Lecția 5 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

 

Lecția 5

 

Continuăm cu jurămintele de bază:

1. A te lăuda sau critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma, sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.

 

10. Distrugerea de orașe și altele similare

Drong = înseamnă oraș sau un oraș mare.
Sok = înseamnă și așa mai departe, similar, etc.
Jom = înseamnă a distruge.

Deci, a distruge orașe și altele similare.

Ce înseamnă asta? Trebuie să ne amintim că juramintele Bodhisattva, care de fapt, fac parte din Tantra inferioară, au fost dăruite regilor de către Buddha. Au fost date oamenilor care nu erau călugări. Atunci cine erau laicii care în acele zile aveau timp să practice Dharma? Erau regi. Așa că au venit la Buddha și i-au cerut să le dea o cale mai scurtă, iar Buddha le-a spus: „Uite asta este pentru tine, nu distruge orașele, nu distruge zone întregi, nu distruge țări întregi.”

Motivația

Motivația din spatele unui astfel de lucru este ura, dușmănia sau dorința de a prăda alte locuri, ignoranța. Toate acestea pot determina pe cineva să aducă pagube așezămintelor; îl pot determina pe rege să cucerească zone întregi pentru a-și mări bogățiile. Aici nu este inclus răul provocat oamenilor din așezăminte pentru că a fost inclus anterior. Deci, aici este vorba doar de distrugerea locurilor.

Și ce înseamnă asta pentru noi? Este de a evita poluarea sau contaminarea mediului înconjurător. 

Care este antidotul?

Antidotul este de a menține mediul înconjurător curat, de a preveni poluarea. De a recicla lucrurile corect și de a-i ajuta și pe alții să facă asta. De a nu polua aerul, apa, solul. 

 

11. A preda vacuitatea celor nepregătiți

Tong pa nyi înseamnă vacuitate.
Ten = a preda. Deci, a preda vacuitatea.
Ma = cuvânt de negație.
Ma Jang = cine nu este pregătit. 

Majang tongnyi ten înseamnă a preda vacuitatea celor nepregătiți.

Această încălcare este gravă și va trebui explicată. Ea spune, în principiu, că nu trebuie să predăm vacuitatea cuiva care nu este încă pregătit. Ken Rinpoche spunea: „Acest lucru nu înseamnă că trebuie să evităm de a preda vacuitatea, ci publicul trebuie pregătit înainte de a îi preda vacuitatea.”

Cum pregătim publicul pentru învățătura vacuității? Compasiune, compasiune, compasiune. De aceea începem cu Tong Len. Pentru a pregăti publicul. Îi învățăm să-și deschidă inima. Deci înainte este compasiunea.

Cum se comite infracțiunea?

Pentru a comite infracțiunea trebuie să se întâmple anumite condiții. Asta nu înseamnă că încălcăm jurământul de fiecare dată când credem că este momentul potrivit să explicăm vacuitatea cuiva și ne dăm seama că acesta nu are nicio tragere de inimă spre așa ceva. Deci, să nu ne panicăm. 

Încălcarea gravă se întâmplă dacă:

• Nu am învățat bine despre vacuitate și începem să o explicăm altora, în timp ce nici noi nu înțelegem cu adevărat ce explicăm.
• Sau poate o înțelegem, dar explicația noastră îi sperie pe ceilalți, sau le provoacă împotriviri. Asta înseamnă că ei nu sunt pregătiți.
• Sau sunt persoane care au deja Bodhichita, care sunt deja pline de compasiune, care poate se află în Mahayana, dar încă nu înțeleg vacuitatea și ca urmare a învățăturii pe care le-o dați, ele se sperie atât de tare încât părăsesc Mahayana și se duc spre Hinayana. Ele pot spune: „Hai să las asta! Mă voi concentra numai pe mine.”

Deci, dacă am explicat greșit vacuitatea sau într-un mod care i-a speriat pe ceilalți și ca urmare au abandonat calea Mahayana, atunci am făcut infracțiunea.

Din nou, dacă credem că ei sunt pregătiți, dar recunoaștem că am greșit, atunci nu am comis infracțiunea. Nu a fost o jignire.

– Putem încălca jurământul și în cazul în care le explicăm ideea noastră despre vacuitate, în loc de a-i învăța corect ce este vacuitatea. Deci este foarte important să nu inventăm lucruri, să nu venim cu opiniile noastre.

Cum știm că ceea ce predăm despre vacuitate este în direcția corectă?

Învățătura corectă a vacuității va implica întotdeauna karma.

Imediat, vom vorbi despre păstrarea moralității. Datorită faptului că lucrurile sunt goale de orice natură, ceea ce determină realitatea noastră și realitatea fiecăruia este karma. Karma este cea care ne impune să proiectăm o lume sau alta – pentru că lumea este goală.

Deci, de cum începem să le predăm vacuitatea, îi vom instrui să păstreze legile morale: să fie atenți la ceea ce spun, la ceea ce fac și la ceea ce gândesc. Dacă nu facem asta atunci învățătura nu va fi pe direcția corectă. Dacă învățăm oamenii că lucrurile sunt goale; le dăm demonstrația vacuității – unul sau mai multe, nu vor rămâne cu nimic, și asta îi poate speria. Vor spune: „Ah, stai puțin! Deci lucrurile nu există? Păi n-am eu nevoie de asta! Mă sperie.”

Pentru că până la urmă, a percepe vacuitatea, înseamnă să vedem cu adevărat că ceea ce credem că suntem nu a existat niciodată. De aceea, pentru unii aceste lucruri îi pot speria foarte tare.

Cu toții suntem atașați de identitatea noastră. Ne dorim cu adevărat să credem că noi suntem propriile noastre gânduri, sentimente, păreri. Că noi suntem una cu numele nostru, cu identitatea noastră națională și familială, precum și cu rolurile pe care le jucăm, cu identitatea noastră sexuală.

Ne identificăm cu o mie și una de identități care sunt de fapt fabricațiile noastre. Ele sunt proiecții care vin din karma noastră și nu sunt cine suntem noi în modul suprem. Și cu cât ne preocupăm mai mult de ele, cu atât le consolidăm mai mult și asta ne va împiedica să ne eliberăm.

Și nimic nu se poate compara cu compasiunea care deschide inima, care mută focusul pe noi înșine la ceilalți. Compasiunea ne determină să abandonăm treptat atașamentele noastre. 

Dacă ne concentrăm mereu pe noi înșine, ne îndepărtăm de cale. Așa că treptat vom lucra cu compasiunea, iar apoi vom preda vacuitatea. Și va trebui să predăm vacuitatea, pentru că în cele din urmă, ea este cea care ne eliberează.

Deci trebuie să ne pregătim:

• Să ne facem temele.
• Să înțelegem cât putem mai mult vacuitatea înainte de a o preda.
• Și să fim atenți unde se află celălalt și să nu-l speriem.

După cum vedem, în toate aceste jurăminte, este vorba de a face lucrurile cu multă pricepere, din iubire pentru ceilalți și de a-i ajuta, și nu pentru că „Eu am dreptate” sau că „Știu eu mai bine”.

 

12. A îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă

Dzok = complet, finalizat, perfect.
Jang = este prima silabă a lui Jang chub, care înseamnă iluminare.

Dzok jang înseamnă iluminare completă, deplină, totală, perfectă.
Dok = a întoarce înapoi.

Dzokjang dok înseamnă a întoarce pe cineva de la iluminarea totală, completă.

Acest lucru ar însemna să descurajăm pe cineva de a mai căuta iluminarea completă. În română vom spune: a îndepărta de la aspirația spre iluminarea completă.

Cum se comite infracțiunea?

Când se întâmplă să încălcăm grav jurământul?

Întâlnim pe cineva care se află deja pe calea Mahayana, el practică deja cum să devină Bodhisattva. El este plin de compasiune, practică cele șase perfecțiuni și vrea să învețe cum să o aplice cu pricepere și să ajute oamenii, iar noi venim la el și îi spunem: „Oh! Mahayana este foarte grea. Lasă-o încolo! Du-te la Hinayana. Îngrijește-te mai întâi să-ți elimini afecțiunile mentale. Vezi-ți mai întâi de tine și nu mai practica Bodhisattva. Lucrează la afecțiunile tale! ” Căderea se întâmplă dacă ne auzim pe noi vorbind. Dacă el ne aude sfaturile și în loc să acționeze pentru binele altora, începe să aibă grijă de el însuși – atunci am încălcat jurământul, deoarece l-am întors din calea spre iluminare completă. Dacă el ne urmează cu adevărat sfaturile, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla este să ajungă la Nirvana, dar pentru un Bodhisattva – nu este bine. Deoarece îl îndepărtează de starea de a putea salva toate ființele.

Deci idealul Bodhisattva este mult mai înalt de atât, iar dacă dăm cuiva un astfel de sfat, este un sfat rău. Chiar dacă intenția noastră este ca să aibă grijă de el însuși și să se simtă bine, din punct de vedere al binelui suprem și al plăcerii sublime a lui Buddha, i-ați dat un sfat prost. Așa cum am menționat, încălcarea va fi completă în cazul în care persoana ne va urma sfaturile.

 

13.  A abandona jurămintele de eliberare personală.

 

Sotar = jurăminte de eliberare personală.
Pong = a abandona, a renunța.

Cum se comite infracțiunea?

Încălcăm jurământul când:

Venim la cineva care își păstrează juramintele personale de eliberare, cineva care este călugăr sau cineva care își păstrează cele zece jurăminte de eliberare și ține carnețelul și îi spunem: „Acum ești pe calea Mahayana. Jurămintele astea nu mai contează. Ai primit deja jurăminte mai înalte.”

A spune acest lucru este o gravă eroare! Jurămintele sunt construite unele pe altele, iar juramintele Pratimoksha stau la baza jurămintelor Mahayana, a jurămintelor Bodhisattva. Și, mai mult de atât, cele două nu vor reuși fără primele.

Deci, încălcarea va fi completă în cazul în care cei care își păstrau deja juramintele de eliberare vor renunța să le mai țină după ce noi i-am sfătuit să nu le mai păstreze. În acest fel i-am determinat să facă un mare păcat.

 

14. A critica calea „ascultătorilor”

Nyen = a asculta, a auzi.
Mu = a critica sau a subaprecia sau a calomnia.

Deci, a critica „calea ascultătorilor”.

Cine sunt „ascultătorii”? Ei sunt oamenii care practică Hinayana. Ei sunt denumiți așa deoarece aud Mahayana, dar nu au capacitatea spirituală de a o practica. Deci, cu toate că „ascultătorii” s-ar putea să audă Mahayana, ei ajung să se preocupe numai de ei înșiși. Ei nu au capacitatea spirituală de a avea grijă de ceilalți.

În Hinayana există și un alt grup mare de practicanți numiți Pratika sau „cei deveniți singuri Buddha”. Este vorba despre oameni care nu sunt Buddha și nici nu au devenit Buddha prin propriile puteri. Este un nume care induce în eroare. Ei nu pot ajunge la iluminare completă, dar pot ajunge la Nirvana.

A spune „deveniți singuri” înseamnă că nu au profesori. Ei ajung să se realizeze fără profesori, ceea ce nu este adevărat. Unii oameni pot ajunge la Nirvana pe parcusul unei vieți, fără să învețe cu vreun profesor, și asta pentru că au avut mulți profesori în viețile anterioare și sunt deja foarte aproape de etapa lor finală. De asemenea, ei sunt pe calea Hinayana și de aceea ei nu pot ajunge să fie Buddha și nici nu ajung singuri.

Există anumite diferențe între aceștia și ascultători. Jurământul include ambele grupuri, doar din motive de a scurta formularea.

Cum se comite infracțiunea?

Dacă înainte cineva practica Mahayana și noi i-am spus: „Acum, că practici deja Mahayana, este suficient. Nu ai nevoie de Pratimoksha! ” și în acest fel i-am făcut un mare deserviciu, acest jurământ de a critica „calea ascultătorilor” ne aduce la un alt nivel. În acest caz:

• ne ducem la cineva care practică Hinayana, cineva care practică jurămintele de eliberare personală,
• și îi spunem că practica lui nu-l va aduce la Nirvana, că ceea ce face nu este suficient de bine pentru a ajunge la Nirvana,
• iar dacă persoana face ce i-am spus, asta înseamnă ca am încălcat grav jurământul.

Acesta înseamnă să criticăm sau discredităm calea lor.

Nu este corect să spunem despre calea „ascultătorilor” sau a celor „deveniți singuri Buddha”, că ea este greșită, pentru că însuși Buddha a transmis-o. Ea poate să ducă la Nirvana. Durează foarte mult timp și nu duce la iluminarea completă. Pentru unii, această cale spirituală este cea mai potrivită de a o practica, pentru că nu au încă capacitatea spirituală de a practica Mahayana, deci, dacă venim și le spunem ceva de genul: „calea nu este corectă”, acest lucru pe de-o parte îi va scoate de pe cale, iar pe alta, plantăm semițe karmice în conștiința noastră, de discreditare a învățăturii lui Buddha, iar rezultatul va fi îndepărtarea noastră de Dharma.

 

14,5. A critica sau condamna pe cineva, pentru a câștiga admirația celorlalți 

Înainte de jurământul 15, există jurământul paisprezece și jumătate pe care nu îl vom enumera pe lista noastră.

Motivația

Primul jurământ despre care am vorbit a fost „A te lăuda sau critica pe ceilalți”. Ele par să fie similare, dar motivația este diferită.

• Motivația primului jurământ a fost câștigul material sau respectul personal.
• Motivația acestui jurământ este gelozia/invidia.

Invidia poate fi pe alt învățător sau altcineva. Nu ne referim aici neapărat la profesori. În general este vorba despre lauda de sine și critica datorită invidiei pe care o avem față de alții.

Fiți atenți că atunci când am vorbit despre primul jurământ „a mă lăuda sau a critica pe ceilalți”, ați început să vă gândiți la diferitele situații care se întâmplă între profesori și elevi, dar nu v-ați gândit şi la faptul că nu este bine să ne lăudăm pe noi înșine sau să-i criticăm pe ceilalți. De ce? Pentru că este ceva firesc pentru noi. Și de ce este atât de firesc? Pentru că am crescut într-o cultură care spune: „Nu te lăuda singur, lasי să te laude altul”. Acestea sunt valorile pe care le-am asimilat în tinerețea noastră.

Cu toți ne-am născut într-o cultură care pune mult accent pe moralitate. În cursul 1 am enumerat resursele și oportunitățile pe care le avem în viața noastră:

• Nu ne-am născut ca animal.
• Nu ne-am născut creaturi în infern și așa mai departe.
• Printre altele, ne-am născut într-o țară a legii, într-o țară în care există moralitate și nu într-o țară barbară.

Deci, este o mare binecuvântare că ne-am născut într-o astfel de cultură. Unii oameni nu au karma să se nască într-o țară în care se pune accent pe moralitate. Înainte de Hammurabi, predomina legea „cei puternici domină”. Nu exista nicio pedeapsă pentru omor. Mai există şi astăzi locuri ca acesta.

Motivația jurământului paisprezece și jumătate nu este numai invidia față de alt profesor, ci este mai generală. Așadar, trebuie să fim foarte atenți atunci când ne lăudăm sau îi condamnăm pe ceilalți. Aproape că nu există niciun motiv pentru lauda de sine, cu excepția cazului în care ea ar fi o binecuvântare pentru alții.

 

15. A înșela cu privire la înțelepciunea profundă.

Sab înseamnă adânc sau profund.
Dzun = minciună, înșelăciune.
Ma = a spune, a pretinde, a declara.

Sabdzun ma înseamnă a spune o minciună despre ceva profund. Sensul fiind de a minți cu privire înțelegerea noastră asupra vacuității. Sau a spune că am perceput direct vacuitatea când de fapt nu am perceput-o.

„A înșela cu privire la înțelepciunea profundă”, mai înseamnă a minți despre realizările noastre spirituale și nu doar în ceea ce privește vacuitatea.

Cum se comite infracțiunea?

Iată situațiile în care încălcăm grav jurământul:

• spunem că: „Am perceput direct vacuitatea. Acum eu vă voi învăța și dacă veți face ceea ce vă spun atunci veți ajunge la iluminare. Fac asta din iubire pentru voi”. Și vă spun în secret: „Am perceput vacuitatea și veniți după mine”.
• dacă ei pricep sensul cuvintelor pe care le-am spus, chiar dacă nu mă cred, dacă înțeleg propoziția pe care am spus-o, atunci am încălcat grav jurământul.

Dacă cineva își dă seama de minciuna pe care am scos-o din gură, încălcarea s-a produs. Pe scurt, trebuie să fugim de această situație ca de foc.

Antidotul

Să nu ne lăudăm sub nicio formă cu realizările noastre spirituale. Niciuna. Gandhi spunea: „Fi tu schimbarea pe care vrei să-o faci în lume”.

Fi tu schimbarea, nu vorbi despre asta.

 

16. Proprietatea celor trei diamante să le primești.

Kor = proprietate, bunuri.
Len = a lua. Vă amintiți de Tong Len? Tong len – a da și a lua. Len – a lua dar are sensul și de a primi sau de a accepta. Adică, de a primi bunuri.
Sum = trei,
Chok = suprem, superior, cel mai înalt.
Choksum = cele trei diamante.

Choksum kor len înseamnă a primi proprietatea celor trei diamante.

Este jurământul dat regelui. Este vorba despre jafuri. A primi lucruri care au fost jefuite din mănăstiri sau au fost luate cu forța sau în mod fraudulos din mănăstiri, iar acum cineva ni le dă drept cadou. Deci în acest caz nu vom primi un astfel de cadou.

După cum știm chinezii după ce au invadat Tibetul, au jefuit mănăstirile și au început să pună obiectele la vânzare, pe Ebay, cu prețuri mici (ieftine) și aici a apărut dilema: Ce am putea face în acest caz?

În cazul în care primim cadou o statuetă sau thangka trebuie să știm de unde provin.

A. Sursa trebuie să fie de încredere, pentru a ne îndepărta cât mai mult de posibilitatea ca ele să fie furate. Lucrurile sfinte se fură mereu.

B. Recomandarea este să cumpărăm direct de la artizan. Să nu ne folosim de comercianți. În zilele noastre, cel mai bun mod de a evita să cumpărăm obiecte despre care nu știm dacă sunt furate sau nu, este să comandăm statueta sau thangka pe care le dorim, direct de la meseriaș. Oferindu-i un preț convenabil, îl vom ajuta în felul acesta să-și câștige un trai decent. Dacă vrem să fim preciși, acesta este modul.

 

17. A legifera legi greșite

Ce este Trim? Este prescurtarea de la Tsul trim, ceea ce înseamnă cod moral, moralitate.

Trim = cod, etică, lege, precept, regulă.
Ngen = rău.
Cha = a face, a formula, a institui, a legifera.
Trim ngen cha = a legifera legi rele. Vom spune legi greșite.

Să nu uităm că vorbim despre regi. Dar, nu ne referim doar la regi, ci și la noi. Legile ni se aplică și nouă.

Ce se înțelege prin „a legifera legi greșite”? Sensul aici este specific. Acest lucru se poate întâmpla chiar în interiorul unei mănăstiri. Starețul începe să legifereze reguli în cadrul mănăstirii, cu intenția de a proteja pe cei care meditează, pentru că ei stau în tăcere toată ziua și aparent nu fac nimic pentru ceilalți.

Și starețul poate veni să spună: „Noi apreciem cu mult mai mult pe cei care își spun rugăciunile în fiecare dimineață și citesc scripturile și nu încurajăm pe cei care stau deoparte și nu fac „ nimic ” între ghilimele. După care el începe să dea sprijin unora și altora nu, sau transferă bunurile de la unii la alții. De aceea le numim „Legi greșite”, deoarece acestea sunt legi care lovesc în cei care se ocupă cu practica interioară, cu practica meditației; cu alte cuvinte sunt preferați cei studioși în locul celor care meditează profund.

Acestea sunt legi care nu-i sprijină pe cei care meditează, deoarece nu înțeleg valoarea meditației.

Avem un exemplu clasic în acest sens în povestirile pe care le spunem despre maestrul Shantideva. În mânăstirea în care trăia maestrul Shantideva, era numit „bu-su-ku”, ceea ce înseamnă a avea trei gânduri adică: de a dormi, de a mânca și de a merge la toaletă. Deoarece maestrul Shantideva practica nopțile în taină, iar ziua dormea, ceilalți călugări au crezut că profită de bunătatea mănăstirii, poreclindu-l în acest fel. Maestrul Shantideva era tantrika și medita foarte serios. În mănăstire, nu era considerat un călugăr destoinic, pentru că nu mergea să se roage cu toți ceilalți și nu învăța ceea ce trebuia să învețe. Cu toții îl considerau un leneș. Ei spuneau: „…în mănăstirea noastră nu încurajăm lenevia, pentru că avem nevoie de sprijinul celor care ne susțin din afară, trebuie să-i impresionăm…”.

Deci nu trebuie subestimați pe cei care meditează. Poate că ei fac o muncă mult mai profundă.

Și mulți Bodhisattva sunt Bodhisattva în secret. Aceasta este esența Bodhisattva. El nu susține sus și tare “Eu sunt un Bodhisattva!” Ei își fac treaba în secret, așa că nu știm cine sunt ei, de aceea nu trebuie să-i subestimăm; şi cu siguranță nu vom institui reguli pentru a le tăia aripile, nu-i așa? Deci, aceasta este ideea aici: Trim ngen cha.

Avem trei părți implicate:

1. Sunt cei care practică meditația, pentru a ajunge la Shamata, Shine. Ei vor să ajungă la Shine sau vor să perceapă vacuitatea.

2. Este vorba despre ceilalți călugări sau ceilalți practicanți, care stau și memorează texte, învață, fac teme, se roagă și spun mantre. Deci, există două tipuri practicanți.

3. Și terța parte – cel care instituie reguli în mănăstire, cel care decide cine va primi sprijin și cine nu. El va comite infracțiunea dacă va pune la dispoziția altora bunurile celor care meditează.

Și fiecare dintre noi trebuie să se uite la ce gândește, la cât de aproape suntem de a disprețui pe cineva care nu este cum vrem noi. Va trebui să ne uităm la tendința pe care o avem de a subestima ceea ce nu ni se pare în regulă, când de fapt nu avem nicio cea mai vagă idee despre ce ni se pare neregulă.

 

18. A renunța la aspirația spre iluminare.

Ultimul jurământ primar, de bază, este:

Sem = minte. Aici ne referim la Jangsem, adică Bodhichita.
Tong = a da, a renunța, a respinge, a arunca, a abandona.
Deci, Semtong înseamnă a renunța la aspirația spre iluminare, la Bodhicitta. 

Pentru Bodhisattva a renunța la Bodhicitta este o încălcare gravă. Bodhicitta este scopul vieții sale. Sensul întregii lui vieți este de a ajunge la iluminare de dragul întregii creații. Deci, atunci când renunță „Este prea greu. Lasă-mă în pace! O să am grijă de ai mei, de casa mea, de familia mea. O las baltă!”, el a căzut rău. Este marea cădere a unui Bodhisattva. Ea este atât de gravă încât nu mai are nevoie de cele patru lanțuri.

Este suficient să spunem: „Renunț la aspirația spre iluminare.” și am rupt jurământul, am pierdut jurămintele Bodhisattva. Și, după cum am menționat, ele se pot lua din nou, dar, odată ce se întâmplă în mintea cuiva, acesta se privează de șansa de a ajunge la iluminare în această viață. Prin urmare, jurămintele nu trebuie luate cu ușurință.

Este suficient doar de a gândi în această direcție și am încălcat jurământul. Nu este ca și cum am avea un moment de nervi sau că ne-am gândit le ceva egoist, pentru că asemenea gânduri le avem tot timpul. Ci ne referim la a renunța la aspirația care spune: „Mă străduiesc să practic și să mă perfecționez, să mă purific pentru a-i ajuta și pe ceilalți.”

Jurămintele 9 și 18 fac parte dintr-o categorie separată, deoarece este suficient să ne gândim la ele și deja le-am încălcat.

Este mult mai ușor să le încălcăm decât pe celelalte. În lecția următoare vom vorbi despre asta.

Întrebarea care se ridică este: „Dar dacă ținem carnețelul și doar pentru o secundă am avut un astfel de gând, na! Ce-am făcut? În acest caz am încălcat jurământul?”

În cursul 2, este dată definiția lungă a Bodhicittei, care spune că „aceasta este gândirea principală” dar asta nu se referă la faptul că ne gândim în fiecare clipă că „Acum merg să ajut toate ființele. Merg să ajut toate ființele.” , pentru că uneori ne gândim: „Acum merg să beau apă”.

_______________________________

Definiția lungă a Bodhicittei este: ”Bodhicitta este în primul rând, principala conștientizare mentală aparținând Marii Căi, care este focalizată pe obținerea iluminării complete în beneficiul celorlalți, care este însoțită de aspirația de a atinge iluminarea completă.

În al doilea rând, este o cunoaștere aparținând Marii Căi, care acționează ca poartă de intrare spre Calea mai mare, care aparține categoriei de acțiune din cadrul divizării standard între două categorii ale „concepției” și a „acțiunii”.

Așadar, nu în fiecare moment ne gândim în acest fel, dar mintea noastră este impregnată de Bodhicitta. Ea se află tot timpul în fundal. Este muzica de fond. Până într-atât încât un Bodhisattva care are această aspirație, atunci când percepe direct vacuitatea în meditație foarte profundă și nu mai are deloc gânduri, mintea lui este în continuare cufundată în Bodhicitta.

Deci, acest jurământ este încălcat atunci când spunem în mod conștient și deliberat: „Gata cu asta! Suficient! Nu asta intenționez să fac în viața mea!”. Deci, renunțăm în mod conștient și deliberat.

Să zicem că există cineva de care nu ne place, ori pe care îl urâm, sau care ne calcă pe nervi și ne spunem: „Pe toți îi voi ajuta, dar nu și pe tine!”. În aceste cazuri am încălcat jurământul…

De ce este așa? Pentru că fiecare persoană din viața noastră este proiecția noastră. Avem nevoie de a ne purifica mintea întru totul, pentru a ajunge la iluminare. Deci nu ne putem permite de a lăsa ceva în urma, nepurificat. Această persoană este un mare profesor pentru că ne ajută să purificăm acel element din mintea noastră care nu este încă pur. Singurul motiv pentru care proiectăm o asemenea persoană este acea imperfecțiune pe care o avem în mintea noastră.

Întrebare: „Să spunem că am luat jurămintele și aspirăm spre iluminare și nu renunțăm la ea, dar vrem să ne odihnim puțin de acest jurământ, putem?”

Ce ne va răspunde maestrul Shantideva? El va spune: „Dacă ai nevoie de odihnă, odihnește-te. Dar imediat ce ai terminat să te odihnești, scoală-te! Nu rămâne pe loc. Revino la muncă imediat!”.

Apoi mai avem povestea Lamei Atisha și a stupei. Stupa simbolizează mintea iluminată a lui Buddha. Ea are câteva cercuri sus care reprezintă diferitele niveluri de puritate a minții pe care le atinge un Bodhisattva. Ele sunt în număr 18 niveluri diferite de atins. În vremurile acelea budiști purtau cu ei stupa pentru a le aminti de mintea lui Buddha.

Se povestește despre Lama Atisha că mergea din loc în loc prin Tibet, călărind pe cal, fiind urmat de discipolii săi. La fiecare cinci minute, oprea alaiul, cobora de pe cal, punea stupa jos și aranja în jurul ei boluri cu ofrande, după care începea să se prosterneze. Discipolii îl întrebau: „Ce s-a întâmplat Lama Atisha?” Iar el răspundea: „Trebuie să mă prosternez pentru că am încălcat un jurământ”.

Pe vremea aceea era călugăr. Se spune că înainte de a veni în Tibet, fusese stareț. Maestrul Atisha era foarte respectat și considerat un mare maestru. El a fost cel care a mers în Sri Lanka și a stat acolo 12 ani și a studiat Bodhicitta cu Lama Serlingpa.

Lordul Atisha spunea: „Niciodată nu încalc jurămintele Pratimoksha, rar încalc jurămintele Bodhisattva, dar jurămintele tantrice, le încalc la fiecare cinci minute”.

Atenția lui era atât de dezvoltată încât de fiecare dată când îi trecea un astfel de gând, oprea totul și începea să se prosterneze pentru a-și purifica mintea.

Chiar și fără a ajunge la jurămintele tantrice, va trebui să ne modificăm radical sistemul nostru de gândire. Și încă nu am ajuns la jurămintele secundare, care sunt și mai greu de păstrat. De câte ori mergem să jefuim o mănăstire sau să distrugem orașe? Dar cele secundare ating viața cu adevărat, în fiecare moment.

    Cercurile concentrice de rupere a jurământului

Și așa mai departe. Trebuie să evităm să încălcăm jurămintele, deoarece încălcările sunt otravă pură.

Dacă luăm de exemplu „a nu minți despre înțelepciunea profundă”, cercul apropiat este de a nu minți deloc despre realizările spirituale. Și mult mai bine este de a nu vorbi deloc despre ele. Dacă vrem să stăm departe de „lauda de sine și de-ai critica pe ceilalți” în contextul profesorilor, va trebui să nu ne mai lăudăm deloc, cu excepția cazului în care aduce un fel de binecuvântare pentru cineva.

Lasă jurămintele să te antreneze!

Nu putem rupe jurământul dacă nu l-am luat. Dar dacă suntem permanent preocupați de ideea: „Oh, nu vreau să le încalc! Nu vreau să le încalc, așa că nu le voi lua.”, nu vom ajunge nicăieri. Trebuie să le luăm. Da, o să le încălcăm, și le vom reînnoi, asta este calea.

Întrebare: Dacă luăm jurămintele, atunci despre ce ne mai rămâne de vorbit în viață?

Lama Dvora ne împărtășește din experiența dânsei: „Simt că de când am început să completez carnețelul, vorbesc mai puțin. Se ajunge la starea în care descoperim faptul că majoritatea vorbelor pe care le spunem nu fac niciun bine celorlalți, deci trebuie oprite. Aceasta nu înseamnă că vom vorbi mai puțin. Până la urmă ne vom trezi că devenim profesori și că vorbim tot timpul. Asta este tot ce trebuie, de a apropia oamenii de Dharma. Uneori este posibil să dorim să intrăm în lumea lor, astfel încât să putem fi mai aproape de ei, ca să-i putem ajuta. Și cu asta nu este nici o problemă. Treptat, plăcerea de a pălăvrăgi va scade.”

_______________________________

Să trecem din nou peste cele 18 jurăminte:

1. A te lăuda sau a critica pe ceilalți.
2. A nu dărui Dharma sau lucruri materiale.
3. Scuzele altuia a nu le accepta.
4. Calea Mahayana a abandona.
5. De la cele trei diamante a fura.
6. La Dharma a renunța.
7. A lua roba aurie.
8. Cele cinci imediate.
9. Concepția greșită.
10. Distrugerea de orașe și altele similare.
11. A preda vacuitatea celor nepregătiți.
12. De la aspirația spre iluminarea completă, a îndepărta.
13. Jurămintele de eliberare personală, a le abandona.
14. Calea „ascultătorilor” a o critica.
15. Despre înțelepciunea profundă a înșela.
16. Proprietatea celor trei diamante a o accepta.
17. Legi greșite a legifera.
18. La aspirația spre iluminare, a renunța.