos sau plăcut în sine, atunci oricine ar privi la el, l-ar fi iubit în aceeași măsură cum îl iubiți voi, sau ar fi simțit exact același lucru ca și voi.

Dar pentru că lucrurile nu stau așa, înseamnă că frumusețea lui nu se află în chipul său, ci ea trebuie să vină din voi. Deci dacă ea nu vine din chipul lui, înseamnă că trebuie să vină de la voi.

Deci proiecția unui obiect plăcut sau neplăcut vine din voi. Chipul acelei persoane nu este nici urât și nici frumos el în sine. Adjectivele de ”frumos” sau ”urât” sunt numai proiecțiile voastre.

Deci, am început cu un obiect – chipul cuiva care este frumos sau plăcut și am văzut că frumusețea și plăcutul sunt o proiecție a voastră pe un cumul de date brute cum ar fi fața unei persoane.

Acum vom mergem la un nivel mai jos și vom analiza fața în sine.

Dar cum rămâne cu identificarea obiectului din fața voastră ca fiind un chip uman? Ca fiind un chip al unei persoane specifice?

Atunci când privim la cineva, ni se pare că informațiile despre acesta se află pe chipul lui, pentru că în momentul în care ne uităm la această față, ne gândim imediat la un nume și poate la alte lucruri pe care le cunoaștem despre această persoană pe care o asociem la acea față. Dar dacă vă veți uita din nou unde se află aceste informații pe chipul lui, veți înțelege că figura lui, în sine nu poate conține aceste informații.

Deci, la acest nivel, recunoaștem faptul că această identificare specifică a persoanei, vine de la noi și nu este inclusă în obiectul din fața noastră. Ea este doar o proiecție a noastră.

Vom continua acum cu analiza noastră și vom coborî la un alt nivel. Cum stăm cu faptul că acest chip este o față umană? Oare obiectul din fața voastră vă spune: “Sunt o față umană?” De unde știți că în fața voastră stă figura unei ființe umane?

De fapt, ceea ce facem, este poate că ochiul vostru mental privește părțile diferite, privește gura, nasul, ochii și le unește, formând o imagine completă a chipului, dar de fapt ochiul nu vede un chip. Ochiul vede diferite părți pe care mintea voastră le cuplează, după care spuneți: “Ah! Uite este un chip uman”, cu toate că în fața voastră nu există chipul unei ființe umane, în sine, fără ca voi să-l recunoașteți ca pe o față umană.

Pentru că tot ce vedeți sunt doar forme și culori și nu există nici o față înaintea voastră. Tot ceea ce există este un cumul de forme și culori.

Acum, să mergem la un alt nivel. Dacă până acum unit ochii, nasul, gura și așa mai departe și le-am atașat unui chip uman, dacă vom privi ochiul pe care îl vedem în fața noastră, nu putem vedea cu adevărat un ochi. Ceea ce vedem este de fapt o formă rotundă pe care o numim ”pupilă” și poate o altă formă, un arc pe care-l denumim ”pleoapă” și așa mai departe. Deci, ceea ce percepem este un cumul de linii, culori și reflecții de lumină, deci nu avem în fața noastră nici un ochi. Avem din nou o colecție de forme și culori și o numim foarte repede un “ochi”, dar și el este tot o proiecție din mintea noastră.

Vom merge și mai în profunzime. Cum rămâne cu cercul pe care l-am numit “pupila”? Oare ochiul vede un cerc? Nu. Ochiul nu poate vedea un cerc. Ochiul se mișcă repede de la porțiune la alta a liniei din fața noastră, iar mintea ne oferă eticheta “cerc”, deci și el este o proiecție a noastră.

De fapt, ceea ce vedem în fața noastră este o colecție formată din multe puncte, lumini și fragmente de culoare, iar mintea noastră fabrică o poveste întreagă și complexă. ”Ăștia sunt ochii, uite nasul, uite este un chip, este o persoană, ea este plăcută”.

Și dacă mergem la un alt nivel, cum rămâne cu culoarea? Oare există culori? Ceea ce am spus despre cerc este, de asemenea, valabil și pentru culori. Identificarea culorii vine tot din noi. Faptul că avem noțiunea culorii albastru sau roșu, este o proiecție a noastră. Ea este o imagine a noastră mentală. Nu este ceea ce vedem afară.

Deci, ce vedem noi? Putem să observăm că, permanent noi nu privim la realitatea din exterior, ci privim la imaginile mentale pe care le proiectăm pe date brute, iar când analizăm și aceste date brute, și ele dispar. Tot timpul trăim în interiorul minții noastre, în povestea noastră.

Și ce înseamnă asta? Dacă înotăm în acest ocean de imagini mentale, unde ne trăim viața și credem că locuim undeva afară, și dacă toate aceste imagini sunt consecințe determinate de karma stabilită de faptele mele anterioare, atunci fiecare dintre ele le putem schimba, pentru că ele sunt doar proiecții.

Faptul că am asociat chipul persoanei cu un sentiment plăcut, faptul că am asociat acest chip la o anumită persoană, faptul că recunoaștem figura ca fiind a unei ființe umane, se poate schimba instantaneu și la bine și la rău. Totul depinde în întregime de semințele pe care le-am strâns în mintea noastră.

Și dacă semințele noastre sunt de o înaltă calitate, ele vor produce proiecții extraordinare. Poate că atunci nu vom mai proiecta un om oarecare care să fie plăcut sau neplăcut, ci un înger, o entitate divină, uimitoare. Dacă semințele noastre vor fi de proastă calitate, vom vedea acea persoană că devine din ce în ce mai urâtă, cum se degradează cu timpul și chiar și moare. Totul depinde de noi 100%.

Îndreptați-vă din nou către Lama din fața voastră și rugați-l să continue să vă binecuvânteze, pentru ca să puteți înțelege profund vacuitatea și să o asimilați. Rugați-l să aveți puterea de vă menține moralitatea într-o manieră strictă, astfel încât să vă creați paradisul vostru.

Rugați-l să nu vă părăsească. Uitați-vă la el cât de bucuros este și vă privește cu iubire nespusă. El vă iubește mai mult decât vă iubiți pe voi înșivă.

Invitați-l să vină la voi. El răspunde invitației voastre cu multă bucurie. Se micșorează, începe să plutească ușor, se ridică în aer și alunecă prin creștetul vostru spre inimă, unde se așază, radiind de lumină și iubire. Înțelepciunea și compasiunea însăși sunt în forma Lamei voastre și ele fac parte din voi. Sunt ale voastre.

Umpleți lumea din jurul vostru cu iubirea voastră și binecuvântați toate ființele să-și poată crea propriul lor paradis.

Încet, încet vă puteți de ochii.

Am ajuns la partea în care vorbim despre calea de mijloc, partea „sexy” a acesteia:

„nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte;
nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.”

După care mai urmează încă câteva rânduri care încep cu „nu este”, nu, nu, nu, nu, până la rândul care începe cu „Și dacă…”Adică toate lucrurile care nu sunt. Am spus „sexy”, este pentru că sună atât de „incitant”.

… nu există nimic.
… totul este o iluzie.
… totul este un fel de film fictiv în care pot pluti ici și acolo.

Și asta este marea neînțelegere a acestei sutre. Nu, nu ,nu…Totul nu este. Dar nu acesta este sensul pe care îl înțelege majoritatea lumii.

Asta nu înseamnă că lucrul „nu există”, ci el nu există în sine.

Dacă omul se află în meditația asupra vacuității, atunci desigur că toate aceste lucruri nu sunt.

Nu există niciun obiect care să apară în fața lui în forma convențională, iar „nasul”, „ochii” și toate celelalte sunt adevăr convențional. Sunt fenomene. Cel ce meditează asupra vacuității, deși a început cu toate fenomenele, ceea ce percepe este vacuitatea, este lipsa, de aceea nici nu poate să perceapă aceste lucruri în meditația sa.

Deci lucrul nu există în sensul că nu există în sine, așa cum am făcut acum în meditația noastră; Nu există un chip care să fie un chip în sine. Nu există nicio față plăcută care să fie plăcută în sine. Nu există ochi care să fie un ochi în sine. Toate acestea sunt imaginile mentale pe care le proiectăm.

Cel care a perceput direct vacuitatea și iese din ea, înțelege toate acestea. El înțelege că se uită și nu asta vede. Pentru că totul este gol, este foarte important ce semințe semănăm pentru că ele vor determina cum vor arăta lucrurile. Ele vor stabili dacă această colecție de ochi, nas, gură este ceva plăcut sau neplăcut pentru că de fapt ea nu este plăcută sau neplăcută în sine. Nu asta este în ele. Ele nici măcar nu conțin informația unei fețe umane sau ale unui ochi sau ale unui nas. Nu este cuprins în ceea ce percepem. Sunt toate proiecțiile noastre. Totul, totul de la A la Z, ceea ce nu înseamnă că nu există deloc. Lucrurile există. Dacă nu suntem în meditația vacuității, ele există. Lucrurile ne apar, dar orice apare este o proiecție. Fiecare astfel de proiecție a fost determinată de semințe și fiecare astfel de sămânță a fost plantată prin ceea ce am făcut în trecut. Așa este întreaga noastră realitate. Este exact așa cum este scris în „Abhidharma Kosha”. Ea începe cu faimosul verset pe care îmi place să-l repet.

Le le jikten natsok kye

Diversitatea lumilor vine (se naște) din karma.

Le înseamnă karma și fapte. Este același cuvânt. Varietatea lumii provine din karma. Ceea ce fac, plantează în minte semințe și când rodesc, îmi dictează proiecțiile. Iar eu nu pot controla ceea ce am proiectat deja. Este deja stabilit. Ceea ce pot controla, este ce semințe plantez acum. Când înțelegem asta, ne dăm seama cât de importante sunt jurămintele. Și asta

- Nu este pentru că spun eu.
- Nu pentru că a spus Buddha.
- Nu pentru că a spus preotul:
- Ci pentru că ele ne vor determina realitatea; Dacă există suferință sau plăcere.

Acesta este singurul lucru care contează. Este singurul lucru care are sens. Când înțelegem la acest nivel, vom deveni foarte serioși în păstrarea eticii morale.

Acum vom intra puțin în subiectul „cele două adevăruri” – Denpa nyi.

Denpa nyi

Denpa            înseamnă adevăr sau realitate. Aici are sensul de realitate.
Nyi                  = doi.
Denpa nyi     înseamnă două niveluri de realități.

Care sunt aceste două niveluri de realități?

Adevărul/realitatea supremă – Dun dam denpa

Dun dam denpa

Adevărul/realitatea falsă sau convențională – Kundzob denpa

Kundzob denpa

Sună ciudat în română: „adevăr fals”, sau „adevăr înșelător” dar acesta este sensul lumii care ne apare, așa cum am făcut în meditație; „Acesta este un om plăcut”, „Este om”, „Este un chip”, „Este un nas”, „Este un ochi”. Toate aceste niveluri sunt o realitate falsă/înșelătoare, pentru că ceea ce cred că văd acolo nu este acolo. Există, dar nu așa cum cred eu că există. Este proiecția mea. Acesta este Kundzob. Este înșelăciunea, de aceea numim adevăr fals/înșelător sau realitate falsă, dar nu pentru că ea mă minte intenționat. Așa apare ea în mintea lui Tsur tong care crede că lucrurile vin de acolo, din afara lui. Lucrurile sunt proiecțiile lui, dar el crede că vin din afara lui, de aceea această realitate este numită Kundzob. Ceea ce vede, cum crede că există lucrurile și cum există ele cu adevărat, nu sunt compatibile. De aceea se numește Kundzob – incompatibil, comparativ cu Dun dam denpa – care este adevărul absolut. Adevărul ultim. Este ceea ce percepem în experiența vacuității. În ea există compatibilitate perfectă, în timp ce în realitatea falsă există nepotrivire.

Bodhisattva care percepe direct vacuitatea este cu totul în Dun dam denpa, el este contopit cu acest adevăr. Apa în apă, cum am spus noi. În acele momente de meditație, pentru el adevărul fals a dispărut, s-a ridicat la un nivel mai înalt de percepție a realității. De aceea, el nu are conceptul: „Văd asta”. Bodhisattva este unul cu experiența lui.

Când iese de meditație, se va afla din nou în Kundzob Denpa. Din nou îi apar lucruri, dar realizează că ceea ce vede nu este ceea ce este. Iar acest fapt nu-l poate schimba, nu are control asupra lui. Cu timpul, pe măsură ce practică, el se ridică la nivelurile Bodhisattva. Înțelegerea lui despre vacuitate se adâncește. Asta nu înseamnă că anterior nu a înțeles-o suficient de bine, pentru că vacuitatea este vacuitate și experiența vacuității este aceeași experiență, dar mintea lui devine din ce în ce mai rafinată.

Ca urmare a practicii sale, cu ajutorul înțelegerii vacuității, începe să-și purifice mintea de afecțiunile mentale. Mintea sa devine din ce în ce mai rafinată și mai purificată. De fiecare dată când revine la experiența directă a vacuității cu această minte din ce în ce mai pură, înțelegerea vacuității se adâncește. De la nivelul 8 sau 7, Bodhisattva poate intra și ieși din experiența directă a vacuității aproape fără niciun efort și foarte rapid. De câteva ori pe secundă. Iar Buddha este deja la nivelul în care permanent este atât în realitatea ultimă cât și în cea convențională, fără niciun efort. În mod permanent este cufundat în uniunea cu Absolutul. Este în uniune cu realitatea absolută și, de asemenea, vede fenomenele și cunoaște toate fenomenele.

Când spunem Buddha, ne referim la el ca masculin, dar o ființă iluminată nu este de niciun sex.

Revin din nou și spun că realitatea falsă nu înseamnă că ea nu există. Să nu credeți în așa ceva. Este o denaturare a sutrei. Este o denaturare a învățăturii. Nu este adevărat că ea nu există. Buddha spune că există.

Am vorbit despre subiectul reîncarnării și al renașterii. Ce înseamnă renaștere în lumina acestei înțelegeri? Ce înseamnă reîncarnarea? Asta înseamnă că s-a schimbat karma. Rodește altă karmă și acum în loc să mă văd cu chip de om, dacă schimbarea este în mai rău, mă voi vedea cu față de câine. Iar dacă karma s-a schimbat în bine, mă voi vedea ca un înger strălucitor. Acesta este sensul reîncarnării. Și asta este tot. Mi s-a terminat karma de a vedea lumea prin ochii unei ființe umane, și va veni o altă karma în funcție de ceea ce am acumulat și de ceea îmi rodește.

Deci, nu pentru că este un câine, el vede o jucărie de mestecat și nu un pix, ci tocmai pentru faptul că vede o jucărie de mestecat, asta îl face un câine. Datorită faptului că are karma de a vedea lumea într-un anumit fel, aceasta este ceea ce îl definește ca fiind câine.

Același lucru pe care l-am spus aici este valabil și pentru a vedea moartea. De a vedea dincolo. De a mă vedea pe mine însămi, de a-mi vedea karma de ființă umană, care se termină. Cum este să mă văd murind sau să experimentez moartea mea? Experimentez sfârșitul acestei karme și este traumatizant. El este foarte traumatizant. Întreaga mea lume este brusc făcută fărâme.

Dacă cuiva i se zdrobește degetul, este dureros. Dacă i se scoate ochiul cuiva, este traumatizant.

În timpul morții, toate lucrurile ni se iau brusc; Ochii noștri, urechile, degetele, numele. Deodată totul dispare. Este foarte traumatizant. Este o experiență foarte grea și am trecut prin ea de nenumărate ori și este o proiecție Aceasta este o proiecție din mintea noastră. Și asta e tot, de aceea Buddha spune:

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.

El de fapt ne spune: „Nu există bătrânețe și moarte care să existe în sine. Nu există așa ceva. Totul este o proiecție. Această sutră spune: „Putem să ieșim din asta”. Dacă înțelegem cum funcționează karma și începem să practicăm în viața noastră, nu vom mai avea cum să experimentăm aceste karme dificile, aceste proiecții grele. Vom avea altceva. Trebuie să vină altceva. Altceva ne va fi impus.

Așa cum am menționat, acum intrăm pe a patra cale, în Gom Lam, Calea practicii.

Gom Lam

Gom Lam = este atât meditație, cât și practică. Uneori oamenii spun: „Calea meditației”. Noi îi spunem Calea practicii.

Am vorbit despre prima cale, Calea acumulării. Sutra începe cu Calea acumulării prin întrebarea pusă de Shari Putra. El a părăsit viața de acasă. S-a săturat de samsara și a decis să caute o cale de ieșire din suferință. Așa că îl întrebă pe Chenrezik: „Ce trebuie făcut?” Și Chenrezik îi răspunde: „Trebuie să înțelegi în primul rând vacuitatea celor cinci agregate. Începe cu tine, cu vacuitatea ta”.

Desigur că Shari Putra este într-o situație foarte bună. Pentru că și-a găsit un Lama. L-a găsit pe Buddha. Shari Putra este alături de Lama tot timpul, i s-a devotat lui și învață de la el. Meditează. Face ceea ce trebuie făcut pentru a merge pe cale. Nu trebuie să fim călugări pentru a urca pe cale și se poate întâmpla la orice vârstă.

Ce se va întâmpla după sfârșitul acestui seminar? După ce ați auzit această învățătură, veți pleca acasă la realitatea voastră normală. Veți spune: „Am fost la un seminar în weekend și acum m-am întors la lucrurile mele obișnuite”. Atenție la asta! Tot ceea ce faceți plantează semințe. Dacă faceți o astfel de tranziție, veți deveni imuni față de dharma. Dacă nu faceți nimic cu această învățătură, [acest fapt] va planta o sămânță care va elimina dharma din viața voastră.

Cei care se comportă astfel, treptat, dharma va dispărea din viața lor. Acest lucru se întâmplă frecvent și este foarte trist. Și nici nu simt când se întâmplă pentru că tranziția este treptată! Și s-au cufundat în ale lor și au uitat.

De aceea este important să faceți toate lucrurile pe care le-am menționat: să-l serviți pe Lama, dharma, să-i ajutați pe nevoiași, pe bolnavi, pe cei săraci, să meditați, să învățați și așa mai departe. Și va veni momentul în care veți urca pe Calea pregătirii și de acolo pe Calea perceperii. După care vine Calea practicii.

Acum, Buddha ne vorbește despre simțuri:

„Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte;
nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen”.

În fraza anterioară, el ne-a vorbit despre cele cinci agregate:

„Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiință”.

În sutra sunt două fraze dedicate simțurilor. Una spune: „nu sunt nici ochi; nici urechi ….”. Iar a doua frază spune:

„Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței”.

Nu vom intra în detalii și vom spune doar câteva cuvinte despre asta.

În prima frază, dacă numărăm, sunt 12 lucruri:

1. 1. Ochi.
  2. Urechi.
  3. Nas.
  4. Limbă.
  5. Corp.
  6. Conștiință.

Acestea sunt cele șase simțuri conform budismului. Cinci simțuri obișnuite, plus conștiința, în sensul de minte care gândește. De asemenea, și Abhidharma Kosha îl consideră ca simț. Acestea sunt primele șase.

După care urmează încă șase, care sunt obiectele acestor simțuri: Ce vede ochiul? El vede forme. Ce aude urechea? Aude sunete. Deci sutra spune:

1. 1. Nici formă.
  2. Nici sunet.
  3. Nici miros.
  4. Nici gust.
  5. Nimic ce poate fi atins. Adică, nu există simțul tactil.
  6. Nu există niciun fenomen.

Fenomen – acesta sunt lucrurile la care ne gândim, pe care le receptăm în gândurile noastre, în mintea noastră. Iată deci cele șase simțuri și cele șase obiecte ale lor. Buddha ne vorbește aici de vacuitatea lor, că ele nu există în sine. Ele există doar ca proiecție a noastră, așa cum am făcut mai înainte în meditație.

În fraza următoare, Buddha spune:

Aici este o altă discuție despre simțuri. Dacă înainte am avut 12, aici se ascund 18, doar că nu le vedem. Când vorbim despre simțul vederii, vorbim despre organul vederii care este ochiul și obiectul vederii care este forma. Deci, 6×2 =12.

Fiecare simț are trei elemente:

1. 1. Există organul care vede.
  2. Există obiectul pe care ochiul îl vede, și
  3. Există o componentă a minții care este legată de vedere. Componenta care conștientizează ceea ce văd.

Văd un obiect, un pahar, de exemplu. Acesta este obiectul pe care îl vede ochiul meu. Pentru ca eu să văd pahar, trebuie să meargă mai întâi la creier, iar creierul meu să identifice ceea ce văd. Aceasta se numește conștientizarea vederii. Este componenta conștientizării vederii. Deci, Buddha enumeră:

1. 1. Nu există nicio componentă care să vadă, și
  2. Nu există nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede,

apoi continuă prin toate simțurile, și termină cu

1. 1. Lipsa componentei conștiinței , care este al șaselea simț, și
  2. Lipsa componentei conștientizării conștiinței, care este conștientizarea faptului că eu gândesc ceea ce gândesc.

Dar asta este o altă discuție. Ea se bazează din nou pe „Abhidharma Kosha”. Buddha trece pas cu pas peste vacuitatea tuturor acestor lucruri.

În următoarea frază, trece la:

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții”.

Să citim fraza în tibetană:

Ma rikpa me / ma rikpa sepa ne / gashi me / gashi sepey bardu yang me do.

Ce este Ma rikpa?

Ma rikpa                   înseamnă ignoranță.
Rikpa                         = cunoaștere,
Ma rikpa                   în sanscrită se spune Avidia.
Rikpa                        este Vidia, adică cunoaștere.
Ma rikpa                   înseamnă lipsa cunoașterii sau neînțelegerea sau ignoranță.
Me                              este un cuvânt de negație, adică nu este.
Ma rikpa me            înseamnă deci, nu există ignoranță.

Apoi urmează paragraful: Ma rikpa sepa mepa.

Ma rikpa                   = ignoranță.
Sepa                         = eliminare.
Ma rikpa                   înseamnă încetarea ignoranței.
Deci, Ma rikpa sepa mepa înseamnă nu există eliminarea ignoranței.
Silaba Ne                   înseamnă „începând de la” pentru că acum enumeră lucrurile pentru noi.

Deci aici este scris: „Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa … „Nu există ignoranță și nu există eliminarea ignoranței și așa mai departe până când…, aici în tibetană este scris: Începând de la faptul că nu există ignoranță și nu există eliminarea ignoranței și terminând cu ….

Apoi scrie: Gashi me.

Ga                               = bătrânețe,
Shi                              = moarte. Shiwa – moarte,
Deci, Gashi               înseamnă bătrânețe și moarte.

Tibetanii sunt experți în a scurta cuvintele. Ei iau o silabă din fiecare cuvânt și totul iese scurt.

Deci, Gashi me       înseamnă fără bătrânețe și moarte,
Gashi sepey             înseamnă eliminarea bătrâneții și a morții.
Bardu                        = până, până la eliminarea bătrâneții și a morții.

Yang me do

Me                              = nu este,
Do                               =este silaba de încheiere a frazei,
Yang                          = de asemenea,
Yang me                   = deloc.

Asta este ceea ce ne învață Buddha. El ne spune că, dacă înțelegem acest mecanism, modul în care karma ne proiectează realitatea pe un ecran complet gol, atunci vom putea proiecta pe ecran Ma rikpa me (lipsa ignoranței) și Ma rikpa sepa mepa ne (lipsa eliminării ignoranței) și Gashi me (lipsa bătrâneții și a morții) și Gashi sepey bardu yang me do (lipsa eliminării bătrâneții și a morții)

Hai să învățăm fraza pe de rost:

Ma rikpa me / ma rikpa sepa mepa ne / gashi me / gashi sepey bardu yang me do.

În următoarea frază, Buddha ne vorbește despre cele 12 legături sau verigi din „Roata Vieții”. Prima legătură, din inelul exterior este bătrâna oarbă cu baston. Ea este doamna ignoranță. Ea este doamna Ma rikpa. Ea reprezintă ignoranța cu care venim pe lume.

Să trecem peste aceste legături pe scurt.

1. Ignoranța – bătrâna oarbă cu baston.

Prima este ignoranța. Și reprezintă neînțelegerea lumii noastre. Este neînțelegerea în ce stare tragică ne aflăm. Am venit cu această neînțelegere în lume, ca urmare a karmei negative pe care am acumulat-o în viețile anterioare. Și datorită ignoranței continuăm să acumulăm karma tot timpul.

2. O nouă karma – Olarul care face vase de lut.

Ca rezultat al ignoranței cu care am venit, nu ne înțelegem realitatea. Credem că lucrurile există în afara noastră. Că sunt plăcute sau neplăcute independent de noi, și reacționăm față de ele ca și cum ar fi în exteriorul nostru, și astfel acumulăm o nouă karma. Deci, a doua legătură este karma nouă produsă de reacția noastră față de realitate. Deci, olarul face vase de lut, și produce karma. Fiecare clipă în care nu înțelegem bine realitatea, în care reacționăm față de ea ca și cum ar fi exterioară nouă, așa cum face Tsur tong, acumulează karma.

Spuneți-mi dacă asta nu este tragic.

3. Conștiința/ Conștientizarea – Maimuța din copac.

A treia legătură este conștiința reprezentată de maimuța din copac. Această legătură are sensul de conștiință care vine din mai multe vieți sau conștiința care intră în pântec în timpul fecundației. Descrierea care ne este dată acum, este conștiința unei singure vieți.

Deci, maimuța reprezintă faptul că suntem conștienți de ceea ce facem. Țipăm la cineva, ne auzim țipând și plantăm o sămânță karmică. Putem numi asta și conștientizare. Conștientizăm ceea ce facem.

4. Mintea și corpul – oameni în barcă (conștiința se identifică cu trupul)

În a patra legătură putem vedea doi oameni într-o barcă care navighează pe mare. Îi spunem „nume și formă”. Atunci când conștiința intră în pântec, în timpul fecundației, ea se atașează de noul său corp. „Nume și formă” – reprezintă momentul în care se dezvoltă fătul. Corpul și mintea din pântec, sunt cei doi oameni din barcă. Barca reprezintă pântecul.

5. Cele șase simțuri – casa cu uși și ferestre

A cincea legătură reprezintă o casă goală, cu multe ferestre. O vom numi ușile simțurilor sau deschiderile simțurilor. Este la nivelul fătului; Simțurile lui se dezvoltă, și ele îi permit să fie conștient de ceea ce face.

6. Atingerea/contactul – cuplul care se îmbrățișează (contactul dintre ochi și obiect)

Vedem un cuplu care se îmbrățișează. El reprezintă contactul dintre organele simțurilor și obiectele exterioare. De exemplu, vedem fața celui pe care îl iubim. Este contactul dintre ochiul care vede și obiectul său. Deci, acum am sărit de la nivelul fătului la ceea ce se întâmplă acum în viața noastră. Există contactul între ceea ce percepem prin simțuri și obiectele simțurilor.

7. Omul cu săgeata înfiptă în ochi – sentimente/senzații (plăcut sau neplăcut)

În momentul contactului dintre organele de simț și obiectele lor, apare imediat senzația plăcut-neplăcut. Când miros ceva, imediat decid dacă este plăcut, neplăcut sau neutru. În veriga a șaptea este desenat un om cu o săgeată înfiptă ochi. Ce înseamnă asta? „Nu-mi place”. Cui i-ar place asta? Deci, această verigă se numește sentiment/senzații și aici este în sensul de: plăcut sau neplăcut.

Plăcut – Neplăcut se întâmplat imediat după contact.

8. Pofta/dorința – omul care se ospătează (a vrea sau a nu vrea)

Un bărbat ține un pahar și o femeie îi toarnă vin.

Și am vorbit puțin despre acestea în cursul 4.

Veriga 8 – este pofta sau dorința, și uneori i se mai spune și atașamentul. Dacă în veriga a-7 a fost senzația/sentimentul de plăcut – neplăcut. În a opta este reacția imediată, de atracție sau respingere la ceea ce se întâmplă. Eu decid dacă vreau sau nu, deci există ori atracție ori aversiune/respingere. Dacă sunt atrasă de ceva, îl vreau, îl doresc. Dacă nu sunt atrasă, am aversiune față de obiect, voi căuta să mă debarasez de el.

9. Lăcomia/atașamentul – femeia care strânge fructe roșii din copac

Veriga 9 reprezintă lăcomia sau atașamentul puternic. Această verigă ia veriga a opta și o intensifică. Vedem aici o femeie care culege fructe din copac. Ea reprezintă atracția foarte puternică sau o ură puternică. Acesta este momentul în care dorim enorm ceva, bun sau rău, mai ales în momentul morții. După ce tânjim în momentul morții? De a rămâne în viață. Tânjim după existență, se întâmplă în a-9 verigă.

10. Karma care este pe cale să rodească – femeia gravidă

În legătura 10 este desenat un bărbat și o femeie care stau în pat într-un cort. În alte desene apare o femeie însărcinată. A- 10 verigă este karma care se maturizează, care dă rod.

Aceste legături pot fi reprezentate în diferite perioade și în diferite situații, dar în momentul morții, atașamentul puternic față de viață determină karma să rodească sub forma unei noi renașteri. Aceasta este karma coaptă. Ea este cea care ne aruncă în noua noastră existență. Dintre toate karmele pe care le-am acumulat în 2, aceasta a fost aleasă de a ne proiecta în următoarea noastră existență.

Diferența dintre karma verigii 10 și cea din veriga 2 este, că în doi am acumulat karma, am plantat semințe, și în 10 sămânța este pe cale să dea rod. Sămânță este încărcată de modul în care am trăit și de cum ne-am păstrat moralitatea și acum este gata de a da rod. Este avionul gata de decolare.

11. Nașterea – femeia care naște – karma rodește/se manifestă

Vedem o femeie care naște, ceea ce înseamnă că există o karmă matură care este activată și ne proiectează în următoarea noastră naștere.

12. Bătrânețea și moartea – omul care duce în spate un cadavru

Ce se va întâmpla după ce ne naștem? Bătrânețea și moartea. Veriga 12 este Gashi. Ce vedem în ea? Un om care duce în spate un cadavru. La tibetanii, când omul moare, este pus în poziție fetală, și legat, după care cineva îl ia în spate și îl duce pe stâncă și îl aruncă în prăpastie. În unele desene sunt corbii care așteaptă.

Păsările de pradă își așteaptă deja hrana.