Category: ACI 9

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 9a(Lecția 9c – cursul 9)

Lam Rim scurt, partea a IV-a

 

De la inimă la inimă

Să revenim la Lam Rim. La sfârșitul versetului 11 scrie:

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

Lama Dvora Hla spune:

„Mi-a luat mult timp să traduc această mică parte a versetului. Cred că în tibetană sunt una sau două rânduri și m-am uitat la traducerile în engleză – fiecare traduce diferit și am vrut să prind spiritul lucrurilor, pentru că este scris foarte succint în tibetană și trebuie să-l întrebi pe Je Tsongkapa ce a vrut el să spună.

Să nu râdeți! Am făcut asta și când l-am tradus pe Maestrul Shantideva. Pentru că da! Când am tradus Shantideva, cred că m-am folosit de șase traduceri diferite în engleză. Patru dintre ele erau din tibetană în engleză și două dintre ele erau din sanscrită în engleză, iar ici și colo tibetana nu este exact aceeași cu sanscrita, deci sigur că traducerea în engleză iese diferită. Dar și cele patru traduceri în engleză din tibetană erau diferite una de cealaltă, iar cele din sanscrită erau diferite una de cealaltă, iar acestea erau diferite de acelea. Nu peste tot desigur, dar au fost locuri în care diferența era mare și îți dai seama că cineva nu a înțeles un lucru, pentru că nu este ușor.

Sanscrita este foarte greu de tradus, iar tibetana este foarte greu de tradus, deoarece tibetanii omit silabe, omit verbe.

Trebuie să completezi la ce persoană se vorbește; Persoana întâi, persoana a doua? Uneori nu știi ce verb este folosit și trebuie să adaugi verbul.

Sanscrita are alte probleme. În sanscrită fiecare cuvânt, dacă deschideți un dicționar are 80 sensuri, iar dacă aveți 5 cuvinte pe un rând și fiecare are 80 de sensuri, vă puteți imagina câte moduri există de a traduce acest rând. Deci, ca traducerea să prindă formă, este nevoie de un context. Deci te uiți înainte la ce a spus și vezi că uneori cineva nu a înțeles un verset, și apoi tot ce urmează după aceea nu este înțeles. La un moment dat, am meditam și am vorbit cu Maestrul Shantideva.

Și aici am făcut ceva asemănător, doar cu aceste rânduri, dar la scară mult mai mică desigur. Este și mai complicat pentru că există versiuni ale lor în tibetană care schimbă întreg versetul. Apoi mi-a venit explicația și m-a ajutat foarte mult.

Cântecul este un cântec despre viața spirituală a lui Je Tsongkapa. Acesta este un cântec din experiența lui personală și încearcă să vă împărtășească calea. Așa că Je Tsongkapa vrea să vă spună: „Iată! Aceasta este practica. Așa am practicat. Te invit să mergi  pe calea mea. Așa am ajuns la Realizări. Urmează-mi calea și vei ajunge la Realizare. El scrie de la inimă la inimă. Și am încercat să exprim acest sentiment în versuri.”

Revenim la versetul tradus în română:

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

În acest verset, Maestrul Je Tsongkapa face un apel să mergem și noi pe calea lui. Începând de la acest verset 11, aceste trei rânduri se repetă în toate versetele din Lam Rim. În acest seminar aveți 16 versete. În cursul 17 vom da și restul. Versetul 12:

(12a)
Acest corp de timp liber este mai valoros decât
Perla ce împlinește orice dorință;
Și aceasta este singura dată
În care ai găsit o asemenea viață.

(12b)
Atât de greu o găsești și atât de ușor o pierzi,
Ca fulgerul pe cer!
Gândește-te bine la acest lucru
Și înțelege că toate activitățile lumești
Sunt ca pleava purtată de vânt.

Pentru a obține esența acestei vieți,
Trebuie să te străduiești zi și noapte.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

 

 Un noroc greu de descris

Să vorbim despre prima parte a versetului:

Acest corp de timp liber este mai valoros decât
Perla ce împlinește orice dorință;
Și aceasta este singura dată
În care ai găsit o asemenea viață.

Aceste rânduri vorbesc despre raritatea renașterii umane pe care am primit-o. Despre acest subiect am vorbit deja în acest seminar, în cursul 1 și 8. Vom trece peste el pe scurt și nu vom intra în amănunte.

Aici este vorba despre abundență și timp liber sau resurse și oportunități. Există:

• 8 tipuri de timp liber sau oportunități
• 10 tipuri de abundență sau resurse

Oportunități:

1. Nu avem opinii greșite.
2. Nu ne-am născut ca animale.
3. Nu ne-am născut ca spirite flămânde.
4. Nu ne-am născut creaturi în infern.
5. Nu ne-am născut într-o țară în care nu există Dharma.
6. Nu ne-am născut într-o țară în care nu există legislație.
7. Nu ne-am născut înapoiați mintal sau cu malformații ca să nu putem învață.
8. Nu ne-am născut în lumea zeilor.

Resurse:

a. Interioare care se referă la faptul că:

1.Ne-am născut ca ființe umane.
2.Ne-am născut într-o țară care are legi.
3.Ne-am născut normali și sănătoși.
4.Nu am comis fapte cumplite.
5.Credem în Dharma

b.Exterioare ce sunt legate de lumea înconjurătoare:

1.Trăim într-o lume în care a trăit Buddha.
2.Trăim într-o lume în care Buddha a predat.
3.Trăim într-o lume în care dharma nu a dispărut.
4.Trăim într-o lume în care există practicanți de dharma.
5.Trăim într-o lume în care dharma este sprijinită.

Ideea principală este că viața noastră este rară și aproape imposibilă din punct de vedere al probabilității.

Dacă facem un calcul, este aproape imposibil. În primul rând, a fi o ființă umană printre nenumăratele ființe este atât de rar. Dacă ne gândim la populația planetei care a depășit 8 miliarde de oameni, față de miliardele de furnici, și să nu mai vorbim de numărul imens de alte ființe procentul este foarte mic. Procentul de oameni este aproape zero, așa că nu vă lăsați impresionați de 8 miliarde.

 

 Doar o mică schimbare a karmei

Dacă ne uităm la această roată a vieții care descrie toate formele de existență din samsara, dacă ne uităm la toate secțiunile ei: aici sunt animalele, aici făpturile infernului, acolo furnicile și acolo spiritele, oamenii. Ele par a fi grupuri separate, dar nu sunt! Totul este un singur grup. Uneori suntem aici și alteori suntem aici. De fiecare dată ne reîncarnăm într-un loc diferit.

Este de fapt o hartă a minții noastre, a fiecăruia dintre noi. Iar oamenii n-au prioritate față de ceilalți. N-avem niciun motiv să presupunem că oricine este astăzi o ființă umană, va continua să fie o ființă umană.

El va continua să se învârtă prin samsara.

Ce înseamnă că se învârte prin samsara? Să ne gândim o clipă, la perioadele dificile din viață, la cei care sunt disperați, sunt în depresie sau în situații fără ieșire. Mintea lor este o minte chinuită, suferindă, bolnavă. Sau cei care sunt foarte bolnavi și au dureri mari, sau cei care sunt chinuiți de emoții grele. Mintea este aproape ca a unui animal. Nu putem vorbi despre filozofie cu cineva care suferă foarte mult, nu-i așa?

Sau cineva care este plin de furie, sau un ucigaș plin de furie. Oamenii spun: „Este ca un animal”. Și sunt cei care se comportă chiar ca un animal. În existența noastră umană cunoaștem aceste stări de conștiință. S-ar putea să fi trecut și voi prin astfel de stări în perioade de criză. Și dacă veți lua această stare a minții și ați multiplica-o, veți avea conștiința unui animal. Deci, aceste lucruri se pot întâmpla foarte ușor dacă avem aceste karme.

Corpul uman acționează ca un factor de restricție în aceste situații haotice. Când acest factor de restricție moare, ce va împiedica să treacă prin această Schimbare (Shift)? Este nevoie de câteva respirații. Câteva respirații și ne găsim în corpul unui animal. Este atât de ușor să trecem dintr-un corp în altul. Este înfricoșător de cât de ușor este.

Sunt oameni cărora la bătrânețe le apare demența, Alzheimer, senilitatea și devin agresivi sau paranoici. Putem vedea asta des în casele de bătrâni. Dacă nu sunt drogați, mulți dintre ei cad în aceste situații.

Aceasta este mintea noastră. Aceasta este karma noastră. Dacă nu am cultivat bodhicitta și nu am cultivat toate lucrurile pe care le predăm în Dharma, avem toate șansele să cădem din nou în roata suferinței.

Să nu credeți că este ceva teoretic. Este foarte real.

Cursul 8 este foarte real. Dacă cuiva nu-i place – acesta este adevărul. Și este trist. Este foarte trist.

Și de ce spun toate astea? Ca să revin la punctul de la care am plecat, renașterea umană este absolut rară și n-avem de ce să credem că dacă avem o viață umană acum, automat o vom avea și pe următoarea. Acest lucru nu este deloc adevărat. Chiar și Buddha a spus că acest lucru nu este adevărat.

Chiar Buddha a spus când a luat pământ în mână și iau rămas firicele de praf sub unghie:

„Raportul dintre numărul firicelelor de praf de sub unghia mea și numărul  total de firicele de praf din întregul univers este șansa ta de a te renaște ca ființă umană dacă ești acum o ființă umană”.

Aceasta este șansa, pentru că suntem plini de toate aceste karme îngrozitoare pe care le-am acumulat și pe care nu le-am purificat încă. De aceea purificarea devine atât de importantă. Vom vorbi despre ea în curând.

Deci,

-a fi într-un corp uman,
-a fi într-un corp mai mult sau mai puțin sănătos, care nu este chinuit de dureri
-a avea mintea întreagă, capabilă să înțeleagă.

len shing kukpa

Asta înseamnă prostie sau lipsă de inteligență.

-a avea o educație
-avem venituri mai mult sau mai puține și nu trebuie să lucrăm pe brânci zi și noapte,
-trăim într-o țară a legii, într-o țară în care nu trebuie să ne fie frică permanent de bandiți, hoți și criminali,

  Lalo

Este numele în tibetană pentru o zonă primitivă, barbară. Nu ne-am născut într-o astfel de zonă.

Această combinație de condiții este aproape imposibilă.

-să întâlnim Dharma – în majoritatea lumilor nu există deloc Dharma. Tibetanii numesc aceste locuri:

gyalway kay mepay takop

Gyalwa înseamnă Învingătorul, un nume pentru Buddha
Ka      – cuvânt
Mepa – nu este

Gyalway kay mepay înseamnă locul în care nu se găsește cuvântul Învingătorului, unde nu există Dharma
Takop – zonă îndepărtată, izolată

Deci, nu ne-am născut într-un loc îndepărtat unde nu există Dharma.

Să trăim într-o lume în care există Dharma, în care nu numai că există cărți de Dharma, dar există și practicanți care au ajuns la realizări. Acest lucru este extrem de rar.

În cursul 6, este descris modul în care Dharma va dispărea din lume, și vor veni timpuri în care nu vor mai exista cărți, dar nici nimeni care să experimenteze ceea ce este scris în numele ele.

Deci

-să întâlnim profesori,
-să manifestăm interes pentru Dharma,
-să nu avem concepția greșită, care neagă legea karmei, legea cauzei și a efectului, așa-numita:

lokta dzinpa

Adică, a deține o concepție greșită.

Pe scurt – ceea ce ni se întâmplă acum este imposibil din punct de vedere statistic. Este ca zero din punct de vedere statistic, ceea ce este un indiciu al karmei voastre, dar a presupune că ea se va întoarce – este imposibil.

Și Geshe Michael a făcut un calcul ce înseamnă în America. El a luat toți locuitorii din Statele Unite în raport cu cine studiază Dharma. El a ajuns la raportul de 1 la 1,3 milioane! Karma voastră este extrem de rară. Ceea ce înseamnă că avem acum o imensă responsabilitate, pentru că sunteți singurii care puteți duce Dharma mai departe, o puteți transmite oamenilor din această țară.

-Nu ne-am născut ca animal

dundro

-Nu ne-am născut ca făptură a infernului

nyelwa

-Nu ne-am născut ca spirite flămânde

yi-dak

-Nu ne-am născut ca zei

hla tse ringwa

Hla         – zei
Tse         – viață
Ringwa – lung

Acestea sunt ființe de plăcere a căror viață este deosebit de lungă într-un loc din care nu se poate cădea decât în suferință.

-Avem sănătate.
-Avem legi.
-Avem Dharma.
-Avem profesori.

Toate acestea sunt scrise printre resurse și oportunități, și le puteți vedea în cursul 1.

Concluzia – ceea ce avem este absolut rar. Trece complet într-o clipă „ca fulgerul pe cer”. Viața trece într-o clipă și cine știe ce va urma.

 

 A învăța și a preda altora să-și elimine suferința

Și dacă lucrurile stau așa, atunci ce veți face cu această viață, un cadou atât de minunat pe care l-ați primit? Care este cel mai potrivit lucru pe care trebuie să-l faceți în această viață ? A învăța Dharma, a practica Dharma și a-i învăța pe alții cum să iasă din suferință. Pentru mine este singurul lucru care merită făcut.

Ce altceva putem face? Se spune că există peste 8 miliarde de oameni. 8 miliarde de oameni se trezesc în fiecare dimineață dominați de dorințe, pasiuni.

Se scoală dimineața și aleargă la muncă. Muncesc 50 săptămâni din 52 pe an pentru a avea bani, pentru a obține lucruri care sunt absolut lipsite de valoare și pe care apoi vor trebui să le piardă pe toate. Asta este viața.

Majoritatea oamenilor trăiesc așa, o risipă colosală a unei ocazii rare.

Ce ne rămâne de făcut când ne uităm la asta?

Lama Dvora Hla spune: „Trec pe stradă și de fiecare dată spun: „Oh! De i-aș putea scoate afară!”.

Oamenii nici măcar nu știu că se află în această mlaștină a minții care nu înțelege deloc ce înseamnă a fi fericit. Ei caută fericirea tot timpul, dar nu știu ce este fericirea. Ei cred că, dacă își vor satisface simțurile, vor fi fericiți. Dar de îndată ce au găsit ceva, le scapă repede din mână, pentru că nu în asta stă fericirea. Ei trăiesc în greșeală.

Vă doresc ca fiecare să ajungă în cele din urmă în acest loc de a fi preocupat de Dharma, pentru că este singurul lucru semnificativ de făcut în această viață. Toate celelalte lucruri sunt lipsite de sens. O altă casă? O altă mașină? Totul se va duce. Munciți din greu pentru toate acestea și în cele din urmă le veți pierde.

Va trebui să dați Dharma mai departe. Nu puteți renunța la oamenii din viața voastră. Veți avea elevii voștri, veți fi Lama lor și așa va continua linia. Asta este datoria voastră. Le veți salva viețile.

Versetul 13:

(13a)
Nu există nicio garanție că după ce mori
Nu te vei renaște în tărâmurile inferioare.

(13b)
Cele Trei Diamante sunt cele
Care te protejează de această frică;
De aceea, a te refugia
Ar trebui să fie ferm în mintea ta,
Și nu permite niciodată
Ca sfaturile referitoare la acesta să fie încălcate.

(13c)
Contemplă bine asupra faptelor albe și negre
Și asupra rezultatelor lor,
Deoarece acest lucru depinde
De a acționa în mod corespunzător,
Față de ce trebuie să faci și ce să nu faci.

Eu, yoghinul, așa am practicat,
Acesta a fost antrenamentul meu.
Tu, căutător de libertate, fă același lucru ca și mine.

În acest verset, maestrul vorbește despre respectarea moralității, despre înțelegerea legilor karmei. Despre asta am vorbit în numeroase rânduri și nu intrăm în asta.

Doresc să ne concentrăm pe prima parte a versetului, care vorbește despre refugiu.

Nu există nicio garanție că după ce mori
Nu te vei renaște în tărâmurile inferioare

Aceste două rânduri ne spun: „Ai de ce să-ți fie frică!”. Și aceasta este una dintre componen-tele esențiale ale refugiului. În refugiul spiritual – trebuie să existe acest ciomag. Asta nu înseamnă că Buddha stă cu ciomagul ridicat.

Acțiunile noastre sunt ciomagul care ne lovește. Karmele pe care le-am acumulat sunt cele care ne aruncă în tărâmurile inferioare, într-o existență suferindă.

Și cui nu-i este frică, nu a meditat asupra samsarei. Nu s-a uitat la suferința din mintea lui, nu înțelege suferința. Majoritatea oamenilor din jurul tău, când le vorbești despre suferință, ei nu înțeleg despre ce le vorbești.

Unii spun: „Dar sunt oameni care nu suferă”. Asta înseamnă că nu înțeleg suferința, majoritatea nu o înțelege.

Chiar și noi aici trebuie să lucrăm din greu pentru a ne înțelege suferința. Trebuie să medităm și să ne uităm foarte atent la mintea noastră, pentru a înțelege de ce nu poate fi niciodată satisfăcută, prin definiție. De aceea, ne și aflăm pe tărâmul dorințelor. Dorim tot timpul lucruri pentru că suntem permanent nesatisfăcuți, nemulțumiți.

Să ne gândim că în loc să fim oameni, vom fi un spirit flămând. Dacă noi ca oameni am mâncat o masă și suntem satisfăcuți o vreme, spiritul flămând, chiar dacă găsește de mâncare, nu-îl poate satisface. Nemulțumirea noastră este mult mai radicală.

-O primă componentă esențială a refugiului este această înțelegere a suferinței și frica de o suferință mai mare, sau continuarea ei.
-A doua componentă a refugiului este că credem că există cineva care ne poate ajuta.

Deci, cele două componente sunt:

1. 1. Frica.
   2. Și credința că există cineva sau ceva care poate ajuta.

 

Este ceva care ne va ajuta

Și despre asta se spune în al doilea rând din verset:

Cele Trei Diamante sunt cele
Care te protejează de această frică;

Acestea sunt cele două componente ale refugiului:

– Pe de o parte – frica mare. Există motive întemeiate să ne fie frică.
– Pe de altă parte – există ajutor.

„De aceea”, spune el „a te refugia ar trebui să fie ferm în mintea ta”. Cu alte cuvinte să ne refugiem tot timpul.

Ce înseamnă să ne refugiem tot timpul? Să spunem: „Până la iluminarea mea, mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha”.

Lama Dvora Hla spune:

„Înainte să mă culc seara, automat spun asta. Mă trezesc dimineața, spun asta. Da! Spun asta de multe ori pe zi, dar doar a spune asta, nu mă protejează, ci îmi amintește ce mă poate proteja. Ceea ce mă protejează este mintea din spatele lui. Este înțelegerea sensului refugiului.”

 

Sensul profund al refugiului

Care este sensul profund al refugiului? Ce ne protejează cu adevărat?

Membrii tribului lui Buddha s-au ascuns în spatele lui Buddha pentru ca el să-i protejeze și au fost uciși lângă el, pentru că fizic Buddha nu-i putea proteja. Un Lama fizic nu ne poate proteja.

Atunci cum ne protejează Lama? Cum ne salvează Lama? Prin faptul că ne învață iar noi practicăm și realizăm înțelepciunea și compasiunea în inima noastră. Și asta este ceea ce ne protejează. Conștientizările noastre ne protejează.

Ce vreau să spun? Conștientizare – aici mă refer la faptul că ați auzit de vacuitate, ați auzit de karma și înțelegeți – chiar și la un nivel inițial – că lucrurile sunt goale, că nimic nu are o natură proprie și că tot ceea ce întâlniți vreodată este rodirea karmei voastre, acumulată prin faptele vostru trecute.

Dacă înțelegeți asta, învățați legile morale și începeți să le respectați, încet karmele negative se termină sau le purificați și plantați din ce în ce mai multe karmă pozitivă, asta este ceea ce vă protejează pentru că nu vor mai rodi lucruri rele. Nu mai aveți karmă negativă.

Când procesul atinge apogeul, este nirvana. Conștientizările noastre, înțelegerile noastre profunde este ceea ce ne protejează. Compasiunea din inima noastră față de toate ființele este cea care ne protejează. Și acesta este sensul celor „Trei Diamante”.

 

Cele Trei Diamante

• Ce este diamantul lui Buddha? Diamantul lui Buddha este acea ființă iluminată care a adus până la punctul culminant, la realizarea deplină a acestei conștientizări în inima ei. A obținut corpurile lui Buddha, mintea omniscientă a lui Buddha, iubirea și compasiunea atotcuprinzătoare a lui Buddha și capacitatea lui Buddha de a ajuta toate ființele. Această ființă simbolizează pentru mine unde vreau să merg pentru a fi protejată, acesta este refugiul.

Cum mă protejează? Prin faptul că ea a realizat aceste lucruri și le-a predat altora, și asta poate ajunge la mine și, prin urmare, este un refugiu.

• Cum mă protejează Sangha? Sangha, nominală, sunt călugării, cei care poartă robe. Dar călugării sunt oameni ca și noi, ei nu ne pot proteja de la sine.
• Diamantul Sangha sunt acei arya, care au perceput direct vacuitatea și, din conștientizarea lor profundă, mă pot îndruma. (Buddha este asemenea medicului, Dharma este asemenea medicamentului și sangha – arya – sunt asemenea asistentelor medicale care administrează medicamentul).

Ei sunt ca asistentele medicale dintr-un spital. După ce doctorul a scris rețeta, asistenta vine și are grijă de mine, așa că acesta este Diamantul Sangha. Acești arya ne îndrumă pe cale.

Ce înseamnă că mă refugiez în ei? Cum mă protejează? Prin faptul că mă îndrumă pe cale ca să pot ajunge și eu la conștientizări.

• Diamantul Dharma nu este cartea de Dharma. Această carte este Dharma nominală. Diamantul Dharma – este însăși conștientizarea pe care am dobândit-o în inima mea. Diamantul Dharma, are două părți:

1. Conștientizările,
2. Încetările.

Pentru cei care au ajuns la nirvana, afecțiunile lor mentale au încetat. La fel și semințele lor. Ele nu mai rodesc niciodată. Ei nu vor mai avea niciodată afecțiuni mentale. O persoană care a ajuns la nirvana și-a eliminat din mintea sa orice afecțiune mentală și orice cauză pentru afecțiuni mentale. Acesta se numește „obstacole ale afecțiunilor mentale”, iar aceste obstacole au fost eliminate complet.

Prin faptul că și-a eliminat afecțiunile mentale complet, nu mai există nimic care să-i tulbure liniștea sufletească. S-ar putea să ajungă la nirvana și să mai aibă un corp fizic din karme vechi, și ar putea suferi în continuare de dureri, dar mintea lui va fi complet calmă.

În timp ce corpul lui Ken Rinpoche se afla în agonie, el era radiant. Cu toate că suferea foarte mult, nu i se putea suferința pe fața lui. Sau călugărul chinuit de regele Kalingka. Karma de a fi în acest corp se termină. Corpul încetează să mai existe și atunci nu mai există renaștere în samsara. Nu mai există samsara. A terminat de suferit pentru totdeauna. Încetarea – este în sensul de „ireversibil”. Aceasta este nirvana.

Buddha, Dharma, Sangha, pe scurt este percepția vacuității. Ne refugiem în această conștientizare, ne refugiem în cei care au realizat-o și în cei care ne pot călăuzi acolo, și asta ne protejează. Aceasta este protecția. Protecția noastră este practica care ne va duce la conștientizări. În plus, și compasiunea ne va proteja.

Vom vorbi despre asta într-o clipă. Acesta este refugiul budist în miniatură.

 

Jurămintele de refugiu

Atunci când ne luăm jurămintele de refugiu, am intrat pe cale. Acesta este începutul drumului. Ne întărește enorm de mult practica făcând-o sub jurăminte. Aceasta este o mare binecuvântare. Fiecăruia dintre noi i s-au întâmplat lucruri rele, a avut momente grele în această viață, momente de criză de un tip sau altul. Altfel probabil că nu am fi fost aici.

Și adevărul este că pe măsură ce înaintăm în vârstă, situația se înrăutățește. Intensitatea crizelor și a suferinței este în creștere. Corpul nu mai funcționează. Mintea nu mai funcționează. Avem mai multe dureri. Intelectul scade. Suferința suferinței crește.

Refugiul este de a scăpa din această situație. Spunem: „Voi practica pentru a nu cădea în această situație”, pentru că viața însăși ne omoară.

Viața însăși ne omoară și, dacă nu ne luăm jurămintele, nu facem practica, lucrurile vor reveni la cursul lor normal și deprimant.

Și pe de altă parte – există paradisul care ne așteaptă. Profesorii sunt aici, învățătura este aici, totul este tradus. Totul este aici. Există o opțiune. Nu trebuie să cădem acolo, dar trebuie să ne luăm angajamentul. Trebuie să facem pasul care spune: „Asta am de gând să fac cu viața mea”.

 

 Cele cinci căi

Aici vă voi desena toate căile. Cele cinci căi.

 

1.Prima cale – Calea Acumulării

Tsok Lam

2.A doua cale – Calea Pregătirii

Jor Lam

3.A treia cale – Calea Perceperii

Tong Lam

4.A patra cale – Calea Practicii

Gom Lam

5.A cincea cale – Nimic nu mai este de învățat

Mi Lob LamS

Asta înseamnă iluminarea completă.

 

Cele trei scopuri

Scopul îngust

Practicantul scopului îngust nu mai vrea să cadă în infern și în tărâmul animalelor și el:

• Își ia refugiul
• Învață despre karma și
• Începe să țină jurămintele moralității.

Acesta este „scopul îngust”.

 

Renunțarea

Cum ne putem asigura că nu cădem într-o existență inferioară?

Am spus că, pentru a ajunge pe cale, trebuie să ne dezvoltăm Renunțarea. Este rar să întâlnim oameni care și-au dezvoltat-o. De multe ori se călugăresc. Ei deja au muncit la asta multe vieți anterioare și se uită la această lume și nu mai sunt interesați de nimic aici. Nu mai au ceva de câștigat aici. Au văzut deja totul și au realizat totul. Și-au dat seama că nimic nu le aduce fericirea și s-au săturat de suferință.

Ei nu mai sunt interesați să gonească după plăcerile lumești pentru a ajunge la fericirea înaltă, apoi ajung la Renunțare și pornesc pe Calea Acumulării, studiind mult și făcând multă meditație.

Înainte de a ajunge pe Calea Perceperii, pe Calea Pregătirii sunt patru stații:

Shine

La sfârșitul Căii Acumulării se atinge Shine – concentrarea pe un singur punct, Shamata în sanscrită, iar aceasta marchează trecerea spre Calea Pregătirii.

Apoi, mai sunt patru stații pe calea de a percepe direct vacuitatea. Când ajungem la a treia stație, (a treia stație dintre Calea Pregătirii și Calea perceperii se numește Chö Chok unde meditatorul are o experiență directă a existenței condiționate sau dependente a tuturor fenomenelor și a lucrurilor din lumea sa) deja avem o înțelegere foarte profundă a vacuității, dar nu este încă perceperea directă a vacuității. Cei care ajung în a treia stație nu mai pot cădea niciodată în tărâmurile inferioare în nicio viață viitoare. Chiar dacă încă mai are karme negative, întotdeauna va exista ceva care va preveni o astfel de karma să-l arunce într-o existență inferioară.

Practicantul care meditează și progresează pe cale, învață multe despre vacuitate, meditează mult asupra vacuității – și va ajunge la etapa care îl va asigura să nu mai cadă în tărâmurile inferioare. Dar pentru asta el trebuie să-și țină moralitatea, altfel nu va reuși, conștiința lui trebuie să fie curată ca zăpada.

Acesta este scopul practicanților cu scop îngust. Ei sunt încă în samsara, este imposibil de știut cât timp le va mai lua să iasă din samsara. Dar asta îl asigură să nu mai cadă în suferința cumplită a tărâmurilor inferioare.

 

Scopul mediu

Apoi sunt cei care se uită la samsara și spun: „Nu mai vreau! Nu mai vreau aici, nu mă mai interesează să fiu aici. Nu există fericire. Nu există satisfacție”.

Ei au înțeles. Au făcut mult meditația pe care am făcut-o azi, s-au uitat în mintea lor și și-au dat seama că mintea samsarică nu știe cum să fie fericită. Mintea este incapabilă să fie fericită, nu știe ce este satisfacția. Mintea are Dukha (cele trei suferințe).

Ei spun: „Vreau fericirea. M-am săturat de suferință. M-am săturat de suferința tărâmurilor inferioare și m-am săturat și de suferința subtilă a samsarei. M-am săturat de mintea care nu știe să fie mulțumită”.

Deci, practica lor este să atingă nirvana, să ajungă la perceperea directă a vacuității și să continue să practice. După ce au perceput vacuitatea, trebuie să continue să practice. Și atunci vor ajunge undeva aici pe Calea Practicii, spre nirvana

Punctul a este nirvana inferioară la care ajung cei cu scopul îngust și mediu. Cel care se află într-o astfel de nirvana este numit arhat.

Faptul că percep direct vacuitatea, ei sunt pe calea de ieșire din samsara în scurt timp. În timp scurt, asta înseamnă – maxim 7 vieți viitoare, care vor fi toate bune. (Dacă practică tantra, uneori poate atinge iluminarea completă într-o singură viață). Viața lor va fi bună, nu vor mai suferi. Vor avea părinți buni și vor avea condițiile să învețe și să practice Dharma. Mintea lor este satisfăcută, este deja altceva. Cel care este arya, are deja o minte diferită, canalele lui energetice sunt diferite. Nu mai este ca un om normal. Arată ca o ființă umană, dar el este arya. Cei care ajung în nirvana [vezi schița, punctul a], focusul este doar pe ei înșiși: „Vreau să nu mai sufăr”.

 

 Scopul înalt/extins larg

În afară de cei cu scopul îngust și mediu, există cei cu „scopul înalt”. Aceștia își privesc suferința, fac meditații, încep să-și cunoască propria minte, sunt plini de dezgust față de această minte suferindă care nu știe niciodată să fie satisfăcută. Mereu ea urcă și coboară, renaștere după renaștere, în vieți fără scop. Plin de dezgust, ei caută o cale de ieșire.

În același timp, se uită și la ceilalți, iar prin înțelegerea lor înșiși îi înțeleg și pe ceilalți și vor să-i ajute.

De unde știu că celălalt suferă? Pentru a avea empatie pentru ceilalți trebuie să ne recunoaștem propria suferință, altfel nu vom avea empatie. Pentru a ne identifica cu ei, trebuie să vedem asta în noi. Putem înțelege chinul durerii prin care trece cineva care își pierde o persoană dragă, doar pentru că noi înșine cunoaștem asta. Altfel, înțelegerea noastră va fi doar teoretică și nu vom ajunge să simțim aceeași repulsie față de suferința lor, așa cum o avem pentru a noastră.

Cel care se află pe calea bodhisattva va spune: „Nu vreau să mai sufăr. Samsara este groaznică, dar este groaznică și pentru toți ceilalți. Trebuie să-i scot pe toți din suferință. Aceasta este „Marea Cale” – Mahayana. După ce percep vacuitatea, ei practică perfecțiunile, iar când ajung la nirvana sub influența  bodhicittei – a marii compasiuni din inima lor – atunci ajung la iluminarea deplină/completă.

 

Trei niveluri de moralitate și trei niveluri de jurăminte

În ultima parte a versetului 13, se spune:

Contemplă bine asupra faptelor albe și negre
Și asupra rezultatelor lor,
Deoarece acest lucru depinde
De a acționa în mod corespunzător,
Față de ce trebuie să faci și ce să nu faci.

Je Tsongkapa vorbește despre moralitate. Există trei niveluri de moralitate și   trei seturi de jurăminte.

1. Primul nivel – jurămintele de eliberare – Pratimoksha.

Acesta a fost subiectul primei părți a cursului 9. Acestea sunt jurămintele călugărilor, acestea sunt jurămintele de eliberare care merg împreună cu jurămintele de refugiu. (Jurămintele de refugiu și jurămintele de eliberare sunt două lucruri diferite, dar merg împreună). Acesta este primul nivel. Acesta este nivelul de a nu face rău altora.

Dacă acest nivel de moralitate este respectat bine, va permite practicarea meditației. Iar dacă practicăm bine meditația, chiar dacă nu percepem vacuitate, putem ajunge la starea în care garantat nu vom mai cădea în existența suferindă. Este mai ușor de a ajunge în acest loc decât să percepem direct vacuitatea. Cei pe care îi numim „scopul îngust”, asta își doresc. Acesta este scopul lor.

Așa că am spus că există trei seturi de jurăminte: primul este Vinaya.

2. Al doilea nivel de jurăminte – jurămintele bodhisattva.

Jurămintele bodhisattva au o aromă diferită de Vinaya.

Vinaya – are aroma de a nu face rău altora. În Vinaya accentul este pus pe mine însumi. Cum să evit să le fac rău, ca eu să nu fiu cauza rănirii lor. Accentul este pe mine. Jurămintele Bodhisattva au aroma de „cum să-i ajuți pe alții”. Accentul este pus pe cealaltă persoană. Acest lucru accelerează procesul de milioane de ori. Vinaya este o cale minunată, este esențială, este imposibil fără ea, dar este foarte lentă. Jurămintele bodhisattva nu sunt în sensul de a fi în loc de Vinaya, ci în plus.

3. Al treilea nivel de jurăminte – jurămintele secrete, tantrice

Avionul cu reacție este tantra.

Esența în Tantra – este cum voi face asta repede, pentru că pentru a ajunge la iluminare am nevoie de multe binefaceri.

Unii traduc binefacerea, „potențial pozitiv”. Trebuie să-mi creez mult potențial pozitiv în mintea mea. Trebuie să acumulez multă bunătate într-un timp scurt. Deci, cum fac asta mai repede? Pentru asta avem nevoie de tantra și trebuie să o facem repede înainte de a fi prea târziu, pentru că am spus: „Viața este scurtă și trecătoare, iar dacă nu o facem, viața ne va ucide”.

Suntem literalmente într-o cursă contra cronometru. Aceasta nu este o frază care vine să ne sperie. Suntem într-o cursă contra cronometru, iar profesorii spun: „Înainte să vină moartea, ar trebui să faci toate eforturile pentru a percepe vacuitatea direct”

Chiar și dacă ne vom lua cu noi realizările în viața următoare, va merge foarte încet.

Un Bodhisattva care nu a perceput direct vacuitatea, va dura 300.000 de eoni. Buddha scrie despre asta în poveștile vieților sale. Este adevărat că, până la urmă, vom ajunge acolo, dar va fi nevoie de 300.000 de eoni și, între timp, ființele suferă pentru că ele depind de noi.

Nu ne-am eliminat suferința și atunci ele vor continua să sufere.

Dacă compasiunea noastră este mare, ne vom strădui cât vom putea de tare și apoi vom vedea în funcție de karma, dar vom face tot posibilul.

 

 

 

 

 

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,b

Lam Rim scurt, partea a IV-a

 

Așezați-vă confortabil și concentrați-vă pe respirație.

Invitați să vină la voi figura sfântă a profesorului vostru spiritual.

El este cel care vă îndrumă pe cale și vă deschide fereastra către existența pură și iluminată, o existență în care nu există suferință și este plină de fericire.

Prosternați-vă mental în fața lui, apreciind ceea ce reprezintă el pentru voi.

Cereți-i să vă îndrume pe cale și să vă ajute să dobândiți conștientizările căii. Este bine să întăriți această rugăminte cât mai mult posibil pentru că plantează semințele karmice pentru conștientizările care vor veni la voi. Numai prin rugămintea voastră vă vor veni răspunsurile, vă vor veni conștientizările, pentru că Lama vine din voi. Din dorința voastră fierbinte de a ajunge la iluminare apare Lama.

Pentru a vă întări rugămintea, karma care provine din ea, este bine să-i oferiți Lamei ofrandă în semn de recunoștință față de el.

Dați-i lui/ei puterea, astfel încât el sau ea să vă poată îndruma.

Oferiți-i ofrandă. Admirați-i calitățile lui înalte. Aceasta este prosternarea mentală.

Cereți-i să vă învețe.

Prețuiți-i binefacerile pe care le face în lume.

Toate acestea îi intensifică puterea și îi permite să funcționeze pentru voi ca un Lama.

Acum, concentrați-vă asupra voastră și încercați să vedeți ce asocieri faceți în mintea voastră când menționez cuvintele „practica Hinayana” sau „practica scopului îngust” sau „învățătura scopului îngust”.

 Și, pe de altă parte, ce asocieri faceți când vă gândiți la învățătura Mahayana, a „Marii Căi”, a „Căii Compasiunii”, a „Căii Bodhisattva”?

Ce asociere vă vine în minte când spun: „Calea tantrică a Vajrayanei”? Care dintre ele este mai înaltă? Ce o face să fie înaltă? Priviți înăuntrul vostru.

Conform a ceea ce am învățat înainte, conform citatelor din Buddha, Lordul Buddha a spus că, dacă credem că una dintre căi este mai joasă și cealaltă este mai înaltă, sau dacă credem că una ar trebui practicată și alta nu, atunci facem o greșeală gravă de a respinge o parte din învățătura Dharma.

Această greșeală ar putea să ne provoace, mai târziu, mari dificultăți pe calea noastră spre iluminare.

Încercați să vă imaginați o ființă iluminată și cum vede ea fiecare parte a învățăturii. Cum vede o ființă iluminată fiecare parte a învățăturii ca fiind necesară și esențială în locul în care este și absolut necesară pentru a alcătui calea completă spre iluminare. Oare există vreo diferență între abordarea pe care o aveți acum față de acest scop?

Și vedeți cum vă puteți apropia de dezvoltarea acestei concepții conform căreia fiecare parte a Dharmei, a învățăturii lui Buddha, este necesară și că nu există nicio contradicție între ele și că toate sunt părți ale aceluiași întreg și că fiecare parte ne aduce mai aproape de iluminare.

La fel este fiecare curs, la fel este fiecare meditație, la fel este și fiecare seminar. Fiecare parte este încă o piesă a puzzle-ului pe calea spre iluminare.

Și acum încercați să folosiți această conștientizare și această instrucțiune a lui Buddha în practica voastră – practica „primelor etape ale căii treptate spre iluminare”, cum ar fi meditațiile asupra morții, meditațiile asupra impermanenţei, meditațiile asupra karmei și a rezultatelor ei, meditațiile asupra suferinței pe care am început s-o facem. Toate acestea sunt aspecte ai primilor pași pe cale, de fapt ale scopului îngust.

Și, din această perspectivă, luați decizia de a aplica această conștientizare în practica voastră, adică să nu subestimați sau să luați cu ușurință niciun aspect al învățăturii sau orice aspect al practicii și urmați pur și simplu îndrumările.

Vedeți importanța enormă a acestei decizii în inima voastră. Ea este cea care va decide echilibrul între o practică de succes și o practică care merge în gol.

Puteți deschide ochii.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,a (Lecția 8,c ̶  cursul ACI 9)

Lam Rim scurt, partea a III-a

 

Lam Rim-ul pe care îl învățăm a fost scris de Je Tsongkapa.

Je Tsongkapa Lobsang Drakpa

În tibetană Lam Rim-ul se numește:

Lam Rim Dudon

Adică: Lam Rim scurt.

Acest Lam Rim a fost comentat de către Chone Lama Drakpa Shedrup.

Chone Lama Drakpa Shedrup

El a trăit între anii: 1675-1748, adică la aproximativ 300 de ani după Je Tsongkapa. A fost un mare maestru. El a fost unul dintre cei care au scris  manualele după care se învățau în mănăstiri.

Chone Lama Drakpa Shedrup și Kedrup Tenpa Dargye (maestru tibetan care a trăit între anii 1493-1568. El a scris „Analiza perfecțiunii înțelepciunii” și comentariul asupra textului „Ornamentul realizărilor” – „Abhisamaya Alamkara” – a maestrului Asanga, din gura lui Maitreya, în secolul al IV-lea e.n.; cursul 2 se bazează pe textul lui) au făcut parte din sistemul monahal tibetan al curentului Gelugpa care a început de la Je Tsongkapa.

Ge   – plăcere,
Luk – cale,
Pa   – genul masculin.

Gelugpa înseamnă „calea plăcerii”.

Je Tsongkapa a fost un călugăr budist tibetan influent, filosof și yoghin tantric, ale cărui activități au dus la formarea curentului Gelugpa a budismului tibetan. Printre altele, a fondat și mănăstiri. Cele trei mănăstiri principale din curentul Gelugpa sunt: Sera care este împărțită în: Sera Jey și Sera Mey, iar celelalte două sunt Drepung și Ganden.

Toate trei au suferit daune serioase, iar unele au fost complet distruse odată cu invazia chineză din 1959 și au fost restaurate în diferite locuri din India.

Sera Jey și Sera Mey au fost, în mod tradițional, amplasate una lângă cealaltă, iar astăzi, când au fost restaurate în India, de asemenea, au fost construite foarte aproape una de alta.

Educația călugărilor în mănăstiri este în principal:

a. Învățarea pe de rost a scripturilor, înainte de a le învăța sensul lor. Ei le învață pe de rost de mici copii și continuă să le învețe pe de rost tot timpul.

b. Dezbaterile. Ei dezbat zilnic învățătura din scripturi și nu au voie să aducă materiale scrise în curtea de dezbateri. De aceea ei trebuie să știe pe dinafară toate definițiile, pentru a putea dezbate. Pe de altă parte, chiar și între mănăstiri se susțin dezbateri pentru a vedea care mănăstire are cea mai bună echipă de dezbateri.

Manualele scrise de Chone Lama erau folosite în „Sera Mey” și erau păzite cu strășnicie să nu ajungă pe mâna celor de la „Sera Jey” ca să-i poată învinge pe aceștia.

Rezultatul acestui lucru a fost că, atunci când au venit chinezii și au bombardat mănăstirea, singurul set de cărți era doar în „Sera Mey”, set care a dispărut.

Geshe Michael, mergând la mănăstirile din India, a văzut că există un mare deficit de cărți, iar materialele valoroase erau în pericol de dispariție. El și-a dedicat o mare parte a vieții sale în căutarea scrierilor, restaurarea lor și de a le introduce pe calculator.

După multe căutări, s-a găsit o copie în China, la Beijing, a acestor scrieri, dar era parțială și de foarte proastă calitate. Mai târziu a fost găsită o copie de o calitate mai bună la Sankt Petersburg.

Cine a lucrat la Sankt Petersburg pentru a le computeriza? Călugării.

Se pare că, în timpul comunismului, existau călugări care stăteau ascunși în Sankt Petersburg, iar când comunismul a căzut, ei au ieșit afară. Munca de computerizare a scrierilor vechi este cea care îi susține până în zilele noastre.

În Kangyur există 1.000 de scrieri, în Tengyur  sunt 3.500 și nenumărate în Sungbum. Doar un mic procent din scrierile Tengyur a fost computerizat și pentru a le computeriza pe toate va mai dura 100-150 de ani.

Numele comentariului scris de Chone Lama este:

nyingpo dordu selwa

Selwa      – iluminare sau clarificare,
Nyingpo – esență,
Dordu     – pe scurt, sumar.

Adică: iluminarea esenței.

Când apare cuvântul Du, asta înseamnă de multe ori că se face referire la „Lam Rim Du dön”, deci acest comentariu se numește „Scurtă iluminare a esenței” sau „Iluminarea esenței Lam Rim Du dön”.

După cum am menționat, copia pe care o avem în prezent a fost găsită în 1994 la Sankt Petersburg și aproximativ jumătate din acest comentariu a fost tradus în română.

Revenim acum la „Lam Rim Dudön” – numit și „Cântecul vieții mele spirituale”.

În primele patru versete, maestrul Je Tsongkapa s-a prosternat în fața maeștrilor liniei de transmisie.

 

Prosternările ne arată clar care învățătură este cea mai importantă

Am vorbit mai înainte cât de importantă este linia de maeștri și cât de important este să fie pură. Suntem norocoși că am întâlnit-o și de aceea trebuie să avem respect și recunoștință față de ea.

Atunci când maestrul spune: „Mă prosternez lui Buddha”, „Mă prosternez lui Manjushri”, „Mă prosternez lui Maitreya”, „Mă prosternez lui Nagarjuna”, „Mă prosternez lui Asanga”, „Mă prosternez lui Atisha”, el ne spune indirect: „Acest material este important. Acesta este un material care trebuie studiat. Este o învățătură care te aduce la iluminare. Învățătura acestor maeștri te aduce la iluminare.”

De multe ori prosternarea subliniază indirect că acea învățătură este importantă.

Până la versetul 5 au fost prosternări. În continuare Je Tsongkapa slăvește linia de maeștri.

 

Slăvirea liniei

Versetul 6:

Aceste etape ale căii spre iluminare au coborât treptat,
Pe o linie excelentă de la cele două diamante
A coroanei marilor maeștri ai continentului Dzambuling –
Nagarjuna și Asanga a căror splendoare strălucește
Ca un steag al victoriei printre ființele vii.

În acest verset, Je Tsongkapa îi slăvește încă o dată pe cei doi mari înțelepți de pe „continentul Dzambuling”, Nagarjuna și Asanga, despre care am spus că se numesc Shing ta – deschizători de drumuri.

(Arya Nagarjuna – anii 200 e.n. El a pus bazele învățăturii despre vacuitate. El ne-a adus din țara făpturilor Naga „Prajna Paramita” – scrierile „perfecțiunii înțelepciunii” despre vacuitate.

Maestrul Asanga – anii 350 e.n. A pus bazele învățăturii despre acțiunile unui Bodhisattva. După un retreat de 13 de ani, s-a întâlnit cu Maitreya care i-a transmis 5 cărți de înțelepciune. În plus, el a scris cartea „Bodhisattva Bhumi” – o carte despre etapele războinicului spiritual care se referă în principal la moralitatea „ascultătorilor” și a „războinicilor spirituali”.

 Lord Atisha – un indian care a trăit între anii 982-1054. Numele său complet este Dipamkara Shri Jnyana. El a adus Lam Rim în Tibet și a fost autorul cărții „Lamp on the Path”.)

 

Și acum, în versetele de la 7 la 10, maestrul slăvește Lam Rim. După cum am menționat, el nu este primul care a început scrie Lam Rim. Primul a fost Lordul Atisha. În tradiția tibetană, primul care a început să predea Dharma în acest fel a fost Lordul Atisha. El a predat păstorilor de iac care, pe de o parte, erau însetați de Dharma, dar, pe de alta, nu erau educați. Ei nu erau ca și călugării din India cu care se obișnuise. Pentru ei Lordul Atisha a inventat această cale Lam Rim, pentru a-i învăța și care s-a dezvoltat ulterior.

Între Lordul Atisha și JeTsongkpa au mai existat și alți Lama care au scris Lam Rim. Există un Lam Rim numit „Ten Rim”.

Rim – etape, trepte,
Ten  – învățătură, studiu.

Deci, Ten Rim – înseamnă „etapele învățăturii”,

El este, de asemenea, un text foarte cunoscut care a fost scris înainte de Je Tsongkapa și a fost descoperit de Geshe Michael, iar apoi mănăstirile l-au publicat. L-au tipărit în tibetană și a fost o mare bucurie.

Ten Rim se mai traduce și „Marea Carte a Etapelor Învățăturii” scris de Kadampa Geshe Drolungpa Lodru Junge. Cartea a fost scrisă în jurul anului 1100 e.n.

 

Slavă Lam Rim-ului

În versetul 7 lucrurile sunt clare, nu este nevoie de explicații. Imaginile pe care le folosește Je Tsonkapa sunt foarte frumoase.

7.
Deoarece împlinește toate dorințele
A numeroaselor feluri de oameni,
Această învățătură este ca un rege
Printre nobilii pietrelor prețioase
A tuturor sfintelor instrucțiuni.

Sfintele instrucțiuni reprezintă toată învățătura sfântă a Dharmei. Ea este ca aristocrația, iar regele acestei aristocrații este Lam Rim. De ce este rege? Ce îl face rege în această aristocrație? Pentru că el împlinește toate dorințele
a numeroaselor feluri de oameni.

Cum le împlinește toate dorințele? Care sunt dorințele oamenilor? Ei își doresc fericirea, iar el le arată o cale spre fericire și asta îl face să fie rege.

Apoi maestrul spune:

Întrucât ea unește toate curentele
A mii de râuri de scripturi rafinate,
Ea este ca un imens ocean
De explicații glorioase și excelente.

Din lectura cursului:

„Există metafore speciale folosite pentru a descrie această învățătură despre etapele căii spre iluminare, care ne-a fost transmisă pe linia descrisă mai sus. Deoarece împlinește toate dorințele a numeroaselor feluri de oameni care caută libertatea, ea este ca un rege printre nobilii tuturor pietrelor prețioase a tuturor sfintelor instrucțiuni – la fel ca acea perlă specială care îți împlinește orice dorință. Ea îți poate împlini dorințele deoarece, dacă îi practici adevărata semnificație, vei obține renașterea în tărâmurile superioare și binele absolut.

Întrucât această învățătură unește toate curentele râurilor de explicații fine care se găsesc în mii de scripturi rafinate a Marii Căi și a Micii Căi, ea este ca un imens ocean de explicații glorioase – adică perfecte și excelente. Ea le reunește pe toate nu prin includerea fiecărui cuvânt din scripturi, ci prin faptul că include semnificațiile tuturor subiectelor. Expresia „mii de scripturi” este folosită aici pentru a indica un număr mare de scripturi și nu se referă neapărat la exact o mie de scripturi.”

 

Cele cinci subiecte majore

Am spus că există nenumărate scrieri. Și vreau să vă dau o idee a ce înseamnă multe.

V-am spus de Kangyur, Tengyur și de alte mii de scrieri. Deci ne-am referit la cantitate. Dar dacă mergem să le studiem nu le putem cuprinde. Cred că nu există niciun muritor care să le poată studia pe toate. Este mult prea mult.

Toate aceste scrieri se încadrează în cinci sau șase categorii principale, în funcție de cum numărăm; dacă numărăm și Lam Rim – sunt șase – dacă nu-l punem la socoteală – sunt cinci.

Le voi enumera din nou ca să ni le reamintim. Cursurile ACI sunt, de asemenea, organizate după următoarele categorii:

1. Prima categorie este – „Abhidharma Kosha”.

 Cursurile 5 și 8 fac parte din „Înalta înțelepciune” – „Abhidharma”. Ele acoperă doar două capitole din opt.

a. Capitolul Karma – acțiunile și rezultatele lor [cursul 5],

b. Capitolul despre tărâmurile de existență și moartea și sfârșitul morții [cursul 8].

2. A doua categorie este „Vinaya”.

Este studiul moralității. Există multe scrieri Vinaya care sunt de o mare importanță. Jumătate din învățătura transmisă de Buddha este despre moralitate. De ce este atât de importantă? Datorită vacuității. Datorită faptului că totul este gol de orice natură, atunci moralitatea ocupă un loc important.

1. 1. 3. A treia categorie este „Pramana”.

„Pramana” este studiul logicii în budism. În tibetană, la Pramana se spune Tsema. Un autor important este Maestru Dharmakirti. El a scris cartea Pramanavarttika care are 4 capitole.

Pramanavarttika, în tibetană – Tsema Namdrel ceea ce înseamnă „Comentariu asupra percepției valide”.

Pramanavarttika – este un comentariu al textului Tsema Kuntu, adică Compendiul privind percepția corectă scris de către Maestrul Dignaga ( 440 e.n.) în India. Maestrul Dignaga aparține clasei de autori indieni antici și este considerat fondatorul tradiției logicii budiste. 

Deci, Dharmakirti l-a comentat pe Dignaga, iar Dignaga s-a bazat pe Buddha. Sunt cărți foarte dificile de citit, de aceea este nevoie de Dharmakirti. Dar ca să îl înțelegem și pe Dharmakirti avem nevoie de comentatori. Lama Dvora Hla spune că l-a studiat pe Dharmakirti  cu ajutorul a doi comentatori diferiți:

a. Kedrup Tenpa Dargye – care a trăit în Tibet în anii 1493 – 1568. A scris cartea „Privire de ansamblu asupra perfecțiunii înțelepciunii” – care tratează o discuție aprofundată a celor „trei antrenamente”: etică, concentrare și înțelepciune și se predă în mănăstiri.

b. Gyaltsab Je – a trăit în Tibet 1362-1432. Unul dintre cei doi fii spirituali ai lui Je Tsongkapa. Numele său înseamnă „regent”. El a scris un comentariu asupra maestrului Dharmakirti numit „Tarlam Selje” – „Lumina pe calea spre libertate”.

După cum am menționat, această carte are patru capitole. Cursul 4 face parte din capitolul 2 al lui Dharmakirti. Sunt puțini în lume care au citit capitolele 3 și 4. În mănăstire, în programa de 20-25 de ani pe care o au, călugării nu ajung la aceste capitole și, prin urmare, nu prea există comentarii asupra lor pentru că sunt foarte profunde.

În secolul al XX-lea, a apărut un comentariu pentru ultimele capitole scris de Geshe Yeshe Wangchuk. El s-a născut în 1928 în Tibet și a scris un comentariu maestrului Gyaltsab Je numit „Tsema Gong Gyen”, adică „Bijuteria gândului corect”. A fost tradus parțial în engleză de către Geshe Michael și în ebraică de Lama Dvora Hla.

Cursurile ACI 4 și 13 sunt cursuri ce țin de logica budistă. Acesta este studiul despre cum știm ceea ce știm și dacă chiar știm cu adevărat ceea ce credem că știm.

Aceste cursuri privesc această știință a cunoașterii.

Oare pot spune cu siguranță că știu ceva? Se dovedește că foarte puțin. După ce a fost studiată logica timp de 15 de ani, nu mai judecăm nicicum oamenii, iar acesta este scopul. Nu știm de ce oamenii fac ceea ce fac. Nu știm cine sunt, așa că nu are rost să-i judecăm. Acțiunile lor ne pot răni, dar nu judecăm persoana. Habar n-avem cine este și de ce face ceea ce face, iar dacă nu credem încă, înseamnă că avem nevoie de 15 de ani de Dharmakirti ca să știm asta și multe dezbateri pe terenul de dezbateri.

1. 1. 4. A patra categorie care este studiată în mănăstiri – este „Madhyamika”.

Madhayamika sunt studiile Căii de Mijloc. Aici intră o bună parte a studiului vacuității. Tot ceea ce am învățat de la Maestrul Shantideva se află în Madhayamika.

Aici intră Arya Nagarjuna. În mânăstiri se învață doar comentarii asupra textelor lui.

Maestrul Chandrakirti – 650 e.n., a scris o carte foarte importantă, „Intrarea pe Calea de Mijloc”, care stă la baza tuturor studiilor noastre despre vacuitate. Înțelegerea noastră, a școlii „Prasangika Madhyamika”, se bazează pe Chandrakirti.

Apoi sunt comentatorii asupra textelor lui Chandrakirti. Je Tsongkapa a scris cartea „Gongpa Rab Sel”, care este un comentariu la Chandrakirti. O carte foarte grea, scrisă cu o logică profundă.

Aici intră și înțeleptul Kedrup Tenpa Dargye și Maestrul Shantideva. Cursurile 10, 11 și 12 se bazează pe cartea maestrului „Ghidul de viață al războinicului spiritual.”

Cursul 6 (Sutra Tăietorul de Diamant) și 7 (Jurămintele Bodhisattva) sunt, de asemenea, considerate parte a studiilor Madhayamika.

1. 1. 5. A cincea categorie – „Prajna Paramita”.

Am numit-o Yum, „mamă”. Acestea sunt scrierile de înțelepciune ale „perfecțiunii înțelepciunii”. Ele sunt învățăturile asupra vacuității pe care Nagarjuna ni le-a adus de la Naga. Acolo au fost păstrate pe perioada în care oamenii nu le puteau pricepe. Cursul 2 este considerat „Prajna Paramita”.

Deci, am enumerat cinci categorii. Există și alte ramuri ale studiilor diferitelor școli ale budismului. Și ele sunt foarte importante.

Toată lumea ar trebui să le studieze pentru că, până nu învățăm amănunțit  vechile școli indiene, nu putem ști dacă am înțeles pe deplin vacuitatea. Există subtilități ale înțelegerii vacuității și până când nu le lămurim până la capăt nu putem ajunge la iluminare.

Și acum vine la rând Lam Rim, care ia sutele de ani de studiu amănunțit, anevoios și obositor și vi le servește pe toate pe o tavă de argint.

Lam Rim este o cale experimentală. Este calea pe care ne-o aduce Je Tsongkapa din propria experiență, el spune: „Iată! Așa practic și asta îmi aduce conștientizări”.

Meditațiile pe care le facem sunt meditații Lam Rim și ele trebuie făcute.

Lam Rimul este o cale genială care a unit toate curentele și ni le oferă pe o tavă argint. Asta nu înseamnă că oamenii ajung la iluminare în masă. Încă mai necesită mult studiu, muncă, meditație și mai ales Renunțare. În primul rând pentru a face toată această muncă este nevoie de Renunțare și multă compasiune. Dar calea este limpede, clară.

Până nu vom trecem prin toate etapele anevoioase, nu vom ști cum să apreciem Lam Rim. Cei care le-au făcut, nu încetează de a lăuda Lam Rim. Și după cum vedem, însuși Je Tsongkapa ridică în slăvi această cale Lam Rim. După cum am menționat, înaintea lui au existat multe Lam Rim-uri. Până la el, exista deja o tradiție care avea probabil 400 de ani, așa că spune în versetul 7:

Întrucât ea unește toate curentele
A mii de râuri de scripturi rafinate,
Ea este ca un imens ocean
De explicații glorioase și excelente.

Lam Rim este ca un ocean, dar concis.

Călugării, în mănăstiri, nu învață Lam Rim, ei învață amănunțit toate acele materii de studiu pe care le-am enumerat mai înainte. În budism, oamenii sunt diferențiați:

Lam Rim Pa

Tse Nyi Pa

Pa – om, genul masculin.

Deci, Lam Rim Pa înseamnă cel care învață Lam Rim. Aceasta este calea lui.

Tse Nyi – definiție.

Tse Nyi Pa înseamnă cel care studiază cu acuratețe toate definițiile și învață cu minuțiozitate.

Ei învață mulți ani și de fiecare dată mai învață încă o ramură și o altă direcție care par să nu aibă nicio legătură. Este greu de a cuprinde totul și de a le uni pe toate într-o simfonie care să producă iluminarea. Ca și cum ai fi într-o singură piesă a puzzle-ului și nu vezi întreaga imagine.

Iar Lam Rim face asta pentru noi dintr-un foc.

 

Cele patru calități speciale ale învățăturii Lam Rim

Versetul 8. În acest verset, Je Tsongkapa începe să enumere 4 calități speciale pe care le are Lam Rim.

El îți va permite să realizezi că în toate învățăturile lui Buddha
Nu există contradicții,
Iar vorba lui sublimă
Ți se va pare un sfat personal.

El îți va permite să prinzi cu ușurință
Adevărata intenție a tuturor Buddha victorioși
Și vei fi protejat de a cădea
În prăpastia marii greșeli.

 

1. 1. Vei realiza că nu există nicio contradicție în învățătura lui Buddha.

Prima calitate:

tenpa tamche gelme tokpa

Tokpa – conștientizare,

Aici se traduce: „Îți permite să realizezi”.

Tenpa    – doctrină, este ceea ce Buddha a învățat.
Tamche – tot. Tot ceea ce Buddha a învățat.
Kal          – contradicție,
Kalme    – lipsa contradicției, fără contradicție, nu există contradicție.

Deci, nu există nicio contradicție între părțile diferite ale doctrinei lui Buddha. El (Lam Rim) îți permite să realizezi că toate aceste lucruri sunt în concordanță între ele.

De exemplu, dacă avem potențialul lui Buddha în noi și vom ajunge cu toții la iluminare, atunci acest corp care ne va aduce la iluminare este sfânt. Atunci de ce spunem că este impur și contaminat?

Buddha ne-a învățat asta. Pare a fi o contradicție. Pentru cineva care nu înțelege bine Dharma, par să existe contradicții în cuvintele lui Buddha. Buddha a predat diverse școli ale vacuității. El a predat vacuitatea odată într-un fel și altădată în alt fel.

Contradicția este aparentă. Ingeniozitatea căii Lam Rim este că a luat toate învățăturile și ne arată că există o cauză pentru care Buddha le-a predat. Buddha nu a transmis nimic neimportant.

 

Buddha nu a predat nimic care să nu aibă

menirea de a aduce oamenii la iluminare

Vreau să vă dau un citat din Lam Rim Chenmo, adică „Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare”, scrisă tot de Je Tsongkapa. Ea are de 1.000 de pagini, după care a scris câteva versiuni mai scurte ale lui. El dă multe citate din Buddha și din alte surse.

El citează dintr-o Sutra a lui Buddha numită „Sutra Lotusului” – Sadharma Pundarika Sutra care spune:

Toate scrierile lui Buddha
Te învață modalități
Cum să devii Buddha,
Iar învățătura este directă
Sau indirectă.

Adică, nu există niciun lucru pe care Buddha să-l fi predat și care să nu aibă menirea să-i aducă pe oameni la iluminare. Pe de altă parte, Buddha i-a învățat pe oameni diferit în funcție de nevoile lor și asta este calitatea specială a vorbirii lui Buddha. El și-a adaptat învățătura în funcție de nevoile oamenilor, în funcție de abilitățile mentale ale oamenilor și a nivelului lor de dezvoltare spirituală.

Și au fost oameni care au început să împartă învățăturile Lui Buddha: „Asta este Hinayana, asta este Mahayana, este inferior, este superior. Aha!, își spun ei, dacă așa stau lucrurile, poate că nu am nevoie de asta și poate că am nevoie de cealaltă. Foarte periculos!

Pentru că, dacă este adevărat că fiecare învățătură transmisă de Buddha are menirea să-i aducă pe oameni la iluminare, direct sau indirect, atunci când spunem despre o parte a învățăturii: „Asta nu este pentru mine”, înseamnă că dăm la o parte ceva care poate aduce pe oameni la iluminare. Iar acest lucru creează în noi semințe karmice care vor rodi mai târziu sub formă de obstacole pe calea iluminării noastre. Așa că ne creăm obstacole pentru noi înșine.

De aceea acest sfat este atât de important. Oamenii vin și spun: „Am înțeles cursul ăsta, dar cursul ăla este deja prea mult pentru mine”.

Este în regulă să spunem: „Prea mult pentru mine”.  Dar, dacă începem să respingem învățătura pentru că nu am înțeles ceva (vor fi situații în care nu vom înțelege anumite jurăminte sau ni se pare că există contradicții între jurămintele tantrice și jurămintele Vinaya), ne creăm un mare obstacol pe calea iluminării.

Fiecare lucru pe care ni l-a transmis Buddha își are rostul său. Dar n-avem încă înțelegerea profundă a importanței lucrurilor.

Înțelegerea noastră se va dezvolta treptat, de aceea vor fi lucruri pe care nu le înțelegem acum, dar le vom înțelege mai târziu.

Între timp, până le vom înțelege este bine să spunem: „Pun deoparte ce nu înțeleg acum și va veni vremea când voi înțelege”. Sub nicio formă nu trebuie să respingem ceea ce nu înțelegem.

Orice învățătură dată de Buddha a fost ca să-i aducă pe oameni la iluminare.

Deci, prima calitate specială a Lam Rim-ului este că ne permite să realizăm că nu există nicio contradicție în învățăturile lui Buddha.

Avem nevoie de învățăturile Hinayana – ale scopului îngust, avem nevoie de învățăturile scopului mediu, avem nevoie de învățăturile Mahayana. Fiecare își are rolul ei, una se construiește pe alta, fiecare este importantă. Este imposibil să reușim în stadiile avansate ale tantrei fără a face practica scopului îngust.

Aceasta este frumusețea Lam Rim-ului. Până nu am văzut Lam Rim, nici măcar n-am știut de această legătură cursivă.

Am văzut această legătură fluentă între cele trei scopuri în „Sursa binefacerilor mele”.

Buddha a spus: „Totul este pur”, Buddha a spus: „Totul este suferință”. Primul adevăr spune: „Totul este suferință”.

În alt loc, el spune: „Totul este pur”. Atunci ce este corect? Ce este incorect? Aceasta este măreția Lam Rim-ului pentru că dacă este studiat și practicat bine, aceste întrebări vor dispare.

 

1. 2. Fiecare învățătură ți se va părea un sfat personal

A doua calitate specială:

Vorba lui sublimă
Ți se va părea un sfat personal.

sungrab malu dampar charwa

Sung        – vorba, în special vorba lui Buddha,
Sungrab –  vorba sublimă al lui Buddha.

Malu        – este prescurtarea cuvântului Maluwa care înseamnă – fără excepție.

Toate vorbele sublime ale lui Buddha fără excepție.

Dampa – îndrumare personală.

Acesta este momentul în care vii să ceri un sfat de la Lama sau să primești îndrumare de la Lama. El îți dă îndrumare personală: „Asta trebuie să practici. Asta îți trebuie acum”.

Acesta este Dampa. Este cuvântul sfânt sau îndrumarea sfântă.

Dar aici când spunem Dampa – ne referim la îndrumare personală.

Charwa – răsărit sau ceva care răsare, ceva care apare.

Asta înseamnă că toată învățătura lui Buddha începe să sune ca îndrumare personală.

Deja ea nu este ceva care stă scrisă undeva într-o carte, ci ceva ce ar trebui să practicăm personal.

Când citim sutra despre cele „Patru Adevăruri”, ne întrebăm: „Și unde este meditația?”. Dacă învățăm bine Lam Rim, el ne spune: „Acum meditează!”. Este  ca o directivă personală de la Lama.

Mai există un aspect, și anume dacă studiem bine, facem meditațiile și dacă relația cu Lama este adecvată, ca urmare a practicii noastre și a relației cu Lama, va veni momentul în care lucrul pe care Lama îl rostește va fi exact ceea ce trebuie să auzim personal.

Oamenii pot sta la lecție și să audă exact ceea ce au nevoie, ceea ce îi supără.

Și acesta este rezultatul unei bune practici și al deschiderii față de Lama. Când relația este bună, încetul cu încetul vorba Lamei începe să fie ca cea a lui Buddha. Fiecare va auzi ceea ce trebuie să audă.

Buddha rostește ceva și fiecare aude exact ceea ce avea nevoie să audă. Deci aceasta este una dintre calitățile studiului corect al Lam Rim-ului. Veți simți ca și cum șoapta rostită, care a trecut din gură în gură pe linia marilor Lama, a ajuns acum la urechea voastră direct de la Lama. Ca și cum Lama vă șoptește la ureche sau Buddha șoptește la ureche.

Cei care aud atâtea învățături, se pot simți copleșiți. Ce să facă mai întâi?

Sunt atâtea învățături, atât în Sutra cât și Tantra. Pe lângă asta mai sunt și toate acele ramuri pe care vi le-am enumerat, iar în Tantra există multă învățătură și practică. Ce să facem mai întâi? Cum putem face toate meditațiile, temele, cursurile, acest seminar? Ce ar trebui să facem mai întâi? Măcar de-ar fi numai ăsta necazul nostru.

Profesorii noștri au făcut-o, Je Tsongkapa a făcut-o, de ce noi n-am putea face asta? Fiecare dintre noi poate. Ele funcționează ca o serie de instrucțiuni personale și totul devine armonios și cursiv.

Și da, literalmente vor fi lucruri pe care va trebui să le punem deoparte pentru a face calea. Calea va lua locul lucrurilor samsarice de care suntem preocupați. Nu există nicio îndoială. Este imposibil să facem și calea și toate lucrurile samsarice.

De multe ori oamenii vin la mine și îmi spun: „Pot veni doar vineri la ora 15:00 pentru că am altceva de făcut?”

Nu așa funcționează Dharma. Nu puteți să vă păstrați toate activitățile samsarice și să aveți timp și de Dharma. Este imposibil. Trecerea trebuie să fie treptată și armonioasă și să nu provoace șocuri majore, dar trebuie să se întâmple. Trebuie să se întâmple dacă vreți să reușiți pe calea Dharmei. Dharma nu este un club simpatic sau cerc cultural-educativ în timpul vostru liber. Ea nu funcționează.

Dacă vreți să ieșiți din samsara, să nu mai suferiți, trebuie să vă faceți treaba. De aceea Buddha ne-a spus: „Fă asta și nu fă asta!”

Vor veni schimbări, iar noi urâm schimbările. Ne plac obiceiurile noastre, tabieturile noastre. Vrem ca totul să fie exact așa cum a fost. Dar este important să înțelegem că nu facem asta

• • • pentru profesor, sau
    • pentru guvern,

ci pentru că suntem conștienți de suferința noastră și vrem să scăpăm de ea.

Trecerea trebuie să fie treptată, grațioasă, să nu producă șocuri, și stilul nostru de viață se va schimba și asta se va întâmpla treptat.

Pe măsură ce se dezvoltă înțelegerea importanței Dharmei, încetul cu încetul vor apărea conștientizări interioare și compasiunea noastră va crește.

Unele lucruri vor deveni neimportante și neinteresante, pentru că natura lor este suferința și produc mai multă suferință. Dacă cineva realizează asta, atunci nu le va mai face, nu-i așa?

 

1. 3. Înțelegi cu ușurință intenția lui Buddha (a învățăturilor lui)

Maestrul spune despre a treia calitate

El îți va permite să prinzi cu ușurință
Adevărata intenție a tuturor Buddha victorioși.

gyalway gongpa delak nyepa

Nyepa     – a găsi,
Delak      – ușor,
Gongpa  – intenție sau gândul din spatele a ceva, sau adevărata intenție,
Gyalwa   – victorios, învingător, adică Buddha,
Gyalwey – a victoriosului.

Adică, vei înțelege cu ușurință adevărata intenție a lui Buddha, ceea ce a vrut să spună Buddha. Sensul învățăturii sale.

Lam Rim ne ajută să înțelegem cu ușurință intenția lui Buddha. Bineînțeles, trebuie să practicăm mult.

Am spus că, în mănăstiri, după o lungă perioadă de studii intensive și în detaliu, călugării obțin întreaga imagine, pe când Lam Rim-ul ne permite să realizăm această intenție cu ușurință și ne împiedică să credem că unele învățături sunt mai importante și altele mai puțin importante.

De exemplu, Buddha a spus într-una dintre sutre: „Ucide-ți tatăl și mama”. Cu siguranță nu a spus asta la propriu, ci la figurat. El a spus: „Dacă nu poți practica bine calea spirituală în viața de acasă, pleacă de acasă”.

În Asia, fiul are datoria să aibă grijă de părinții săi. Iar Buddha a spus: „Dacă nu poți urca pe o cale spirituală, pleacă de acasă”. Desigur că pentru a deveni călugăr, trebuie permisiunea părinților săi. Trebuie făcută asta în armonie. Omul nu se poate sustrage de la responsabilitate pentru că, atunci, karma îl va urmări.

Nu vom putea ajunge la iluminare dacă renunțăm la responsabilitățile pe care le avem, de aceea trebuie găsite modalități de a reduce din preocupările noastre și de a urca pe calea spirituală.

Și n-avem de ales, pentru că dacă nu facem asta, moartea ne va înhăța.

Asta înseamnă schimbarea modului în care aducem binecuvântare altora. Trebuie să examinăm situația cu atenție. Oare să rămânem cu persoana și să avem grijă de ea până moare? Este aceasta o binecuvântare supremă pe care i-o pot aduce? Sau să ajungem la iluminare și apoi s-o ajutăm? Întrebarea este: chiar putem lua boala unei persoane care suferă? Nu direct. Dacă ar fi fost posibil, am fi făcut asta cu mult timp în urmă, nu-i așa?

Îi vedem pe ceilalți suferind pentru că mintea noastră este impură și proiectăm suferința. De aceea cel mai bun mod prin care îi putem ajuta pe alții este să ne purificăm mintea și atunci vom înceta să-i mai proiectăm suferinzi și apoi se vor vindeca. Dar, pentru asta, uneori trebuie să renunțăm la sacrificiul imediat și să facem altceva.

Asta spune Buddha.

Există nenumărate povești despre maeștrii, cum ar fi Buddha, Lordul Atisha, Maestrul Shantideva, care s-au născut în familii regale, moștenitori la tron. Regii doreau ca fii lor să rămână pe tron, iar ei își implorau părinții să le dea permisiunea să plece de acasă.

Pentru acești mari maeștri casa nu era o simplă casă, ci un palat, un regat. Regele, în India antică, era un rege absolut, avea putere absolută. Nu exista un mod de viață mai încântător, dar acești maeștri au înțeles inutilitatea unei astfel de vieți. Au înțeles vacuitatea. Au înțeles că este samsara. Iar samsara va aduce mai multă samsara.

Această învățătură Lam Rim vă va da claritate și veți ști care este prioritatea voastră și ce trebuie să faceți.

Deci, una dintre calitățile Lam Rim este că ne dă această claritate fără nicio contradicție, fără niciun conflict, într-un mod clar, fluent, ca o îndrumare personală pe care o puteți face și, în acest fel, veți aduce binecuvântare supremă la un nivel cu mult mai înalt decât atunci când nu vedeți ce se întâmplă.

 

1. 4. Vei fi ferit de căderea în marele abis al faptelor rele

A patra calitate specială:

Vei fi protejat de a cădea
În prăpastia marii greșeli.

nyechu chenpoy yangsa le sung

Chu        – fapte, acțiuni,
Nyechu – fapte rele, fapte greșite,
Chenpö – mare,
Yangsa – abis, prăpastie,
Le           – din,
Sung      – proteja.

În tibetană trebuie să citim de la sfârșit la început. Așadar, învățătura Lam Rim  „te protejează de căderea în marele abis al faptelor rele”.

Ce este acest mare abis?

În acest mare abis vom cădea dacă subestimăm o parte din învățătura lui Buddha.

Acest abis este gândul că o învățătură este pentru deștepți și o învățătură este pentru cei proști, sau „Hinayana este pentru proști și Mahayana pentru cei deștepți”. A gândi așa – este marele abis.

În Lam Rim Chen Mo, Je Tsongkapa citează din „Sutra care adună toate firele”. Buddha vorbește cu Manjushri, care este bodhisattva în această sutră, și îi spune lui Manjushri: „Obstacolul karmic care vine ca urmare a subestimării excelentei învățături este foarte subtil.”

Adică: subestimarea învățăturii excelente a lui Buddha creează un obstacol care este foarte subtil, care nu este ușor de observat.

Oamenilor le apar obstacole mai târziu pe calea spirituală și nu știu de unde au venit. Ele nu sunt ușor de observat. Numai Buddha poate să vadă de unde au venit. Ele pot apărea ca urmare a unui asemenea dispreț, de exemplu.

Buddha spune: „Oricine face distincție între anumite cuvinte pe care le-am spus, că unele sunt bune și altele nu sunt bune, el a abandonat de fapt învățătura mea și oricine abandonează învățătura afectează Dharma.”

Deci, Lam Rim Chen Mo ne salvează de la căderea în abis. Ce este abisul? Sunt obstacolele care vor fi create pe calea noastră spirituală ca urmare a subestimării care provine din neînțelegere.

Un exemplu tipic în acest sens este atunci când cineva nu înțelege bine vacuitatea. El a auzit ceva învățături despre vacuitate, dar nu le-a auzit până la capăt sau nu le-a înțeles pe deplin și, apoi, spune: „Aha! Totul este gol, deci nu există nimic. Și dacă nimic nu există, atunci pot face ce vreau”. Acesta este nihilism. Aceasta este o prăpastie adâncă pentru că dacă el va face tot ce vrea și își încalcă jurămintele și face fapte rele, i se va întoarce o mare suferință.

Și dacă mai și predă altora așa ceva, abisul în care va cădea va fi și mai mare.

Mai există încă o altă latură a acestui lucru. Abisul este și dacă începem să respingem părți ale învățăturii pe care nu le înțelegem”. Este atunci când spunem: „Asta este mai puțin importantă, asta este mai importantă”. „Asta este pentru mine, asta nu este pentru mine”. „Asta este pentru proști, asta este pentru deștepți”. Acesta este un mare pericol.

Pe de altă parte, există cealaltă extremă: „Bine! Tot ce a spus Buddha, este sfânt!” Nici această extremă nu este bună, iar Buddha ne avertizează de asta.

Buddha spune: „Nu accepta niciodată lucruri doar pentru că le-am spus eu sau doar pentru că le-a spus altcineva”. Nu crede orbește. Buddha spune: „Dacă nu ai înțeles lucrurile, nu le accepta că sunt de la mine, dar nu le subestima”.

Sfatul este de a pune deoparte lucrurile pe care nu le înțelegem și va veni ziua în care le vom înțelege. Între timp, vom continua să lucrăm cu ceea ce înțelegem. Dar sub nicio formă nu subestimăm. Este o mare greșeală să credem că există părți ale învățăturii care nu sunt relevante.

Atunci când ajungi la sfârșitul învățăturilor, când vei ajunge la maturitate în studiul budist, vei vedea că totul se potrivește. Totul este perfect. Este loc pentru toate Învățăturile lui Buddha. Și asta face Lam Rim, și asta face în special Je Tsongkapa, cu atâta credință.

Și când vei ajunge într-un stadiu foarte avansat în meditație, când vei fi  aproape de Samadhi, de Shamata, de Shine, va veni clipa în care vei avea amintirea perfectă a tuturor Învățăturilor pe care le-ai primit și atunci vei vedea singur importanța lor.

Am încheiat lecția 8 a Cursului 9, și vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă împărtăși această lecție minunată.

 

*******

 

Întrebare: Dacă Vinaya este atât de importantă, atunci de ce nu a fost în cursul numărul 1, ci în 9?

Răspuns: În primul rând, ea este inclusă și în cursul numărul 1 care trece prin Lam Rim-ul lui Je Tsongkapa numit „Cele Trei Căii Principale”.Și aici se vorbește despre menținerea moralității, dar pe scurt.

Pe de altă parte, un cursant începător poate să nu aibă răbdarea să audă despre jurăminte și despre încălcarea lor.  Și poate că nu va avea mintea deschisă să audă atâtea detalii pentru că nu sunt încă relevante pentru viața lui. El încă nu înțelege de ce are nevoie de toate acestea așa că, mai întâi, trebuie să-i explicăm în mare de ce are nevoie și, de aceea, se începe cu cele „Trei Căi Principale” în linii mari.

 

Meditație legată de lecție

Așezați-vă comod și concentrați-vă pe respirație.

Invitați să vină în fața voatră figura sfântă a profesorului vostru spiritual.

Ea este cea care vă îndrumă pe cale și vă deschide o fereastră către existența pură și iluminată, o existență în care nu există suferință, ci doar fericire deplină .

Prosternați-vă în fața ei cu apreciere a ceea ce este ea pentru voi.

Rugați-o să vă îndrume pe cale și să vă ajute să ajungeți la conștientizările căii.

Este bine să cereți cu tărie pentru că asta seamănă semințe karmice astfel încât conștientizările să ajungă la voi. Prin rugămintea voastră vor veni răspunsurile, vor veni conștientizările, pentru că Lama vine de la voi. Lama apare datorită dorinței voastre arzătoare de a ajunge la iluminare.

Pentru a vă întări rugămintea, karma care provine din ea, este bine să dăruiți Lamei ofrandă în semn de respect și prețuire.

Dați-i lui/ei puterea, astfel încât să vă poată ghida.

Îi dăruiți ofrandă. Slăviți-l în inima voastră. Admirați-i virtuțile sublime. Aceasta este prosternarea mentală.

Cereți-i să vă ofere învățătura.

Prețuiți-i binefacerile pe care o face în lume.

Toate acestea îl întăresc pe Lama și îi permite să funcționeze pentru voi ca Lama.

Și acum concentrați-vă asupra voastră și încercați să vedeți ce asocieri vă trec prin minte când menționez cuvintele „practica Hinayana” sau „practica scopului îngust” sau „învățătura scopului îngust”.

Și față de acestea, ce vă apare atunci când vă gândiți la învățătura Mahayanei, a „Mării Căi”, a „Căii Compasiunii”, a „Căii Bodhisattva”?

Ce asocieri vă vin în minte când spun: „Calea tantrică a Vajrayanei”? Care dintre ele este mai înaltă și ce o face să fie înaltă? Priviți în interiorul vostru.

Conform a ceea ce am învățat înainte, conform citatelor din sutrele lui Buddha, Lordul Buddha a spus că, dacă ne gândim că una dintre aceste căi este mai joasă și alta este mai înaltă, sau dacă credem că una trebuie practicată și alta nu trebuie practicată, atunci facem greșeala gravă de a respinge o parte a Învățăturii Dharmei.

Această greșeală ar putea să ne creeze ulterior mari dificultăți pe calea noastră spre iluminare.

Încercați să vă imaginați o ființă iluminată și cum vede ea fiecare parte a învățăturii. Cum vede o ființă iluminată fiecare parte a învățăturii ca fiind vitală, esențială și absolut necesară pentru a alcătui calea completă spre iluminare. Uitați-vă dacă există vreo diferență între abordarea pe care o aveți acum față de acest scop?

Vedeți cum vă puteți apropia de dezvoltarea acestei aspirații conform căreia fiecare parte a Dharmei, a învățăturii lui Buddha, este necesară, că nu există nicio contradicție între ele, că toate sunt părțile unui singur întreg și că fiecare parte ne aduce mai aproape de iluminare.

La fel este fiecare cunoaștere, la fel este fiecare curs, la fel este fiecare meditație, la fel este și fiecare seminar. Fiecare parte este un alt strat al puzzle-ului pe calea spre iluminare.

Și acum încercați să aplicați această conștientizare și această îndrumare a lui Buddha în practica voastră – practica „primelor etape a căii treptate spre iluminare”, precum

• • • meditația asupra morții.
    • meditația asupra impermanenței.
    • meditația asupra karmei și a consecințelor acesteia.
    • meditația asupra suferinței

pe care am început să le facem. Toate acestea sunt aspecte ale primelor etape ale căii, de fapt al scopului îngust.

Și, din această perspectivă, decideți să aplicați această conștientizare în practica voastră, adică de a nu subestima sau de a nu trata cu ușurință niciun aspect al învățăturii sau al practicii, și mergeți doar pe urmele îndrumărilor.

Vedeți importanța enormă a acestei decizii în inima voastră. Ea este cea care va decide echilibrul între o practică de succes și o practică care merge în gol.

Puteți deschide ochii.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

 

Să ne întoarcem la cele „Patru Adevăruri”.

Am vorbit despre faptul că ordinea în care Buddha le-a prezentat discipolilor săi cele patru adevăruri nu este ordinea pe care o experimentăm în viața noastră, ci ea este ordinea în care noi practicăm.

 

Este important să legăm adevărul suferinței

de experiența noastră personală

Dalai Lama a spus că trebuie să facem legătura între aceste adevăruri așa cum sunt spuse în sutre, pe măsură ce citim despre ele, adică să facem legătura între această cunoaștere teoretică și experiența noastră personală ca ființe umane. Nu doar să le atribuim modului în care gândim despre ceilalți, ci, mai ales, să le folosim pentru a lucra asupra noastră.

Dacă ne gândim la modul în care i-a învățat Buddha pe discipoli – Buddha se ridică din locul în care a ajuns la iluminare, își dă seama că are cele mai profunde conștientizări care pot elibera oamenii de suferință, dar ele erau atât de profunde încât s-a temut că oamenii nu l-ar înțelege. Apoi îi întâlnește pe cei cinci călugări și, din compasiune pentru ei, Buddha îi învață.

Așa cum i-a învățat Buddha și noi suntem în aceeași situație ca și ei. Suntem în Samsara. Ceea ce Buddha i-a învățat pe ei, ni se aplică și nouă.

Și cel mai bun mod de a face asta este să aplicăm adevărurile pe cea mai serioasă afecțiune mentală pe care o avem.

Ideea este să ne dezvoltăm conștientizarea atunci când medităm, când ne-am izolat puțin de stimulii exteriori și atunci când percepem ceva să-l readucem la viața noastră. Este ca și cum am merge înainte și înapoi. Și, treptat, meditația ne va susține viața și viața ne va susține meditația.

Care este beneficiul de a face asta?

Iată o listă cu câteva lucruri care vi se pot întâmpla dacă faceți bine asta:

1. 1. Primul lucru care vi se poate întâmpla este o dezvoltare profundă a înțelegerii primului adevăr al suferinței.

Cu toate că afecțiunile noastre mentale ne provoacă multă suferință, nu întotdeauna ne uităm la ele și nu înțelegem de ce se întâmplă. Este ca și cum am trăi într-un aer poluat și nu știm că mai există și un alt loc.

Deci, acest exercițiu dezvoltă în noi o înțelegere bazată pe experiența meditației a adevărului suferinței, iar acest lucru are consecințe cu mult dincolo de asta.

1. 2. În momentul în care o persoană înțelege suferința prin experiența sa, atunci va începe să-și dezvolte încrederea în învățătura lui Buddha.

În regulă, Buddha a spus asta în Sutra, și ce? Tocmai pentru faptul că văd că este exact așa în viața mea, atunci am încredere în Buddha că el spune adevărul. Iar atunci voi asculta și învățăturile lui despre celelalte adevăruri pe care nu le pot confirma în viața mea.

Și dacă este așa, după ce voi face al doilea pas, adică am câștigat încredere în Buddha și urmez învățătura, suferința din viața mea va scădea și voi obține rezultate.

1. 3. Acest lucru poate duce la experiența încetării – la al treilea adevăr. Adică, dacă avem o adicție și vedem clar suferința care ne-o provoacă, poate că ea va înceta. Poate veți experimenta încetarea. După cum știți este greu să vă debarasați de adicția sau obiceiurile de care sunteți dependenți.

Suntem dependenți de lucruri și numai prin înțelepciune putem vedea cât de inutile sunt și cât rău ne fac, și atunci ne putem opri.

De fiecare dată când un astfel de obicei încetează, se face mai mult spațiu în minte și se creează mai multă libertate. Este mai multă liniște, mai multă fericire. Deci, de fiecare dată când un obicei a încetat este ca și cum am dat de gustul ciocolatei. Nu mai avem nevoie de ciocolată, avem nevoie de „Lam Rim”. Avem nevoie de gustul acestei practici, apoi, treptat, ne purificăm și procesul se accelerează de la sine.

1. 4. Ca urmare a acestui de proces, succesul ne va spune: „Da! Se poate! Suferința poate fi oprită”.

„Dacă am reușit cu un singur lucru, atunci există posibilitatea să mă opresc. Există un sfârșit pentru samsara”. Chiar dacă sunt nenumărate lucruri de oprit, între timp am început să merg pe cale, atunci ce mă va împiedica să continui?

Odată ce ați început, nu vă veți mai putea opri. Ca rezultat al faptului că sunteți conștienți că samsara poate fi oprită, are un sfârșit, atunci deveniți conștienți de experiența voastră a celui de-al treilea adevăr.

Deci am pornit de la primul adevăr al suferinței, de la observarea primului adevăr în meditație, iar apoi încep să se dezvăluie restul adevărurilor. După care vom vedea și calea spre iluminare.

Dacă cineva are o adicție sau un obicei prost și dacă va lucra în acest fel – acesta va fi exact lucrul care îl va pune pe cale. Acesta va deveni cel mai bun prieten al lui. Același obicei prost care ne poate provoca atât de multă suferință, precum băutul sau mâncatul în exces, tocmai acest lucru va deveni cel mai bun prieten, pentru că prin el va putea să vadă suferința și apoi să iasă din suferință.

 

Argumente de a avea curajul de a observa suferința

Avem nevoie de curaj să privim suferința, nu-i așa? Cu toții avem un obicei nociv pe care-l continuăm pentru că nu l-am examinat suficient și nu am văzut suferința pe care ne-o provoacă. Desigur, nu ne place să privim suferința. Fugim de ea.

Vom da câteva motive de ce ar trebui să privim suferința chiar dacă ne este neplăcut. Apoi vom face puțină meditație.

1. 1. 1. Confesiunea începe cu adevărat procesul de purificare

După cum știm, fiecare faptă lasă o sămânță în mintea noastră, ea va rodi și va duce la un alt lucru de același fel și așa mai departe. Și am vorbit despre necesitatea purificării. Karma poate fi purificată. Dar ca să putem purifica karma, trebuie mai întâi să o recunoaștem. Acesta este rolul lui Shakpa, de a recunoaște ce-am făcut. Pentru asta trebuie să căutăm. Cu alte cuvinte, nu putem purifica fără să spunem adevărul despre ele, fără să le privim în ochi.

Este nevoie de mult curaj să spui adevărul și mai mult să faci asta în fața publicului. Acest lucru poate fi foarte jenant, stânjenitor. Această jenă ajută la a ne descuraja de a mai face astfel de lucruri. A face Shakpa în public este foarte bine, a face Shakpa în fața Lamei este foarte bine, pentru că jena ne va descuraja să mai facem fapta și data viitoare.

1. 1. 2. Înțelegerea suferinței ajută la depășirea ei

Al doilea motiv, pentru a avea curajul să privim la suferință  – cu cât ne înțelegem mai mult suferința, cu atât ne este mai ușor să o depășim. De aceea, în loc să ne vedem afecțiunile noastre mentale ca pe ceva negativ și rușinos și să  le băgăm mereu sub preș, înțelegem că ele sunt pârghia noastră pe cale. Sunt un fel de prieteni ai noștri.

Acele afecțiuni mentale sunt un fel de prieteni pentru că sunt pârghia prin care vom începe să întoarcem roata Dharmei la noi. Unii spun: „Cine sunt eu fără suferință? Nu voi fi neinteresantă” sau „Voi fi o femeie plictisitoare. Trebuie să sufăr”. Există astfel de persoane. Ea suferă, apoi scrie despre asta și încearcă să vândă poveștile după aceea. Există un beneficiu cu mult mai mare în afecțiunile mentale decât de a scrie despre ele și de a le vinde apoi ca povești.

1. 1. 3. Observarea afecțiunilor mentale ne ajută să înțelegem refugiul

Un al treilea beneficiu este de a observa cu mult curaj acești mici demoni care locuiesc în noi – această observație este cea că ne ajută să înțelegem refugiul pentru că, de fapt, noi ne refugiem în afecțiunile noastre mentale.

Spunem: „Sunt bine, dar nu pot trăi fără cina mea”, sau „Nu pot trăi fără asta sau fără asta sau fără asta”. Avem tot felul de afecțiuni mentale și ne refugiem în ele. Ne refugiem în lucruri care sunt de fapt samsarice, lumești și care nu ne pot ajuta ca atare. Ne-am obișnuit așa. Mintea noastră s-a obișnuit să caute aceste lucruri, dar ele nu sunt un refugiu. Niciodată n-au fost și nici nu vor fi vreodată deoarece refugiul este un lucru spiritual. Ne ajută să spunem adevărul în ceea ce ne refugiem pentru că dacă ne-am refugia cu adevărat în „Cele Trei Diamante” sau în înțelepciune sau compasiune, atunci n-am mai alerga spre micile noastre obiceiuri care ne fură viața.

1. 1. 4. Înțelegem că afecțiunile mentale ne tulbură mintea

Al patrulea beneficiu – afecțiunile mentale ne tulbură într-adevăr mintea, ne întunecă mintea.

Cei dintre voi care iubesc prăjiturile ca și mine, cum vă simțiți când brusc aveți dorință de prăjitură?

Dintr-o dată aveți poftă de dulce. Să presupunem că vedeți o prăjitură, chiar aveți nevoie de ea? Ce se întâmplă în minte? Mintea devine neliniștită, nu vă mai puteți concentra la nimic pentru că aveți nevoie de prăjitură sau de o țigară sau de orice altceva.

Vă fură atenția. Vă tulbură mintea. De aceea această observație vă va ajuta să vedeți cum funcționează această neliniște și ea merge foarte adânc. Este foarte subtilă și subversivă, foarte ascunsă. Se furișează în noi și ne distrage atenția.

Și nici nu știm cum ar fi fără ea. Cum ar fi dacă ne-am elibera de ea?

1. 1. 5. Înțelegem că afecțiunile mentale interferează cu meditația noastră

În aceeași măsură în care avem afecțiuni mentale și meditația noastră va fi tulburată.

Nu ne putem dezvolta o bună concentrare.

1. 1. 6. Putem să ne convingem de faptul că eliminarea afecțiunilor mentale contribuie la îmbunătățirea meditației și invers. În măsura în care le înfruntăm și începem să vedem rezultate bune, meditația va lua avânt.

Retreat-urile vor fi puternice și, în cele din urmă, vom putea ajunge la un nivel destul de profund de meditație pentru a percepe vacuitatea.

Desigur că pentru a ne aprofunda meditația nu este suficient să ne uităm la nivelul grosier al afecțiunilor mentale, al poftei de prăjitură și alte pofte. Există un nivel cu mult mai subtil al dorinței. Există un nivel cu mult mai subtil al aversiunii, al respingerii. Trebuie să observăm nivelurile mai subtile care sunt greu de văzut în afara meditației. Avem nevoie de o bună concentrare pentru a le vedea. Deci, dacă facem față demonilor mari, vom putea apoi să ne ocupăm de cei mici și încet, încet, să-i distrugem complet.

De multe ori afecțiunile mentale se trezesc la oameni când sunt într-o relație de cuplu sau trăiesc cu persoane apropiate, cum ar fi copiii, sau părinții, sau socrii. Sunt oameni care locuiesc împreună și nu trăiesc bine unii cu alți.

Sunt relații care încep bine la început și, încet, încet, afecțiunile mentale se trezesc, iau amploare și relațiile devin o spirală descendentă, iar după câțiva ani sunt de nerecunoscut. Devine un coșmar să trăiască unul cu celălalt. Deci, acesta este un loc bun pentru a începe.

Nu este un loc ușor pentru a începe munca, dar este un loc minunat. Va apărea libertatea pentru că spirala se inversează. Chiar și un mic act începe să inverseze spirala. Fiecare lucrează cu afecțiunea lui mentală și nu cu a celuilalt. Nu vă corectați partenerul, ci pe voi înșivă. Puteți să vă ajutați partenerul, dar nu voi îi țineți carnețelul, ci voi vă țineți carnețelul vostru.

Dacă cuvântul „afecțiune mentală” este uneori negativ, numiți-l „proiect”. Proiectul vostru este să preluați controlul asupra situației.

Acel lucru care vă enervează, pe care nu-l puteți suporta – el este acum proiectul vostru.

Dacă vedeți că celălalt nu-și face treaba așa cum vreți voi, lăsați-l în pace. Lucrați la proiectul vostru. Puteți să-l întrebați prietenos: „Cum stai cu proiectul tău?” Dar el nu trebuie să vă răspundă. Pentru că munca este numai a voastră.

Până în acest moment, dacă ați observat, n-am vorbit deloc despre vacuitate. Toate acestea au fost doar sfaturi pentru a demara procesul care să ne ducă, în cele din urmă, la înțelegerea vacuității.

Acestea sunt doar metode „temporale”. Ele nu sunt supreme. Când înțelegeți bine vacuitatea, că orice apare la celălalt, care vă calcă pe nervi, ați plantat asta cu mult înainte, chiar dacă nu știți cum.

Spunem, de exemplu: „Niciodată nu face ordine în cameră și asta mă scoate din sărite”.

Dacă în viața mea locuiesc lângă această cameră dezordonată, indică că nu am o înțelegere profundă cu privire la ordinele mondiale. Nimic nu este ordonat. Manifestarea fizică exterioară a dezordinii dovedește faptul că am lucruri profunde în mine de care nu-mi dau seama, dar vine întotdeauna de la mine. Tot ceea ce apare în exterior este întotdeauna manifestarea karmei pe care am semănat-o.

Nu există altă realitate pentru mine decât aceea care a rodit din propriile mele semințe.

Cu cât înțelegerea noastră este mai profundă, cu atât ne vom preocupa mai puțin să ne reparăm afecțiunile mentale pentru că noi le-am creat. Trebuie să lucrăm doar în interior, la nivelul semințelor karmice și nu la nivelul copacului care este deja aici. Și calea este lungă.

Să începem cu o meditație care să desfacă ghemul încâlcit

 

Așezați-vă comod.

Simțiți contactul cu scaunul sau cu perna. Simțiți sprijinul și duritatea scaunului sau a pernei care vă dau suport.

Imaginați-vă că perna sau scaunul se ridică de la sol și, pentru a vă sprijini în meditație, vă împinge în sus și, pe măsură ce vă împinge în sus, vă ridicați și plutiți. Spatele vostru se îndreaptă, corpul plutește deasupra scaunului și capul este ultimul care se îndreaptă.

Sunt persoane care țin ochii ușor deschiși pentru a nu adormi și astfel lumina intră puțin. Uneori ei își îndreaptă privirea la nivelul vârfului nasului, dar nu cruciș, sau privesc înainte la podeaua din fața lor, dar nefocusat.

Acum spuneți-i minții să se relaxeze, să se relaxeze. Relaxați-vă fruntea. Relaxați-vă urechile. Treceți în zona ochilor și relaxați-vă ochii. Relaxați-vă gura. Relaxați-vă ceafa, umerii. Asigurați-vă că sunteți relaxați și calmi.

Relaxați-vă mușchii. Treceți peste piept, părțile laterale ale corpului, umerii și lăsați ca totul să se relaxeze. Relaxați-vă mușchii de-a lungul coloanei vertebrale. Relaxați-vă partea inferioară a corpului, coapsele; coapsa stângă, coapsa dreapta. Relaxați-vă genunchii, gambele, picioarele, degetele de la picioare. Scanați-vă repede corpul și verificați dacă mai există vreo zonă care necesită o atenție specială. Dacă mai găsiți vreo zonă tensionată, relaxați-o.

Îndreptați-vă acum atenția asupra respirației voastre. Concentrați-vă pe senzația de mișcare a aerului care intră și iese prin nări.

Cu ochii minții mergeți într-un loc special, într-un un loc liniștit în mintea voastră.

Duceți-vă într-un loc fermecător unde totul este neobișnuit și special. Ar putea fi o cameră frumoasă, poate o grădină frumoasă. Poate fi un loc încântător în natură, un loc cu păduri, cascade. Vedeți-vă acolo în mintea voastră.

Priviți în jur. Totul este plin de o energie magică extraordinară. Totul este plin de viață. Totul este foarte clar. Vedeți că ceea ce face locul să fie atât de minunat – este expresia sublimă a iubirii, a compasiunii și a înțelepciunii voastre care se întoarce la voi sub forma unei realități încântătoare.

Vedeți acum în fața voastră o figură sfântă. Poate fi  învățătorul sau învățătoarea voastră care sunt și ei alcătuiți din aceeași energie uimitoare care este expresia înțelepciunii și a binefacerilor voastre.

Cereți-i figurii să vă binecuvânteze. Cereți-i să vă ajute să înțelegeți fiecare centimetru din calea spre iluminare.

Cereți-i ca să înțelegeți cea mai profundă înțelepciune. „Cele patru adevăruri ale unui Arya” spuse de Buddha.

În timp ce îi cereți, vedeți această energie cum izbucnește din inima lui spre  inima voastră ca să vă ajute s-o experimentați în meditația voastră.

Dalai Lama a spus că: „Dorința de a obține fericirea și de a depăși suferința este starea naturală a ființei noastre”. Este adevărat acest lucru pentru voi? Care este forța motrice care v-a adus la acest tip de seminar sau la cursurile de Dharma? Este aceeași dorință puternică naturală pe care o avem cu toții de a găsi fericirea?

Încercați să vă conectați la această emoție pură care caută să găsească fericirea supremă.

Îndreptați-vă acum mintea la viața zilnică și gândiți-vă la ceva care este în rutina voastră. Ceva ce ați făcut poate cu o zi înainte de a veni aici și gândiți-vă de ce l-ați făcut? Alegeți o acțiune, nu contează care, pe care o faceți în viața de zi cu zi. Gândiți-vă de ce o faceți?

Ce fel de fericire sau satisfacție căutați? Oare ați făcut asta ca să vă simțiți bine? Căutați să fiți cât mai sinceri cu voi înșivă. Poate că ați făcut asta pentru a vă pune viața în ordine? Poate ați vrut să aduceți vreo schimbare în viața voastră?

Priviți-vă cu atenție acțiunea și încercați să vedeți nivelurile de căutare a fericirii în acea acțiune. Nivelurile dorinței de fericire.

Poate că există mai multe tipuri de satisfacție sau fericire pe care ați încercat să le obțineți într-o singură acțiune. Pot fi niveluri sau pot fi tipuri, în funcție de faptă.

Și pentru fiecare astfel de aspect al satisfacției sau fericirii pe care l-ați căutat în acțiunea voastră, care a fost lucrul pe care ați încercat să-l evitați?

Care este lucrul care v-a deranjat și de care ați încercat să scăpați sau să-l reparați? Care a fost lucrul de nedorit și care v-a determinat să faceți fapta?

Vedeți dacă puteți găsi sub faptă un nivel mai profund de nemulțumire, poate chiar și anxietate?

Poate ați încercat să dețineți controlul pentru ca situația să nu scape de sub control? Poate a existat o confuzie?

Încercați să vedeți la nivel de instinct care a fost lucrul care nu v-a satisfăcut și de care ați încercat să fugiți?

Dacă ați reușit să vedeți ceva, dacă ați ajuns la o concluzie, încercați o clipă să rămâneți cu acea concluzie.

Spuneți-vă: „Doresc să mă eliberez de acest tip de suferință. Așa se simte acest tip de suferință. Doresc acest tip de satisfacție. Așa se simte acest tip de satisfacție.”

Gândiți-vă că dacă sunteți capabili să ajungeți la înțelegerea profundă a suferinței în experiența voastră, atunci veți putea dobândi cunoașterea profundă despre voi și a înțelepciunii și, în acest fel, veți aduce altora binecuvântare prin înțelepciunea voastră.

Și dacă este așa, luați decizia să reveniți în acest loc și să-l explorați în profunzime pentru a cunoaște, la nivel de experiență, mecanismul suferinței din viața voastră, la niveluri din ce în ce mai rafinate, mai subtile.

Dedicați binecuvântarea acestei meditații.

Puteți deschide ochii.

 

*******

 

Și, înainte de a vă mișca prea mult, uitați-vă la motivația de a veni de a învăța și de a practica. Este diferită? Și dacă da – în ce fel este diferită de acea dorință arzătoare pe care ați descoperit-o în meditație? Și poate că nu este diferită.

Această meditație a fost o meditație asupra adevărului suferinței și a modului subtil în care se manifestă în viața noastră pentru că ea este acolo tot timpul.

 

Cele trei niveluri de suferință

Buddha ne învață că există trei niveluri ale adevărului suferinței. Am vorbit despre ele și în alte lecții, de aceea le voi menționa aici doar pe scurt.

1. 1. 1. Suferința suferinței. Ea este cea mai aspră formă a suferinței:

 – Boala,
– Foametea,
– Războaiele,
– Lipsurile,
– Pierderea celor dragi,
– Trădarea.

Este vorba despre cele mai mari dezastre din viața noastră. Oricine le definește ca suferințe, dar ele se întâmplă doar din când în când.

1. 1. 2. Suferința suferinței. Lucrurile se schimbă tot timpul. Lucrurile sunt într-un proces de schimbare permanentă. Se întâmplă ceva, are loc o schimbare și reacționăm la ea ca la o tragedie:„ Vai de mine!”. Suntem șocați. Ne văităm: „Cum de m-a părăsit?” Dar lucrurile se schimbă permanent.

Faptul că reacționăm față de schimbare cu durere indică faptul că nu înțelegem schimbarea și impermanența. Ne așteptăm cumva ca lucrurile să continue să fie așa cum sunt, dar ele nu pot să rămână așa cum sunt.

Nici noi nu rămânem la fel, iar cauza pentru asta este că totul este un proces de rodiri karmice. Și de fiecare dată rodește o karmă diferită, până în ziua în care vom învăța cum să controlăm procesul.

1. 1. 3. Suferința atotpătrunzătoare sau putem spune omniprezentă. Ea se află în toată Samsara. Orice lucru bun este suferință și orice lucru rău este suferință.

Ea este suferința care se manifestă prin faptul că, din momentul în care ne-am născut, Lordul Morții roade din noi și, în fiecare clipă care trece, mai roade o bucățică, până se termină totul. Aceasta este suferința care spune: totul este un proces de rodire și decădere, de ridicare și coborâre. Este samsara. A trăi în samsara înseamnă a fi supus forțelor karmice.

 

Cele cinci agregate

În continuare vom răspunde la întrebarea: de ce există suferință în samsara? Dacă există iluminare și dacă există bine, de ce există suferință în samsara? Toată această lecție și întregul seminar este un răspuns la această întrebare.

Răspunsul școlii „Abhidharma Kosha” la întrebarea cine suntem este: „Noi nu suntem altceva decât cinci agregate”. Cele cinci agregate sunt:

1. 1. 1. Forma. Când spunem „formă” în budism, ne referim la corpul fizic. Este partea noastră fizică. Aceasta este agregatul nostru fizic. Fiecare ființă vie, cu excepția celor care se află în tărâmul fără formă, are un corp.

Apoi urmează cele patru agregate mentale:

1. 1. 2. Senzații, sentimente, emoții, în sensul de plăcut – neplăcut, și poate fi fizică sau mentală. Aceasta este deja trecerea de la corp la conștiință prin senzații. Fiecare ființă vie are sentimente: plăcut – neplăcut – neutru.
      3. Discernământul. Tot timpul distingem lucrurile unele de altele. Fiecare ființă vie are capacitatea de a discerne.

Chiar și o furnică are discernământ. Ea distinge între ceva care este mâncare și ceea ce nu este mâncare. Dacă lăsăm pe blatul de bucătărie firimituri și furnica le va sesiza foarte repede.

1. 1. 5. Al cincilea agregat este conștiința sau conștiența. Fiecare ființă vie are conștiință.

4. Și al patrulea – este restul. Aceasta este ordinea în care se învață despre agregate, pentru că în al patrulea agregat punem toți factorii pe care nu i-am pus până acum.

Acești factori se mai numesc „Factori de compoziție”. Ei sunt toți factorii care alcătuiesc conștiința pe care nu i-am menționat până acum. Cum ar fi: atenția, iubirea, mânia, tot felul de factori mentali. Conform „Abhidharmei Kosha” există 64 de factori, iar în alte locuri numărul este puțin diferit.

„Abhidharma” spune că existența samsarică este nici mai mult, nici mai puțin de cele cinci agregate. Atunci când începem să analizăm: „Cine sunt eu?” Spunem: „Am un corp și am conștiință”. Apoi începem să analizăm conștiința. Conștiința are patru agregate. Ne întrebăm: „Unde sunt eu în toate astea? Sunt într-unul dintre aceste agregate? Sunt în corp? Dar eu nu pot fi corpul meu, pentru că atunci cum rămâne cu conștiința mea? Nu pot fi doar conștiința mea, pentru că atunci cum rămâne cu corpul meu?

Toate aceste analize sunt foarte importante. Nu este suficient doar să vorbim despre ele. Fiecare trebuie să analizeze singur pentru a-și vedea propria vacuitate.

Deci, caut: „Unde sunt? Aici? Sau sunt aici?” Și nu mă găsesc. Deci nu sunt în cele cinci agregate. Atunci poate că sunt în afara lor? Dar unde? Dacă nu sunt nici în corp și nici în minte, atunci unde sunt?

Dacă nu suntem în niciunul dintre agregate și nici în afara lor, asta înseamnă că acest „eu” pentru care sunt gata să mă războiesc, acest „eu” care se simte jignit, acest „eu” care se simte rănit, acest „eu” care suferă – nu a existat și nici nu va exista vreodată.

Acest „eu” nu a fost și nici nu va fi vreodată – și cu toate acestea sunt complet atașat de el. Cred cu desăvârșire că el există și că el are dreptate și merită îngrijirea mea.

Toate necazurile mele se datoresc atașamentului față de „eu”, iar dacă îl caut, nu-l găsesc pentru că nu există.

Buddha spune că existența noastră în samsara nu este altceva decât cele cinci agregate. Acest lucru este conform „Abhidharmei Kosha” și este adevărat. Adică conform școlii joase de înțelegere a vacuității.

Buddha spune: „Aceste cinci agregate prin însăși natura lor sunt suferință. Prin însăși natura lor sunt impure.”

Aceste agregate sunt suferință de la sine? Nu.

Dacă totul este gol, atunci niciuna nu are natură proprie. Corpul meu nu are o natură proprie de a fi un corp care suferă. Mintea mea nu are o natură proprie de a fi o minte care suferă, dar în starea lor samsarică, ne provoacă suferință.  Datorită ignoranței noastre nu le înțelegem. Datorită ignoranței noastre ne atașăm de ele, ne lipim de ele.

Este mult de muncă ca să ne observăm atașamentul față de ele și cum ne atașăm de ele pentru că atunci vom începe să vedem cum ne producem noi înșine suferința, tocmai datorită ignoranței noastre.

Datorită ignoranței noastre există suferință în samsara.

Nu suntem ființe suferinde de la sine pentru că dacă ar fi fost așa, n-am fi putut ajunge la iluminare. Nimeni nu și-ar putea opri suferința, dacă asta ar fi fost natura lui. Dar nu asta este natura noastră. Așa apare în viața noastră datorită ignoranței noastre.

Pentru că ne atașăm de lucruri care n-au existat și nici nu vor exista vreodată, de la sine, pentru că nu ne înțelegem propria natură.

Ne atașăm de corpul nostru? Vă las cu această întrebare deocamdată. Mai târziu ne vom întoarce la ea și vom medita asupra ei.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b (Lecția 8,b  ̶  cursul ACI 9)

Lam Rim scurt, partea a II-a

 

Importanța prosternărilor și recunoștința față de linia de maeștrii

Să ne întoarcem la Je Tsongkapa care deschide scurtul său text Lam Rim cu prosternări. Cu toate că acest Lam Rim este scurt și acoperă întreaga gamă a practicii într-un mod foarte concis, el alege totuși să dedice aproximativ 20-25% din Lam-rim prosternărilor. Și despre asta am vorbit în lecția 2.

De asemenea, am vorbit despre marea lui iubire pentru marii Lama și linia lor de transmisie și am vorbit, în specia,l despre primul verset în care se prosternează în fața lui Shakya Tuppa, lui Buddha Shakyamuni, prințului Shakya.

Atunci când citim versetul putem înțelege cât de aproape se simte Je Tsongkapa de Buddha și am vorbit despre învățătura lui Buddha care trece din gură în gură prin marii Lama, pe linia de transmisie ca și cum ne-ar șopti la ureche.

Și când o persoană ajunge deja la realizări, capul lui iese puțin din norul de poluare a samsarei și înțelege ce face pentru el. El înțelege unde a fost și în inima lui se naște o iubire și o recunoștință infinită pentru inestimabila învățătură pe care a primit-o de la Lama.

 

Calitățile lui Buddha, o ființă iluminată

Apoi am vorbit despre calitățile lui Buddha care sunt descrise în acest verset. El ne descrie pe scurt practic ce înseamnă să fii un Buddha.

El vorbește despre trupul sublim a lui Buddha, care s-a născut din milioane și milioane de binefaceri, din desăvârșirea colecției de merite. Aceasta este cauza karmică a corpului de diamant al lui Buddha. Corp care nu poate fi vătămat, care nu poate fi distrus, și este veșnic. El este splendid, plin de fericire, făcut din lumină, există permanent, pentru că se reînnoiește în fiecare clipă datorită binefacerilor lui minunate

Apoi am vorbit despre vorba și mintea sublimă a lui Buddha. Buddha a dobândit omnisciența și știe tot ce se petrece în mintea fiecărei ființe, în orice moment, simultan, de aceea el știe cum să le ajute. El le cunoaște sufletul. El le cunoaște mintea. El este capabil să vină la ele în modul de care au nevoie, în forma și în momentul de care au nevoie, să le spună atât cât pot pricepe și ce le va ajuta să progreseze pe cale.

Vorba lui Buddha are 60 de virtuți pe care nu le vom enumera aici.

Și una dintre ele este că Buddha le vorbește în sanscrită, dar fiecare ființă aude vorbele lui în propria ei limbă.

Buddha poate să ne apară sub forma profesorului care stă în fața noastră, dar nu numai. El poate apărea sub nenumărate forme.

Dacă ați auzit o învățătură de la cineva care v-a mișcat, ați avut o înțelegere pe care nu ați mai avut-o înainte, aceasta a fost vorba lui Buddha. Este modul în care Buddha a venit la voi prin acea persoană sau acea învățătură.

Așa vine Buddha la noi – prin vorba Lamei.

De asemenea, tot ceea ce face un Lama este să ne aducă la iluminare. Fiecare vorbă, fiecare acțiune, fiecare gând al lui, este concentrat exclusiv pe a ne aduce la iluminare.

Lama poate vedea dincolo. El nu mai are ignoranță – Avidya în sanscrită.

Lama are Vidya – cunoașterea corectă. El poate vedea cine putem fi, ceea ce noi nu putem vedea. El vede clar, de aceea ne poate îndruma.

Și acum să medităm la asta:

 

Stați comod.

Simțiți baza stabilă de sub voi. Lăsați-o să vă sprijine și lăsați corpul să plutească în sus.

Concentrați-vă pe respirație.

Și acum, mutați-vă atenția asupra corpului vostru și încercați să simțiți cum este să fiți în interiorul corpului vostru.

Cum este să te trăiți în el.

Dacă ar fi să descrieți cuiva cele mai bune calități ale corpului vostru, ce i-ați spune?

Și când vorbim acum despre corp, nu ne referim numai la forma lui și așa mai departe, ci la ce face el, la comportamentul lui. Ce faceți cu corpul vostru? Ce lucruri bune faceți în lume cu corpul vostru?

Dacă vă folosiți corpul pentru a-i ajuta pe alții, cum faceți asta? Încercați să descrieți ca și cum ați descrie asta cuiva.

Acum gândiți-vă la vorba voastră. Care sunt calitățile vorbei voastre? Cum sună ea? Cum se aude? Are calități bune? Ajută ea oamenii sau nu? Sau poate îi rănește pe ceilalți? Încercați să fiți cât mai specifici și concentrați-vă pe partea pozitivă.

În continuare, concentrați-vă asupra minții voastre. Care este lucrul cel mai bun pe care îl puteți spune despre mintea voastră?

Care dintre calitățile minții voastre îi ajută pe alți oameni. Vorbim despre gânduri, sentimente, conștientizări. Din toate acestea, ce îi ajută pe ceilalți? Încercați să fiți cât mai specifici.

Și acum gândiți-vă la calitățile corpului unei ființe iluminate. Un corp sfânt, care are o formă absolut perfectă, fără niciun defect, splendid, strălucitor, care nu este supus procesului de îmbătrânire și care nu suferă nicio durere.

Cum v-ați simți dacă ați avea un astfel de corp? Încercați să vă imaginați cum ar fi să fiți într-un astfel de corp?

Un corp care este plin de plăcere, care nu suferă și care este perfect.

Încercați să-l comparați cu experiența pe care o aveți cu corpul vostru actual.

Concentrați-vă acum asupra vorbei unei ființe iluminate. Am spus că Buddha poate vorbi fiecărei ființe și ea aude în limba maternă și îi spune exact ceea ce are nevoie să audă pentru a o aduce mai aproape de iluminare. De fiecare dată când Buddha vorbește, el vorbește pentru a aduce cuiva  binecuvântare.

Imaginați-vă cum ar fi să aveți o astfel de abilitate? Cum ar fi să aveți aceste calități ale vorbirii? Și comparați cu modul în care vorbiți de obicei.

Și acum gândiți-vă la virtuțile speciale ale minții lui Buddha.

Buddha cunoaște fiecare obiect care există direct, perfect și clar, și, simultan, vede adevărata natură a fiecărui obiect. El înțelege modul în care există acest obiect, de unde a venit și unde se duce? El poate vedea tot ce s-a întâmplat vreodată. Tot ce se întâmplă acum și tot ce se va întâmpla.

El este pătruns de iubire și compasiune infinită pentru toate ființele. Încercați să vă gândiți cum ar fi să aveți o astfel de minte?

Ce fel de experiență este aceasta? Și comparați-o cu experiența pe care o aveți acum cu mintea voastră.

Etapele căii spre iluminare sunt menite să ne aducă din locul în care ne aflăm astăzi într-un loc în care vom avea aceste abilități ale lui Buddha; corpul, vorba și mintea lui Buddha. Aveți un plan de a ajunge acolo?

Și dacă nu aveți, promiteți că veți găsi un plan.

Imaginați-vă cum vă făuriți planul și cum îl veți aplica. Imaginați-vă că realizați fiecare detaliu al planului și că ajungeți la rezultate.

Vedeți-vă clar acționând, urcând pe cale și practicând calea.

Încet, încet, deschideți ochii.

 

*******

 

Am spus că atunci când începem să pornim pe cale, să o practicăm și cu atât mai mult când și progresăm pe cale, în etapele mai avansate ale căii, care sunt etapele târzii ale Tantrei, corpul începe să se schimbe.

Lucrul cu corpul devine mai intens și mai direct. Și pentru asta trebuie practicată yoga pentru a ne pregăti pentru aceste etape.

Corpul începe să reflecte schimbările care au avut loc în minte. El începe să se schimbe și treptat devine un corp de lumină.

 

Prosternări înaintea lui Maitreya și Manjushri

Je Tsongkapa se prosternează, mai întâi, în fața lui Buddha Shakyamuni – prințul Shakya.

Apoi el continuă să se prosterneze și în versetul 2 – Lam Rim Dudon:

2.
Mă prosternez în fața Celui Invincibil și a Vocii Blânde,
Fiilor supremi ai învățătorului nostru, ce nu are rival.
Luând asupra lor povara întregii activități a Celor Victorioși,
Ei acționează prin emanarea lor în nenumărate paradisuri.

Cel Invincibil este Maitreya.
Vocea Blândă este Manjushri.
Fiii – apar aici ca bodhisattva, cunoscuți și ca „Copiii lui Buddha” sau „Copiii celui Victorios”.
Învățătorul ce nu are rival – este din nou referire la Buddha.
Victorioși – sunt toți Buddha care au eliminat toate obstacolele din calea iluminării.

Je Tsongkapa continuă linia de maeștri.

„Mă prosternez în fața Celui Invincibil”

Cine este Cel Invincibil? În tibetană:

Mipam

Mipam – invincibil, de neînvins, de nebiruit.

Mipam este numele lui Maitreya în tibetană, iar Maitreya provine din cuvântul Maitri din sanscrită, iar în tibetană este numit:

Jampa

Cine sunt toți acești bodhisattva?

Deci cine este Maitreya? Aceia dintre voi care ați urmat cursul 2, ați auzit o întreagă lecție despre Maitreya. În ea a fost dezbătută întrebarea dacă el este Buddha.

El este Buddha? Sau este un bodhisattva? Este el următorul Buddha? Literatura budistă ne oferă descrieri diferite. Există sutre în care Maitreya și Manjushri și alții apar ca bodhisattva pe care Buddha îi învață.

Există alte scrieri în care Maitreya este descris ca fiind următorul Buddha. El este deja un Bodhisattva la nivelul zece și de la acest nivel îl învață pe Maestrul Asanga. Maitreya i-a dictat maestrului cinci cărți. Uneori el apare ca Buddha. În scrierile tantrice el este deja un Buddha.

În lecția 4 al cursului 1 am vorbit despre canonul tibetan. În canonul tibetan al scripturilor budiste se află

Kangyur

Tengyur

Sungbum

Kangyur – aceasta este colecția spuselor lui Buddha.

Tengyur – comentariile timpurii al comentatorilor indieni antici. Aici intră și toate scrierile dictate maestrului Asanga de către Maitreya. Asta înseamnă că cine a decis să le pună aici, nu l-a văzut pe Maitreya ca pe un Buddha, ci ca pe cineva care nu ajunsese încă la iluminarea deplină.

Lecția 10 din cursul 2, începe cu această întrebare. Dezbaterea începe de la faptul că în Tantra Maitreya este un Buddha și afara Tantrei el nu este un Buddha, iar cei care dezbat nu înțeleg deloc ce este Tantra. Dacă tantra este înțeleasă, dezbaterea nu-și mai are rostul, s-a încheiat.

În sutrele deschise ale lui Buddha, Maitreya apare ca un Bodhisattva, iar Buddha apare ca un Buddha, dar de fapt toți sunt deja iluminați. Fiecare își joacă rolul pentru noi. Buddha s-a așezat sub copac pentru a ne arăta calea spre iluminare. El era demult iluminat. Toate personajele care apar în sutre precum Maitreya, Manjushri, Subhuti, Shari Putra, sunt manifestările ființelor iluminate care își joacă rolul pentru a ne arăta nouă calea. În Sutra Inimii este scris în mod explicit. Buddha apare ca și cum ar intra în meditație. Dar cum poate intra Buddha în meditație dacă el meditează permanent asupra vacuității? Deci el se scufundă în meditație și apoi scrie: „Prin puterea lui Buddha”

De ne sang-gye kyi tu

În Sutra Inimii scrie:

„La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura Dharma „conștientizarea profundă”. Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii, și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.

Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik și îl întrebă așa: „care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”

Apoi, Chenrezik – Avalokiteshvara începe să-i răspundă, și, în tot acest timp, Buddha stă scufundat în meditație. Și prin puterea lui Buddha, cei doi, Chenrezik și Shari Putra, ca două marionete conduc discuția asupra învățăturii. Unul întreabă și celălalt răspunde. La finalul sutrei scrie:

„Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokitesh-vara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: „Adevărat este”. „Adevărat este ”, spuse el, „Adevărat este ,spuse din nou”.

Acum, trebuie să înțelegem că cel care se află în meditație profundă asupra vacuității nu aude nimic. Totul este ca o piesă de teatru.

În sutra „Tăietorul de diamant” – Subhuti apare la început a fi călugăr junior, după care brusc apare în finalul sutrei ca un Arhat. Subhuti își schimbă brusc statutul, fără etape preliminare, fără niciun proces, brusc se află într-un alt statut. Totul este un joc doar pentru a ne învăța.

Cum apar ei aici pe linia de transmisie?

Vreau acum să vă vorbesc puțin despre această linie din „Câmpul de Merite”.

În acest câmp Lama apare în mijlocul lui, el stă ca un Buddha, în centru. Iar în jurul lui se află toți profesorii lui, și a profesorilor lor și așa mai departe.

Lama este înconjurat de un alai de profesori. Sub el, alături de el, deasupra lui apar grupuri de maeștri și în fiecare astfel de grup se află o figură centrală.

În grupul din dreapta se află Maitreya, iar în cel din stânga se află Manjushri.

 

Metoda și înțelepciunea

Deci, Maitreya este „Cel Invincibil”, iar Manjushri este „Vocea blândă”

În tibetană Manjushri apare în două forme:

Jam Pey Yang

și

Jam Pel Yang

Ambele sunt numele lui Manjushri.

Primul – Jam Pey Yang este Manjugosha, iar al doilea – Jam Pel Yang este Manjushri, în sanscrită. Sunt două nume care apar pentru același personaj în sanscrită, așa că și tibetanii au făcut același lucru.

Pel     – strălucire.

Jam   – blând, delicat.

Yang – voce sau cântec sau melodie.

Puteți spune „vocea blândă” sau „vocea duioasă”. Eu am tradus „Vocea Blândă”. Ambele traduceri sunt bune.

Deci maestrul Je Tsongkapa în al doilea verset se prosternează în fața lui Maitreya și Manjushri.

 

Manjushri, îngerul întruchipării înțelepciunii

Manjushri este întotdeauna pictat într-o culoare portocaliu aurie. El ține în mâna stângă o floare de lotus în mână, iar pe lotus se află o carte, iar în cealaltă mână ține o sabie care este cuprinsă de flăcări. El are o înfățișare divină.

El poartă multe bijuterii decorate cu pietre prețioase și perle. Care este semnificația bijuteriilor din aceste picturi? Ele reprezintă binefacerile lui. Ființele divine fac atâtea binefaceri încât bijuteriile apar spontan pe ele.

Un voal de mătase îi înfășoară trupul. Mătasea este o mătase divină, care are proprietatea de a încălzi la frig și de a răcori la căldură. Ea poate fi cât de lungă vrem sau o putem împături în ceva foarte mic. Mătasea îi acoperă trupul lui Manjushri, dar nu-i atinge pielea.

Cartea este Dharma. Reprezintă înțelepciunea.

Iar sabia înconjurată/cuprinsă de flăcări reprezintă capacitatea lui de a străpunge ignoranța, înțelepciunea străpunge ignoranța.

Deci, Manjushri se află în stânga Lamei și reprezintă aspectul înțelepciunii lui Buddha, al perfecțiunii înțelepciunii. El este întruchiparea înțelepciunii. Dacă vreți ca înțelepciunea să se manifeste într-o formă divină, atunci ea așa va apărea.

 

Maitreya, îngerul întruchipării iubirii

Maitreya, pe de altă parte, este întruchiparea iubirii.

Maitreya se spune în tibetană:

Jampa

Jampa – înseamnă iubire,

Dar nu orice iubire care există, ci iubirea care dorește să dea tuturor ființelor tot ceea ce este mai bun, fără să dorească ceva în schimb, necondiționat, fără discriminare. Acesta este Jampa. Acesta este Maitri.

Dacă avem această emoție în inimă, ea nu poate coexista cu gelozia. Această iubire este un antidot contra geloziei. Dacă sunteți chinuiți de gelozie sau avariție sau invidie, care vă tulbură liniștea sufletească și vreți să ieșiți din aceste stări, meditați la toate ființele și gândiți-vă la: „Ce bine ar fi dacă ele ar avea tot ce-și doresc.”

Veți trece imediat de la canalul drept la canalul central. Veți trece imediat de la canalul drept, care este legat de ură, gelozie, concurență, invidie, zgârcenie, la canalul central, în care doriți să dați totul tuturor ființelor. Veți fi transportați imediat în lumea îngerilor. Aceste două locuri nu pot exista simultan în minte, dar ele pot alterna pentru că energia poate să fie ori în canalele laterale, ori în canalul central.

De aceea, acest antrenament, Maitri, este un antidot pentru afecțiunile noastre mentale.

Pe site-ul nostru se află textul „Cele Patru Gânduri Infinite”. Este o practică foarte frumoasă și un antidot pentru unele afecțiuni mentale. Îl vom face și în meditație. Aceasta este deja calea de ieșire. Acesta este deja al patrulea adevăr.

Deci, Maitreya reprezintă idealul bodhisattva. Idealul unui „nebun” care își trăiește viața gândindu-se la ceilalți. El trăiește doar pentru a face bine altora, iar acesta este un medicament eficient pentru boala minții noastre. Un bodhisattva trăiește doar pentru a se asigura că fiecare primește tot ce își dorește. Aceasta este marea lui dorință. Și dacă vă puteți conecta, chiar și pentru o clipă, la o astfel de minte sau să pretindeți că aveți o astfel de minte este o „fericire instantanee”.

Dacă sunteți deprimați sau triști sau îngrijorați sau indeciși sau neliniștiți, și vreți să ieșiți din asta, gândiți-vă: „Vreau să găsesc o modalitate de a le oferi celorlalți tot ce-și doresc”.

Și dacă vă este greu, luați o singură ființă și spuneți-vă: „Cum pot s-o fac fericită acum?” Ce va fi în mintea în voastră acel moment? Gânduri despre fericire. Aceasta va fi fericirea instantanee pentru voi.

Acesta este cel mai rapid mod de a produce fericire și el este complet împotriva naturii noastre. Dorim permanent fericirea numai pentru noi și încă n-am găsit-o. De ce? Pentru că o căutăm în locul greșit.

Căutăm acolo unde este lumină, dar nu unde am pierdut cheia. Cheia este la ei, la cealaltă persoană, iar aici căutăm fericirea.

Ei sunt cheia: căutăm modalități de a-i face fericiți și automat devenim fericiți. Nu trebuie să facem pentru noi nimic.

Iar asta este ceva nefiresc pentru noi.

Întotdeauna va exista cineva care să spună: „Stai așa, dar cu mine cum rămâne? Am învățat că dacă nu sunt fericit, nu pot aduce altora fericirea.”

Dar cum poți fi fericit dacă nu aduci altora fericirea?

Și dacă nu mă credeți, mergeți la aziluri de bătrâni. Puteți vedea că bătrânii sunt mai degrabă morocănoși, încruntați, nemulțumiți și se plâng tot timpul.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, și acestea înaintează odată cu noi. Și putem vedea alți bătrâni care sunt mai luminoși și satisfăcuți pentru că sunt obișnuiți să se gândească la alții și să le aducă ce le trebuie.

Când mergeți la un azil de bătrâni, întotdeauna va fi o bătrânică sau un bătrânel care se ridică și servește pe alții sau le ajută pe asistentele medicale. Și sunt alți vârstnici care se simt rău tot timpul, sunt mereu nemulțumiți și cheamă tot timpul asistenta.

Îi putem împărți în jumătate, unii nemulțumiți tot timpul și alții satisfăcuți, pentru că a avea grijă de alții este rar și „nefiresc” pentru noi. Am pus nefiresc, am pus între ghilimele, pentru că acest nefiresc este ego-ul nostru. Avem grijă numai de noi înșine.

Dar, cu toate acestea, putem începe să practicăm pentru a ieși din această mlaștină samsarică. Acest ego, grija numai față de noi înșine, ne afundă mai tare și ne îneacă.

 

Linia viziunii profunde și linia activităților răspândite

În imaginea Câmpului de Merite apar două linii de maeștrii.

Lama se află în centru, iar la stânga lui se află linia înțelepciunii și la dreapta lui se află linia iubirii, ea nu se numește în acest fel, dar îi vom spune așa:

• • • Linia înțelepciunii – se numește linia profundă, este adâncimea.
    • Linia iubirii – se numește linia activităților extinse – aceasta este lățimea.

Înțelepciunea este considerată profundă, ca ceva ce pătrunde prin ignoranță. Chiar și în „Sutra inimii” scrie:

Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație , cunoscută în învățătura Dharma “conștientizarea profundă”.

Sabmo

Sab mo – adânc, profund.

Aceasta este linia profundă.

Și pe de cealaltă parte este linia care se numește „linia activităților extinse”.

Ce înseamnă extins? Aici se pot da mai multe interpretări.

Una dintre ele este că Bodhisattva acționează pentru a aduce binecuvântare întregii omeniri. Deci raza lui de acțiune este extinsă, cuprinde toate ființele.

Gya chen

Gya chen înseamnă extins, vast.

Gya – este ceva care se răspândește pe lățime sau care cuprinde, sau se extinde.

Deci, linia iubirii este tradusă „linia activităților extinse”. Și ea este linia pe care vin bodhisattva.

 

Metodă și înțelepciune, combinația câștigătoare

Maitreya nu are înțelepciune? Bineînțeles că are. Linia subliniază acest aspect al înțelepciunii. Manjushri nu are compasiune? Bineînțeles că are.

Aceste linii pun accentul, de fapt, pe cele două aspecte diferite de care avem nevoie:

• • • atât de înțelepciunea care străpunge ignoranța,
    • cât și de activitățile extinse.

Atât iubirea imensă pentru toate ființele, cât și înțelepciunea de a înțelege ce vor.

Nu sunt mulți oameni iubitori. Sunt puțini, dar există. Întâlnim oameni care caută să facă bine, iar binele îi umple de bucurie, pentru că pot face acțiuni bodhisattva în lume.

Și ce se întâmplă cu ei? Și ei merg la azil și mor, nu-i așa? Pentru că ce lipsește? Le lipsește înțelepciunea.

Câți oameni au înțelepciune? Aproape că nu-i găsim. Aceștia sunt arya, cei care au perceput vacuitatea și au dobândit înțelepciunea.

Când ne uităm la cultura noastră, în cultura occidentală, linia înțelepciunii dacă a ajuns, este greu de găsit. Trebuie să ne străduim să o găsim. Dacă a ajuns, ea este vagă, neexplicită. Și asta este o mare lacună în viața spirituală din Occident.

În viața spirituală din Occident, aproape toată lumea are această mare lacună în spiritualitatea lor, care este această latură a înțelepciunii.

Lipsește explicația detaliată, clară, care există în budismul Mahayana, despre înțelepciune.

Când cineva îmbină aceste două linii, această îmbinare care se numește Mipam este de neînvins. Este cea care ne scoate din Samsara. Avem nevoie de ambele. În cursul 1 le-am numit:

Tap

și

Sherab

Tap și Sherab – cele două aripi cu care Bodhisattva ajunge la iluminare: înțelepciunea și iubirea. Iubirea este metoda. În cursul 1 am spus „Metodă și înțelepciune”.

Pe de o parte avem nevoie de metodă care reprezintă toate acțiunile bodhisattva, toate actele de iubire și generozitate și toate perfecțiunile, și înțelepciunea pe de altă parte. Deci acestea sunt cele două linii în fața cărora Je Tsongkapa s-a prosternat în al doilea verset.

Ici și colo putem găsi oameni a căror latură a înțelepciunii este mai dezvoltată, dar când suntem în Occident, „mai dezvoltată” nu înseamnă că ea este suficient de dezvoltată. Aceștia sunt intelectualii din universități, profesorii geniali, dar de multe ori înțelepciunea lor este anostă pentru că le lipsesc binefacerile. Cu toate că au minți sclipitoare și ei ajung în mormânt. Am nevoie de îmbinare.

Deci, esența liniei lui Manjushri este învățătura asupra vacuității, iar esența liniei lui Maitreya este învățătura asupra iubirii. Pe vremea lui Buddha au fost mulți și pe o linie și pe alta. Generația noastră este în descreștere și este aproape imposibil să găsim astfel de oameni. Avem nevoie de multe binefaceri pentru a-i găsi.                                                    

În generația lui Buddha, ei apar ca bodhisattva. În alaiul lui Maitreya, de exemplu, apare Chenrezik (Avalokitesh-vara).

Cine apare în alaiul lui Manjushri? Apare Arya Nagarjuna care a scris multe texte despre vacuitate. De unde știm că este Arya Nagarjuna? Deasupra capului lui apar șerpi.

Naga ‒ acesta este numele unui șarpe legendar. Aceștia sunt șerpii care au păzit scrierile „Prajna Paramita” – ale sutrelor despre înțelepciune, iar Nagarjuna a venit și le-a răscumpărat.

Unde apare Maestrul Shantideva? El apare pe linia iubirii. El a scris „Ghidul de viață al Războinicului Spiritual”, deși are un întreg capitol despre înțelepciune. Desigur că fiecare dintre ei au ambele aspecte.

Nagarjuna apare pe linia înțelepciunii. Pe linia lui Maitreya, vor apărea Maestrul Asanga, Maestrul Shantideva, Chenrezik. Deci acestea sunt cele două linii.

Avalokiteshvara

Al doilea verset a fost:

2.
Mă prosternez în fața Celui Invincibil și a Vocii Blânde,
Fiilor supremi ai învățătorului nostru, ce nu are rival.
Luând asupra lor povara întregii activități a Celor Victorioși,
Ei acționează prin emanarea lor în nenumărate paradisuri.

 

Prosternarea în fața lui Arya Nagarjuna și

a Maestrului Asanga, deschizători de drumuri

În versetul 3 maestrul Je Tsongkapa continuă să se prosterneze, de data aceasta lui Arya Nagarjuna și Maestrului Asanga.

Așa cum am spus, Arya Nagarjuna este pe linia lui Manjushri, întruchiparea înțelepciunii. Maestrul Asanga este cel care a mers în paradisul lui Maitreya, să primească învățătura de la el și ne-a adus cele cinci cărți despre Mahayana, așa că el este pe linia bodhisattva.

3.
Mă prosternez la picioarele lui Nagarjuna și Asanga,
Pietrele prețioase de pe continentul sudic,
Cunoscuți în toate cele trei tărâmuri
Care au comentat exact și conform adevăratei intenții
A Mamei învingătorilor care este atât de greu de înțeles.

Continentul sudic este locul în care noi trăim, conform mitologiei budiste. În jurul Muntelui Meru există patru continente principale și suntem cu toții în cel de sud. Deci, ei sunt „pietrele prețioase de pe continentul sudic”.

„Cunoscuți în toate cele trei tărâmuri…”

Arya Nagarjuna

Care sunt aceste trei tărâmuri? Aici autorul se referă la tărâmul de sub pământ, pe pământ și deasupra pământului, conform cosmologiei budiste.

Care au comentat exact și conform adevăratei intenții
A Mamei învingătorilor care este atât de greu de înțeles

Mama Învingătorilor este „Prajna Paramita”. Sunt sutrele despre perfecțiunea înțelepciunii.

Yum în tibetană:

Yum

Yum înseamnă mamă.

Toate scrierile despre perfecțiunea înțelepciunii se numesc mamă.

Din lectura cursului:

„Aici, prosternarea se face în general față de cea mai înaltă formă de vorbire – cea a tuturor Buddha Învingători – și, mai ales, față de salvatorul Nagarjuna și față de ființa iluminată Asanga. Aceștia doi sunt numiți aici pentru a-i reprezenta pe toți cei care au comentat exact și conform adevăratei intenții a acelor sutre care sunt atât de greu de pătruns; adică, de înțeles. Aici ne referim la Mama Învingătorilor în toate cele trei forme ale sale – lungă, medie și scurtă.

Acești doi maeștri, care sunt cunoscuți în toate cele trei tărâmuri – sub pământ, pe pământ și deasupra pământului, sunt precum pietrele prețioase ale continentului nostru sudic. „Eul” la care se face referire aici în text, cel care se prosternează la picioarele lor, este gloriosul Lobsang Drakpa.”

Acești mari maeștri, care au realizat aceste idei la nivel divin, umblă printre noi și ne învață; ei vin ca profesori.

Arya Nagarjuna și Maestru Asanga, se mai numesc

Shing ta

Shing – copac
Ta        – cal

Deci, Shing ta înseamnă cal de lemn.

Ce este un cal de lemn? Este căruța.

Deși Shing ta înseamnă căruță, cuvântul mai are  și sensul de „deschizători de drumuri”. Ei deschid și nivelează calea. Ei sunt „marii iluminați” care au luat înțelepciunea de la Maitreya și Manjushri, care stau în paradisul lor și ne-au adus-o nouă.

Arya Nagarjuna și Maestrul Asanga au locuit printre noi și au scris texte despre înțelepciune și Mahayana. De aceea ei sunt numiți Shing ta, adică Deschizători de drumuri sau Marii Iluminați.

Amândoi au trăit la începutul primului mileniu. Scrierile lor sunt foarte greu de înțeles fără comentarii asupra lor.

 

Prosternarea în fața Lordului Atisha, Creator al luminii

Versetul 4:

Mă prosternez în fața Creatorului de Lumină,
Cel care deține tezaurul instrucțiunilor care unesc
Punctele principale ale celor două căi fără a omite nimic –
Înțelepciunea profundă și acțiunile extinse
Care i-au fost transmise atât de perfect
Prin linia celor doi mari inovatori.

Cine este Creator al luminii? El este Lordul Atisha. El a trăit între anii 982 – 1052. Am făcut un salt în timp, de 600 și 800 de ani, pentru că Maestrul Asanga și Arya Nagarjuna au trăit la începutul primului mileniu, pe când Lordul Atisha a trăit la sfârșitul primului mileniu.

Așa că am sărit la Lordul Atisha, care se numește în sanscrită Dipam Kara, ceea ce înseamnă „Creator al luminii”. În tibetană i se spune:

Mar me dze

Je Tsongkapa îl slăvește pe Lordul Atisha care a fost un mare maestru și care a deținut instrucțiunile care unesc cele două linii de transmisie a învățăturilor.

Din lectura cursului:

„Aici Je Tsongkapa se prosternează în fața ilustrului Lord Atisha, Creator al Luminii. El este cel care deține tezaurul de instrucțiuni care unesc perfect, fără a omite nimic, toate punctele principale ale etapelor pe calea de predare a înțelepciunii profunde și acțiunilor extinse. Aceste instrucțiuni i-au parvenit perfect prin intermediul liniei care a început cu cei doi mari inovatori, Nagarjuna și Asanga. Bazându-se pe Lama Serlingpa, Marele Lord Atisha a auzit acele învățături care au venit pe linia lui Maitreya și Asanga, și bazându-se pe Vidyakokila a auzit în întregime învățăturile liniei lui Manjushri și Nagarjuna. El a compus apoi comentarii care unesc aceste două mari curente de învățături.”

Înțelepciunea lui Buddha este reprezentată prin Maitreya și Manjushri care converge pe cele două linii spre Lordul Atisha. El deține ambele linii de transmisie și, prin urmare, are cheia paradisului.

Lordul Atisha a fost un mare înțelept indian. A fost starețul unei mari mănăstiri și era foarte respectat. Regele Tibetului l-a invitat să vină să predea, să aducă Dharma tibetanilor. Avea pe atunci 60 de ani, iar în acele vremuri vârsta de 60 de ani era considerată foarte înaintată. Iar călătoria spre Tibet era o călătorie foarte dificilă în acele zile. El trebuia să urce pe Himalaya din India, unde clima era cu totul diferită.

Trebuie știut că Lordul Atisha avea un grup numeros de discipoli, care îl iubeau și îi acordau mult respect. Atunci la ce-i trebuia o călătorie atât de complicată?

Regele l-a implorat să vină și numai compasiunea Lordului Atisha l-a determinat în cele din urmă să plece spre Tibet și să aducă acolo budismul.

El a ajuns în Tibet. Desigur că toți discipolii săi doreau să-l urmeze, dar Lordul Atisha a hotărât să-și ia cu el doar un singur discipol care să-i care uneltele sale. Și dintre toți discipolii săi, pe cine credeți că l-a ales? Pe cel mai enervant. Nu cel mai bun discipol și nici pe cel mai prost. Lordul Atisha l-a ales pe cel care nu îl respecta și îl trata cu dispreț. El și-a spus: „Am nevoie de antrenament”.

Și povestea spune că, atunci când a ajuns în Tibet și i-a întâlnit pe tibetani, Lordul Atisha a regretat că l-a luat pe acel discipol cu el. El a spus: „Nu a fost nevoie”. Pentru că tibetanii nu aveau o cultură a Dharmei. Nu aveau o cultură a respectului față de profesor.

Sunt multe istorioare despre el. Într-una dintre ele se spune că Lordul Atisha deja se afla undeva în Tibet și îi învăța pe tibetanii care erau păstori de iac și nu știau  să citească și să scrie. Și, datorită aceste situații, lordul a inventat Lam Rim pentru a-i învăța.

Așa cum stătea el acolo, predând unui mare grup de ascultători, deodată un păstor care stătea în spate strigă: „Hei Atisha!” spune el „De ce oamenii de aici, din Tibet, nu sunt ca în India? Nimeni nu atinge iluminarea. Ce se întâmplă aici?”

Atunci Lordul Atisha îi răspunse: „Îți spun eu de ce, pentru că în Tibet credeți că al vostru Lama este doar un om obișnuit, voi nu știți cum să-l tratați pe Lama. Atunci cum vreți voi să ajungeți la iluminare?”

Aceasta este una din istorisirile bine-cunoscute despre Lordul Atisha care era cel care deținea linia înțelepciunii.

Se mai spune despre Lordul Atisha că ar fi cunoscut pe cineva pe nume Vidya Kokila, care l-a învățat înțelepciunea. Apoi a căutat un Lama care să-l învețe bodhicitta – latura iubirii și, din moment ce el însuși era deja un mare Lama, nu s-a mulțumit cu un profesor mediocru, ci cu cel mai bun. El a dorit ca linia de transmisie de la Buddha la bodhicitta să fie complet pură și a căutat mult timp și nu a găsit pe nimeni. Și, în cele din urmă, după multe cercetări, a aflat că există un astfel de Lama în Sumatra, Indonezia de astăzi.

Dar ca să ajungă acolo, Lordul Atisha trebuia să traverseze marea din India până în Indonezia. Pe vremea aceea o astfel de călătorie dura 21 de luni într-o corabie de lemn dărăpănată.

Iubirea lui mare pentru Dharma, marea compasiune și dorința de a lăsa Dharma ca moștenire viitoarelor generații l-au determinat pe Lordul Atisha să facă această călătorie de 21 de luni, care era și foarte periculoasă. Se spune că multe nave s-au scufundat pe drum.

El ajunge în Sumatra și găsește acolo un Lama, pe nume:

Serlingpa

Ser   ‒ aur
Ling ‒ continent

Continentul de Aur sau Insula de Aur, era numele insulei Sumatra, Indonezia.

Pa – fiu, bărbat.

Deci, Serlingpa înseamnă fiul insulei de aur.

Lordul Atisha îl găsește pe acest Serlingpa și povestea spune că, după ce a făcut atâta efort să-l găsească, el nu s-a dus la învățătura lui.

El s-a dus și i-a chestionat pe discipolii lui Serlingpa și l-a testat pe Lama timp de 12 de ani pentru a vedea dacă este un Lama adecvat.

Acest fapt ne spune cât de important este tot ce ține de Lama. Este atât de important să știm cui ne încredințăm mintea noastră, pentru că acest lucru va afecta și această viață și toate viețile viitoare. Această istorioară ne ilustrează cât de meticulos a fost Lordul Atisha în această privință. După 12 de ani, el merge și învață cu Serlingpa și primește linia de la el.

Mai târziu, au început să se facă glume pe această temă. Se spune că un elev arogant se duce la Lama și îi spune: „Te-am testat 12 de ani și cred că ești în regulă. Vrei să mă înveți, te rog?” Iar Lama îi răspunde: „Ah, da? Acum eu am nevoie de 12 de ani să te testez.”

Dacă un elev vine cu mândrie, atunci Lama îl va trimite 12 de ani să-și coboare mândria pentru că nu-l poate învăța. Asta nu înseamnă că Lama nu vrea să-l învețe, ci pentru că este nevoie să se creeze condiții pentru ca Dharma să poată fi integrată.

Toți acești mari Lama sunt pe linia care ajunge la noi. De la Lordul Atisha linia ajunge la Pabongka Rinpoche, Trijang Rinpoche, Ken Rinpoche, Geshe Michael, Lama Dvora și la mine. Iar acum au ajuns la voi pe o linie de transmisie pură. Este foarte rar să găsim o linie veche de 2.500 de ani care să nu fie nici întreruptă și nici distorsionată. Foarte rar.

 

Prosternarea în fața îndrumătorilor spirituali, deținătorii liniei

Versetul 5:

Mă prosternez cu profund respect în fața tuturor îndrumătorilor spirituali,
Care cu multă iubire acționează cu mijloace abile
Pentru a face clar punctul de intrare suprem
Celor norocoși care călătoresc spre libertate –
Acel ochi care poate vedea miriadele
De forme ale cuvintelor supreme ale lui Buddha.

Acest ochi, care apare în acest verset, este Lam Rim.

După ce s-a prosternat în fața liniilor principale și în fața Lordului Atisha care le-a unit, Je Tsongkapa face un salt înainte și se prosternează în fața îndrumătorilor spirituali care ne-au adus învățăturile. Acești mari maeștrii și-au dedicat întreaga viață pentru a transmite Dharma altora și ca ea să ajungă la noi într-o formă pură, neîntreruptă, nedistorsionată și cu toate componentele ei.

Trebuie să înțelegem că o linie de transmisie este un lucru foarte fragil și multe linii au dispărut cu vremea, mai ales în tradiția yoga. Tradițiile budiste au, de asemenea, multe linii dispărute. Este foarte rar ca o asemenea linie să reziste de-a lungul generațiilor.

Din lectura cursului:

„Această învățătură despre etapele căii pentru oamenii cu cele trei niveluri de abilități este ca un ochi prin care poți vedea miriadele de forme ale cuvintelor supreme al lui Buddha și nu doar anumite părți ale acestora. Ea este, de asemenea, punctul de intrare suprem și calea care le permite discipolilor norocoși să călătorească spre libertate. Aici, Je Tsongkapa se prosternează în fața tuturor îndrumătorilor spirituali care, inspirați și conduși de gândurile lor înălțătoare de iubire, acționează cu mijloace abile pentru a face această învățătură clară discipolilor lor. El se prosternează nu doar prin cuvinte, ci și cu gânduri profunde de respect.

Unii oameni explică faptul că expresia „acel ochi care poate vedea” se referă la Îndrumătorul Spiritual, însă adevărata intenție a lui Je Tsongkapa a fost ca „ochiul” să se refere la învățătura despre etapele căii. Acest fapt este clarificat spre sfârșitul cărții sale „Marea carte asupra etapelor căii”.”

 

Responsabilitatea pentru continuarea liniei este a noastră

Acum gândiți-vă că dacă stați și auziți aceste lucruri acum, acest lucru vă face automat responsabili. Voi sunteți veriga următoare a acestei linii.

Oare vă veți dedica viața pentru a continua linia într-un mod pur? Câți oameni sunt dispuși să facă asta?

Dacă verificați cu atenție câți oameni cunoașteți care sunt dispuși să facă acest lucru,  veți avea imaginea de cât de fragilă și cât de rară este această linie.

Acum stăm într-o sală frumoasă și auzim o lecție de Dharma frumoasă, dar șansa ca asta să se întâmple este mică și amenințarea la adresa acestei linii este mare, mai ales în zilele noastre.

Tibetanii au păstrat foarte bine liniile de transmisie în mănăstiri, care erau susținute de autorități și, datorită lor, avem aceste învățături, dar acum toate acestea au dispărut. Odată cu ocupația chineză, toate acestea s-au împrăștiat peste tot.

Dacă ați studiat cursul 6, există o profeție acolo precum Dharma va dispărea.

Citez din curs:

„În Sutra Luminii Perfecte există o profeție interesantă. Buddha spune că, 2500 de ani de la moartea sa, Dharma se va răspândi și va ajunge pe pământul celor cu fața roșie – America, nativii americani.

 În altă parte există profeția că, la acea vreme, Dharma ar ajunge într-un ținut în care zboară vulturii de fier. Vulturii de fier sunt avioanele. Deci Dharma va ajunge pe un tărâm unde există avioane.”

Cei care vor deține linia, vor fi în Occident. Există o astfel de profeție, așa că acum aceasta este sarcina noastră.

Noi nu ne mai putem baza pe tibetani să facă asta pentru că nu mai au aceleași condiții pe care le-au avut înainte. Este adevărat că au restaurat puțin mănăstirea Sera Mey, dar este o umbră pală în comparație cu tradiția care a existat în Tibet, care a fost distrusă de chinezi. În primul rând, tibetanii care trăiesc astăzi în India și Nepal au multe căsătorii mixte și cultura tibetană este pe moarte acolo. În al doilea rând, cultura tibetană este pe cale să dispară și în Tibet, datorită intervenției chineze, iar părinții tibetani sunt din ce în ce mai puțin înclinați să-și trimită copiii la mănăstiri, așa că nu ne putem baza pe ei. Trebuie să ne facem treaba, altfel nu va continua. Acesta este rolul nostru.

 

Responsabilitate personală și înțelegerea profundă a vacuității

Întrebare: Ce spun marii maeștri ai căii Hinayana despre ideea de a aduce fericire altora?

Răspuns: Practicanții pun mult accent în meditații pe compasiune și iubire. Pe Maitri și pe Karuna. De aceea este greșit să credem că nu doresc de a aduce fericire altora. Practicile lor se numesc brahmavihara și printre ele – cele patru dorințe infinite. Au multe meditații despre iubire care deschid inima.

Există o singură mare diferență: aceea de a-și asuma responsabilitatea personală. Putem spune ușor: „Îmi doresc ca toate ființele să nu mai sufere”. Dar cine va face asta? Un Bodhisattva.

Bodhisattva își va spune: „Nu mă pot baza pe nimeni că va face asta. Eu am să fac asta. Voi căuta cum să o fac și pentru asta trebuie să ajung la iluminare, pentru a ști ce trebuie să fac pentru ei.”

De aceea, cei din tradițiile Hinayana și Theravada nu se străduiesc să ajungă la iluminarea completă, ci la nirvana personală. Și, desigur, o persoană care își purifică mintea are multă iubire și compasiune pentru toate ființele.

Calea Hinayana este calea de „jos”, dar nu este deloc jos. Ea este foarte înaltă și foarte nobilă. Diferența este asumarea responsabilității personale. „Eu însumi voi fi cel care scoate ființele din suferință”. Pentru asta, trebuie să știu de ce au nevoie? Cum gândesc ele. Trebuie să mă antrenez în acțiunile Bodhisattva. De aceea trebuie să-mi iau jurămintele bodhisattva, care sunt deasupra jurămintelor vinaya, despre care am vorbit în prima parte a cursului 9. Este o diferență uriașă. Este o mare diferență în practică.

Diferența este uriașă, mai ales în practica de după perceperea vacuității. Înainte de perceperea vacuității, atât practicantul Hinaya cât și Mahayana trebuie să-și dezvolte concentrarea și ambii trebuie să-și respecte moralitatea. Practica de după perceperea vacuității va fi foarte diferită între Hinayana și Mahayana.

În Mahayana practicantul învață din nou și din nou despre bodhicitta, astfel încât mintea lui s-o integreze. De ce? Pentru că atunci când mintea va ajunge să perceapă vacuitatea și este impregnată cu bodhicitta, în acest sens al responsabilității personale, în timp ce percepe vacuitatea se va naște  bodhicitta. Și atunci el va deveni automat un bodhisattva de nivel unu.

Se poate percepe vacuitatea și fără bodhicitta, dar nu va urca pe calea bodhisattva, ci pe calea spre Nirvana, iar aceasta este principala diferență.

Dar, din nou, nu este adevărat că nu practică. Practicantul Hinayana vorbește despre lipsa de sine – Anatta, care este altceva. Aceasta este o școală inferioară de înțelegere a vacuității. Aceste linii despre care am vorbit nu au ajuns la ea. În ea nu se știe cine este Nagarjuna. Nu a auzit de „Prajna Paramita”.

Acel Lama Serlingpa, la care s-a dus Lordul Atisha pentru a studia Bodhicitta, făcea parte dintr-o școală inferioară decât cea a Lordului Atisha în ceea ce privește nivelul de înțelepciune.

Lordul Atisha avea o înțelegere a înțelepciunii cu mult mai profundă decât a Lamei Serlingpa. Și, cu toate acestea, Lordul Atisha s-a dus să studieze cu Serlingpa pentru că avea linia pură a Bodhicittei. De aceea linia nu ajunge peste tot, din păcate.

Ce este atât de minunat la tradiția tibetană este că au păstrat liniile întregi. De aceea Lam Rim este atât de special, pentru că are toate etapele principale, fără să lipsească vreuna. Este adevărat că pot fi lucruri secundare care s-ar putea să nu fie incluse acolo. Și, în plus, există și calea tantrică.

În țările în care există Theravada oamenii nu au auzit cuvântul Tantra.

Voi nu puteți aprecia ce perlă veritabilă v-a căzut în poală atunci când primiți învățătura Lam Rim, curățată de Je Tsongkapa, aducând-o la desăvârșire.

Nu puteți aprecia asta până nu veți petrece mulți ani studiind și altceva.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,a

 

Ordinea adevărurilor nobile

Vom continua discuția despre sutra pe care am citit-o ieri. Partea ei principală se referă la cele „Patru Adevăruri ale lui Arya” sau cele „Patru Adevăruri Nobile”.

Vom vorbi puțin despre „Cele Patru Adevăruri” și vom începe să vedem cum putem să le aplicăm în viața noastră. Și, pentru a putea beneficia de ele deja în acest seminar, le vom asocia afecțiunilor noastre mentale.

Vom face acest lucru în meditații și veți fi rugați să vă observați cea mai mare afecțiune mentală a voastră. Nu este nevoie s-o raportați cuiva. Ea este a voastră.

De obicei, dacă suntem întrebați care este afecțiunea noastră mentală cea mai mare o vom spune pe a doua. Prima este atât de mare încât n-o sesizăm.

Oamenii din jurul nostru o pot vedea, Lama o poate vedea, dar noi nu o vedem. Suntem ca peștele care nu vede apa când înoat, și nu știe că mai există și altceva în afară de apă. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem nevoie de Lama, ca să ne scoată de acolo.

 

Deci care sunt acele „patru adevăruri”?

Buddha care se mai numește și

Shakya Tuppa

Shakyamuni Buddha – Shakya Tuppa, „cel capabil din clanul Shakya, când a ajuns la iluminare, i-a întâlnit pe cei cinci călugări și a început să-i învețe cele „Patru Adevăruri”.

1. 1. 1. Primul adevăr – adevărul suferinței.
      2. Al doilea adevăr – adevărul sursei suferinței.
      3. Al treilea adevăr – adevărul sfârșitului suferinței.
      4. Al patrulea adevăr – adevărul căii care duce la sfârșitul suferinței, sau putem spune: „Adevărul este că există o cale care duce la sfârșitul suferinței”.

Vom împărți aceste adevăruri în două grupe: primele două [1+2] și ultimele două [3+4].

1. 1. 1. Prima grupă – vorbește despre suferință și de unde vine suferința.
      2. A doua grupă – vorbește despre iluminare,

                                     despre cum se ajunge la ea și de unde vine ea.

– Prima grupă se ocupă cu samsara.

– A doua grupă se ocupă cu nirvana și iluminarea.

Primele două descriu samsara,

1. 1. Primul adevăr – vorbește despre samsara.
   2. Al doilea adevăr – vorbește despre sursa cauzele samsarei.
   3. Al treilea adevăr – vorbește despre iluminare,
   4. Al patrulea adevăr  – vorbește despre cum să ajungem la iluminare, cum să creăm cauzele pentru a ajunge la iluminare.

 

Ordinea experimentală

Dar, dacă ne gândim puțin la această ordine, ea nu este ordinea logică. Aceasta este ordinea pe care Buddha a transmis-o în Sutra, dar nu aceasta este ordinea logică a lor, în ceea ce privește experiența noastră.

Cum evoluează lucrurile?

Mai întâi plantăm cauzele suferinței și, apoi, suferim. Facem prostii, încălcăm jurămintele, nu respectăm etica morală. Suntem afectați de ignoranță și, în acest fel, creăm cauzele suferinței.

Deci, ordinea ar trebui  să înceapă cu al doilea adevăr. Ne creăm cauze pentru suferință, iar când le-am creat, va veni suferința, deci primul adevăr.

Ce vom face după aceea? Vom căuta să ieșim din suferință. Deci începem să mergem pe cale, așa că acum începem să producem altceva și dacă reușim, vom ajunge la iluminare.

Cu toții vom reuși, așa stă scris în sutre. Întrebarea este cât timp va dura? Nu vorbim dacă va dura o zi sau o lună, ci dacă va dura încă o viață sau mai multe vieți, sau va dura eoni. În budism când se spune „imediat”, asta înseamnă că mai durează o viață sau câteva vieți viitoare. Ori asta, ori o perioadă nedefinită de timp. Aici este imediat și aici este pentru veșnicie.

Ordinea logică a celor patru adevăruri care vine din experiența noastră este

[2 – 1 – 4 – 3]

 

De ce a ales Buddha ordinea pe care a dat-o?

Atunci întrebarea este: de ce a ales Buddha să predea cele patru adevăruri în ordinea [1 – 2 – 3 – 4]?

Motivul este că Buddha ne-a reflectat mintea. Așa funcționează mintea noastră. Mintea noastră funcționează în modul în care dorim fericire și nu vrem suferință. Cu toții ne străduim să ajungem la fericire și să scăpăm de suferință, prin urmare ordinea prezentată de Buddha descrie ordinea în care practicăm efectiv.

  

Practica începe numai atunci când cineva este conștient de suferință

Pentru ca noi să începem să practicăm, trebuie mai întâi să înțelegem suferința, pentru că ne creăm tot timpul inconștient cauzele suferinței – nu suntem conștienți de ceea ce facem. Suntem complet orbi.

Așadar practica începe atunci când începem să înțelegem că avem probleme. Înainte de asta, omul nu practică.

Înainte de asta, el este cufundat într-un somn profund. Și va începe să practice doar atunci când intră în contact cu suferința. Deci Buddha ne-a descris ordinea în care vom practica.

Omul, când începe să-și privească viața și vede suferință în jurul său sau i se întâmplă vreun dezastru, atunci va începe să înțeleagă. Și, încetul cu încetul, prin învățături începe să observe și subtilitățile suferinței. Nu numai marile dezastre, dar observă și disconfortul cotidian, nemulțumirea permanentă, clipă de clipă, care este o formă subtilă de suferință.

 

Fețele multiple ale suferinței

Cuvântul suferință în pali este Dukkha și Dukngel în tibetană.

Dukngel

Dukngel se referă la toate formele de suferință, inclusiv la forma subtilă de suferință a schimbării neîncetate, tendința după lucruri. Mintea este permanent neliniștită. Este greu s-o mulțumim.

Duḥkha în sanscrită, în pali: dukkha înseamnă „neliniște”, „a fi instabil”, tradus în mod obișnuit ca „suferință”, „durere” sau „nefericire”, este un concept important în budism, jainism și hinduism.

Mintea este într-o continuă căutare, nemulțumită permanent, în mod subtil sau grosier. Chiar și aceia dintre noi care avem o fire mulțumită, ne simțim satisfăcuți de cele mai multe ori, la un nivel mai jos, avem o minte Samsarică care caută, care este neliniștită, care nu știe cum să fie cu adevărat fericită.

Lama Dvora Hla povestește că, în urmă cu mulți ani, a vizitat parcul „Yosemite” în California. Parcul se află într-o zonă foarte înaltă și aerul acolo este foarte curat, nu este poluat. Lama Dvora spunea că prima dată când urci pe munte și te uiți în jos, se vede tot norul de poluare de dedesubt, iar sus aerul este curat și parfumat.

Când ne aflăm jos în poluare, nici măcar nu suntem conștienți că suntem poluați. Numai când ne ridicăm din poluare pentru o clipă, atunci putem vedea în ce mizerie trăim.

Până nu ne aruncăm privirea afară, nici măcar nu știm că suntem cufundați în mintea samsarică clipă de clipă, oră de oră. Lama Zopa Rinpoche: „Chiar și o secundă de samsara, pentru o ființă, este ceva îngrozitor, greu de descris”.

(Lama Zopa Rinpoche s-a născut în Nepal în 1946. A studiat în mănăstiri din Tibet unde și-a cunoscut Lama – Lama Yeshe. În 1967 au construit împreună două mănăstiri în Nepal. În 1974 au început să predea în Occident și au fondat centre de Dharma FPMT în multe locuri. Cărțile lui cunoscute sunt: A trăi o viață plină de sens, Vindecarea supremă, Ușile spre satisfacție. El a fost unul dintre profesorii Lamei Dvora),

El vorbește întotdeauna de ceva care ne sună radical pentru că suntem atât de ignoranți. Pentru că nu știm cât de bine poate fi. Lama Zopa încearcă să ne ilustreze asta, de aceea vorbește așa în mod deliberat.

Deci, începem mai întâi să fim conștienți de adevărul suferinței, suferința din jurul nostru și apoi căutăm de unde vine ea? Dacă căutăm fericirea toată viața, cum de suferim toată viața? Dacă toată viața căutăm, este semn că nu înțelegem, așa că începem să căutăm adevărul despre sursei suferinței. Ce o produce.

Și când începem să înțelegem profund ceea ce o produce,

• • • când începem să înțelegem profund karma,
    • că întreaga noastră lume este rezultatul acțiunilor, a vorbelor și a gândurilor noastre,
    • că fiecare gând al nostru ne determină lumea clipă după clipă
    • și începem să respectăm moralitatea;
    • începem să ne ținem carnețelul
    • și facem mici progrese pe cale și vedem mici îmbunătățiri
    • și facem puțină purificare și vedem mici schimbări

se va trezi în noi dorința arzătoare de a pune capăt suferinței.

Și cu cât practicăm mai mult, cu atât se va întări credința noastră că există nirvana; există un astfel de loc care este diferit de locul în care ne aflăm. Oamenii pot avea o minte mereu fericită, care nu este tulburată de nimic. Mintea este cufundată într-o claritate despre care n-avem habar de ea.

Dacă avem noroc și dacă am acumulat multe binefaceri, doar citind sutra și concentrându-ne pe ea, uneori, putem gusta aroma, pentru că Buddha se repetă în ea iar și iar pentru a aduce pe toți cei cinci într-un loc iluminat.

Și dacă intrați în spiritul lui Buddha așa cum învață acolo, puteți fi unul dintre cei cinci, iar cuvintele sutrei vă vor înălța. Încercați să faceți asta ca o meditație. Citiți sutra ca pe o învățătură personală, ca și cum Buddha vă transmite sutra numai vouă și vedeți dacă puteți să vă înălțați puțin cu ea.

Buddha nu a intrat în amănunte în sutra de aici. El doar spune: Există adevărul ăsta, ăsta, ăsta și ăsta”. Buddha se repetă de trei sau patru ori în această sutră.

Așa că începem să credem că există un sfârșit al suferinței, începem să învățăm calea și să practicăm calea de a pune capăt suferinței, iar aceasta este practica noastră.

Toată practica budistă se află în al patrulea adevăr, dar pentru a face această practica, va trebui să trecem prin primele trei.

Trebuie să înțelegem bine suferința și pentru asta există multe învățături și meditații pe tema ei. Așa că vom începe să facem toate acestea aici.

Scopul acestei practici este ca voi să ajungeți la conștientizări. Munca voastră nu este de a obține o diplomă, ci de a avea conștientizări, iar asta necesită multă muncă. Ele nu vin fără muncă.

Deci, ca să înțelegem adevărul suferinței corect, va trebui să ne uităm mai întâi  la părțile din noi, la care nu ne-am uitat până acum sau pe care le-am evitat pentru că sunt neplăcute sau nu ne fac nicio plăcere.

Să facem o scurtă meditație.

————————————–

Așezați-vă într-o poziție confortabilă și concentrați-vă pe respirație.

Veți trece acum de la o minte nefocusată la o minte care este concentrată, iar această trecere faceți-o cu blândețe. Adică nu forțați mintea pentru că oricum asta nu funcționează. Cu delicatețe, cu blândețe, aduceți-vă mintea să se concentreze pe respirație, pe intrarea și ieșirea aerului prin nări.

Observați dacă stați într-o poziție confortabilă, într-o poziție care vă ajută meditația și, cu aceeași delicatețe, blândețe, mișcați-vă și așezați-vă corpul în poziția cea mai comodă .

Dacă stați pe perna de meditație sau pe un scaun, simțiți susținerea și stabilitatea pe care vi-l oferă scaunul sau perna. Lăsați acest sentiment de a fi susținuți să vă pătrundă.

Ceea ce dorim este să ajungeți la stabilitate în meditația voastră și ceea ce vă va ajuta foarte mult este să vă gândiți la scaunul pe care stați, sau la perna pe sunteți așezați, ca la ceva foarte stabil, ferm, care vă ține, vă oferă baza, fundația din care să puteți crește. Puteți să le dați greutate. Nu contează cât de grele sunt. Gândiți-vă la ele că sunt foarte grele, foarte stabile și vă dau senzația că sunteți în siguranță.

Lăsați-vă mintea să se scufunde încet, încet. Relaxați-vă pentru ca mintea să se focuseze. Tot ce vă tulbură mintea, toate distragerile de atenție care vin, imaginați-vă că ele sunt firele de nisip care plutesc în lacul limpede și se lasă încet pe fundul lacului. Sau niște frunze care se scufundă încet, iar mintea devine din ce în ce mai calmă. Din ce în ce mai stabilă. Din ce în ce mai concentrată. Din ce în ce mai clară.

Încercați să simțiți locul unde fesele ating perna, sau scaunul, și bucurați-vă de această senzație de stabilitate, de susținere, de fermitate, ca pe ceva bun, solid, stabil, greu, care vă susține și nu vă dezamăgește.

Și de pe această bază, lăsați-vă coloana vertebrală și corpul să se ridice în sus și să plutească, ca și cum ar fi eliberate de gravitație. Lăsați-le să se îndrepte ușor în sus de la baza solidă a scaunului. Cu cât baza este mai stabilă, cu atât va fi mai ușoară această levitație a corpului.

Puteți deschide ochii.

—————————————

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2 (Lecția 8,a – cursul ACI 9)

Lam Rim scurt, partea I

 

Vom începe lecția numărul 8 al cursului 9. Aceasta este lecția care începe studiul Lam Rim.

 

Toate piesele în ordinea corectă

Lui Geshe Michael îi place să compare Lam Rim-ul cu o mașină. Ca mașina să circule, trebuie să aibă toate piesele și să fie montate în ordinea corectă. Pe de altă parte, există piese ale mașinii mai puțin importante, cum ar fi geamurile. Mașina poate merge și fără ele. Deci, există lucruri mai puțin necesare și sunt lucruri fără de care mașina nu poate porni.

Și trebuie să fie în ordinea corectă.

Față de ce facem această comparație? Față de căile spirituale. Există lucruri principale care dacă lipsesc, calea nu ne va aduce la iluminare și lucruri secundare care, chiar dacă lipsesc, nu dăunează neapărat căii.

Există multe căi spirituale. Sunt lucruri care, chiar dacă lipsește vreunul, calea nu ne va aduce la iluminare și sunt lucruri secundare care chiar dacă lipsesc, nu dăunează neapărat căii. Deci, există multe căi spirituale și există unele care conțin componente de un fel sau altul. Unele dintre componente sunt specifice căii respective și nu le găsim în Lam Rim. Sunt lucruri care, chiar dacă lipsesc pe cale, se poate ajunge la iluminare și sunt lucruri care, dacă lipsesc pe cale, este imposibil de ajuns la iluminare.

Despre ce este vorba? Este vorba de această componentă a studiului vacuității, fie lipsește complet, fie este parțială. Și, fără desăvârșirea înțelepciunii, este imposibil de ajuns la iluminare. Sunt lucruri care sunt esențiale și sunt lucruri care sunt mai puțin esențiale.

Măreția Lam Rim-ului este că el cuprinde tot ce este esențial și în ordinea corectă. Putem vedea în el toată această înțelepciune vastă pe care Buddha a predat-o timp de 50 ani. Ceea ce primim – nu tot, desigur, este esența ei, este binecuvântarea ei – ceea ce ne va permite să progresăm foarte repede spre etapele avansate, chiar dacă nu stăpânim încă toate amănuntele învățăturilor predate de Buddha. Lam Rim are o structură și o viziune completă.

Buddha a predat Lam Rim în sutrele „Prajna Paramita”. Este foarte greu să învățăm calea din ele. Aceste sutre intră în multe detalii. Unele sunt scurte, cum ar fi „Sutra inimii”, și altele foarte lungi. Este foarte greu să scoți această esență de acolo. Aceste sutre au un rol foarte important pentru a învăța perfecțiunea înțelepciunii, dar, dacă dorim o învățătură concisă, nu ele sunt adresa. De aceea a fost nevoie să se dezvolte Lam Rim.

  

Un text scurt al unui mare geniu

Așa cum am spus, textul scris de marele Je Tsongkapa se numește „Scurta carte asupra etapelor căii” sau „O scurtă prezentare a etapelor căii” sau „Lam Rim scurt”. În tibetană Lam Rim Dudon.

Je Tsongkapa Lobsang Drakpa

Marele Je Tsongkapa a trăit la sfârșitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea. A scris 10.000 de pagini pe vremea lui, gravate în lemn. Astăzi, scrierea a 10.000 de pagini pe calculator nu este o realizare atât de remarcabilă, dar pe vremea aceea era ceva ieșit din comun ca o ființă umană să scrie atât de mult.

Trebuie înțeles că fiecare dintre pagini cuprinde o profundă înțelepciune. Totul este practic, concis și ingenios. În mănăstiri există cinci materii de studiu principale. Dacă ajung să parcurgă 100 de pagini pe o anumită temă, e mult. Nimeni nu poate acoperi totul.

Poate credeți că el și-a petrecut toată viața scriind atâta. Se pare că nu. Je Tsongkapa, jumătate din viață a petrecut-o în retreat-uri și rugăciuni, iar cea mai mare parte din viață a petrecut-o în meditație. În plus, a întemeiat toate mănăstirile importante din Tibet, a organizat festivaluri în Tibet, a activat în nenumărate domenii. A fost un mare geniu, poate unul dintre cele mai mari genii născute vreodată ale omenirii.

Lam Rim Chen Mo, care este cel mai lung Lam Rim pe care l-a scris, este considerat ca unul dintre lucrările remarcabile ale literaturii tibetane. El a mai scris și un Lam Rim de lungime medie și multe altele.

 

Cântecul bazat pe experiența de viață

Lam Rim-ul pe care îl vom învăța are două nume:

1. Primul nume este:

Je Nyam Gur

Je         – este titlul onorific al lui Je Tsongkapa,
Nyam – viață personală,
Gur     – cântec.

Deci, Je Nyam Gur înseamnă Cântecul vieții mele spirituale.

Acest nume ne spune că el a scris acest Lam Rim din experiența sa personală, spre deosebire de multe alte scrieri.

Această învățătură vine din inima lui, din experiența lui personală, și adesea cea mai puternică învățătură pe care un Lama ne-o poate oferi este din experiența lui personală.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri este să avem această îmbinare între experiența marilor Lama care au stat în retreat-uri lungi, atât cu privire la conștientizările căii, cât și a modului de realizare care vin din experiența lor personală.

Deci, acestă învățătură se bazează pe experiența lui de viață, pe practica lui. Maestrul îl învață pe discipol cum să facă.

2. Al doilea nume este:

Lam Rim Dudon

Lam Rim – etapele căii.

Dudon      – prezentare scurtă.

Deci:  o scurtă prezentare a Lam Rim-ului.

Je Tsongkapa deschide acest Lam Rim cu prosternări. Primele cinci versete sunt prosternări. Veți primi în acest seminar doar 16 versete din 45. Restul versetelor vor fi prezentate în materialul cursului 17.

 

Prosternări și cuvinte de laudă

De la al șaselea verset, maestrul continuă cu linia de transmisie, după care laudă Lam Rim-ul și abia de la versetul 11 începe Lam Rim-ul.

Dacă Je Tsongkapa a ales să scrie ceva scurt și, în cadrul acestuia, 20% se prosternează, este un indiciu a ceea ce va funcționa pentru noi pe cale. El ne învață cum să practicăm din experiența lui personală. Asta înseamnă, pentru noi, că orice practică pe care o vom face, dacă vrem să aibă succes, trebuie să începem prin a ne prosterna liniei de maeștri prin care ne vin învățăturile, iar asta are o semnificație uriașă.

Acesta este unul dintre motivele pentru care începem întotdeauna cu rugăciunea mandala. Începem lecția prin a mulțumi profesorilor și liniei prin care ni s-a transmis calea.

Cât timp facem asta? Trei minute, apoi vorbim două ore. Nu aceasta este proporția corectă. Proporția corectă este la Lama Zopa Rinpoche. La el se spuneau rugăciuni jumătate de oră la începutul lecției și jumătate de oră la sfârșit. Je Tsongkapa ne spune: „Trebuie să facem asta mult”.

Este ca și cum Lama ne șoptește un secret la ureche. El ne oferă un instrument care să ne ducă într-un loc mai bun, într-un loc al fericirii. Această linie de mari Lama în care unul șoptește la urechea celuilalt va transmite înțelepciunea întreagă și curată.

Buddha a șoptit la urechile discipolilor și ei au transmis mai departe discipolilor lor – și astfel învățăturile au ajuns la noi complet pure, astfel încât să putem ajunge la iluminare. Pentru că în momentul în care se strecoară chiar și o mică denaturare, calea numai este pură, și nu va mai fi iluminare.

Există multe căi spirituale pe care oamenii le predau în lume. Ceea ce este important pentru orice cale este să-i verificăm linia, să verificăm de unde vine. Calea vine de la cineva care a parcurs-o singur și a realizat-o? Vine de la o ființă iluminată? Și dacă da, linia de transmisie a rămas pură? Putem verifica dacă ea a ajuns în formă pură? Există referințe? Există dovezi că acea cale este demnă de respect?

Deci, Je Tsongkapa ne prezintă linia maeștrilor și se prosternează lor.

Este important să cunoaștem linia pentru că dorim să ajungem într-un loc iluminat în care nu am mai fost niciodată și pe care nu-l cunoaștem. De aceea trebuie să avem încredere în îndrumătorii noștri, pentru a nu ne rătăci. Și de aceea relația cu profesorul este atât de importantă.

  

Linia pe care vin învățăturile noastre

În primul rând, Lama Dvora Hla este Lama inimii mele și dânsa este cea care mă învață acum. Lama Dvora a învățat cu Ken Rinpoche, Geshe Michael și Lama Christie McNally. Geshe Michael și Lama Christie McNally au fost, la rândul lor, elevii lui Ken Rinpoche.

Profesorul lui Ken Rinpoche a fost Trijang Rinpoche, mentorul actualului Dalai Lama.

Lama lui Trijang Rinpoche a fost Pabongkhapa Rinpoche sau Pabongkhapa Déchen Nyingpo. Toată această linie este consemnată și ea merge până la Je Tsongkapa, de la el la Lama Atisha și apoi pe linia maeștrilor indieni se ajunge la Buddha. Se știu toate numele, deci linia există și este veche.

Comentatorul își începe comentariul prosternându-se în fața lui Sumatikirti. Sumatikirti este numele de călugăr al lui Je Tsongkapa și este traducerea în sanscrită a lui Lobsang Drakpa

Je Tsongkapa, a fost numit și Lobsang Drakpa.

Lobsang Drakpa

Lo             – minte, conștiință,
Sang        – drept, bun,
Lobsang – minte nobilă, inteligent, învățat,
Drakpa   – renumit, faimos.

Deci, Lobsang Drakpa înseamnă minte nobilă renumită, în sanscrită se spune Sumatikirti.

Su     – bun,
Mati – minte,
Kirti – faimă, reputație.

Deci, comentatorul își începe comentariul asupra textului Lam Rim, cu prosternări în fața lui Sumatikirti. Acest lucru ne arată  cât de importantă este recunoștința față de profesori.

Binecuvântarea vine de la linia de maeștri prin șoapta pe care o auzim de la al nostru Lama, iar acesta este firul. Cuvântul „tantra” înseamnă fir. Una dintre interpretările „Tantrei” este acest flux, acest fir care trece de la profesor la elev, de la profesor la elev, o tradiție curată și pură.

 

Laude, recunoștință și iubire lui Je Tsongkapa

Comentatorul spune:

Mă prosternez în fața soarelui, a învățătorului, Celui virtuos,
Singurul și unicul prieten al norocoaselor flori de lotus,
Ale cărui activități sfinte se înalță cu glorie în beneficiul altora,
Trase de calul iute al slăvitei bodhichitta!

Cu mult respect mă prosternez la picioarele sfântului meu Lama,
Care analizează și comentează excelent semnificațiile profunde
Pe care alte minți ascuțite le găsesc greu de înțeles.
Astfel de activități extrem de bune te fac să strălucești de faimă!

Comentatorul începe mai întâi prin a lăuda sursa de la care a primit această cunoaștere, care în acest caz este Je Tsongkapa. Acest comentator a trăit 300 de ani după Je Tsongkapa.

Această atitudine de respect, apreciere și recunoștință – este, dacă vreți, ca o scrisoare de iubire – este cea care deschide inima pentru ca această șoaptă a tradiției să ajungă la mine pe deplin. Pentru că este o șoaptă și ea nu este ușor de înțeles. Trebuie să-mi ascut ascultarea ca să o înțeleg. Și cum îmi ascut ascultarea? Prin această deschidere a inimii. Cum îmi deschid inima? Prin această mulțumire, recunoștință și respect. Deci asta face comentatorul. Și asta a făcut și Je Tsongkapa.

Ideea este că marii Lama de pe linia de transmisie au venit la noi și sunt cu toții Lama iluminați prin practicarea acestor învățături și, dacă sunt ființe iluminate, atunci ne iubesc la nesfârșit, mai mult decât ne iubim pe noi înșine. Și tot ce vor ei este să ne aducă fericirea. Ei știu ce trebuie să facă pentru a ne aduce la fericire. Dacă sunt iluminați, știu trecutul, prezentul, viitorul. Ei știu la ce ne gândim în acest moment. Ei au știut acum un miliard de ani la ce ne vom gândi în acest moment și ce va trebui să auzim în acest moment. Totul este perfect. Totul este construit pentru a ne aduce la fericire.

 

Prosternare în fața lui Buddha

Je Tsongkapa începe cu prosternări în fața prințului Shakya. Să citim împreună primul verset:

1.
Spre trupul său sublim creat din bunătate perfectă și completă și milioane de virtuți;
Spre vorba sa sublimă care împlinește dorința nenumăratelor ființe vii;
Spre mintea sa sublimă care vede fiecare lucru cunoscut așa cum este;
Spre prințul Shakya îmi înclin capul și la picioarele lui mă prosternez.

Cine este Prințul Shakya? El este Buddha de acum 2.500 de ani. El provenea din tribul numit „Shakya”.

Shakya

Tuppa

Tatăl lui Buddha a fost regele al acelui trib, iar Buddha era prințul moștenitor. El nu se numea Buddha, ci Prințul Siddhartha.

Tuppa – înseamnă cel capabil.

Aici ne referim la Shakyamuni Buddha – Shakya Tuppa, „cel capabil din clanul Shakya”, Gautama Buddha (500 î.e.n). Buddha cunoaște cuvintele care să ajute fiecare ființă să ajungă în nirvana și paradis și are puterea de a emana pentru a ne învăța.

Există multe povești despre viața lui Buddha. Se spune că tribul său a purtat multe războaie cu alte triburi. Buddha deja se iluminase și membrii tribului său vin să se refugieze la el pentru a scăpa de cei care căutau să-i omoare. Ei s-au ascuns în spatele lui și l-au ținut de roba, dar sunt uciși unul câte unul.

 

Refugiul suprem

Și ce înseamnă asta? Asta înseamnă că refugiul nu este un lucru fizic. Nu putem să ne ascundem în spatele lui Buddha, pentru că el nu ne poate lua karma pe care o avem. Buddha nu poate face asta. Dacă ar fi putut, ar fi făcut asta deja. Refugiul este un ceva mental, nu fizic. Atât acțiunea, cât și obiectul de refugiu  sunt mentale. Nu există nimic fizic care să ne poată proteja. Nu există mers fizic într-un loc care să ne protejeze cu adevărat.

Refugiul suprem este refugiul în conștientizările din inimă și în compasiunea noastră. Asta ne protejează cu adevărat. Compasiunea ne protejează. Persoana care face multe binefaceri este protejată. Persoana care are conștientizări profunde este protejată. Cum este protejată? Prin faptul că a încetat să mai acumuleze karma negativă care să-i aducă dușmani sau oameni care să o rănească pentru că înțelege. Deci aceasta este protecția supremă.

 

Ce este Buddha?

Je Tsongkapa ne explică ce este Buddha. În acest verset apar trei elemente.

1. 1. „Spre trupul său sublim creat din bunătatea perfectă și completă și milioane de virtuți”

Je Tsongkapa ne vorbește despre corpul lui Buddha. Corpul, ca orice altceva, nu există de la sine. Nu are existență proprie. Nu provine din cauze externe. Corpul, ca orice altceva, este un rezultat al karmei. Corpul nostru fizic, al fiecăruia dintre noi, reflectă spiritualitatea noastră. Nu numai din această viață, ci mai ales din viețile anterioare. Corpul fizic pe care l-am primit în această viață reflectă cine am fost într-o viață anterioară, nu neapărat cea imediat precedentă.

Dacă avem un corp uman este pentru că am făcut multe binefaceri în multe vieți anterioare. Aceasta este o karmă extrem de rară.

Dacă avem un corp uman și suntem și interesați de Dharma, este o karmă de unul la un milion dintre ființele umane. Și asta este foarte rar. Uitați-vă la câte miliarde de oameni sunt, câți dintre ei sunt interesați de o cale spirituală? Și câți au condițiile de a fi interesați de o cale spirituală?

Asta înseamnă că ați făcut binefaceri formidabile care v-au adus aici.

Dacă

• • • Sunteți și ființe umane și
    • Sunteți într-o lecție de Dharma și
    • O și pricepeți și
    • Sunteți și interesați de ea, și
    • Nu aveți greutăți → înseamnă că aveți o karmă ieșită din comun.

Sunt unii care sunt interesați de Dharma, dar reacționează cu dispreț sau critică. Dacă sunteți unul la un milion, dați Dharmei o șansă. Apar obstacole.

Sunt alții care când încep să audă aceste lucruri, să audă despre vacuitate, simt fiori, sau le vin lacrimi în ochi, pentru că sunt impresionați profund.

Deci, dacă sunteți aici, înseamnă că aveți deja karma incredibilă, dar încă aveți un corp care se uzează și îmbătrânește. Vine din karma negativă. Acesta este aspectul negativ al karmei noastre. Măsura în care avem probleme de sănătate sau defecte fizice este un indiciu al afecțiunilor mentale și al karmelor negative care au rodit.

Avem un amestec de karma. Pe de o parte, avem o karmă incredibilă care ne-a determinat să fim oameni și să fim interesați de Dharma și, pe de altă parte, mai avem un drum de parcurs. Mai avem lucruri de purificat. Dacă  există în viața noastră oameni care nu ne plac, care ne provoacă necazuri, dacă avem șefi care țipă la noi – toate acestea sunt karme negative cu care am venit, care sunt încă în fluxul nostru de conștiință, altfel am fi avut deja corpul lui Buddha.

 

Un corp care vine din binefaceri

Je Tsongkapa spune: „De unde vine corpul lui Buddha?” Trupul sublim al lui Buddha vine din milioane și milioane de fapte bune. Corpul lui Buddha vine din binefaceri. De aceea se spune că pe calea spre iluminare trebuie să acumulăm o cantitate imensă de fapte bune.

Pe de altă parte, trebuie să învățăm cum să facem bine pentru că atunci când mergem pe cale, ne dorim foarte mult să facem bine, dar uneori nu suntem încă capabili. Mai avem obstacole. Suntem încă atașați de tot felul de identități care nu ne permit să decolăm, așa că, încetul cu încetul, spunem că trebuie să ne dezvoltăm mușchii bunătății și capacitatea de a face bine.

Aceasta este calea unui bodhisattva. El se antrenează făcând din ce în ce mai multe binefaceri. Și, ca oameni, avem potențialul extraordinar de a ajunge la iluminarea în această viață.

Există multe planete locuite, dar nu oricine care se numește ființă umană are toate aceste abilități.

Dar noi le avem. În cursul despre Vinaya am vorbit despre cei de pe continentul de nord care au o durată de viață fixă, care nu pot lua jurăminte și nu pot ajunge la iluminare.

Din punct de vedere fizic, noi avem tot ce ne trebuie. Avem un corp care este ideal pentru a ajunge la iluminare, trăim într-o perioadă în care există învățăturile lui Buddha și există învățăturile tantrice în lume.

Și pe măsură ce progresăm pe cale, în special în stadiile avansate ale Tantrei, corpul începe să reflecte interiorul nostru, spiritualitatea noastră. Abia în stadiile avansate ale Tantrei această schimbare fizică începe să aibă loc și apoi începe să se întâmple rapid. Ne formăm încet toate condițiile, pregătirea necesară, iar apoi când ajungem acolo, schimbarea are loc rapid.

Acest corp se va transforma. El va începe să reflecte schimbarea noastră interioară. În măsura în care corpul nostru în prezent nu este așa, asta înseamnă că în trecut nu am învățat, sau nu am reușit, sau nu am intrat în Tantra, sau nu am practicat-o bine, nu am înțeles învățăturile, sau nu le-am aplicat bine sau nu le-am acceptat.

Când acest corp se va transforma și va ajunge la corpul iluminat al lui Buddha, va avea anumite caracteristici. Va avea o formă splendidă, va avea semnele lui Buddha. Toate acestea vor apărea atunci când mintea va fi complet pură, când am purificat tot ceea ce trebuie purificat.

Fiecare dintre noi are capacitatea de a practica învățătura secretă a lui Buddha tocmai datorită faptului că avem acest corp și pentru că am întâlnit aceste învățături.

Deci, avem oportunitatea fantastică de a desăvârși calea în această viață sau, cel puțin, să-i dăm căii șansa pentru că, chiar dacă nu o vom desăvârși în această viață, o vom desăvârși la scurt timp după aceasta, iar apoi totul va fi minunat. Tot ceea ce trebuie să facem este să practicăm și să ne ținem jurămintele.

 

Vorba sublimă care împlinește

dorința nenumăratelor ființe vii

Următorul rând al versetului vorbește despre vorba lui Buddha:

2. „Vorba sa sublimă care împlinește dorința nenumăratelor ființe vii”

Înainte, Je Tsongkapa ne-a vorbit despre corpul lui Buddha, acum ne vorbește despre vorba sublimă lui Buddha care împlinește dorința tuturor ființelor.

Ce înseamnă dorința nenumăratelor ființe vii? Aspirația lor spre fericire. Toate aspiră la fericire. Toate ființele doresc să ajungă la fericirea supremă în care nu există suferință și nici cauze ale suferinței. Prin vorba sa, Buddha, pune în mișcare roata Dharmei în oameni, permițându-le să ajungă în acest loc. Vom vorbi mai multe despre asta mai târziu.

 

Mintea omniscientă

Următorul rând:

3. „Mintea sa sublimă care vede fiecare lucru cunoscut așa cum este”

Maestrul ne vorbește despre mintea lui Buddha care poate vedea, trecutul, prezentul, viitorul.

Buddha este omniscient. El știe despre toate planetele. Știe exact fiecare amănunt în parte. Vede simultan vacuitatea tuturor fenomenelor. Vede simultan fenomenele de la nivelul convențional, relativ, și, de la nivelul lor suprem, vacuitatea lor. Numai Buddha poate face asta.

Je Tsongkapa slăvește corpul, vorba și mintea lui Buddha.

 

Totul vine din compasiune

Cum de are Buddha această abilitate de a aduce fiecare ființă la iluminare prin vorba sa? Această abilitate vine din marea lui compasiune.

Această compasiune pentru toate ființele îl mână pe Buddha să le scoată din suferință. Multă vreme ca Bodhisattva, înainte de a fi Buddha, a căutat modalități să le scoată din suferință pentru că nu suporta să le vadă suferința.

Această dorință arzătoare, de a scoate făpturile din suferința lor, este cea care i-a adus omnisciența. Era sămânța karmică. Semințele karmice pentru dezvoltarea omniscienței provin din marea compasiune, din iubirea imensă pentru toate ființele.

Rezultatul este că Buddha știe exact ce are nevoie fiecare, îl învață exact ce are nevoie, la momentul în care are nevoie, atunci când este capabil să-i priceapă învățătura și în modul în care este capabil să priceapă.

În sutre scrie că, uneori, Buddha vine la cineva ca un foșnet de frunze sau ca zgomot al valurilor și îi aduce conștientizări. Există descrieri foarte frumoase despre cum poate veni Buddha.

Buddha tradițional vorbește în sanscrită și fiecare ființă îl aude în propria ei limbă. Aceasta este una dintre virtuțile vorbei lui Buddha.

Se spune că vorba lui Buddha are 60 de virtuți, iar aceasta este una dintre ele, că fiecare o aude în limba sa.

 

O scrisoare de iubire către Buddha

Je Tsongkapa îi scrie aici o scrisoare de iubire lui Buddha. Acest verset este o scrisoare de iubire către Buddha. Un imn lui Buddha.

În afară de prosternarea maestrului în fața lui Buddha, mai este și marea iubire pentru Buddha.

Maestrul se prosternează în fața lui Buddha Shakyamuni. Cu toate că Buddha Shakyamuni a trăit aproximativ cu două mii de ani înaintea lui, Je Tsongkapa îl simte pe Buddha foarte aproape pentru că învățăturile lui sunt atât de aproape de inima lui și atât de valoroase.

Je Tsongkapa a mai scris un poem lung, numit „Slavă existenței dependente”, care este cealaltă față a monedei – vacuitatea – iar acest cântec este un cântec de iubire pentru Buddha. El își revarsă iubirea pentru Buddha, pentru cel care ne-a învățat Dharma, ne-a învățat vacuitatea, existența dependentă, care permite ființelor să ajungă la fericire.

De unde această mare iubire pentru cineva care a trăit cu 2.000 de ani înaintea lui? Această imensă iubire este posibilă doar pentru cel care a pășit pe cale și își dă seama de fericirea pe care o creează în inima lui și atunci el nu se va mai întoarce înapoi.

De multe ori, când întâlnim mari Lama tibetani, care au realizat o mare parte a căii, putem vedea cum vorbesc despre al lor Lama, ochii li se umplu de lacrimi și putem simți iubirea imensă care o au pentru Lama inimii lor. Acesta este un indiciu de cât de bună este practica lor. Este un indiciu cât de bine au practicat calea și știu să aprecieze cu adevărat învățăturile pe care le-au primit.

Respectul față de Lama lor este enorm pentru că știu că toată fericirea depinde de roata Dharmei pe care Lama o pune în mișcare. Lama le-a vorbit, Lama i-a învățat și asta a pus în mișcare roata Dharmei în ei. Iar în acest fel ei au ajuns la conștientizări profunde.

Există multe ființe în lume care nu-l pot cunoaște pe Buddha: fie trăiesc într-o lume în care Buddha nu a apărut, fie sunt în locuri în care există multă suferință. Suferința făpturilor din infern este groaznică. Ele sunt atât de chinuite de durere încât nu pot asculta nimic. Sau spiritele flămânde, care aleargă în permanență după mâncare și apă. Majoritatea ființelor din lume nu se pot relaționa la ceea ce le oferă Buddha sau nici măcar nu-l întâlnesc.

Din lectura cursului:

„Calitățile bune generale ale lui Buddha sunt cele trei: omnisciența, iubirea și puterea, precum și conștientizările și încetările sale. Cu toate acestea, dacă ar fi să ne limităm doar la calitățile bune ale trupului său sublim, semnele sale majore și minore sunt cele care îl deosebesc.

Există anumite cauze care produc aceste mari calități – ele sunt născute din milioane de acte de bunătate și virtuți. Ele nu sunt produse doar de câteva cazuri izolate ale acestei bunătăți și virtuți, ci mai degrabă de completarea lor perfectă, care este inclusă în colecția de merite și înțelepciune.

Aici cuvântul „milion” nu se referă neapărat la numărul exact de un milion, ci este folosit mai degrabă pentru a exprima o cantitate mare. Dacă ești interesat de tipurile exacte de cauze care determină fiecare semn major și minor, acest lucru este clarificat în Șiragul de pietre prețioase. Lucrări precum Sutrele Mamei și Ornamentul Realizărilor, enumeră fiecare cauză în parte.

Calitatea bună a vorbei sale sublime ar putea fi explicată din punct de vedere a  naturii sale, dar aici o analizăm din punctul de vedere al rezultatului său. Calitatea sau rolul bun al vorbei Celui Astfel Plecat este de a împlini atât dorințele temporare, cât și cele ultime ale ființelor vii care sunt infinite ca număr.

În ce fel cuvintele lui le împlinesc dorințele? El servește ființele învățându-le Dharma care înlătură îndoielile în fiecare moment al vieții lor și conducându-le spre tărâmurile superioare și spre binele absolut.

În ceea ce privește natura calităților bune specifice ale minții sale sublime, ea vede direct fiecare lucru cunoscut așa cum este – toate, așa cum sunt, oricât de multe ar putea fi.

Există un mod în care ne prosternăm prințului clanului Shakya, lui Shakyamuni, care are toate aceste calități sublime ale corpului, vorbei și a minții.

În fața lui, cel mai capabil dintre toți Shakya, ne putem prosterna cu cel mai înalt membru al nostru, cu capul.”

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,b

 

Introducere

Vom începe cu o meditație.

Este important să stați nemișcați pe perioada meditației, ca să vă puteți concentra, pe de o parte, și ca să nu vă deranjați vecinii. Dacă stați cu picioarele pe podea, este bine să puneți ceva sub picioare ca să nu fie reci.

Spatele să fie drept. Găsiți-vă poziția cea mai comodă pentru voi, pentru că veți avea multe ore de șezut și multă meditație.

Închideți ochii.

Și aduceți mintea delicat să vină și să fie prezentă în această încăpere, în acest moment.

Încercați să dați la o parte gândurile care nu au legătură cu acest loc și conectați-vă la ceea vi se întâmplă acum și aici.

Lăsați-vă mintea să treacă prin corp. Fiți atenți dacă simțiți vreo mișcare prin corp sau tensiune undeva. Fiți atenți. Observați unde sunt și lăsați-le să se scufunde. Orice tensiune care există, orice neliniște care există, imaginați-vă că ele se lasă în jos, ca sedimentele într-un lac liniștit și calm.

Și dacă se întâmplă să fiți în continuare neliniștiți, lăsați din nou lucrurile să se lase pe fundul lacului și relaxați-vă.

Și acum, încercați să vă amintiți de motivația care v-a adus aici. Poate cineva
v-a spus că merită să veniți aici?

Poate ați vrut să vă alăturați prietenului sau prietenei voastre. Poate ați venit să găsiți ceva util, care să vă ajute? Deci, fiți sinceri cu voi înșivă și uitați-vă la motivația care v-a adus aici.

Încercați să țineți ceea ce vedeți în mintea voastră și să vă păstrați această motivație. Aspirați în inima voastră ca această motivație care v-a adus aici, speranța sau așteptarea pe care o aveți, să devină realitate. Ascultând  aceste învățături și meditații, o veți putea realiza cu adevărat.

Și dacă ați venit pur și simplu din curiozitate, atunci luați decizia de a fi foarte atenți și de a găsi o modalitate de a folosi materialul care vi se prezintă.

Acum, vedeți dacă sunteți atenți la ceea ce ascultați. Eliberează-ți mintea să poată asculta.

Este posibil ca pe parcursul lecției să vă formați tot felul de păreri, să aveți tot felul de opinii cu care ați venit deja aici.

Poate presupuneți sau vă așteptați să se întâmple anumite lucruri. Dacă  observați că aveți astfel de lucruri, lăsați-le deoparte.

Încercați să vă lăsați mintea deschisă cât mai mult posibil la materialul care vi se prezintă fără părtinire, fără judecată. După acest seminar, puteți oricând să reveniți la opiniile pe care le-ați avut, dacă alegeți să faceți acest lucru. Dar pe durata seminarului, lăsați lucrurile să vină la voi. Deschideți-vă și ascultați cu atenție, imparțial.

Și în timp ce ascultați, încercați să înțelegeți informațiile care ajung la voi, cât mai complet posibil.

Decideți ca, la finalul acestui seminar, să aplicați și să utilizați aceste învățături în practica dumneavoastră.

Puteți deschide ochii.

Învățăturile din acest curs provin din surse diferite.

Trebuie să terminăm a doua parte a cursului nouă, adică lecțiile opt, nouă și zece, care sunt diferite de lecțiile 1-7. Lecțiile de la unu la șapte au fost despre Vinaya, iar lecțiile opt, nouă și zece sunt lamrim. Cursul nouă oferă jumătate din lamrim și pe scurt.

  

Despre Lam Rim

Vom începe să lucrăm cu lamrim treptat. În seminarul pe care l-am făcut „Sursa binefacerilor mele”, am trecut printr-un alt lamrim.

Lam Rim

Lam – cale,
Rim  – pași, etape.

Lam Rim înseamnă etapele căii sau pașii căii.

Acestea sunt etapele pe calea spre iluminare. De aceea uneori Lam Rim se numește „Etapele căii spre iluminare” și uneori „Calea treptată spre iluminare”. Ambele traduceri sunt bune. Lam Rim este o cale ingenioasă dezvoltată de tibetani, este un mod de a ne transmite conținutul tuturor învățăturilor lui Buddha, care este foarte ramificată și vastă. Lamrim este un ocean de învățături care au fost condensate, astfel încât să fie o sinteză a diferitelor părți ale învățăturii. Și oricine care studiază bine Lamrim, să primească repede binecuvântarea tuturor învățăturilor lui Buddha și să aibă repede imaginea de ansamblu a căii spre iluminare.

Trăim într-o lume în care există lamrim. Marii înțelepții au venit și ne-au predat lamrim și nu putem aprecia cum ar fi fost fără el. Buddha a venit și a predat aproape cincizeci de ani. Aproape cincizeci de ani de stat la cursuri și apoi de practicat. Astăzi putem să le primim într-un timp mai scurt. Vom vorbi despre asta mai târziu.

În sutrele „Prajna Paramita”, Buddha menționează această cale, dar nu a predat-o. El doar o menționează ca pe o cale de predare a învățăturilor sale, și care a fost reînviată ulterior de Lordul Atisha.

Lordul Atisha a fost un mare înțelept indian care a trăit în secolul al XI-lea e.n. și starețul unei mănăstiri din India. El a fost invitat de regele Tibetului să aducă Dharma în Tibet. După multe ezitări a făcut marea călătorie în Himalaya la vârsta de 60 de ani. Este considerat unul dintre cei mai mari profesori budiști.

El a găsit o modalitate minunată de a-i învăța pe tibetani și a scris binecunoscutul lamrim numit „Lumina pe cale”, care este un lamrim scurt. Mulți maeștri care au venit după el, au scris și ei diverse lamrim-uri. Deci există o mulțime de lamrim-uri.

Deci, studiul lamrim ne introduce în esența tuturor învățăturilor budiste. Este o prezentare a tuturor pașilor de care avem nevoie pentru a ajunge la starea de Buddha.

Marele Je Tsongkapa

Je Tsongkapa

a trăit între anii 1357 -1419 în Tibet și a scris multe Lam Rim-uri.

Unul dintre obiectivele noastre în acest curs este să începem să trecem peste unul dintre lamrim-urile pe care le-a scris. El se numește „Scurta carte asupra etapelor căii” sau „O scurtă prezentare a etapelor căii” sau „Lam Rim scurt”

Lam Rim Dudon

Je Tsongkapa a scris și Lam Rim Chen Mo care are o mie de pagini. Lam Rim Dudon are doar trei pagini.

Obiectivele acestui seminar sunt:

a. Dorim să încheiem cursul 9. Acest curs ne oferă jumătate de Lam Rim.

b. Să facem meditațiile în timp ce dezvoltăm, treptat, înțelegerile Lam-Rim, pentru că atunci doar binecuvântarea lui vine în manifestare.

c. Și o a treia sursă pe care o vom folosi va fi Sutra lui Buddha despre „Cele Patru Adevăruri”, care este o modalitate minunată de a începe Învățătura budistă.

 

Dhammacakkappavattana Sutta sau Sutra Roții Dharmei

Înainte de a continua studiul, aș dori să citim împreună sutra numită Sutra Roții Dharmei.

Această sutra a fost tradusă direct din Pali de un practicant budist israelian din tradiția Theravada, care este diferită de a noastră, dar sutra este sutră. Adică, ne bazăm pe aceleași sutre. Pali este un dialect al limbii sanscrite, care a fost vorbit în Asia antică de Sud-Est; Thailanda, Birmania, Sri Lanka, Ceylon.

Și există ceea ce se numește „canonul Pali”. „Canonul Pali” este colecția de scrieri budiste din aceste țări, scrisă în Pali. Scurtează cuvintele, ștergând litera R și dublează multe litere. De exemplu, în loc de dharma se spune dhamma. În loc de sutra se spune sutta, cu doi de T.

Această sutra este prima sutră rostită de Buddha după ce a atins iluminarea.

Se povestește că, după ce Buddha a ajuns la iluminare, s-a ridicat din locul în care stătea și a început să meargă prin împrejurimile locului. Se pare că trupul lui era înconjurat de o aură de lumină strălucitoare, iar cei care îl vedeau îl întrebau: „Ce se întâmplă cu tine?” Buddha a refuzat să le explice, pentru că crezuse că ceea ce trăise fusese atât de sublim, încât oamenii nu-l vor înțelege. Ș,i timp de cinci sau șase săptămâni, nu a învățat pe nimeni nimic.

Se spune că s-a reîntâlnit cu cei cinci prieteni ai săi, cu care practicase înainte să ajungă la iluminare.

 

Tigroaica și puii ei

Se povestește că Buddha, într-o viață anterioară, a fost prinț. Într-o zi ieși să se plimbe prin pădure și se întâlni cu o tigroaică flămândă care avea patru pui. Era atât de înfometată, încât nu avea puterea să vâneze pentru a-i hrăni. Buddha era atunci un mare Bodhisattva.

Buddha simți atâta milă pentru ea, încât decise să-și ofere trupul tigroaicei ca să se înzdrăvenească și să-și poată hrăni puii. Își întinse mâna ca tigroaica să o mănânce, dar ea era prea slăbită să facă asta. Atunci Buddha își tăie mâna pentru ca mirosul de sânge să o stimuleze pe tigroaică. Povestea spune că, datorită acestui sacrificiu, între Buddha, tigroaică și pui s-a creat o legătură karmică foarte puternică.

Poveștile despre viețile lui Buddha ne învață foarte multe despre cum funcționează karma. Ele apar în Vinaya și, de aceea, sunt importante pentru ca noi să ne respectăm bine etica morală.

Buddha a dedicat fapta ca într-o zi să-i poată aduce la iluminare. Și, într-adevăr, povestea spune că cei cinci călugări pe care îi întâlnește sunt acei pui și mama lor. Câteva săptămâni mai târziu de la iluminarea lui, aceștia sunt primii care primesc învățătură de la Buddha, și aceasta este Sutra Roții Dharmei.

Când spunem „Roata Dharmei”, ne referim la Dharma pe care a predat-o Buddha. Este ca și cum Buddha, sau un învățător, are conștientizări interioare și, prin vorbire, el pune în mișcare roata Dharmei în discipol. Învățătorul vorbește din conștientizările sale. Discipolul le aude, acest lucru învârte roata și, în cele din urmă, conștientizările încep să apară în inima discipolului. El realizează Dharma în inimă. Asta înseamnă a învârti „Roata Dharmei” sau a pune în mișcare roata Dharmei.

Vom citi acum sutra.

 

Sutra Roții Dharmei

Așa am auzit.

Odată, Cel Binecuvântat locuia în Parcul Cerbilor din Isipatana, de lângă Baranasi. Acolo, Cel Binecuvântat s-a adresat grupului de cinci călugări cu următoarele cuvinte:

„Aceste două extreme, bhikkhu (călugăr), n-ar trebui să fie practicate de cel care a părăsit viața de acasă. Care sunt cele două? Există dependența de satisfacerea plăcerii simțurilor, care este inferioară, grosieră, vulgară, ignobilă și fără scop; și există dependența de auto-mortificare, care este dureroasă, ignobilă și fără scop.

Evitând aceste două extreme, Tathagata a realizat Calea de Mijloc care aduce Viziune, aduce Cunoaștere și conduce la Calm, la Conștientizare, la Iluminare și la Nibbana. (Nibbana este Nirvana în Pali).

Și care este această Cale de Mijloc realizată de Tathagata care aduce Viziune, aduce Cunoaștere și conduce la Calm, la Conștientizare, la Iluminare și la Nibbana? Aceasta este Calea Nobilă cu Opt fețe, și anume: concepția corectă, gândirea corectă, vorbirea corectă, acțiunea corectă, traiul corect, efortul corect, atenția corectă și concentrarea corectă.

O, Bhikkhu, aceasta este Calea de Mijloc realizată de Tathagata, care aduce Viziune, aduce Cunoaștere și conduce la Calm, la Conștientizare, la Iluminare și la Nibbana.

O, Bhikkhu acestea este „Nobilul Adevăr al Suferinței”: nașterea este suferință, îmbătrânirea este suferință, boala este suferință, moartea este suferință, tristețea și amărăciunea este suferință, durerea, neliniștea și disperarea sunt suferință, a fi în contact cu cel dezagreabil este suferință, a fi separat de cel iubit este suferință, a nu primi ceea ce îți dorești este suferință – pe scurt, cele cinci agregate ale atașamentului sunt suferință.

O, Bhikkhu, acesta este „Nobilul Adevăr al Sursei (cauzei) Suferinței”: aceasta este dorința care duce la renaștere însoțită de patimă și lăcomie, care găsește plăcere ici și colo. Adică dorința pentru plăcerea simțurilor, dorința pentru existență și dorința pentru inexistență.

O, Bhikkhu, acesta este „Nobilul Adevăr al Încetării Suferinței”: aceasta este încetarea completă a acestei dorințe, renunțarea la ea, abandonarea ei,  eliberarea de ea și detașarea de ea.

O, Bhikkhu, acesta este „Nobilul Adevăr al Căii care duce la Încetarea Suferinței”: aceasta este Calea Nobilă cu Opt fețe, și anume: concepția corectă, gândirea corectă, vorbirea corectă, acțiunea corectă, traiul corect, efortul corect, atenția corectă și concentrarea corectă.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Suferinței” au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Suferinței și ea trebuie înțeleasă pe deplin”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Suferinței și ea a fost pe deplin înțeleasă”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Sursei Suferinței”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Sursei Suferinței, iar această Sursă trebuie eradicată”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Sursei Suferinței, iar această Sursă a fost eradicată”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Încetării Suferinței”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Încetării Suferinței, iar această încetare a suferinței trebuie să fie realizată”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Încetării Suferinței, iar această încetare a suferinței a fost realizată”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Căii care duce la încetarea suferinței”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Căii care duce la încetarea suferinței, iar această cale trebuie să fie dezvoltată”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

La gândul: „Acesta este Nobilul Adevăr al Căii care duce la încetarea suferinței, iar această cale a fost dezvoltată”, au apărut în mine viziunea, cunoașterea, înțelepciunea, conștientizarea și lumina cu privire la lucruri nemaiauzite înainte.

O, Bhikkhu, atâta timp cât viziunea mea despre adevărata cunoaștere a realității nu mi-a fost pe deplin clară cu privire la aceste patru adevăruri nobile în douăsprezece moduri – trei aspecte ale fiecăruia dintre aceste patru adevăruri nobile – nu am pretins că am realizat Iluminarea Perfectă care este supremă în lumea care include zei, demoni și brahmani, mulțimi de asceți și preoți, regi și alți oameni.

Dar, când viziunea mea despre adevărata cunoaștere a fost pe deplin clară cu privire la aceste patru adevăruri nobile în douăsprezece moduri – trei aspecte ale fiecăruia dintre aceste patru adevăruri nobile – atunci am pretins că am realizat Iluminarea Perfectă care este supremă în lumea care include zei, demoni și brahmani, mulțimi de asceți și preoți, regi și alți oameni.

Cunoașterea și viziunea au apărut în mine: „Neclintită este eliberarea minții mele. Aceasta este ultima naștere. De acum înainte nu va mai fi naștere”.

Astfel a spus Cel Binecuvântat, iar cei cinci călugări au fost mulțumiți și s-au bucurat de cuvintele Celui Binecuvântat.

În timp ce au fost spuse aceste cuvinte, viziunea perfectă și fără pată a Dhammei a apărut în venerabilului Knodannya și el a știut: „Orice are natura de a apărea, are natura de a înceta”.

Când Cel Binecuvântat a pus în mișcare Roata Dhammei, zeitățile pământului au proclamat: „Roata inegalabilă a Dhammei este învârtită de Cel Binecuvântat la Isipatana, parcul cerbilor de lângă Baranasi, și niciun pustnic sau zeu, brahmin, mara, brahma sau altă ființă divină din lume nu o poate opri”

Când proclamarea (că Roata Dhammei a fost pusă în mișcare) a fost auzită în țara zeilor, în cele șase grădini divine ale sferelor simțurilor, ca răspuns toți zeii au răspândit-o atât de departe încât tărâmul divin din sfera materiei pure și sistemul celor zece mii de lumi, au tremurat și s-au cutremurat și s-au zguduit. Și o strălucire nemărginită, sublimă, depășind puterea zeilor, a apărut pe fața pământului.

Atunci Cel Binecuvântat a rostit: „Cu adevărat Knodannya a înțeles, cu adevărat Knodannya a înțeles”.

Astfel, venerabilul Knodannya a primit numele de Annya Knodannya cel înțelept.

 

Cele patru adevăruri ale lui arya

În sutra am tradus „Nobilul Adevăr”; acesta este, de fapt, adevărul unui arya.  Arya este considerată o ființă nobilă sau superioară din punct de vedere spiritual. Cele „patru adevăruri nobile” sunt de fapt cele „patru adevăruri ale lui arya”.  Cel care a perceput vacuitatea se numește arya, iar când ajunge să perceapă vacuitatea, va înțelege aceste patru adevăruri direct.

Deci, aceasta este prima sutră pe care Buddha a predat-o celor mai apropiați lui. La fel și noi, când vom realiza aceste conștientizări, le vom transmite oamenilor cei mai apropiați nouă. Persoanele care sunt cele mai apropiate de noi depind de noi ca să le transmitem mai departe înțelepciunea și să-i aducem la iluminare. Nimeni nu poate face asta în locul nostru.

Nu există înlocuitor pentru niciunul dintre voi. Nu vă așteptați ca altcineva să ajungă la iluminare în locul vostru pentru că cei care au karma să fie aproape de voi, trebuie să ajungă acolo prin voi.

Așa funcționează. Lecția pe care ne-o dă povestea puilor de tigru și a mamei lor este că fiecare dintre noi trebuie să ajungă la iluminare pentru a-i ajuta, în primul rând, pe cei care ne sunt aproape karmic, cu care împărtășim karma.

Cine sunt cei mai apropiați de noi din punct de vedere karmic?

De exemplu:

• • • Membrii familiei noastre,
    • Copiii noștri,
    • Părinții noștri, sunt aproape de noi din punct de vedere karmic.

Și mai mult de atât, există o afinitate karmică care ne atrage unul către celălalt.

• • • Soții care trăiesc mulți ani împreună creează apropiere karmică între ei. S-ar putea ca, mai târziu, să se certe și să se separe, dar legătura karmică se va păstra și s-ar putea ca într-o altă viață să se întâlnească și să fie din nou împreună.

Putem crea o legătură karmică chiar dacă ea nu a existat, cum ar fi actul de sacrificiu al lui Buddha pentru alții. Marii bodhisattva care doresc să ajute ființele suferinde, încearcă să ajungă la ființe. Uneori ei nu reușesc asta. Uneori când o persoană se împotrivește foarte tare sau are obstacole mari, bodhisattva nu reușește cu el, așa că uneori creează karma negativă cu acea persoană intenționat, pentru că și karma negativă este karmă. Acest lucru creează o legătură karmică care în viitor va fi transformată și atunci bodhisattva o va putea aduce la iluminare.

Există multe astfel de povești în Dharma, dar nu încercați să faceți asta decât dacă știți că sunteți mari bodhisattva. Asta este doar pentru cei sfinți care știu ce fac și care au motivația foarte pură de a aduce pe cineva la iluminare. Dacă nu sunteți așa – atunci nu încercați asta.

 

De ce se repetă de atâtea ori?

Există o continuare a acestei povești, iar întrebarea este de ce Buddha repetă de atâtea ori? Cinci oameni apar în poveste. Unul dintre ei era reîncarnarea tigroaicei, iar ceilalți patru fuseseră puii ei. Buddha avea o legătură mai puternică cu tigroaica decât cu puii, pentru că el a hrănit-o direct și apoi ea și-a hrănit puii. Ca urmare, cel care fusese tigroaica percepe vacuitatea mai repede decât ceilalți.

Povestea spune că, la început, Buddha le-a vorbit despre cele „Patru Adevăruri” și, ca urmare, primul, care fusese tigrul, este atât de atent la Buddha, este pe aceeași frecvență cu el – încât percepe vacuitatea. Iar ceilalți ajung la realizări mai mici. De aceea Buddha trebuie să repete de mai multe ori până când toți ajung acolo unde trebuie.

Și aceasta este și povestea celorlalte învățături ale lui Buddha. Tot timpul Buddha revine asupra acelorași lucruri în multe sutre.

Există multe repetări. Buddha nu vorbește în vânt. Cuvintele pe care le spune sunt pentru a ajuta diferite grupuri din mulțime care au nevoie să le audă. Unii aud mai mult, alții mai puțin. Buddha nu renunță la nimeni.

De aceea el lucrează cu fiecare din publicul său și asta este o lecție pentru noi.

Nu renunțăm la nimeni și facem tot ceea ce este necesar pentru toată lumea. Iar dacă trebuie să repetăm de cinci ori, repetăm de cinci ori. Dacă trebuie să repetăm de douăzeci de ori, facem asta de douăzeci de ori, iar dacă trebuie să repetăm de 7.000 de ori, repetăm de 7.000 de ori. Nu renunțăm. Continuăm cu fiecare.

Vom lăsa acum la o parte sutra și vom reveni la ea mai târziu.

 

Lam Rim ca pregătire pentru Tantra

De ce Lam Rim?

De multe ori vin Lama, vin profesorii să predea și apoi pleacă. Ei merg în ritmul lor. Mai ales Lama tibetani. Adesea introduc destul de repede oamenii în tantra pentru că vor să aducă binecuvântare oamenilor.

Practica tantrică este cel mai binecuvântat lucru pe care îl puteți face în viața voastră pentru că aduce iluminarea cel mai rapid. Face posibilă atingerea iluminării chiar și în această viață. Ea poartă o mare binecuvântare.

De aceea marii Lama care ne iubesc foarte mult vor să ne lase să trecem poarta. Dar există și un ghimpe. Cu toată enorma binecuvântare a tantrei, dacă omul nu o practică corect, dauna va fi și ea enormă.

De aceea trebuie să vă asigurați că sunteți pregătiți astfel încât să aveți parte doar de binecuvântarea ei.

Cel mai rapid mod de a pregăti oamenii pentru Tantra este cunoașterea din Lam Rim.

În Occident, deja oamenii intră în tantra, fără o pregătire adecvată, pentru că nu au practicat suficient Lam Rim, nu au ajuns la conștientizările Lam Rim-ului. Ei primesc câteva inițieri tantrice și ani de zile practică fără să ajungă la vreun rezultat.

Lama Dvora Hla spunea că a întâlnit multe persoane în diverse centre de Dharma din Statele Unite – care practică deja de treizeci de ani și nu se întâmplă nimic.

Este foarte trist, pentru că tantra este calea cea mai rapidă. Tantra ar trebui să aducă conștientizări ca floricelele de porumb, adică să se întâmple lucruri în viața ta unul după altul. Ce înseamnă unul după altul? Să existe mișcare și progres în timp. Aceasta este calea rapidă. Dacă nu se întâmplă asta, ceva este în neregulă. Nu așa funcționează tantra. Acest ceva în neregulă înseamnă că nu este suficientă pregătire în Lam Rim. Încă nu au fost realizate conștientizările Lam Rim.

Unul din scopurile acestui seminar este să mergem pas cu pas și să medităm pentru a putea ajunge la conștientizări. Iar când intrăm în tantra, lucrurile vor începe să evolueze cum trebuie, și aceasta este binecuvântarea pe care ne-o descrie Buddha în sutra:

„Când proclamarea (că Roata Dhammei a fost pusă în mișcare) a fost auzită în țara zeilor, în cele șase grădini divine ale sferelor simțurilor, ca răspuns toți zeii au răspândit-o atât de departe încât tărâmul divin din sfera materiei pure și sistemul celor zece mii de lumi, au tremurat și s-au cutremurat și s-au zguduit. Și o strălucire nemărginită, sublimă, depășind puterea zeilor, a apărut pe fața pământului.”

Nu este de dorit ca omul să intre în tantra și apoi s-o părăsească sau s-o  abandoneze. Este foarte trist. Este ca și cum i s-au dat cheile paradisului și nu poate intra pentru că nu are karma corectă. Acesta este motivul pentru care se predă acest curs de etică. Între etică și perceperea vacuității este o strânsă legătură. De aceea se predă atât de mult despre vacuitate.

În acest seminar vom începe să ne tratăm afecțiunile spirituale și, treptat, să ne purificăm mintea, astfel încât să nu mai avem obstacole karmice și să ajungem la conștientizările profunde necesare succesului pe această cale.

 

Conștientizările Lam Rim sunt un remediu

pentru obstacolele pe calea spre iluminare

Există mai multe obiective pe termen scurt ale acestui seminar:

• • • De a termina materialul de studiu al cursului 9,
    • De a vă transmite cunoașterea,
    • De a începe să vă dezvoltați meditația,
    • De a începe să vă observați afecțiunile mentale, și
    • De a începe purificarea minții.

Și obiectivul pe termen lung, desigur, este să vă aducă la iluminarea deplină a lui Buddha, pregătindu-vă pentru etapele avansate ale căii.

Nu putem sări peste etape.

– Este imposibil să ajungem la iluminare fără înțelegerea vacuității.

– Este imposibil să înțelegem vacuitatea fără dezvoltarea meditației.

– Este imposibil să ne dezvoltăm meditația, fără purificare.

Cei care au dificultăți în meditație ar trebui să lucreze la etică, la jurăminte, să țină carnețelul. Fără asta nu vor progresa, indiferent ce cred despre ei.

Obstacolele în meditație vă spun ce trebuie să faceți. Scopul este ca voi să deveniți propriul vostru Lama. Să deveniți maeștri în Lam Rim.

Și când veți deveni maeștrii în Lam Rim și veți avea controlul căii, atunci când vor apărea dificultățile, afecțiunile mentale, sentimentele grele sau obstacolele, veți putea să vă duceți în cămară și să gustați Lam Rim. Este ciocolata. Nu aveți nevoie de ciocolată când aveți Lam Rim.

Dacă ați realizat conștientizări profunde legate de Lam Rim, veți știi de ce aveți nevoie și care este leacul și veți putea avansa. Și, cu siguranță, cei care sunt deja în Tantra trebuie să aprofundeze înțelegerile Lam Rim pentru că, altfel, vor întâmpina obstacole și nu vor putea progresa.

Acest seminar este destinat tuturor, indiferent dacă unii sunt în tantra și alții nu. Lam Rim trebuie parcurs încet și, de aceea, în acest seminar îl vom parcurge și încet și repede. Repede – ca să terminăm cursul și încet – vom repeta și vom detalia lucrurile față de care ne-am grăbit.

 

Câteva recomandări:

a. Încercați să țineți carnețelul pe parcursul retreat-ului.

b. Avem puține ocazii să părăsim viața cotidiană și să stăm în tăcere trei zile pentru a privi înăuntru și de a ne crea condiții care să ne avanseze pe calea iluminării. De aceea, aceste zile sunt foarte prețioase și rare. Decideți să profitați la maximum de această binecuvântare și de a vă folosi bine timpul.

Nu rupeți tăcerea. Tăcerea vă ajută să vă liniștiți, vă face mintea mai clară și, împreună cu jurămintele Mahayana, creează condiții pentru ca aceste lucruri să pătrundă în voi și să vă afecteze.

c. La finalul acestui seminar vom face un ritual de purificare a karmei.

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,a

 

Cele opt jurăminte pentru o zi

În acest retreat doresc să vă ofer posibilitatea de a lua jurămintele Mahayana de o zi. Nu este ceva obligatoriu și este doar pentru cei care le doresc.

Jurămintele Mahayana sunt asemenea jurămintelor de călugări începători și se iau doar pentru o zi. Această practică a jurămintelor de o zi a fost inițial „o practică Hinayana, dar noi vom face versiunea Mahayana a acesteia. Diferența dintre ele este în motivație.

 

Lista de jurăminte

Sunt opt jurăminte:

1. 1. 1. Să nu ucizi nicio ființă vie.
      2. Să nu furi. Asta înseamnă să nu luăm ceva fără permisiune. Dacă, de exemplu, cineva își pune perna de meditație într-un loc, nu i-o luăm. El știe că perna lui este acolo când se întoarce.
      3. Să eviți contactul sexual.
      4. Să nu minți.

Vom fi în tăcere, așa că acest lucru se va întâmpla aproape automat. Acestea sunt cele patru de bază.

1. 1. 5. Să eviți substanțele ce produc dependențe: alcoolul, tutunul și medicamentele (cu excepția celor prescrise medical).
      6. A evita dormitul pe paturi înalte sau așezatul pe scaune înalte sau luxoase. Poate că aici nimeni nu are un pat înalt și luxos, dar dacă mai târziu vrei să iei jurămintele când ești acasă și ai mobilă de lux, în ziua respectivă va trebui să trăiești simplu și modest.
      7. Nu te gătești cu podoabe. Nu se folosesc produsele cosmetice, parfumuri, farduri, podoabe. Dacă trebuie să aplici o cremă pentru pielea uscată, nu este nicio problemă, doar să nu fie parfumată.

Nu cântăm din gură, nu cântăm la instrument, nu dansăm. Faptul că suntem în tăcere, rezolvă această problemă.

1. 1. 8. A evita să mănânci mai mult de o masă în acea zi. Ideea, în general, este că nu se servește cina. Se mănâncă o singură masă pe zi, iar aceasta trebuie să se termine la ora 12:00. Sunt tot felul de metode de a măsura când este amiază pentru a nu comite această infracțiune.

Este permis, după masa de prânz, în tot restul zilei, să se bea suc proaspăt sau supă limpede, dar fără pulpa fructului sau a legumei.

Toate acestea sunt doar pentru cei care își iau jurămintele. Le vom ține 24 de ore. Dacă cineva dorește, poate să facă asta și în ziua următoare. Puteți alege să țineți jurămintele pentru o zi, sau două, sau toate zilele de retreat.

Alegerea este a voastră și nu trebuie să mă informați. Și dacă încă nu v-ați hotărât și vreți să veniți mai târziu, este în ordine. Sunt jurăminte de o zi, doar trebuie ținute.

Este foarte bine să facem asta pentru că, în Occident, oamenii mănâncă foarte mult. Avem obiceiuri și uneori este greu să le demontăm.

Lama Dvora Hla spunea că își lua mai des aceste jurăminte de o zi. Obișnuită să ia cina, a observat că, ținând aceste jurăminte două-trei zile, îi era mai greu seara, pentru că îi era foame. După trei zile totul trecea și era bine.

Acest antrenament direcționează energia spre meditație. Capul devine mai limpede, meditația se îmbunătățește. Gândirea noastră şi viața vor fi mai line, mai agreabile, mai eficiente și, în plus, slăbim.

Unii oameni au obiceiul de a practica yoga dimineața și iau masa seara. Aceasta este deja o abatere de la tradiție. Marii Lama își fac toată practica dimineața și nu mănâncă deloc micul dejun.

Aceasta a fost lista jurămintelor.

 

Începem cu Lama

Se obișnuiește ca cel care își ia jurămintele prima oară să le primească de la un maestru, de la un Lama. După aceea, fiecare le poate lua singur acasă. Vă așezați în fața altarului, în fața reprezentării Lamei sau a lui Buddha și le luați singuri. Dar prima dată trebuie să le luați cu Lama.

Le puteți lua și pe o perioadă mai lungă, o săptămână sau chiar o lună. Și atunci nu mai este nevoie să le mai luați în fiecare dimineață.

Este mai greu să ținem acum o zi, altădată încă o zi. Dacă luăm jurămintele pentru o perioadă mai lungă, atunci dificultatea de a nu mânca seara va trece repede și practica va fi lină.

 

Jurămintele Mahayna și jurămintele Vinaya pentru o zi

Diferența dintre jurămintele Mahayana pentru o zi, cele pe care le vom lua, și jurămintele Vinaya pentru o zi, despre care am discutat în cursul 9, este motivația. Aceasta este singura diferență. Motivația pentru care le luăm o veți  vedea în ceremonia scrisă.

Motivația de a lua jurămintele Mahayana pentru o zi este de dragul tuturor ființelor. În Mahayana, tot ceea ce facem sunt faptele unui Bodhisattva. Ne antrenăm să aducem binecuvântare tuturor ființelor.

Și pentru asta avem un set de reguli pentru a ne îmbunătăți practica, astfel încât să putem progresa mai repede în meditație, ca să putem servi toate ființele. Acesta este scopul.

În jurămintele monastice, inclusiv ale călugărilor juniori, sunt incluse și aceste jurăminte de o zi. Călugării care și-au luat deja jurămintele nu mai pot lua jurămintele de o zi, deoarece aceste jurăminte sunt inferioare celor pe care le-au luat deja. Este ca și cum ar reduce din puterea jurămintelor pe care le-au luat deja. Dar, da, ei pot lua jurămintele Mahayana, pentru că motivația este diferită. Este deja în afara Vinaya. Motivația este de a ajunge la iluminarea deplină spre binele tuturor ființelor. Deci asta iau ei.

Vreau să vă ofer această posibilitate, cui vrea să o încerce. Este minunat. Sunt practicanți care fac asta în mod regulat pentru că le îmbunătățește mult concentrarea în meditație, le îmbunătățește practica, le limpezește mintea.

 

Întrebare: Se poate bea cafea?

Răspuns: Da. Sunt permise lichidele, dar fără pulpe de fructe sau legume. Laptele nediluat este considerat aliment. Laptele diluat este permis, iaurtul nu.

Adică se poate pune lapte în cafea.

Ceremonia de luare a jurămintelor de o zi se ține dimineața devreme. Tradiția spune să fie înainte de răsăritul soarelui.

De obicei jurămintele  se iau în zilele de lună plină sau de lună nouă, dar asta nu este o lege, o regulă sau un jurământ. Este doar o practică. Le putem lua când vrem. Este o mare binecuvântare dacă se iau de sărbători.

 

Beneficiile respectării jurămintelor Mahayana pentru o zi

Iată ce se spune despre jurăminte:

Respectarea jurămintelor chiar și pentru o perioadă scurtă, de 24 de ore, are beneficii enorme. Cel care le-a luat acumulează o cantitate enormă de potențial pozitiv sau merite, într-un timp foarte scurt.

Iată ce se va întâmpla:

• • • El va avea renașteri plăcute și, în cele din urmă, va ajunge la iluminare.
    • Va fi protejat de a fi rănit, iar locul în care va trăi devine pașnic și prosper.
    • Mintea lui va fi liniștită și calmă.
    • Va căpăta controlul asupra obiceiurilor sale proaste.
    • Va avea mai puține distrageri în timp ce meditează.
    • Se va înțelege mai bine cu ceilalți.
    • O astfel de persoană va întâlni învățăturile lui Buddha în viitor, adică în viețile următoare, și
    • Va putea să se nască ca discipol al lui Buddha Maitreya – considerat următorul Buddha.

 

Mai multe amănunte cu privire la semnificația jurămintelor

– Atunci când spunem „să nu ucizi”, se înțelege direct sau indirect. Adică a spune cuiva să ucidă este ca și cum ai ucide.

– Atunci când spunem să nu mințim, minciuna se poate exprima și prin limbajul corpului, deci a nu înșela prin cuvinte sau în alte moduri.

– Substanțele care produc dependențe – am spus despre alcool, dar asta include și tutunul sau drogurile, cu excepția celor în scopuri medicale.

– Când am vorbit despre mâncare, mai sunt câteva detalii aici:

• • • Dacă mănânci prânzul și ai primit un telefon și te-ai oprit din mâncare mai mult de 30 de minute, nu mai poți reveni la masă. S-a terminat cu mâncatul. De aceea este bine să închideți telefonul înainte de masă dacă ați luat jurămintele acasă.
    • Evitați, de asemenea, în timp ce sunteți sub jurăminte, alimentele numite negre: carnea, ouăle, ceapa, usturoiul și ridichile. S-ar putea să includă și peștele, dar el nu apare pe listă.

– Când am spus să nu stăm pe paturi luxoase înseamnă, de asemenea, să nu stăm așezați nici pe piei de animale. Dacă singura canapea din casă este din piele, în acea zi nu stați pe ea.

 

Cum sunt încălcate complet jurămintele?

De fiecare dată când cineva ne explică despre jurăminte, trebuie să-i cerem să ne explice și ce înseamnă să le încălcăm.

Trebuie să existe patru condiții și trebuie îndeplinite toate pentru ca noi să spunem că jurământul a fost încălcat.

1. Motivația este impură. Atitudinea este negativă, există atașament, furie și altele asemenea. Cu alte cuvinte, suntem atacați de afecțiuni mentale. Dar doar un singur astfel de atac nu este suficient pentru a încălca jurământul, dar aceasta este una dintre condițiile care trebuie să fie prezente.
2. În plus, trebuie să existe obiectul acțiunii. Adică să existe cineva care este omorât sau obiectul care este furat. Nu încălcăm jurământul doar în gând, ci acțiunea trebuie făcută. Asta înseamnă că este greu să încălcăm jurămintele.
3. Acțiunea este într-adevăr efectuată.
4. Finalizarea acțiunii. Nu este suficient că am tras, mă asigur și că persoana respectivă este moartă. Verific dacă nu respiră. Fapta este finalizată dacă: „Ființa moare înaintea celui care a ucis-o”. Pentru că aici apare întrebarea: „Dacă împușc pe cineva și el mă împușcă pe mine și apoi mor? Deci, dacă moare după mine, atunci nu am comis omor”.

Deci, ceea ce trebuie să se întâmple sunt următoarele:

1. 1. 1. Motivația este impură, sunt sub atacul emoțiilor negative puternice.
      2. Există obiectul acțiunii.
      3. Execut fapta, și
      4. Fapta este finalizată.

Dacă toate acestea sunt împlinite, atunci jurămintele sunt încălcate. Dacă chiar și unul dintre ele lipsește, atunci putem ține jurământul în continuare.

Jurămintele Mahayana sunt benefice deoarece acumulează multă binecuvântare într-un timp foarte scurt. Și asta nu datorită postului, ci datorită motivației.

Când facem ceremonia de luare a jurămintelor, ne creăm motivația foarte puternică, pe care o folosim apoi în viața de zi cu zi, în nevoile fizice sau în abținerea de la dorințe și așa mai departe, după care o dedicăm ființelor.

Viața voastră o faceți cadou ființelor, iar asta acumulează repede multe binecuvântări. Acesta este unul dintre cele mai rapide mijloace de a face acest lucru.

Cursul 9: Viața etică

Nivelul unu al disciplinei budiste (Vinaya)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7 – a doua parte

 

Cele zece precepte de eliberare și rezultatele lor karmice

Vom trece acum la preceptele legate de vorbire.

 

4. A minți

dzunma

Ce înseamnă a minți? Înseamnă să lași în mod conștient altuia o impresie greșită despre ceea ce ai văzut, crezi sau știi; cu excepția cazului în care ar salva viața cuiva sau ar preveni o suferință reală. A minți poate fi prin vorbă, sau prin limbajul corpului.

De exemplu, am spus cuiva ceva, el repetă lucrurile pe care le-a auzit deformat și noi n-am reacționat. I-am lăsat o impresie greșită și nu am făcut nimic în privința asta. De multe ori spunem ceva și ceilalți ne-au înțeles greșit, iar asta se întâmplă de nenumărate ori.

Cineva poate să spună: „Cât de mult pot explica? Te saturi să-i tot explici și celălalt să nu înțeleagă”

Da, pot fi situații de acest gen, dar noi vom face tot posibilul ca impresia oamenilor după ce s-au despărțit de noi să fie exact așa cum ai vrut.

Nu vom reuși asta întotdeauna, este după cum avem karma, dar facem tot ce putem.

Je Tsongkapa spune că există situații în care o minciună poate salva o viață sau poate preveni o mare suferință și atunci este în regulă. Salvarea vieții justifică uneori minciuna.

Cineva disperat vine și bate cu putere în ușă și spune: „Ascunde-mă în dulap”. Noi îl băgăm în dulap și după cinci minute vine tâlharul sau cineva care vrea
să-l ucidă și spune: „L-ai văzut pe Ion?”, iar noi spunem: „Nu”, și asta e în regulă. I-am salvat viața și e în regulă. Asta a spus Je Tsongkapa.

Dacă mințim și obținem ceva, beneficiul provine din faptele bune din trecut, nu din minciună. Dacă am mințit acum, vom fi înșelați în viitor.

Plăcerea nu poate veni dintr-un act negativ. Ele sunt apropiate una de alta, dar nu există nicio legătură cauzală între ele.

Tragedia noastră este că nu înțelegem cauzalitatea și, prin urmare, înșelăm. Altfel nu am înșela niciodată.

 

Rezultatul personal

• • Nimeni nu crede ceea ce spunem, chiar și atunci când spunem adevărul.
  • Ceilalți ne înșală mereu.

Rezultatul proiector

• • Suntem proiectați într-un loc în care există multă frică, și se poate întâmpla să fie lumea animalelor.

Rezultatul de mediu

• • Cooperarea cu alte persoane nu are succes. Acolo unde este nevoie de cooperare, nu funcționează.
  • Oamenii de la locul tău de muncă nu se înțeleg între ei. Ei nu reușesc să lucreze bine împreună. Aceasta este o karma mai slabă.
  • Lucrăm într-un loc unde oamenii se înșală unii pe alții, sau
  • Trăim într-o țară în care există multă înșelăciune, sau
  • Trăim cu frică. Asta vine din faptul că am lăsat în mod conștient o impresie falsă.
  • Trăim într-un mediu înfricoșător, sau într-un mediu în care există multe lucruri de care să ne temem.

5. Vorba care dezbină

trama

Vorba care dezbină înseamnă a despărți oamenii prin vorbele noastre; a spune lucruri care să înstrăineze sau să despartă două persoane diferite (indiferent dacă vorbele noastre sunt adevărate sau nu).

• • a calomnia.
  • a defăima, a vorbi de rău pe cineva.

Acestea sunt formele grosiere. Dar sunt situații când facem asta subtil, ca tonul vocii noastre sau prin expresia feței.

Vine persoana A și îmi spune lucruri minunate despre B și eu spun: „Hm, nu știu”. Deja i-am separat. Avem o minte răutăcioasă. Dacă, ca urmare acestui fapt, oamenii se îndepărtează unul de celălalt, vom suferi.

 

Rezultatul personal

• • Rămânem singuri. Ne pierdem prietenii cu ușurință.
  • Oamenii din jurul nostru se ceartă mereu între ei. În jurul nostru sunt tot timpul dispute. Toți oamenii pe care îi cunoaștem și care se ceartă, noi i-am creat.
  • Oamenii din jurul nostru au un caracter nedorit, un caracter agresiv.

 

Rezultatul de mediu

Rezultatul vorbei care dezbină asupra mediului

• • Pământul pe care trăim este crăpat, neuniform, acoperit cu stânci și râpe, prăpăstii cu înălțimi și coborâșuri, astfel încât călătoriile sunt dificile.
  • Frică. Ne este mereu frică și există multe lucruri de care ne este frică.

Lama Dvora Hla povestește:

„Am vizitat centrul budist „Vajrapani” în California, unde Lama Zopa mergea uneori să predea. Acest loc se află într-o pădure de sequoia. O pădure foarte frumoasă, copaci foarte înalți, și un drum care duce spre centru, un drum abrupt. Când plouă serios, acest drum se strică atât de rău, încât nu se mai poate trece. Pentru a-l repara era nevoie de o sumă foarte mare de bani. Este un centru budist – cine are mii de dolari pentru a repara drumul? Și oamenii s-au dus la Geshe Michael și i-au cerut sfaturi despre ce să facă? El le-a spus: „Încetați disputele în Sangha. Certurile din Sangha. Întruniți-vă și faceți pace în Sangha”. După două luni, municipalitatea a pus 40.000 de dolari în loc de indemnizație și le-a reparat drumul. Funcționează într-un mod neașteptat.”

 

Rezultatul proiecțor

Rezultatul proiector al vorbei care dezbină – depinde de nivelul acesteia.

• • Poate fi renașterea întru-unul dintre infernuri unde făpturile sunt bătute cu bâtele, sau
  • Renașterea ca ființă umană, dar într-un mediu în care există multe dispute și lupte, sau războaie, sau
  • Renașterea într-o existență care este foarte singuratică și poate fi în oricare dintre aceste locuri. Fără prieteni, pentru că am alungat, am respins, am îndepărtat mereu oamenii de noi.

Dacă cunoașteți astfel de oameni, puteți vedea aceste lucruri în acțiune și îi puteți ajuta. Cu cât îi veți înțelege mai mult, cu atât îi veți putea ajuta mai mult, fie că este vorba de sfaturi în direcția corectă sau prin comportamentul nostru. Noi îi creăm.

 

6. Vorba dură, cu intenție și efect negativ

tsik tsub

Ne referim aici la înjurături, sarcasm, țipete sau reproșuri. Vorba cu rea intenție și cu efect negativ. Ceva care doare.

 

Rezultatul personal

• • Auzim o mulțime de lucruri neplăcute: injurii, insulte, blesteme.
  • Auzim sunete enervante, aspre, care ne zgârie pe urechi.
    Toate acestea pot fi spuse și pe pozitiv. Dacă vorbim plăcut, blând, amabil, politicos, atunci sunetele din jurul nostru vor fi ciripit de păsări sau o muzică plăcută sau vecinilor noștri le va plăcea exact muzica care ne place și nouă și așa mai departe.

• • În plus, când alții vă vorbesc, vi se va pare că vin să se lupte cu voi. Oamenii vin spre voi și aveți impresia că sunt puși pe ceartă, puși pe bătaie.

 

Rezultatul de mediu

• • Pământul pe care locuim este acoperit cu obstacole precum trunchiuri de copaci căzute, spini, pietre, sticlă spartă ascuțită.
  • Pământul este aspru și greu de trecut.
  • Totul este mohorât, nu există pâraie sau izvoare de apă; pământul este uscat și otrăvit, fierbinte și amenințător; există multe lucruri de care ne temem.

 

7. Vorba goală, fără sens sau fără rost

 Ngakkyel

Ce înseamnă ngakkyel?

• • glume inutile,
  • pălăvrăgeală,
  • critică,
  • văicăreli, a se plânge,
  • a vorbi din motive de atașament sau poftă,
  • bârfe despre politică, sport, actori, actrițe,
  • a defăima oamenii,
  • a bârfi practica altora; „Practica lui nu este atât de bună”. A judeca practica altora.
  • și cel mai rău, este să spunem rugăciunile fără a ne gândi la semnificația lor. Gura merge, dar mintea este în altă parte.

 

Pentru a discuta despre Dharma este nevoie de o atitudine de respect

Atunci când vorbim despre Dharma este foarte important cum vorbim despre ea, cu cine și când, pentru că Dharma este un subiect sfânt. Ce face Dharma să fie sfântă? Nu pentru că a rostit-o Buddha, ci pentru că ea duce la iluminare și înlătură suferința.

Dharma este sfântă pentru că ea poate scoate oamenii din suferință. De aceea, când vorbim despre Dharma, trebuie să fie într-un cadru adecvat în care atmosfera să fie plină de respect.

Nu trebuie să vorbim despre Dharma celor care nu o respectă sau care nu ne respectă pe noi.

De fapt, există reguli ca profesorii să nu-i învețe pe cei care sunt lipsiți de respect. În Tantra, nici măcar nu li se permite asta. Sunt oameni care n-ar trebui învățați. Cu toate că există jurământul (A nu dărui Dharma, din dorința de posesivitate) care spune că Dharma trebuie dată celor care sunt interesați de ea, dar în cazul în care ei nu o respectă, atunci nu-i vom învăța. Acest lucru poate provoca dispariția Dharmei din lume.

Dacă suntem bodhisattva și vrem să ne antrenăm pentru a aduce altora binecuvântare, trebuie să ne creăm legături cu ei. De aceea este bine ca uneori să conversăm ușor pentru a ne crea aceste relații, după care să-i putem ajuta cu Dharma. Uneori poate fi necesar să discutăm despre subiecte banale cu alții în beneficiul lor, dar să ne păstrăm motivația și nu ne lăsăm atrași în conversații lumești.

• • Atunci când ne referim la vorba inutilă/fără rost, ne referim și la comportamentul inutil/fără rost, adică a sta ore în șir în fața televizorului sau a citi ziarul mult timp și pe toate părțile. Trece o oră, întreb: „Ce ai citit în ziar?” „Nu-mi amintesc”, dar am petrecut o oră citind.

 

Rezultatul personal

• • Primul rezultat este că nimeni nu vă ascultă; nimeni nu respectă ceea ce spuneți – nimeni nu crede că ceea ce spuneți are o valoare deosebită.
    Sunteți la serviciu, și mergeți la ședința de lucru cu o propunere extraordinară. Șeful nu vă ascultă pe voi ci pe altul care vorbește prostii. Acesta este un rezultat al vorbelor goale, fără sens și al preocupărilor inutile din trecut.

• • Un alt rezultat personal – este lipsa de încredere și stimă de sine.

Dacă ne angajăm în prea multe activități inutile, ne pierdem încrederea în noi. Stima de sine scade. Acest rezultat apare și datorită promisiunilor pe care ni le-am luat și nu le-am ținut. Nu vorbim serios sau vorbim ca să ne aflăm în treabă.

 

Rezultatul de mediu

Iată ce ne spune Je Tsongkapa pe baza sutrelor:

• • Fructele nu cresc sau se coc în afara sezonului lor.
  • Rădăcinile plantelor sunt fragile.
  • Fără parcuri, fără locuri de odihnă. Găsirea unui loc de odihnă este strâns legată de cât de mult sens dăm vieții noastre. Unul dintre rezultatele de mediu este lipsa bazinelor cu apă rece.
  • Există multe lucruri de care ne temem.

 

Din lectura cursului:

„Pentru că ai vorbit fără rost, fructele nu cresc în copaci, sau încep să crească în afara sezonului lor, și par coapte când încă nu sunt coapte, sau rădăcinile lor sunt fragile, sau copacii nu trăiesc mult; nu există locuri unde să te odihnești, nici parcuri, nici poieni, nici bazine cu apă rece, multe lucruri din jur te fac să te temi.”

 

Preceptele legate de gând

Aceste preceptele sunt toate în gândurile noastre.

 

8. Lăcomia

nabsem

Lăcomia/pofta este similară cu pofta din cele zece porunci.

A zecea poruncă din biblie este:

„Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău.”

• • A dori bunurile altora, sau
  • A dori calitățile personale ale altora, cum ar fi inteligența, sănătatea, faima, tinerețea, realizările spirituale. Dacă devenim geloși pe realizările altora spirituale, acumulăm această karmă.

Lăcomia se manifestă în cinci etape:

Prima etapă: tendința de atașament.
În primul rând, suntem atașați de ceea ce avem, de propriile bunuri, posesiuni

A doua etapă: vrei mai mult.
În al doilea rând, dorim să acumulăm mai mult decât avem. Vrem mai mult.

A treia etapă: descoperim bunurile altora.
Constatăm că altcineva are ceva ce ne dorim.

A patra etapă: a dori ceea ce au alții.
Ceea ce are el, le vreau și eu.

A cincea etapă: dorința devine de nestăpânit.
Cu cât râvnim mai mult, cu atât dorința devine de nestăpânit. Ne domină. Devenim copleșiți de această dorință, fără nicio rușine sau capacitate de a o opri.

Deci, în primă fază am tendința de a fi posesiv, apoi vreau mai mult și apoi văd că altcineva are ce îmi doresc eu, după care vreau să-l obțin. Ceea ce este acolo, îl vreau aici la mine. Nu vreau ceva ca ăla, ci exact ca ăla.

 

Rezultatul personal

• • Personalitatea ta este dominată de dorință și nu ești niciodată mulțumit cu ceea ce ai.
  • Tot ceea ce reușești să obții, se va diminua sau se va sparge.

Dacă vedem oameni cărora li se strică mereu lucrurile înseamnă că au această karma. Și invers – sunt oameni care, orice lucru le dăm le repară.

 

Rezultatul proiecțor

Lăcomia ne proiectează în lumea spiritelor, o lume a nemulțumirii. Cu cât încercăm să ne satisfacem mai mult dorința de bunuri și lucruri, cu atât vom suferi mai mult în viitor de lipsuri.

 

Din lectura cursului:

 

Rezultatul de mediu

• • Lucrurile se diminuează,
  • Lucrurile sunt mai puțin bune, produsele de astăzi sunt mai puțin fiabile, se strică ușor. Oricine trăiește în această lume – vine din lăcomie.
  • Fructele sunt mai puțin gustoase. „Căpșunile nu mai au același gust ca atunci când eram mic”.

 

Din lectura cursului:

„Pentru că ai râvnit de bunurile altora, fiecare lucru bun pe care îl găsești începe să se strice și pe măsură ce timpul trece se împuținează, nu crește niciodată, fără excepție, odată cu trecerea fiecăruia dintre cele patru anotimpuri, și în fiecare lună, și chiar zi de zi.”

 

9. Rea voința

nusem

Rea voința înseamnă:

• • A dori lucruri rele celorlalți sau a le dori răul altora.
  • A fi mulțumit atunci când alții eșuează sau au ghinion. Mă bucur de răul/necazul altuia,
  • Sunt foarte competitiv. Este, de asemenea, o formă de rea voință.
  • Ascult cu nerăbdare când cineva îmi spune de necazurile altora. Sau ceva de genul: „Oh, cum au dat-o în bară? Spune-mi mai multe…”.

Ne place să auzim când cineva dă greș. Toate știrile sunt despre cei care nu au reușit, au înșelat, au intrat în probleme. Asta caută jurnaliștii – știri șocante, dezvăluiri, scandaluri. De ce? Pentru că asta vrem să auzim.

 

Întrebare: Dacă ascultăm știrile, atunci ne intensificăm rea voința?

Răspuns: Ce câștigăm din asta? Ne petrecem timpul fără rost și ne intensificăm și această tendință pe care o avem cu toții. Ea este în topul celor zece. Toți o avem, de aceea suntem încă în samsara.

Dacă vedem pe cineva atașat de știri sau îi place să bârfească, îi putem explica cu blândețe aceste lucruri. Dar dacă îi plac astfel de lucruri, este puțin probabil să fie dornic să audă explicații. Așa că îl invităm la o plimbare și îi distragem atenția.

 

Rezultatul personal

• • Personalitatea ta este dominată de furie.
  • Te găsești mereu fără ajutor sau nu găsești niciodată ajutorul de care ai nevoie. Aceasta este rea voința atunci când te bucuri de răul altuia, când ai nevoie de ajutor, nu există nimeni care să te ajute.
  • Îi rănești mereu pe alții, chiar și atunci când nu vrei. Intenționezi bine și iese rău, sau
  • Ești mereu rănit de alții.

 

Rezultatul de mediu

• • Trăiești într-o lume a haosului,
  • Într-o lume de epidemii și boli.
  • Răul este pretutindeni. Sunt din ce în ce mai multe vești proaste. Ziarul este plin de vești proaste.
  • Există multe conflicte.
  • Te temi de operațiunile militare ale altor națiuni.
  • Există animale de pradă periculoase. Ești înconjurat de spirite dăunătoare, hoți sau tâlhari și altele asemenea.

Acesta este rezultatul rea voinței.

Din lectura cursului:

„Pentru că ai dorit răul altora, trăiești într-o lume a haosului, într-o lume în care sunt boli contagioase, răul este peste tot, există ciumă, conflicte și teama de armatele altor națiuni; există multe animale periculoase precum tigrii și lei; peste tot există șerpi și scorpioni veninoși sau viermi otrăvitori care mușcă; ești  înconjurat de spirite dăunătoare, hoți sau tâlhari și altele asemenea.”

 

10. Concepția greșită

Lokta

Lokta înseamnă a nu considera karma ca fiind cauza directă a fiecărei microsecunde de experiență pe care o avem. Acest lucru duce la săvârșirea faptelor rele 1-9.ș

• • În principal înseamnă a nu crede în legea karmei.
    A nu crede că există vreo legătură între ceea ce facem și realitatea noastră. Nu credem în cauzalitate într-un mod corect.

• • A nu crede în reîncarnare. Dacă spunem „Celui drept îi merge rău și celui rău îi merge bine” este semn că nu trebuie să fii bun. Dacă cineva este drept, își creează un viitor bun. Dacă este rău pentru el acum, înseamnă că i-a rodit karma din trecut. Există întotdeauna un decalaj de timp între cauză și efect. Totul urmează legea karmei, și uneori cauza poate fi într-o viață anterioară.

 

Rezultatul personal

• • Rezultatul personal este prostia. Personalitatea ta este dominată de prostie. Dacă cineva se naște retardat de exemplu, este rezultatul concepției greșite, sau devii din ce în ce mai prost.
  • Senilitatea
  • Ai opinii care îi rănesc pe alții. „Să-i omorâm pe toți” sau „Să-i aruncăm pe toți în mare”.
  • Tinzi să fi necinstit, sau
  • Să nu-ți găsești dreptatea. Te duci la proces și chiar dacă ai dreptate, judecătorul se pronunță împotriva ta. Acesta este rezultatul concepției greșite.

 

De ce este acesta rezultatul concepției greșite? Pentru că nu înțelegem bine cauzalitatea și atunci lumea se comportă ilogic.

 

Rezultatul de mediu

• • Trăiești într-o lume în care cea mai importanta sursa de fericire se deteriorează, dispare de pe pământ. Ca și cunoașterea lui Buddha. Sursa fericirii, care este Dharma, dispare din lume. Trăim într-o lume în care Dharma începe să dispară, deși în momentul de față pare să fie în creștere, dar este ceva temporar și local.
  • Trăiești într-o lume în care oamenii cred că lucrurile impure sau cele care provoacă suferință sunt de fapt frumoase și ne duc fericirea. Oamenii cred că filmele violente sunt un lucru plăcut. Pornografia este un lucru plăcut. Trăiești într-o lume în care oamenii cred că lucrurile care rănesc și sunt impure sunt bune.
  • Totul este împotriva ordinii mondiale. Trăiești într-o lume în care aranjamentele sunt inversate pentru că concepția ta este greșită.
  • Trăiești într-o lume în care nu există nimeni care să te protejeze. Trăiești într-o lume în care te simți fără apărare, nimeni care să te ajute. Și ce te poate proteja? Doar înțelepciunea din inima ta.

Din lectura cursului:

„Pentru că ai avut opinii greșite, vei trăi într-o lume în care singura și cea mai mare sursă de fericire (dharma) dispare de pe fața pământului; o lume în care oamenii cred că lucrurile care sunt impure sau lucrurile care suferă sunt de fapt frumoase și aduc fericire, o lume în care nu există un loc unde să mergeți, nimeni care să vă ajute, nimic care să vă protejeze.”

 

Și în încheiere

– Karma de a ne angaja să eliminăm aceste fapte rele este practica de dezvoltare a Renunțării. Renunțăm la lucrurile care își au sursa în concepțiile samsarice, în neînțelegere.
– Fără să ne ținem jurămintele, va fi imposibil să ajungem la o concentrare fantastică în meditație și la toate rezultatele care decurg din ea.

Concluzia a toate aceste lucruri este să începem să ne ținem jurămintele.

Nu putem schimba lumea din jurul nostru așa cum este ea acum, pentru că a apărut deja. Ea este rodirea vechilor karme. Trebuie să lucrăm la nivelul semințelor karmice și acesta este scopul jurămintelor.

Scopul jurămintelor este să ne ajute să plantăm semințe bune și să nu le mai plantăm pe cele negative.

– În plus trebuie să învățăm să purificăm karmele negative, și
– Să vă țineți carnețelul.

Dar pentru asta trebuie să fiți răbdători. Există o perioadă de tranziție în care deja începeți să vă schimbați, dar vechile karme vor continua să se manifeste, deoarece karmei îi ia timp. Veți trece prin perioada în care „Celui drept îi merge rău”, n-aveți scăpare și nu vă așteptați la satisfacții instantanee. Viața voastră se va schimba. Peste un an, doi, nu vă veți mai recunoaște viața.

Dar trebuie să vă țineți jurămintele, pentru că numai voi sunteți proprietarii karmei voastre.