Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 2 (Lecția 8,a – cursul ACI 9)
Lam Rim scurt, partea I
Vom începe lecția numărul 8 al cursului 9. Aceasta este lecția care începe studiul Lam Rim.
Toate piesele în ordinea corectă
Lui Geshe Michael îi place să compare Lam Rim-ul cu o mașină. Ca mașina să circule, trebuie să aibă toate piesele și să fie montate în ordinea corectă. Pe de altă parte, există piese ale mașinii mai puțin importante, cum ar fi geamurile. Mașina poate merge și fără ele. Deci, există lucruri mai puțin necesare și sunt lucruri fără de care mașina nu poate porni.
Și trebuie să fie în ordinea corectă.
Față de ce facem această comparație? Față de căile spirituale. Există lucruri principale care dacă lipsesc, calea nu ne va aduce la iluminare și lucruri secundare care, chiar dacă lipsesc, nu dăunează neapărat căii.
Există multe căi spirituale. Sunt lucruri care, chiar dacă lipsește vreunul, calea nu ne va aduce la iluminare și sunt lucruri secundare care chiar dacă lipsesc, nu dăunează neapărat căii. Deci, există multe căi spirituale și există unele care conțin componente de un fel sau altul. Unele dintre componente sunt specifice căii respective și nu le găsim în Lam Rim. Sunt lucruri care, chiar dacă lipsesc pe cale, se poate ajunge la iluminare și sunt lucruri care, dacă lipsesc pe cale, este imposibil de ajuns la iluminare.
Despre ce este vorba? Este vorba de această componentă a studiului vacuității, fie lipsește complet, fie este parțială. Și, fără desăvârșirea înțelepciunii, este imposibil de ajuns la iluminare. Sunt lucruri care sunt esențiale și sunt lucruri care sunt mai puțin esențiale.
Măreția Lam Rim-ului este că el cuprinde tot ce este esențial și în ordinea corectă. Putem vedea în el toată această înțelepciune vastă pe care Buddha a predat-o timp de 50 ani. Ceea ce primim – nu tot, desigur, este esența ei, este binecuvântarea ei – ceea ce ne va permite să progresăm foarte repede spre etapele avansate, chiar dacă nu stăpânim încă toate amănuntele învățăturilor predate de Buddha. Lam Rim are o structură și o viziune completă.
Buddha a predat Lam Rim în sutrele „Prajna Paramita”. Este foarte greu să învățăm calea din ele. Aceste sutre intră în multe detalii. Unele sunt scurte, cum ar fi „Sutra inimii”, și altele foarte lungi. Este foarte greu să scoți această esență de acolo. Aceste sutre au un rol foarte important pentru a învăța perfecțiunea înțelepciunii, dar, dacă dorim o învățătură concisă, nu ele sunt adresa. De aceea a fost nevoie să se dezvolte Lam Rim.
Un text scurt al unui mare geniu
Așa cum am spus, textul scris de marele Je Tsongkapa se numește „Scurta carte asupra etapelor căii” sau „O scurtă prezentare a etapelor căii” sau „Lam Rim scurt”. În tibetană Lam Rim Dudon.
Je Tsongkapa Lobsang Drakpa
Marele Je Tsongkapa a trăit la sfârșitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea. A scris 10.000 de pagini pe vremea lui, gravate în lemn. Astăzi, scrierea a 10.000 de pagini pe calculator nu este o realizare atât de remarcabilă, dar pe vremea aceea era ceva ieșit din comun ca o ființă umană să scrie atât de mult.
Trebuie înțeles că fiecare dintre pagini cuprinde o profundă înțelepciune. Totul este practic, concis și ingenios. În mănăstiri există cinci materii de studiu principale. Dacă ajung să parcurgă 100 de pagini pe o anumită temă, e mult. Nimeni nu poate acoperi totul.
Poate credeți că el și-a petrecut toată viața scriind atâta. Se pare că nu. Je Tsongkapa, jumătate din viață a petrecut-o în retreat-uri și rugăciuni, iar cea mai mare parte din viață a petrecut-o în meditație. În plus, a întemeiat toate mănăstirile importante din Tibet, a organizat festivaluri în Tibet, a activat în nenumărate domenii. A fost un mare geniu, poate unul dintre cele mai mari genii născute vreodată ale omenirii.
Lam Rim Chen Mo, care este cel mai lung Lam Rim pe care l-a scris, este considerat ca unul dintre lucrările remarcabile ale literaturii tibetane. El a mai scris și un Lam Rim de lungime medie și multe altele.
Cântecul bazat pe experiența de viață
Lam Rim-ul pe care îl vom învăța are două nume:
1. Primul nume este:
Je Nyam Gur
Je – este titlul onorific al lui Je Tsongkapa,
Nyam – viață personală,
Gur – cântec.
Deci, Je Nyam Gur înseamnă Cântecul vieții mele spirituale.
Acest nume ne spune că el a scris acest Lam Rim din experiența sa personală, spre deosebire de multe alte scrieri.
Această învățătură vine din inima lui, din experiența lui personală, și adesea cea mai puternică învățătură pe care un Lama ne-o poate oferi este din experiența lui personală.
Unul dintre cele mai frumoase lucruri este să avem această îmbinare între experiența marilor Lama care au stat în retreat-uri lungi, atât cu privire la conștientizările căii, cât și a modului de realizare care vin din experiența lor personală.
Deci, acestă învățătură se bazează pe experiența lui de viață, pe practica lui. Maestrul îl învață pe discipol cum să facă.
2. Al doilea nume este:
Lam Rim Dudon
Lam Rim – etapele căii.
Dudon – prezentare scurtă.
Deci: o scurtă prezentare a Lam Rim-ului.
Je Tsongkapa deschide acest Lam Rim cu prosternări. Primele cinci versete sunt prosternări. Veți primi în acest seminar doar 16 versete din 45. Restul versetelor vor fi prezentate în materialul cursului 17.
Prosternări și cuvinte de laudă
De la al șaselea verset, maestrul continuă cu linia de transmisie, după care laudă Lam Rim-ul și abia de la versetul 11 începe Lam Rim-ul.
Dacă Je Tsongkapa a ales să scrie ceva scurt și, în cadrul acestuia, 20% se prosternează, este un indiciu a ceea ce va funcționa pentru noi pe cale. El ne învață cum să practicăm din experiența lui personală. Asta înseamnă, pentru noi, că orice practică pe care o vom face, dacă vrem să aibă succes, trebuie să începem prin a ne prosterna liniei de maeștri prin care ne vin învățăturile, iar asta are o semnificație uriașă.
Acesta este unul dintre motivele pentru care începem întotdeauna cu rugăciunea mandala. Începem lecția prin a mulțumi profesorilor și liniei prin care ni s-a transmis calea.
Cât timp facem asta? Trei minute, apoi vorbim două ore. Nu aceasta este proporția corectă. Proporția corectă este la Lama Zopa Rinpoche. La el se spuneau rugăciuni jumătate de oră la începutul lecției și jumătate de oră la sfârșit. Je Tsongkapa ne spune: „Trebuie să facem asta mult”.
Este ca și cum Lama ne șoptește un secret la ureche. El ne oferă un instrument care să ne ducă într-un loc mai bun, într-un loc al fericirii. Această linie de mari Lama în care unul șoptește la urechea celuilalt va transmite înțelepciunea întreagă și curată.
Buddha a șoptit la urechile discipolilor și ei au transmis mai departe discipolilor lor – și astfel învățăturile au ajuns la noi complet pure, astfel încât să putem ajunge la iluminare. Pentru că în momentul în care se strecoară chiar și o mică denaturare, calea numai este pură, și nu va mai fi iluminare.
Există multe căi spirituale pe care oamenii le predau în lume. Ceea ce este important pentru orice cale este să-i verificăm linia, să verificăm de unde vine. Calea vine de la cineva care a parcurs-o singur și a realizat-o? Vine de la o ființă iluminată? Și dacă da, linia de transmisie a rămas pură? Putem verifica dacă ea a ajuns în formă pură? Există referințe? Există dovezi că acea cale este demnă de respect?
Deci, Je Tsongkapa ne prezintă linia maeștrilor și se prosternează lor.
Este important să cunoaștem linia pentru că dorim să ajungem într-un loc iluminat în care nu am mai fost niciodată și pe care nu-l cunoaștem. De aceea trebuie să avem încredere în îndrumătorii noștri, pentru a nu ne rătăci. Și de aceea relația cu profesorul este atât de importantă.
Linia pe care vin învățăturile noastre
În primul rând, Lama Dvora Hla este Lama inimii mele și dânsa este cea care mă învață acum. Lama Dvora a învățat cu Ken Rinpoche, Geshe Michael și Lama Christie McNally. Geshe Michael și Lama Christie McNally au fost, la rândul lor, elevii lui Ken Rinpoche.
Profesorul lui Ken Rinpoche a fost Trijang Rinpoche, mentorul actualului Dalai Lama.
Lama lui Trijang Rinpoche a fost Pabongkhapa Rinpoche sau Pabongkhapa Déchen Nyingpo. Toată această linie este consemnată și ea merge până la Je Tsongkapa, de la el la Lama Atisha și apoi pe linia maeștrilor indieni se ajunge la Buddha. Se știu toate numele, deci linia există și este veche.
Comentatorul își începe comentariul prosternându-se în fața lui Sumatikirti. Sumatikirti este numele de călugăr al lui Je Tsongkapa și este traducerea în sanscrită a lui Lobsang Drakpa
Je Tsongkapa, a fost numit și Lobsang Drakpa.
Lobsang Drakpa
Lo – minte, conștiință,
Sang – drept, bun,
Lobsang – minte nobilă, inteligent, învățat,
Drakpa – renumit, faimos.
Deci, Lobsang Drakpa înseamnă minte nobilă renumită, în sanscrită se spune Sumatikirti.
Su – bun,
Mati – minte,
Kirti – faimă, reputație.
Deci, comentatorul își începe comentariul asupra textului Lam Rim, cu prosternări în fața lui Sumatikirti. Acest lucru ne arată cât de importantă este recunoștința față de profesori.
Binecuvântarea vine de la linia de maeștri prin șoapta pe care o auzim de la al nostru Lama, iar acesta este firul. Cuvântul „tantra” înseamnă fir. Una dintre interpretările „Tantrei” este acest flux, acest fir care trece de la profesor la elev, de la profesor la elev, o tradiție curată și pură.
Laude, recunoștință și iubire lui Je Tsongkapa
Comentatorul spune:
Mă prosternez în fața soarelui, a învățătorului, Celui virtuos,
Singurul și unicul prieten al norocoaselor flori de lotus,
Ale cărui activități sfinte se înalță cu glorie în beneficiul altora,
Trase de calul iute al slăvitei bodhichitta!
Cu mult respect mă prosternez la picioarele sfântului meu Lama,
Care analizează și comentează excelent semnificațiile profunde
Pe care alte minți ascuțite le găsesc greu de înțeles.
Astfel de activități extrem de bune te fac să strălucești de faimă!
Comentatorul începe mai întâi prin a lăuda sursa de la care a primit această cunoaștere, care în acest caz este Je Tsongkapa. Acest comentator a trăit 300 de ani după Je Tsongkapa.
Această atitudine de respect, apreciere și recunoștință – este, dacă vreți, ca o scrisoare de iubire – este cea care deschide inima pentru ca această șoaptă a tradiției să ajungă la mine pe deplin. Pentru că este o șoaptă și ea nu este ușor de înțeles. Trebuie să-mi ascut ascultarea ca să o înțeleg. Și cum îmi ascut ascultarea? Prin această deschidere a inimii. Cum îmi deschid inima? Prin această mulțumire, recunoștință și respect. Deci asta face comentatorul. Și asta a făcut și Je Tsongkapa.
Ideea este că marii Lama de pe linia de transmisie au venit la noi și sunt cu toții Lama iluminați prin practicarea acestor învățături și, dacă sunt ființe iluminate, atunci ne iubesc la nesfârșit, mai mult decât ne iubim pe noi înșine. Și tot ce vor ei este să ne aducă fericirea. Ei știu ce trebuie să facă pentru a ne aduce la fericire. Dacă sunt iluminați, știu trecutul, prezentul, viitorul. Ei știu la ce ne gândim în acest moment. Ei au știut acum un miliard de ani la ce ne vom gândi în acest moment și ce va trebui să auzim în acest moment. Totul este perfect. Totul este construit pentru a ne aduce la fericire.
Prosternare în fața lui Buddha
Je Tsongkapa începe cu prosternări în fața prințului Shakya. Să citim împreună primul verset:
1.
Spre trupul său sublim creat din bunătate perfectă și completă și milioane de virtuți;
Spre vorba sa sublimă care împlinește dorința nenumăratelor ființe vii;
Spre mintea sa sublimă care vede fiecare lucru cunoscut așa cum este;
Spre prințul Shakya îmi înclin capul și la picioarele lui mă prosternez.
Cine este Prințul Shakya? El este Buddha de acum 2.500 de ani. El provenea din tribul numit „Shakya”.
Shakya
Tuppa
Tatăl lui Buddha a fost regele al acelui trib, iar Buddha era prințul moștenitor. El nu se numea Buddha, ci Prințul Siddhartha.
Tuppa – înseamnă cel capabil.
Aici ne referim la Shakyamuni Buddha – Shakya Tuppa, „cel capabil din clanul Shakya”, Gautama Buddha (500 î.e.n). Buddha cunoaște cuvintele care să ajute fiecare ființă să ajungă în nirvana și paradis și are puterea de a emana pentru a ne învăța.
Există multe povești despre viața lui Buddha. Se spune că tribul său a purtat multe războaie cu alte triburi. Buddha deja se iluminase și membrii tribului său vin să se refugieze la el pentru a scăpa de cei care căutau să-i omoare. Ei s-au ascuns în spatele lui și l-au ținut de roba, dar sunt uciși unul câte unul.
Refugiul suprem
Și ce înseamnă asta? Asta înseamnă că refugiul nu este un lucru fizic. Nu putem să ne ascundem în spatele lui Buddha, pentru că el nu ne poate lua karma pe care o avem. Buddha nu poate face asta. Dacă ar fi putut, ar fi făcut asta deja. Refugiul este un ceva mental, nu fizic. Atât acțiunea, cât și obiectul de refugiu sunt mentale. Nu există nimic fizic care să ne poată proteja. Nu există mers fizic într-un loc care să ne protejeze cu adevărat.
Refugiul suprem este refugiul în conștientizările din inimă și în compasiunea noastră. Asta ne protejează cu adevărat. Compasiunea ne protejează. Persoana care face multe binefaceri este protejată. Persoana care are conștientizări profunde este protejată. Cum este protejată? Prin faptul că a încetat să mai acumuleze karma negativă care să-i aducă dușmani sau oameni care să o rănească pentru că înțelege. Deci aceasta este protecția supremă.
Ce este Buddha?
Je Tsongkapa ne explică ce este Buddha. În acest verset apar trei elemente.
-
- „Spre trupul său sublim creat din bunătatea perfectă și completă și milioane de virtuți”
Je Tsongkapa ne vorbește despre corpul lui Buddha. Corpul, ca orice altceva, nu există de la sine. Nu are existență proprie. Nu provine din cauze externe. Corpul, ca orice altceva, este un rezultat al karmei. Corpul nostru fizic, al fiecăruia dintre noi, reflectă spiritualitatea noastră. Nu numai din această viață, ci mai ales din viețile anterioare. Corpul fizic pe care l-am primit în această viață reflectă cine am fost într-o viață anterioară, nu neapărat cea imediat precedentă.
Dacă avem un corp uman este pentru că am făcut multe binefaceri în multe vieți anterioare. Aceasta este o karmă extrem de rară.
Dacă avem un corp uman și suntem și interesați de Dharma, este o karmă de unul la un milion dintre ființele umane. Și asta este foarte rar. Uitați-vă la câte miliarde de oameni sunt, câți dintre ei sunt interesați de o cale spirituală? Și câți au condițiile de a fi interesați de o cale spirituală?
Asta înseamnă că ați făcut binefaceri formidabile care v-au adus aici.
Dacă
-
-
- Sunteți și ființe umane și
- Sunteți într-o lecție de Dharma și
- O și pricepeți și
- Sunteți și interesați de ea, și
- Nu aveți greutăți → înseamnă că aveți o karmă ieșită din comun.
-
Sunt unii care sunt interesați de Dharma, dar reacționează cu dispreț sau critică. Dacă sunteți unul la un milion, dați Dharmei o șansă. Apar obstacole.
Sunt alții care când încep să audă aceste lucruri, să audă despre vacuitate, simt fiori, sau le vin lacrimi în ochi, pentru că sunt impresionați profund.
Deci, dacă sunteți aici, înseamnă că aveți deja karma incredibilă, dar încă aveți un corp care se uzează și îmbătrânește. Vine din karma negativă. Acesta este aspectul negativ al karmei noastre. Măsura în care avem probleme de sănătate sau defecte fizice este un indiciu al afecțiunilor mentale și al karmelor negative care au rodit.
Avem un amestec de karma. Pe de o parte, avem o karmă incredibilă care ne-a determinat să fim oameni și să fim interesați de Dharma și, pe de altă parte, mai avem un drum de parcurs. Mai avem lucruri de purificat. Dacă există în viața noastră oameni care nu ne plac, care ne provoacă necazuri, dacă avem șefi care țipă la noi – toate acestea sunt karme negative cu care am venit, care sunt încă în fluxul nostru de conștiință, altfel am fi avut deja corpul lui Buddha.
Un corp care vine din binefaceri
Je Tsongkapa spune: „De unde vine corpul lui Buddha?” Trupul sublim al lui Buddha vine din milioane și milioane de fapte bune. Corpul lui Buddha vine din binefaceri. De aceea se spune că pe calea spre iluminare trebuie să acumulăm o cantitate imensă de fapte bune.
Pe de altă parte, trebuie să învățăm cum să facem bine pentru că atunci când mergem pe cale, ne dorim foarte mult să facem bine, dar uneori nu suntem încă capabili. Mai avem obstacole. Suntem încă atașați de tot felul de identități care nu ne permit să decolăm, așa că, încetul cu încetul, spunem că trebuie să ne dezvoltăm mușchii bunătății și capacitatea de a face bine.
Aceasta este calea unui bodhisattva. El se antrenează făcând din ce în ce mai multe binefaceri. Și, ca oameni, avem potențialul extraordinar de a ajunge la iluminarea în această viață.
Există multe planete locuite, dar nu oricine care se numește ființă umană are toate aceste abilități.
Dar noi le avem. În cursul despre Vinaya am vorbit despre cei de pe continentul de nord care au o durată de viață fixă, care nu pot lua jurăminte și nu pot ajunge la iluminare.
Din punct de vedere fizic, noi avem tot ce ne trebuie. Avem un corp care este ideal pentru a ajunge la iluminare, trăim într-o perioadă în care există învățăturile lui Buddha și există învățăturile tantrice în lume.
Și pe măsură ce progresăm pe cale, în special în stadiile avansate ale Tantrei, corpul începe să reflecte interiorul nostru, spiritualitatea noastră. Abia în stadiile avansate ale Tantrei această schimbare fizică începe să aibă loc și apoi începe să se întâmple rapid. Ne formăm încet toate condițiile, pregătirea necesară, iar apoi când ajungem acolo, schimbarea are loc rapid.
Acest corp se va transforma. El va începe să reflecte schimbarea noastră interioară. În măsura în care corpul nostru în prezent nu este așa, asta înseamnă că în trecut nu am învățat, sau nu am reușit, sau nu am intrat în Tantra, sau nu am practicat-o bine, nu am înțeles învățăturile, sau nu le-am aplicat bine sau nu le-am acceptat.
Când acest corp se va transforma și va ajunge la corpul iluminat al lui Buddha, va avea anumite caracteristici. Va avea o formă splendidă, va avea semnele lui Buddha. Toate acestea vor apărea atunci când mintea va fi complet pură, când am purificat tot ceea ce trebuie purificat.
Fiecare dintre noi are capacitatea de a practica învățătura secretă a lui Buddha tocmai datorită faptului că avem acest corp și pentru că am întâlnit aceste învățături.
Deci, avem oportunitatea fantastică de a desăvârși calea în această viață sau, cel puțin, să-i dăm căii șansa pentru că, chiar dacă nu o vom desăvârși în această viață, o vom desăvârși la scurt timp după aceasta, iar apoi totul va fi minunat. Tot ceea ce trebuie să facem este să practicăm și să ne ținem jurămintele.
Vorba sublimă care împlinește
dorința nenumăratelor ființe vii
Următorul rând al versetului vorbește despre vorba lui Buddha:
2. „Vorba sa sublimă care împlinește dorința nenumăratelor ființe vii”
Înainte, Je Tsongkapa ne-a vorbit despre corpul lui Buddha, acum ne vorbește despre vorba sublimă lui Buddha care împlinește dorința tuturor ființelor.
Ce înseamnă dorința nenumăratelor ființe vii? Aspirația lor spre fericire. Toate aspiră la fericire. Toate ființele doresc să ajungă la fericirea supremă în care nu există suferință și nici cauze ale suferinței. Prin vorba sa, Buddha, pune în mișcare roata Dharmei în oameni, permițându-le să ajungă în acest loc. Vom vorbi mai multe despre asta mai târziu.
Mintea omniscientă
Următorul rând:
3. „Mintea sa sublimă care vede fiecare lucru cunoscut așa cum este”
Maestrul ne vorbește despre mintea lui Buddha care poate vedea, trecutul, prezentul, viitorul.
Buddha este omniscient. El știe despre toate planetele. Știe exact fiecare amănunt în parte. Vede simultan vacuitatea tuturor fenomenelor. Vede simultan fenomenele de la nivelul convențional, relativ, și, de la nivelul lor suprem, vacuitatea lor. Numai Buddha poate face asta.
Je Tsongkapa slăvește corpul, vorba și mintea lui Buddha.
Totul vine din compasiune
Cum de are Buddha această abilitate de a aduce fiecare ființă la iluminare prin vorba sa? Această abilitate vine din marea lui compasiune.
Această compasiune pentru toate ființele îl mână pe Buddha să le scoată din suferință. Multă vreme ca Bodhisattva, înainte de a fi Buddha, a căutat modalități să le scoată din suferință pentru că nu suporta să le vadă suferința.
Această dorință arzătoare, de a scoate făpturile din suferința lor, este cea care i-a adus omnisciența. Era sămânța karmică. Semințele karmice pentru dezvoltarea omniscienței provin din marea compasiune, din iubirea imensă pentru toate ființele.
Rezultatul este că Buddha știe exact ce are nevoie fiecare, îl învață exact ce are nevoie, la momentul în care are nevoie, atunci când este capabil să-i priceapă învățătura și în modul în care este capabil să priceapă.
În sutre scrie că, uneori, Buddha vine la cineva ca un foșnet de frunze sau ca zgomot al valurilor și îi aduce conștientizări. Există descrieri foarte frumoase despre cum poate veni Buddha.
Buddha tradițional vorbește în sanscrită și fiecare ființă îl aude în propria ei limbă. Aceasta este una dintre virtuțile vorbei lui Buddha.
Se spune că vorba lui Buddha are 60 de virtuți, iar aceasta este una dintre ele, că fiecare o aude în limba sa.
O scrisoare de iubire către Buddha
Je Tsongkapa îi scrie aici o scrisoare de iubire lui Buddha. Acest verset este o scrisoare de iubire către Buddha. Un imn lui Buddha.
În afară de prosternarea maestrului în fața lui Buddha, mai este și marea iubire pentru Buddha.
Maestrul se prosternează în fața lui Buddha Shakyamuni. Cu toate că Buddha Shakyamuni a trăit aproximativ cu două mii de ani înaintea lui, Je Tsongkapa îl simte pe Buddha foarte aproape pentru că învățăturile lui sunt atât de aproape de inima lui și atât de valoroase.
Je Tsongkapa a mai scris un poem lung, numit „Slavă existenței dependente”, care este cealaltă față a monedei – vacuitatea – iar acest cântec este un cântec de iubire pentru Buddha. El își revarsă iubirea pentru Buddha, pentru cel care ne-a învățat Dharma, ne-a învățat vacuitatea, existența dependentă, care permite ființelor să ajungă la fericire.
De unde această mare iubire pentru cineva care a trăit cu 2.000 de ani înaintea lui? Această imensă iubire este posibilă doar pentru cel care a pășit pe cale și își dă seama de fericirea pe care o creează în inima lui și atunci el nu se va mai întoarce înapoi.
De multe ori, când întâlnim mari Lama tibetani, care au realizat o mare parte a căii, putem vedea cum vorbesc despre al lor Lama, ochii li se umplu de lacrimi și putem simți iubirea imensă care o au pentru Lama inimii lor. Acesta este un indiciu de cât de bună este practica lor. Este un indiciu cât de bine au practicat calea și știu să aprecieze cu adevărat învățăturile pe care le-au primit.
Respectul față de Lama lor este enorm pentru că știu că toată fericirea depinde de roata Dharmei pe care Lama o pune în mișcare. Lama le-a vorbit, Lama i-a învățat și asta a pus în mișcare roata Dharmei în ei. Iar în acest fel ei au ajuns la conștientizări profunde.
Există multe ființe în lume care nu-l pot cunoaște pe Buddha: fie trăiesc într-o lume în care Buddha nu a apărut, fie sunt în locuri în care există multă suferință. Suferința făpturilor din infern este groaznică. Ele sunt atât de chinuite de durere încât nu pot asculta nimic. Sau spiritele flămânde, care aleargă în permanență după mâncare și apă. Majoritatea ființelor din lume nu se pot relaționa la ceea ce le oferă Buddha sau nici măcar nu-l întâlnesc.
Din lectura cursului:
„Calitățile bune generale ale lui Buddha sunt cele trei: omnisciența, iubirea și puterea, precum și conștientizările și încetările sale. Cu toate acestea, dacă ar fi să ne limităm doar la calitățile bune ale trupului său sublim, semnele sale majore și minore sunt cele care îl deosebesc.
Există anumite cauze care produc aceste mari calități – ele sunt născute din milioane de acte de bunătate și virtuți. Ele nu sunt produse doar de câteva cazuri izolate ale acestei bunătăți și virtuți, ci mai degrabă de completarea lor perfectă, care este inclusă în colecția de merite și înțelepciune.
Aici cuvântul „milion” nu se referă neapărat la numărul exact de un milion, ci este folosit mai degrabă pentru a exprima o cantitate mare. Dacă ești interesat de tipurile exacte de cauze care determină fiecare semn major și minor, acest lucru este clarificat în Șiragul de pietre prețioase. Lucrări precum Sutrele Mamei și Ornamentul Realizărilor, enumeră fiecare cauză în parte.
Calitatea bună a vorbei sale sublime ar putea fi explicată din punct de vedere a naturii sale, dar aici o analizăm din punctul de vedere al rezultatului său. Calitatea sau rolul bun al vorbei Celui Astfel Plecat este de a împlini atât dorințele temporare, cât și cele ultime ale ființelor vii care sunt infinite ca număr.
În ce fel cuvintele lui le împlinesc dorințele? El servește ființele învățându-le Dharma care înlătură îndoielile în fiecare moment al vieții lor și conducându-le spre tărâmurile superioare și spre binele absolut.
În ceea ce privește natura calităților bune specifice ale minții sale sublime, ea vede direct fiecare lucru cunoscut așa cum este – toate, așa cum sunt, oricât de multe ar putea fi.
Există un mod în care ne prosternăm prințului clanului Shakya, lui Shakyamuni, care are toate aceste calități sublime ale corpului, vorbei și a minții.
În fața lui, cel mai capabil dintre toți Shakya, ne putem prosterna cu cel mai înalt membru al nostru, cu capul.”
Grup Facebook