Sutra Inimii – Lecția 5a

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5, a

 

(Sutra inimii cântată de călugării din Sera May).

Ea vine împreună cu cartea editată de un discipol al lui Ken Rinpoche pe baza prelegerilor sale. Ea se numește: „Cheia Tezaurului Shunyata” și conține două învățături. A doua învățătură este pe „Sutra inimii”. Prima parte a fost editată de un alt discipol al lui Ken Rinpoche și este un imn scris de către Je Tsongkapa lui Buddha. Acest imn, exprimă recunoștința profundă și plină de bucurie față de Buddha Shakyamuni pentru că a predat doctrina de neegalat a originii dependente. Este un cântec de iubire scris de Je Tsongkapa pentru Buddha, la 2.000 de ani după ce Buddha a plecat din această lume și de slavă a originii dependente.

Am vorbit în lecția trecută despre Calea perceperii. Bodhisattva, după ce a perceput vacuitatea, dobândește Jetop yeshe – înțelepciunea de după, care este a doua etapă a Căii perceperii. Bodhisattva conștientizează profund karma și vacuitatea și va continua să practice din această conștientizare. Geshe Hla o numește „nunta karmei și a vacuității”, sau cele două fațete ale aceleiași monede. Bodhisattva merge pe urmele marelui Je Tsongkapa.

Je Tsongkapa (1357 -1419) a fost un mare înțelept, poate cel mai mare de pe această planetă, cu excepția lui Buddha.

El însuși a fost un Buddha. Se spune că a avut contact direct cu divinitatea Manjushri și că de fapt el însuși a fost manifestarea lui Manjushri.

Je Tsongkapa a scris foarte mult, fiecare pagină este de mare valoare. El a extins discuțiile despre karma și vacuitate și legătura dintre ele.

În urma învățăturilor sale, s-a dezvoltat curentul Gelugpa. El a clarificat multe lucruri despre această legătură. Chiar și în zilele noastre există curente budiste care vorbesc parțial de ea, și într-un mod care nu poate elibera oamenii cu adevărat. Din fericire, această învățătură există și este disponibilă.

Gelugpa este linia lui Dalai Lama. Pe ea a venit Ken Rinpoche, Geshe Michael și mulți alți maeștri minunați.

Cum aplică Arya această înțelepciune în viața lui? Și noi putem face același lucru.

În chö chok, am vorbit despre copacul care nu există așa cum credeam noi că există. Copacul despre care credeam că este acolo, nu a fost niciodată acolo și nu poate fi acolo. Nu există așa cum credeam noi că există. El există în funcție de proiecția noastră, iar proiecția noastră este determinată de karma.

De obicei, ceea ce se întâmplă în viața noastră, se întâmplă indiferent de ceea ce vrem să se întâmple. Ideea este că, dacă înțelegem cum funcționează karma, putem începe să dictăm realitatea, încetul cu încetul. Avem nevoie de o conștientizare profundă asupra modului în care funcționează karma. Iar pentru ca să funcționeze karma pentru noi, trebuie să înțelegem vacuitatea, și invers. Ambele  sunt două fețe ale aceleiași monede.

Dacă copacul ar exista în sine, atunci lucrurile sunt fără speranță. Deci nu avem nicio șansă și atunci va veni moartea. Și dacă este așa, atunci nu avem ce căuta aici. Dacă sunteți aici, înseamnă că sunteți interesați să descifrați codul „Sutrei inimii”. Dacă căutați plăceri lumești temporare, nu aveți ce căuta la acest seminar pentru că nu veți învăța asta aici. Sunt alte locuri unde puteți învăța despre ele.

Lumea nu există de la sine. Lumea este proiecția noastră, de aceea trebuie să înțelegem cum am creat-o și cum putem crea o altă proiecție, dar ceea ce însoțește această înțelepciune, este lipsa noastră de control în momentul de față.

Adică, dacă vreau ca pomul să fie aurit atunci el va fi aurit. Asta nu se poate acum, deoarece mi-a fost impusă o anume proiecție datorită karmei pe care am plantat-o cu mult timp în urmă. Ea este cea care îmi determină realitatea și acum nu mai am ce face. Nu mai pot face nimic cu copacul care a crescut deja din sămânță. El este un rezultat karmic, așa că a încerca de a manipula realitatea la acest nivel, din punctul de vedere al unui Arya – este o prostie. Se bazează pe ignoranță.

Nu putem controla realitatea în prezent, deoarece realitatea prezentă este rezultatul semințelor pe care le-am semănat în trecut. Putem face ca oamenii să fie drăguți cu noi, dar nu în momentul prezent. Nu putem manipula ceea ce a apărut deja, ci doar prin muncă interioară care plantează karma adecvată.  Înțelegerea modului în care funcționează karma și plantarea semințelor potrivite, este inima „Sutrei inimii”. Este ceea ce ea ne învață.

Putem formula și altfel: Lucrurile nu funcționează așa cum obișnuim să credem că funcționează. Cauzalitatea obișnuită pe care tindem să o atribuim lucrurilor este incorectă. Nu numai că copacul nu există așa cum credem noi că există, dar nimic în lume nu există asta așa cum credem noi că există. Toate cauzele pe care vi le spun oamenii, despre existența lucrurilor, sunt greșite. Dacă ele nu se bazează pe karma, sunt greșite. Și acesta este motivul pentru care suferim, deși nimeni nu caută suferința.

Chiar dacă asfaltăm drumuri și dăm amenzi grele și legi rutiere și sunt polițiști care supraveghează circulația, cu toate astea se întâmplă accidente. Ele se întâmplă nu pentru că șoseaua nu este în ordine. Dacă cineva este implicat într-un accident, se datorează karmei lui, a faptului că a dăunat vieții în trecut. Dacă nu-și elimină semințele, și va continua să nu respecte viața și să omoare gândacii din casă, atunci va fi rănit; Ori va trece un accident, ori i se va întâmpla altceva. Va fi rănit, dar nu din cauza șoselei.

Asta nu înseamnă că nu trebuie construite șosele și întreținute în bună stare. Însăși preocuparea societății pentru îngrijirea căilor rutiere, creează karma pozitivă pentru cei implicați în asta, deoarece le pasă de siguranța celorlalți. Dar rezultatele acțiunilor acestora vor veni mult mai târziu. Și cu toate că motivația celor care planifică construirea de căi rutiere mai bune, este grija față de oameni, ea nu este suficientă. Karma este slabă.

Motivația: „Doresc ca șoseaua să fie bună pentru că nu vreau să văd oameni uciși”, aceasta produce karma pentru cei care fac șosele, dar va funcționa mult mai târziu pentru ei. Oricine nu respectă viața, indiferent de șoseaua pe care circulă, va fi rănit într-un accident de mașină. Cauzalitatea obișnuită nu funcționează. Pe de altă parte, înțelegerea karmei și a vacuității este infailibilă – nu dezamăgește niciodată.

Un alt exemplu: Să spunem că sunteți în consiliul de administrație al unei companii, și există cineva care vă pune bețe în roate tot timpul, vă creează în mod constant probleme; El pierde timpul altora, nu-i lăsa pe ceilalți să-și spună cuvântul, îi stăpânește.

Ce este de făcut? Puteți să-l dați afară, sau să încercați să-i închideți gura.

Dar ce veți face dacă înțelegeți karma și vacuitatea?

Karma este individuală. Dacă stați în ședință și această persoană vă împiedică să vă exercitați funcția și să faceți ceea ce credeți că este corect, de unde vine această situație? Din faptul că nu le-ați permis altora să-și exercite meseria. Deci, ce puteți face? Nimic. El nu are nimic de-a face cu asta. Dacă apare în lumea voastră, trebuie să vă corectați semințele. Trebuie să-i ajutați pe alții să funcționeze, iar atunci acesta, ori va pleca singur, ori se va schimba. Pentru că nu vine de la el, ci vine de la voi. Proiecția voastră se va schimba, dar va lua timp. Nu funcționează niciodată în prezent.

Deci acesta este un exemplu și există nenumărate astfel de exemple în care cauzalitatea obișnuită pe care o dăm lucrurilor nu funcționează. Ideea este că nu are rost să manipulăm lucrurile în prezent.

Trebuie să vă corectați mintea, pentru că mintea merge cu voi oriunde vă duceți. Și dacă încă mai aveți semințele de ai deranja pe alții să-și exercite meseria, sau nu i-ați ajutat, aceste situați vor continua să se manifeste; Așa este la locul de muncă. Așa este într-o relație. Așa este peste tot.

Lama Dvora Hla spunea: „soacra mea care a fost asistentă socială, zicea așa: „Statisticile arată că majoritatea căsătoriilor a doua oară eșuează. Cea de a treia are mai multe șanse”

De ce? Prima căsătorie nu a mers pentru că soțul a fost de vină. Dacă am noroc și mi-am găsit un alt partener, se va întâmpla același lucru, pentru că mintea mea nu s-a schimbat, continui să proiectez același lucru. După a doua căsătorie poate voi gândi: „Poate că eu ar trebui să mă schimb” și atunci vor fi mai multe șase pentru o căsnicie mai durabilă. Sunt persoane care se căsătoresc și de patru sau cinci ori. Întreaga noastră cultură este inversă în acest sens.

Dacă întâlnesc oameni care mă bârfesc, mă critică, mă defăimează, ce să fac cu ei? Să-i educ? Să-i înfrânez? Să le explic? Nu! Trebuie să mă opresc de a mai dezbina.

Bârfa dezbină oamenii, îi îndepărtează unii de alții. Acum va trebui să mă îngrijesc de a apropia oameni între ei. Asta va trebui să fac.

Nu-i pot schimba în prezent, pentru că manipularea prezentului nu funcționează.

Cauzalitatea externă, este incorectă, deoarece nu se bazează pe înțelegerea modului în care funcționează lucrurile.

Arya Nagarjuna, spunea că nu există ceva care să determine altceva.

Nu există nimic în lume care să provoace un alt lucru în lume. Nu există așa ceva. Totul vine din karma. Totul este o succesiune de proiecții.

Să vă dau un exemplu în acest sens.

Mi-am făcut o ceașcă de cafea. Cum am făcut-o?

Am pus apă la fiert într-un fierbător electric. Am pus cafea în ceașcă, am turnat peste ea apa și am adăugat lapte și așa mi-am făcut cafea.

Oare așa se face cafeaua? Hai să analizăm. Cafeaua măcinată îmi garantează că voi bea cafea dimineața? Nu! Pentru că poate fi pană de curent și fierbătorul nu va funcționa.

Deci, cafeaua măcinată nu garantează ceașca de cafea. Fierbătorul electric îmi garantează că voi avea cafea? Nu, pentru că atunci când începe să fiarbă apa, poate ea va fi pentru o ceașcă de ceai, de exemplu, și nu neapărat pentru o ceașcă de cafea, nu-i așa?

Și dacă continuăm să descompunem acțiunea de a face cafea în bucățele și ne uităm la ele ce a determinat cafeaua, nu vom găsi. Pentru că totul este gol. Nu există niciun element din seria acțiunilor care se finalizează cu o ceașcă de cafea, care să fie cauza cafelei. Și nici măcar seria în sine, nu poate fi o cauză, pentru că într-un oarecare loc, lucrurile pot merge prost sau pot lua o altă întorsătură.

De exemplu, pun apa la fiert, sună telefonul. Am și uitat de apa fiartă sau dacă soțul meu dorește ceai, în loc să-mi torn o ceașcă de cafea, i-am turnat lui o ceașcă de ceai.

Singura cauză pentru care am o ceașcă de cafea când vreau să beau cafea este pentru faptul că am avut grijă de alții în trecut. Am karma de a le satisface altora nevoile și acest lucru îmi dă posibilitatea de a proiecta lumea, iar apoi când vreau cafea, am cafea. Și dacă cu o zi înainte am rămas fără cafea, înseamnă că am avut o altă karmă care s-a maturizat atunci când nu i-am îngrijit pe alții.

Și nu există nimic în lumea exterioară, care să determine altceva. Nu putem spune că fierbătorul electric mi-a determinat cafeaua. Nu putem spune că apa mi-a determinat cafeaua.

Toate aceste lucruri sunt foarte profunde, pentru că dacă le ”cumpărați”/acceptați, comportamentul vostru se va schimba de la un capăt la altul (complet).

Dacă ne uităm la ce facem toată ziua, putem vedea cum manipulăm lumea ca ea să funcționeze conform dorințelor noastre. Și cu jurămintele se întâmplă la fel. Luăm jurăminte cu rolul de a ne schimba și noi le schimbăm pe ele ca să ne fie nouă comod. Încercăm tot timpul să aranjăm lumea ca să se potrivească dorințelor noastre, în loc să lucrăm cu karma.

*******

 Să ne întoarcem la sutra,

„Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.

Am vorbit deja „că orice lucru existent este gol” , așa că vom merge la „lipsit de orice natură”. În tibetană se spune: Tse nyi mepa.

Hai să le enumerăm:

1. 1. 3. nu începe
      4. nu se sfârșește
      5. nu este impur, și
      6. nu devine pur
      7. nu se împuținează, și
      8. nu se înmulțește

Și înainte a fost:

1. 1. 1. orice lucru este gol,
      2. lipsit de orice natură.

Sunt în total 8 lucruri în această frază, pe care Ken Rinpoche le numește: „Opt caracteristici ale vacuității profunde”.

Sabmo kye chö gye den

Sambo           = profund, este un alt nume pentru vacuitate, pentru „perfecțiunea înțelepciunii”.
Kye                 = opt,
Chö                 = calitate, trăsătură, caracteristică.

Deci, „Cele opt caracteristici ale vacuității profunde”.

Există încă două nume pentru această frază.

Nampar tarpe go sum

Sau pe scurt

Namtar go sum

Go                      înseamnă deschidere sau poartă,
Sum                   = trei,
Tarpa               = Nirvana sau libertatea, și
Nampar           = complet.

Deci, Namtar go sum înseamnă cele trei porți spre libertate/nirvana.

Fraza începe: „Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol”.

 

Prima poartă este vacuitatea afecțiunilor mentale.

Ngo wo

Ngo wo          = înseamnă aici natura supremă/ultimă a lucrurilor. Ea este vacuitatea lucrurilor. Și am vorbit deja despre asta în contextul copacului, așa că nu mai repetăm.

Aici Ken Rinpoche spune: „Această parte este destinată practicantului”. Practicantul caută libertatea, nu-i așa? El direcționează această parte către afecțiunile sale mentale, deci este vorba despre vacuitatea afecțiunilor mentale. Karma și afecțiunile mentale sunt cele care ne mențin  în samsara. Ele sunt goale și, pentru că sunt goale, le putem depăși, le putem elimina.

Am vorbit mult (despre asta) în seminarul despre supărare. Am încercat în meditație să căutăm unde este supărarea. O căutăm și nu o putem găsi, pentru că ea este goală.

Dar ea ne chinuie. Ne provoacă suferință. Ea ne ucide. Ucide oamenii din jurul nostru. Ea nu are nicio existență proprie, de aceea dacă practicăm o putem depăși.

Aici maestrul Vasubandhu în „Abhidharma Kosha” – detaliază afecțiunile mentale. El vorbește despre ele ca fiind rădăcina samsarei și intră în amănunt în cele principale (sunt 84.000 de afecțiuni mentale).

1. 1. Dorința bazată pe ignoranță care nu înțelege obiectul pe care îl dorește. Nu înțelege de unde a venit. Ea crede că vine din afară.
   2. Supărarea sau ura sau aversiunea sau repulsia sau dezgustul – toate acestea sunt aceeași afecțiune mentală. Acestea provin din respingerea a ceva nedorit fără a-i înțelege natura. Fără înțelegerea că vine de la mine.
   3. Mândria.
   4. Ignoranța – ignoranța însăși care nu înțelege de unde vin lucrurile.
   5. Concepția greșită care neagă legile karmei, de exemplu.
   6. Îndoiala în sens negativ. Îndoiala în sensul că nu suntem siguri de ceva și îl dăm deoparte fără să mergem să-l verificăm. Îndoiala nu ne lăsa să practicăm.

Ken Rinpoche spunea că „acestea sunt afecțiunile cele mai grave și din cauza lor continuăm să producem în mod constant karma negativă și avem un cumul uriaș de karma negativă. De aceea nu suntem într-o situație bună. Pe de o parte, avem noroc de o viață umană rară și acces la învățături și la toate celelalte. Iar pe de altă parte, avem depozite uriașe de karma negativă. Aceasta vine din nenumărate vieți de ignoranță în care, în fiecare moment, clipă de clipă, am reacționat greșit față de realitate și am acumulat karma negativă. Cu toate că în momentul de față situația noastră este relativ bună, dacă nu se face nimic, situația noastră este îngrozitoare”.

El spunea: „Suntem incredibil de bogați în fapte rele. Avem din abundență karma negativă” și toate aceste karme au fost create datorită afecțiunilor mentale, inclusiv a celor pe care le-am enumerat. Acestea sunt principalele și el spune: „Dacă am putea aduna toată această karma negativă într-un singur loc fizic, întreaga lume ar fi prea mică pentru a o cuprinde”.

Toate aceste karme negative ne-au provocat mii de eoni o grea suferință și ne-au determinat să ne întoarcem din nou și din nou în samsara, iar dacă nu vom face antidot la aceste lucruri, ele vor continua să ne provoace suferință. Norocul este că toate aceste karme sunt goale de orice natură proprie de sine. Ele nu sunt rele în sine. Nu au existență de sine, așa că le putem purifica. Pe de o parte, le-am acumulat din cauza ignoranței, iar pe de alta sunt goale și de îndată ce le întâlnim cu înțelepciune, tot acest cumul este purificat”.

Sutra spune: „lipsit de orice natură ”

 

A doua poartă – vacuitatea cauzelor interioare și exterioare

Gyu

Gyu     = înseamnă cauze.

Deci, prima poartă a fost vacuitatea mai ales, a afecțiunilor mentale. A doua poartă este vacuitatea cauzelor interioare și exterioare. În a doua poartă intră cinci caracteristici. Și aici vom face încă un pas în înțelegerea noastră asupra vacuității.

În exemplul cafelei, deja am vorbit despre vacuitatea cauzelor. Cauzalitatea este goală. Cauzalitatea obișnuită, așa cum credem că lucrurile sunt cauzate, este de asemenea goală. Depinde și dacă avem sau nu proiecția corectă. Dacă avem karma sau nu avem karma.

Dacă mergem la diferitele școli budiste inferioare vor spune că totul depinde de cauze; Iar „Prasangika Madhiamika” vorbește despre proiecții. Avem karma să proiectăm sau nu avem karma să proiectăm? Cum i-am tratat pe alții în trecut?

Conform școlii „Prasangika Madhiamika” – acesta este cauza ultimă la ce ne apare.

Ce aduce banul? Munca grea aduce bani? Nu! Unii oameni muncesc din greu și nu au bani. Rafinamentul în afaceri aduce bani? Sunt oameni iscusiți în afaceri care au bani, și alții tot la fel de iscusiți care nu au bani. Învățarea tranzacțiilor la bursă aduce bani? Sunt cei care reușesc la bursă și alții nu, cu toate că au aceeași educație. Deci cauzalitatea obișnuită nu funcționează. Atunci ce aduce banul? Generozitatea, a dărui. Dacă am plantat generozitate, karma îmi va întoarce abundență. Karma trebuie să dea rod. Cât timp va dura, este o altă întrebare, dar ea va trebui să rodească sub formă de abundență.

Asta este ceea ce spunea Arya Nagarjuna. Singura sursă de bani este cât de generoși am fost cu ceilalți.

Funcționează legile economiei? Depinde de proiecția pe care o avem. Este cum și de ce. Cauza abundenței este doar generozitatea. Fiecare bănuț pe care îl are oricine în lume vine din dăruire. Nu există altă sursă. Totul este un curent continuu de rodiri karmice.

Ce va face cel care nu are bani de dat? Va da și mai mult. Va da alte lucruri.

Nu trebuie să avem bani pentru a practica generozitatea. Generozitatea este o stare mentală. Desigur, că dacă avem bani și nu dăm, ne creăm karma negativă. Și un om sărac își poate dezvolta generozitatea, pentru că ea este o stare mentală.

Faimosul maestru Shantideva spunea: „Oare Buddha și-a desăvârșit generozitatea? Desigur că da. Atunci, cum se face că există oameni săraci în lume? Cine proiectează pe cei săraci în lume? Numai eu îi proiectez”.

Dacă avem zece bănuți în bancă și îi dăruim unei cauze bune, facem 100% generozitate. Este o stare mentală. Ea nu stă în cifre, ci în cât suntem de dispuși să dăm din ceea ce avem.

Întrebare: Putem da karma noastră altuia?

Karma este individuală și fiecare om își acumulează propria karmă. Cum se acumulează karma? Când spunem, facem sau gândim ceva, mintea înregistrează totul și ne determină proiecțiile. Acest lucru nu-l putem face în locul altcuiva, adică să spun: „Voi da în locul tău”. Nu putem da altcuiva karma, dar prin încercarea de a dărui acumulăm karma bună.

Fiecare trebuie să acumuleze singur karma, altfel dacă ar fi fost posibil, Buddha ne-ar da toată karma lui și nu am mai fi suferit. Nu este posibil. Acumulăm karma când suntem martori la ceea ce facem. Doar așa se acumulează karma.

Ați primit acum o concepție despre karmă și vacuitate, care este contrară concepției obișnuite asupra lumii. Veți începe să vă luptați cu mintea voastră asupra noii concepții și spre ce vă veți îndrepta, va determina dacă îmbătrâniți și muriți sau dacă veți fi liberi.

Deci, așa cum am spus succesul în afaceri nu are nimic de-a face cu strategia. Nu are nimic de-a face cu teoriile economice. Nu are nimic de-a face de cât de agresivi suntem sau de cât de conservatori suntem. Sunt oameni agresivi care reușesc. Sunt alții agresivi care eșuează. Sunt conservatori care reușesc. Alți conservatori eșuează. Totul depinde de karma pe care o acumulăm. Și asta este tot.

Vreți să reușiți? Ajutați-i pe alții să reușească. Faceți acest lucru din toată inima, continuu, și nu doar o dată. Dacă veți face din „a da ajutor altuia” o afacere, va fi imposibil să vă mai opriți succesul deoarece karma vi-l impune.

 

Cele cinci caracteristici (ale celei de-a doua porți):

2.  „Lipsit de orice natură” – Tse nyi mepa

Tse nyi mepa

Am spus că prima poartă către libertate este poarta vacuității. Ea este conștientizarea pe care o îndreptăm către elementele care ne mențin în samsara.

Ce ne menține în Samsara? Afecțiunile mentale și karma. Dacă le-am eliminat, am ieșit din samsara. Doar două lucruri.

„Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește”.

3. „Nimic nu începe” – Ma kye pa

Ma kye pa

Nimic nu începe dacă nu există cauzele potrivite. Vom merge în continuare după învățătura lui Ken Rinpoche. Aici el a ales să meargă la școlile inferioare budiste. Noi spunem că lucrurile nu încep, fără ca eu să am proiecția ca ele să înceapă, pentru că ele nu încep de la factori externi.

Și acum, dacă o aplicăm pe afecțiunile mentale, el spune: „Afecțiunile mentale nu au fost create fără cauze. Ele au cauze”.

Există o cauză pentru care sunt supărat. Cauza nu este persoana care spune lucruri neplăcute. Cauza este la mine. De exemplu, am tendința de a mă enerva pentru că m-am enervat în trecut, deci există o cauză pentru care sunt așa. Dacă activăm antidot cauzei, rezultatul va dispare.

4. „Nimic nu se sfârșește” – Ma gak pa

Ma gak pa

Aceasta este a doua parte – „nu se sfârșește”, lucrurile nu dispar de la sine.

Lucrurile nu încep și nu se sfârșesc de la sine. Așa cum începutul nu se întâmplă fără cauză, nici sfârșitul nu se întâmplă fără cauză. Trebuie să plantăm semințe pentru ca supărarea să dispară. Trebuie să facem ceva pentru ca ea să dispară. Trebuie să activăm un antidot însoțit de înțelegerea vacuității supărării.

5. „Nimic nu este impur” – Drima Mepa

Drima mepa

 

Drima              înseamnă pată, impur,
Mepa               = inexistență, nu există,
Drima mepa  = fără pată sau nu există pată, pur.

Ken Rinpoche ne dă o explicație foarte frumoasă. El spune: „Asta înseamnă că vacuitatea nu este afectată de calitățile samsarei”.

Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că indiferent de câte afecțiuni mentale am, sau am avut, sau mai am semințe care nu au încolțit încă, ele nu pot dăuna purității mele care se află sub toate acestea. Am un cumul de karma și de afecțiuni mentale și karme, care sunt ca norii ce acoperă cerul, dar nu pătează cerul.

Dacă activez antidot, nori vor fi îndepărtați și nu-mi vor dăuna purității mele. Ele au cauze. Activez antidot și ele vor dispărea și vom rămâne puri.

Există amprenta, dar nu a purității. Nu a vacuității. Vacuitatea este goală de aceste lucruri și acesta este norocul nostru. Vacuitatea noastră este norocul nostru.

6. „Nimic nu devine pur” – Drima dang drel wa mepa.

Drima dang drel wa mepa

„Nimic nu devine pur” înseamnă „nimic nu devine pur în sine. Aici Ken Rinpoche spune: „Asta se referă la persoana care a atins nirvana, care a dobândit libertatea și este liberă de orice pată”, și el spune: „deoarece realizările nu se întâmplă în mod independent de la sine, așa că, nici nirvana nu există de la sine.

Până acum, conform celor scrise aici, avem cinci caracteristici.

1. 1. 1. „Lipsit de orice natură”,
      2. „Nu începe”,
      3. „Nu se sfârșește”,
      4. „Nu este impur”, și
      5. „Nu devine pur”.

Acestea sunt cele cinci caracteristici ale celei de a doua porți. Deci, am vorbim despre cauzalitatea existenței suferinde și a existenței pure. Aceasta a fost lista.

A treia poartă – „Libertatea de dorință” – Dre bu

Dre bu

A treia poartă începe cu cuvintele „nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”. Acestea sunt ultimele două caracteristici, și se numesc Dre bu. Această poartă se numește „Freedom from Wish”- „Libertatea de dorință”.

Cuvântul Dre bu  înseamnă rezultat, efect, fruct. Vom explica acest lucru imediat.

Dacă înainte am vorbit despre vacuitatea cauzelor, acum vom vorbi despre vacuitatea rezultatelor. Eliberarea de dorințe înseamnă că nu mai dorim ca lucrurile să vină. Dacă semănăm cauzele, rezultatele vor veni. Deci, nu ar trebui să ne rugăm pentru nirvana. Trebuie să muncim pentru a atinge nirvana.

Așa cum am vorbit despre cauze, fiecare cauză este de fapt și un rezultat. Fiecare cauză este și un rezultat. Așa cum cauzele sunt goale, la fel sunt și rezultatele. Cafeaua nu vine așa cum credem în mod convențional că vine. Totul vine din karma. Totul se bazează pe karmă și vacuitate, și totul este o chestiune de concepție asupra lumii. Dacă înțelegem karma și vacuitatea, putem produce un copac de aur dacă dorim. Dacă le înțelegem suficient de bine, asta va fi.

Vom completa aici doar ceea ce spune Ken Rinpoche despre „ nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”. El ne vorbește despre pată, despre impuritate.

7. „nu se împuținează”.

El spune „Încercăm să scăpăm de impurități. Vrem să ajungem la Nirvana, nu-i așa?” El spune: „Ele nu se împuținează. Ele nu se reduc ca număr fără ca noi să practicăm. Dacă practicăm înțelepciunea, atunci vom scăpa de ele. Am vorbit de Mepa – inexistență. Ele vor fi inexistente. Drima mepa în tibetană se referă la încetarea afecțiunilor mentale, care este rezultat al meditației și al înțelepciunii.

8. „nimic nu se înmulțește”.

Ce ne dorim pe calea spre Nirvana? Vrem să ne reducem afecțiunile mentale. Să le reducem pe ele și să ne creștem înțelepciunea, conștientizările. Ken Rinpoche spune: „Conștientizările nu se înmulțesc de la sine. Trebuie să muncim pentru ca ele să se înmulțească. Trebuie să plantăm karma pentru a crea conștientizări. Deci despre asta este vorba.

Ken Rinpoche spunea în legătură cu „libertatea de dorință”:

„Care este dorința noastră? Care este scopul nostru? Vrem să obținem iluminarea, astfel încât să putem aduce binecuvântarea supremă nouă înșine și altora, de aceea practicantul aspiră să dobândească înțelepciunea supremă și virtuți spirituale, astfel încât să fie binecuvântarea ultimă pentru ceilalți. Dar nici această înțelepciune și nici virtuțile spirituale nu există de la sine. Ele sunt, de asemenea, goale și dacă aspirăm cu adevărat să fim o binecuvântare pentru alții”, spune el, „putem scăpa de toate obstacolele și putem obține toate cunoștințele de care avem nevoie”. El spunea: „Scopul nostru și dorința noastră supremă nu există în sine”, spune el. „Trebuie să muncim pentru ele. Trebuie să înțelegem vacuitatea și să muncim pentru a le atinge.”

 

Prima poartă este vacuitatea afecțiunilor mentale.

1. 1. Orice lucru existent este gol”.

A doua poartă – vacuitatea cauzelor interioare și exterioare

1. 2. „Lipsit de orice natură”,
   3. „Nu începe”, – afecțiunile mentale nu încep fără cauze
   4. „Nu se sfârșește”, afecțiunile mentale nu se sfârșesc fără cauze, trebuie plantate semințele necesare pentru a le elimina
   5. „Nu este impur”, – asta înseamnă că vacuitatea nu este afectată de calitățile samsarei”
   6. „Nu devine pur”. – cel care a dobândit nirvana și este fără pată.

A treia poartă – „Libertatea de dorință”

1. 7. „nu se împuținează”. Afecțiunile mentale nu se împuținează fără ca noi să practicăm.
   8. „nimic nu se înmulțește”. Conștientizările nu se înmulțesc de la sine. Trebuie să muncim pentru ca ele.