Category: ACI 2 – Diamantele Iluminarii

Cursul 2: Diamantele Iluminării
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, b

Modul în care se refugiază fiecare practicant se potrivește mental cu modul lui de a gândi.

O clasificare suplimentară a practicanților: ascultătorii, cei deveniți de la sine Buddha și Bodhisattva.

În literatura Mahayana există și o altă clasificare a practicanților, în funcție de tendințele pe care le au.

– Cei ce se numesc nyentu, adică „ascultătorii”:

nyentu

– Cei ce se numesc ranggyel sau pratyeka-buddha în sanscrită, ceea ce înseamnă „cei deveniți de la sine Buddha” sau „realizați solitar”:

ranggyel

– Și al treilea tip de practicanți, care sunt de fapt practicanții cu scopul înalt, se mai numesc și jangsem, care înseamnă Bodhisattva:

jangsem

În lecția următoare vom vorbi mai pe larg despre ei.

Alte tipuri de refugiu

Mai există încă două tipuri de mers la refugiu. În total sunt cinci. A merge la refugiu, în limba tibetană, se spune Kyamdro.

Refugiul în cauză

gyuy kyamdro

Gyu   = cauză.
Gyuy = a cauzei.

Gyuy kyamdro = a te refugia în cauză.

Deci, ce înseamnă „a te refugia în cauză”?

De exemplu, ne uităm la Buddha și spunem: „Iată o ființă iluminată, care a realizat toate virtuțile sublime”. Deci, luăm o virtute a lui Buddha – compasiunea lui infinită – și spunem: „Mă refugiez în asta, pentru că Buddha are compasiune infinită și mă poate ajuta. Dacă și eu îmi voi dezvolta compasiunea nesfârșită, atunci voi putea ajuta”. Acest lucru se numește refugiul în cauză. Adică: „Acum am nevoie de ajutor, am nevoie de protecție, mă voi refugia în ceea ce mă va proteja. Dacă îmi voi dezvolta înțelepciunea, ea mă va proteja. Dacă îmi voi dezvolta compasiunea, ea mă va proteja”.

Dar pentru că nu le-am realizat încă, avem nevoie de ajutorul altora pentru a ne ajuta să le dezvoltăm. Așadar, ne refugiem în cele Trei Diamante: Buddha, Dharma și Sangha, care ne vor ajuta să ne dezvoltăm aceste lucruri.

În loc de „cauză”, putem spune că ne refugiem într-o calitate pe care o altă persoană a realizat-o sau ne refugiem într-o altă persoană care are cele Trei Diamante deja stabilite în minte. Cu alte cuvinte, căutăm aceste calități în exteriorul nostru. Înțelegem că suntem la necaz și căutăm pe cineva care să ne ajute. Asta înseamnă că ne refugiem în calități care sunt în afara noastră.

Putem întâlni, de exemplu, un Arya și să ne spunem: „Oh, uite, el este deja Arya, și-a rezolvat toate problemele și acum mă poate ajuta”.

Refugiul în Arya este un refugiu minunat, pentru că el, cu adevărat, ne poate ajuta. Refugiul în cele Trei Diamante – spre deosebire de orice lucru lumesc, care este nesigur și nesemnificativ – este cu adevărat refugiu, și el este mental.

Refugiul în rezultat

Drebuy kyamdro

Drebuy kyamdro = refugiul în rezultat.

Dacă mergem acum să practicăm, ca rezultat vom fi un Buddha. Dacă practicăm și facem întreaga cale, vom ajunge la iluminarea deplină. Nu există altă opțiune. De ce? – Pentru că totul este gol și karma funcționează. Dacă sunt plantate toate semințele potrivite, copacul va trebui să răsară. Rezultatul va trebui să vină, mai devreme sau mai târziu.

Deci, acest Buddha care vom fi în viitor are atotcunoașterea. Pentru el, trecutul, prezentul și viitorul sunt simultane. Totul este aici, acest Buddha este deja aici, este Buddha care vom fi în viitor. Cu toți percepem timpul liniar: „Acum nu sunt încă Buddha, dar voi fi în viitor, sau acum nu sunt încă pur, dar mai târziu voi fi mai pur”.

Acest Buddha se află deja aici. Pentru el, eu nu sunt în trecut, ci în prezentul lui. Mă refugiez în Buddha care mă va ajuta mereu. Mă iubește mai mult decât se iubește pe el însuși pentru că înțelege ce este el însuși. Buddha este deja aici. Și în el mă refugiez. Acest fapt se numește a te refugia în rezultat. Mă refugiez în Buddha care voi fi în viitor. Este cel mai înalt și mai frumos mod de a ne refugia.

De ce? Pentru că:

• • • Mă refugiez într-o divinitate iluminată, care cuprinde în ea cele Trei Diamante. Buddha are toate conștientizările dharmice necesare, nu îi lipsește niciuna. Și, înainte de a deveni Buddha, a fost Arya. Acest Buddha viitor, care voi fi, este deja aici și cuprinde toate cele trei diamante.
    • Pe lângă asta, Buddha este foarte apropiat de mine, am relații intime cu el. Buddha este foarte interesat de bunăstarea mea. El este îndrăgostit de mine și eu de el. Sunt strâns legat karmic de el.

El este perfect și e deja aici. Prin urmare, a te refugia în rezultat înseamnă a te refugia într-un obiect care cuprinde toate cele trei diamante.

Refugiul în Lama

Care este problema? Problema este că toate acestea sunt, momentan, doar o idee. Încă nu sunt în contact cu Buddha, nu-l cunosc. Nu trăiesc așa, nu gândesc așa.

Refugiul în rezultat este extrem de puternic. Dar, deocamdată, este doar o idee abstractă și nu ne considerăm iluminați. De fapt, vedem că avem defecte, nu-i așa?

Dar, să nu uităm că avem tendința de a proiecta.

Lama Dvora Hla povestește: „Cândva am predat la Technion, la Facultatea de Matematică. Pe atunci am avut un coleg de catedră care era și vecinul meu. Eram buni prieteni. Într-o noapte am visat că sunt în casa lui și văd pe perete un covor. Și acel covor a fost cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată. Era absolut perfect în ceea ce privește culorile și țesătura lui. Nu am știut că îmi plac atât de mult covoarele.

Pe scurt, când m-am trezit din vis, imaginea covorului era încă foarte vie în mintea mea, și mi-am zis: „Cine a creat covorul pe peretele profesorului?”. Nu-mi amintesc să fi văzut cu adevărat la el în casă vreun covor. Dar în vis i-am atârnat pe perete cel mai frumos covor.

Atunci:

A. Mi-am dat seama că eu am făcut covorul, pentru că în vis putem face totul, nu-i așa? Și covorul, și profesorul, totul.

B. Și ce este mai interesant este faptul că am ales să atârn covorul pe peretele lui și nu pe al meu.

Asta facem tot timpul, proiectăm lucruri. Ne spunem: „Sunt încă impur, dar Lama este perfect. Lama este înțelept, plin de virtuți și compasiune”.

Cel mai bun mod de a ne refugia este în Lama. Pentru că, pe de o parte, cuprinde toate cele trei diamante, iar pe de alta, el este proiecția mea, la fel ca și  covorul pe care l-am atârnat în casa colegului meu.

Întrebare: Asta nu înseamnă refugiul în cauză? Răspuns: Când ne refugiem în Lama, înțelegând că el este proiecția mea, atunci este pe undeva la mijloc. Pentru că atunci ne dăm seama că acest Lama pe care l-am creat este complet gol de orice natură. Și dacă el este frumos, înseamnă că eu sunt frumos. Dacă Lama este înțelept, asta este pentru că eu sunt înțelept. Încă nu le-am realizat în mine, doar le proiectez pe altcineva.

Desigur, că în măsura în care îl văd că este impur, aceasta este impuritatea mea. Nu există o altă lume decât cea pe care o proiectez. Nu există nimic altceva care să fie în afara proiecțiilor mele. Există numai ceea ce eu proiectez. Iar dacă proiectez un Lama care înțelege și mă învață vacuitatea, mă învață înțelepciunea, este înțelepciunea pe care deja o am, dar o proiectez asupra altuia. Și așa funcționează mintea noastră.

În cazul în care nu proiectăm un Lama, înseamnă că nu am acumulat suficiente binefaceri pentru a-l întâlni. Asta nu înseamnă că nu avem un Lama, ci încă nu-l identificăm, nu l-am întâlnit încă. Dar, va veni ziua în care îl vom recunoaște: „Wow, el este persoana care mă va promova spiritual”.

Când ne dăm seama că Lama este proiecția noastră, este ceva între cauză și rezultat.

Lama este singurul obiect care reunește cele trei diamante.

Practica pe toată viața

Cu toate că prezentăm liste și caracteristici – să nu credeți că am epuizat subiectul în vreun fel. Dacă a lua jurămintele de refugiu este nivelul elementar, de început, al jurămintelor în budism, atunci când ne dăm seama în ce necazuri ne aflăm, vom căuta să ne refugiem mai adânc.

Așa cum Chiwa mi takpa – meditația asupra morții și a impermanenței, deși este destul de timpurie în practică, ea este tot timpul practicată, la fel este și tema refugiului.

Pe măsură ce progresăm în conștientizările noastre, a înțelegerii Dharmei – Sutra sau Tantra, subiectul refugiului se va adânci. Vom continua să ne refugiem tot timpul. Cu timpul sensul refugiului se va adânci în funcție de gradul de înțelepciune pe care îl dobândim, în funcție de cât de mult înțelegem Vacuitatea, de Bodhicitta pe care o avem. Refugiul unui Bodhisattva de nivel unu nu este la fel cu refugiul unui Bodhisattva la nivelul opt.

Cu toate că ei se pot ruga folosind aceleași cuvinte, mințile lor sunt complet diferite. Puterea refugiului lor este diferită. Și acest lucru este valabil pentru toată practica.

Meditația – tipurile diferite de refugiu

Așezați-vă comod și închideți ochii.

Fiți atenți ca spatele să fie drept, umerii echilibrați, gura ușor închisă, dar relaxată. Ochii să fie închiși ușor. Relaxați-vă fața. Capul să nu fie nici prea coborât, nici prea ridicat. Așezați-vă mâinile în poală, mâna dreaptă peste cea stângă.

Și acum concentrați-vă pe respirație. Observați trecerea aerului prin nări. Imaginați-vă că stați ca un străjer de pază la intrarea în nări și observați senzațiile pe care le aveți acolo.

În ochii minții voastre, creați-vă acum un loc de refugiu, un loc de refugiu fizic. Un loc frumos, în care ați vrea să fiți, în care vă place să stați. El poate fi pe malul mării, sau o zonă de munte, sau în interiorul unei case splendide. Un loc în care vă simțiți în siguranță, vă este bine în el.

Faceți ca locul de refugiu să fie cât se poate de frumos. Și cu cât va fi mai real și cu mai multe detalii, cu atât va fi mai bine. Ce culoare are nisipul, ce culoare are cerul, ce culoare are apa mării?  Încercați să vedeți cât mai multe detalii.

Și dacă nu puteți vedea locul în amănunt, dar știți că sunteți acolo, conectați-vă la sentimentul pe care îl aveți.

Pentru mintea voastră nu există limite. Refugiul poate fi oriunde și poate arăta cum vreți voi.

În stânga voastră, vedeți-o pe mama voastră pe care o țineți de mână. Ea este cea care v-a dat viață, această viață rară și prețioasă, și ea are nevoie de voi, pentru că este în Samsara și are nevoie de voi să o ajutați.

În dreapta voastră se află tatăl vostru pe care îl țineți de mână. Înțelegeți că și el are nevoie de voi, are încredere în voi, depinde de voi, de realizările voastre spirituale pentru a-l ajuta.

În continuare, imaginați-vă că toți oamenii pe care i-ați întâlnit vreodată, chiar și cei pe care nu i-ați întâlnit, se află în spatele vostru. O mulțime de ființe și viețuitoare se află toate în spatele vostru.

Cu toții apar sub formă de ființe umane. Și ei, de asemenea, au nevoie de voi, depind de voi, depind de practica voastră care să-i salveze de la suferință.

Și acum imaginați-vă că puteți vorbi direct conștiinței lor. Și îi învățați ce înseamnă să se refugieze spiritual.

Îi învățați ce este Vacuitatea, ceea ce înțelegeți voi că ar fi Vacuitatea. Despre faptul că lucrurile nu au nicio natură proprie de sine, că lucrurile care apar în fața lor este în funcție de karma pe care o au, de cât de buni au fost cu ceilalți.

Vedeți-vă cum le explicați Vacuitatea și Karma, până când ei înțeleg. Acest lucru, desigur, include înțelegerea voastră despre propria voastră vacuitate cât și a vacuității lor. Atât voi, cât și ei, nu aveți nicio natură proprie de sine. Atât voi, cât și ei sunteți rezultatul karmei, karma pe care voi înșivă ați plantat-o. Și asta înseamnă că-i învățați Diamantul Dharma.

Arătați-le un om care a perceput direct Vacuitatea. Imaginați-vă că reușiți să-i convingeți să se străduiască să ajungă la acest statut. Că aspiră cu toții să înțeleagă Vacuitatea. Asta înseamnă că-i învățați Diamantul Sangha.

Imaginați-vă acum că v-ați atins deja scopul ultim. Că sunteți iluminați. Că sunteți un înger de o frumusețe uluitoare. Un înger de sex masculin sau feminin, nu contează. Nu contează sexul pe care îl aveți acum – nu este musai să se potrivească cu cel al îngerului. Aveți un corp pur de lumină, iar conștiința voastră este plină de iubire, compasiune și omnisciență.

Acum, învățați-i pe ceilalți, cât puteți voi mai bine, ce înseamnă atingerea scopului suprem. Și promiteți-le că veți face tot ce puteți pentru a-i aduce acolo.

Puteți deschide ochii.

Acesta este un exemplu de meditație care cuprinde aproape tot ce am spus despre refugiu. Este inclus și scopul înalt, pentru că îi aduceți pe toți cu voi. În meditație este inclus atât refugiul în cauză, cât și în rezultat. Chiar și voi ca fiind iluminați, și ceilalți ca fiind iluminați. Cuprinde Bodhicitta. Este cel mai frumos mod de a ne refugia. Și desigur, cu cât înțelegem Vacuitatea mai bine, cu atât refugiul va fi mai puternic.

Legătura dintre mersul la Refugiu și principiile Karmei

Vă reamintesc din nou, refugiul în cauză înseamnă că eu, de exemplu, mă uit la Buddha, la ceea ce am auzit și mi s-a spus despre el. Și îmi spun, de exemplu: Buddha este omniscient, Arya a perceput direct Vacuitatea. Mă refugiez în calitățile pe care le au aceste ființe, pentru că dacă le-aș avea și eu, acestea sunt cele care mă vor ajuta”.

Ce face ca refugiul să devină refugiul în cauză?

a. Atunci când ne refugiem în cele Trei Diamante – în credința că ne pot ajuta – vom începe să acționăm conform îndrumărilor și învățăturilor lor. Acest lucru ne va proteja, mai ales de răul pe care ni-l facem atunci când acționăm din ignoranță. Deci, un aspect al refugiului în cauză este îndrumarea și studiul celor trei diamante.

b. Al doilea aspect – atunci când acționăm în conformitate cu îndrumările și învățăturile pe care le primim – vom începe treptat să eliminăm răul din noi și să cultivăm binele. Treptat se va dezvolta în noi compasiunea și concepția corectă – și acestea vor începe să ne protejeze, din interior. Vom înceta faptele care ne mențin în suferință și vom mări numărul de fapte care ne aduc fericirea. De aceea, refugiul în cele Trei Diamante este începutul unui lanț care începe din afară, iar când învățăturile și îndrumările sunt interiorizate – va fi cauza profundă care ne va proteja.

c. Al treilea aspect important al refugiului în cauză este fermitatea cu care prețuim virtuțile și valorile lor Ele sunt în Buddha, în Arya. Încă nu ni le atribuim. Când ne uităm la compasiunea lui Buddha, de exemplu, ne spunem: „Aceasta este calitatea pe care și eu vreau să mi-o dezvolt. Pentru că ea mă va proteja”. Între timp, numai Buddha o are. De aceea ne refugiem în această calitate așa cum apare la Buddha, adică în exteriorul nostru, pentru a o dezvolta în noi.

Când spunem „să o dezvolt în mine”, de fapt merg la rezultat. Cum ajung la acest rezultat? Cu cât mă voi concentra mai mult pe această calitate pe care o are altcineva, cu atât întăresc mai mult această amprentă în minte. Și acesta este un principiu important în Karma:

Când prețuiesc o anume calitate a lui Buddha, de fiecare dată când îmi îndrept gândul spre ea, întăresc această amprentă în mine.

Dacă văd în Buddha o trăsătură minunată, sau în învățătorul meu, și o admir în inima mea

– cu cât fac asta mai mult, cu atât plantez mai mult semințele pentru ca ea să devină o realitate pentru mine. Așa ne folosim de cele trei diamante, așa ne folosim de Lama.

Avem tendința de a proiecta asupra lor calitățile nobile și sublime. Cu cât îi vom servi mai mult, îi vom admira și respecta mai mult, vom avea mai multă încredere în ei, cu atât vom interioriza mai mult aceste calități în noi. Acesta este principiul karmic. Așa funcționează karma. Aceste gânduri devin cauzele care vor produce acest rezultat pentru mine.

– Și mai puternic, este refugiul în rezultat. Dar nu toată lumea o poate face, nu este ușor. Și refugiul în cauză funcționează, doar puțin mai lent.

– Și tot în acest fel funcționează și rugăciunile.

Cum funcționează rugăciunile? – Dacă totul este proiecția mea și nu vine de la sine, atunci pentru ce mă rog? Mă rog să vină Lama. Dar el, în sine, nu mă poate salva. Nu are o astfel de putere. Buddha nu este atotputernic, pentru că, dacă ar fi fost așa, de mult m-ar fi ajutat.

Dar, de fiecare dată când ne rugăm unei divinități pe care o venerăm, o respectăm, întărim această amprentă și apoi ea va funcționa. Rugăciunea plantează semințe, iar când ele vor germina, vom avea în realitate binecuvântarea. Cu adevărat vom primi binecuvântarea Lamei, pentru că toți Lama își binecuvântează discipolii.

Dar puterea acestei binecuvântări vine de la discipol și nu de la Lama. Lama, la rândul lui, nu are putere. Lama nu este sfânt în sine și nu există nimeni care să nu fie pur în sine. Cu toții sunt lipsiți de orice natură și sunt proiecția noastră.

Atunci când începem să ne purtăm față de învățătorii noștri cu respect, cu încredere, cu sfințenie, încet, încet ei vor deveni exact așa cum ne purtăm, pentru că sunt în totalitate creația noastră. Și în acest fel ei ne binecuvântează.

Așa funcționează lumea. Totul funcționează conform legii Karmei și a Vacuității. Nu există nimic care să nu fie proiecția noastră. Nu există ceva care să vină din afară. Și nu putem face nimic în acest moment decât să plantăm semințele care vor rodi în viitor.

Asta este tot ceea ce putem face.

Prezentul este copacul care deja a răsărit, el este rezultat al Karmei din trecut.

Dacă există violență în lumea mea acum, asta înseamnă că am fost violent în trecut. Nu există altă cale de a proiecta așa ceva. Asta înseamnă că am purtat cândva război împotriva altora? Nu. Dar una din legile Karmei spune – Karma se amplifică. Este de ajuns să fi avut zece secunde gânduri de agresivitate față de cineva. Și, dacă continuăm să avem un astfel de comportament, vom întări semințele plantate, iar când ele vor rodi, va fi sub forma unei lumi agresive și violente.

Care este singurul lucru pe care îl pot face pentru a preveni războiul? Este de a elimina agresivitatea din inima mea.

Pentru a ne putea să urmări comportamentul, este bine să folosim carnețelul. La fiecare două ore ne uităm la felul în care vorbim cu ceilalți, cum ne gândim la alții. Ce facem în ceea ce privește agresivitatea noastră. Dacă facem acest lucru în mod constant, Karma noastră va începe, treptat, să se schimbe. Și, în cele din urmă, lumea noastră se va schimba într-o lume în care domină pacea.

În Yoga Sutra, în al treilea capitol, este descris modul în care cineva, prin meditație, pe măsură ce progresează, poate obține control real asupra semințelor karmice. Maestrul Patanjali spune: „Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice agresivitate”.

O astfel de persoană – oriunde s-ar afla – acolo nu va mai exista nici un conflict. Când cineva și-a eliminat toate semințele de violență și agresiune din inima sa, orice conflict în viața sa a încetat. Așa funcționează Karma. Proiectăm lumea din semințele noastre karmice. Ele stau în chakra inimii, nu în inima fizică, și de aici ne proiectăm lumea.

Cursul 2

Diamantele Iluminării

Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita)

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2, a

O scurtă recapitulare – refugiul budist

În lecția 1 am început să definim refugiul budist. Am vorbit despre actul de a ne refugia, asemenea copilului care fuge la mama lui să-l protejeze. Îi este frică de ceva și crede că mama îl poate proteja. Același lucru se întâmplă și când ne refugiem spiritual:

• • • Ne este frică de ceva
    • Și avem speranța și credința că există un factor care ne poate ajuta. Și ne refugiem în el.

Am mai spus că, practic, ne refugiem tot timpul: când luăm micul dejun, ne refugiem în el pentru că ne va face bine, ne va potoli foamea sau ne refugiem în brațele soților noștri, pentru a ne consola.

Toate acestea sunt refugii lumești. Problema este că ele sunt trecătoare, nu sunt durabile. Mai devreme sau mai târziu, pe toate aceste lucruri lumești vom fi nevoiți să le pierdem. Geshe Michael spunea: „Sănătatea voastră este bună? Nu vă faceți griji, va trece și asta”. Orice lucru lumesc va trebui să-l pierdem și, din păcate, acesta este adevărul.

Pe de altă parte, cel care conștientizează acest lucru profund se va întreba: „Atunci în ce mă refugiez?”. Pentru el va deveni clar că refugiul trebuie să fie spiritual și nu material. Pentru că refugiul în lucrurile materiale nu este cu adevărat refugiu. Refugiul în materie este „un sprijin nesigur”.

Am vorbit despre refugiul budist, ce înseamnă refugiul spiritual. Și am început să detaliem cele trei diamante: Diamantul Buddha, Dharma și Sangha.

Pe scurt, am spus că:

• • • Diamantul Buddha – este ființa iluminată care a dobândit toate virtuțile sublime, are cunoașterea, iubirea și capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți. Și-a satisfăcut ambele nevoi: ale lui însuși și ale celorlalți. Acesta este Buddha. Desigur, toate acestea sunt imposibil de realizat fără înțelepciunea profundă, fără perfecțiunea înțelepciunii, fără înțelegerea directă a vacuității, despre care vom vorbi mai târziu și care este cea mai importantă.
    • Diamantul Dharma – despre care vom vorbi în această lecție mai mult, este legat de realizarea conștientizărilor în inima noastră, este legat de încetări, de înțelegerea vacuității, de dezvoltarea Bodhicittei.
    • Diamantul Sangha – este comunitatea celor care au perceput direct vacuitatea; ei ne pot îndruma astfel încât să ajungem și noi la perceperea vacuității.

Comun la toate trei este vacuitatea

Și dacă ne uităm la cele trei diamante, ce au ele în comun? Aspectul ultim pe care îl au în comun este înțelegerea vacuității.

– Buddha a înțeles vacuitatea,

– Arya a înțeles vacuitatea,

– Dharma este înțelegerea vacuității.

Toate cele trei diamante au în comun înțelegerea vacuității.

Și dacă suntem pe calea Mahayana – de asemenea, cuprinde Bodihicitta. Am spus că școlile budiste au înțelegeri diferite ale vacuității sau versiuni ale ei. Trebuie să existe o versiune a înțelegerii vacuității, pentru că fără ea nu există refugiul suprem.

Este de subliniat faptul că statuia lui Buddha sau o imagine a lui Buddha cu siguranță nu mă pot proteja. Pot sta lângă o carte de Dharma și pot fi omorâtă. Cartea nu mă poate proteja. Pot să stau alături de un Arya și el nu mă poate ajuta. Ceea ce mă poate ajuta cu adevărat, fără excepție, sunt conștientizările profunde din inima mea.

Dacă ating perfecțiunea înțelepciunii în inima mea, nu va mai exista nimic în acest univers care să mă rănească. Acesta este adevăratul refugiu și în el ne refugiem.

A ne refugia în perfecțiunea înțelepciunii înseamnă să ne asumăm angajamentul că vom studia, practica, clarifica și că vom face tot ceea ce este nevoie pentru a ne dezvolta aceste conștientizări în inima noastră. Numai așa vom fi cu adevărat protejați și îi putem ajuta și pe alții. Aceasta este singura cale.

Orice alt ajutor pe care încercați să-l dați altora, fie funcționează, fie nu funcționează. Ori reușiți, ori nu. Acesta este singurul lucru infailibil, nu dezamăgește și nu va dezamăgi niciodată.

Vom mai vorbi despre asta, dar acum vom termina diferitele tipuri de refugiu, după care vom medita puțin asupra lor.

A merge la refugiu este un act mental, nu fizic

Întrebare: Cele trei diamante formează împreună refugiul budist. Dar, pe de altă parte, spunem că dacă stăm lângă un Arya și nu avem conștientizări profunde, el nu ne va putea ajuta. Asta înseamnă că de fapt refugiul este doar în noi?

Răspuns: Putem sta lângă un Arya și el nu poate face nimic pentru noi. Putem sta chiar și lângă Buddha și el nu poate face nimic pentru noi!

Acest lucru s-a întâmplat în istorie cu Buddha Shakyamuni acum 2500 de ani. El făcea parte din clanul indian Shakya, de aici și numele lui Shakyamuni.

Muni înseamnă print, iar Shakya este numele clanului.

Se povestește că alt clan a atacat neamul Shakya, iar oamenii au venit la Buddha și s-au ascuns în spatele lui – și au fost uciși chiar lângă el.

Buddha nu este atotputernic. El nu ne poate lua karma, doar dacă mergem pe calea lui, ne purificăm noi înșine de karmele negative, doar atunci nu va mai exista nimeni care să ne facă rău.

Deci, este greșit să înțelegem refugiul ca pe ceva fizic, pentru că nu este. Refugiul nu este în corpul lui Buddha. Refugiul nu este statuia lui Buddha sau imaginea lui sau o carte de Dharma. Nu acestea sunt cele trei diamante. Acestea sunt doar reprezentări ale lor și este minunat pentru că ne amintesc de ele.

Și cu toate că aceste reprezentări le punem pe altar și ne prosternăm la ele, asta nu înseamnă că ne prosternăm statuii sau cărții, ci ne prosternăm în fața acelui adevăr pe care îl vom realiza în noi înșine. Toate aceste lucruri ne servesc ca ancoră pentru a ne direcționa mintea spre adevăr. La asta ne prosternăm. pentru că ne protejează. Iar când ne prosternăm în acest fel, acest act va întări aceste adevăruri în noi, aceste protecții în noi și va acumula binefaceri.

Meditație

Ce spune Maestrul Shantideva despre refugiu

Vreau să vă citesc din cartea Maestrului Shantideva „Ghidul de viață a unui Bodhisattva” verstele legate de refugiu.

Stați cât mai comod, închideți ochii și lăsați lucrurile pe care le veți auzi să vă pătrundă.

Capitolul doi, versetul 47…

47.

Victorioșii Buddha, mântuitori ai lumii,
Se străduiesc de a proteja orice ființă.
Caută chiar astăzi să te refugiezi,
În cei cu mare putere, ce înlătură orice frică.

48.

Caută, de asemenea, să te refugiezi
În Dharma pe care ei au realizat-o complet,
Dharma ce elimină orice frică de ciclul existenței,
Precum și în comunitatea bodhisattva.

Și acum începe să numească comunitatea Bodhisattva. El spune:

49.

Tremurând de frică și îngrozit
Ofrandă celor puri, le dăruiesc,
Lui Manjushri, Vocii Blânde îi ofer
Ca ofrandă trupul meu.

În acest verset, Maestrul Shantideva ne vorbește de frica față de suferința care dăinuie în existența inferioară sau în existența samsarică. El se referă la faptul că, atunci când o persoană percepe cu adevărat oroarea Samsarei, oroarea războaielor, a lipsurilor, a morții care îl înconjoară din toate părțile, el se umple de frică și groază față de realitatea în care a căzut. Apoi caută refugiul, caută să scape de aceste lucruri și caută protecție.

Apoi spune: „Ofrandă celor puri, le dăruiesc.”, lui Manjushri, care este un Bodhisattva, care face parte din Sangha, „îi ofer ca ofrandă trupul meu!”. Cu alte cuvinte, el spune: „Ia-mi trupul, dar numai scoate-mă de aici!”

50.

Obosit de suferință
Strig cu voce disperată
Către Ochii Iubitori, protectorul Chenrezik,
Ce trăiește în compasiune, liber de orice eroare;
Te rog, protejează-mă, pe mine
Ce am comis multe păcate!

Cel obosit de suferință a realizat că are karma plină de amprentele lăsate în urma păcatelor comise în trecut. Acum că înțelege acest lucru, înțelege că rodirea ei îi va provoca suferințe groaznice, se refugiază în Chenrezik, care este îngerul compasiunii.

Acum mai enumeră două:

51.

Caut protecție în toți acei salvatori
Ale căror inimi sunt pline de mare compasiune:
Strig, din toată inima mea la perechea realizată
Numită „Esența spațiului” și „Esența Pământului”. (ei sunt doi din cei 8 mari Bodhisattva)

52.

Mă refugiez și în Cel ce ține Diamantul; (Vajrapani)
La vederea căruia cei plini de ură, cum ar fi mesagerii morții,
Se umplu de frică, și îngroziți
În toate direcțiile vor fugi.

Ce ne spune maestrul? El ne spune că refugiul în ființa iluminată a lui Buddha ne va permite să depășim toată această groază.

Din nou, recunoaște că în trecut am făcut acte de nedreptate, fără să ne dăm seama ce facem. Și toate aceste karme acum le purtăm cu noi, ne vor răni dacă nu vom face nimic.

Apoi spune:

53.

Până acum, am acționat împotriva dorinței tale:
Dar după ce am văzut marile terori
Mă refugiez în tine și te implor
Să-mi îndepărtez frica cât mai curând.

Sentimentul de regret profund este cel care înțelege. Regretul este însoțit de înțelegere. Înțelegem că karma funcționează, înțelegem că tot ceea ce facem va trebui să culegem. Realizând faptul că atât de neputincioși am fost în trecut pentru că am acționat din ignoranță, acum avem nevoie de ajutor pentru a scăpa de necazurile pe care le avem.

Puteți deschide ochii.

Deci, după cum am mai spus, refugiul nu este ceva fizic, ci mai degrabă este o stare mentală. Când spunem la început de lecție: „Până la iluminarea mea, mă refugiez în Buddha, Dharma și Sangha” – asta înseamnă că ne refugiem în cuvinte. Sau, când ne prosternăm, prin acest act fizic ne conectăm la o stare mentală. Mersul la refugiu este, practice, o stare mentală în care ne punem toate speranțele în cele trei diamante.

În actul de refugiu există un angajament față de noi înșine, dar pentru că nu avem o părere atât de bună despre noi, atunci ne vom angaja față de cineva pe care îl apreciem, în fața celor trei diamante sau în fața Lamei. Și înaintea lor ne angajăm să dezvoltăm conștientizări în inima noastră și să dobândim capacitatea mentală, astfel încât să putem obține cu adevărat protecție.

Din nou, subliniem faptul că refugiul este ceva mental. Iar prosternarea și cuvintele pe care le spunem sunt doar pentru a ne conecta la această stare mentală.

Gândul care acționează de la sine

În lectura cursului există definiția refugiului.

Deoarece budiștii au dezbătut mult întrebările care s-au ridicat cu timpul, definițiile din textele budiste sunt foarte precise.

Definiția refugiului este următoarea „Orice mișcare a minții care acționează de la sine și care exprimă speranța că un obiect extern va fi capabil să ofere protecție”.

Dacă vă mai amintiți, am vorbit înainte despre faptul că în actul de refugiu există un element al fricii și unul al speranței. Există frica de suferință și există speranța sau încrederea în cineva sau ceva care ne poate ajuta.

Ce înseamnă „Orice mișcare a minții care acționează de la sine”?

Să spunem că stăm și mâncăm prânzul. Avem gândul că acum luăm prânzul. În timp ce mâncăm ne gândim: îmi place /nu îmi place, este gustos /nu este gustos. Sunt emoții care vin. Aceste sentimente sunt un fel de gânduri, gândim: este gustos, nu este gustos, vreau mai mult sau vreau mai puțin. Așadar, acestea sunt gânduri care însoțesc principalul gând de „a mânca”.

Acesta este un exemplu că există un gând principal și există gânduri care îl însoțesc, care depind de el. Gustos sau nu – depinde de mâncare.

Atunci când spunem „mișcarea minții sau gândul care acționează de la sine”, înseamnă că nu este ceva care însoțește altceva. Omul, când decide să se refugieze, nu este rezultatul unui altui gând, nu provine de la un alt gând principal.

Refugiul excepțional

Dacă am vorbit la început despre faptul că în viața zilnică ne refugiem tot timpul în lucruri care sunt „un sprijin nesigur”, acum vorbim despre refugiul spiritual. Refugiul budist este practic numit „refugiu excepțional”.

Ce îl face să fie excepțional? Factorii în care ne refugiem sunt excepționali. Cele trei diamante sunt extraordinare, sunt sublime în capacitățile lor, în calitățile lor, în înțelepciunea lor, în iubirea lor, în cunoașterea lor.

Cu toate că am folosit cuvântul „budist”, nu este nevoie de al adăuga refugiului. Aici vorbim despre refugiul care este în esență un refugiu spiritual, dar în sensul său cel mai profund. Refugiul poate fi în cadrul oricărei religii, poate fi în cadrul oricărei doctrine, dar care să aibă elementele potrivite.

Cele cinci tipuri de refugiu budist (excepțional)

Acum vom vorbi puțin despre cele cinci tipuri de refugiu budist, pe care le puteți identifica și în afara budismului. Cinci diviziuni, dacă vreți, de refugiu budist.

Trei tipuri de practicanți

Înainte de a ne referi la cele cinci, vom vorbi mai întâi despre trei tipuri de practicanți, deoarece influențează mersul la refugiu.

1. Scopul îngust.

Kyebu chung

Kyebu = persoană, om.
Chung = mic.

Deci, Kyebu chung înseamnă om mic.

Și ce se înțelege prin „om mic”? Nu ne referim aici la copil, ci la o persoană al cărui scop este îngust. Ce înseamnă o persoană cu scopul îngust? De fapt, toate cele trei tipuri de persoane enumerate aici, sunt deja foarte avansate din punct de vedere spiritual. Cu toții înțeleg deja lipsa de importanță a lucrurilor materiale, de exemplu, înțeleg karma, înțeleg viața trecută și viitoare, înțeleg că viața nu se termină când corpul se termină și că mintea continuă, că mintea stochează în ea impregnările a tot ceea ce au făcut, fie în această viață, cât și în viața anterioară. De aceea, ei înțeleg că există pericolul de a cădea într-o existență cu mult mai suferindă decât existența umană, adică în lumea animală, a spiritelor și a infernului. De fapt, Buddha ne-a spus că pericolul de a cădea în tărâmurile inferioare este enorm, pentru noi toți!

În cartea „Pregătire pentru Tantra” se povestește despre o discuție a lui Buddha cu călugării săi.

Călugării îl întreabă: „Domnul nostru Buddha, care este șansa unui om să se renască ca ființă umană?”

Buddha își băgă mâna în nisip, câteva fire de nisip îi rămaseră sub unghie și spune: „Câte fire de nisip am aici? Care este proporția dintre numărul de fire de nisip de sub vârful unghiei mele și numărul tuturor firelor de nisip din întreaga lume?” Călugării răspund: “O, al doilea număr este de o sută de ori mai mare! Nu, de o mie de ori mai mare! Nu, de un milion de ori mai mare! Nu, incomparabil mai mare.”

Atunci Buddha le spuse: „Așa cum este raportul dintre ele, la fel este și șansa ca oricine care este astăzi o ființă umană să se nască din nou ca ființă umană”.

Este deprimant. Existența umană este extrem de rară. Dacă credem că „există atât de mulți oameni pe lume”, asta este nimic în comparație cu numărul tuturor ființelor. Opt miliarde de oameni care trăiesc astăzi sunt infimi față de numărul total al viețuitoarelor. Dacă am număra toate furnicile și peștii care există doar pe planeta noastră, atunci probabilitatea de a ne naște ca ființă umană este foarte mică.

Chiar și atunci când ne naștem ca ființe umane înseamnă că avem o karmă ieșită din comun. Este karma pe care am acumulat-o pe parcursul a mulți eoni. Ne ardem multă karma bună. Nu știm cum să o reînnoim suficient de repede, pentru că nu avem perfecțiunea înțelepciunii. Nu înțelegem ce funcționează și ce nu funcționează. Chiar și atunci când deja facem un lucru bun în lume, nu înțelegem cu adevărat sensul a ceea ce facem.

Nu înțelegem ce înseamnă a ajuta. De ce? Pentru că nu înțelegem cine suntem și nu înțelegem pe cine ajutăm. Și asta pentru că nu am realizat încă Diamantul Dharma. Și până când asta se va întâmpla, vom fi fără putere. Iar astfel șansa noastră de a fi din nou ființă umană este practic zero.

Practicantul cu scopul îngust, înțelegând foarte bine toate acestea, se refugiază în cele Trei Diamante pentru a nu cădea într-o existență inferioară. El înțelege acest pericol și își dorește: „De nu mi s-ar întâmpla asta!”.

Oricine înțelege cu adevărat acest pericol este deja foarte avansat spiritual.

Putem sta la o lecție de Dharma și nu suntem încă în Dharma. Până când nu vom interioriza cu adevărat această conștientizare, nu suntem cu adevărat în Dharma. Începând să practicăm, vom înceta să ne mai ținem cu dinții de dreptatea pe care o avem și, datorită ego-ului nostrum, să insistăm asupra principiilor noastre. Principiile noastre încetează să mai fie atât de importante, deja începem să vedem ce determină cu adevărat calitatea realității noastre.

Cel care are scopul îngust se refugiază în cele Trei Diamante, pentru că și-a dezvoltat deja conștientizările karmei, ale continuității minții și așa mai departe. Refugiul îl salvează cu adevărat, pentru că începe să-și înțeleagă realitatea, să înțeleagă vacuitatea, să acumuleze karma bună și să nu mai acumuleze karme negative. Și tocmai aceste lucruri îl pot salva.

Refugiul budist funcționează chiar și la acest nivel. El ne salvează de la căderea în tărâmurile inferioare. Puteți să-l numiți cum vreți, dar fără această înțelegere profundă, șansele voastre de a vă naște ca ființe umane sunt practic nule, pentru că nu înțelegeți karma și continuați să vă acumulați cauzele care vă vor provoca suferință.

Puterea jurămintelor

Doresc să vorbim puțin despre jurăminte. Putem spune: „Voi practica, voi învăța și voi face lucruri pentru a-mi dezvolta conștientizările interioare”, iar în timp ce practicăm, acumulăm binefaceri. Și cu cât înțelegerea noastră este mai profundă, cu atât binefacerea va fi mai mare.

Dar ce se întâmplă în cea mai mare parte a timpului nostru? De cele mai multe ori nu medităm și nu practicăm. Suntem cufundați în viața de zi cu zi și nu acumulăm binefaceri.

Ce se întâmplă când cineva își ia jurămintele? În Abhidharma Kosha se spune că atunci când un călugăr își ia jurămintele monastic, se creează un spațiu în minte. Adică, indiferent de ceea ce face și cum face, mintea lui este pătrunsă de angajamentul pe care și l-a luat. În Abhidharma Kosha se spune că în urma acestui act s-ar forma o aură în jurul lui. Atâta timp cât își ține jurămintele, atâta timp cât nu le-a încălcat, atâta timp cât nu a renunțat la ele, această aură rămâne în jurul său. Chiar dacă în acest moment călugărul nu se concentrează pe jurăminte, ci face alte lucruri, jurămintele continuă să acumuleze pentru el binefaceri tocmai datorită angajamentului pe care și l-a luat.

Acum că mi-am luat jurămintele de refugiu, gândurile precum: „Acționez pentru a percepe vacuitatea, să realizez Bodhicitta, să ajung la iluminare, să ajut toate ființele vii” vor rămâne permanent pe fundalul minții mele. Cuvântul pe care ni l-am luat are o putere extraordinară, mai ales dacă este făcut în fața unei persoane pe care o prețuim, în fața Lamei.

Cuvântul nostru are puterea de a ne schimba.

Ce se întâmplă dacă cineva își rupe jurământul? Nu este ușor să-l rupă. A rupe jurământul nu este la fel cu a-l încălca.

Jurămintele pe care ni le-am luat le vom încălca tot timpul, pentru că este nevoie de timp pentru a ne antrena să le păstrăm. Deci, încălcarea unui jurământ, făcută din faptul că nu l-am interiorizat suficient și nu l-am practicat suficient, nu înseamnă ruperea lui sau renunțarea la el.

Renunțarea la jurăminte este o acțiune deliberată. Atunci când cineva se angajează pe o cale pură, o cale care îl scoate din suferință și îi scoate și pe alții din suferință, iar apoi spune: „La naiba cu asta! Să nu mă zăpăcească pe mine de cap, este prea greu de făcut. Voi face ceea ce vreau eu”, în acest fel își rupe jurământul. Iar cu cât jurămintele sunt mai înalte, cu atât acest act este mai grav.

Trei niveluri de jurăminte

• • • Jurămintele de refugiu sunt jurămintele de bază în budism.
    • Deasupra lor sunt jurămintele Bodhisattva, ce au fost construite pe jurămintele de refugiu. Nu se pot lua jurămintele Bodhisattva fără să fie luate mai întâi jurămintele de refugiu.
    • Ultimul nivel de jurăminte, și cel mai înalt, sunt jurămintele tantrice. Cel care și-a luat jurămintele tantrice, totodată și-a asumat și responsabilitatea de a-și dedica întreaga viață și tot ceea ce are, pentru a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor. Iar Tantra face posibil acest lucru pe parcursul unei singure vieți. De aceea aceste jurăminte sunt sacre.

Jurămintele de refugiu sunt și foarte plăcute. Efectul lor secundar este producerea unui anume grad de fericire în mintea omului, încrederea lui pe cale și că va evolua pe ea.

Jurămintele de refugiu sunt îndreptate către viața următoare. Lui Kyebu chung îi este frică de renașterea în tărâmurile inferioare. El începe să devină mai interesat de karma, să înțeleagă mai multă karma, să facă lucruri care ar trebui făcute și să nu mai facă lucruri care nu ar trebui făcute.

De îndată ce ne-am luat jurămintele, încep deja să apară schimbări mici. Ceva începe să se miște în lumea noastră spirituală, chiar dacă la început nu vom simți asta. Am intrat în spațiul angajamentului de a urca la nivelul spiritual.

Deci, chiar dacă primul nivel de jurăminte este cel mai elementar nivel, să nu credeți că el este ușor. Pentru că el conține o obligație, un angajament.

Omul își asumă obligația: „Voi acționa dincolo de nevoile mele imediate pe care le am în această viață. Voi acționa în favoarea a ceva care nu este imediat, care este în viitor. Îmi voi dedica timp pentru asta”.

Atunci când vorbim despre nevoi imediate, vorbim despre nevoile materiale, nevoia de laudă, nevoia de reputație, nevoia de a ne simți bine. Credeți că ați renunțat la toate acestea? Uitați-vă mai bine în interiorul vostru. De aceea, a vă lua obligația de a acționa dincolo de nevoile imediate, nu este ușor. Este nevoie de curaj.

Doar prin faptul că abia începem să înțelegem modul în care karma și vacuitatea merg mână în mână, fapt care ne determină permanent realitatea, deja ne salvează.

1. 1. 2. Scopul mediu.

Kyebu dring

Kyebu dring înseamnă omul mediu.

Ce este „omul mediu”? Este cel care are un scop mediu. Scopul mediu este mai înalt decât cel îngust. Dacă celui cu scop îngust îi este frică de renașterea în tărâmurile inferioare, cel de scop mediu acționează pentru a se renaște ca om în viața viitoare. Acesta observă și mai mult natura realității, înțelege karma cu mult mai bine decât cel cu scopul îngust. Are o înțelegere mult mai profundă a realității. El înțelege că, chiar dacă se va renaște ca ființă umană în viața următoare, nu este suficient. Chiar și oamenii suferă. Îmbătrânesc, se îmbolnăvesc și mor. Renașterea într-un corp fizic care se degenerează și îmbătrânește este rezultatul unei karme nu bune. Adică, este mai bună decât karma de a fi animal, dar nu este suficient de bună. Încă există suferință în viața oamenilor.

Deci, motivația celui cu scopul mediu este de a scăpa de orice formă de suferință a existenței ciclice. Înțelege că totul este suferință și fiecare satisfacție este trecătoare.

Mulți veneau la Ken Rinpoche și spuneau: „Eu fac asta și asta, am înțeles asta și asta”, și apoi îl întrebau: „Să merg în direcția asta sau asta?” „Ei bine”, spunea Ken Rinpoche „să presupunem că mergi în direcția asta, și după aceea?”

Persoana cu scopul mediu merge cu această întrebare: “Și după aceea?” El înțelege că nu există niciun loc bun în Samsara. Fie că se renaște într-un tărâm superior sau inferior – nu este nimic bun în el! Nu există nimic care să țină la infinit. Orice lucru bun este temporar.

Deci, această persoană vrea să iasă din oroarea Samsarei. Și este nevoie de timp pentru a înțelege cât de îngrozitoare este ea. Dacă suntem norocoși, Samsara ne va arăta adevărata ei față, în timp ce suntem încă în viață și mai putem face ceva în privința asta. Deci, persoana cu scopul mediu dorește să iasă din Samsara și să ajungă la Nirvana.

3. Scopul înalt.

Kyebu chenpo

Mai înainte am spus despre persoana cu scopul mediu că dorește să iasă din Samsara, pentru că înțelege că nu este nimic bun în ea, dar pe ce se axează? Pe el însuși. Pe când cel cu scopul înalt, Kyebu chenpo, înțelege că nu suferă numai el, ci și toate ființele vii. El se refugiază în cele Trei Diamante pentru a se putea elibera de suferință, pentru a-i scoate și pe toți ceilalți din suferință.

Deci, toți cei care se refugiază își spun:

„Până la iluminarea mea
Mă refugiez
În Budha, Dharma și Sangha.”

Pe când cei cu scopul înalt mai adaugă și cuvintele următoare:

„Prin puterea faptelor bune pe care le fac
Să ajung la iluminarea completă
Pentru binele fiecărei ființe vii”.

Din punct de vedere mental, persoana cu scopul înalt nu se axează invariabil doar pe sine, ci îi aduce și pe toți ceilalți cu el. Iar acest fapt face ca refugiul să fie infinit de puternic.

De ce? Pentru că numărul ființelor pe care le ajutăm acum este infinit.

Așadar, acestea au fost primele trei tipuri de refugiu, în funcție de domeniul pe care îl consideră persoana:

– dacă se gândește doar la viața următoare,

– sau dacă se gândește să iasă din Samsara,

– sau dacă se gândește și la toți ceilalți.

Cursul 2

Diamantele Iluminării

Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – partea a treia

Diamantul Dharma

Diamantul Dharma este al doilea diamant.

Cărțile de Dharma reprezintă Dharma nominală, care nu este refugiul nostru, este ceea ce simbolizează Dharma. Diamantul Dharma este ceva complet diferit.

Cuvântul Dharma are sensul de: teorie, realizări, conștientizări, fenomene.

Când spunem “Dharma” în general, ne referim la mai multe lucruri. Ar putea fi o carte de Dharma, ar putea fi o prelegere Dharma, ar putea fi fenomene.

Definiția Diamantului Dharma

Iată definiția și apoi o vom explica puțin:

Diamantul Dharma este partea iluminată a adevărului, fie sub forma unei încetări, fie sub forma unei căi sau ambele.

Încetarea

În limba tibetană se spune:

Gok

În sanscrită: Nirodha.

Ce este încetarea? Ea este, de exemplu, atunci când o persoană și-a oprit supărarea; atât supărarea, cât și capacitatea de a se supăra au încetat definitiv.

Asta nu înseamnă o „pauză”, pentru că pauza este între ceva ce a fost și ceva care va fi. Vorbim de încetare definitivă. Nu numai că nu mă mai supăr vreodată, dar îmi pierd și capacitatea de a mă supăra – acesta este un exemplu de încetare.

Cale

În limba tibetană se spune:

Lam

Calea – este atunci când cineva a realizat renunțarea. Cineva care și-a dezvoltat aversiunea față de existența și suferința samsarică. Acesta este un exemplu de „cale” fără întoarcere. Cineva care a reușit acest lucru nu se va întoarce într-o zi să creadă că Samsara este ceva bun.

– sau cineva care a realizat Bodhichita – se numește de asemenea „cale”. Cineva care a atins Bodhichita nu o mai pierde, este ireversibilă. Dacă nu a ajuns încă la iluminare, el va continua să se reîncarneze în viețile următoare, dar nu va mai pierde acest impuls care îl împinge să acționeze tot timpul pentru binele celorlalți.

În definiția noastră scrie: „sau ambele”. Asta înseamnă că s-ar putea să nu am încă toate încetările, s-ar putea să-mi fi încetat supărarea, dar nu mi-am încetat încă ignoranța și poate că încă nu am toate căile. Așa că am ceva încetări și ceva căi, o combinație între ele. Dar este suficientă una dintre ele și ea este deja inclusă în Diamantul Dharma.

În general, puteți spune că ele sunt realizări spirituale ireversibile.

Partea iluminată a adevărului

Partea iluminată a adevărului înseamnă că putem avea tot felul de încetări care nu sunt în partea iluminată a adevărului sau în partea pură a realității. Nu acestea ne interesează. Nu ne interesează lucrurile samsarice care au încetat. Partea iluminată a adevărului ar fi: cele trei căi principale, încetarea emoțiilor negative, încetarea ignoranței, perceperea vacuității, lucruri de genul acesta. Orice combinație a lor este inclusă în Diamantul Dharma.

Întrebare: Este posibil să avem ceva încetări înainte de a percepe vacuitatea?

Răspunsul este: Nu. Nu putem elimina afecțiunile mentale complet, le putem înfrâna sau potoli, dar nu sunt eliminate, semințele lor sunt încă acolo.

Acest lucru se întâmplă doar celor care percep vacuitatea direct. Asta înseamnă că Diamantul Dharma este legat de înțelegerea directă a vacuității.

Deci, ce este exact Diamantul Dharma? El este o conștientizare în inima noastră. Sunt idei pe care le-am realizat, pe care le-am înțeles în mod direct.

Ce înseamnă că ne refugiem în Diamantul Dharma? Înseamnă să înțelegem că, până nu vom percepe direct vacuitatea, vom continua să suferim. Deci, a ne refugia înseamnă a aspira de a ajunge la perceperea directă a vacuității.

Diamantul Sangha

Diamantul Sangha este al treilea diamant.

Ce este Sangha?

• • • Sangha este grupul sau comunitatea care studiază împreună Dharma. Este o utilizare a cuvântului. Sensul lui literal în sanscrită este “asociere”, “adunare”, “comunitate”. Deci, un grup de oameni care se adună pentru a studia Dharma.
    • Sangha este un grup de călugări. Lama Dvora Hla spunea că atunci când studiau cu Ken Rinpoche, în sală se aflau și călugări și laici. Atunci când Ken Rinpoche intenționa să facă un ritual anume, spunea: „Acum, toți cei care nu sunt Sangha să iasă din sală, pentru că acum fac un ritual numai pentru Sangha.” Asta însemna numai călugării. Dar nu acesta este Diamantul Sangha.

Diamantul Sangha înseamnă acei oameni care au perceput direct vacuitatea, adică toți Arya.

Mai înainte am vorbit despre cele șapte calități ale lui Buddha. El are cunoașterea, iubirea, capacitatea și și-a îndeplinit nevoile lui și ale altora. Atunci când este definit Diamantul Sangha în lectura cursului, dacă Buddha are toate cele șapte calități, Diamantul Sangha are doar o parte dintre ele.

Deci, Diamantul Sangha este o ființă realizată care a ajuns la conștientizări specifice – ele nu sunt conștientizările de la începutul căii, ci cele din etapele de percepere a vacuității și dincolo de ea.

În concluzie, cel care a perceput vacuitatea devine atât Diamantul Sangha, cât și Diamantul Dharma.

El nu este încă un Buddha, dar el devine imediat două dintre cele trei diamante în care ne refugiem. Și dacă veți întâlni o astfel de persoană, nu o să mai vreți să-i dați drumul.

Definiția Diamantului Sangha din lectura cursului este următoarea: „O ființă realizată care posedă oricare dintre cele opt calități fine ale cunoașterii și eliberării”.

Doctorul, medicina și asistenții medicali

Uneori, Buddha, Dharma și Sangha sunt comparați cu:

– Buddha este doctorul,

– Dharma este medicamentul,

– Iar Sangha sunt asistenții medicali care ne ajută să scăpăm de boala noastră cronică a suferinței samsarice.

Dacă veți întâlni pe cineva care este atât doctor, cât și asistent medical, nu veți mai vrea să plecați de lângă el.

Refugiul suprem

Ce înseamnă refugiul suprem? În lectura cursului scrie: „Refugiul suprem/ultim este orice refugiu unde călătoria de-a lungul căii și-a atins scopul final.”

– Ce înseamnă asta?

– Buddha! Am ajuns la iluminare!

Și acesta este refugiul suprem.

Calea Tsenyipa

După cum vedem, în acest curs apar o mulțime de definiții pe care trebuie să le cunoaștem exact. Doar prima lecție este cea mai dificilă. Trebuie înțeles că fiecare cuvânt are o greutate, are un sens.

Acesta nu este un material ușor, lectura acestui curs nu este deloc ușoară. Putem simți aroma de a fi un Tsenyipa, spre deosebire de un Lam Rimpa: de a studia definiții, de a merge în profunzimea lucrurilor și cât mai exact.

Împreună cu asta, vom vedea mai târziu în curs cât de important este să dobândim această acuratețe, astfel încât practica noastră să fie corectă, să nu fie vagă, să nu fie neclară, să putem progresa, astfel încât să ne putem elimina ignoranța. Să o cunoaștem exact, să știm exact încotro ne îndreptăm, care sunt etapele căii.

Întrebarea este ce ne va ajuta să ne menținem pe calea cea bună, când ea devine puțin mai tehnică? Ceea ce ne va ajuta este Renunțarea, înțelegerea necazului în care ne aflăm și avem nevoie de tot ajutorul pentru a ieși din el. Când o persoană realizează că are probleme, ea caută ajutor. Acest curs este ajutorul, este leacul. Diamantul Dharma poate opri orice durere și suferință pe care o avem.

Și dacă simțiți că sunteți puțin confuzi după această lecție, înseamnă că învățați ceva, înseamnă că progresați puțin și asta e bine.

Ken Rinpoche și alți mari Lama spuneau:

„Oamenii deștepți suferă în timp ce învață”.

Și asta pentru că aceștia nu se lasă, învață ceva nou. Dacă nu este ceva nou, nu suferim, totul e plăcut și nu progresăm.

Un alt citat a lui Ken Rinpoche spune:

„Dacă te agăți de micile plăceri, niciodată nu vei ajunge la marile plăceri”.

Dacă suntem atașați de plăcerile Samsarei, nu vom ajunge niciodată la plăcerea supremă a lui Buddha.

Este important nu să renunțăm la plăcere, ci la atașamentul nostru față de ea.                                                      

Meditație

Așezați-vă comod și închideți ochii.

Concentrați-vă pe respirație și încercați să numărați zece respirații fără a vă încurca. Numărătoarea începe pe expirație.

Acum, concentrați-vă atenția pe corpul vostru. Imaginați-vă că vă goliți corpul de tot ce este în el, de oase, mușchi, organe și de toate sistemele din organism. Puneți în locul lor lumină strălucitoare. Imaginați-vă că întregul vostru corp este lumină. Goliți-vă de tot până în vârfurile degetelor, vârfurile degetelor de la picioare, toate părțile feței, dinții, buzele, urechile. Stați un minut și goliți totul complet.

Tot ce va rămâne din el va fi un înveliș subțire, subțire. Sunteți ca un balon plin de lumină. Pielea care vă înfășoară este foarte subțire și aveți senzația că veți zbura în orice clipă.

Și acum imaginați-vă că în fața voastră stă un înger.

O ființă angelică, de o frumusețe perfectă, o ființă de lumină, fără nicio pată, imaculată. Cea mai frumoasă pe care vi-o puteți imagina. Ea este plină de lumină, strălucitoare și înzestrată cu toate virtuțile sublime ale lui Buddha. Este plină de compasiune infinită, de iubire necondiționată, de înțelepciune infinită și vă iubește la nesfârșit.

Îngerul se uită la voi și vedeți în ochii lui că este complet îndrăgostit de voi, gata să facă orice pentru voi. Este dispus să facă totul pentru a vă elimina suferința și a vă aduce la fericirea perfectă. Este pregătit să treacă prin dureri imense pentru voi dacă este necesar. Pregătit să aibă inima frântă pentru voi dacă este necesar.

Această ființă este Buddha care veți fi, ea este Diamantul Buddha.

Acum imaginați-vă că această ființă pătrunde în corpul vostru gol. Puteți să vă imaginați că ea pătrunde în voi ori prin creștetul capului, ori prin inimă și încet vă umple tot trupul. Imaginați-vă că primiți forma acestei ființei minunate, a acestui înger minunat, care este Buddha al vostru. Încercați să simți acest înger, care sunteți voi, pentru că nu a mai rămas nimic altceva din voi.

Încercați să vă vedeți mintea pe care o aveți acum, mintea lui Buddha: atotștiutoare, plină de iubire nesfârșită și de compasiune infinită. Iar corpul vostru este un corp de lumină.

Decideți că, oriunde veți merge, veți lua această ființă cu voi. Ea va locui, de acum, în inima voastră pentru totdeauna și vă va însoți mereu.

Acesta este îngerul vostru, el este Lama voastră. Niciodată nu-l veți putea pierde pentru că este mereu alături de voi.

Cereți să rămână mereu cu voi și să vă învețe atât timp cât aveți nevoie.

Puteți să deschideți încet ochii.

Cursul 2: Diamantele Iluminării
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – partea a doua

Perfecțiunea înțelepciunii

Care este perfecțiunea înțelepciunii? Un alt mod de a traduce Prajna Paramita este perfecțiunea înțelepciunii. Paramita, în sanscrită, înseamnă perfecțiune. Paramitele sunt perfecțiunile pe care le practicăm pe calea Bodhisattva.

Am vorbit mai devreme despre Prajna Paramita ca texte mai lungi sau mai scurte despre perfecțiunea înțelepciunii. Aceasta este Prajna Paramita nominală. Ea nu este adevărata Prajna Paramita, ci este simbolică, este cea scrisă.

Atunci, ce este de fapt Prajna Paramita?

Iată definiția ei:

Prajna Paramita, sau perfecțiunea înțelepciunii, este percepția vacuității sub influența aspirației de a ajuta toate ființele simțitoare.

Mai putem spune: percepția vacuității cu o minte influențată de iubirea față de toată creația ( bodhicitta).

Și această percepție este mintea unui Arya Bodhisattva.

Deci, încă o dată: perfecțiunea înțelepciunii este percepția vacuității în mintea lui Arya Bodhisattva, atunci când o astfel de minte este impregnată de aspirația de a ajunge la iluminare pentru a ajuta toate ființele.

Deci, practic, dacă ne uităm bine la definiție, ea ne spune că perfecțiunea înțelepciunii este percepția vacuității.

În momentul perceperii vacuității, nu mai sunt gânduri; ea este dincolo de procesele normale de gândire. Așa că, cu siguranță, cel care percepe vacuitatea nu mai gândește: „Acum îi iubesc pe toți oamenii și o fac pentru ei”. Nu există un astfel de gând. Prin urmare, definiția spune că mintea este pătrunsă de această iubire supremă pentru umanitate, care vrea să scoată toate ființele din toată suferința.

Se poate ajunge la Nirvana fără ca mintea sa să fie impregnată de această iubire. Într-una dintre următoarele lecții, vom vorbi despre ce este Nirvana. Omul nu poate ajunge la iluminarea completă fără Bodhicitta.

Realizarea sau înțelegerea vacuității (înțelepciunii) fără Bodhicitta nu este desăvârșită. Bodhicitta fără a înțelege vacuitatea nu este desăvârșită.

Arya este cel care a perceput vacuitatea direct

Ce este Arya?

În tibetană i se spune: Pakpa.

Pakpa

Arya – Pakpa  este cel care a perceput vacuitatea direct.

Cele cinci etape pe calea către iluminare

Dacă avem karma bună care rodește, ajungem să învățăm Dharma, să întâlnim profesori de Dharma și începem să ne uităm la natura realității noastre, să înțelegem că realitatea samsarică, așa cum o cunoaștem, se va termina rău. Dacă nu credeți, mergeți la azilul de bătrâni.

Orice lucru bun pe care îl avem îl vom pierde mai devreme sau mai târziu. Fie că este vorba de bani, de sănătate, de familie, de relații, toate acestea sunt trecătoare, sunt temporare. Sunt ca bulele din spuma valului. La treizeci de secunde după ce închidem ochii, toate aceste lucruri nu vor mai avea niciun sens pentru noi. Ele se vor pierde. Ele sunt în totalitate percepțiile noastre, sunt fabricările minții noastre.

1. 1. 1. Calea acumulării

Viața asta, așa cum noi o știm, este suferință. Este nevoie de timp pentru a înțelege acest lucru.

Când ne conectăm în inimă cu această suferință, vom avea sentimentul că nu avem unde să mergem, că nu există nimeni la care să apelăm. Vom avea sentimentul de singurătate. Dar ele vor trece cu timpul. Când înțelegerea se adâncește, va trece și ea. Dar ea este esențială pentru a urca cu seriozitate pe cale. Când se întâmplă acest lucru, se numește că am urcat pe calea acumulării.

Urcând pe calea acumulării, începem să acumulăm multe binefaceri. Cu cât vom face mai multe fapte bune, cu atât vom fi mai pregătiți să înțelegem vacuitatea, deoarece înțelegerea ei necesită o karmă incredibilă. Cel care se află pe calea acumulării învață să mediteze, să facă multă meditație.

1. 1. 2. Calea pregătirii

Atunci când omul ajunge să-și dezvolte o bună capacitate de meditație, va intra pe calea pregătirii. El va face multă meditație, îmbinând învățătura despre vacuitate și analizarea ei.

1. 1. 3. Calea perceperii

Calea perceperii poate fi o jumătate de oră, un sfert de oră, în meditație foarte profundă. Cel ajuns aici se numește Arya sau Pakpa. Pakpa este asigurat că va ajunge la iluminare într-un număr mic de vieți (între una și șapte vieți). Dacă se află în Tantra, uneori poate ajunge la iluminare chiar în aceeași viață. Dacă el se află pe calea Mahayanei, va ajunge și la iluminarea deplină a lui Buddha.

1. 1. 4. Calea practicii

După calea perceperii, Arya continuă să practice.

1. 1. 5. Calea – Nimic nu mai este de învățat

Și la sfârșit vine iluminarea. Această etapă se numește: nimic nu mai este de învățat. Ființa umană a realizat calea. Ea nu mai este o ființă umană, este un Buddha.

Arya nu este o persoană obișnuită

Chiar și un Arya nu este tocmai o ființă umană. El arată ca o ființă umană. Canalele lui energetice sunt cu totul diferite. Felul în care percepe realitatea este cu totul diferit de al nostru. Conștientizările sale sunt cu totul diferite, modul în care trăiește și funcționează nu este ca a unui om obișnuit. Modul în care experimentează durerea sau suferința este diferit de orice altă persoană, este deja altceva, el se află pe calea către Buddha.

Arya, în sanscrită, înseamnă înalt sau superior. Înțelegerea realității lui este complet diferită de înțelegerea noastră.

El nu mai crede că realitatea este așa cum ni se pare, și aceasta este marea diferență. Nu numai că nu crede, dar înțelege și de unde vine. Începe să înțeleagă mult mai bine karma și, de aceea, nu mai acumulează karme negative; el începe să-și elimine karmele negative pe care le-a acumulat deja în trecut.

a. O astfel de persoană devine lipsită de orice teamă. Arya știe sigur că, în scurt timp, toată suferința lui va înceta. În Sutra Inimii scrie: „Toți Bodhisattva sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii, să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică”. Arya este neînfricat. El a întâlnit Dharmakaya, a întâlnit nemurirea din interiorul lui, nu mai este nimic de care să se teamă.

b. Arya știe că toată viața lui este dedicată de a-i aduce pe toți ceilalți în același loc, la fericirea sublimă. Ce ar mai putea speria o astfel de persoană? Arya este cu adevărat neînfricat!

Aceasta este năzuința noastră. Tot studiul nostru, toată practica și toată meditația noastră este de a realiza acest lucru. Dacă ajungem să devenim Arya, ne-am îndeplinit scopul acestei vieți într-un mod uimitor; este o realizare extraordinară.

O combinație istorică unică

Spunem că trăim acum într-o serie de împrejurări favorabile care nu au mai fost în istorie. Trăim în condiții de viață bune:

• • • Avem confort fizic.
    • Avem o educație bună.
    • Trăim într-o lume în care există Dharma.
    • Trăim într-o lume în care există profesori de Dharma.
    • Și ei vin la noi.
    • Noi înșine avem interes să le auzim învățătura.
    • Avem capacitatea de a înțelege ceea ce spun ei.
    • Avem profesori care ne creează condiții fizice reale pentru a face calea. Ei creează o generație de discipoli care să continue să răspândească aceste învățături.

Nu au existat astfel de condiții în istorie, nu a existat o astfel de libertate religioasă, o astfel de petrecere a timpului liber și asemenea circumstanțe fizice.

• • • Progresul medicinei ajută oamenii să trăiască mai mult.
    • Confortul nostru economic ne permite să avem timp liber. Și dacă ne aflăm aici, indiferent de câți bani avem, înseamnă că avem condiții de bunăstare economică.

Ce ne determină să facem asta sau nu? Karma. Cumulul de binefaceri. Acesta este scopul nostru. Dacă am ajuns aici, restul se va derula de la sine. Calea tantrică este cu mult mai ușoară, motiv pentru care tantra este atât de importantă. Este mult mai ușor și mult mai plăcut în Tantra decât în afara ei, spre asta năzuim.

• • • Avem profesori care predau Tantra.

Fiindcă veni vorba, nu toți Buddha transmit Tantra. Ei știu că Maitreya, când va veni, nu va transmite Tantra. Tradiția budistă spune că o mie de Buddha vor veni în eonul actual. Shakyamuni a fost cel de-al patrulea Buddha, el ne-a transmis Tantra. De asemenea, și cel de-al unsprezecelea Buddha va transmite Tantra, ceea ce este irelevant pentru noi în acest moment. Toți ceilalți Buddha nu vor transmite Tantra, pentru că generațiile vor fi inferioare.

Condițiile în care trăim sunt formidabile, lucru extrem de rar. Câți oameni au karma să audă dharma? Câți oameni au obstacole în a o auzi? Totul depinde de binefacerile pe care le-am acumulat.

Bodhisattva

Ce este Bodhisattva?

Bodhisattva este o persoană care este impulsionată de dorința sinceră de a ajunge la iluminare, de a fi un Buddha, pentru a putea ajuta toate făpturile.

Înainte de a avea această aspirație de a ajunge la iluminare, există ceea ce numim aspirația artificială. Cu alte cuvinte, ne dorim ca acest lucru să se întâmple, dar încă nu suntem pătrunși de această dorință, încă nu curge prin venele noastre. În budism, ea nu este exclusă pentru că așa începem să practicăm.

Ni se spune: „ Prefă-te până reușești! ”

Bodhicitta poate fi realizată înainte de perceperea directă a vacuității sau în timpul perceperii vacuității. Cel care a realizat Bodhicitta devine Bodhisattva. Bodhisattva este cel care are Bodhichitta. Este posibil să devenim un Bodhisattva înainte de a deveni Arya.

Dacă suntem pe calea Mahayanei și nu suntem încă un Bodhisattva, dar am devenit Arya, în acel moment vom deveni un Bodhisattva. Acest lucru se întâmplă în timpul meditației sau imediat după ieșirea din ea, deoarece suntem motivați să acționăm pentru binele tuturor ființelor și pentru că am practicat Mahayana de atâta timp.

Arhat

Ce este Arhat?

Arhat = este cel ajuns la Nirvana

Pentru el, toate afecțiunile mentale și semințele lor au încetat. Supărarea, gelozia sau dorințele lumești au încetat pentru totdeauna în mod ireversibil.

Arhat a perceput vacuitatea, dar nu este neapărat un Bodhisattva. Dacă nu se află pe calea Mahayana, el poate fi un Arhat fără a fi un Bodhisattva.

Cel care se află pe calea Mahayana nu este numit Arhat, ci Bodhisattva de nivel opt.

Pentru că un Arhat nu are Bodhicitta, acest fapt diferențiază Nirvana de Iluminare.

Nirvana este un loc unde nu mai există afecțiuni mentale, un loc plin de plăcere. Plăcerea este atât de mare, încât nu dorești să mai pleci din această stare, iar aceasta nu este iluminarea completă. Plăcerea Iluminării complete este de milioane și milioane de ori mai mare decât cea a Nirvanei. Este greu de imaginat o astfel de plăcere.

În Abhisamyalamkara scrie că cineva poate sta în Nirvana milioane de ani, într-o plăcere incredibilă, dar Buddha va veni și îl va scoate de acolo. El nu se mai întoarce în Samsara, nu mai este în Samsara, dar trebuie să înceapă să-și dezvolte Bodhichitta de la zero. Deoarece a fost focusat doar pe el însuși și nu pe ceilalți, nu a ajuns la iluminarea deplină. De aceea nu este încurajată practica care duce la Nirvana, ci ne dorim o practică care să ducă la iluminarea deplină a lui Buddha.

Cei ajunși la Nirvana și-au depășit ego-ul, dar nu și-au dezvoltat abilități de a-i ajuta și pe ceilalți. Asta nu înseamnă că nu-i iubesc pe toți ceilalți. Un Arhat cu siguranță practică „ cele patru gânduri infinite”. Compasiunea lui este foarte puternică, dar nu și-a asumat răspunderea personală. El nu are cele patru rânduri suplimentare pe care le-am adăugat în această rugăciune, acel: „eu însumi voi acționa ca ele repede să se împlinească!”

Cele trei niveluri de perfecțiune a înțelepciunii

Există trei niveluri de perfecțiune a înțelepciunii prezentate în detaliu în Abhisamyalamkara:

1. 1. 1. Perfecțiunea înțelepciunii căii:

Aceasta este perfecțiunea înțelepciunii în conștiința unei persoane care nu este încă un Buddha, dar este deja un Arya Bodhisattva.

Unde se află el pe axa celor cinci căi? El este pe calea practicii. În textele budiste este prezentat în detaliu modul în care acesta practică.

1. 1. 2. Perfecțiunea înțelepciunii rezultatului:

Cel care a perceput direct vacuitatea, vede toate lucrurile simultan ca realitate goală și înșelătoare. Vede simultan trecutul, prezentul și viitorul. Această persoană este un Buddha.

Ce poate Buddha și nu poate Arya Bodhisattva? Buddha poate percepe simultan atât vacuitatea, cât și realitatea noastră obișnuită. Nici măcar Bodhisattva la nivelul zece nu poate face asta. O poate face parțial, dar nu în totalitate.

Ce înseamnă asta pentru Buddha? Buddha meditează permanent asupra vacuității. În Sutra inimii scrie: „La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura dharma “conștientizarea profundă”. Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii”. Apoi prin puterea lui Buddha, Shari Putra și Avalokiteshvara încep să converseze. „Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele: ”Adevărat este”( Lekso). ”Adevărat este ”, spuse el, ”Adevărat este” spuse el din nou.

Ce înseamnă că Buddha se trezește? Buddha doar se face că s-a trezit, pentru că el se află în permanență în meditația asupra vacuității.

Întrebare: Bodhisattva poate percepe vacuitatea când vrea el?

Răspunsul este că un Bodhisattva care a perceput pentru prima dată vacuitatea, va aștepta mult ca să i se întâmple asta încă odată. În tot acest timp se roagă și păstrează cu el un diamant sau caută să fie în preajma diamantelor pentru a-și aminti mereu experiența. Poate să-i ia încă o viață până va percepe din nou vacuitatea.

1. 1. 3. Perfecțiunea înțelepciunii nominale:

Al treilea nivel îl reprezintă cărțile despre perfecțiunea înțelepciunii (sutrele) și învățăturile despre care am vorbit mai devreme. Acestea nu sunt cu adevărat perfecțiunea înțelepciunii, ci sunt o reprezentare a perfecțiunii înțelepciunii. Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Buddha despre perfecțiunea înțelepciunii. Perfecțiunea adevăratei înțelepciuni nu se află în cărți, ci este o stare mentală.

Refugiul budist

Vom intra acum în subiectul refugiului budist, pe care îl vom continua în cea de a doua lecție.

Kyamdro

În tibetană scrie Kyabdro, dar se pronunță Kyamdro. Există un „ah” atât de scurt, încât schimbă pronunția.

Ideea centrală în studiul budismului este refugiul, de a merge la refugiu.

Refugiul lumesc contrar refugiului spiritual

Dacă ne uităm la ceea ce facem în fiecare zi, putem vedea cum ne refugiem permanent în lucruri pentru a ne simți bine. Ne spunem: ”Cum îmi va fi bine? Dacă voi avea o bucătărie mai bună, dacă voi avea copii educați sau dacă voi avea un serviciu bun”.

Și care este problema cu asta?

Problema este că ne refugiem tot timpul în lucruri deșarte, lucruri pe care nu ne putem baza.

Ele ne fac să ne simțim bine temporar. Lucrurile lumești, materiale, ne pot aduce bunăstare pentru o vreme, deoarece ele vin din cauze karmice, iar toată karma se bazează pe energie, care urcă și coboară mereu și este perisabilă. Orice acțiune reînnoiește karma, care apoi se va degrada.

Oricât de bun ar fi un lucru, el este perisabil, fiind forțați să-l pierdem în cele din urmă. Aceasta este natura lucrurilor cauzate, care provin din karma. Aceasta este natura Samsarei. Totul în Samsara vine și pleacă, urcă și coboară.

Prin urmare, în Samsara nu există niciun refugiu.

Ideea esențială în budism este să înțelegem exact aceste lucruri. Cineva poate întreba: Atunci unde îmi pot găsi refugiul? În ce mă refugiez?

Refugiul budist este întotdeauna unul spiritual, pentru că refugiul lumesc nu funcționează. Deci trebuie să existe ceva spiritual. Cel care caută refugiul spiritual trebuie deja să se uite la realitatea vieții sale și să vadă că fiecare lucru samsaric este trecător, fiecare relație sau bun, trecătoare. Totul este vremelnic, poate dura ceva timp dacă avem karma bună. De fapt, se spune că avem karma mai bună dacă ni se întâmplă ceva care să ne trezească din acest adevăr crud al Samsarei. Uneori, celui care îi merge bine la nivel samsaric s-ar putea să nu se trezească la timp, iar când karma i se va termina, nu va avea niciun refugiu. Pentru că nu s-a refugiat spiritual.

Bodhisattva se roagă uneori ca să i se întâmple un dezastru care să-l dea jos din acest loc de mulțumire. Există Bodhisattva care au ajuns la nivelul zeilor, o existență plină de încântare, cu mult mai înaltă decât cea a oamenilor. Dar, cu toate acestea, le lipsesc canalele energetice din corp care să le permită să atingă iluminarea deplină. Ei se roagă să coboare în lumea umană, să se nască ca om, astfel încât să aibă toate elementele care să le permită iluminarea. Își doresc să treacă printr-un dezastru care să-i trezească din existența plăcută și confortabilă, dar temporară, pentru a le face posibilă atingerea iluminării.

Vom vorbi imediat despre refugiu, dar înainte ne vom referi la componentele de a merge la refugiu.

Componentele refugiului real

Pentru ca refugiul să fie real, trebuie să existe două componente:

Prima componentă: frica de suferință.

În mersul la refugiu există un aspect al fricii. Ne este frică de o anumită realitate și căutăm să ne adăpostim de ea. Cu alte cuvinte, ne este frică de suferință și dorim să ne protejăm de ea.

Deci, primul aspect al mersului la refugiu este înțelegerea faptului că această lume suferă. Și pentru că ea este o lume a suferinței, există frica de suferința care va veni, poate în curând sau în viața viitoare. Este înțelegerea că, în Samsara, sfârșitul nu este bun.

În scripturi scrie: „În vârful acului (adică viața aceasta) nu există fericire”. De ce în vârful acului? Pentru că această viață pe care o avem este doar o picătură din șirul nesfârșit al vieților pe care le-am avut deja.

Este greu de imaginat că am trăit un număr infinit de vieți și, cu toate acestea, viața noastră actuală este doar un punct mic în care nu există fericire, și asta nu e ușor de văzut.

Acest lucru trebuie înțeles bine, în inima noastră – și nu pentru că ne spune cineva. Nu este suficient ca cineva să ne spună asta – trebuie să-l experimentăm, iar atunci vom căuta refugiul. Fie că este vorba de pierderea unui om drag, fie că este vorba de sănătate, de o boală gravă, aceste lucruri ne trezesc. Și de multe ori, din păcate, până nu se întâmplă astfel de lucruri, nu ne trezim cu adevărat.

Cel care s-a trezit înțelege că Samsara și-a arătat adevărata față și atunci va începe să-și creeze cauzele de a ieși din Samsara. Pentru că Samsara este imposibil de reparat! Aceasta este natura ei. Când oamenii veneau la Ken Rinpoche să se plângă că li s-a întâmplat așa și așa, el spunea: „Ce vrei? Ești în Samsara, asta este natura ei! Practică și ieși din ea!”

Întrebare: De ce nu există fericire? Omul poate experimenta sentimentul de Bodhicitta, chiar și simpla bucurie de a auzi aceste învățături sau iubirea pentru alții; în acel moment el simte iubire, un sentiment divin. Cum se poate spune că nu există fericire?

Răspunsul este că toate aceste exemple vin din partea pură a omului. Când experimentăm o astfel de iubire care vrea să dăruiască altora, iubirea este cea care aduce fericire și vine din partea noastră iluminată. Dar mintea samsarică care iubește, dorește să dobândească, dorește să țină persoana iubită sau obiectul iubit, vrea să-l dețină – nu îl înțelege. În măsura în care există o astfel de neînțelegere, plăcerea va trece. Pentru că nu putem ține pe nimeni.

A doua componentă: credința că există ceva sau cineva care ne poate proteja de suferință.

Al doilea aspect al mersului la refugiu este convingerea că există ceva acolo care ne poate ajuta, că există ceva sau cineva care are puterea să ne protejeze.

Deci, acestea sunt cele două aspecte:

A. Frica de suferință și dorința de a scăpa de ea.

B. Convingerea că există ceva sau cineva care ne poate oferi protecție.

Exact la fel ca și copilul care fuge la mama lui când îi este frică; îi este frică de ceva și crede că mama îl poate proteja.

Atunci când cineva realizează că nu există nimic samsaric care să-l protejeze cu adevărat, el se va duce după lucruri spirituale.

Cele trei diamante

Vom vorbi puțin despre ce este un refugiu budist. În budism se vorbește despre cele trei diamante.

Kun Chok

Kun = piatră prețioasă, nestemată sau giuvaer.

Chok = suprem, superior.

Kun Chok = pietrele prețioase supreme. Le vom numi Cele trei Diamante.

Cele trei Diamante sunt cele trei aspecte ale mersului la un refugiu spiritual și acestea sunt refugiul budist. Deși folosim limbajul budist, practic fiecare refugiu spiritual are aceste aspecte în el.

Diamantul Buddha

Primul aspect este Diamantul Buddha.

Diamantul Buddha nu este Buddha. Nu ne referim aici la istoricul Buddha Shakyamuni, care, conform tradiției, a trăit cu aproximativ 2500 de ani în urmă și s-a iluminat sub copacul Buddha sau Bodhi. Acesta este istoricul Buddha.

Există Buddha iluminat, cel care a atins iluminarea; ca el există milioane, iar așa vom deveni și noi într-o zi.

Atunci ce este Diamantul Buddha? Definiția lui vine din Abhisamayalamkara. Vă voi da o definiție scurtă și o definiție lungă.

Definiția scurtă:

„Diamantul Buddha este protecția supremă a celui care a ajuns la capătul căii și și-a satisfăcut complet ambele nevoi”.

Care sunt cele două nevoi? Cele două nevoi sunt ale lui însuși și ale celorlalți.

Este important de înțeles că iluminatul Buddha nu mai are nicio urmă de suferință, de disconfort sau de nemulțumire. Totul la el este absolut perfect. Corpul este absolut perfect, fericirea este absolut perfectă, mintea este absolut perfectă, plăcerea este absolut perfectă și continuă. Acesta este Buddha.

Definiția lungă a Diamantului Buddha

Definiția lungă a Diamantului Buddha este luată de la Maestrul Asanga care ne-a transmis cărțile de la Maitreya.

După cum am mai spus, acest curs se bazează pe anumite părți ale textului Abhisamayalamkara , dar acum ne vom abate puțin de la această sursă și vom merge la o altă carte a maestrului Asanga, numită Uttaratantra. Deși acest titlu conține numele de Tantra, el nu este Tantra.

Tantra             = linie sau continuitate, tradiție sau descendență.

Uttara              = înalt.

Uttaratantra = tradiția cea mai înaltă.

Maestrul Asanga spune:

Acesta este Buddha:

Fără cauze, spontan,

Nu s-a realizat prin mijlocirea altora;

Are cunoașterea, iubirea și capacitatea;

Și și-a satisfăcut ambele nevoi.

Voi explica fiecare calitate în parte.

1. 1. 1. Fără cauze

Tot ce avem în realitatea noastră obișnuită depinde de cauze. Pe când existența lui Buddha este permanentă și nu depinde de cauze.

Când spunem permanent spunem și că este imuabil/neschimbător.

Permanent și neschimbător este același lucru? Nu. Nu în budism.

El este permanent în această stare. Este Buddha neschimbător? Nu. El tot timpul se schimbă: este în permanență atotștiutor/omniscient, el știe totul și totul se schimbă permanent. El se schimbă continuu, dar nu încetează să fie Buddha, este permanent Buddha.

Buddha se schimbă pentru că are minte. Iar mintea este în continuă schimbare. Mintea nu este un lucru fix, deoarece mintea depinde de obiectul pe care îl percepe.

Faptul că el este un Buddha nu se schimbă. Este permanent. Dar asta nu înseamnă că Buddha este neschimbător.

Vreau să înțelegeți că Buddha este imuabil, în sensul că nu va înceta niciodată să aibă compasiune, o va avea mereu. Dar conținutul se schimbă, pentru că obiectele se schimbă, mintea se schimbă mereu, mintea nu este ceva  neschimbător.

Dacă mă refer la vacuitatea pixului, ea se schimbă? Nu!

Vacuitatea este permanentă? Nu, pentru că odată ce pixul nu mai există, atunci nu mai pot vorbi despre vacuitatea lui. Pixul poate să dispară, să înceteze să mai existe, dar atâta timp cât există un pix, vacuitatea lui este aceeași vacuitate, nu se schimbă.

Dar pixul se schimbă de la un moment la altul, tot timpul. Acum este orizontal, acum este vertical, se schimbă din clipă în clipă. În interiorul lui, moleculele s-au mișcat de mii de ori de când am început să vorbim despre el.

Pixul se schimbă de la o clipă la alta, pe când vacuitatea lui nu se schimbă!

Ce este vacuitatea pixului? Este lipsa existenței proprii de sine a pixului. Atâta timp cât vorbesc despre pix, el nu are nicio existență de sine, iar acest fapt nu se schimbă. Dar atunci când nu mai există pixul, nu mai pot vorbi despre vacuitatea lui.

Așadar, atunci când vorbim despre Buddha fără cauze, ne referim la permanența asociată cu svabhavakaya lui (corpul de esență); vacuitatea lui nu se schimbă, exact așa cum vacuitatea acestui pix nu se schimbă.

Vacuitatea acestui pix și vacuitatea lui Buddha sunt exact la fel.

1. 1. 2. Spontan

Buddha ajută toate ființele tot timpul. El nu stă să se gândească: „Oh, Francisc acum are nevoie de ajutor”. El nu gândește. Când este nevoie de el, este deja acolo. Buddha este atotștiutor. El nu trebuie să se gândească la ce are nevoie el. Buddha îi oferă lui Francisc exact ceea ce are nevoie și îi dă exact în momentul în care are nevoie.

1. 1. 3. Nu s-a realizat prin mijlocirea altora

Și aceasta este o traducere puțin complicată deoarece există două sensuri diferite a acestei propoziții:

• • • Buddha vede toate fenomenele necondiționat. Vede totul, realizează totul fără nicio condiție. Nu are nevoie de mijloace suplimentare pentru a realiza totul. Nu are nevoie de ajutoare pentru a realiza totul. El se află permanent în percepție directă.
    • Al doilea sens este că nu-l putem percepe pe Buddha prin simțurile noastre, ci doar în meditație. Nu putem percepe esența lui Buddha, Diamantul Buddha, prin simțuri.

Îi putem vedea manifestarea lui prin simțuri, dar nu și esența lui. În general, este dincolo de simțuri. Putem percepe esența lui Buddha doar cu ochii înțelepciunii și numai în meditație profundă și numai dacă suntem deja un Arya.

1. 1. 4. Are cunoaștere

Buddha are cunoaștere – Buddha este în contact permanent cu totul, de aceea are cunoaștere. El știe de ce are nevoie fiecare ființă în clipa în care ea are nevoie. Conștientizarea lui este absolută, perfectă. Și în acest fel poate tăia rădăcina suferinței. Deci, asta este cunoașterea. El știe cum să taie rădăcina suferinței.

1. 1. 5. Iubirea

Nu este suficient pentru a ne ajuta, de ce? Pentru că și el trebuie să aibă și dorința de a ne ajuta. Faptul că cineva știe ceva nu este suficient, el ar trebui să și vrea să ne ajute.

Aceasta este iubirea. Iubirea și compasiunea lui le putem pune împreună. Buddha, pe lângă faptul că are cunoaștere, el își dorește să ne și ajute. El deține cunoașterea și, datorită compasiunii față de noi, ne poate ajuta să ne risipim îndoielile pe care le avem, deoarece îndoielile sunt unul dintre cei mai grei dușmani în calea noastră. Îndoieli față de cale, îndoieli față de învățător, tot felul de îndoieli. Acest subiect este foarte important și vom medita asupra lui. Îndoielile sunt cele care ne omoară. Îndoielile sunt obstacole foarte dificile. Mara le plantează în inimile noastre. (Mara este un pronume pentru „demoni” sau forțele întunericului, aceleași forțe care se opun iluminării. Ele apar adesea în literatura budistă în reprezentarea demonilor). Demonii răi le plantează în inimile noastre.

Trebuie să acumulăm multe binefaceri pentru ca îndoielile să nu devină obstacole.

Ce creează îndoiala? Neînțelegerea. Nu am perceput încă vacuitatea.

În perceperea directă a vacuității sunt eliminate doar trei afecțiuni mentale, dar care sunt foarte importante.

Cea mai importantă dintre ele este îndoiala. Vom face meditația asupra îndoielii și vom vedea cât de mult suntem stăpâniți de îndoială. Ea ne omoară. Și este greu de eliminat.

Este nevoie de multă învățătură pentru a înțelege. Este nevoie de dezbateri logice, de a practica mult meditația. Ce mai trebuie făcut? Trebuie să acumulăm multe binefaceri, să ne rugăm și să cerem binecuvântarea Lamei pentru a îndepărta orice îndoială din inimile noastre. Mintea noastră nu este încă puternică. Și numai cu ajutorul minții noastre putem îndepărta îndoiala.

Mintea este unealta care poate să îndepărteze îndoiala, cu care vrem să ne purificăm, ea însăși este afectată de îndoială. Este foarte greu de făcut asta, de aceea trebuie să ne dezvoltăm încrederea în Lama și să-i cerem ajutorul. Chiar și  îndoiala față de Lama este, de asemenea, una dintre probleme.

Cele trei afecțiuni mentale care sunt eliminate după perceperea vacuității sunt:

• • • Îndoiala față de budism, față de Dharma. Orice îndoială față de Dharma este eliminată. Orice îndoială față de Buddha dispare. Orice îndoială față de Lama dispare, pentru că în perceperea vacuității ne întâlnim cu Dharmakaya. Înțelegem că aceste lucruri au venit de acolo.
    • Credința în existența proprie de sine a lucrurilor este al doilea lucru pe care îl elimină Arya. Cu toate că încă vede lucrurile că ar veni din afara lui, nu mai crede în asta. Această credință intelectuală este eliminată.
    • Credința în asceză este eliminată. El înțelege că asceza în sine nu eliberează, nu duce la iluminare. De ce este important acest lucru? Pentru că există destui oameni și o mulțime de învățături spirituale care propovăduiesc asceza ca o modalitate de a face calea, care spun: „Vom ține posturi lungi, ne vom autoflagela, vom face tot felul de lucruri și așa ne vom purifica”.

Asta nu înseamnă că nu este bine de a ține post, nu spunem asta. Dar asceza/autoflagelarea în sine, dacă dăunează trupului, va dăuna căii noastre spirituale. Uneori se ține post ca o modalitate de purificare, dar niciodată în măsura în care va dăuna organismului.

Lama Dvora hla povestește:

Una dintre cele mai puternice experiențe pe care le-am avut în India a fost în ziua în care am mers să vizităm niște temple hinduse, nebudiste. A fost o zi îngrozitor de caldă și umedă și mulți oameni stăteau la coadă să intre în templu. Așa că stăteam acolo și așteptam să intrăm în locul unde Tilopa, învățătorul lui Naropa, făcuse minuni – se spune că, odată, începuse să cadă grindină grea, bucățile de gheață fiind ca stâncile de mari, și Tilopa le-a oprit în aer, iar acolo stâncile stau atârnate în aer.

Toată lumea crede că acest templu este un loc sacru. Oamenii se târau printr-o gaură, iar stâncile sunt deasupra ta. Se intră acolo pentru o secundă, se lasă cinci bănuți unui fachir care stă în mijloc și se iese.

Pe scurt, stau acolo și aștept să intru și văd doi fachiri îmbrăcați în portocaliu, unul dintre ei ținea mâna ridicată în sus. Brațul se atrofiase pentru că îl ținuse ridicat mult timp. Și acesta este unul dintre chinurile fizice la care se supun asceții, pe care Arya Bodhisattva îi înțelege că nu îi va aduce la iluminare.

Așa că mă uit la el și îmi spun: „Ah, despre el se vorbește. Ah, el nu va ajunge la iluminare”. Și mă uit la el, mă uit la fața lui și îmi spun: „Ceva este în neregulă”. Și încep să vorbesc cu el, dar nu vorbea engleză, atunci îl întreb pe celălalt care știa câteva cuvinte în engleză. Eu zic: De cât timp ești așa cu mâna ta? Mi-a înțeles întrebarea în final și îmi spune – 12 ani!

Înainte de asta practicase patru ani în Bakti Yoga. Știți ce este Bakti? Este devotamentul față de Lama, față de guru. Patru ani a practicat devotamentul față de guru, apoi a decis să ridice mâna și nu a mai coborât-o 12 ani. M-am uitat la fața lui. Fața lui era uluitoare! Nu mai văzusem pe nimeni așa. El era pur, pur, pur. Ochii lui deschiși aveau o puritate incredibilă.

M-am gândit în sinea mea: „Asta nu este scris. Ceea ce se scrie este că nu eliberează”. Dar mă gândeam ce înseamnă pentru acest om care a decis să renunțe la mâna sa? Pentru că ea se atrofia. Luase decizia de a renunța la o parte din corp. El nu și-a tăiat mâna, ci se tortura încet. Își ardea ego-ul. Pentru că, cu fiecare clipă în care își ținea mâna așa, mergea împotriva ego-ului său. După opt ani devenise pur. Pur și simplu nu puteam să-mi iau ochii de la el. Nu mă mai interesau stâncile. Stăteam acolo doar privind la acest om și chiar nu voiam să mă îndepărtez de el.

Deci, nu este adevărat că toate aceste lucruri nu au rost, dar ele nu sunt ultime. Conform învățăturii lui Buddha, ele nu elimină cu adevărat semințele suferinței. Aceste persoane se pot purifica și pot ajunge departe. Și se prea poate ca ei să ajungă la iluminare în viața următoare.

Deci, perceperea vacuității elimină doar trei afecțiuni mentale din optzeci și patru de mii.

1. 1. 6. Capacitatea

Deci, datorită faptului că Buddha are cunoașterea și iubirea, pentru că este atotștiutor, atunci știe exact ce trebuie să-mi spună pentru a mă ajuta.

El nu este atotputernic. Nu spunem că Buddha este omnipotent. El știe ce să facă pentru a mă ajuta de a-mi elimina karma, dar nu poate să-mi ia suferința în mod direct, ci indirect, prin a mă învăța. Are capacitatea de a preda.

Cum știm asta? Dacă ar fi putut să-mi ia suferința, ar fi făcut-o de mult, pentru că este plin de compasiune. Faptul că există multă suferință în lume, că încă mai sufăr, este dovada că Buddha nu este atotputernic, dar este omniscient.

1. 1. 7. Satisfacerea ambelor nevoi

Deci, avem șapte aspecte ale lui Buddha.

• • • 1-3, el este fără cauze, spontan și nu s-a realizat prin mijlocirea altora – aici este vorba despre nevoile lui, a trecut dincolo de orice suferință.
    • 4-6, el are cunoașterea, iubirea și capacitatea, pe care le folosește permanent pentru a-i ajuta pe ceilalți. Prin urmare, dobândind compasiunea, cunoașterea și capacitatea de a preda, îi poate ajuta pe toți ceilalți.

Deci, Buddha și-a satisfăcut ambele nevoi. Mai întâi a trebuit să se realizeze pe sine însuși ca să-i poată ajuta pe alții. El a practicat mult pentru a atinge această stare de atotcunoaștere, compasiune și așa mai departe, iar acum le folosește pentru alții.

Deci, pentru Buddha, în sine, nu mai există suferință, are plăcere tot timpul și are un corp de lumină perfect. El trăiește în paradis.

Pe de altă parte, realizând toate aceste lucruri, și-a satisfăcut toate nevoile. Odată ce a devenit Buddha, și-a satisfăcut toate nevoile.

Ne este greu să înțelegem toate aceste lucruri:

A. Pentru că avem o minte care gândește în mod dualist.

B. Pentru că mintea noastră vede timpul secvențial.

Noi avem un trecut, prezent și viitor. Buddha are atotcunoașterea și nu are trecut, prezent, viitor. De asemenea, spunem că, de îndată ce Buddha ajunge la iluminare, el a ajutat deja toate ființele. El a satisfăcut toate nevoile tuturor ființelor.

Cursul 2

Diamantele Iluminării
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita)

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – prima parte

Tradiția învățăturilor în budismul tibetan

Cursul pe care îl începem este cursul numărul 2 din seria de 18 cursuri ACI.

Pentru cei care nu au fost prezenți la cursul 1, voi face un scurt rezumat al lui. În acest studiu am mers pe urmele marelui maestru Je Tsongkapa care a trăit în secolul 14-15 în Tibet. Je Tsongkapa este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari maeștrii budiști care au existat vreodată. El a scris faimoasa carte „Lam Rim Chenmo”, care înseamnă „Marea carte a căii treptate spre iluminare”. El a scris mai multe Lam Rim-uri, unele mai scurte și altele mai lungi.

În general, Lam Rim înseamnă calea treptată spre iluminare. În Tibet, chiar înainte de Je Tsongkapa, se dezvoltase tradiția de a preda budismul ca etape ale căii. Această tradiție a început cu Lordul Atisha, care a trăit cu 400 de ani înainte de Je Tsongkapa. Lordul Atisha a fost indian de origine, care a adus budismul în Tibet la invitația regelui Tibetului.

În acele vremuri, tibetanii erau păstori, un popor simplu și needucat, și în același timp foarte spiritual. Atisha era pe atunci starețul unei faimoase mănăstiri, având cunoștințe vaste și bogate. Era ca și cum un profesor de la Howard mergea să predea la un centru comunitar. Așa că și-a spus: „Nu pot să-i învăț toate cărțile importante de filosofie pe care le studiem în mănăstire, nu sunt potrivite acestor oameni pentru că nu au cunoașterea necesară.”

Dar, pe de altă parte, datorită devotamentului lui față de dharma și a hotărârii lui să-și aducă elevii la iluminare, a sistematizat învățătura sub forma căii treptate către iluminare, sau etape pe care o persoană trebuie să le parcurgă în mintea sa pentru a progresa pe calea către iluminare. Și acesta este Lam Rim.

Și ceea ce am făcut în cursul numărul 1 a fost să trecem în detaliu peste unul dintre Lam Rim-urile pe care le-a scris Je Tsongkapa, numit „Căile principale în budism” sau „Cele trei căi principale”.

După Je Tsongkapa au urmat și alți mari maeștri, care au scris la rândul lor Lam Rim-uri, detaliind și accentuând aspecte diferite ale căii spre iluminare.

Există un Lam Rim faimos numit „De Lam”

De Lam

Acest De Lam a fost scris de Primul Panchen Lama – Lobsang Chökyi Gyaltsen. După cum știți, există linia marilor Dalai Lama. În zilele noastre, la conducerea tuturor curentelor budiste se află al 14-lea Dalai Lama. Primul Dalai Lama a fost discipolul lui Je Tsongkapa. Gedun Drupa (1391–1474). În același timp, în paralel cu linia Dalai Lama, exista linia lui Panchen Lama. În perioada conducerii lui Dalai Lama, Panchen Lama este tânăr. După moartea lui Dalai Lama, în perioada în care conștiința nou încarnată se găsește, până când succesorul său este educat și până când va putea  începe să predea, în tot acest timp, Panchen Lama funcționează ca lider. În zilele noastre, chinezii l-au răpit pe tânărul Panchen Lama și nimeni nu mai știe de soarta lui.

Primul Panchen Lama, a trăit între anii 1570 – 1662. A trăit 92 de ani, ceea ce era neobișnuit în Tibet în acele zile, ca cineva să aibă o viață atât de lungă. El ne-a lăsat moștenire multe cărți și tratate budiste, printre ele fiind acest De Lam. Într-o zi îl vom învăța, pentru că pregătește pentru tantra.

Tsen nyipa și Lam rimpa

Dacă ne-am întâlni cu călugării din mănăstirile tibetane și am începe să vorbim cu ei, ei ne-ar spune „Ah, voi sunteți Lam rimpa și noi Tsen nyipa”. Lam rimpa este cel care învață budismul pe calea Lam Rim, calea treptată spre iluminare, așa cum a fost predată de Lordul Atisha, așa cum a fost predată mai târziu de înțelepții curentului Kadampa, așa cum a fost predată mai târziu de Je Tsongkapa.

Deci, cei care învață Lam rimpa merg pe metoda Lam Rim, metodă care nu este predată în mănăstiri, ci este de obicei predată persoanelor care sunt ocupate cu munca zilnică și care nu au prea mult timp să se dedice învățării, dar vor să meargă pe calea iluminării.

Scrierile Lam Rim sunt extrem de frumoase și profunde, nu sunt deloc de subestimat. Dar în mănăstiri se studiază numai cărțile principale. Lam Rim-urile se bazează pe cărțile principale, sunt sinteze ale acestora și sunt prezentate elevului, ca ceea ce el ar trebui să practice.

Se știe despre venerabilul Kirti Tsenshab Rinpoche că a stat 15 ani în retreat, dintre care 3 ani a făcut tantra, iar restul Lam Rim.

Lam rim-ul nu trebuie subestimat. El este foarte important pe calea spre iluminare. Înainte de aceste retreat-uri, Kirti Tsenshab Rinpoche a petrecut mulți ani în mănăstire studiind Tsen nyipa.

Sufixul „pa” înseamnă cel care se ocupă de…:

• • • Lam rimpa este cel care se ocupa de Lam rim.
    • Tsen nyipa este cel care se ocupă de calea definițiilor.

Tsen nyi

Tsen nyi înseamnă definiție. Deci, Tsen nyipa este cel care învață lucrurile cu acuratețe.

Ce înseamnă asta?

Cele cinci mari cărți ale budismului

În mănăstiri se studiază cinci cărți mari ale budismului. Practic, ele nu sunt cărți, ci domenii mari de studiu care se învață în mănăstiri. Care sunt acestea?

1. 1. 1. Abhidharma Kosha. Ea este o scriere amplă redactată de către maestrul Vasubandhu. El a adunat cunoștințele aprofundate budiste despre: ce este omul, cum funcționează mintea, cum funcționează karma, ce tipuri de ființe există, ce se află în samsara, ce este în afara samsarei, ce este pur, ce este impur.

Scrierea este formată din opt capitole care expun concepția budistă asupra lumii conform școlilor antice. Cursurile ACI 5 – înțelegerea karmei și ACI 8 – înțelegerea structurii universului se bazează pe Abhidharma Kosha.

1. 1. 2. Vinaya – este al doilea domeniu de studii.

Vinaya sunt scrierile care prezintă jurămintele călugărilor în detaliu. Printre ele se află jurămintele Pratimoksha, preceptele de eliberare, toate regulile referitoare la călugări. Scrierile nu conțin doar jurămintele călugărilor, ci și interpretări și învățături de tot felul.

Aceste scrieri nu sunt predate celor care nu și-au luat jurămintele. Mai întâi se iau jurămintele și apoi sunt predate învățăturile despre jurăminte. În cazul în care cineva dorește să primească jurămintele de călugăr și are deja un Lama care este de acord să-i confere jurămintele, atunci, cu puțin timp înainte de a-i oferi jurămintele, Lama îi va da îndrumări cu privire la acestea. Deci, aceste scrieri nu se predau publicului.

1. 1. 3. Al treilea tip de scrieri sunt scrierile Prajna Paramita

Prajna înseamnă înțelepciune, iar Paramita înseamnă dincolo sau transcendent. Înțelepciunea de dincolo sau transcendentă sau perfectă.

Acestea sunt scrieri ce ne învață despre înțelepciune și vacuitate. Sutra inimii și Sutra Tăietorul de diamant fac parte din categoria Prajna Paramita. Cursul de față este și el din Prajna Paramita.

1. 1. 4. Pramana

Ce înseamnă pramana? Înseamnă percepția corectă sau cunoașterea validă. Pramana este întregul domeniu al logicii budiste. El cuprinde subiecte legate de: ce este gândirea corectă, ce este gândirea greșită, cum înțelegem ceea ce înțelegem, cum funcționează mintea noastră, ce funcții are mintea noastră? Pramana este un domeniu foarte amplu și bogat, bazat pe scrierile maestrului Dignaga, care a trăit la începutul primului mileniu și a dezvoltat întregul subiect al logicii budiste.

Toate aceste scrieri antice sunt foarte concise și nu se pot citi cu ușurință. Datorită acestui fapt, Maestrul Dharmakirti a scris un comentariu foarte frumos, numit „Pramana Vartika”, care se bazează pe Dignaga, comentariu care, de asemenea, este greu de citit. De aceea, mari maeștri precum Gyaltsab Je, Je Tsongkapa, au scris comentarii asupra acestei scrieri. Cursul numărul 1 se bazează pe Pramana, iar cursul 13 se bazează pe studii de logică.

1. 1. 5. Madhyamika

Madhyamika este teoria „Căii de Mijloc” a școlii Madhyamika, care prezintă vacuitatea și existența dependentă.

În lecțiile 9 și 10 ale cursului 1, a fost prezentată puțin această teorie. Înțelegerea vacuității este absolut necesară pentru a ajunge la iluminare. Cursurile ACI acoperă toate aceste domenii.

1. 1. 6. Al șaselea domeniu este Lam Rim.

Cursul 14 ACI cuprinde, de asemenea, tradiția Lo Jong.

Deci, practic, aceste cursuri acoperă toată domeniile de studii care se predau în mănăstiri.

Descrierea subiectelor cursului 2

Din cadrul cursurilor ACI, cursul 2 este primul care se ocupă de Prajna Paramița. Deja ne regăsim într-o altă lume, care nu este Lam Rim, în care ni se dă o privire de ansamblu a căii și a principalelor conștientizări care trebuie dobândite. În acest curs, care este mai tehnic, vom intra în multe detalii.

Care sunt subiectele abordate în acest curs?

1. 1. 1. În primul rând vom vorbi despre ce este un refugiu budist. Sunt prezentate diferite tipuri de refugii, cine merge la refugiu, de ce se merge la refugiu, cum se merge la refugiu, și care este semnificația lui?
      2. Un al doilea subiect despre care vom vorbi mai în detaliu este Bodhichita. Deja am auzit puțin despre Bodhichita și refugiu în primul curs care este Lam Rim. Dar, Lam Rim-urile tratează pe scurt aceste subiecte. Acum vom intra mult mai în amănunt.
      3. Al treilea subiect despre care vom vorbi este Nirvana – eliberarea, eliberarea din suferință și samsara. De asemenea, vom vorbi despre diferitele tipuri de nirvana și care este diferența dintre nirvana și iluminare.
      4. Apoi vom începe să intrăm puțin în demonstrații ale vacuității.
      5. Iar în ultima lecție din curs vom vedea cine este Maitreya? Acest subiect pare că nu ar avea nicio legătură cu cele prezentate mai sus, dar veți înțelege legătura în curând.

Scopul acestor cursuri nu este de a studia istoria budismului, ci de a înainta spre iluminare. În discuția despre cine este Maitreya se vor prezenta dezbaterile dintre oameni în legătură cu ceea ce înseamnă a ajunge la iluminare.

Înțelepciunea transcendentală

În limba tibetană se spune:

Sherab kyi parol tu chinpa

Prajna = înțelepciune.
Para     = dincolo.
Mita     = a merge.

Paramita înseamnă a merge dincolo.

Prajna Paramita înseamnă înțelepciunea care transcende sau înțelepciunea transcendentală.

A merge dincolo. Unde? Dincolo de samsara, dincolo de suferință, a transcende lumea suferinței.

În limba tibetană:

Sherab = înțelepciune.
Parol    = dincolo.
Kyi         = prepoziție – înțelepciunea care merge dincolo.
Chinpa = a merge.

Deci, înțelepciunea care ne conduce dincolo, care transcende, iar aceasta este traducerea literală a Prajnei Paramita.

În mod general, numai în budismul Mahayana se vorbește despre Prajna Paramita. Nu veți auzi de ea în budismul Hinayana.
Prajna Paramita este de fapt o colecție de sutre, oferite de Buddha. El a predat mult despre înțelepciunea care transcende – care este înțelepciunea vacuității, înțelepciunea care eliberează.

Cele trei învârtiri ale Roții Dharmei

Se spune că, atunci când Buddha a ajuns la iluminare, în primele săptămâni după ce a ieșit din meditația iluminării, nu a vorbit cu nimeni. Oamenii l-au văzut iluminat și l-au întrebat: „De ce nu predai?” Buddha le-a răspuns: „Oamenii nu vor înțelege ce le spun. Este dincolo de cuvinte, înțelepciunea este prea profundă”.

În limba tibetană se spune:

Sab mo

Ceea ce înseamnă profund.

1. 1. 1. Prima întoarcere a Roții Dharmei

Desigur, Buddha, datorită marii lui compasiuni, a început să le transmită oamenilor învățătura. Dar el nu a predat Prajna Paramita de la început, ci a predat școlile inferioare ale budismului, cum ar fi Abhidharma Khosa. La început, Buddha nu a vorbit deloc despre vacuitate, ci despre „lipsa de sine”, care nu este același lucru cu vacuitatea.

Buddha a descris cele cinci agregate ale omului și a vorbit despre lipsa de sine a omului, fără să dea versiunea completă, pentru că s-a temut că oamenii, nefiind pregătiți, se vor speria și vor pleca. Aceasta se numește prima întoarcere a Roții Dharmei.

A învârti Roata Dharmei înseamnă că Buddha vorbește și, ca urmare a lucrurilor pe care le spune, el creează conștientizări în inima celui ce ascultă. Este ca și cum roata se învârte prin vorba lui Buddha. Buddha activează conștientizările în cel ce ascultă.

Deci, prima parte a învățăturii lui Buddha se numește prima învârtire a Roții Dharmei, care nu cuprinde învățătura despre vacuitate, ci cuprinde învățătura despre lipsa de sine, impermanența și alte lucruri foarte importante. Abhidharma sunt scripturi din prima învârtire a Dharmei.

Atunci când vorbim despre prima, a doua, a treia învârtire, nu ne referim la ele cronologic, pentru că Buddha a transmis învățătura amestecat, în funcție de publicul pe care îl avea.

Când vorbim despre „primul” aici, ne referim la nivelul de înțelegere al vacuității. Deci, acesta este cel mai de jos nivel de înțelegere a vacuității, care nu este deloc jos! Cine a înțeles acest nivel înseamnă că a ajuns foarte departe!

1. 1. 2. A doua învârtire a Roții Dharmei

Mai târziu, după ce oamenii au fost mai pregătiți să primească învățătura, Buddha a început să le vorbească despre vacuitate. Toate scripturile despre vacuitate sunt incluse în colecția Prajna Paramita, cum ar fi, de exemplu, Sutra „Tăietorul de diamant”, prezentată în cursul 6.

Și într-adevăr, atunci când Buddha a vorbit despre vacuitate, oamenii s-au speriat, pentru că vacuitatea este ceva gol! Și este un loc inconfortabil din punct de vedere mental.

În mănăstirile tibetane înainte de a învăța pe cineva despre vacuitate, marii Lama vor spune de obicei: „Du-te și fă lucruri bune în lume, du-te să acumulezi binefaceri, să acumulezi suficientă karma care să te ajute să înțelegi vacuitatea și să nu te sperii”.

Marii Lama le vorbesc oamenilor mai întâi despre compasiune, înainte de a le vorbi despre vacuitate, pentru ca ei să poată acumula karmă bună în inima lor. Și, de fapt, la mulți din cei care încep să învețe despre vacuitate, obstacolele încep să apară în calea lor.

Unii vin cu o karmă extraordinară, și când aud despre vacuitate îi trec fiorii, pentru că își amintesc de ea, pentru că au fost aproape de ea, poate în viețile anterioare. Sunt persoane care aud lucruri precum Sutra Tăietorului de diamant, le dau lacrimile, pentru că înțeleg!

Mulți, care nu sunt încă pregătiți și nu au acumulat suficiente binefaceri, când aud învățătura, încep ori să se sperie, ori să le apară obstacole pe cale. Pe neașteptate apare o boală sau greutăți financiare sau un eveniment în familie.

Dar de multe ori se întâmplă ceva care să strice relația cu profesorul, de exemplu, deodată profesorul pare impur. Apare un obstacol pe calea înțelegerii vacuității. Și asta se întâmplă datorită faptului că nu au fost acumulate suficiente binefaceri. De aceea Lama, mai întâi, predă mult despre compasiune și Tong len, pentru că acestea acumulează merite.

1. 1. 3. A treia învârtire a Roții Dharmei

În a treia învârtire a Roții Dharmei, Buddha a spus:

„Oh, nu am vrut să spun că totul este gol. Când v-am spus că totul este gol, nu am intenționat să spun fiecare cuvânt pe care l-am spus, deoarece sunt lucruri care sunt goale și sunt lucruri care nu sunt goale”.

Aceasta este a treia învârtire a Roții Dharmei. Aceasta este școala „Numai Minte”. A treia învârtire, este ca o revenire înapoi.

Studiul despre cum trebuie interpretate cuvintele lui Buddha

În budism s-a dezvoltat o întreagă știință numită:

Trang nge

Trang nge este știința despre cum trebuie interpretate cuvintele lui Buddha, adică: când a intenționat să spună ceea ce a spus, când nu a intenționat să spună ceea ce a spus. Și asta datorită faptului că în a treia întoarcere, Buddha a spus că nu a intenționat să spună ce a spus în a doua întoarcere, cu toate că a doua întoarcere este corectă și ultimă. De aceea Je Tsongkapa a scris o carte numită „Esența Elocvenței”. În limba tibetană:

Lek she nying po 

Lek she   = bine explicat.
Nying po = esență.
Adică „Esența prezentării bine explicate”.

Este modul în care se prezintă învățătura despre vacuitate diferitelor audiențe, astfel încât ele să înțeleagă, în cele din urmă, când a intenționat Buddha să spună ceea ce a spus și când nu a intenționat să spună. Și asta datorită faptului că Buddha a predat șase versiuni ale vacuității, dintre care cinci nu sunt în întregime adevărate.

Numai Prasangika Madhyamika, școala „Căii de mijloc”, este absolut corectă. Numai ea vorbește despre vacuitate în mod absolut, care apare în scrierile Prajna Paramita, și numai ea ne aduce la iluminare.

Cursul 15 ACI este cursul despre a treia învârtire a Roții Dharmei, despre școala „Numai minte”. Cu toate că Buddha a predat această școală, nu totul este corect.

De exemplu, Buddha spune în sutră: „Ucide-ți tatăl și mama”. Cu siguranță, Buddha nu a intenționat să spună la propriu: Ucide-ți tatăl și mama, cu siguranță nu! Dimpotrivă, în altă parte Buddha ne învață cât de importanți sunt părinții și că ei trebuie să fie respectați.

Nu numai atât, uciderea tatălui este una dintre cele mai odioase crime pe care o persoană le poate comite. Fapta duce direct în infern. Această expresie se referă de fapt la eliberarea de atașamentele pe care le avem.

„Mama” – scrierile Prajna Paramita

De ce v-am spus toate acestea? Pentru că, după cum am menționat:

A. Scrierile Prajna Paramita vorbesc propriu-zis despre vacuitate.

B. Și datorită faptului că oamenii s-au speriat, aceste învățături au fost lăsate la o parte. Legenda spune că naga au ascuns aceste învățături. Cine sunt naga? Naga sunt creaturi legendare asemănătoare șerpilor. Ele trăiesc sub apă și sunt foarte inteligente. Pe scurt, învățăturile au fost luate în paza lor.

Sute de ani ele au fost păstrate sub apă până la sosirea lui Arya Nagarjuna, considerat al doilea Buddha. Numele Nagarjuna vine de la Naga pentru că a învățat și a primit de la ele scripturile.

Povestea spune despre Nagarjuna că era un mare învățat. Era atât de înțelept încât făpturile naga veneau să-i asculte învățătura. Oamenii obișnuiți nu pot vedea aceste făpturi, dar ele pot lua formă umană. Și vin mereu cu bețișoare de tămâie din lemn de santal la învățătură.

Aria Nagarjuna – care nu se numea încă Nagarjuna, pentru că nu se dusese încă la naga – îi întreabă: “De ce ați adus această tămâie? Mirosul este atât de plăcut, unde pot obține așa ceva?” Așa că ei spun: „Suntem nevoiți să aducem aceste miresme, pentru că mirosul oamenilor este îngrozitor. Nu-l putem suporta. Dar, dacă vrei, poți să vii la noi și îți dăm cât vrei”.

Povestea spune că, mergând pe urmele lemnului de santal, ajunge la peșterile făpturilor naga și primește de la ele scrierile Prajna Paramita. Nagarjuna este cel care ni le-a adus în secolul II-III e.n. Se spune că ar fi trăit 800 de ani, dar nu se știe exact. Unii savanți spun că ar fi fost doi Nagarjuna, iar alții spun că este o singură persoană care a trăit atâția ani.

Au existat multe sutre Prajna Paramita. Majoritatea dintre ele s-au pierdut. În sanscrită sunt aproape inexistente. Ele au fost traduse în tibetană și sunt incluse în canonul tibetan și sunt aproape inexistente în afara canonului tibetan.

În canonul tibetan, există trei versiuni celebre numite:

Gyen dring du sum

Gye     = extins sau lung.
Dring = mediu.
Du      = scurt.
Sum   = trei.

De obicei, tibetanii au o mulțime de liste. Numele listei include numărul de elemente care apar în ea. Dacă acum sunt trei elemente pe listă, ei spun: gyen, dring, du, trei.

Deci:

• • • Sutra lungă a Prajnei Paramita, care are 100,000 de versete.
    • Sutra medie a Prajnei Paramita, care are 25,000 de versete.
    • Sutra scurtă a Prajnei Paramita, cu 8,000 de versete.

Toate aceste sutre s-au păstrat până în zilele noastre. Lama Dvora Hla spunea că a studiat cu Lama Art Angel, timp de șase ani, sutra medie. Se pare că există mai multe sutre. Printre ele se află una cu 18,000 de versete și cunoscută sub numele de „Sutra Tăietorului de diamant”.

În general, s-a păstrat foarte puțin din aceste scrieri și mai ales în tibetană. În alte tradiții, non-tibetane, ele nu sunt atât de cunoscute. Există și tradiții care neagă, în general, că Buddha ar fi transmis aceste sutre. De exemplu, cei din curentul budist Theravada nu recunosc aceste scrieri ca fiind scrierile lui Buddha. Maestrul Shantideva, în capitolul pe care l-a scris despre înțelepciune, poartă o discuție contradictorie cu aceștia.

Cu siguranță noi le acceptăm ca fiind învățăturile lui Buddha. Am studiat deja „Sutra Tăietorul de diamant” și am văzut cât de importantă este aceasta în prezentarea vacuității. După cum am spus, pentru a ajunge la studiile despre vacuitate, de a întâlni aceste sutre, de a întâlni profesori care le predau, de a le înțelege corect, și de a nu ne panica după aceea, trebuie acumulate multe merite, astfel încât în calea noastră să nu apară obstacole care să ne descurajeze și să nu putem merge mai departe .

Chiar și în sutrele din Prajna Paramita există multe povești. Cum ar fi cea despre Bodhisattva care plânge.

Se povestește că un Bodhisattva dorea să meargă să învețe Prajna Paramita de la Lama. În acele vremuri se obișnuia să se aducă Lamei aur în aceeași cantitate cu greutatea corporală a elevului, ca dovadă a seriozității acestuia, pentru că altfel elevul ar veni, ar auzi și ar pleca, și asta nu este o karmă bună. Dacă vin, aud cuvinte sacre și apoi le disprețuiesc sau le găsesc defecte, sau nu le practică, nu este bine. Un mare Lama nu are nevoie de aurul elevului.

Povestea spune că acest Bodhisattva dorea foarte mult să audă studiile Prajna Paramita, dar nu avea bani și nici aur. De unde va obține bani? Așa că se așeză în piață și își oferi organele spre vânzare, în schimbul acestui aur. Era dispus să renunțe la organele sale numai ca să ajungă la aceste studii.

Așa cum stătea în piață, strigând că este de vânzare, vin demonii și îl amuțesc, ca să nu poată ajunge la aceste învățături. Bodhisattva începe să plângă pentru că se simte neputincios. O doamnă bogată vede de la distanță ce se întâmplă și îl ajută cu bani. Acesta este un exemplu de poveste care apare în sutrele înseși.

Toate cele trei tipuri de sutre se numesc împreună:

Yum

Yum înseamnă mamă. De ce se numesc împreună mamă ? Pentru că Prajna Paramita, înțelepciunea vacuității, este înțelepciunea care îi produce pe toți Buddha. Toți Buddha provin de la această mamă, a Prajnei Paramita.
Yum mai înseamnă și femeie, soție.

Sursele din care vom învăța în acest curs

1. 1. 1. O sursă a acestui curs sunt scrierile Prajna Paramita. Nu vom merge direct la ele, pentru că asta se face în cursul 6.
      2. Pe baza scrierilor Prajna Paramita, maestrul Asanga primește învățătura de la Maitreya. Maestrul Asanga a trăit în jurul anului 350 e.n.

Vă mai amintiți de Asanga care alerga cu câinele în spinare? Cine era acest câine? Era Maitreya, următorul Buddha. Vom mai vorbi puțin despre asta în ultima lecție a cursului.

Se spune că Maestrul Asanga a locuit 12 de ani într-o peșteră pentru a-l întâlni pe Maitreya. După ce mintea i s-a purificat complet, numai atunci a putut să-l vadă cu adevărat pe Maitreya. Povestea spune că, după 12 ani, maestrul Asanga iese din peșteră și vede un câine rănit întins pe drum. O căruță trecuse peste el, călcându-i trupul. Plin de compasiune, se uită la câine și vrea să-l ajute. Când se apleacă spre el, vede că stomacul câinelui era infectat și plin de viermi. Maestrul își spune „mai întâi trebuie să înlătur viermii, dar ei sunt mici și, dacă îi prind cu mâna, o să-i rănesc”. Așa că își spune „Îi voi scoate cu limba mea, unul câte unul”. Apoi se apleacă, și când se uită, îl vede pe Maitreya. Datorită faptului că Asanga devenise atât de pur, a putut vedea puritatea și nu impuritatea câinelui.

Atât timp cât mintea noastră nu este pură, nu putem recunoaște puritatea ca puritate. Și acesta este un obstacol.

Povestea spune că Maestrul Asanga, numai după ce a atins un grad de puritate suficient de mare, a putut să se ridice în paradisul lui Maitreya și să primească direct învățătura de la el. Numai cei care au devenit Arya, adică cei care au perceput direct vacuitatea, pot întâlni ființe iluminate în persoană și pot primi învățături directe de la ele, pe care ni le pot aduce și nouă. Maestrul Asanga ne-a adus astfel cinci mari cărți ale lui Maitreya. Iar una dintre ele, pe care se bazează acest curs, se numește:

Nguntok gyen

După cum o să vedeți, acest curs conține mulți termeni, definiții și detalii tehnice, de aceea vă rog să aveți răbdare. Pe parcursul lui vom introduce și meditații.

Nguntok = realizare, conștientizare sau ceva perceput direct.
Gyen        = ornament, bijuterie sau coroană.

În sanscrită se numește: Abhisamaya Alamkara, iar în română: „Ornamentul realizărilor”.

Alamkara înseamnă ornament, iar Abhisamaya – realizări.

Deci, aceasta este una dintre cele cinci cărți pe care Maestrul Asanga ni le-a transmis direct de la Maitreya.

Maitreya se numește în tibetană:

Jetsun jampa

Jetsun = venerabil
Jampa = iubire.
Jetsun jampa înseamnă venerabilul iubit.

Numele maestrului Asanga în tibetană este:

Pakpa tok me

Pakpa  = arya, adică cel ce a perceput vacuitatea direct.
Tok me = Asanga sau neatașat.
Pakpa tok me înseamnă Arya Asanga.

Maestrul Arya Asanga a trăit în jurul anului 350 e.n. Nimeni nu știe exact – aceasta este o estimare. La fel ca toate cărțile antice, cartea lui Asanga este foarte concisă și este imposibil de citit și de înțeles, așa că avem nevoie de un comentariu la acest comentariu. Conținutul cărții se bazează în întregime pe Yum, pe scrierile Prajna Paramita.

3. În jurul anului 850 e. n. a apărut înțeleptul indian pe nume Maestrul Haribhadra. Numele lui în tibetană este:

Kedrup tenpa dargye

El a trăit între anii 1493 – 1568. Cartea lui se numește:

Parchin ta cho

Analiza perfecțiunii înțelepciunii

Kedrup Tenpa Dargye a fost un mare savant tibetan. Și a scris multe manuale pentru mănăstirile tibetane. O mare parte din ceea ce se învață în mănăstirile tibetane vine direct de la Kedrup Tenpa Dargye. Deci, el a scris comentariu la comentariul lui Gyaltsab Je, care a fost comentariu al comentariului lui Je Tsongkapa, care a fost comentariu asupra comentariului Maestrului Haribhadra, iar acest comentariu este comentariul asupra comentariului maestrului Asanga, asupra scrierilor Yum.

Metoda foilor de ceapă

1. 1. 1. Prima foaie interioară este Buddha.
      2. Apoi, foaia de deasupra reprezintă primii comentatori indieni, de la începutul primului mileniu.
      3. A treia foaie a acestei cepe sunt comentatorii indieni târzii de la sfârșitul primului mileniu, 700 – 800. După care budismul ajunge în Tibet și apar comentatorii tibetani.
      4. Deci a patra foaie este reprezentată de comentatorii tibetani antici, din prima jumătate a celui de-al doilea mileniu.
      5. Iar apoi vin comentatorii tibetani târzii, din a doua jumătate a celui de-al doilea mileniu.

Și când ajungem la ultimii comentatori, lucrurile încep să devină mai clare. Deja au trecut mulți ani în care tradiția s-a rafinat, s-a șlefuit, a fost curățată de distorsiuni și se bazează pe multe dezbateri care au clarificat tot felul de subiecte delicate. Textele scrise deveniseră foarte precise și citibile.

Cum apare asta în cazul nostru?

1. 1. 1. Să începem cu Buddha. Yum, textele Prajna Paramita sunt de la Buddha. Ele ne-au fost aduse de către Nagarjuna, care le-a primit de la făpturile Naga. Și aceasta este baza sau textele rădăcină.
      2. Apoi a venit Abhisamaya Alamkara, „Ornamentul realizărilor” pe care Maitreya a transmis-o Maestrului Asanga, în jurul anilor 350 e. n. Este cam aceeași perioadă în care Yum au fost aduse de Nagarjuna de la Naga.
      3. Apoi a venit Maestrul Haribhadra, care îl comentează pe Asanga, în jurul anului 850 e. n. d.
      4. După care au venit și alți comentatori, cum ar fi Je Tsongkapa, Gyaltsab Je, dar în acest curs nu ne vom folosi de comentariile lor.
      5. Mergem acum direct la Kedrup tenpa dargye, care a trăit în Tibet în secolul al XVI-lea și a scris în tibetană. A scris multe manuale pentru mănăstiri pe baza acestor scrieri.

Toate aceste scrieri sunt foarte profunde și conțin o mulțime de definiții, pe care le vom transmite în acest curs, dar ele cuprind mult mai multe lucruri peste care nu vom trece în acest curs. Putem dedica doi ani de studii doar pe aceste subiecte și nu le epuizăm.

Lama Dvora spunea că a studiat Abhisamaya Alamkara cu Lama Art o dată pe săptămână sau la două săptămâni, timp de șase ani, și au ajuns la aproximativ jumătatea ei. Se merge încet, de la cea mai interioară foaie până la cea exterioară, și în același timp stăteau cu o mulțime de cărți în față, toate în tibetană. Lama Dvora spunea că a face acest lucru a fost un mare privilegiu, o adevărată plăcere de a urmări cu adevărat ceea ce a vrut să spună Buddha.

Există o mulțime de detalii care descriu calea, calea unui Bodhisattva. Sunt descrise calitățile lui Buddha, de exemplu. În ultimul capitol al cărții  „Abhisamaya Alamkara” există sentimentul real că zbori. Ai senzația că altcineva ar fi transmis toate acestea, dar de fapt Buddha a fost cel care le-a transmis literalmente și își descrie trăsăturile.

Scopul cursului 2

După ce am făcut primul curs Lam Rim – cursul 1, care ne-a oferit o imagine de ansamblu a căii, acum scopul este să se intre mai în adânc în detaliile căii.

După cum am spus, atunci când Buddha a ieșit din meditație și chiar și după ce a început să predea, multă vreme nu a vorbit deloc despre vacuitate, pentru că s-a temut că oamenii nu vor înțelege. Pe de altă parte, știa foarte bine că, fără a preda vacuitatea, este imposibil de a ieși din samsara. Doar a sta și a medita nu eliberează. De aceea era necesară meditația pe înțelegerea vacuității.

A face multe binefaceri este foarte important, dar nu suficient. Nu este suficient pentru a ne elibera. Avem nevoie atât de binefaceri, cât și de învățături, de aceea ne străduim atât de mult să intrăm în aceste detalii, în aceste amănunte. Marii Lama din tradiția Gelugpa subliniază cu tărie importanța învățăturii. Ken Riponche obișnuia să spună: „Vrei să elimini samsara, trebuie să știi care este scopul pe care vrei să-l țintești”. Până când nu identifici clar ținta, atunci cum vei ști că ai lovit-o? Fără asta, meditația este prea abstractă. Cu toate că se poate ajunge la multă plăcere în meditație, asta nu ne eliberează. De aceea este foarte important ca lucrurile să fie precise, și acesta este scopul acestui curs.

Până nu ajungem la perceperea vacuității, nu știm câtă vreme mai continuăm să ne învârtim prin Samsara. Acest lucru este greu de știut, pentru că avem un depozit karmic imens, pe care l-am umplut de-a lungul multor veacuri. Iar majoritatea karmelor sunt negative, aproape toate sunt negative.

Poate avem puțină karmă bună, karmă acumulată prin serviciul adus Lamei, adus Dharmei. Avem foarte puțină karmă pozitivă, pentru că mintea noastră este pătrunsă de ignoranță și, atunci când facem bine, acest bine este foarte slab. De aceea este foarte greu să ne eliberăm.

Deci, până nu percepem direct vacuitatea, nu avem nicio garanție că ne putem elibera.

Nu există nimic de prisos în aceste învățături. Toată învățătura ne-a fost dată de marii Lama pentru a ne aduce la eliberare.

Fiecare discipol are Buddha lui

Întrebare: Buddha este omniscient, el știe totul. El a predat în câteva runde, spunând că oamenii nu erau atât de pregătiți și se speriau. Buddha nu a știut că ei nu înțeleg?

Răspunsul este că Buddha vede trecutul-prezentul-viitorul, totul este desfășurat înaintea lui. El știe exact că vom sta aici în secolul 21 și vom învăța aceste lucruri.

Buddha știa că vor exista oameni în diferite stadii de dezvoltare. În fiecare generație există astfel de oameni.

El a transmis învățătura în funcție de nevoile tuturor oamenilor. Unora li se potrivește învățătura Hinayana, altora Mahayana, iar altora Tantra. Există niveluri diferite.

Toate aceste învățături sunt foarte necesare. De ce? Pentru că cu toții ne aflăm în anumite stadii de înțelegere și, la un moment dat, vom aluneca în punctele de neînțelegere, care sunt mai subtile.

Buddha ne-a dat versiunea completă. Ne-a dat versiunea Mind Only School, ca să putem observa unde nu înțelegem versiunea completă. Cu toate că prin școala Mind Only School se poate ajunge foarte departe, nu până la capăt.

Despre vacuitatea Lamei

Tot acest subiect este super important! Mai ales când intrăm în Tantra. Toată această problemă a înțelegerii profesorului, a înțelegerii lui Buddha, a înțelegerii Lamei, acest gând: „Stai așa, acest Lama a venit să mă învețe lucruri atât de profunde și, deodată, manifestă un comportament ciudat sau imoral. Ce se întâmplă? Nu mai știe ce face?” este exact legată de întrebarea pusă anterior.

Studiem așa-numitele sutre, spre deosebire de tantra. Cuvântul „Sutra” are mai multe întrebuințări. În contextul tantrei, sutra este învățătura deschisă a lui Buddha. În contextul sutrei, elevul îl examinează pe profesor și se uită: Are el calitățile descrise în cursul 1 sau nu are?

Je Tsongkapa spunea: „Uitați-vă la calitățile unui profesor. Nu vă luați după oricine”. Și este perfect așa!

Trebuie să căutăm profesorul, pentru că dacă dăm peste persoana greșită și apoi începem să o subestimăm, cădem rău. De ce? Pentru că Buddha se manifestă prin profesorul care vine să ne învețe înțelepciunea supremă – așa ne-a avertizat Buddha. El a spus: „Căutați calitățile lui bune”.

Când intrăm în Tantra, Lama vine și ne învață calea rapidă spre iluminare.

Lama este însuși Buddha! a afirmat Ken Rinpoche.

A spus: „Buddha însuși este cel care mă învață!” Buddha nu poate fi confuz! El poate manifesta un comportament sau altul. Lama este complet gol de orice natură. Ceea ce trebuie să înțelegem este vacuitatea Lamei.

Cine vine să mă învețe, mai ales în tantra, vine direct din Dharmakaya mea, doar de acolo poate să vină, nu există alt loc. Lama nu poate fi confuz, el poate doar să îmi reflecte mintea mea, cea pe care o am acum.

Dacă nu văd puritatea, asta nu înseamnă că Buddha nu este pur, ci faptul că mintea mea nu este pură.

Când încep să înțeleg aceste lucruri, voi privi defectele, ca materie primă cu care să lucrez. Cu alte cuvinte, trebuie să mă uit la ceea ce ar trebui să purific în curentul meu de conștiință.

Și dacă nu am un asemenea grad de înțelegere, nu am ce să caut în Tantra. Dacă nu înțeleg vacuitatea de la acest nivel – dacă nu înțeleg vacuitatea absolută a Lamei, că el nu are nicio existență proprie de sine – atunci de îndată ce voi vedea un defect, voi cădea rău. De aceea marii Lama nu-i introduc cu ușurință pe oameni în tantra.

În zilele noastre, marii Lama oferă inițieri publicului larg la un anumit nivel, dar nu la cel avansat. Probabil că ei pun în balanță uriașa binefacere de a introduce oamenii în tantra cu riscul.

Acest subiect este foarte important. Trebuie să înțeleg omnisciența lui Buddha, să înțeleg că, dacă cineva vine și mă învață astfel de lucruri sacre și îmi arată o cale spre iluminare, și el nu vine din Tibet, sau din America, el este doar proiecția mea; El este proiecția mea din iluminarea mea. În măsura în care nu sunt pură, vor începe să apară defecte la el și apoi pot lucra cu ele. Atunci mă pot purifica.

De unde știu că progresez pe cale? Unul dintre indicii este că Lama mi se va părea din ce în ce mai luminat! Acesta este un indiciu al progresului meu pe cale. Și am văzut asta tot timpul în povestirile budiste. Cum a fost exemplul maestrului Asanga, care a văzut un câine și abia mai târziu a văzut că el este Maitreya.

Se spune despre Naropa, care a plecat în căutarea Lamei sale, Tilopa. Naropa l-a văzut pe Tilopa pescuind pești pe care îi prăjea. Tilopa era Lama lui tantric, cel care trebuia să-l aducă la iluminare. Lama îi citi gândurile lui Naropa, aruncă peștele în apă, iar peștele prăjit reînvie și începu să înoate.

Există nenumărate astfel de povestiri care ne arată cum discipolul îl percepe pe Lama impur – totul vine pentru a pune la încercare înțelegerea de către elev a vacuității.

Cine a urmat cursul 1, un curs pentru începători, știe că Buddha ne spune: „Căutați să vedeți dacă Lama are calitățile A, B, C …”.

Este aproape imposibil să le găsim. De ce? Pentru că nu suntem puri! Apoi ni se spune: „Bine, cele zece sunt greu de găsit, atunci căutați cinci dintre ele”. Și asta e greu de găsit. În cele din urmă, va trebui să le căutăm în inima noastră.

În Tantra, Buddha spune: “Ți-ai întâlnit Lama, atunci imperfecțiunile pe care le vezi la el, caută-le în tine și curăță-te de ele “. Pentru că Buddha este pur.

Purificarea conștiinței

Ceea ce apare în realitatea noastră și modul în care o experimentăm ne indică gradul de puritate al minții noastre.

Dacă se practică carnețelul, zilnic, de șase ori pe zi, acest lucru ne purifică treptat mintea. Dacă nu menținem această practică în mod regulat, nu există nicio garanție că va exista o schimbare! Obstacolele sunt garantate să vină.

Noi nu avem o minte care să meargă în direcția iluminării. Avem condiționări opuse, care sunt adânc înrădăcinate. Dacă nu folosim acest antidot, fără nicio îndoială vor apărea obstacole în calea noastră.

Cursul 2: Diamantele Iluminării   
Primul nivel al perfecțiunii înțelepciunii

(Prajna Paramita) 

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 5

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .

Subiectul lecției 5 și 6 este Nirvana.

Nirvana

Ce este Nirvana?

Cuvântul Nirvana în sanscrită este format din două rădăcini.

Să începem cu Van.

Van = a expira, a sufla.
Nir este ca și cum am sufla în lumânare ca să o stingem. Deci, Nir înseamnă a stinge.

Deci, Nirvana este a stinge.

În literatura yoghină, Nirvana este descrisă ca o stare în care corpul și mintea încetează. Unii cred că Nirvana este o stare în care totul a încetat, nu mai există minte, nu mai există corp. Acest lucru nu este adevărat. Dar ceea ce este adevărat este faptul că până ajungem la Nirvana, suferim.

Tibetanii au ales să traducă Nirvana ca „a transcede suferința”.

Nyang-de

Nyang de este o abreviere a cuvântului Nyang-ngen le depa care înseamnă a transcende tristețea. Este Nirvana în tibetană.

Obstacolele afecțiunilor mentale

Afecțiunea mentală se spune în limba sanscrită Klesha. Iar în limba tibetană:

Nyon mong

Ce este afecțiunea mentală? Orice ne tulbură liniștea sufletească.

Există afecțiuni mentale și există semințe ale acestora, ce se numesc:

Bak chak

Bak Chak = amprentă, urmă, impresie karmică.

Bak chak este ceva care nu este o afecțiune mentală în acest moment, dar care poate produce o afecțiune mentală.

De exemplu, poate că momentan nu sunt supărat, dar mă pot supăra, adică încă  am semințe pentru afecțiunea mentală, nu le-am eliminat.

Aceste semințe, sunt amprentele care sunt lăsate în minte după fiecare act făcut și sunt materia primă pentru karma care va rodi apoi pentru noi.

De fiecare dată când ne enervăm, după ce am terminat să ne enervăm – a rămas o amprentă în fluxul nostru de conștiință. Totul rămâne înregistrat chiar dacă am uitat. Amprenta rămâne ca Bak chak, sub formă de sămânță. Această sămânță acumulează energie, iar când condițiile s-au format, această sămânță va germina și atunci mă voi supăra sau cineva va fi supărat pe mine.

Există un cuvânt care include atât afecțiunea mentală, cât și semințele ei:

Nyundrip

Drip = pată.

Nyun = vine de la cuvântul Nyon mong – afecțiune mentală.

Nyundrip = pete în conștiința noastră care sunt asociate afecțiunilor mentale.

Ce înseamnă „pată”? Fie că am o afecțiune mentală dezvoltată în acest moment, fie că am o sămânță, un potențial pentru afecțiunea mentală. Împreună se numesc Nyundrip. Îl mai putem numi și obstacole legate de afecțiunile mentale.

De ce obstacole? Pentru că sunt obstacole în calea Nirvanei. Pentru că atât timp cât le avem în minte nu suntem în Nirvana.

Afecțiunile mentale sunt fizice sau mentale? Sunt mentale, dar ce sunt semințele lor?

Ele nu sunt nici fizice și nici mentale. Sămânța este amprenta care rămâne în minte. Și ea nu este mentală pentru că un factor mental este ceva care există în prezent în conștiința mea, deci este potențial pentru ceva mental. De aceea nu sunt considerate nici una și nici alta.

Atât afecțiunile mentale, cât și semințele lor sunt obstacole în calea Nirvanei. Sunt lucruri care ne împiedică să ajungem la Nirvana. Deci, desigur, practicantul se străduiește să le elimine pe ambele.

Cineva care a eliminat aceste lucruri sau unele dintre ele, spunem că a ajuns la „încetare”, încetarea afecțiunilor mentale și a semințelor lor.

Definiția Nirvanei

Iată definiția în tibetană:

nyundrip malupar pangpay so-sor tangok

Nyundrip       = obstacolele afecțiunilor mentale,
Malupar         = fără excepție,
Pangpay         = eliminare,
So-sor              = individual,
Tangok           = este practic o combinație de două cuvinte.
Tak                   = analiză,
Gok                  = încetare.

 Pe scurt, iată definiția Nirvanei:

„Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție”.

Întrebare: În definiție se spune „eliminarea completă a tuturor obstacolelor”. Cum putem ști că am ajuns în acest loc?

Răspuns: Mai înainte am vorbit despre meditațiile greșite, pe care nu vrem să le încurajăm? Problema cu meditațiile greșite este că ele ne fac să ne simțim bine. Când medităm, nu suntem supărați, afecțiunile mentale nu sunt active și în același timp credem că le-am eradicat, credem că suntem în Nirvana deși nu este Nirvana, pentru că semințele lor sunt încă acolo.

Așa se povestește despre un yoghin care stă ani în peșteră și face meditații greșite, dar fără să înțeleagă vacuitatea și fără să-și elimine semințele. Este calm, în pace și se simte grozav de bine. Între timp, părul îi creștea pentru că stătea acolo în peșteră, în Samadhi și era foarte mândru de părul lui.

Când ieși din meditație, văzu că șoarecele îi mâncase o parte din păr, așa că se înfurie pe șoarece. Povestea spune că el căzu direct în infern. Și asta pentru că nu și-a eliminat semințele afecțiunilor mentale. Deci, nu a știut că nu și le-a eliminat.

Cum putem ști? Dacă am perceput vacuitatea, nu ne mai înșelăm. Dacă nu am perceput-o, este foarte ușor să ne înșelăm.

Încetări

Încetarea înseamnă a nu mai continua o acțiune. Am oprit-o în mod ireversibil. Nu se mai întoarce. Nu mai există supărare și nu mai există nici deprinderea de a ne mai supăra. Şi asta pentru totdeauna. Nimic nu ne mai supără. Deci, aceasta este încetarea.

În Nirvana – am ajuns la încetarea tuturor afecțiunilor mentale și a tuturor semințelor lor.

Analiza individuală

Și cum se întâmplă acest lucru? În definiție ni se spune „în urma analizei individuale”.

Ce este analiza individuală?

Aici ni se vorbește de ceva foarte specific. Acestea sunt cele patru adevăruri  nobile ale lui Buddha. Vă amintiți care sunt ele?

Cele patru adevăruri nobile:

• • Adevărul suferinței,
  • Adevărul sursei suferinței,
  • Încetarea suferinței, și
  • Calea de încetare a suferinței.

Deci acestea sunt cele patru adevăruri nobile ale lui Buddha și fiecare dintre ele are patru aspecte. Ele sunt detaliate în textul „Abhisamayalamkara ”, și nu vom intra în el aici.

Cel care a perceput vacuitatea, cu ajutorul vederii lui clare va trece peste toate adevărurile, eliminând una câte una cauzele suferinței. Una câte una, prin analiză individuală.

Datorită înțelegerii noastre a karmei și a vacuității, ne vom elimina afecțiunile mentale una cate una. Începem să înțelegem că acumulăm karma negativă prin afecțiunile noastre mentale și semințele lor, iar prin această înțelegere le eliminăm una câte una. Acesta este sensul analizei individuale.

Întrebare:  Când ne referim, la una câte una, ne referim la tot ceea a ce am acumulat de eoni?

Răspunsul este, da și nu. Nu este nevoie să ne reamintim de toate faptele pe care le-am făcut, pentru că este greu. Cu toate că Arya Bodhisattva începe să-și amintească de ele. El are domenii legate, de exemplu, de rănirea vieții. Deci, când începe să elimine, el elimină un domeniu întreg. Deci nu trebuie să trecem prin toate viețile trecute.

Există două tipuri de încetări:

A. Cele obținute prin perceperea directă a vacuității, după care se folosește analiza individuală și așa mai departe.

B. Și cele obținute înaintea perceperii vacuității.

Desigur, că cele mai importante, sunt cele care se întâmplă după perceperea directe a vacuității.

Ce se întâmplă atunci, când începem să vedem cu ochii minții noastre, cele patru adevăruri nobile?

Vedem că suferim, vedem suferința din mintea noastră, vedem că murim, de exemplu. Vedem direct că mintea noastră este nemulțumită prin definiție.

Ați văzut copii bucuroși alergând prin parc? Cât timp le ia până se lovesc și încep să țipe, sau cineva le ia jucăria și încep să plângă? Ei știu să se bucure și este foarte ușor să le întunecăm bucuria.

Se pare că până nu percepem vacuitatea direct, până nu devenim Arya, nu știm ce este fericirea cu adevărat. Dacă vă uitați la clipele de fericire pe care le-ați avut – ele nu se apropie nici pe de parte de cele ale unui Arya.

Dacă întâlniți un Lama Arya îi veți vedea fericirea izbucnind prin toți porii lui.

După cum am spus, după perceperea vacuității, omul își vede suferința, vede nemulțumirea cronică a minții; Mintea samsarică nu știe cum să fie fericită. Arya înțelege de unde vine insatisfacția, nemulțumirea minții, de unde vine această suferință. El înțelege că această suferință vine din propriile lui afecțiuni mentale. Și, de asemenea, vede cum le va putea opri în viitor.

Arya care a perceput vacuitatea direct

• • vede clar suferința,
  • vede de unde vine suferința,
  • vede cum o va opri,
  • Și vede calea cum să o oprească.

Deci, ce nevoie mai este de altceva? Este doar o chestiune de practică. Arya știe deja că a ieșit. E deja afară. Cu toate că mai are multe de făcut, știe că își va finaliza practica.

Atunci când iese din experiența vacuității, este încă în Samsara. Dar acum are abilități, are puteri. Metafora folosită este ca și cum ar avea acum o bombă atomică în mână și cu ajutorul ei își poate elimina toate afecțiunile mentale. Are arme foarte puternice.

Cea mai grea afecțiune mentală: concepția greșită

Care este cea mai mare problemă a noastră? Ignoranța. Care se exprimă prin ce? Prin credința în concepții greșite. Greșeala pe care o facem, cea mai grosolană greșeală, este să nu credem în legile karmice, în legea cauzei și a efectului; A spune „Nu contează ce fac”, sau „nu cred că există o cale de a opri suferința” – este ignoranță, este o concepție greșită. Ceea ce numim Lokta.

Pericolul de a tăia rădăcina binefacerilor

Fiecare dintre noi are multe binefaceri, altfel nu am fi ajuns la Dharma, dar suntem cu toții în pericolul de a reteza rădăcina binefacerilor acumulate. Când se poate întâmpla asta? Atunci când, de exemplu, cineva se înfurie pe un Bodhisattva. În urma acestui act, el și-a șters toate binefacerile pe care le-a acumulat de eoni. Și nu știm cine este Bodhisattva. Putem avea multă critică și supărare față de cineva care este de fapt un Bodhisattva, iar acest lucru este un mare dezastru pentru noi!

Cu toți suntem într-un asemenea pericol pentru că nu știm cine este un Arya. Nu știm cine este Bodhisattva. Deoarece nu am înțeles încă pe deplin vacuitatea și karma, s-ar putea ca într-o zi să ne întoarcem de la concepția corectă, pentru că încă nu am interiorizat-o bine, nu am interiorizat-o încă profund și s-ar putea întâmpla ca la un moment dat să spunem: „La naiba cu toate prostiile astea, mă duc și fac ce vreau.”

Lama Dvora Hla spunea: „Am întâlnit astfel de oameni, care erau deja profund în Dharma, erau profesori de Dharma și, când le-a venit timpul de încercare, și-au tăiat rădăcina binefacerilor. Ți se frânge inima când vezi astfel de lucruri, și cu toții suntem în pericol să ni se întâmple asta”.

În cariera noastră spirituală, va veni momentul în care acest pericol trece, și el se întâmplă chiar înainte de a fi percepută vacuitatea. Și aceasta este un fel de încetare care are loc înainte de perceperea directă a vacuității.

Am spus că există două tipuri de încetări

1. 1. Cele de după perceperea vacuității,
   2. Și cele obținute înaintea perceperii vacuității.

Acum vorbim despre al doilea tip. V-am dat ca exemplu, momentul în care deja trece pericolul că vom tăia rădăcina binefacerilor.

Putem vedea în diagrama de mai sus, că există 4 etape pe Calea pregătirii. Când ajungem în locul arătat de săgeată, înțelegerea noastră este deja suficient de profundă, deși nu este încă directă, ca să am trecem de pericol.

Deci, a izbucni împotriva unui Bodhisattva sau a critica puternic un Arya Bodhisattva, am șters binefaceri ce le-am acumulat pe parcursul a mii de eoni.

Oare Arya este numai cel pe care îl văd Arya?

Faptul că nu văd pe cineva ca pe un Arya, asta nu înseamnă că el nu este un Arya. Doar pentru că nu înțeleg forța gravitației, asta nu înseamnă că nu sunt supus forței ei. Doar pentru că eu nu văd Buddha, nu înseamnă că nu există Buddha.

Este adevărat că Buddha nu există prin sine însuși, dar asta nu înseamnă că nu există. El există, numai că eu nu-l pot vedea. Este suficient că altcineva știe despre el. La fel ca gravitația.

Pruncul nu înțelege forța gravitației – și cu toate acestea el este supus ei. De aceea, mama trebuie să-l supravegheze tot timpul. Cum poate să fie supus forței de gravitație, dacă el nu o înțelege? Pruncul proiectează această forță fără să-o înțeleagă, altfel nu ar fi căzut și s-ar fi lovit. În concluzie, Arya există în lumea noastră pentru că îl proiectăm, chiar dacă nu suntem conștienți că facem asta.

Nu orice încetare este Nirvana

Un alt exemplu de încetare înainte de perceperea vacuității, este că atunci când ajungem în locul indicat de săgeată pe Calea pregătirii, nu mai putem cădea într-o existență inferioară.

Ce înseamnă pe Calea pregătirii? Am dobândit Shine, am ajuns la nivele de meditație foarte înalte, și am progresat și dincolo de ele. În starea meditativă profundă, am analizat vacuitatea și am ajuns să o înțelegem destul de profund, dar încă nu am experimentat-o direct. În acest moment nu vom mai putea cădea în tărâmurile inferioare.

Deci, acesta este un exemplu de încetare care se pot întâmpla înainte de perceperea directă a vacuității.

A neutraliza semințele karmice

Ni se spune că, pentru a ajunge la Nirvana, trebuie eliminate toate afecțiunile mentale și toate semințele lor. Lucru care este greu de făcut. Unii spun că este imposibil. Afecțiunile mentale – da, dar semințele lor, sunt imposibil de eliminat.

Atunci, ce putem face? Învățăm să neutralizăm semințele, să nu mai dea roade niciodată. Ele pot rămâne pentru totdeauna, dar să nu ne mai facă rău niciodată.

 Sinonime pentru Nirvana

– Moksha în sanscrită, înseamnă libertate.

Tarpa

– Tarpa în tibetană înseamnă de asemenea libertate.

Ambele cuvinte sunt sinonime pentru Nirvana.

 Din ce ne eliberează Nirvana?

Ne eliberează de Samsara, ne eliberează de afecțiunile mentale, ne eliberează de mintea care este forțată să fie contaminată de karmele acumulate.

Libertatea spre care aspirăm nu înseamnă că facem ce vrem. Asta nu este libertate. Atâta timp cât mintea noastră este prinsă în cătușele afecțiunilor mentale care ne sunt impuse de karma, nu contează ce facem – suferim.

Deci, libertatea nu este ca democrația, votăm pentru cine vrem, să mergem unde vrem, sau să pierdem câți bani vrem.

Libertatea, înseamnă libertatea de afecțiunile mentale, de ceea ce ne tulbură liniștea sufletească.

Plăcerea Nirvanei este incredibilă. Și asta este libertatea.

Când vorbim despre Moksha, Tarpa, Nirvana – despre asta vorbim.

Ce este și ce nu este Nirvana

– Unii spun că Nirvana înseamnă moarte. A muri în sensul că trupul este mort. Greșit! Nu trebuie să murim când ajungem la Nirvana. Și vom mai vorbi despre asta.

– De asemenea, este greșit să credem că Nirvana este sfârșitul minții. Mintea continuă, dar acum este pură, acum este altceva.

Nirvana naturală

Există ceea ce se numește Nirvana naturală. În limba tibetană:

Rang shin nyangde

Nyangde    = Nirvana,
Rang shin  = natural.

Nirvana naturală nu este Nirvana, este o denumire greșită pentru că nu este Nirvana adevărată.

Nirvana naturală se referă la adevărul suprem sau realitatea ultimă.

Adevărul suprem înseamnă că lucrurile sunt goale de orice existență proprie de sine. Acesta este adevărul suprem. Cine l-a creat? Nimeni. El nu are nicio cauză. El există mereu, pentru că întotdeauna lucrurile au fost goale.

Spre deosebire de orice lucru samsaric care este cauzat, adevărul suprem nu este cauzat. El nu a început vreodată, și nu va dispărea vreodată.

Deci, Rang shing nyangde înseamnă Nirvana naturală, și este un sinonim pentru adevărul suprem. În literatura budistă există și alte sinonime pentru Niravana naturală, cum ar fi:

• • Perfecțiunea înțelepciunii naturale,
  • Corpul Dharmei naturale,
  • Adevărul suprem/realitatea ultimă.

Acestea sunt toate sinonime, dintre care niciunul nu este Nirvana.

Buddha are patru corpuri, dintre care unul este ceea ce noi numim Svabhavakaya, este corpul de esență al lui Buddha. Corpul de esență al lui Buddha conține:

• • Vacuitatea lui Buddha, și
  • Încetările lui Buddha.

(Detalii asupra celor 4 corpuri ale lui Buddha se găsesc în lecția 3,b cursul 6)

Vacuitatea, lipsa existenței propri și încetările, toate sunt negative. Acest corp este uneori numit și Nirvana naturală.

Cum se ajunge la Nirvana?

Cum se obține Nirvana? Cum ajungem acolo ?

Buddha ne-a conturat calea spre Nirvana. În faimoasa Sutra Regelui concentrării se spune că pentru a ajunge la Nirvana avem nevoie doar de trei lucruri:

1. Dobândirea înțelepciunii care înțelege lipsa de sine

Este nevoie de a ne baza pe înțelepciunea care înțelege lipsa de sine. Pentru noi ar fi ca și cum înțelegem vacuitatea. Deoarece este vorba aici și despre „ascultători” și despre „ cei deveniți de la sine Buddha”, vom spune: înțelepciunea care înțelege lipsa de sine, pentru că și ei pot ajunge la Nirvana.

2. Bazat pe ambele antrenamente

Această înțelegere a lipsei de sine, ar trebui să se bazeze pe ceea ce numim: cele două antrenamente. Care sunt cele două antrenamente?

• Practica moralității, a eticii, și
• Antrenamentul de concentrare, adică meditația.

3. A ne obișnui cu antrenamentul în această înțelepciune

Al treilea lucru de pe listă este: să ne obișnuim să practicăm această înțelepciune. Deci:

1. 1. Primul lucru a fost să dobândim înțelepciunea lipsei de sine,
   2. Această înțelepciune se bazează pe antrenamentul eticii și concentrării,
   3. Iar după ce am obținut această înțelepciune, acum trebuie să o practicăm mult. Deci al treilea lucru, este să ne obișnuim să practicăm această înțelepciune care este Calea practicii, a patra cale.

Această sutra spune că trebuie să analizăm unul câte unul tot ceea ce este legat de lipsa de sine. După care trebuie să practicăm iar și iar ceea ce am analizat, ceea ce am înțeles prin analiză.

 Sutra ne spune că aceasta este unica cale către libertate, nu există altă cale. Ea spune:

Să presupunem că poți analiza unul după altul
Lipsa de sine a lucrurilor,
Și după care te obișnuiești
Cu ceea ce ai analizat individual.
Aceasta este calea de a ajunge la libertate;
Nirvana dincolo de orice durere.
Nu există altă cale care să-ți aducă această pace.

Deci, ce ne spune Buddha? Ce ar trebui să facem dacă vrem să ne eliberăm? Este nevoie:

1. 1. De a practica etica, moralitatea. Am vorbit înainte despre cele trei niveluri de moralitate. Deci, trebuie practicată moralitatea la toate nivelurile.
   2. De a practica meditația, pentru a putea să ne dezvoltăm la maxim concentrarea.
   3. Pe baza acestor două, ar trebui să ne dezvoltăm înțelepciunea care înțelege lipsa de sine.
   4. Și să le practicăm iar și iar.

Și Buddha ne spune: Nu există altă cale!

Samsara are sfârșit

Când a început mintea noastră? – Mintea nu are început, a fost întotdeauna, pentru că înainte de fiecare clipă a minții a existat o altă clipă minții. De aceea mintea nu va avea un sfârșit.

Atunci când am început să fim în Samsara? Dintotdeauna am fost în Samsara. Deci, Samsara nu are început, dar are un sfârșit.

Cum putem pretinde așa ceva? Pentru că cauzele existenței în Samsara, se bazează pe eroarea minții, pe neînțelegere. Ele se bazează pe minciuni. Ele se bazează pe o înțelegere falsă a realității. Pe când atunci când suntem în Nirvana, am eliminat minciuna, am eliminat eroarea. Și adevărul este mai puternic decât minciuna.

De mult facem greșeli, și continuam să greșim. În budism, acest lucru este comparat cu norii care acoperă cerul, dar într-o zi ei se vor împrăștia. Atunci când afecțiunile mentale se vor împrăștia, va rămâne numai cerul senin.

Este ca și când ne-am afla într-o peșteră întunecată și, când vine momentul, aprindem lanterna și întunericul dispare. Lumina este mai puternică decât întunericul. Adevărul este mai puternic decât minciuna.

Tibetanii spun: „Minciuna stă pe un picior, iar adevărul pe două.”

Și această zi va veni pentru fiecare dintre noi. Nu contează cât am greșit și de cât timp am greșit, va veni acest moment, pentru noi toți, în care vom vedea adevărul și vom ieși din Samsara.

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții .