Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3,a
Ordinea adevărurilor nobile
Vom continua discuția despre sutra pe care am citit-o ieri. Partea ei principală se referă la cele „Patru Adevăruri ale lui Arya” sau cele „Patru Adevăruri Nobile”.
Vom vorbi puțin despre „Cele Patru Adevăruri” și vom începe să vedem cum putem să le aplicăm în viața noastră. Și, pentru a putea beneficia de ele deja în acest seminar, le vom asocia afecțiunilor noastre mentale.
Vom face acest lucru în meditații și veți fi rugați să vă observați cea mai mare afecțiune mentală a voastră. Nu este nevoie s-o raportați cuiva. Ea este a voastră.
De obicei, dacă suntem întrebați care este afecțiunea noastră mentală cea mai mare o vom spune pe a doua. Prima este atât de mare încât n-o sesizăm.
Oamenii din jurul nostru o pot vedea, Lama o poate vedea, dar noi nu o vedem. Suntem ca peștele care nu vede apa când înoat, și nu știe că mai există și altceva în afară de apă. Acesta este unul dintre motivele pentru care avem nevoie de Lama, ca să ne scoată de acolo.
Deci care sunt acele „patru adevăruri”?
Buddha care se mai numește și
Shakya Tuppa
Shakyamuni Buddha – Shakya Tuppa, „cel capabil din clanul Shakya, când a ajuns la iluminare, i-a întâlnit pe cei cinci călugări și a început să-i învețe cele „Patru Adevăruri”.
-
-
- Primul adevăr – adevărul suferinței.
- Al doilea adevăr – adevărul sursei suferinței.
- Al treilea adevăr – adevărul sfârșitului suferinței.
- Al patrulea adevăr – adevărul căii care duce la sfârșitul suferinței, sau putem spune: „Adevărul este că există o cale care duce la sfârșitul suferinței”.
-
Vom împărți aceste adevăruri în două grupe: primele două [1+2] și ultimele două [3+4].
-
-
- Prima grupă – vorbește despre suferință și de unde vine suferința.
- A doua grupă – vorbește despre iluminare,
-
despre cum se ajunge la ea și de unde vine ea.
– Prima grupă se ocupă cu samsara.
– A doua grupă se ocupă cu nirvana și iluminarea.
Primele două descriu samsara,
-
- Primul adevăr – vorbește despre samsara.
- Al doilea adevăr – vorbește despre sursa cauzele samsarei.
- Al treilea adevăr – vorbește despre iluminare,
- Al patrulea adevăr – vorbește despre cum să ajungem la iluminare, cum să creăm cauzele pentru a ajunge la iluminare.
Ordinea experimentală
Dar, dacă ne gândim puțin la această ordine, ea nu este ordinea logică. Aceasta este ordinea pe care Buddha a transmis-o în Sutra, dar nu aceasta este ordinea logică a lor, în ceea ce privește experiența noastră.
Cum evoluează lucrurile?
Mai întâi plantăm cauzele suferinței și, apoi, suferim. Facem prostii, încălcăm jurămintele, nu respectăm etica morală. Suntem afectați de ignoranță și, în acest fel, creăm cauzele suferinței.
Deci, ordinea ar trebui să înceapă cu al doilea adevăr. Ne creăm cauze pentru suferință, iar când le-am creat, va veni suferința, deci primul adevăr.
Ce vom face după aceea? Vom căuta să ieșim din suferință. Deci începem să mergem pe cale, așa că acum începem să producem altceva și dacă reușim, vom ajunge la iluminare.
Cu toții vom reuși, așa stă scris în sutre. Întrebarea este cât timp va dura? Nu vorbim dacă va dura o zi sau o lună, ci dacă va dura încă o viață sau mai multe vieți, sau va dura eoni. În budism când se spune „imediat”, asta înseamnă că mai durează o viață sau câteva vieți viitoare. Ori asta, ori o perioadă nedefinită de timp. Aici este imediat și aici este pentru veșnicie.
Ordinea logică a celor patru adevăruri care vine din experiența noastră este
[2 – 1 – 4 – 3]
De ce a ales Buddha ordinea pe care a dat-o?
Atunci întrebarea este: de ce a ales Buddha să predea cele patru adevăruri în ordinea [1 – 2 – 3 – 4]?
Motivul este că Buddha ne-a reflectat mintea. Așa funcționează mintea noastră. Mintea noastră funcționează în modul în care dorim fericire și nu vrem suferință. Cu toții ne străduim să ajungem la fericire și să scăpăm de suferință, prin urmare ordinea prezentată de Buddha descrie ordinea în care practicăm efectiv.
Practica începe numai atunci când cineva este conștient de suferință
Pentru ca noi să începem să practicăm, trebuie mai întâi să înțelegem suferința, pentru că ne creăm tot timpul inconștient cauzele suferinței – nu suntem conștienți de ceea ce facem. Suntem complet orbi.
Așadar practica începe atunci când începem să înțelegem că avem probleme. Înainte de asta, omul nu practică.
Înainte de asta, el este cufundat într-un somn profund. Și va începe să practice doar atunci când intră în contact cu suferința. Deci Buddha ne-a descris ordinea în care vom practica.
Omul, când începe să-și privească viața și vede suferință în jurul său sau i se întâmplă vreun dezastru, atunci va începe să înțeleagă. Și, încetul cu încetul, prin învățături începe să observe și subtilitățile suferinței. Nu numai marile dezastre, dar observă și disconfortul cotidian, nemulțumirea permanentă, clipă de clipă, care este o formă subtilă de suferință.
Fețele multiple ale suferinței
Cuvântul suferință în pali este Dukkha și Dukngel în tibetană.
Dukngel
Dukngel se referă la toate formele de suferință, inclusiv la forma subtilă de suferință a schimbării neîncetate, tendința după lucruri. Mintea este permanent neliniștită. Este greu s-o mulțumim.
Duḥkha în sanscrită, în pali: dukkha înseamnă „neliniște”, „a fi instabil”, tradus în mod obișnuit ca „suferință”, „durere” sau „nefericire”, este un concept important în budism, jainism și hinduism.
Mintea este într-o continuă căutare, nemulțumită permanent, în mod subtil sau grosier. Chiar și aceia dintre noi care avem o fire mulțumită, ne simțim satisfăcuți de cele mai multe ori, la un nivel mai jos, avem o minte Samsarică care caută, care este neliniștită, care nu știe cum să fie cu adevărat fericită.
Lama Dvora Hla povestește că, în urmă cu mulți ani, a vizitat parcul „Yosemite” în California. Parcul se află într-o zonă foarte înaltă și aerul acolo este foarte curat, nu este poluat. Lama Dvora spunea că prima dată când urci pe munte și te uiți în jos, se vede tot norul de poluare de dedesubt, iar sus aerul este curat și parfumat.
Când ne aflăm jos în poluare, nici măcar nu suntem conștienți că suntem poluați. Numai când ne ridicăm din poluare pentru o clipă, atunci putem vedea în ce mizerie trăim.
Până nu ne aruncăm privirea afară, nici măcar nu știm că suntem cufundați în mintea samsarică clipă de clipă, oră de oră. Lama Zopa Rinpoche: „Chiar și o secundă de samsara, pentru o ființă, este ceva îngrozitor, greu de descris”.
(Lama Zopa Rinpoche s-a născut în Nepal în 1946. A studiat în mănăstiri din Tibet unde și-a cunoscut Lama – Lama Yeshe. În 1967 au construit împreună două mănăstiri în Nepal. În 1974 au început să predea în Occident și au fondat centre de Dharma FPMT în multe locuri. Cărțile lui cunoscute sunt: A trăi o viață plină de sens, Vindecarea supremă, Ușile spre satisfacție. El a fost unul dintre profesorii Lamei Dvora),
El vorbește întotdeauna de ceva care ne sună radical pentru că suntem atât de ignoranți. Pentru că nu știm cât de bine poate fi. Lama Zopa încearcă să ne ilustreze asta, de aceea vorbește așa în mod deliberat.
Deci, începem mai întâi să fim conștienți de adevărul suferinței, suferința din jurul nostru și apoi căutăm de unde vine ea? Dacă căutăm fericirea toată viața, cum de suferim toată viața? Dacă toată viața căutăm, este semn că nu înțelegem, așa că începem să căutăm adevărul despre sursei suferinței. Ce o produce.
Și când începem să înțelegem profund ceea ce o produce,
-
-
- când începem să înțelegem profund karma,
- că întreaga noastră lume este rezultatul acțiunilor, a vorbelor și a gândurilor noastre,
- că fiecare gând al nostru ne determină lumea clipă după clipă
- și începem să respectăm moralitatea;
- începem să ne ținem carnețelul
- și facem mici progrese pe cale și vedem mici îmbunătățiri
- și facem puțină purificare și vedem mici schimbări
-
se va trezi în noi dorința arzătoare de a pune capăt suferinței.
Și cu cât practicăm mai mult, cu atât se va întări credința noastră că există nirvana; există un astfel de loc care este diferit de locul în care ne aflăm. Oamenii pot avea o minte mereu fericită, care nu este tulburată de nimic. Mintea este cufundată într-o claritate despre care n-avem habar de ea.
Dacă avem noroc și dacă am acumulat multe binefaceri, doar citind sutra și concentrându-ne pe ea, uneori, putem gusta aroma, pentru că Buddha se repetă în ea iar și iar pentru a aduce pe toți cei cinci într-un loc iluminat.
Și dacă intrați în spiritul lui Buddha așa cum învață acolo, puteți fi unul dintre cei cinci, iar cuvintele sutrei vă vor înălța. Încercați să faceți asta ca o meditație. Citiți sutra ca pe o învățătură personală, ca și cum Buddha vă transmite sutra numai vouă și vedeți dacă puteți să vă înălțați puțin cu ea.
Buddha nu a intrat în amănunte în sutra de aici. El doar spune: Există adevărul ăsta, ăsta, ăsta și ăsta”. Buddha se repetă de trei sau patru ori în această sutră.
Așa că începem să credem că există un sfârșit al suferinței, începem să învățăm calea și să practicăm calea de a pune capăt suferinței, iar aceasta este practica noastră.
Toată practica budistă se află în al patrulea adevăr, dar pentru a face această practica, va trebui să trecem prin primele trei.
Trebuie să înțelegem bine suferința și pentru asta există multe învățături și meditații pe tema ei. Așa că vom începe să facem toate acestea aici.
Scopul acestei practici este ca voi să ajungeți la conștientizări. Munca voastră nu este de a obține o diplomă, ci de a avea conștientizări, iar asta necesită multă muncă. Ele nu vin fără muncă.
Deci, ca să înțelegem adevărul suferinței corect, va trebui să ne uităm mai întâi la părțile din noi, la care nu ne-am uitat până acum sau pe care le-am evitat pentru că sunt neplăcute sau nu ne fac nicio plăcere.
Să facem o scurtă meditație.
————————————–
Așezați-vă într-o poziție confortabilă și concentrați-vă pe respirație.
Veți trece acum de la o minte nefocusată la o minte care este concentrată, iar această trecere faceți-o cu blândețe. Adică nu forțați mintea pentru că oricum asta nu funcționează. Cu delicatețe, cu blândețe, aduceți-vă mintea să se concentreze pe respirație, pe intrarea și ieșirea aerului prin nări.
Observați dacă stați într-o poziție confortabilă, într-o poziție care vă ajută meditația și, cu aceeași delicatețe, blândețe, mișcați-vă și așezați-vă corpul în poziția cea mai comodă .
Dacă stați pe perna de meditație sau pe un scaun, simțiți susținerea și stabilitatea pe care vi-l oferă scaunul sau perna. Lăsați acest sentiment de a fi susținuți să vă pătrundă.
Ceea ce dorim este să ajungeți la stabilitate în meditația voastră și ceea ce vă va ajuta foarte mult este să vă gândiți la scaunul pe care stați, sau la perna pe sunteți așezați, ca la ceva foarte stabil, ferm, care vă ține, vă oferă baza, fundația din care să puteți crește. Puteți să le dați greutate. Nu contează cât de grele sunt. Gândiți-vă la ele că sunt foarte grele, foarte stabile și vă dau senzația că sunteți în siguranță.
Lăsați-vă mintea să se scufunde încet, încet. Relaxați-vă pentru ca mintea să se focuseze. Tot ce vă tulbură mintea, toate distragerile de atenție care vin, imaginați-vă că ele sunt firele de nisip care plutesc în lacul limpede și se lasă încet pe fundul lacului. Sau niște frunze care se scufundă încet, iar mintea devine din ce în ce mai calmă. Din ce în ce mai stabilă. Din ce în ce mai concentrată. Din ce în ce mai clară.
Încercați să simțiți locul unde fesele ating perna, sau scaunul, și bucurați-vă de această senzație de stabilitate, de susținere, de fermitate, ca pe ceva bun, solid, stabil, greu, care vă susține și nu vă dezamăgește.
Și de pe această bază, lăsați-vă coloana vertebrală și corpul să se ridice în sus și să plutească, ca și cum ar fi eliberate de gravitație. Lăsați-le să se îndrepte ușor în sus de la baza solidă a scaunului. Cu cât baza este mai stabilă, cu atât va fi mai ușoară această levitație a corpului.
Puteți deschide ochii.
—————————————
Grup Facebook