Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare
Prima parte
Retreat inclus în cursul 9
Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 3,b (Lecția 8,b ̶ cursul ACI 9)
Lam Rim scurt, partea a II-a
Importanța prosternărilor și recunoștința față de linia de maeștrii
Să ne întoarcem la Je Tsongkapa care deschide scurtul său text Lam Rim cu prosternări. Cu toate că acest Lam Rim este scurt și acoperă întreaga gamă a practicii într-un mod foarte concis, el alege totuși să dedice aproximativ 20-25% din Lam-rim prosternărilor. Și despre asta am vorbit în lecția 2.
De asemenea, am vorbit despre marea lui iubire pentru marii Lama și linia lor de transmisie și am vorbit, în specia,l despre primul verset în care se prosternează în fața lui Shakya Tuppa, lui Buddha Shakyamuni, prințului Shakya.
Atunci când citim versetul putem înțelege cât de aproape se simte Je Tsongkapa de Buddha și am vorbit despre învățătura lui Buddha care trece din gură în gură prin marii Lama, pe linia de transmisie ca și cum ne-ar șopti la ureche.
Și când o persoană ajunge deja la realizări, capul lui iese puțin din norul de poluare a samsarei și înțelege ce face pentru el. El înțelege unde a fost și în inima lui se naște o iubire și o recunoștință infinită pentru inestimabila învățătură pe care a primit-o de la Lama.
Calitățile lui Buddha, o ființă iluminată
Apoi am vorbit despre calitățile lui Buddha care sunt descrise în acest verset. El ne descrie pe scurt practic ce înseamnă să fii un Buddha.
El vorbește despre trupul sublim a lui Buddha, care s-a născut din milioane și milioane de binefaceri, din desăvârșirea colecției de merite. Aceasta este cauza karmică a corpului de diamant al lui Buddha. Corp care nu poate fi vătămat, care nu poate fi distrus, și este veșnic. El este splendid, plin de fericire, făcut din lumină, există permanent, pentru că se reînnoiește în fiecare clipă datorită binefacerilor lui minunate
Apoi am vorbit despre vorba și mintea sublimă a lui Buddha. Buddha a dobândit omnisciența și știe tot ce se petrece în mintea fiecărei ființe, în orice moment, simultan, de aceea el știe cum să le ajute. El le cunoaște sufletul. El le cunoaște mintea. El este capabil să vină la ele în modul de care au nevoie, în forma și în momentul de care au nevoie, să le spună atât cât pot pricepe și ce le va ajuta să progreseze pe cale.
Vorba lui Buddha are 60 de virtuți pe care nu le vom enumera aici.
Și una dintre ele este că Buddha le vorbește în sanscrită, dar fiecare ființă aude vorbele lui în propria ei limbă.
Buddha poate să ne apară sub forma profesorului care stă în fața noastră, dar nu numai. El poate apărea sub nenumărate forme.
Dacă ați auzit o învățătură de la cineva care v-a mișcat, ați avut o înțelegere pe care nu ați mai avut-o înainte, aceasta a fost vorba lui Buddha. Este modul în care Buddha a venit la voi prin acea persoană sau acea învățătură.
Așa vine Buddha la noi – prin vorba Lamei.
De asemenea, tot ceea ce face un Lama este să ne aducă la iluminare. Fiecare vorbă, fiecare acțiune, fiecare gând al lui, este concentrat exclusiv pe a ne aduce la iluminare.
Lama poate vedea dincolo. El nu mai are ignoranță – Avidya în sanscrită.
Lama are Vidya – cunoașterea corectă. El poate vedea cine putem fi, ceea ce noi nu putem vedea. El vede clar, de aceea ne poate îndruma.
Și acum să medităm la asta:
Stați comod.
Simțiți baza stabilă de sub voi. Lăsați-o să vă sprijine și lăsați corpul să plutească în sus.
Concentrați-vă pe respirație.
Și acum, mutați-vă atenția asupra corpului vostru și încercați să simțiți cum este să fiți în interiorul corpului vostru.
Cum este să te trăiți în el.
Dacă ar fi să descrieți cuiva cele mai bune calități ale corpului vostru, ce i-ați spune?
Și când vorbim acum despre corp, nu ne referim numai la forma lui și așa mai departe, ci la ce face el, la comportamentul lui. Ce faceți cu corpul vostru? Ce lucruri bune faceți în lume cu corpul vostru?
Dacă vă folosiți corpul pentru a-i ajuta pe alții, cum faceți asta? Încercați să descrieți ca și cum ați descrie asta cuiva.
Acum gândiți-vă la vorba voastră. Care sunt calitățile vorbei voastre? Cum sună ea? Cum se aude? Are calități bune? Ajută ea oamenii sau nu? Sau poate îi rănește pe ceilalți? Încercați să fiți cât mai specifici și concentrați-vă pe partea pozitivă.
În continuare, concentrați-vă asupra minții voastre. Care este lucrul cel mai bun pe care îl puteți spune despre mintea voastră?
Care dintre calitățile minții voastre îi ajută pe alți oameni. Vorbim despre gânduri, sentimente, conștientizări. Din toate acestea, ce îi ajută pe ceilalți? Încercați să fiți cât mai specifici.
Și acum gândiți-vă la calitățile corpului unei ființe iluminate. Un corp sfânt, care are o formă absolut perfectă, fără niciun defect, splendid, strălucitor, care nu este supus procesului de îmbătrânire și care nu suferă nicio durere.
Cum v-ați simți dacă ați avea un astfel de corp? Încercați să vă imaginați cum ar fi să fiți într-un astfel de corp?
Un corp care este plin de plăcere, care nu suferă și care este perfect.
Încercați să-l comparați cu experiența pe care o aveți cu corpul vostru actual.
Concentrați-vă acum asupra vorbei unei ființe iluminate. Am spus că Buddha poate vorbi fiecărei ființe și ea aude în limba maternă și îi spune exact ceea ce are nevoie să audă pentru a o aduce mai aproape de iluminare. De fiecare dată când Buddha vorbește, el vorbește pentru a aduce cuiva binecuvântare.
Imaginați-vă cum ar fi să aveți o astfel de abilitate? Cum ar fi să aveți aceste calități ale vorbirii? Și comparați cu modul în care vorbiți de obicei.
Și acum gândiți-vă la virtuțile speciale ale minții lui Buddha.
Buddha cunoaște fiecare obiect care există direct, perfect și clar, și, simultan, vede adevărata natură a fiecărui obiect. El înțelege modul în care există acest obiect, de unde a venit și unde se duce? El poate vedea tot ce s-a întâmplat vreodată. Tot ce se întâmplă acum și tot ce se va întâmpla.
El este pătruns de iubire și compasiune infinită pentru toate ființele. Încercați să vă gândiți cum ar fi să aveți o astfel de minte?
Ce fel de experiență este aceasta? Și comparați-o cu experiența pe care o aveți acum cu mintea voastră.
Etapele căii spre iluminare sunt menite să ne aducă din locul în care ne aflăm astăzi într-un loc în care vom avea aceste abilități ale lui Buddha; corpul, vorba și mintea lui Buddha. Aveți un plan de a ajunge acolo?
Și dacă nu aveți, promiteți că veți găsi un plan.
Imaginați-vă cum vă făuriți planul și cum îl veți aplica. Imaginați-vă că realizați fiecare detaliu al planului și că ajungeți la rezultate.
Vedeți-vă clar acționând, urcând pe cale și practicând calea.
Încet, încet, deschideți ochii.
*******
Am spus că atunci când începem să pornim pe cale, să o practicăm și cu atât mai mult când și progresăm pe cale, în etapele mai avansate ale căii, care sunt etapele târzii ale Tantrei, corpul începe să se schimbe.
Lucrul cu corpul devine mai intens și mai direct. Și pentru asta trebuie practicată yoga pentru a ne pregăti pentru aceste etape.
Corpul începe să reflecte schimbările care au avut loc în minte. El începe să se schimbe și treptat devine un corp de lumină.
Prosternări înaintea lui Maitreya și Manjushri
Je Tsongkapa se prosternează, mai întâi, în fața lui Buddha Shakyamuni – prințul Shakya.
Apoi el continuă să se prosterneze și în versetul 2 – Lam Rim Dudon:
2.
Mă prosternez în fața Celui Invincibil și a Vocii Blânde,
Fiilor supremi ai învățătorului nostru, ce nu are rival.
Luând asupra lor povara întregii activități a Celor Victorioși,
Ei acționează prin emanarea lor în nenumărate paradisuri.
Cel Invincibil este Maitreya.
Vocea Blândă este Manjushri.
Fiii – apar aici ca bodhisattva, cunoscuți și ca „Copiii lui Buddha” sau „Copiii celui Victorios”.
Învățătorul ce nu are rival – este din nou referire la Buddha.
Victorioși – sunt toți Buddha care au eliminat toate obstacolele din calea iluminării.
Je Tsongkapa continuă linia de maeștri.
„Mă prosternez în fața Celui Invincibil”
Cine este Cel Invincibil? În tibetană:
Mipam
Mipam – invincibil, de neînvins, de nebiruit.
Mipam este numele lui Maitreya în tibetană, iar Maitreya provine din cuvântul Maitri din sanscrită, iar în tibetană este numit:
Jampa
Cine sunt toți acești bodhisattva?
Deci cine este Maitreya? Aceia dintre voi care ați urmat cursul 2, ați auzit o întreagă lecție despre Maitreya. În ea a fost dezbătută întrebarea dacă el este Buddha.
El este Buddha? Sau este un bodhisattva? Este el următorul Buddha? Literatura budistă ne oferă descrieri diferite. Există sutre în care Maitreya și Manjushri și alții apar ca bodhisattva pe care Buddha îi învață.
Există alte scrieri în care Maitreya este descris ca fiind următorul Buddha. El este deja un Bodhisattva la nivelul zece și de la acest nivel îl învață pe Maestrul Asanga. Maitreya i-a dictat maestrului cinci cărți. Uneori el apare ca Buddha. În scrierile tantrice el este deja un Buddha.
În lecția 4 al cursului 1 am vorbit despre canonul tibetan. În canonul tibetan al scripturilor budiste se află
Kangyur
Tengyur
Sungbum
Kangyur – aceasta este colecția spuselor lui Buddha.
Tengyur – comentariile timpurii al comentatorilor indieni antici. Aici intră și toate scrierile dictate maestrului Asanga de către Maitreya. Asta înseamnă că cine a decis să le pună aici, nu l-a văzut pe Maitreya ca pe un Buddha, ci ca pe cineva care nu ajunsese încă la iluminarea deplină.
Lecția 10 din cursul 2, începe cu această întrebare. Dezbaterea începe de la faptul că în Tantra Maitreya este un Buddha și afara Tantrei el nu este un Buddha, iar cei care dezbat nu înțeleg deloc ce este Tantra. Dacă tantra este înțeleasă, dezbaterea nu-și mai are rostul, s-a încheiat.
În sutrele deschise ale lui Buddha, Maitreya apare ca un Bodhisattva, iar Buddha apare ca un Buddha, dar de fapt toți sunt deja iluminați. Fiecare își joacă rolul pentru noi. Buddha s-a așezat sub copac pentru a ne arăta calea spre iluminare. El era demult iluminat. Toate personajele care apar în sutre precum Maitreya, Manjushri, Subhuti, Shari Putra, sunt manifestările ființelor iluminate care își joacă rolul pentru a ne arăta nouă calea. În Sutra Inimii este scris în mod explicit. Buddha apare ca și cum ar intra în meditație. Dar cum poate intra Buddha în meditație dacă el meditează permanent asupra vacuității? Deci el se scufundă în meditație și apoi scrie: „Prin puterea lui Buddha”
De ne sang-gye kyi tu
În Sutra Inimii scrie:
„La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura Dharma „conștientizarea profundă”. Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii, și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.
Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik și îl întrebă așa: „care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”
Apoi, Chenrezik – Avalokiteshvara începe să-i răspundă, și, în tot acest timp, Buddha stă scufundat în meditație. Și prin puterea lui Buddha, cei doi, Chenrezik și Shari Putra, ca două marionete conduc discuția asupra învățăturii. Unul întreabă și celălalt răspunde. La finalul sutrei scrie:
„Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokitesh-vara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: „Adevărat este”. „Adevărat este ”, spuse el, „Adevărat este ,spuse din nou”.
Acum, trebuie să înțelegem că cel care se află în meditație profundă asupra vacuității nu aude nimic. Totul este ca o piesă de teatru.
În sutra „Tăietorul de diamant” – Subhuti apare la început a fi călugăr junior, după care brusc apare în finalul sutrei ca un Arhat. Subhuti își schimbă brusc statutul, fără etape preliminare, fără niciun proces, brusc se află într-un alt statut. Totul este un joc doar pentru a ne învăța.
Cum apar ei aici pe linia de transmisie?
Vreau acum să vă vorbesc puțin despre această linie din „Câmpul de Merite”.
În acest câmp Lama apare în mijlocul lui, el stă ca un Buddha, în centru. Iar în jurul lui se află toți profesorii lui, și a profesorilor lor și așa mai departe.
Lama este înconjurat de un alai de profesori. Sub el, alături de el, deasupra lui apar grupuri de maeștri și în fiecare astfel de grup se află o figură centrală.
În grupul din dreapta se află Maitreya, iar în cel din stânga se află Manjushri.
Metoda și înțelepciunea
Deci, Maitreya este „Cel Invincibil”, iar Manjushri este „Vocea blândă”
În tibetană Manjushri apare în două forme:
Jam Pey Yang
și
Jam Pel Yang
Ambele sunt numele lui Manjushri.
Primul – Jam Pey Yang este Manjugosha, iar al doilea – Jam Pel Yang este Manjushri, în sanscrită. Sunt două nume care apar pentru același personaj în sanscrită, așa că și tibetanii au făcut același lucru.
Pel – strălucire.
Jam – blând, delicat.
Yang – voce sau cântec sau melodie.
Puteți spune „vocea blândă” sau „vocea duioasă”. Eu am tradus „Vocea Blândă”. Ambele traduceri sunt bune.
Deci maestrul Je Tsongkapa în al doilea verset se prosternează în fața lui Maitreya și Manjushri.
Manjushri, îngerul întruchipării înțelepciunii
Manjushri este întotdeauna pictat într-o culoare portocaliu aurie. El ține în mâna stângă o floare de lotus în mână, iar pe lotus se află o carte, iar în cealaltă mână ține o sabie care este cuprinsă de flăcări. El are o înfățișare divină.
El poartă multe bijuterii decorate cu pietre prețioase și perle. Care este semnificația bijuteriilor din aceste picturi? Ele reprezintă binefacerile lui. Ființele divine fac atâtea binefaceri încât bijuteriile apar spontan pe ele.
Un voal de mătase îi înfășoară trupul. Mătasea este o mătase divină, care are proprietatea de a încălzi la frig și de a răcori la căldură. Ea poate fi cât de lungă vrem sau o putem împături în ceva foarte mic. Mătasea îi acoperă trupul lui Manjushri, dar nu-i atinge pielea.
Cartea este Dharma. Reprezintă înțelepciunea.
Iar sabia înconjurată/cuprinsă de flăcări reprezintă capacitatea lui de a străpunge ignoranța, înțelepciunea străpunge ignoranța.
Deci, Manjushri se află în stânga Lamei și reprezintă aspectul înțelepciunii lui Buddha, al perfecțiunii înțelepciunii. El este întruchiparea înțelepciunii. Dacă vreți ca înțelepciunea să se manifeste într-o formă divină, atunci ea așa va apărea.
Maitreya, îngerul întruchipării iubirii
Maitreya, pe de altă parte, este întruchiparea iubirii.
Maitreya se spune în tibetană:
Jampa
Jampa – înseamnă iubire,
Dar nu orice iubire care există, ci iubirea care dorește să dea tuturor ființelor tot ceea ce este mai bun, fără să dorească ceva în schimb, necondiționat, fără discriminare. Acesta este Jampa. Acesta este Maitri.
Dacă avem această emoție în inimă, ea nu poate coexista cu gelozia. Această iubire este un antidot contra geloziei. Dacă sunteți chinuiți de gelozie sau avariție sau invidie, care vă tulbură liniștea sufletească și vreți să ieșiți din aceste stări, meditați la toate ființele și gândiți-vă la: „Ce bine ar fi dacă ele ar avea tot ce-și doresc.”
Veți trece imediat de la canalul drept la canalul central. Veți trece imediat de la canalul drept, care este legat de ură, gelozie, concurență, invidie, zgârcenie, la canalul central, în care doriți să dați totul tuturor ființelor. Veți fi transportați imediat în lumea îngerilor. Aceste două locuri nu pot exista simultan în minte, dar ele pot alterna pentru că energia poate să fie ori în canalele laterale, ori în canalul central.
De aceea, acest antrenament, Maitri, este un antidot pentru afecțiunile noastre mentale.
Pe site-ul nostru se află textul „Cele Patru Gânduri Infinite”. Este o practică foarte frumoasă și un antidot pentru unele afecțiuni mentale. Îl vom face și în meditație. Aceasta este deja calea de ieșire. Acesta este deja al patrulea adevăr.
Deci, Maitreya reprezintă idealul bodhisattva. Idealul unui „nebun” care își trăiește viața gândindu-se la ceilalți. El trăiește doar pentru a face bine altora, iar acesta este un medicament eficient pentru boala minții noastre. Un bodhisattva trăiește doar pentru a se asigura că fiecare primește tot ce își dorește. Aceasta este marea lui dorință. Și dacă vă puteți conecta, chiar și pentru o clipă, la o astfel de minte sau să pretindeți că aveți o astfel de minte este o „fericire instantanee”.
Dacă sunteți deprimați sau triști sau îngrijorați sau indeciși sau neliniștiți, și vreți să ieșiți din asta, gândiți-vă: „Vreau să găsesc o modalitate de a le oferi celorlalți tot ce-și doresc”.
Și dacă vă este greu, luați o singură ființă și spuneți-vă: „Cum pot s-o fac fericită acum?” Ce va fi în mintea în voastră acel moment? Gânduri despre fericire. Aceasta va fi fericirea instantanee pentru voi.
Acesta este cel mai rapid mod de a produce fericire și el este complet împotriva naturii noastre. Dorim permanent fericirea numai pentru noi și încă n-am găsit-o. De ce? Pentru că o căutăm în locul greșit.
Căutăm acolo unde este lumină, dar nu unde am pierdut cheia. Cheia este la ei, la cealaltă persoană, iar aici căutăm fericirea.
Ei sunt cheia: căutăm modalități de a-i face fericiți și automat devenim fericiți. Nu trebuie să facem pentru noi nimic.
Iar asta este ceva nefiresc pentru noi.
Întotdeauna va exista cineva care să spună: „Stai așa, dar cu mine cum rămâne? Am învățat că dacă nu sunt fericit, nu pot aduce altora fericirea.”
Dar cum poți fi fericit dacă nu aduci altora fericirea?
Și dacă nu mă credeți, mergeți la aziluri de bătrâni. Puteți vedea că bătrânii sunt mai degrabă morocănoși, încruntați, nemulțumiți și se plâng tot timpul.
Pe măsură ce înaintăm în vârstă, și acestea înaintează odată cu noi. Și putem vedea alți bătrâni care sunt mai luminoși și satisfăcuți pentru că sunt obișnuiți să se gândească la alții și să le aducă ce le trebuie.
Când mergeți la un azil de bătrâni, întotdeauna va fi o bătrânică sau un bătrânel care se ridică și servește pe alții sau le ajută pe asistentele medicale. Și sunt alți vârstnici care se simt rău tot timpul, sunt mereu nemulțumiți și cheamă tot timpul asistenta.
Îi putem împărți în jumătate, unii nemulțumiți tot timpul și alții satisfăcuți, pentru că a avea grijă de alții este rar și „nefiresc” pentru noi. Am pus nefiresc, am pus între ghilimele, pentru că acest nefiresc este ego-ul nostru. Avem grijă numai de noi înșine.
Dar, cu toate acestea, putem începe să practicăm pentru a ieși din această mlaștină samsarică. Acest ego, grija numai față de noi înșine, ne afundă mai tare și ne îneacă.
Linia viziunii profunde și linia activităților răspândite
În imaginea Câmpului de Merite apar două linii de maeștrii.
Lama se află în centru, iar la stânga lui se află linia înțelepciunii și la dreapta lui se află linia iubirii, ea nu se numește în acest fel, dar îi vom spune așa:
-
-
- Linia înțelepciunii – se numește linia profundă, este adâncimea.
- Linia iubirii – se numește linia activităților extinse – aceasta este lățimea.
-
Înțelepciunea este considerată profundă, ca ceva ce pătrunde prin ignoranță. Chiar și în „Sutra inimii” scrie:
Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație , cunoscută în învățătura Dharma “conștientizarea profundă”.
Sabmo
Sab mo – adânc, profund.
Aceasta este linia profundă.
Și pe de cealaltă parte este linia care se numește „linia activităților extinse”.
Ce înseamnă extins? Aici se pot da mai multe interpretări.
Una dintre ele este că Bodhisattva acționează pentru a aduce binecuvântare întregii omeniri. Deci raza lui de acțiune este extinsă, cuprinde toate ființele.
Gya chen
Gya chen înseamnă extins, vast.
Gya – este ceva care se răspândește pe lățime sau care cuprinde, sau se extinde.
Deci, linia iubirii este tradusă „linia activităților extinse”. Și ea este linia pe care vin bodhisattva.
Metodă și înțelepciune, combinația câștigătoare
Maitreya nu are înțelepciune? Bineînțeles că are. Linia subliniază acest aspect al înțelepciunii. Manjushri nu are compasiune? Bineînțeles că are.
Aceste linii pun accentul, de fapt, pe cele două aspecte diferite de care avem nevoie:
-
-
- atât de înțelepciunea care străpunge ignoranța,
- cât și de activitățile extinse.
-
Atât iubirea imensă pentru toate ființele, cât și înțelepciunea de a înțelege ce vor.
Nu sunt mulți oameni iubitori. Sunt puțini, dar există. Întâlnim oameni care caută să facă bine, iar binele îi umple de bucurie, pentru că pot face acțiuni bodhisattva în lume.
Și ce se întâmplă cu ei? Și ei merg la azil și mor, nu-i așa? Pentru că ce lipsește? Le lipsește înțelepciunea.
Câți oameni au înțelepciune? Aproape că nu-i găsim. Aceștia sunt arya, cei care au perceput vacuitatea și au dobândit înțelepciunea.
Când ne uităm la cultura noastră, în cultura occidentală, linia înțelepciunii dacă a ajuns, este greu de găsit. Trebuie să ne străduim să o găsim. Dacă a ajuns, ea este vagă, neexplicită. Și asta este o mare lacună în viața spirituală din Occident.
În viața spirituală din Occident, aproape toată lumea are această mare lacună în spiritualitatea lor, care este această latură a înțelepciunii.
Lipsește explicația detaliată, clară, care există în budismul Mahayana, despre înțelepciune.
Când cineva îmbină aceste două linii, această îmbinare care se numește Mipam este de neînvins. Este cea care ne scoate din Samsara. Avem nevoie de ambele. În cursul 1 le-am numit:
Tap
și
Sherab
Tap și Sherab – cele două aripi cu care Bodhisattva ajunge la iluminare: înțelepciunea și iubirea. Iubirea este metoda. În cursul 1 am spus „Metodă și înțelepciune”.
Pe de o parte avem nevoie de metodă care reprezintă toate acțiunile bodhisattva, toate actele de iubire și generozitate și toate perfecțiunile, și înțelepciunea pe de altă parte. Deci acestea sunt cele două linii în fața cărora Je Tsongkapa s-a prosternat în al doilea verset.
Ici și colo putem găsi oameni a căror latură a înțelepciunii este mai dezvoltată, dar când suntem în Occident, „mai dezvoltată” nu înseamnă că ea este suficient de dezvoltată. Aceștia sunt intelectualii din universități, profesorii geniali, dar de multe ori înțelepciunea lor este anostă pentru că le lipsesc binefacerile. Cu toate că au minți sclipitoare și ei ajung în mormânt. Am nevoie de îmbinare.
Deci, esența liniei lui Manjushri este învățătura asupra vacuității, iar esența liniei lui Maitreya este învățătura asupra iubirii. Pe vremea lui Buddha au fost mulți și pe o linie și pe alta. Generația noastră este în descreștere și este aproape imposibil să găsim astfel de oameni. Avem nevoie de multe binefaceri pentru a-i găsi.
În generația lui Buddha, ei apar ca bodhisattva. În alaiul lui Maitreya, de exemplu, apare Chenrezik (Avalokitesh-vara).
Cine apare în alaiul lui Manjushri? Apare Arya Nagarjuna care a scris multe texte despre vacuitate. De unde știm că este Arya Nagarjuna? Deasupra capului lui apar șerpi.
Naga ‒ acesta este numele unui șarpe legendar. Aceștia sunt șerpii care au păzit scrierile „Prajna Paramita” – ale sutrelor despre înțelepciune, iar Nagarjuna a venit și le-a răscumpărat.
Unde apare Maestrul Shantideva? El apare pe linia iubirii. El a scris „Ghidul de viață al Războinicului Spiritual”, deși are un întreg capitol despre înțelepciune. Desigur că fiecare dintre ei au ambele aspecte.
Nagarjuna apare pe linia înțelepciunii. Pe linia lui Maitreya, vor apărea Maestrul Asanga, Maestrul Shantideva, Chenrezik. Deci acestea sunt cele două linii.
Avalokiteshvara
Al doilea verset a fost:
2.
Mă prosternez în fața Celui Invincibil și a Vocii Blânde,
Fiilor supremi ai învățătorului nostru, ce nu are rival.
Luând asupra lor povara întregii activități a Celor Victorioși,
Ei acționează prin emanarea lor în nenumărate paradisuri.
Prosternarea în fața lui Arya Nagarjuna și
a Maestrului Asanga, deschizători de drumuri
În versetul 3 maestrul Je Tsongkapa continuă să se prosterneze, de data aceasta lui Arya Nagarjuna și Maestrului Asanga.
Așa cum am spus, Arya Nagarjuna este pe linia lui Manjushri, întruchiparea înțelepciunii. Maestrul Asanga este cel care a mers în paradisul lui Maitreya, să primească învățătura de la el și ne-a adus cele cinci cărți despre Mahayana, așa că el este pe linia bodhisattva.
3.
Mă prosternez la picioarele lui Nagarjuna și Asanga,
Pietrele prețioase de pe continentul sudic,
Cunoscuți în toate cele trei tărâmuri
Care au comentat exact și conform adevăratei intenții
A Mamei învingătorilor care este atât de greu de înțeles.
Continentul sudic este locul în care noi trăim, conform mitologiei budiste. În jurul Muntelui Meru există patru continente principale și suntem cu toții în cel de sud. Deci, ei sunt „pietrele prețioase de pe continentul sudic”.
„Cunoscuți în toate cele trei tărâmuri…”
Arya Nagarjuna
Care sunt aceste trei tărâmuri? Aici autorul se referă la tărâmul de sub pământ, pe pământ și deasupra pământului, conform cosmologiei budiste.
Care au comentat exact și conform adevăratei intenții
A Mamei învingătorilor care este atât de greu de înțeles
Mama Învingătorilor este „Prajna Paramita”. Sunt sutrele despre perfecțiunea înțelepciunii.
Yum în tibetană:
Yum
Yum înseamnă mamă.
Toate scrierile despre perfecțiunea înțelepciunii se numesc mamă.
Din lectura cursului:
„Aici, prosternarea se face în general față de cea mai înaltă formă de vorbire – cea a tuturor Buddha Învingători – și, mai ales, față de salvatorul Nagarjuna și față de ființa iluminată Asanga. Aceștia doi sunt numiți aici pentru a-i reprezenta pe toți cei care au comentat exact și conform adevăratei intenții a acelor sutre care sunt atât de greu de pătruns; adică, de înțeles. Aici ne referim la Mama Învingătorilor în toate cele trei forme ale sale – lungă, medie și scurtă.
Acești doi maeștri, care sunt cunoscuți în toate cele trei tărâmuri – sub pământ, pe pământ și deasupra pământului, sunt precum pietrele prețioase ale continentului nostru sudic. „Eul” la care se face referire aici în text, cel care se prosternează la picioarele lor, este gloriosul Lobsang Drakpa.”
Acești mari maeștri, care au realizat aceste idei la nivel divin, umblă printre noi și ne învață; ei vin ca profesori.
Arya Nagarjuna și Maestru Asanga, se mai numesc
Shing ta
Shing – copac
Ta – cal
Deci, Shing ta înseamnă cal de lemn.
Ce este un cal de lemn? Este căruța.
Deși Shing ta înseamnă căruță, cuvântul mai are și sensul de „deschizători de drumuri”. Ei deschid și nivelează calea. Ei sunt „marii iluminați” care au luat înțelepciunea de la Maitreya și Manjushri, care stau în paradisul lor și ne-au adus-o nouă.
Arya Nagarjuna și Maestrul Asanga au locuit printre noi și au scris texte despre înțelepciune și Mahayana. De aceea ei sunt numiți Shing ta, adică Deschizători de drumuri sau Marii Iluminați.
Amândoi au trăit la începutul primului mileniu. Scrierile lor sunt foarte greu de înțeles fără comentarii asupra lor.
Prosternarea în fața Lordului Atisha, Creator al luminii
Versetul 4:
Mă prosternez în fața Creatorului de Lumină,
Cel care deține tezaurul instrucțiunilor care unesc
Punctele principale ale celor două căi fără a omite nimic –
Înțelepciunea profundă și acțiunile extinse
Care i-au fost transmise atât de perfect
Prin linia celor doi mari inovatori.
Cine este Creator al luminii? El este Lordul Atisha. El a trăit între anii 982 – 1052. Am făcut un salt în timp, de 600 și 800 de ani, pentru că Maestrul Asanga și Arya Nagarjuna au trăit la începutul primului mileniu, pe când Lordul Atisha a trăit la sfârșitul primului mileniu.
Așa că am sărit la Lordul Atisha, care se numește în sanscrită Dipam Kara, ceea ce înseamnă „Creator al luminii”. În tibetană i se spune:
Mar me dze
Je Tsongkapa îl slăvește pe Lordul Atisha care a fost un mare maestru și care a deținut instrucțiunile care unesc cele două linii de transmisie a învățăturilor.
Din lectura cursului:
„Aici Je Tsongkapa se prosternează în fața ilustrului Lord Atisha, Creator al Luminii. El este cel care deține tezaurul de instrucțiuni care unesc perfect, fără a omite nimic, toate punctele principale ale etapelor pe calea de predare a înțelepciunii profunde și acțiunilor extinse. Aceste instrucțiuni i-au parvenit perfect prin intermediul liniei care a început cu cei doi mari inovatori, Nagarjuna și Asanga. Bazându-se pe Lama Serlingpa, Marele Lord Atisha a auzit acele învățături care au venit pe linia lui Maitreya și Asanga, și bazându-se pe Vidyakokila a auzit în întregime învățăturile liniei lui Manjushri și Nagarjuna. El a compus apoi comentarii care unesc aceste două mari curente de învățături.”
Înțelepciunea lui Buddha este reprezentată prin Maitreya și Manjushri care converge pe cele două linii spre Lordul Atisha. El deține ambele linii de transmisie și, prin urmare, are cheia paradisului.
Lordul Atisha a fost un mare înțelept indian. A fost starețul unei mari mănăstiri și era foarte respectat. Regele Tibetului l-a invitat să vină să predea, să aducă Dharma tibetanilor. Avea pe atunci 60 de ani, iar în acele vremuri vârsta de 60 de ani era considerată foarte înaintată. Iar călătoria spre Tibet era o călătorie foarte dificilă în acele zile. El trebuia să urce pe Himalaya din India, unde clima era cu totul diferită.
Trebuie știut că Lordul Atisha avea un grup numeros de discipoli, care îl iubeau și îi acordau mult respect. Atunci la ce-i trebuia o călătorie atât de complicată?
Regele l-a implorat să vină și numai compasiunea Lordului Atisha l-a determinat în cele din urmă să plece spre Tibet și să aducă acolo budismul.
El a ajuns în Tibet. Desigur că toți discipolii săi doreau să-l urmeze, dar Lordul Atisha a hotărât să-și ia cu el doar un singur discipol care să-i care uneltele sale. Și dintre toți discipolii săi, pe cine credeți că l-a ales? Pe cel mai enervant. Nu cel mai bun discipol și nici pe cel mai prost. Lordul Atisha l-a ales pe cel care nu îl respecta și îl trata cu dispreț. El și-a spus: „Am nevoie de antrenament”.
Și povestea spune că, atunci când a ajuns în Tibet și i-a întâlnit pe tibetani, Lordul Atisha a regretat că l-a luat pe acel discipol cu el. El a spus: „Nu a fost nevoie”. Pentru că tibetanii nu aveau o cultură a Dharmei. Nu aveau o cultură a respectului față de profesor.
Sunt multe istorioare despre el. Într-una dintre ele se spune că Lordul Atisha deja se afla undeva în Tibet și îi învăța pe tibetanii care erau păstori de iac și nu știau să citească și să scrie. Și, datorită aceste situații, lordul a inventat Lam Rim pentru a-i învăța.
Așa cum stătea el acolo, predând unui mare grup de ascultători, deodată un păstor care stătea în spate strigă: „Hei Atisha!” spune el „De ce oamenii de aici, din Tibet, nu sunt ca în India? Nimeni nu atinge iluminarea. Ce se întâmplă aici?”
Atunci Lordul Atisha îi răspunse: „Îți spun eu de ce, pentru că în Tibet credeți că al vostru Lama este doar un om obișnuit, voi nu știți cum să-l tratați pe Lama. Atunci cum vreți voi să ajungeți la iluminare?”
Aceasta este una din istorisirile bine-cunoscute despre Lordul Atisha care era cel care deținea linia înțelepciunii.
Se mai spune despre Lordul Atisha că ar fi cunoscut pe cineva pe nume Vidya Kokila, care l-a învățat înțelepciunea. Apoi a căutat un Lama care să-l învețe bodhicitta – latura iubirii și, din moment ce el însuși era deja un mare Lama, nu s-a mulțumit cu un profesor mediocru, ci cu cel mai bun. El a dorit ca linia de transmisie de la Buddha la bodhicitta să fie complet pură și a căutat mult timp și nu a găsit pe nimeni. Și, în cele din urmă, după multe cercetări, a aflat că există un astfel de Lama în Sumatra, Indonezia de astăzi.
Dar ca să ajungă acolo, Lordul Atisha trebuia să traverseze marea din India până în Indonezia. Pe vremea aceea o astfel de călătorie dura 21 de luni într-o corabie de lemn dărăpănată.
Iubirea lui mare pentru Dharma, marea compasiune și dorința de a lăsa Dharma ca moștenire viitoarelor generații l-au determinat pe Lordul Atisha să facă această călătorie de 21 de luni, care era și foarte periculoasă. Se spune că multe nave s-au scufundat pe drum.
El ajunge în Sumatra și găsește acolo un Lama, pe nume:
Serlingpa
Ser ‒ aur
Ling ‒ continent
Continentul de Aur sau Insula de Aur, era numele insulei Sumatra, Indonezia.
Pa – fiu, bărbat.
Deci, Serlingpa înseamnă fiul insulei de aur.
Lordul Atisha îl găsește pe acest Serlingpa și povestea spune că, după ce a făcut atâta efort să-l găsească, el nu s-a dus la învățătura lui.
El s-a dus și i-a chestionat pe discipolii lui Serlingpa și l-a testat pe Lama timp de 12 de ani pentru a vedea dacă este un Lama adecvat.
Acest fapt ne spune cât de important este tot ce ține de Lama. Este atât de important să știm cui ne încredințăm mintea noastră, pentru că acest lucru va afecta și această viață și toate viețile viitoare. Această istorioară ne ilustrează cât de meticulos a fost Lordul Atisha în această privință. După 12 de ani, el merge și învață cu Serlingpa și primește linia de la el.
Mai târziu, au început să se facă glume pe această temă. Se spune că un elev arogant se duce la Lama și îi spune: „Te-am testat 12 de ani și cred că ești în regulă. Vrei să mă înveți, te rog?” Iar Lama îi răspunde: „Ah, da? Acum eu am nevoie de 12 de ani să te testez.”
Dacă un elev vine cu mândrie, atunci Lama îl va trimite 12 de ani să-și coboare mândria pentru că nu-l poate învăța. Asta nu înseamnă că Lama nu vrea să-l învețe, ci pentru că este nevoie să se creeze condiții pentru ca Dharma să poată fi integrată.
Toți acești mari Lama sunt pe linia care ajunge la noi. De la Lordul Atisha linia ajunge la Pabongka Rinpoche, Trijang Rinpoche, Ken Rinpoche, Geshe Michael, Lama Dvora și la mine. Iar acum au ajuns la voi pe o linie de transmisie pură. Este foarte rar să găsim o linie veche de 2.500 de ani care să nu fie nici întreruptă și nici distorsionată. Foarte rar.
Prosternarea în fața îndrumătorilor spirituali, deținătorii liniei
Versetul 5:
Mă prosternez cu profund respect în fața tuturor îndrumătorilor spirituali,
Care cu multă iubire acționează cu mijloace abile
Pentru a face clar punctul de intrare suprem
Celor norocoși care călătoresc spre libertate –
Acel ochi care poate vedea miriadele
De forme ale cuvintelor supreme ale lui Buddha.
Acest ochi, care apare în acest verset, este Lam Rim.
După ce s-a prosternat în fața liniilor principale și în fața Lordului Atisha care le-a unit, Je Tsongkapa face un salt înainte și se prosternează în fața îndrumătorilor spirituali care ne-au adus învățăturile. Acești mari maeștrii și-au dedicat întreaga viață pentru a transmite Dharma altora și ca ea să ajungă la noi într-o formă pură, neîntreruptă, nedistorsionată și cu toate componentele ei.
Trebuie să înțelegem că o linie de transmisie este un lucru foarte fragil și multe linii au dispărut cu vremea, mai ales în tradiția yoga. Tradițiile budiste au, de asemenea, multe linii dispărute. Este foarte rar ca o asemenea linie să reziste de-a lungul generațiilor.
Din lectura cursului:
„Această învățătură despre etapele căii pentru oamenii cu cele trei niveluri de abilități este ca un ochi prin care poți vedea miriadele de forme ale cuvintelor supreme al lui Buddha și nu doar anumite părți ale acestora. Ea este, de asemenea, punctul de intrare suprem și calea care le permite discipolilor norocoși să călătorească spre libertate. Aici, Je Tsongkapa se prosternează în fața tuturor îndrumătorilor spirituali care, inspirați și conduși de gândurile lor înălțătoare de iubire, acționează cu mijloace abile pentru a face această învățătură clară discipolilor lor. El se prosternează nu doar prin cuvinte, ci și cu gânduri profunde de respect.
Unii oameni explică faptul că expresia „acel ochi care poate vedea” se referă la Îndrumătorul Spiritual, însă adevărata intenție a lui Je Tsongkapa a fost ca „ochiul” să se refere la învățătura despre etapele căii. Acest fapt este clarificat spre sfârșitul cărții sale „Marea carte asupra etapelor căii”.”
Responsabilitatea pentru continuarea liniei este a noastră
Acum gândiți-vă că dacă stați și auziți aceste lucruri acum, acest lucru vă face automat responsabili. Voi sunteți veriga următoare a acestei linii.
Oare vă veți dedica viața pentru a continua linia într-un mod pur? Câți oameni sunt dispuși să facă asta?
Dacă verificați cu atenție câți oameni cunoașteți care sunt dispuși să facă acest lucru, veți avea imaginea de cât de fragilă și cât de rară este această linie.
Acum stăm într-o sală frumoasă și auzim o lecție de Dharma frumoasă, dar șansa ca asta să se întâmple este mică și amenințarea la adresa acestei linii este mare, mai ales în zilele noastre.
Tibetanii au păstrat foarte bine liniile de transmisie în mănăstiri, care erau susținute de autorități și, datorită lor, avem aceste învățături, dar acum toate acestea au dispărut. Odată cu ocupația chineză, toate acestea s-au împrăștiat peste tot.
Dacă ați studiat cursul 6, există o profeție acolo precum Dharma va dispărea.
Citez din curs:
„În Sutra Luminii Perfecte există o profeție interesantă. Buddha spune că, 2500 de ani de la moartea sa, Dharma se va răspândi și va ajunge pe pământul celor cu fața roșie – America, nativii americani.
În altă parte există profeția că, la acea vreme, Dharma ar ajunge într-un ținut în care zboară vulturii de fier. Vulturii de fier sunt avioanele. Deci Dharma va ajunge pe un tărâm unde există avioane.”
Cei care vor deține linia, vor fi în Occident. Există o astfel de profeție, așa că acum aceasta este sarcina noastră.
Noi nu ne mai putem baza pe tibetani să facă asta pentru că nu mai au aceleași condiții pe care le-au avut înainte. Este adevărat că au restaurat puțin mănăstirea Sera Mey, dar este o umbră pală în comparație cu tradiția care a existat în Tibet, care a fost distrusă de chinezi. În primul rând, tibetanii care trăiesc astăzi în India și Nepal au multe căsătorii mixte și cultura tibetană este pe moarte acolo. În al doilea rând, cultura tibetană este pe cale să dispară și în Tibet, datorită intervenției chineze, iar părinții tibetani sunt din ce în ce mai puțin înclinați să-și trimită copiii la mănăstiri, așa că nu ne putem baza pe ei. Trebuie să ne facem treaba, altfel nu va continua. Acesta este rolul nostru.
Responsabilitate personală și înțelegerea profundă a vacuității
Întrebare: Ce spun marii maeștri ai căii Hinayana despre ideea de a aduce fericire altora?
Răspuns: Practicanții pun mult accent în meditații pe compasiune și iubire. Pe Maitri și pe Karuna. De aceea este greșit să credem că nu doresc de a aduce fericire altora. Practicile lor se numesc brahmavihara și printre ele – cele patru dorințe infinite. Au multe meditații despre iubire care deschid inima.
Există o singură mare diferență: aceea de a-și asuma responsabilitatea personală. Putem spune ușor: „Îmi doresc ca toate ființele să nu mai sufere”. Dar cine va face asta? Un Bodhisattva.
Bodhisattva își va spune: „Nu mă pot baza pe nimeni că va face asta. Eu am să fac asta. Voi căuta cum să o fac și pentru asta trebuie să ajung la iluminare, pentru a ști ce trebuie să fac pentru ei.”
De aceea, cei din tradițiile Hinayana și Theravada nu se străduiesc să ajungă la iluminarea completă, ci la nirvana personală. Și, desigur, o persoană care își purifică mintea are multă iubire și compasiune pentru toate ființele.
Calea Hinayana este calea de „jos”, dar nu este deloc jos. Ea este foarte înaltă și foarte nobilă. Diferența este asumarea responsabilității personale. „Eu însumi voi fi cel care scoate ființele din suferință”. Pentru asta, trebuie să știu de ce au nevoie? Cum gândesc ele. Trebuie să mă antrenez în acțiunile Bodhisattva. De aceea trebuie să-mi iau jurămintele bodhisattva, care sunt deasupra jurămintelor vinaya, despre care am vorbit în prima parte a cursului 9. Este o diferență uriașă. Este o mare diferență în practică.
Diferența este uriașă, mai ales în practica de după perceperea vacuității. Înainte de perceperea vacuității, atât practicantul Hinaya cât și Mahayana trebuie să-și dezvolte concentrarea și ambii trebuie să-și respecte moralitatea. Practica de după perceperea vacuității va fi foarte diferită între Hinayana și Mahayana.
În Mahayana practicantul învață din nou și din nou despre bodhicitta, astfel încât mintea lui s-o integreze. De ce? Pentru că atunci când mintea va ajunge să perceapă vacuitatea și este impregnată cu bodhicitta, în acest sens al responsabilității personale, în timp ce percepe vacuitatea se va naște bodhicitta. Și atunci el va deveni automat un bodhisattva de nivel unu.
Se poate percepe vacuitatea și fără bodhicitta, dar nu va urca pe calea bodhisattva, ci pe calea spre Nirvana, iar aceasta este principala diferență.
Dar, din nou, nu este adevărat că nu practică. Practicantul Hinayana vorbește despre lipsa de sine – Anatta, care este altceva. Aceasta este o școală inferioară de înțelegere a vacuității. Aceste linii despre care am vorbit nu au ajuns la ea. În ea nu se știe cine este Nagarjuna. Nu a auzit de „Prajna Paramita”.
Acel Lama Serlingpa, la care s-a dus Lordul Atisha pentru a studia Bodhicitta, făcea parte dintr-o școală inferioară decât cea a Lordului Atisha în ceea ce privește nivelul de înțelepciune.
Lordul Atisha avea o înțelegere a înțelepciunii cu mult mai profundă decât a Lamei Serlingpa. Și, cu toate acestea, Lordul Atisha s-a dus să studieze cu Serlingpa pentru că avea linia pură a Bodhicittei. De aceea linia nu ajunge peste tot, din păcate.
Ce este atât de minunat la tradiția tibetană este că au păstrat liniile întregi. De aceea Lam Rim este atât de special, pentru că are toate etapele principale, fără să lipsească vreuna. Este adevărat că pot fi lucruri secundare care s-ar putea să nu fie incluse acolo. Și, în plus, există și calea tantrică.
În țările în care există Theravada oamenii nu au auzit cuvântul Tantra.
Voi nu puteți aprecia ce perlă veritabilă v-a căzut în poală atunci când primiți învățătura Lam Rim, curățată de Je Tsongkapa, aducând-o la desăvârșire.
Nu puteți aprecia asta până nu veți petrece mulți ani studiind și altceva.
Grup Facebook