ACI 9 – Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare – Lecția 5a

Conștientizările Căii Treptate spre Iluminare

Prima parte

Retreat inclus în cursul 9

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael, Lama Trisangma și Peter Watson

Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5,a (Lecția 8,c ̶  cursul ACI 9)

Lam Rim scurt, partea a III-a

 

Lam Rim-ul pe care îl învățăm a fost scris de Je Tsongkapa.

Je Tsongkapa Lobsang Drakpa

În tibetană Lam Rim-ul se numește:

Lam Rim Dudon

Adică: Lam Rim scurt.

Acest Lam Rim a fost comentat de către Chone Lama Drakpa Shedrup.

Chone Lama Drakpa Shedrup

El a trăit între anii: 1675-1748, adică la aproximativ 300 de ani după Je Tsongkapa. A fost un mare maestru. El a fost unul dintre cei care au scris  manualele după care se învățau în mănăstiri.

Chone Lama Drakpa Shedrup și Kedrup Tenpa Dargye (maestru tibetan care a trăit între anii 1493-1568. El a scris „Analiza perfecțiunii înțelepciunii” și comentariul asupra textului „Ornamentul realizărilor” – „Abhisamaya Alamkara” – a maestrului Asanga, din gura lui Maitreya, în secolul al IV-lea e.n.; cursul 2 se bazează pe textul lui) au făcut parte din sistemul monahal tibetan al curentului Gelugpa care a început de la Je Tsongkapa.

Ge   – plăcere,
Luk – cale,
Pa   – genul masculin.

Gelugpa înseamnă „calea plăcerii”.

Je Tsongkapa a fost un călugăr budist tibetan influent, filosof și yoghin tantric, ale cărui activități au dus la formarea curentului Gelugpa a budismului tibetan. Printre altele, a fondat și mănăstiri. Cele trei mănăstiri principale din curentul Gelugpa sunt: Sera care este împărțită în: Sera Jey și Sera Mey, iar celelalte două sunt Drepung și Ganden.

Toate trei au suferit daune serioase, iar unele au fost complet distruse odată cu invazia chineză din 1959 și au fost restaurate în diferite locuri din India.

Sera Jey și Sera Mey au fost, în mod tradițional, amplasate una lângă cealaltă, iar astăzi, când au fost restaurate în India, de asemenea, au fost construite foarte aproape una de alta.

Educația călugărilor în mănăstiri este în principal:

a. Învățarea pe de rost a scripturilor, înainte de a le învăța sensul lor. Ei le învață pe de rost de mici copii și continuă să le învețe pe de rost tot timpul.

b. Dezbaterile. Ei dezbat zilnic învățătura din scripturi și nu au voie să aducă materiale scrise în curtea de dezbateri. De aceea ei trebuie să știe pe dinafară toate definițiile, pentru a putea dezbate. Pe de altă parte, chiar și între mănăstiri se susțin dezbateri pentru a vedea care mănăstire are cea mai bună echipă de dezbateri.

Manualele scrise de Chone Lama erau folosite în „Sera Mey” și erau păzite cu strășnicie să nu ajungă pe mâna celor de la „Sera Jey” ca să-i poată învinge pe aceștia.

Rezultatul acestui lucru a fost că, atunci când au venit chinezii și au bombardat mănăstirea, singurul set de cărți era doar în „Sera Mey”, set care a dispărut.

Geshe Michael, mergând la mănăstirile din India, a văzut că există un mare deficit de cărți, iar materialele valoroase erau în pericol de dispariție. El și-a dedicat o mare parte a vieții sale în căutarea scrierilor, restaurarea lor și de a le introduce pe calculator.

După multe căutări, s-a găsit o copie în China, la Beijing, a acestor scrieri, dar era parțială și de foarte proastă calitate. Mai târziu a fost găsită o copie de o calitate mai bună la Sankt Petersburg.

Cine a lucrat la Sankt Petersburg pentru a le computeriza? Călugării.

Se pare că, în timpul comunismului, existau călugări care stăteau ascunși în Sankt Petersburg, iar când comunismul a căzut, ei au ieșit afară. Munca de computerizare a scrierilor vechi este cea care îi susține până în zilele noastre.

În Kangyur există 1.000 de scrieri, în Tengyur  sunt 3.500 și nenumărate în Sungbum. Doar un mic procent din scrierile Tengyur a fost computerizat și pentru a le computeriza pe toate va mai dura 100-150 de ani.

Numele comentariului scris de Chone Lama este:

nyingpo dordu selwa

Selwa      – iluminare sau clarificare,
Nyingpo – esență,
Dordu     – pe scurt, sumar.

Adică: iluminarea esenței.

Când apare cuvântul Du, asta înseamnă de multe ori că se face referire la „Lam Rim Du dön”, deci acest comentariu se numește „Scurtă iluminare a esenței” sau „Iluminarea esenței Lam Rim Du dön”.

După cum am menționat, copia pe care o avem în prezent a fost găsită în 1994 la Sankt Petersburg și aproximativ jumătate din acest comentariu a fost tradus în română.

Revenim acum la „Lam Rim Dudön” – numit și „Cântecul vieții mele spirituale”.

În primele patru versete, maestrul Je Tsongkapa s-a prosternat în fața maeștrilor liniei de transmisie.

 

Prosternările ne arată clar care învățătură este cea mai importantă

Am vorbit mai înainte cât de importantă este linia de maeștri și cât de important este să fie pură. Suntem norocoși că am întâlnit-o și de aceea trebuie să avem respect și recunoștință față de ea.

Atunci când maestrul spune: „Mă prosternez lui Buddha”, „Mă prosternez lui Manjushri”, „Mă prosternez lui Maitreya”, „Mă prosternez lui Nagarjuna”, „Mă prosternez lui Asanga”, „Mă prosternez lui Atisha”, el ne spune indirect: „Acest material este important. Acesta este un material care trebuie studiat. Este o învățătură care te aduce la iluminare. Învățătura acestor maeștri te aduce la iluminare.”

De multe ori prosternarea subliniază indirect că acea învățătură este importantă.

Până la versetul 5 au fost prosternări. În continuare Je Tsongkapa slăvește linia de maeștri.

 

Slăvirea liniei

Versetul 6:

Aceste etape ale căii spre iluminare au coborât treptat,
Pe o linie excelentă de la cele două diamante
A coroanei marilor maeștri ai continentului Dzambuling –
Nagarjuna și Asanga a căror splendoare strălucește
Ca un steag al victoriei printre ființele vii.

În acest verset, Je Tsongkapa îi slăvește încă o dată pe cei doi mari înțelepți de pe „continentul Dzambuling”, Nagarjuna și Asanga, despre care am spus că se numesc Shing ta – deschizători de drumuri.

(Arya Nagarjuna – anii 200 e.n. El a pus bazele învățăturii despre vacuitate. El ne-a adus din țara făpturilor Naga „Prajna Paramita” – scrierile „perfecțiunii înțelepciunii” despre vacuitate.

Maestrul Asanga – anii 350 e.n. A pus bazele învățăturii despre acțiunile unui Bodhisattva. După un retreat de 13 de ani, s-a întâlnit cu Maitreya care i-a transmis 5 cărți de înțelepciune. În plus, el a scris cartea „Bodhisattva Bhumi” – o carte despre etapele războinicului spiritual care se referă în principal la moralitatea „ascultătorilor” și a „războinicilor spirituali”.

 Lord Atisha – un indian care a trăit între anii 982-1054. Numele său complet este Dipamkara Shri Jnyana. El a adus Lam Rim în Tibet și a fost autorul cărții „Lamp on the Path”.)

 

Și acum, în versetele de la 7 la 10, maestrul slăvește Lam Rim. După cum am menționat, el nu este primul care a început scrie Lam Rim. Primul a fost Lordul Atisha. În tradiția tibetană, primul care a început să predea Dharma în acest fel a fost Lordul Atisha. El a predat păstorilor de iac care, pe de o parte, erau însetați de Dharma, dar, pe de alta, nu erau educați. Ei nu erau ca și călugării din India cu care se obișnuise. Pentru ei Lordul Atisha a inventat această cale Lam Rim, pentru a-i învăța și care s-a dezvoltat ulterior.

Între Lordul Atisha și JeTsongkpa au mai existat și alți Lama care au scris Lam Rim. Există un Lam Rim numit „Ten Rim”.

Rim – etape, trepte,
Ten  – învățătură, studiu.

Deci, Ten Rim – înseamnă „etapele învățăturii”,

El este, de asemenea, un text foarte cunoscut care a fost scris înainte de Je Tsongkapa și a fost descoperit de Geshe Michael, iar apoi mănăstirile l-au publicat. L-au tipărit în tibetană și a fost o mare bucurie.

Ten Rim se mai traduce și „Marea Carte a Etapelor Învățăturii” scris de Kadampa Geshe Drolungpa Lodru Junge. Cartea a fost scrisă în jurul anului 1100 e.n.

 

Slavă Lam Rim-ului

În versetul 7 lucrurile sunt clare, nu este nevoie de explicații. Imaginile pe care le folosește Je Tsonkapa sunt foarte frumoase.

7.
Deoarece împlinește toate dorințele
A numeroaselor feluri de oameni,
Această învățătură este ca un rege
Printre nobilii pietrelor prețioase
A tuturor sfintelor instrucțiuni.

Sfintele instrucțiuni reprezintă toată învățătura sfântă a Dharmei. Ea este ca aristocrația, iar regele acestei aristocrații este Lam Rim. De ce este rege? Ce îl face rege în această aristocrație? Pentru că el împlinește toate dorințele
a numeroaselor feluri de oameni.

Cum le împlinește toate dorințele? Care sunt dorințele oamenilor? Ei își doresc fericirea, iar el le arată o cale spre fericire și asta îl face să fie rege.

Apoi maestrul spune:

Întrucât ea unește toate curentele
A mii de râuri de scripturi rafinate,
Ea este ca un imens ocean
De explicații glorioase și excelente.

Din lectura cursului:

„Există metafore speciale folosite pentru a descrie această învățătură despre etapele căii spre iluminare, care ne-a fost transmisă pe linia descrisă mai sus. Deoarece împlinește toate dorințele a numeroaselor feluri de oameni care caută libertatea, ea este ca un rege printre nobilii tuturor pietrelor prețioase a tuturor sfintelor instrucțiuni – la fel ca acea perlă specială care îți împlinește orice dorință. Ea îți poate împlini dorințele deoarece, dacă îi practici adevărata semnificație, vei obține renașterea în tărâmurile superioare și binele absolut.

Întrucât această învățătură unește toate curentele râurilor de explicații fine care se găsesc în mii de scripturi rafinate a Marii Căi și a Micii Căi, ea este ca un imens ocean de explicații glorioase – adică perfecte și excelente. Ea le reunește pe toate nu prin includerea fiecărui cuvânt din scripturi, ci prin faptul că include semnificațiile tuturor subiectelor. Expresia „mii de scripturi” este folosită aici pentru a indica un număr mare de scripturi și nu se referă neapărat la exact o mie de scripturi.”

 

Cele cinci subiecte majore

Am spus că există nenumărate scrieri. Și vreau să vă dau o idee a ce înseamnă multe.

V-am spus de Kangyur, Tengyur și de alte mii de scrieri. Deci ne-am referit la cantitate. Dar dacă mergem să le studiem nu le putem cuprinde. Cred că nu există niciun muritor care să le poată studia pe toate. Este mult prea mult.

Toate aceste scrieri se încadrează în cinci sau șase categorii principale, în funcție de cum numărăm; dacă numărăm și Lam Rim – sunt șase – dacă nu-l punem la socoteală – sunt cinci.

Le voi enumera din nou ca să ni le reamintim. Cursurile ACI sunt, de asemenea, organizate după următoarele categorii:

1. Prima categorie este – „Abhidharma Kosha”.

 Cursurile 5 și 8 fac parte din „Înalta înțelepciune” – „Abhidharma”. Ele acoperă doar două capitole din opt.

a. Capitolul Karma – acțiunile și rezultatele lor [cursul 5],

b. Capitolul despre tărâmurile de existență și moartea și sfârșitul morții [cursul 8].

2. A doua categorie este „Vinaya”.

Este studiul moralității. Există multe scrieri Vinaya care sunt de o mare importanță. Jumătate din învățătura transmisă de Buddha este despre moralitate. De ce este atât de importantă? Datorită vacuității. Datorită faptului că totul este gol de orice natură, atunci moralitatea ocupă un loc important.

1. 1. 3. A treia categorie este „Pramana”.

„Pramana” este studiul logicii în budism. În tibetană, la Pramana se spune Tsema. Un autor important este Maestru Dharmakirti. El a scris cartea Pramanavarttika care are 4 capitole.

Pramanavarttika, în tibetană – Tsema Namdrel ceea ce înseamnă „Comentariu asupra percepției valide”.

Pramanavarttika – este un comentariu al textului Tsema Kuntu, adică Compendiul privind percepția corectă scris de către Maestrul Dignaga ( 440 e.n.) în India. Maestrul Dignaga aparține clasei de autori indieni antici și este considerat fondatorul tradiției logicii budiste. 

Deci, Dharmakirti l-a comentat pe Dignaga, iar Dignaga s-a bazat pe Buddha. Sunt cărți foarte dificile de citit, de aceea este nevoie de Dharmakirti. Dar ca să îl înțelegem și pe Dharmakirti avem nevoie de comentatori. Lama Dvora Hla spune că l-a studiat pe Dharmakirti  cu ajutorul a doi comentatori diferiți:

a. Kedrup Tenpa Dargye – care a trăit în Tibet în anii 1493 – 1568. A scris cartea „Privire de ansamblu asupra perfecțiunii înțelepciunii” – care tratează o discuție aprofundată a celor „trei antrenamente”: etică, concentrare și înțelepciune și se predă în mănăstiri.

b. Gyaltsab Je – a trăit în Tibet 1362-1432. Unul dintre cei doi fii spirituali ai lui Je Tsongkapa. Numele său înseamnă „regent”. El a scris un comentariu asupra maestrului Dharmakirti numit „Tarlam Selje” – „Lumina pe calea spre libertate”.

După cum am menționat, această carte are patru capitole. Cursul 4 face parte din capitolul 2 al lui Dharmakirti. Sunt puțini în lume care au citit capitolele 3 și 4. În mănăstire, în programa de 20-25 de ani pe care o au, călugării nu ajung la aceste capitole și, prin urmare, nu prea există comentarii asupra lor pentru că sunt foarte profunde.

În secolul al XX-lea, a apărut un comentariu pentru ultimele capitole scris de Geshe Yeshe Wangchuk. El s-a născut în 1928 în Tibet și a scris un comentariu maestrului Gyaltsab Je numit „Tsema Gong Gyen”, adică „Bijuteria gândului corect”. A fost tradus parțial în engleză de către Geshe Michael și în ebraică de Lama Dvora Hla.

Cursurile ACI 4 și 13 sunt cursuri ce țin de logica budistă. Acesta este studiul despre cum știm ceea ce știm și dacă chiar știm cu adevărat ceea ce credem că știm.

Aceste cursuri privesc această știință a cunoașterii.

Oare pot spune cu siguranță că știu ceva? Se dovedește că foarte puțin. După ce a fost studiată logica timp de 15 de ani, nu mai judecăm nicicum oamenii, iar acesta este scopul. Nu știm de ce oamenii fac ceea ce fac. Nu știm cine sunt, așa că nu are rost să-i judecăm. Acțiunile lor ne pot răni, dar nu judecăm persoana. Habar n-avem cine este și de ce face ceea ce face, iar dacă nu credem încă, înseamnă că avem nevoie de 15 de ani de Dharmakirti ca să știm asta și multe dezbateri pe terenul de dezbateri.

1. 1. 4. A patra categorie care este studiată în mănăstiri – este „Madhyamika”.

Madhayamika sunt studiile Căii de Mijloc. Aici intră o bună parte a studiului vacuității. Tot ceea ce am învățat de la Maestrul Shantideva se află în Madhayamika.

Aici intră Arya Nagarjuna. În mânăstiri se învață doar comentarii asupra textelor lui.

Maestrul Chandrakirti – 650 e.n., a scris o carte foarte importantă, „Intrarea pe Calea de Mijloc”, care stă la baza tuturor studiilor noastre despre vacuitate. Înțelegerea noastră, a școlii „Prasangika Madhyamika”, se bazează pe Chandrakirti.

Apoi sunt comentatorii asupra textelor lui Chandrakirti. Je Tsongkapa a scris cartea „Gongpa Rab Sel”, care este un comentariu la Chandrakirti. O carte foarte grea, scrisă cu o logică profundă.

Aici intră și înțeleptul Kedrup Tenpa Dargye și Maestrul Shantideva. Cursurile 10, 11 și 12 se bazează pe cartea maestrului „Ghidul de viață al războinicului spiritual.”

Cursul 6 (Sutra Tăietorul de Diamant) și 7 (Jurămintele Bodhisattva) sunt, de asemenea, considerate parte a studiilor Madhayamika.

1. 1. 5. A cincea categorie – „Prajna Paramita”.

Am numit-o Yum, „mamă”. Acestea sunt scrierile de înțelepciune ale „perfecțiunii înțelepciunii”. Ele sunt învățăturile asupra vacuității pe care Nagarjuna ni le-a adus de la Naga. Acolo au fost păstrate pe perioada în care oamenii nu le puteau pricepe. Cursul 2 este considerat „Prajna Paramita”.

Deci, am enumerat cinci categorii. Există și alte ramuri ale studiilor diferitelor școli ale budismului. Și ele sunt foarte importante.

Toată lumea ar trebui să le studieze pentru că, până nu învățăm amănunțit  vechile școli indiene, nu putem ști dacă am înțeles pe deplin vacuitatea. Există subtilități ale înțelegerii vacuității și până când nu le lămurim până la capăt nu putem ajunge la iluminare.

Și acum vine la rând Lam Rim, care ia sutele de ani de studiu amănunțit, anevoios și obositor și vi le servește pe toate pe o tavă de argint.

Lam Rim este o cale experimentală. Este calea pe care ne-o aduce Je Tsongkapa din propria experiență, el spune: „Iată! Așa practic și asta îmi aduce conștientizări”.

Meditațiile pe care le facem sunt meditații Lam Rim și ele trebuie făcute.

Lam Rimul este o cale genială care a unit toate curentele și ni le oferă pe o tavă argint. Asta nu înseamnă că oamenii ajung la iluminare în masă. Încă mai necesită mult studiu, muncă, meditație și mai ales Renunțare. În primul rând pentru a face toată această muncă este nevoie de Renunțare și multă compasiune. Dar calea este limpede, clară.

Până nu vom trecem prin toate etapele anevoioase, nu vom ști cum să apreciem Lam Rim. Cei care le-au făcut, nu încetează de a lăuda Lam Rim. Și după cum vedem, însuși Je Tsongkapa ridică în slăvi această cale Lam Rim. După cum am menționat, înaintea lui au existat multe Lam Rim-uri. Până la el, exista deja o tradiție care avea probabil 400 de ani, așa că spune în versetul 7:

Întrucât ea unește toate curentele
A mii de râuri de scripturi rafinate,
Ea este ca un imens ocean
De explicații glorioase și excelente.

Lam Rim este ca un ocean, dar concis.

Călugării, în mănăstiri, nu învață Lam Rim, ei învață amănunțit toate acele materii de studiu pe care le-am enumerat mai înainte. În budism, oamenii sunt diferențiați:

Lam Rim Pa

Tse Nyi Pa

Pa – om, genul masculin.

Deci, Lam Rim Pa înseamnă cel care învață Lam Rim. Aceasta este calea lui.

Tse Nyi – definiție.

Tse Nyi Pa înseamnă cel care studiază cu acuratețe toate definițiile și învață cu minuțiozitate.

Ei învață mulți ani și de fiecare dată mai învață încă o ramură și o altă direcție care par să nu aibă nicio legătură. Este greu de a cuprinde totul și de a le uni pe toate într-o simfonie care să producă iluminarea. Ca și cum ai fi într-o singură piesă a puzzle-ului și nu vezi întreaga imagine.

Iar Lam Rim face asta pentru noi dintr-un foc.

 

Cele patru calități speciale ale învățăturii Lam Rim

Versetul 8. În acest verset, Je Tsongkapa începe să enumere 4 calități speciale pe care le are Lam Rim.

El îți va permite să realizezi că în toate învățăturile lui Buddha
Nu există contradicții,
Iar vorba lui sublimă
Ți se va pare un sfat personal.

El îți va permite să prinzi cu ușurință
Adevărata intenție a tuturor Buddha victorioși
Și vei fi protejat de a cădea
În prăpastia marii greșeli.

 

1. 1. Vei realiza că nu există nicio contradicție în învățătura lui Buddha.

Prima calitate:

tenpa tamche gelme tokpa

Tokpa – conștientizare,

Aici se traduce: „Îți permite să realizezi”.

Tenpa    – doctrină, este ceea ce Buddha a învățat.
Tamche – tot. Tot ceea ce Buddha a învățat.
Kal          – contradicție,
Kalme    – lipsa contradicției, fără contradicție, nu există contradicție.

Deci, nu există nicio contradicție între părțile diferite ale doctrinei lui Buddha. El (Lam Rim) îți permite să realizezi că toate aceste lucruri sunt în concordanță între ele.

De exemplu, dacă avem potențialul lui Buddha în noi și vom ajunge cu toții la iluminare, atunci acest corp care ne va aduce la iluminare este sfânt. Atunci de ce spunem că este impur și contaminat?

Buddha ne-a învățat asta. Pare a fi o contradicție. Pentru cineva care nu înțelege bine Dharma, par să existe contradicții în cuvintele lui Buddha. Buddha a predat diverse școli ale vacuității. El a predat vacuitatea odată într-un fel și altădată în alt fel.

Contradicția este aparentă. Ingeniozitatea căii Lam Rim este că a luat toate învățăturile și ne arată că există o cauză pentru care Buddha le-a predat. Buddha nu a transmis nimic neimportant.

 

Buddha nu a predat nimic care să nu aibă

menirea de a aduce oamenii la iluminare

Vreau să vă dau un citat din Lam Rim Chenmo, adică „Marea expunere a etapelor pe calea spre iluminare”, scrisă tot de Je Tsongkapa. Ea are de 1.000 de pagini, după care a scris câteva versiuni mai scurte ale lui. El dă multe citate din Buddha și din alte surse.

El citează dintr-o Sutra a lui Buddha numită „Sutra Lotusului” – Sadharma Pundarika Sutra care spune:

Toate scrierile lui Buddha
Te învață modalități
Cum să devii Buddha,
Iar învățătura este directă
Sau indirectă.

Adică, nu există niciun lucru pe care Buddha să-l fi predat și care să nu aibă menirea să-i aducă pe oameni la iluminare. Pe de altă parte, Buddha i-a învățat pe oameni diferit în funcție de nevoile lor și asta este calitatea specială a vorbirii lui Buddha. El și-a adaptat învățătura în funcție de nevoile oamenilor, în funcție de abilitățile mentale ale oamenilor și a nivelului lor de dezvoltare spirituală.

Și au fost oameni care au început să împartă învățăturile Lui Buddha: „Asta este Hinayana, asta este Mahayana, este inferior, este superior. Aha!, își spun ei, dacă așa stau lucrurile, poate că nu am nevoie de asta și poate că am nevoie de cealaltă. Foarte periculos!

Pentru că, dacă este adevărat că fiecare învățătură transmisă de Buddha are menirea să-i aducă pe oameni la iluminare, direct sau indirect, atunci când spunem despre o parte a învățăturii: „Asta nu este pentru mine”, înseamnă că dăm la o parte ceva care poate aduce pe oameni la iluminare. Iar acest lucru creează în noi semințe karmice care vor rodi mai târziu sub formă de obstacole pe calea iluminării noastre. Așa că ne creăm obstacole pentru noi înșine.

De aceea acest sfat este atât de important. Oamenii vin și spun: „Am înțeles cursul ăsta, dar cursul ăla este deja prea mult pentru mine”.

Este în regulă să spunem: „Prea mult pentru mine”.  Dar, dacă începem să respingem învățătura pentru că nu am înțeles ceva (vor fi situații în care nu vom înțelege anumite jurăminte sau ni se pare că există contradicții între jurămintele tantrice și jurămintele Vinaya), ne creăm un mare obstacol pe calea iluminării.

Fiecare lucru pe care ni l-a transmis Buddha își are rostul său. Dar n-avem încă înțelegerea profundă a importanței lucrurilor.

Înțelegerea noastră se va dezvolta treptat, de aceea vor fi lucruri pe care nu le înțelegem acum, dar le vom înțelege mai târziu.

Între timp, până le vom înțelege este bine să spunem: „Pun deoparte ce nu înțeleg acum și va veni vremea când voi înțelege”. Sub nicio formă nu trebuie să respingem ceea ce nu înțelegem.

Orice învățătură dată de Buddha a fost ca să-i aducă pe oameni la iluminare.

Deci, prima calitate specială a Lam Rim-ului este că ne permite să realizăm că nu există nicio contradicție în învățăturile lui Buddha.

Avem nevoie de învățăturile Hinayana – ale scopului îngust, avem nevoie de învățăturile scopului mediu, avem nevoie de învățăturile Mahayana. Fiecare își are rolul ei, una se construiește pe alta, fiecare este importantă. Este imposibil să reușim în stadiile avansate ale tantrei fără a face practica scopului îngust.

Aceasta este frumusețea Lam Rim-ului. Până nu am văzut Lam Rim, nici măcar n-am știut de această legătură cursivă.

Am văzut această legătură fluentă între cele trei scopuri în „Sursa binefacerilor mele”.

Buddha a spus: „Totul este pur”, Buddha a spus: „Totul este suferință”. Primul adevăr spune: „Totul este suferință”.

În alt loc, el spune: „Totul este pur”. Atunci ce este corect? Ce este incorect? Aceasta este măreția Lam Rim-ului pentru că dacă este studiat și practicat bine, aceste întrebări vor dispare.

 

1. 2. Fiecare învățătură ți se va părea un sfat personal

A doua calitate specială:

Vorba lui sublimă
Ți se va părea un sfat personal.

sungrab malu dampar charwa

Sung        – vorba, în special vorba lui Buddha,
Sungrab –  vorba sublimă al lui Buddha.

Malu        – este prescurtarea cuvântului Maluwa care înseamnă – fără excepție.

Toate vorbele sublime ale lui Buddha fără excepție.

Dampa – îndrumare personală.

Acesta este momentul în care vii să ceri un sfat de la Lama sau să primești îndrumare de la Lama. El îți dă îndrumare personală: „Asta trebuie să practici. Asta îți trebuie acum”.

Acesta este Dampa. Este cuvântul sfânt sau îndrumarea sfântă.

Dar aici când spunem Dampa – ne referim la îndrumare personală.

Charwa – răsărit sau ceva care răsare, ceva care apare.

Asta înseamnă că toată învățătura lui Buddha începe să sune ca îndrumare personală.

Deja ea nu este ceva care stă scrisă undeva într-o carte, ci ceva ce ar trebui să practicăm personal.

Când citim sutra despre cele „Patru Adevăruri”, ne întrebăm: „Și unde este meditația?”. Dacă învățăm bine Lam Rim, el ne spune: „Acum meditează!”. Este  ca o directivă personală de la Lama.

Mai există un aspect, și anume dacă studiem bine, facem meditațiile și dacă relația cu Lama este adecvată, ca urmare a practicii noastre și a relației cu Lama, va veni momentul în care lucrul pe care Lama îl rostește va fi exact ceea ce trebuie să auzim personal.

Oamenii pot sta la lecție și să audă exact ceea ce au nevoie, ceea ce îi supără.

Și acesta este rezultatul unei bune practici și al deschiderii față de Lama. Când relația este bună, încetul cu încetul vorba Lamei începe să fie ca cea a lui Buddha. Fiecare va auzi ceea ce trebuie să audă.

Buddha rostește ceva și fiecare aude exact ceea ce avea nevoie să audă. Deci aceasta este una dintre calitățile studiului corect al Lam Rim-ului. Veți simți ca și cum șoapta rostită, care a trecut din gură în gură pe linia marilor Lama, a ajuns acum la urechea voastră direct de la Lama. Ca și cum Lama vă șoptește la ureche sau Buddha șoptește la ureche.

Cei care aud atâtea învățături, se pot simți copleșiți. Ce să facă mai întâi?

Sunt atâtea învățături, atât în Sutra cât și Tantra. Pe lângă asta mai sunt și toate acele ramuri pe care vi le-am enumerat, iar în Tantra există multă învățătură și practică. Ce să facem mai întâi? Cum putem face toate meditațiile, temele, cursurile, acest seminar? Ce ar trebui să facem mai întâi? Măcar de-ar fi numai ăsta necazul nostru.

Profesorii noștri au făcut-o, Je Tsongkapa a făcut-o, de ce noi n-am putea face asta? Fiecare dintre noi poate. Ele funcționează ca o serie de instrucțiuni personale și totul devine armonios și cursiv.

Și da, literalmente vor fi lucruri pe care va trebui să le punem deoparte pentru a face calea. Calea va lua locul lucrurilor samsarice de care suntem preocupați. Nu există nicio îndoială. Este imposibil să facem și calea și toate lucrurile samsarice.

De multe ori oamenii vin la mine și îmi spun: „Pot veni doar vineri la ora 15:00 pentru că am altceva de făcut?”

Nu așa funcționează Dharma. Nu puteți să vă păstrați toate activitățile samsarice și să aveți timp și de Dharma. Este imposibil. Trecerea trebuie să fie treptată și armonioasă și să nu provoace șocuri majore, dar trebuie să se întâmple. Trebuie să se întâmple dacă vreți să reușiți pe calea Dharmei. Dharma nu este un club simpatic sau cerc cultural-educativ în timpul vostru liber. Ea nu funcționează.

Dacă vreți să ieșiți din samsara, să nu mai suferiți, trebuie să vă faceți treaba. De aceea Buddha ne-a spus: „Fă asta și nu fă asta!”

Vor veni schimbări, iar noi urâm schimbările. Ne plac obiceiurile noastre, tabieturile noastre. Vrem ca totul să fie exact așa cum a fost. Dar este important să înțelegem că nu facem asta

• • • pentru profesor, sau
    • pentru guvern,

ci pentru că suntem conștienți de suferința noastră și vrem să scăpăm de ea.

Trecerea trebuie să fie treptată, grațioasă, să nu producă șocuri, și stilul nostru de viață se va schimba și asta se va întâmpla treptat.

Pe măsură ce se dezvoltă înțelegerea importanței Dharmei, încetul cu încetul vor apărea conștientizări interioare și compasiunea noastră va crește.

Unele lucruri vor deveni neimportante și neinteresante, pentru că natura lor este suferința și produc mai multă suferință. Dacă cineva realizează asta, atunci nu le va mai face, nu-i așa?

 

1. 3. Înțelegi cu ușurință intenția lui Buddha (a învățăturilor lui)

Maestrul spune despre a treia calitate

El îți va permite să prinzi cu ușurință
Adevărata intenție a tuturor Buddha victorioși.

gyalway gongpa delak nyepa

Nyepa     – a găsi,
Delak      – ușor,
Gongpa  – intenție sau gândul din spatele a ceva, sau adevărata intenție,
Gyalwa   – victorios, învingător, adică Buddha,
Gyalwey – a victoriosului.

Adică, vei înțelege cu ușurință adevărata intenție a lui Buddha, ceea ce a vrut să spună Buddha. Sensul învățăturii sale.

Lam Rim ne ajută să înțelegem cu ușurință intenția lui Buddha. Bineînțeles, trebuie să practicăm mult.

Am spus că, în mănăstiri, după o lungă perioadă de studii intensive și în detaliu, călugării obțin întreaga imagine, pe când Lam Rim-ul ne permite să realizăm această intenție cu ușurință și ne împiedică să credem că unele învățături sunt mai importante și altele mai puțin importante.

De exemplu, Buddha a spus într-una dintre sutre: „Ucide-ți tatăl și mama”. Cu siguranță nu a spus asta la propriu, ci la figurat. El a spus: „Dacă nu poți practica bine calea spirituală în viața de acasă, pleacă de acasă”.

În Asia, fiul are datoria să aibă grijă de părinții săi. Iar Buddha a spus: „Dacă nu poți urca pe o cale spirituală, pleacă de acasă”. Desigur că pentru a deveni călugăr, trebuie permisiunea părinților săi. Trebuie făcută asta în armonie. Omul nu se poate sustrage de la responsabilitate pentru că, atunci, karma îl va urmări.

Nu vom putea ajunge la iluminare dacă renunțăm la responsabilitățile pe care le avem, de aceea trebuie găsite modalități de a reduce din preocupările noastre și de a urca pe calea spirituală.

Și n-avem de ales, pentru că dacă nu facem asta, moartea ne va înhăța.

Asta înseamnă schimbarea modului în care aducem binecuvântare altora. Trebuie să examinăm situația cu atenție. Oare să rămânem cu persoana și să avem grijă de ea până moare? Este aceasta o binecuvântare supremă pe care i-o pot aduce? Sau să ajungem la iluminare și apoi s-o ajutăm? Întrebarea este: chiar putem lua boala unei persoane care suferă? Nu direct. Dacă ar fi fost posibil, am fi făcut asta cu mult timp în urmă, nu-i așa?

Îi vedem pe ceilalți suferind pentru că mintea noastră este impură și proiectăm suferința. De aceea cel mai bun mod prin care îi putem ajuta pe alții este să ne purificăm mintea și atunci vom înceta să-i mai proiectăm suferinzi și apoi se vor vindeca. Dar, pentru asta, uneori trebuie să renunțăm la sacrificiul imediat și să facem altceva.

Asta spune Buddha.

Există nenumărate povești despre maeștrii, cum ar fi Buddha, Lordul Atisha, Maestrul Shantideva, care s-au născut în familii regale, moștenitori la tron. Regii doreau ca fii lor să rămână pe tron, iar ei își implorau părinții să le dea permisiunea să plece de acasă.

Pentru acești mari maeștri casa nu era o simplă casă, ci un palat, un regat. Regele, în India antică, era un rege absolut, avea putere absolută. Nu exista un mod de viață mai încântător, dar acești maeștri au înțeles inutilitatea unei astfel de vieți. Au înțeles vacuitatea. Au înțeles că este samsara. Iar samsara va aduce mai multă samsara.

Această învățătură Lam Rim vă va da claritate și veți ști care este prioritatea voastră și ce trebuie să faceți.

Deci, una dintre calitățile Lam Rim este că ne dă această claritate fără nicio contradicție, fără niciun conflict, într-un mod clar, fluent, ca o îndrumare personală pe care o puteți face și, în acest fel, veți aduce binecuvântare supremă la un nivel cu mult mai înalt decât atunci când nu vedeți ce se întâmplă.

 

1. 4. Vei fi ferit de căderea în marele abis al faptelor rele

A patra calitate specială:

Vei fi protejat de a cădea
În prăpastia marii greșeli.

nyechu chenpoy yangsa le sung

Chu        – fapte, acțiuni,
Nyechu – fapte rele, fapte greșite,
Chenpö – mare,
Yangsa – abis, prăpastie,
Le           – din,
Sung      – proteja.

În tibetană trebuie să citim de la sfârșit la început. Așadar, învățătura Lam Rim  „te protejează de căderea în marele abis al faptelor rele”.

Ce este acest mare abis?

În acest mare abis vom cădea dacă subestimăm o parte din învățătura lui Buddha.

Acest abis este gândul că o învățătură este pentru deștepți și o învățătură este pentru cei proști, sau „Hinayana este pentru proști și Mahayana pentru cei deștepți”. A gândi așa – este marele abis.

În Lam Rim Chen Mo, Je Tsongkapa citează din „Sutra care adună toate firele”. Buddha vorbește cu Manjushri, care este bodhisattva în această sutră, și îi spune lui Manjushri: „Obstacolul karmic care vine ca urmare a subestimării excelentei învățături este foarte subtil.”

Adică: subestimarea învățăturii excelente a lui Buddha creează un obstacol care este foarte subtil, care nu este ușor de observat.

Oamenilor le apar obstacole mai târziu pe calea spirituală și nu știu de unde au venit. Ele nu sunt ușor de observat. Numai Buddha poate să vadă de unde au venit. Ele pot apărea ca urmare a unui asemenea dispreț, de exemplu.

Buddha spune: „Oricine face distincție între anumite cuvinte pe care le-am spus, că unele sunt bune și altele nu sunt bune, el a abandonat de fapt învățătura mea și oricine abandonează învățătura afectează Dharma.”

Deci, Lam Rim Chen Mo ne salvează de la căderea în abis. Ce este abisul? Sunt obstacolele care vor fi create pe calea noastră spirituală ca urmare a subestimării care provine din neînțelegere.

Un exemplu tipic în acest sens este atunci când cineva nu înțelege bine vacuitatea. El a auzit ceva învățături despre vacuitate, dar nu le-a auzit până la capăt sau nu le-a înțeles pe deplin și, apoi, spune: „Aha! Totul este gol, deci nu există nimic. Și dacă nimic nu există, atunci pot face ce vreau”. Acesta este nihilism. Aceasta este o prăpastie adâncă pentru că dacă el va face tot ce vrea și își încalcă jurămintele și face fapte rele, i se va întoarce o mare suferință.

Și dacă mai și predă altora așa ceva, abisul în care va cădea va fi și mai mare.

Mai există încă o altă latură a acestui lucru. Abisul este și dacă începem să respingem părți ale învățăturii pe care nu le înțelegem”. Este atunci când spunem: „Asta este mai puțin importantă, asta este mai importantă”. „Asta este pentru mine, asta nu este pentru mine”. „Asta este pentru proști, asta este pentru deștepți”. Acesta este un mare pericol.

Pe de altă parte, există cealaltă extremă: „Bine! Tot ce a spus Buddha, este sfânt!” Nici această extremă nu este bună, iar Buddha ne avertizează de asta.

Buddha spune: „Nu accepta niciodată lucruri doar pentru că le-am spus eu sau doar pentru că le-a spus altcineva”. Nu crede orbește. Buddha spune: „Dacă nu ai înțeles lucrurile, nu le accepta că sunt de la mine, dar nu le subestima”.

Sfatul este de a pune deoparte lucrurile pe care nu le înțelegem și va veni ziua în care le vom înțelege. Între timp, vom continua să lucrăm cu ceea ce înțelegem. Dar sub nicio formă nu subestimăm. Este o mare greșeală să credem că există părți ale învățăturii care nu sunt relevante.

Atunci când ajungi la sfârșitul învățăturilor, când vei ajunge la maturitate în studiul budist, vei vedea că totul se potrivește. Totul este perfect. Este loc pentru toate Învățăturile lui Buddha. Și asta face Lam Rim, și asta face în special Je Tsongkapa, cu atâta credință.

Și când vei ajunge într-un stadiu foarte avansat în meditație, când vei fi  aproape de Samadhi, de Shamata, de Shine, va veni clipa în care vei avea amintirea perfectă a tuturor Învățăturilor pe care le-ai primit și atunci vei vedea singur importanța lor.

Am încheiat lecția 8 a Cursului 9, și vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă împărtăși această lecție minunată.

 

*******

 

Întrebare: Dacă Vinaya este atât de importantă, atunci de ce nu a fost în cursul numărul 1, ci în 9?

Răspuns: În primul rând, ea este inclusă și în cursul numărul 1 care trece prin Lam Rim-ul lui Je Tsongkapa numit „Cele Trei Căii Principale”.Și aici se vorbește despre menținerea moralității, dar pe scurt.

Pe de altă parte, un cursant începător poate să nu aibă răbdarea să audă despre jurăminte și despre încălcarea lor.  Și poate că nu va avea mintea deschisă să audă atâtea detalii pentru că nu sunt încă relevante pentru viața lui. El încă nu înțelege de ce are nevoie de toate acestea așa că, mai întâi, trebuie să-i explicăm în mare de ce are nevoie și, de aceea, se începe cu cele „Trei Căi Principale” în linii mari.

 

Meditație legată de lecție

Așezați-vă comod și concentrați-vă pe respirație.

Invitați să vină în fața voatră figura sfântă a profesorului vostru spiritual.

Ea este cea care vă îndrumă pe cale și vă deschide o fereastră către existența pură și iluminată, o existență în care nu există suferință, ci doar fericire deplină .

Prosternați-vă în fața ei cu apreciere a ceea ce este ea pentru voi.

Rugați-o să vă îndrume pe cale și să vă ajute să ajungeți la conștientizările căii.

Este bine să cereți cu tărie pentru că asta seamănă semințe karmice astfel încât conștientizările să ajungă la voi. Prin rugămintea voastră vor veni răspunsurile, vor veni conștientizările, pentru că Lama vine de la voi. Lama apare datorită dorinței voastre arzătoare de a ajunge la iluminare.

Pentru a vă întări rugămintea, karma care provine din ea, este bine să dăruiți Lamei ofrandă în semn de respect și prețuire.

Dați-i lui/ei puterea, astfel încât să vă poată ghida.

Îi dăruiți ofrandă. Slăviți-l în inima voastră. Admirați-i virtuțile sublime. Aceasta este prosternarea mentală.

Cereți-i să vă ofere învățătura.

Prețuiți-i binefacerile pe care o face în lume.

Toate acestea îl întăresc pe Lama și îi permite să funcționeze pentru voi ca Lama.

Și acum concentrați-vă asupra voastră și încercați să vedeți ce asocieri vă trec prin minte când menționez cuvintele „practica Hinayana” sau „practica scopului îngust” sau „învățătura scopului îngust”.

Și față de acestea, ce vă apare atunci când vă gândiți la învățătura Mahayanei, a „Mării Căi”, a „Căii Compasiunii”, a „Căii Bodhisattva”?

Ce asocieri vă vin în minte când spun: „Calea tantrică a Vajrayanei”? Care dintre ele este mai înaltă și ce o face să fie înaltă? Priviți în interiorul vostru.

Conform a ceea ce am învățat înainte, conform citatelor din sutrele lui Buddha, Lordul Buddha a spus că, dacă ne gândim că una dintre aceste căi este mai joasă și alta este mai înaltă, sau dacă credem că una trebuie practicată și alta nu trebuie practicată, atunci facem greșeala gravă de a respinge o parte a Învățăturii Dharmei.

Această greșeală ar putea să ne creeze ulterior mari dificultăți pe calea noastră spre iluminare.

Încercați să vă imaginați o ființă iluminată și cum vede ea fiecare parte a învățăturii. Cum vede o ființă iluminată fiecare parte a învățăturii ca fiind vitală, esențială și absolut necesară pentru a alcătui calea completă spre iluminare. Uitați-vă dacă există vreo diferență între abordarea pe care o aveți acum față de acest scop?

Vedeți cum vă puteți apropia de dezvoltarea acestei aspirații conform căreia fiecare parte a Dharmei, a învățăturii lui Buddha, este necesară, că nu există nicio contradicție între ele, că toate sunt părțile unui singur întreg și că fiecare parte ne aduce mai aproape de iluminare.

La fel este fiecare cunoaștere, la fel este fiecare curs, la fel este fiecare meditație, la fel este și fiecare seminar. Fiecare parte este un alt strat al puzzle-ului pe calea spre iluminare.

Și acum încercați să aplicați această conștientizare și această îndrumare a lui Buddha în practica voastră – practica „primelor etape a căii treptate spre iluminare”, precum

• • • meditația asupra morții.
    • meditația asupra impermanenței.
    • meditația asupra karmei și a consecințelor acesteia.
    • meditația asupra suferinței

pe care am început să le facem. Toate acestea sunt aspecte ale primelor etape ale căii, de fapt al scopului îngust.

Și, din această perspectivă, decideți să aplicați această conștientizare în practica voastră, adică de a nu subestima sau de a nu trata cu ușurință niciun aspect al învățăturii sau al practicii, și mergeți doar pe urmele îndrumărilor.

Vedeți importanța enormă a acestei decizii în inima voastră. Ea este cea care va decide echilibrul între o practică de succes și o practică care merge în gol.

Puteți deschide ochii.