Lecția 3 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

 În această lecție vom vorbi despre ceremonia de luare a jurămintelor Bodhisattva. Vom descrie etapele prin care va trebui să treacă cel care primește aceste jurăminte. Este bine ca să cunoașteți modul în care se desfășoară ceremonia, pentru că în viitor, voi veți fi cei care le veți conferii elevilor voștri.

     Cele două tipuri Bodhicitta

    Am vorbit despre două tipuri de Bodhicitta:

Ceremonia de conferire a jurămintelor Bodhisattva cuprinde aceste două tipuri de Bodhicitta.

  1. Bodhichitta la nivel de dorință – Munsem.

    Sem – este o prescurtarea cuvântului Semkye. Cuvântul Sem singur – înseamnă gând, având aici sensul de gândul Bodhichitei, un gând care aspiră spre iluminare.

    Mun – este prescurtarea cuvântului Munlam, care înseamnă rugăciune.

    Deci, Munsem – este Bodhichitta dorinței, ceea ce înseamnă dorința sub forma de rugăciune.

    Acesta este nivelul în care cineva vede toate ființele ca pe copiii săi sau ca pe mamele sale sau ca oaspeții săi. Această relație intimă cu toate ființele și înțelegerea faptului că ele toate suferă, îi trezește dorința ca să le ajute să numai sufere.

    Bodhichitta adevărată – Munsem, este foarte greu de realizat.

    Cu toții avem momente în care ne gândim așa, altfel nu am fi fost aici. Dar, cel care are mintea pătrunsă de acest gând, și orice lucru pe care-l face se uită spre toate ființele, le vede suferința și dorește în fiecare clipă ca ele să nu mai sufere – acesta este un nivel spiritual foarte avansat.

    Un Bodhisattva, care se află pe calea Mahayana și învață despre karma și vacuitate, înțelege că toate ființele sunt rezultatul karmei lor și fiecare percepe realitatea ca urmare a karmei sale. Și oricine care se află în Samsara, suferința face parte din acea percepție. Iar suferința devine mai grea când se aproprie momentul morții. Karma de a fi în corp uman încetează de a ne mai  proteja, expiră, apar halucinații și suferința este foarte mare.

    A ne reîncarna din nou într-o ființă umană este foarte greu. Karma existenței umane este foarte, foarte rară în lume și nu trebuie să privim la numărul de oameni existenți în lumea noastră, deoarece el este un procent infim din numărul total de ființe vii care există. Karma este personală.

    Atunci când ne uităm la totalitatea karmei pe care am acumulat-o în nenumărate vieți, șansa ca fiecare dintre noi să devină din nou ființă umană, este foarte mică, cu excepția cazului în care am urcat pe calea Dharmei și în mod deliberat acționăm conform îndrumărilor entităților iluminate.

     Bodhisattva își înțelege suferința și înțelege suferința tuturor celorlalți. Înțelege gravitatea situației și se roagă în inima lui: „Cât de mult aș vrea să le pot ajuta. Doresc atât de mult să le pot scoate din suferință”. El își dă seama că moartea este iminentă. Este doar o chestiune de câțiva ani și totul se termină. Oportunitatea este rară și ea trece într-o clipită. Această rugăciune pentru binele tuturor ființelor este Munsem.

    Înainte de a atinge acest nivel, în care mintea este cu adevărat pătrunsă de acest gând, va veni „Bodhicitta trestiei de zahăr”.

    De ce trestie de zahăr? Deoarece trestia de zahăr este dulce, dar este goală în interior. Deci gustul Bodhichittei este foarte dulce, dar la acest nivel ea nu este încă Bodhichitta adevărată. Uneori ea este numită „Bodhicitta artificială”. 

    În marea majoritate a timpului, nu avem această minte a Bodhicittei, dar din când în când ne amintim de lucrurile spuse în lecțiile de dharma, și atunci ne spunem: ‘Oh! Da. Da! există suferință.

     Și asta este bine, deoarece fiecare moment de compasiune plantează o mică sămânță karmică pentru un alt moment de compasiune, iar cu timpul acest lucru va deveni mai puternic, iar dacă începem să ne păstrăm jurămintele, va crește și mai repede.

  1. Bodhichitta la nivel de acțiune

    Juksem – înseamnă Bodhichitta acțiunii.

    Juk a se angaja sau a fi implicat în ceva. Nu există niciun cuvânt exact. Este cel mai apropiat pe care îl putem găsi. Juk apare și în cuvântul Nyomjuk ce se referă în general la meditația profundă și, de asemenea, la practicile de meditație care vor provoca renașterea în tărâmul cu formă sau fără formă.

    Bodhisattva a trecut dincolo de dorința „le doresc să le fie numai bine” la „mă voi îngriji în mod personal să le fie bine, pentru că nu există nimeni altcineva, pentru că ele sunt copiii mei sau mamele mele. Ele toate sunt proiecțiile mele. Am creat o lume plină de suferință, și eu sunt singurul care le poate ajuta. ‘

    Iar acesta este cu totul alt nivel. Acesta nivelul în care omul își dedică toată viața pentru binele întregii creații. Un Bodhisattva spune: „Îmi vând vouă ochii. Ochii mei vor căuta să vadă ce anume vă ajută pe voi, și nu ce mă ajută pe mine”. El se dăruiește pe sine și în acest fel atinge toată fericirea. Și aici este secretul. Deci, acesta este Juksem.

   
    O ceremonie sau două?

     Dacă ne uităm în scrieri, vom vedea că ele nu prezintă la fel această problemă.

    – Arya Nagarajuna, de exemplu, menționează doar ritualul în contextul lui Juksem, de a fi implicat, angajat să acționeze ca o Bodhisattva.

    – Je Tsongkapa, pe de altă parte, susține că ceremonia trebuie să conțină ambele niveluri, iar noi vom merge după Je Tsongkapa.

    Mulți înțelepți budiști au propus două ceremonii separate, cu o diferență de timp între ele, de a lua mai întâi Munsem, a aștepta puțin pentru a vedea dacă a fost asimilat, și după aceea să fie luat Juksem. Je Tsongkapa spunea și el, că cel mai bine este să se facă în acest fel. 

    Astăzi se obișnuiește să se țină o singură ceremonie. În această ceremonie, fiecare dintre voi va decide la ceea ce vrea să se angajeze. Nu este nevoie să-mi spuneți ce ați decis. Ceremonia va fi aceeași pentru ambele nivele și veți decide la care dintre ele vă angajați. Este ok să audiați cursul și chiar dacă simțiți că nu sunteți încă pregătiți pentru a lua aceste jurăminte.

    Cum putem să ne obligăm la aceste jurăminte dacă există pericolul să le încălcăm?

    Cine ia jurămintele? Cel care are nevoie de practică.

    Cine este deja un sfânt nu mai are nevoie de ele. Pentru noi, care trebuie să practicăm, ele sunt cârjele noastre. Ele sunt regulile noastre de practică. De aceea păstrăm carnețelul. Dacă păstrăm perfect jurămintele, nu mai este nevoie de carnețel. Carnețelul ne ajută să fim atenți la modul în care le păstrăm, pentru a putea progresa pe cale.

    Ceea ce este frumos la aceste jurăminte, spre deosebire de alte jurăminte, este că putem să le studiem, chiar dacă în cele din urmă nu ne angajăm la ele. Este în regulă. Acest lucru nu este valabil pentru jurămintele monastice sau tantrice. Jurămintele monastice nu se predau celor care nu sunt călugări. Cel care dorește să se călugărească va trebui mai întâi să-și ia angajamentul și apoi îi sunt explicate care sunt jurămintele. Același lucru este valabil și pentru jurămintele tantrice, ele nu se predau înainte de a fi luate.


    Cine poate lua jurămintele?

  1. Cel care ia aceste jurăminte poate fi călugăr sau călugăriță și poate fi cineva care nu este călugăr. Deci, cel care le ia nu trebuie să fie călugăr, iar cel care le dă nu trebuie să fie călugăr. Deseori se întâmplă ca cei care și-au păstrat bine aceste jurăminte să devină ulterior călugări. Deși pare a fi un nivel de moralitate mai scăzut, recunoașterea importanței sale crește odată cu păstrarea acestor jurăminte. Din nou, revenim la faptul că a lua jurămintele Bodhisattva nu înseamnă de a ne angaja să devenim călugări.
  2. Omul nu pierde jurămintele la moarte. Spre deosebire de jurămintele de eliberare pe care le pierdem când viața se termină. Dacă ne-am luat jurămintele Bodhisattva și nu le încălcăm, ele vor merge cu noi în viața următoare.
  3. Cine ia aceste jurăminte trebuie să aibă o oarecare aspirație de tip Munsem, chiar dacă este slabă. Această persoană trebuie să dorească de a ajuta ființele să iasă din suferință. Cel care ia aceste jurăminte ar trebui să fie un om bun, dar nu poate fi cineva care să nu-i pese de ceilalți. O astfel de persoană neinteresată de binele celorlalți, nici nu va veni aici, așa că problema nu există de fapt.
  4. Este nevoie de o intenție sinceră de a păstra cele trei niveluri de moralitate.

    Deci, asta este tot. Este nevoie doar de intenția de a-i ajuta pe ceilalți, de dorința sinceră de a păstra moralitatea și asta este totul.

    Cele trei niveluri de moralitate, sunt:

  1. Nivelul de eliberare personală. Este nivelul în care ne străduim să ne înfrânăm reacțiile care îi pot răni pe ceilalți.
  2. Al doilea nivel era moralitatea de acumulare de binefaceri.
  3. Și al treilea nivel este moralitatea de a acționa pentru binele tuturor ființelor.


    Cine are dreptul să confere aceste jurăminte?

  • Nu trebuie să fie călugăr sau călugăriță.
  • Este de dorit ca acesta să aibă voie de a da și jurămintele tantrice. Ele sunt jurăminte sfinte, minunate, și obligatorii pe calea rapidă. Scopul aici este să vă pregătim pentru asta, astfel încât să ieșiți din suferință în această viață.
  • Cel care conferă jurămintele poate fi bărbat sau femeie. 
  • El trebuie să aibă o oarecare formă de Munsem. 
  • Dacă acesta nu-și păstrează bine jurămintele pe care le are – nu are dreptul să confere aceste jurăminte. În texte scrie: „ Să nu degenereze modul în care practică cele șase perfecțiuni”. Adică perfecțiunile nu s-au degradat la el.

    Cum putem ști dacă cele șase perfecțiuni s-au degradat la cel care conferă jurămintele?

    Există șase lucruri care ne pot ajuta să verificăm acest fapt.

    1. A se mulțumi cu puțin

 Chung – mic, 

    Dudorință

Cu alte cuvinte, are puține dorințe. Este mulțumit cu ceea ce are, se mulțumește cu puțin, și de asemenea se mulțumește cu ceea ce primește.

    De ce este menționat acest lucru în contextul perfecțiunilor? Deoarece dacă cineva are nevoie de multe lucruri, asta ar fi contrar perfecțiunii generozității. 

  1. Păstrează bine moralitatea. Aceasta este a doua perfecțiune. 

    De unde știm noi că își păstrează moralitatea? Este adevărat că nu putem ști deoarece o mare parte a moralității se petrece în gând, dar există lucruri exterioare pe care le putem vedea, și anume cele „patru de bază”.

   Ele sunt prezentate în cursul 9. Acestea sunt: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu comiți adulter. Deci, ne uităm la el dacă le păstrează.

  Pampa înseamnă a încălca grav jurămintele de bază Pratimoksha –cele patru. Deci, va trebui să vedem dacă nu încalcă cele patru Pampas.

  1. Și-a dezvoltat răbdarea.

    De unde știm că păstrează a treia perfecțiune? Vom vedea dacă se enervează repede sau dacă are resentimente. Dacă vedem astfel de lucruri, va trebui să ne mai gândim dacă vom lua jurămintele de la această persoană.

  1.   Se bucură de efortul depus. 

    Bucuria efortului este cea de patra perfecțiune. Cum știm dacă ea sa degenerat?

    Bucuria efortului înseamnă bucuria de munca spirituală. Bucuria de a face bine. Deci, ne uităm dacă nu cumva este leneș sau dacă și-au pierdut entuziasmul de a munci în beneficiul tuturor ființelor, sau în beneficiul Dharmei. 

  1. Dacă are concentrare meditativă.

    Este perfecțiunea concentrării meditative. Deci, de unde știm dacă are concentrare meditativă? Nu stăm în casă cu el, și deci nu știm câtă meditație face. Dar putem observa dacă mintea lui este împrăștiată.

  1. Perfecțiunea înțelepciunii.

    Cum îl vom testa? Dacă nu înțelege karma și vacuitatea. Dacă merge spre o cauzalitate greșită, o cauzalitate externă. De exemplu, dacă desconsideră scrierile Mahayana, atunci nu înțelege Mahayana. Și dacă încalcă în general jurămintele, de exemplu: ne trimite să furăm, sau fură el, nu respectă bunul altuia, sau îl prindem că minte în mod repetat, înseamnă că nu are înțelepciune, că nu înțelege karma și vacuitatea.

    Vacuitatea învățătorului

    Să spunem că vedem un profesor care nu este concentrat, atunci întrebarea este: oare el așa este sau noi îl proiectăm așa? Cu alte cuvinte întrebarea este de unde știm că într-adevăr nu este concentrat, sau doar îl vedem că nu este concentrat pentru că avem karma să-l proiectăm așa? Poate chiar ne verifică?

    Toate aceste lucruri sunt corecte și depind de nivelul la care ne aflăm. Cineva care începe calea, învață regulile de cum să aleagă un profesor.

    Desigur, că noi suntem cei care îl proiectăm pe învățător. Tot ceea ce vedem în el, vine de la noi, dar pentru a reuși calea spirituală, trebuie să avem încredere în el, altfel nu vom face ceea ce ne spune și atunci nu vom avea nicio șansă cu el. De aceea se spune elevilor încă de la început: „Verificați-vă cu atenție profesorul”. Între timp, practicând vom putea vedea puritatea lui.

    Dacă nu-i putem vedea puritatea, atunci nu suntem elev și profesor, pentru că nu ne poate ajuta în acest fel. Dacă avem impresia că ar putea fi profesorul nostru și am decis că el va fi profesorul nostru – după aceea povestea se va schimba complet. După aceea, orice va apare, va fi o lecție pentru noi. Defectele vor apărea în continuare, pentru că mințile noastre nu sunt pure. Lama Dvora amintește de unul dintre învățătorii ei, Geshe Lotar care spunea: “Dacă Buddha ar veni și ar sta lângă voi, îl veți recunoaște? Cum veți ști că este Buddha?”.

    Deci asta este problema noastră. Mintea noastră nu este pură, așa că vom vedea defecte la profesor. Dar, dacă de fiecare dată când vom vedea la el vreo imperfecțiune, și vom decide că ea este numai a lui, atunci ne-am tăiat singuri craca. Deci, după ce l-am verificat și l-am verificat pe profesor, și am decis! Acum nu ne mai întoarcem îndărăt, niciodată! Acum vom lua totul ca învățătură. Și este posibil ca învățătura să fie dificilă și, pe măsură ce progresăm pe cale, ea va fi mai dificilă. Cu cât vom fi mai aproape de profesor, cu atât mai repede vom progresa. 

     Cele trei etape ale ceremoniei

    Ceremonia în sine are trei etape. 

Jorwa – înseamnă etapele preliminarii.
    Ngushiconținut. Ceremonia propriu zisă.
    Jukchokconcluzia, sfârșitul ceremoniei, partea care finalizează ceremonia.

    Etapa cea mai importantă din întreaga ceremonie este prima. A doua etapă este foarte scurtă. 

  1. Etapa pregătitoare – Jorwa.

    Această parte conține alte cinci părți.

  1. a. A-l ruga pe Lama să ne confere jurămintele.

 În această etapă cel care dorește să primească jurămintele îl va ruga pe Lama să i le confere. 

    Pregătirile de ceremonie

    Ce pregătiri trebuie făcute pentru ceremonie, în timpul ceremoniei?

  • Cei care urmează să primească jurămintele, în primul rând, vor decora frumos locul. Este foarte important ca sala sau camera să fie decorată estetic. Se pun poze cu Buddha și figuri sfinte. După ce au fost primite jurămintele, mai târziu, se poate reveni la această ceremonie. Fiecare poate să repete singur această ceremonie. Se aranjează un altar frumos, iar în fața lui se pot lua din nou jurămintele.
  • A veni cu mult respect pentru persoana care conferă jurămintele.

    În trecut se obișnuia ca cel care lua jurămintele să atingă cu fruntea picioarele maestrului în semn de respect.

  • A oferi mandala. Se obișnuiește să se dăruiască ofrande.

    Se povestește despre Lama Atisha ( este cel care a adus budismul în Tibet la începutul celui de-al doilea mileniu), că într-o zi era pe cale să confere jurămintele Bodhisattva, după care le-a anulat. Oamenii l-au întrebat: „De ce ai anulat ceremonia”? El răspunse „Nu sunt suficiente ofrande”. Un Lama care este demn de respect nu are nevoie de ofrande, dar ofrandele exprimă sinceritatea și seriozitatea elevului, și cu cât el progresează pe cale, dăruirea de ofrande va deveni tot mai importantă.     

  • Apoi, elevul cere jurămintele de trei ori.

    Aceasta este etapa Solwa’n’deppa – rugămintea. A cere jurămintele de trei ori.

  • După care, elevul îngenunchează în fața Lamei.

    Ce trebuie să facă Lama?

  • Lama explică binecuvântarea care vine din primirea jurămintelor. El răspunde la întrebările pe care le pun elevii. Chiar dacă jurămintele nu sunt păstrate bine, binecuvântarea luării lor este imensă. Desigur, că jurămintele trebuie luate cu intenția de a fi păstrate, dar chiar dacă sunt încălcate, ele se pot repara. 
  • Lama explică jurămintele. El ne spune care sunt jurămintele importante, care sunt mai puțin importante. Care sunt încălcările grave, și care sunt mai puțin grave.
  • Lama explica beneficiile de a lua jurămintele pentru a-i bucura pe elevi.

    Deoarece scopul luării jurămintelor este să ne aducă fericirea și libertatea, ceremonia trebuie veselă.

b. Lama invită toate ființele iluminate să vină.

 Tsok – are aici sensul de adunare.
    Druppacel realizat.

    Lama care conferă jurămintele, invită toate ființele iluminate, pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva, ca să fie martori la decernarea jurămintelor. Ei vin într-o clipă, cu viteza gândului. Și chiar dacă nu-i putem vedea, ei vin fără îndoială.

    Datorită binecuvântării lor, aceste jurăminte sunt cu mult mai puternice și mai importante decât jurămintele călugărilor.

c. Cererea de acordare a jurămintelor imediat, fără întârziere.

 Dompajurăminte.
    Kulwa – cerere, rugăminte. În cursul 3 am vorbit despre etapele Lam Rim, una dintre ele fiind Lama, care este rădăcina căii, iar aici Lama îi roagă pe elevi să facă calea, după care le arată care este calea.
    Nyurduimediat, repede.

    În această fază a ceremoniei, elevii îl roagă pe învățător: „Te rog dă-mi imediat jurămintele. Nu am timp. Pot mori în orice moment. Trebuie să primesc jurămintele înainte ca să se întâmple asta”. Elevul trebuie să fie plin de ardoare de a primi jurămintele.

     Motivul pentru acest lucru este acela de a spori karma foarte mult. Va veni ziua când vom privi în urmă și vom înțelege ce karma extraordinară este luarea acestor jurăminte Bodhisattva. Ea este cea care în cele din urmă ne va aduce în Paradis, de aceea trebuie să fim atât de dornici de a le primi.

    Păstrarea lor ne va schimba viața.

d. A reflecta și a simți bucuria pentru această mare ocazie.

Kyepaa produce, a genera, a crea.
    Trowabucurie.

    Trowa kyepa are sensul de generare a bucuriei.

    Este etapa în care avem sentimentul de bucurie pentru luarea jurămintelor. Ne amintim de valoarea lor incredibilă, și de faptul că ne oferă posibilitatea de a ajunge repede la plăcere și de a-i aduce și pe ceilalți la plăcere. Ceea ce este frumos în această ceremonie este că există multă bucurie. 

    e. Testarea intenției noastre.

Barche obstacol,
    Driwa – a întreba, a chestiona.

    Lama ne verifică cu ce intenții am venit, și ne întrebă: chiar dorești să iei jurămintele? Ce te motivează să vii să iei aceste jurăminte?

  • O faci pentru a fi ca alții?
  • Te-a forțat cineva?
  • Le poți păstra chiar și puțin?
  • Le înțelegi?

    Vă vom reaminti mereu, să verificați cu voi înșivă și să vedeți că ați decis să luați jurămintele în mod conștient și inteligent.

    Cu timpul abilitatea noastră de a păstra jurămintele va crește. Cu toate că la început ne va fi greu să le păstrăm și le vom încălca de multe ori, ne vom strădui să le păstrăm cât putem. De exemplu, jurământul de a nu răspunde cu supărare la supărare. Chiar dacă nu ne putem abține deloc, sau nu suntem încă capabili de a ne înfrâna de la reacție – ceea ce contează este intenția noastră de a practica, cădem, ne ridicăm și încercăm din nou.

    Întrebare: Poate cineva care nu a luat nici un jurământ, să ia aceste jurăminte? Cineva care vine aici pentru prima dată?

    Răspunsul este că cel care dorește să ia jurămintele Bodhisattva, va trebui să ia  în primul rând, cel puțin cele cinci jurăminte pe viață pentru cei care nu sunt călugări, pentru că ele sunt baza pentru toate celelalte. Este ca și când cineva își ia jurămintele de a acționa pentru binele celorlalți, fără să se angajeze de a înceta de a-i răni pe ceilalți. Mai întâi se face ceremonia de luare a jurămintelor pe viață pentru cei care nu le-au luat, ca bază a jurămintelor Bodhisattva.

    Întrebare: De ce trebuie luate cele cinci și nu cele zece de eliberarea? Jurămintele de eliberare sunt zece.

    Răspunsul este că cele cinci jurăminte pentru cei care nu sunt călugări – sunt mult mai ușoare decât cele zece.

    Pentru cele zece jurăminte de eliberare nu se face o ceremonie separată (și nu există o astfel de ceremonie), ci ele sunt incluse în jurămintele de refugiu. Pentru cele cinci jurăminte se face un ritual separat, deoarece ele sunt mai ușoare, cu excepția jurământului legat de alcool, care nu este inclus în cele zece.

    Deci, înainte de ceremonia jurămintelor Bodhisattva, se va face ceremonia de luare a celor cinci jurăminte pentru cei care nu le-au luat. Dacă suntem serioși pe calea noastră spirituală, atunci rugămintea este de a lua aceste cinci jurăminte, deoarece jurămintele Bodhisattva nu funcționează fără angajamentul nostru de a nu răni pe altul sau a nu ne face rău nouă. De exemplu, dacă ne otrăvim mintea, atunci nu vom fi cu adevărat angajați să-i ajutăm pe ceilalți, etc. 

    Întrebare: Jurămintele de refugiu trebuie luate înainte de jurămintele Bodhisattva?

    Jurămintele de refugiu, care sunt diferite de cele de eliberare personală, spun: „Mă refugiez pe calea spirituală ca să ies din suferință și să-i ajut și pe ceilalți să iasă din suferință. Voi studia karma și vacuitatea, pentru ele sunt protecția”. Budismul spune că fără aceste jurăminte nici măcar nu am urcat pe cale.

    Se spune că ceea ce îl deosebește pe cel care practică budismul de alții este că și-a luat jurămintele de refugiu. Ceea ce îl deosebește pe cel care practică calea Mahayana de ceilalți, este că și-a luat jurămintele Bodhisattva.

    Dacă nu am urcat deloc pe calea budistă, practic nu avem ce să vorbim despre Mahayana, deci aceste jurăminte sunt construite una peste alta.

    Jurămintele de refugiu și cele pe viață nu trebuie reînnoite. Ele se iau o singură dată în această viață. Cei care deja le-au luat pot participa la ceremonia de conferire a acestora, ca spectator și să treacă peste ele în sinea lor. Dar nu este bine să spună: „Am luat”, pentru că asta înseamnă că le-a încălcat. Odată ce au fost luate, jurămintele nu le mai putem întoarce niciodată.

  1. Ceremonia principală

    Vom trece acum la partea principală a ceremoniei:

Ce se întâmplă în partea principală a ceremoniei?

    – Cel care ia jurămintele îngenunchează, punând genunchiul drept pe pământ, ținând palmele împreunate de rugăciune în fața inimii, cu corpul și capul aplecat

    – Lama întreabă de trei ori: „Ești gata să-ți iei jurămintele?”

    – Și el răspunde de trei ori: „Da!” Și asta pentru a vedea dacă persoana este absolut sigură că dorește să-și ia jurămintele, și că într-adevăr dorește să le primească de la cel care le conferă.  

    – După care se repetă un text scurt de trei ori. Aceasta este partea principală.

  1. Încheierea ceremoniei

 

Jukchok este finalizarea ceremoniei, încheierea ceremoniei. Această parte are patru etape.

a. A-i ruga pe toți Buddha și Bodhisattva să fie martori la această ceremonie.

    Elevul stă în fața imaginii lui Buddha, și declară: „Am jurat să iau jurămintele”. După care se prosternează în cele zece direcții.

    În scrierile budiste de multe ori se fac referire la ele. Care sunt „Cele zece direcții”? Ele sunt cele patru – Nord, Sud, Est, Vest, apoi patru direcții diagonale, și sus și jos.

    Deci când spunem: „Tuturor Buddha din cele zece direcții”, studentul își imaginează că toți Buddha și toți Bodhisattva din toate cele zece direcții vin și participă la o ceremonie. Fiecare dintre ei stă așezat pe un tron de lotus purtat de opt leii. Ei privesc ceremonia și văd cum elevul își ia jurămintele.

b. Lama îi încântă pe cei care și-au luat jurămintele.

     Lama spune: „În timp ce v-ați luat jurămintele, tronul lor vibra puternic datorită intensității actului vostru de binefacere. Se spune că toți Buddha și Bodhisattva văd fiecare persoană care ia jurămintele Bodhisattva ca pe fiul sau fiica lor. Acum ați devenit mici Buddha. Și pe măsură ce veți crește, veți deveni Buddha.  În acest fel veți fi tratați de către toate ființele iluminate și veți fi binecuvântați de ele”.

     Această etapă a ceremoniei este plină de bucurie. Mai târziu o să prezentăm textul care se spune.

c. Dăruirea ofrandelor 

    În final, Lama împreună cu toții cei care au luat jurămintele vor oferi mandala tuturor Buddha și Bodhisattva. Se va spune „ Aici este marele Pământ ….”

   Se vor oferi ofrande Lamei și celor Trei Diamante în semn de recunoștință pentru ceremonie.

    Și aici se încheie ceremonia. După ceremonie se va ține o petrecere.

d. Decizia de a nu face public luarea jurămintelor.

 

Nu începem să spunem în public: „Sunt Bodhisattva!”.

    De ce să nu facem asta? Pentru că majoritatea oamenilor nu vor înțelege ce facem și ne pot critica și își vor acumula karma negativă. Deci, este de dorit să nu facem public faptul că ne-am luat aceste jurăminte pentru a-i proteja. În cazul în care întâlnim pe cineva, despre care știm că este familiarizat și interesat de astfel de lucruri, atunci îi putem spune, mai mult lui decât nouă, despre binecuvântarea acestor jurăminte și despre oportunitatea de a le lua, etc.

    Jurămintele Bodhisattva – sunt karma supremă care ne va scoate din suferință dacă le păstrăm așa cum trebuie!

 

    Oare suntem Bodhisattva după ce ne-am luat jurămintele?

    Tehnic, devenim Bodhisattva când realizăm Bodhicitta adevărată. Până atunci, vom pretinde că suntem Bodhisattva. Practicăm să devenim Bodhisattva. Încă nu suntem Bodhisattva.

    Bodhisattva este cel care a realizat adevărata Bodhichita, și își dedică întreaga lui viață pentru a ajuta toate ființele. Iar pentru că toți Lama sunt plini de compasiune, ne numesc „Bodhisattva”, dar asta doar pentru că ne iubesc.

 

De unde vine determinarea?

  1. Cu cât vom înțelege mai mult suferința, cu atât motivația noastră este mai puternică. Cu cât ne vom conecta la ea mai mult, cu atât ne vom dezvolta mai mult aversiunea față de ea. 
  2. Ne uităm în jurul nostru și îi vedem și pe ceilalți cum suferă. Și atunci vom spune: „Și ei sunt în aceeași barcă”. Deci, compasiunea. Poate într-o zi nu ne vine să medităm sau nu vrem să păstrăm jurămintele. Ne uităm în jurul nostru la făpturile care suferă și ni se face milă de ele, iar atunci ne vom spune: „Trebuie să fac asta pentru ele”.
  3. Aceasta este ideea cu morcovul. Privim la oportunitatea pe care o avem. Dacă ne păstrăm jurămintele, putem ieși din orice formă de suferință și putem trăi în Ananda în fiecare moment. Devenim cu adevărat îngerul mântuitor al întregii creații, având un corp de lumină și capacitatea de a trimite replici pentru a ajuta orice ființă după cum are nevoie. A fi atotștiutor, plin de compasiune, într-o plăcere perpetuă, în paradis. Această posibilitate există, și avem calea de o atinge chiar în această viață.
  4. Jurămintele Bodhisattva produc corpul fizic și mental al lui Buddha, Rupakaya și Dharmakaya. Dacă le studiem și le păstram bine, ne putem dezvolta cele șase perfecțiuni.

   Nu avem nevoie de niciun curs suplimentar despre ele. Acestea sunt factorii care ajută.

 

înapoi la curs, ACI 7