Lecția 4 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4, prima parte

 

Un scurt rezumat

Cele două tipuri de jurăminte Bodhisattva

Așa cum am menționat, există două tipuri de jurăminte Bodhisattva:

• 18 de jurăminte primare, de bază.
• 46 de jurăminte secundare.

Încălcările cu privire la jurăminte, au alte nume: dacă încălcăm jurământul de bază are un nume, iar dacă încălcăm jurământul secundar, acesta are un alt nume.

Pentru jurămintele primare se spune:

Pampa = este paralel cu Tsatung. Acestea sunt conceptele luate din lumea jurămintelor Vinaya.
Tsawa = rădăcina; de bază; fundamental; primar.
Tung = a cădea; a comite o infracțiune.

Deci, ar însemna căderea rădăcinii sau căderea bazei. Tsatung înseamnă încălcarea jurământului de bază sau a jurământului primar.

Pampa – înseamnă tot cădere, dar în sensul de cădere gravă, cu mult mai serioasă sau de a fi înfrânți de dușman. Dușmanul este afecțiunea noastră mentală, care ne determină să ne încălcăm jurământul primar, și nu vom mai putea atinge primul nivel de Bodhisattva din aceeași viață. Cuvântul Pampa poate fi tradus ca înfrângere sau infracțiune gravă. Jurămintele de bază sunt numite pampa sau înfrângeri.

Nye înseamnă ceva rău, a lovi, a răni.
Je = a face.

Deci, aceasta ar fi o infracțiune minoră.

O infracțiune minoră ar fi Nyeje, iar înfrângerea sau infracțiune gravă ar fi Tsatung. Datorită faptului că s-a decis ca jurămintele Bodhisattva să fie împărțite doar în două tipuri, atunci există ori Tsatung, ori Nyeje. Jurămintele călugărilor sunt pe trepte diferite.

Deci, ce este Tsatung? Tsatung înseamnă „înfrânt” sau încălcarea gravă a jurămintelor primare/de bază, care sunt mai importante decât jurămintele secundare, iar dacă facem un Tsatung complet, atunci practic am rupt jurămintele, le-am pierdut.

A rupe jurământul este greu de făcut. Și acest fapt, [dificultatea ruperii, încălcării] este una din calitățile minunate ale jurămintelor Bodhisattva.

Și aici ne referim la toate întrebările pe care le avem în legătură cu insecuritatea noastră de a le păstra. Tuturor ne este greu să le păstrăm, dar [ne] este și mai greu de a le încălca. Și vom vorbi din nou despre asta într-una din următoarele lecții. Voi trece doar pe scurt peste acest subiect.

 

Cele patru lanțuri

Ce trebuie să întâmple ca cineva să facă Tsatung complet?

Pentru asta este nevoie să existe „patru gânduri care leagă”, „patru cabluri” sau „patru lanțuri”, care trebuie să însoțească fapta pentru ca ea să fie Tsatung.

Facem ceva care este contrar jurământului și în timp ce facem acest lucru avem următoarele patru gânduri:

1. 1. Credem că este în regulă să facem asta, că nu facem nimic greșit.
   2. Suntem gata să repetăm fapta din nou. O răutate de genul: „Este în regulă să rup această jurământ și sunt gata să o fac din nou.” Acest gând exprimă de fapt ignoranța pe care o avem, dar ea este exprimată ca o răutate.
   3. Ne place să facem fapta.
   4. Nu avem nicio rușine și nicio considerație.

Aceasta sunt gândurile numite „cele patru lanțuri”.

Pentru a face Tsatung este nevoie de toate cele patru lanțuri. Adică, comitem infracțiunea și credem că este în regulă, suntem mulțumiți de ceea ce facem, suntem dispuși să o repetăm și nu avem nicio rușine, nici față de noi și nici față ceilalți.

Deși este posibil să restabilim, să reabilităm încălcarea jurământului primar/de bază, acesta nu va mai fi la fel.

Ce se întâmplă dacă facem Tsatung? Adică, să încălcăm unul dintre cele optsprezece jurăminte primare împreună cu toate cele patru lanțuri sau ruperea completă a jurământului. Cu toate că acest lucru este greu de făcut, este foarte posibil să se întâmple, iar în acest caz se spune că ne-am pierdut jurămintele. Este adevărat că le putem lua din nou, dar fapta va avea rezultate karmice. 

Persoana care și-a luat jurămintele Bodhisattva și le-a încălcat așa cum am descris, nu va mai putea percepe direct vacuitatea în această viață.

De aceea nu merită să le încălcăm și va trebui să le studiem bine.

    
Jurămintele primare/de bază

În continuare vom da lista jurămintelor. Ele vor avea o formulare lungă și una scurtă.

• lungă – pentru că ni se dă o explicație completă a jurământului.
• şi scurtă – pentru a le reține mai ușor.

În acest curs vom anexa lista cu toate jurămintele.
Lista va cuprinde încălcările jurămintelor primare:

 

1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți

Prima este formată din două părți:

Dak înseamnă eu.
Shen = celălalt.
To = a lăuda,
Mo = a critica sau a condamna sau a defăima.

Dakto shenmo – înseamnă a mă lăuda sau a critica pe ceilalți.

Deci, încălcarea constă în a mă lăuda și a-i condamna pe ceilalți sau a-i critica pe ceilalți.

Motivul – este câștigul material sau respectul personal, iar contextul este în principal predarea Dharmei.

După cum veți vedea, această infracțiune va reveni ulterior și ca infracțiune secundară, iar ceea ce diferențiază infracțiunea primară de cea secundară este motivația. Așadar, motivația aici este pentru câștigul material personal, sau de a câștiga respectul sau admirația celorlalți. Iar când vorbim de lauda de sine, acesta este în special contextul predării Dharmei.

Adică spunem: „Vino la mine pentru că eu predau mai bine, alții nu predau bine”. Dacă spunem așa ceva pentru a câștiga ceva material sau pentru a câștiga respect sau apreciere – am încălcat jurământul.

Și acesta este încălcarea numărul unu – este cea mai gravă infracțiune. Acest lucru este valabil mai ales în contextul predării Dharmei, dar mai târziu vom vedea că se aplică și în alte contexte. 

 De această situație va trebui să ne îndepărtăm cât mai repede posibil.

Este posibil să întâlnim un profesor care induce în eroare oamenii, care predă greșit. Ce vom face atunci? Deoarece jurământul spune să nu criticăm alți profesori, în acest caz este importantă motivația noastră:

• • Dacă îl criticăm pe profesor pentru a câștiga respectul sau admirația altora  – atunci am încălcat jurământul.
  • Dacă ne simțim obligați să protejăm alți oameni, implicându-ne în discuții cu același profesor – nu am încălcat jurământul. 

Sau dacă cineva va spune: „Du-te și omoară găinile în fiecare zi pentru că te vei ilumina”, atunci s-ar putea să vreți să intrați în discuție cu acesta, pentru a-i proteja pe ceilalți care aud o asemenea prostie.

Dar dacă, ca urmare a discuției, apare supărarea sau ura sau resentimente, opriți-vă și plecați de acolo. Pentru ca discuțiile să nu alunece în această direcție, va trebui să fim amabili și să cunoaștem bine referințele. Sigur că un profesor nu ne va spune să omorâm găinile, ci va preda Dharma puțin greșit, pot să predea vacuitatea în mod incorect. Iar a preda vacuitatea incorect, este un dezastru, deoarece oamenii nu vor putea ajunge la iluminare.

Dacă el va spune că vacuitatea înseamnă de a ne goli de gânduri:

• • Pe de-o parte acest lucru nu este adevărat, și pe de alta
  • induce oameni în eroare și ei nu vor putea merge pe calea spre eliberare. 

Pentru asta, trebuie să stăpânim bine materia, astfel încât să putem purta discuții la subiect și să nu începem să ne certăm – pentru că nu va fi nimănui de folos. Trebuie să fim în stare să venim cu argumentele necesare care să dovedească că nu este corect ceea ce sa spus. Și uneori este chiar indicat să deschidem astfel de discuții cu o astfel de persoană, mai ales dacă o face public. Dar cu siguranță nu va trebui să criticăm pe nimeni pentru plăcerea noastră personală.   

Chakpa = dorință, poftă.
Nyepa = bunuri materiale.
Kurti = respect, onoare.

Acestea sunt ele două motivații care determină Tsatung.

Dacă un medic vine și se laudă în fața pacientului său, spunând: „Sunt un medic bun”, înseamnă Tsatung? Răspunsul este că a te lăuda în acest caz nu este încă Tsatung. Pentru ca acesta să fie Tsatung, trebuie să fie la nivel de învățătură spirituală. Adică, situații de genul cum ne tratează un medic sau altul, pot să ne influențeze în această viață. Dar aici ne referim la Dharma sau la învățăturile spirituale – care ne vor influența în toate viețile viitoare. Dacă abatem pe cineva de la calea spre iluminare învățându-l greșit, îi vom face o mare nedreptate!

De ce este acest jurământ primul?

Jurămintele sunt aranjate în listă în ordinea importanței, așa că ne putem gândi de ce l-au pus pe primul loc?

De ce este o infracțiune atât de gravă?

Deoarece calea spirituală este cel mai important lucru pe care îl facem în viața noastră și este important să nu păcătuim. Jurământul numărul unu este să nu criticăm alți profesori.

În opinia lui Je Tsongkapa, acest jurământ se referă la critica unui învățător Mahayana la adresa altui învățător Mahayana. Această situație este foarte periculoasă deoarece ambii învățători vin cu o motivație altruistă, iar în această situație este nevoie de multă atenție.

 

Războaiele religioase

Acest fapt, ne întoarce la războaiele religioase, care au fost cele mai groaznice lucruri prin care a trecut umanitatea: de a merge în numele religiei și să omori. Nu există așa ceva „război religios”! Adevăratele religii conduc spre eliberare, unele în mod direct, altele indirect, potrivit nevoilor fiecăruia. Vorbim aici despre „religia mea este mai bună decât religia ta”, când obiectivul este cucerirea de teritorii sau obținerea de impozite. De fapt, aceste jurăminte au fost date inițial regilor. În Tibet, de exemplu, în cazul în care existau controverse în privința problemelor religioase, se obișnuia ca regele să invite ambele părți la curtea regală, iar rolul lor era de a-l convinge pe rege că religia lui este mai bună. Cine îl convingea pe rege, religia lui devenea religia de stat. Deci, ne referim la cineva care vine și face polemică din interese personale, putând provoca apoi războaie și daune multor oameni. Deci, acest jurământ are implicații foarte profunde. 

Antidotul

În viața noastră de zi cu zi, va trebui să evităm pe cât posibil acest lucru. 

Care este antidotul acestui jurământ? Este de a evita permanent să ne lăudăm sau să îi criticăm pe alții – în orice context – religios sau nereligios, indiferent de motiv, cu excepția cazului în care poate ajuta pe cineva. A ne testa constant motivația atunci când ne relaționăm cu noi înșine și cu ceilalți, dacă ea este din interes personal sau din dorința de a-i ajuta pe ceilalți.

Situații de excepție

Maestrul Asanga spunea despre acest jurământ că există circumstanțe în care este justificat să se arate respectul față de profesor și este justificat din partea profesorului să solicite elevilor să-i arate respect, și asta pentru binele elevilor, ca ei să-și poată dezvolta un comportament adecvat față de profesor. Și asta în cazul în care profesorul este curat și este clar că nu o face pentru sine, ci pentru elevii săi.

De exemplu, v-am povestit despre maestrul Atisha, care a refuzat să confere jurămintele, pentru că nu erau suficiente ofrande. Ofrandele se dăruiesc Lamei. Maestrul Atisha se afla la într-o poziție spirituală atât de înaltă încât a putut să-și permită să le spună discipolilor: „Nu sunt suficiente ofrande și nu vă dau jurămintele”, fără să aibă vreun interes personal pentru obține ofrande. El pur și simplu și-a dat seama că nu există suficientă seriozitate din partea studenților.

Totul ține de motivație.

Ceea ce face ca fapta să fie Tsatung, sunt considerentele profesorului pentru interesele sale personale care o însoțesc. Nu mai atunci va deveni o infracțiune.

În această situație, mintea este interesată numai de sine și dorește binele personal. Practica unui Bodhisattva este să fie în serviciul celorlalți. Aceasta înseamnă că el se antrenează ca să-și înfrângă ego-ul, egoismul și [ca] să fie altruist. Practica lui este practica altruismului. Așa că, pentru a fi Tsatung, o înfrângere sau încălcare gravă, trebuie să existe interesul de sine și nu [cel] față de ceilalți.

Dacă le spun oamenilor: „Veniți la învățătura mea, că ea vă poate ajuta și vă poate scoate din suferință” pentru ca să primesc ofrande și respect, atunci am făcut Tsatung, am încălcat grav jurământul sau am comis înfrângerea. Dar dacă voi spune aceste cuvinte pentru că eu cred din toată inima că este spre binele celorlalți, atunci este bine.

Desigur, că este și mai grav când începem să criticăm pe alți profesori. Trebuie să fim extrem de precauții, pentru că impulsurile noastre egoiste sunt foarte puternice și cu ușurință putem depăși limita. Așadar, cel mai bine este să evităm de a intra în discuții contradictorii cu profesorul, cu excepția cazului în care știm clar că ceea ce spune face rău celorlalți. Și atunci va trebui să vorbim cu el, fiind motivați numai de iubirea pentru oameni și nu din interese egoiste. 

  Cum se comite infracțiunea?

 Pentru ca infracțiunea să fie comisă: 

 – Trebuie să critic o altă persoană, 

 – Trebuie să existe și o a treia persoană care să mă audă criticând. Deci eu sunt numărul unu, numărul doi este profesorul pe care îl critic și a treia persoană este cea care mă aude spunând lucruri,

 – Și înțelege ce spun, și atunci infracțiunea este comisă.

Aici, Je Tsongkapa citează întrebarea pusă de maestrul Shantideva: Cel care critică trebuie să mintă pentru a fi o infracțiune? Ar trebui să fie o minciună? 

Je Tsongkapa răspunde: Da. Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să spun o minciună.

Dacă se spune adevărul – situația intră într-o altă categorie. După cum am spus anterior, dacă criticăm alt profesor și credem cu adevărat că el dăunează oamenilor, în acest caz chiar este necesar să facem ceva în legătură cu acest subiect pentru a-i proteja pe ceilalți. Dar, va trebui să ne neutralizăm interesul personal. Va trebui să facem asta cu inima deschisă și plină de iubire pentru binele celorlalți și față de același profesor, înțelegând suferința pe care și-o provoacă el însuși. Va trebui să avem motivația pură și inima plină de compasiune și iubire, și întotdeauna să fie în afara interesului personal.

Pentru ca infracțiunea să fie completă, trebuie să existe un motiv al plăcerii materiale sau al căutării respectului, sau a fugii după onoare.

Iar acum intrăm puțin în subiectul plăcerii materiale.

Dacă cel care critică face asta pentru plăcere materială, atunci persoana criticată trebuie să facă parte din altă gospodărie. Asta înseamnă că fapta este considerată încălcare de jurământ, dacă de pe urma ei eu câștig cu adevărat un bun material. Dacă de exemplu îl critic pe soțul meu și avem același cont bancar, atunci motivul plăcerii materiale lipsește, deci infracțiunea nu este completă. Dacă persoana pe care o critic este în aceeași gospodărie cu mine, atunci nu voi avea niciun profit din aceasta, atunci nu va exista un motiv real al plăcerii materiale. Critica față de aceștia, este o infracțiune, dar ea nu este gravă/înfrângere.

Lama Dvora povestește că a studiat mult timp cu Lama Art, chiar înainte de a merge să învețe la Diamond Mountain. În acea perioadă, venea la cursuri și un tânăr de vreo 20 de ani. Lama Dvora văzându-l atât de tânăr și interesat de budism, intră în discuție cu el. L-a întrebat cu ce se ocupă și de unde vine. Acesta îi răspunse că venea de departe, din Jersey de Nord, și că îi era foarte greu de călătorit pentru că nu existau mijloace de transport în comun. 

Citez spusele Lamei Dvora: Așa că l-am întrebat: „Ce te-a adus aici?” Și el spuse: „Am studiat budismul la un colegiu din New Jersey și pentru că am fost foarte interesat de acest subiect, am decis să-mi fac teza despre budism.” Am spus: „Ce ai făcut? Ce ai scris?” El spune: „Am scris Lam Rim”. Un tip de 20 ani s-a așezat și a scris Lam Rim!

Profesorii săi de la colegiu nu știau ce să facă cu această lucrare, cum să-i dea notă, și l-au solicitat pe Lama Art să fie profesor consultant, și el să-i dea nota pentru această lucrare. Lama Art a citit lucrarea și a rămas foarte impresionat de ea. În mod sigur, Lama Art i-a dat o notă bună, dar nu știu asta. Tânărul nu mi-a spus.

Dar el îmi spune: „Art mi-a spus că lucrarea este minunată, este interesantă și bună, dar nu trebuia să fac asta de dragul unui beneficiu.” Tânărul nu a obținut niciun ban pentru asta, a primit doar o simplă notă, ca să stea în cerințele colegiului. El spuse: „A fost o greșeală”. 

Dharma trebuie să fie dată. Dacă dăm Dharma și primim bani pentru asta, ne stricăm karma. Coborâm Dharma la ceva care are preț. Dharma nu are preț. Vă las vouă să reflectați la asta.

Care este moralitatea Bodhisattva? Esența ei este să dezvolte iubirea față de toate ființele și să fie în serviciul lor. Aceasta este esența tuturor acestor jurăminte.

 

2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale

Chu = Dharma.
Nor = lucruri materiale, bunuri, avere, bani.
Mi = nu.
Ter = a da, a dărui, a oferi.
Deci, Chu nor mi ter  înseamnă a nu dărui Dharma sau lucruri materiale.

Și acest jurământ are două părți:

a. A nu dărui Dharma. 

b. A nu dărui lucruri materiale.

A nu dărui altei persoane Dharma sau a nu-i oferi ajutor material.
Motivul:  atașament sau zgârcenie

Încălcarea jurământului se întâmplă atunci când motivația noastră este fie atașamentul, fie zgârcenia. Nu dăruim Dharma, pentru că vrem să știm numai noi despre aceste lucruri și alții să nu știe. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții. Dacă cineva ne va cere Dharma, iar noi știm Dharma, atunci va trebui să i-o dăm.

Cum se comite înfracţiunea?

Pentru ca aceasta să fie o infracțiune, să spunem că nu dăm nimic material – celălalt va trebui să fie cineva care este în nevoie. Dacă acesta nu are nevoie de ceva, și noi nu i-am dat lucruri materiale – nu am comis infracțiunea.

Să spunem, că cineva vine să ne ceară bani;

    a. Trebuie să ne fie clar că el are cu adevărat nevoie de bani. 
    b. Nu mai este nimeni altcineva care să-i poată da bani și noi știm asta.
    c. El ne cere bani.
    d. Și noi cu toate asta îl refuzăm. 

Deci, dacă s-au întâmplat toate aceste lucruri și noi nu am dat, din dorința ca contul nostru bancar să fie mai mare, am încălcat grav jurământul sau sa comis înfactiunea. 

Oare cum putem ști dacă cineva se confruntă cu o lipsă sau nu? Bineînțeles că nu întotdeauna putem ști dacă acesta are nevoie sau nu, dar chiar dacă nu știm este bine să dăm.  Numai dacă suntem siguri că această cerere este falsă, nu vom da. Dar dacă nu suntem siguri că cererea este falsă – vom da.

Dacă vine cineva la mine și îmi cere bani, îmi voi zice: „Wow! Mi s-a ivit ocazia de păstra jurămintele Bodhisattva”. Nu putem refuza pe cineva care se află în necaz, dacă practicăm ca un Bodhisattva. Dacă avem posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană, o vom ajuta. Mintea noastră se va împotrivi, va veni cu obiecții. Pentru asta avem aceste jurăminte, pentru a le depăși.

Care este excepția?

a. În ceea ce privește dăruirea Dharmei, există excepții.

Sunt situații în care a da cuiva Dharma poate să-i dăuneze.

• • dacă credem că persoana nu are o motivație pură,
  • dacă se va folosi de ea în mod necorespunzător,
  • dacă se va folosi de Dharma pentru a o critica, atunci va acumula karma negativă.

Gândul unui Bodhisattva este întotdeauna să-i protejeze pe ceilalți. Uneori, a  dărui Dharma le va face mai mult rău decât să nu le dea Dharma. Acest lucru este foarte rar și aproape că nu se întâmplă niciodată, dar se poate întâmpla. Uneori oamenii pun întrebări iar noi ne dăm seama că motivația lor nu este curată. Ei folosesc răspunsurile primite într-un mod impur. Uneori este mai bine de a ieși din discuție, pentru că nu ajută persoana cu nimic. Uneori este indicat să cerem bani pentru Dharma în semn de respect, pentru a determina oamenii să o privească cu seriozitate. Cu alte cuvinte, să dorească suficient Dharma astfel încât să fie dispus să dea bani pentru ea.

Dar în cazul în care cineva vine la noi având intențiile cele mai curate, atunci va trebui să-i oferim Dharma fără nicio condiție și fără să-i luăm bani.

Dacă elevii nu respectă suficient profesorul care predă Dharma, sau Dharma în sine, acest lucru va dăuna elevilor. De fapt, există reguli care împiedică un profesor să predea celor care nu au respect față de acesta, și asta nu pentru faptul că profesorul are nevoie de respectul lor, ci elevii trebuie să vină cu respect. A dărui Dharma celor care nu respectă Dharma și nici pe profesorul care o predă, va provoca mult rău elevului.

Dharma este medicamentul suprem. Nu există un alt medicament mai înalt decât dharma, pentru că ea înlătură toată suferința. Dacă o dăm unui elev care o desconsideră, nu o tratează cu respect, el va deveni imun la medicamentul suprem, și atunci nu va mai putea fi ajutat. 

În plus de asta, dacă profesorul continuă să ofere Dharma celor care nu o apreciază sau nu o respectă, atunci el va planta semințele ca în lumea lui să dispară Dharma. El creează condițiile pentru dispariția Dharmei din lume. De aceea profesorul va trebui să înceteze să-i mai predea Dharma celui care o tratează cu lipsă de respect. Întotdeauna există acea delimitare fină, în care fiecare va trebui să se folosească de înțelepciunea, judecata și compasiunea lui pentru a decide unde se încadrează. Au fost situații în care profesorul a evitat să predea o anumită învățătură și a predat alta în schimb, deoarece și-a dat seama că elevii nu aveau suficientă karma pentru învățăturile înalte.

De asemenea, au fost situații în care lecțiile de Dharma au fost anulate. Deci aceste lucruri se întâmplă, și de aceea este bine să cântărim bine lucrurile înainte de a lua o decizie. 

b. Există, de asemenea, excepții și în a dărui lucruri materiale

Dacă nu avem ceea ce ni se cere – atunci nu am încălcat jurământul. Există lucruri pe care nu trebuie să le dăm, chiar dacă le avem și ni se cer, cum ar fi:

• • Arme.
  • Otrăvuri, substanțe toxice, cum ar fi alcoolul. Nu se oferă altuia alcool.
  • Nu ducem vaca la sacrificat.
  • Aceasta include și situații de a omorî din milă, care sunt interzise.

Dacă refuzăm să dăm ceva care poate dăuna, nu am încălcat jurământul.

De exemplu, dacă un cerșetor ne oprește și ne cere bani și ni se pare că el îi va cheltui pe droguri sau alcool, atunci nu trebuie să-i dăm. Dacă îl suspectăm că ia banii și îi folosește pentru a face rău, nu-i dăm bani. Îi vom da mâncare. Lama Dvora povestește că se afla în India cu soțul ei, iar copiii veneau și le cereau bani. Citez: „Nu știam ce fac cu acești bani, așa că ne-am obișnuit să mergem să cumpărăm alimente și le ofeream copiilor”. Și aici apare pericolul. Pentru că uneori oamenii pot să se folosească de asta drept scuză pentru a nu da, și tot ce vrea Bodhisattva este să se antreneze pentru a da.

Lipsa de generozitate ne dăunează.

Toate aceste lucruri sunt strâns legate de corpul nostru energetic, de modul în care curge energia prin canalele noastre. Dacă nu dăruim, nu permitem vânturilor să intre acolo unde trebuie pentru a percepe direct vacuitatea. Ne oprim curgerea corectă a energiei în corpul nostru, fapt care va crea boli în organism.

Care este antidotul?

Ideea despre care vorbim aici este de a nu da, nu-i așa? Este de a păstra pentru noi, deci care este antidotul? Antidotul este, de a practica generozitatea și în mod automat nu vom cădea în această situație. Trebuie să fim atenți deoarece acest jurământ este antidot la afecțiunile noastre spirituale, precum zgârcenia, egoismul și pentru că egoismul este îmbibat în mintea noastră, este destul de dificil să judecăm situația corect. Adică, credem că gândirea noastră este corectă, dar suntem mânați de egoism. De aceea trebuie să lucrăm cu această linie de delimitare. De fiecare dată când avem îndoieli, este bine să medităm mult, iar atunci judecata și mintea noastră vor fi mai clare. Trebuie să fim atenți la vocea inimii, și că ea nu este egoismul care ne vorbește.

3.  A nu accepta scuzele cuiva

Shak = confesiune, mărturisire.
Shakpa = a te confesa, a mărturisi.   Shakpa provine de la expresia „a despica bușteanul”.
Adică, omul își deschide inima și mărturisește despre o infracțiune pe care a comis-o.

Aici cuvântul Shak este în sensul de a cere iertare, de a se scuza.

Kyang = aici înseamnă „dar” sau „chiar” sau „în ciuda”.
Nyen = a auzi, a asculta.    Mi nyen = a nu auzi.

Shak kyang mi nyen înseamnă a nu auzi când cineva ne cere iertare sau a nu accepta scuzele cuiva. Deci, sensul aici este că atunci când cineva ne-a rănit și vine să-și ceară scuze/iertate, noi refuzăm să-i acceptăm scuzele.

Și acest jurământ are două părți, deși este scrisă numai una, pentru că a primit forma prescurtată.

a. Prima parte: a nu accepta scuzele altuia.

În limba tibetană se spune:

She jung  = scuză, iertare.
Mi len = a nu lua, a nu accepta.

Adică, a nu accepta scuzele.  

Cineva ne-a rănit. El vine să-și ceară scuze, iar noi suntem supărați pe el și nu vrem să-l iertăm și rămânem supărați.

Motivul

Pentru ca acesta să fie Tsatung, motivul nostru este de a-i face rău. Refuzăm să-i acceptăm scuzele pentru ca el să se simtă rău. Este un fel de răzbunare.  Dacă aveți un alt motiv pentru a nu accepta scuzele, atunci nu este încălcare.

După cum ați observat, există întotdeauna un motiv în aceste jurăminte. Ceea ce face ca încălcarea să fie gravă, nu este atât actul, cât motivația/intenția din spatele actului. Și în acest sens, i se cere practicantului mai mult decât jurămintele de eliberare, pentru că mintea trebuie testată tot timpul.

Trebuie să ne observăm nu atât la ceea ce facem, ci de ce facem asta. Acest lucru necesită a fi atent la ceea ce se află în spatele faptei. Ce ne motivează? Și pe măsură ce începem să ne observăm mai mult, vom descoperi de câte ori ne mințim. Toate acestea ne ajută să ne surprindem motivația, să o corectăm, și treptat să ne dezvoltăm integritatea.

b. A lovi o persoană din furie sau ură.

 Acesta este a doua parte a acestui jurământ, care nu este scrisă aici

Tsokpa = a lovi o persoană, din supărare.

Motivul

A lovi pe cineva din mânie, înseamnă că motivul este ura. 

În Tibet, până în ziua de azi, în mănăstiri copii sunt bătuți. Dacă motivația este de a-i disciplina, dacă considerăm că asta îi va disciplina și continuăm să-i iubim, nu va fi Tsatung, dar asta nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie bătuți din orice motiv.

De exemplu, cineva ne-a rănit, ne-a jignit. El vine să ne ceară iertarea, dar noi încă nu ne-am liniștit. Putem spune: „Bine, bine, te iert”, dar nu puteți ierta, pentru că vă simțiți încă jigniți. Ceea ce este important aici, este să nu ne mințim pe noi înșine! Ceea ce trebuie să avem este dorința de a-l ierta, chiar dacă nu suntem încă capabili de asta. Uneori nu mai este nimic de făcut, deoarece energiile au trecut în canalele laterale și este nevoie de două zile pentru ca ele să revină la normal.

Putem spune: „Bine! Lucrez la asta. Hai să ne liniștim puțin. Să separăm forțele deocamdată și eu voi lucra la asta.” Dar nu vom spune: „Nu te iert”. Este important să nu rămânem cu sentimentul de ură sau răzbunare sau cu dorința de a nu-l ierta pentru ca el să sufere. Poate că nu mergem să-l jignim în mod direct, dar faptul că nu-l iertăm este un mod de a-l pedepsi, de a-l face să nu se simtă bine. 

Un Bodhisattva nu poate avea resentimente, pentru că el este în serviciul întregii creații. 

Lectia 4b, a doua parte

Am vorbit până aici despre:

    1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3.  A nu accepta scuzele altuia.

 

4. A abandona calea Mahayana

 

Chen înseamnă mare,
Tekchen = carul cel mare sau în ebraică Merkava, ceea ce înseamnă calea Mahayana.
Pongwa = a abandona, a renunța, a respinge.

Tekchen pongwa înseamnă a abandona calea Mahayana.

Ce înseamnă „a abandona calea Mahayana”? Asta înseamnă a defăima învățătura Mahayana, adică a respinge sau a invalida învățătura vacuității.

Oamenii pot spune: „Toată învățătura asta despre vacuitate este o prostie” sau uneori spun: „Toate lucrurile astea despre Bodhisattva, nu pot fi adevărate, nu asta este natura umană”. A critica această cale, a respinge-o, a minimaliza-o, a anula învățătura vacuității, a compasiunii, a căii Bodhisattva, a spune că nu există un astfel de mod de a trăi altruist, sau că Buddha nu a predat toate astea, intră în această categorie a.

De ce este atât de grav?

Pentru că dacă spunem așa ceva, vom planta în conștiința noastră semințele ignoranței și ne vom crea cauzele karmice pentru a cădea, de a nu ajunge niciodată la iluminare. Iar dacă ne mai aud și alții spunând asemenea lucruri, le va dăuna și lor. Așadar, aceasta este o încălcare gravă în ceea ce privește iluminarea noastră. Iar în calitate de Bodhisattva, cu siguranță nu vom face așa ceva altcuiva.

Cineva poate să spună că lucrurile astea îl pot speria. Răspunsul este că dacă persoana care studiază, și încă nu s-a convins, are îndoieli, trebuie încurajată să continue să verifice, să investigheze, să dezbată, dar în scopul de a-și rezolva incertitudinile, și nu de a rămâne tot timpul de-o parte. 

Puteți spune: „Analizez încă problema”. Dar în niciun caz nu spuneți: „Nu am înțeles asta până la capăt, și asta înseamnă că este o prostie”. Acesta este ideea. Dacă ni se spune că Buddha a predat aceste învățături, le vom analiza, le vom verifica, dar nu le minimalizăm. Și nici nu vom determina pe cineva să meargă pe altă cale greșită care nu-l va putea scoate din suferință. 

A doua parte a jurământului

A doua parte, este a preda o dharma falsă:

Chu = înseamnă Dharma,
Damchu = Dharma pură,
Tarnang este imitație, artificial, fals, ceva nu real.

Adică ceva care pretinde că este Dharma pură.

• Prima parte este când cineva spune: „Vacuitatea este o prostie, iar Buddha nu a predat-o”.
• Și a doua parte, este când inventăm Dharma noastră și o predăm altora. Când spunem: „Asta este Dharma. Buddha și vacuitatea – nu sunt adevărate. Vă voi explica eu ce este adevărat.” În acest fel inventăm un fel de Dharma sau venim cu interpretările noastre și le predăm asta oamenilor.

Aceste situații sunt periculoase atât pentru noi, cât și pentru alții, pentru că ne auzim în timp ce falsificăm învățătura. Nu vom putea ajunge la iluminare, și îi vom „îndepărta” de la cale și pe ceilalți, și în acest fel le facem un mare păcat. Trebuie să ne bazăm pe texte autentice, transmise de entitățile iluminate. De aceea a fost ales numele pentru aceste învățături „clasic”. Desigur, că înainte de a le preda altora, trebuie studiate bine, trebuie analizate, lucrate cu ele, testate. Va trebui să ajungem la un anumit grad de convingere și la experiența personală căpătată prin păstrarea jurămintelor și a carnețelului, și așa mai departe. 

Niciodată să nu inventați Dharma!
Ken Rinpoche îi implora pe elevi: „ Nu-l îmbunătățiți pe Buddha. El este perfect, este atotștiutor!” 

Dacă am auzit ceva care este scris în Dharma, pe care nu-l am înțeles încă, și asta se întâmplă deseori, trebuie să-l punem deoparte. Să spunem: „Am să revin asupra lui, îl voi analiza, am să întreb despre asta”. Dar în nici un caz nu-l minimalizăm sau să credem că este greșit sau că Buddha a făcut cumva o greșeală. Sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, pentru că nu suntem încă iluminați, și nici nu înțelegem cum gândește o ființă iluminată. Și dacă vom întâlni un jurământ care ne va ridica câteva semne de întrebare, vom spune: „Bine, încă nu-l înțeleg pe deplin, trebuie să-l verific mai bine”.

Învățătura autentică, dar prezentată într-un mod accesibil și relevant pentru viață

Deci, pe de o parte, învățăturile trebuie să fie autentice, pure, date de Buddha, pe de altă parte trebuie să fim atenți să nu le amestecăm cu teoriile noastre.

Oamenii fac tot felul de lucruri cu Dharma. Ei iau Dharma și o combină cu terapie sau cu drama sau cu altceva. Și asta nu este ceva rău. Poate fi foarte bine cu condiția să facem distincție între ele. Spunând „Acesta este Dharma și asta adaug eu.”, înseamnă că facem distincția foarte clară între lucruri, iar pentru elev nu va mai fi ceva ambiguu pe care apoi să-l transmită și altora, iar după încă două generații nu va mai exista nicio asemănare între ceea ce predau și Dharma. Și atunci nu va mai exista nicio cale ca oamenii să ajungă la iluminare.

Deci, trebuie să fim extrem de atenți cu Dharma. Pentru că ea este cheia de a scoate oamenii din suferință și nu dorim în niciun fel să o deformăm. 

Dacă ne abatem de la ea cu un grad, iar generația următoare se va abate încă cu un grad și tot așa, atunci dharma va deveni de nerecunoscut și nu va mai exista nici o cale spre iluminare.

Deci, trebuie să fim foarte atenți, pentru că, în calitate de Bodhisattva care se angajează să ajungă la iluminare pentru a-i aduce și pe toți ceilalți la iluminare, va trebui să păstrăm autenticitatea Dharmei.
 

Antidotul

Pe de-o parte, antidotul la această încălcare este de a aduce altora scrieri autentice, de a salva scrierile autentice și de a le traduce, de a ne dezvolta aprecierea și recunoștința pentru tradițiile autentice.

Pe de altă parte, ca Bodhisattva, dorim să dăm oamenilor învățătura într-un mod accesibil și relevant pentru viața lor. Deci da, este bine de găsit modalități de a prezenta Dharma într-un mod care este relevant pentru viața oamenilor.

Pe de o parte, vom păstra autenticitatea absolută. Nu schimbăm nici o virgulă. Iar pe de altă parte, adaptăm modul ei de prezentare, limbajul.

Dacă publicul este format din oameni de afaceri, vom vorbi pe limba oamenilor de afaceri. Dacă sunt oameni preocupați de yoga, le vom vorbi pe limba lor. Nimeni nu este mai expert în asta ca Geshe Michael.  

Un Bodhisattva caută să-și dezvolte abilități. Asta face parte din calea sa. El dorește să ajute oamenii. Așadar, pe o parte trebuie să verificăm bine gramatical conținutul și semnificațiile și să verificăm ce ne iese din gură. Pe de altă parte, va trebui să căutăm modalități, expresii și un limbaj adecvat publicului nostru.

Cum se comite infracțiunea?

Ce face ca infracțiunea să fie Tsatung ? Este ignoranța.

Încălcăm jurământul atunci când din ignoranță predăm Dharma care este interpretarea noastră, nu cea pe care Buddha a transmis-o și nici nu suntem conștienți de ea, deoarece nu am învățat scrierile autentice și spunem: „Asta este Dharma, și asta vă va aduce iluminarea”… [Varianta mea de Dharma vă va aduce iluminarea]. În zilele noastre, întâlnim destui care născocesc Dharma. Ca Bodhisattva, trebuie să păstrăm autenticitatea, pentru că vrem să aducem oamenii la iluminare și nu spre altceva.

Un Bodhisattva nu are cum să nu predea altora, dar el trebuie să predea Dharma corectă. Dacă el se află pe calea Mahayana, va trebui să-i scoată și pe ceilalți din suferință, de aceea el trebuie să-i învețe și să predea corect. Calea se află la un standard de moralitate foarte ridicat și solicită mult de la practicant. De aceea, luăm aceste jurăminte – pentru a le practica. Avem nevoie de jurăminte pentru a ne ridica la acest nivel de moralitate. 

Cu siguranță vom cădea, vom încălca jurămintele. Dar, pentru a le încălca grav trebuie să existe toate cele patru lanțuri – vom vorbi despre ele în curând – deci până nu sunt îndeplinite toate patru, nu le-am încălcat grav, și ca atare le putem reînnoi.

Orice cale autentică trebuie să conducă spre vacuitate

Întrebare: Sunt atâtea tradiții care au evoluat, deoarece a existat întotdeauna o entitate iluminată care știa ce face, și a mers puțin diferit. Dacă toată lumea ar fi păstrat acest jurământ, atunci nu ne-am fi aflat astăzi în situația în care am fi avut o singură tradiție sau o singură cale?

Răspunsul este că lucrurile nu sta așa, pentru că dacă ne uităm la budismul tibetan, care este în întregime Mahayana, există patru curente diferite. Ele sunt toate egale în ceea ce privesc jurămintele Bodhisattva și nu există nici o controversă în acest sens. Diferența dintre ele apare în etapele mai avansate.

Noi nu pretindem că există o singură cale, dar da, spunem că fiecare cale autentică trebuie să conducă în cele din urmă spre vacuitate și compasiune. Despre asta este vorba. Și dacă începem să spunem: „Nu există niciun fel de vacuitate.” sau „Vacuitatea este o prostie.” sau „Îți explic eu ce este vacuitatea.” și  dăm o explicație pe care am inventat-o, atunci vom face oamenilor o mare nedreptate.

În mod clar, nu susținem că există o singură cale. Nu acesta este sensul acestui jurământ și nici al jurămintelor următoare.

Deci, să revenim:

    1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3. A nu accepta scuzele altuia.

    4. A abandona calea Mahayana

După cum am văzut fiecare jurământ are două părți.

De ce nu au făcut primele patru jurăminte să fie opt jurăminte?

Cu toate că ar trebui să fie opt jurăminte, există doar patru motivații. De aceea lista a fost făcută după numărul de motivații.

    1)  Motivația numărul unu – dorința de câștig material sau respect personal. 

    2)  A doua motivație – dorința de posesiune.
           A nu da Dharma sau lucruri materiale, din zgârcenie, din atașament.

    3)  A treia este ura sau răutatea.
           Dorința de a face rău. Adică, de a lovi pe cineva sau a spune „nu te iert”.

    4)  Patru este ignoranța.

 

5. A fura bunurile celor trei diamante

Chok = înalt și Kun înseamnă piatră prețioasă sau diamant sau nestemată.

Kun chok are sensul de cele trei diamante, adică  Buddha-Dharma-Sangha.

Trok = a fura, a jefui, a lua cu forța.

Deci, a fura de la cele trei diamante. Adică a fura ofrande, imagini a lui Buddha, cărți, obiecte din templu și așa mai departe, sau a sustrage lucruri prin metode indirecte pentru a ne folosi de ele. Sau a fura de la Sangha, în sensul de a fura de la călugări.

Ce înseamnă să furi de la cele trei diamante?

Care sunt cele trei diamante? Buddha, Dharma, Sangha.

Nu putem fura cu adevărat de la Buddha, nu-i așa? Ce are Buddha? Buddha are înțelepciune, deci nu-i putem fura înțelepciunea lui Buddha.

Această infracțiune se referă la furtul obiectelor din temple sau de pe altare. Acesta este motivul pentru care spunem să nu mâncăm din ofrandele pe care le-am pregătit noi înșine și le-am pus pe altar pentru Buddha, Dharma, Sangha, pentru că sunt ale lui Buddha, ci să le oferim altora și astfel nu încălcăm acest jurământ.

Încălcarea jurămîntului are forme diferite:

• Oamenii care au religie anume nu respectă o altă religie. Ei cred că o pot călca în picioare, cum ar fi devastarea și jefuirea sinagogilor sau a cărților sfinte. Bodhisattva nu va face niciodată așa ceva altei religii, pentru că este ca și când „ar lua de la cele trei diamante”.
• A fura din ofrandele religioase dăruite de credincioși sau de practicanții, celor trei diamante. De multe ori, în temple se află multe lucruri prețioase, statui scumpe, Thanka scumpe. Deci, a fura obiecte de genul acesta.
• De asemenea, include furtul din nevoile de trai ale călugărilor – Shanga. De exemplu a le lua casele. 

Motivul

Pentru ca încălcarea să devină gravă trebuie făcută cu intenția de a fura pentru că vrem bunuri pentru noi înșine.

Furtul în acest caz este mai grav decât un furt obișnuit, deoarece le luăm călugărilor mijloacele de trai. În cursul 5 am vorbit despre faptul că cu cât obiectul este mai puternic, cu atât karma este mai puternică. Și ce face un obiect puternic? Cu cât obiectul este mai aproape de iluminare, cu atât mai mult poate ajuta oamenii. Deci, dacă lovim învățătorul este cu mult mai grav decât a lovi pe altcineva. Deci, a fura de la călugări este o infracțiune foarte gravă.

Antidotul

Care este antidotul? A merge și a dărui călugărilor, a dărui lui Buddha-Dharma-Sangha, a dărui celor trei diamante. Deci, când mergem la templu sau vedem Sangha, vom căuta să dăruim. Și sub nici o formă nu ne vom gândi să luăm de la acestea [de la aceştia]. Doar dăm.

În multe locuri, încălcarea numărul 5 este prezentată în trei părți:

•     A fura de la Diamantul Buddha;
•     A fura de la Diamantul Dharma;
•     A fura de la Diamantul Sangha;

Intenția este de a nu lua lucruri sfinte, de a nu lua ofrande, de a nu dăuna vieții călugărilor. Şi de a face invers.

 

6. A renunța la Dharma

Chu = Dharma,
Pong = a părăsi, a renunța. 

„A renunța la Dharma” înseamnă a critica sau anula ceea ce a predat Buddha.

Un Bodhisattva niciodată nu va critica vreo parte a învățăturii lui Buddha.

Aici ne referim la fapte de a condamna sau critica învățăturile lui Buddha. Asta la modul general. A subestima calea pe care ne-a transmis-o Buddha, se poate întâmpla atunci când ne aflăm în Mahayana și minimalizăm o altă parte din Hinayana pe care tot Buddha a transmis-o. Și aceasta este o infracțiune.

Tot ceea ce ne-a învățat Buddha, el a avut un motiv pentru asta, chiar dacă a fost pentru cei cu „scopul îngust” sau pentru cei cu „scopul mediu”, deoarece îi ajută pe unii oameni. 

Așadar, de fiecare dată când subestimăm sau găsim ceva defectuos sau prezentăm învățătura în mod negativ, când criticăm scrierile lui Buddha, sau unul dintre cele „trei scopuri”, sau ale „ascultătorilor” sau ale „celor deveniți singuri Buddha” sau calea unui Bodhisattva, încălcăm acest jurământ. S-ar putea să facem asta și când practicăm Tantra, și când criticăm ceea ce nu este Tantra, sau dacă practicăm calea Bodhisattva adică calea celor șase perfecțiuni, şi începem să-i criticăm pe cei care nu practică cele șase perfecțiuni.

Și din nou, desigur, motivul pentru care Buddha a transmis căi diferite a fost ca ele să ajungă la oameni diferiți, așa cum li se potrivesc lor cel mai bine. Noi nu putem citi mintea omului ca să putem ști în ce loc se află și ce i se potrivește, de aceea nu are nici un rost să le criticăm calea lor. 

Care este diferența dintre obiectele încălcării de bază numărul 4 – „a abandona calea Mahayana” și a încălcării de bază numărul șase „a renunța la Dharma”?

A abandona calea Mahayana, se referă de regulă, la a infirma, a anula complet calea Mahayana, a întregii învățături Mahayana, vacuitatea și calea Bodhisattva. De exemplu, oamenii care vin din Hinayana pot spune: „Buddha nu a învățat asta” și asta pentru că nu apare în scrierile lor.

În schimb, numărul șase se referă la cele trei scopuri diferite pe care Buddha le-a predat: scopul îngust, scopul mediu și scopul înalt. A spune despre unul dintre ele că nu este învățătura lui Buddha și că este suficient să mergem la învățătura superioară și nu la cele anterioare – asta constituie o mare greșeală a numărului șase. Adică, a nega validitatea căii „ascultătorilor” sau a căii „celor deveniți singuri Buddha” (pratika în sanscrită) sau calea Bodhisattva.

Bodhisattva respectă orice cale spirituală care este autentică.

Dacă cineva merge pe calea iudaică, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea creștină, nu-i criticăm calea.
Dacă cineva merge pe calea islamului, nu-i criticăm calea, deoarece nu știm care sunt nevoile lor.

Ca bodhisattva, trebuie să ajutăm oamenii, să le respectăm calea și pe învățătorii lor. Și ne referim la calea autentică.

Dar dacă vedem pe cineva care merge pe o cale, pe care o considerăm neautentică și dăunătoare, și asta după ce am învățat, atunci va trebui să-i spunem asta în folosul lui. Din nou, intenția noastră de a-i spune trebuie să fie curată și nu să vină mândrie sau să-i arătăm că avem dreptate.

Într-o broșură editată de Lama Zopa, acesta spunea: „…o astfel de critică este mai rea decât distrugerea tuturor stupelor de pe întregul pământ”. El continuă: “…O astfel de critică este devastatoare, deoarece distruge credințele oamenilor, le distruge calea spirituală”.

Dacă facem așa ceva altcuiva, ne-am distrus calea spre iluminare, pentru că ne auzim distrugând calea altcuiva și încrederea în profesorii săi.

Atunci, ce ar trebui să facem în cazul în care nu sunt atât de entuziasmați de profesorii lui? Răspunsul este de a nu critica sub nicio formă profesorii acestuia. Nu criticați profesorii altor persoane de față cu ei, cu excepția cazului în care credeți cu bună credință că profesorii le provoacă rău. Și orice cale autentică precum iudaismul, precum islamul, precum creștinismul, nu o vom critica sub nicio formă.

Bodhisattva sprijină oamenii pe calea lor spre iluminare, potrivit fiecăruia

Ca Bodhisattva, dorim să aducem oamenii pe o cale cât mai autentică, potrivită fiecăruia. De aceea trebuie să ne dezvoltăm dexteritățile și capacitățile necesare de a ști ceea ce se potrivește fiecăruia.

Și asta nu este simplu de făcut. Dacă cineva crede pe deplin în calea spirituală și în profesorii săi, treaba noastră este să îl susținem. Dacă o persoană începe să întrebe, să fie interesată despre vacuitate și dorește să înțeleagă despre ce este vorba, noi va trebui să-i explicăm, dar fără să lovim în profesorii și calea lui. Și s-ar putea ca, cu timpul, să decidă să-și schimbe calea, dar nu pentru că noi l-am îndepărtat de calea lui. 

Și revin din nou la motivația pe care trebuie să o avem, aceea de a aduce oamenii la iluminare, pentru ca ei să iasă din suferință. Fiecare om se află într-un loc diferit pe această cale și s-ar putea ca el să aleagă să-și urmeze acum religia lui, pentru că este cel mai bun lucru pentru el, pe calea sa spre iluminare. Iar dacă își abandonează calea, atunci nu va mai avea nicio cale, ceea ce este foarte rău. 

Din punctul meu de vedere, când mă aud că distrug calea cuiva, îmi creez mari probleme, pentru că am plantat sămânța karmică în mine, iar când ea va da roade îmi voi pierde calea, sau profesorii mă vor abandona, sau voi înceta să-i mai respect sau alte lucruri de genul ăsta.


7. A lua roba aurie

Ngurmik = auriu, galben auriu, șofran, roba aurie.
Trok = a fura, a jefui, a lua cu forța.
Deci, a fura roba aurie.

De ce auriu? Unele robe sunt aurii, în timp ce la tibetanii sunt și roșii. Auriul provenea de la șofran.Țesătura se înmuia într-o soluție de șofran. 

Ce semnificație are culoarea? Nu știu prea multe despre asta, deoarece vine din Vinaya care nu ni se predă, dar există semnificații. Șofranul era scump. În Thailanda, de exemplu, se poartă robe de culoarea muștarului – maro – portocaliu, adică culoarea să fie cât mai simplă și asemenea culorii pământul. În schimb, auriul semnifică sfințenia Dharmei, măreția Dharmei.

Sensul acetui jurământ este de a obliga călugărul sau călugărița să-și dezbrace roba, să renunțe la călugărie și să ducă o viață normală. De exemplu, în Tibet, chinezii împiedică oamenii să devină călugări datorită urii pe care o au față de ei.

Există două forme ale acestei încălcări:

    a. De a fura robele, de a lua robele cu forța de la călugări. În limba tibetană se spune:

Ngur Mik = roba aurie,
Trokpa = a fura.

    b. Al doilea aspect, care nu este scris, este de a forța călugărul să renunțe la jurămintele lui, sau de a-l forța să-și dea jos roba, sau  să renunțe la viața de călugărie. În limba tibetană se spune:

Rabjung = călugărie sau viață monahală,
Pappa = a profana, a arunca.
Rabjung le pappa înseamnă a profana călugăria.  

Antidotul

Care este antidotul ei? A trata roba cu mult respect, chiar și o bucățică din ea.

Motivația

Pentru ca acesta să devină o încălcare gravă, va trebui să existe ură, furie, ostilitate sau dușmănie.

 
8. Cele cinci imediate

Nga  înseamnă cinci,
Tsam = limită, graniță sau linie despărțitoare
Tsam me înseamnă că nu există limită, adică imediat.

Ce sunt cele cinci imediate? Acestea sunt cinci fapte grave.

Sunt multe karme negative pe care le putem acumula, dar acestea sunt atât de grele încât cineva care le săvârșește va cădea în infernul cel mai de jos imediat în viața următoare. Aceste fapte sunt:

a. A ucide mama.

b. A ucide tatăl.

c. A ucide un Arhat.

Arhat este cel care a ajuns la Nirvana.

d. A încerca de a-i face rău lui Buddha. Un Buddha nu poate fi rănit cu adevărat, dar se poate încerca.

Interpretarea literală aici: tentativa de vărsarea a sângelui lui Buddha cu rea intenție sau a omorî un Buddha din răutate.

Și cea mai gravă faptă este:

e. Scindarea în Sanga.

 

Comform Abhidharmei Kosha, pentru a scinda Sangha, Buddha ar trebui să fie în viață.

Se povestește despre Devadatta, vărul și discipolul lui Buddha, care era foarte gelos pe Buddha. Într-o zi a început să le spună oamenilor: „Acest profesor greșește. Ceea ce el vă învață este greșit. Veniți după mine! Vă voi învăța eu Dharma adevărată”. Se spune că a reușit să scindeze sangha. Pentru ca fapta să fie finalizată, Buddha trebuie să fie în viață. Deci nu putem comite astăzi o astfel de faptă. Dar putem face lucruri similare și asta se întâmplă atunci când oamenii vin și îi îndepărtează pe discipoli de învățătorii lor.  Atunci când îndepărtăm elevii de un profesor spiritual autentic, îi împiedicăm de fapt să ajungă la iluminare.

Lama Zopa spunea: „Este mai rău decât fărădelegile lui Hitler și Mao Zedong împreună, pentru că iluminarea poate fi atinsă doar printr-un învățător. Nu există altă cale. [Decât] Printr-un învățător autentic ”.

De fiecare dată când determinăm pe cineva să se îndoiască de învățătorul său, ne auzim făcând acest lucru. Rezultatul va fi că ne vom pierde profesorii. Între timp i-am determinat și pe ceilalți să-și piardă calea, pentru că fără învățător nu există cale. Iar dacă nu au nicio cale – nu vor putea ajunge la iluminare. Şi dacă nu vor putea ajunge la iluminare atunci nu vor putea ajuta toate ființele. Este ca și cum am fi ucis toate ființele. 

Scidarea în Sangha este o infracțiune extrem de gravă. A îndepărta oamenii de profesorii lor este o faptă gravă, așa că trebuie să fim foarte atenți la profesorii spirituali, la profesorii noștri și la ai altora.  Aceste fapte sunt enumerate în „Abhidharma Kosha” care este Hinayana. În acest studiu este prezentată calea Bodhisattva, care este [calea] Mahayana. Așadar, în Mahayana putem vedea cât de mult accent se pune pe Hinayana. Și unul dintre jurămintele de bază Bodhisattva, numărul 8, este printre primele pe listă, şi care spune că „cele cinci imediate” reprezintă o încălcare gravă.

 

9. Concepția greșită.

  Așadar primele nouă încălcări de jurăminte sunt:

    1.  A te lăuda sau critica pe ceilalți.

    2.  A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.

    3.  Scuzele altuia a nu le accepta.

    4.  Calea Mahayana a abandona.

    5.  De la cele trei diamante a fura.

    6.  La Dharma a renunța.

    7.  A lua roba aurie.

    8.  Cele cinci imediate.

    9.  Concepția greșită.

Ce înseamnă aici concepția greșită? Ea este negarea existenței legilor karmice.

A nega faptul că faptele au consecințe, [a considera] că nu contează ceea ce facem, ceea ce gândim sau spunem, este o încălcare gravă. Un alt aspect este a nega existența vieților trecute și viitoare.

A spune „Doar viața asta există!”, este o concepție total greșită, care crează multe probleme. 

Atunci când ne referim la cele patru lanțuri, despre emoțiile care provoacă căderea, aici nu este nevoie de ele. A avea concepția greșită este atât de grav, încât [nici] nu este nevoie de aceste lanțuri. 

Negarea legilor karmice este unul dintre cele mai grave lucruri pe care le putem face.

Antidotul

Antidotul este să învățăm despre legile karmei și despre existența vieților trecute și viitoare, să studiem bine Cursurile 4 și 6.

Cineva vine și spune „Am învățat că atunci când cineva vine la mine și mă întreabă, mă bucur să-i vorbesc despre Dharma, pentru că îl văd că este interesat. Când nu am fost întrebată, mi-am dat seama că trebuie să fiu foarte atentă și să nu spun nimic. De exemplu, soțul meu mi-a spus: Ce le tot vâri  în cap copiilor budismul!”.

În aceste situații, în calitate de Bodhisattva va trebui să acționăm cu multă abilitate pentru a aduce oamenii spre iluminare. Se poate întâmpla ca să vorbim cu o persoană care nu este încă pregătită să audă despre Dharma și îi putem face mai mult rău decât bine, de aceea va trebui să discernem între aceste situații. Înțelepciunea este de a discerne. Pot exista cazuri în care nu putem să spunem ceva sau în care putem să ne referim doar la fapte și la consecințele lor, de exemplu, la ce s-ar putea întâmpla în viitor dacă facem anumite fapte, în funcție de situație.

Un bodhisattva, datorită iubirii sale pentru întreaga creație, va căuta permanent calea corectă, ceea ce nu înseamnă că o și cunoaște pe cea mai potrivită. De aceea luăm jurăminte. Cu ajutorul lor ne dezvoltăm dorința de a-i ajuta pe ceilalți și, în consecință, compasiunea noastră va crește. Desigur, că nu vom reuși întotdeauna și vom face și prostii. Vom spune lucruri și apoi vom regreta că le-am spus, dar în felul acesta ne vom dezvolta pas cu pas abilitățile și îndemânarea.

Și ceea ce contează este intenția noastră. Pentru că dacă ea este pură, în sensul de a ne aduce și pe noi și pe toți ceilalți la iluminare, pentru ca să fim fericiți, [sigur] vom găsi calea corectă. Vom trece prin încercări și eșecuri, dar în cele din urmă vom găsi modalitățile potrivite. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbim în orice situație, și uneori este de preferat să rămânem în tăcere. Nu există formule fixe [standard]. De aceea trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de acționa în modul potrivit fiecăruia…