Lectia 2 – Cuplul Spiritual 1

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 1

Cuplul spiritual – 1

Conferință bazată pe seminarul Lo Jong
Inspirate din învățăturilor lui Geshe Michael și Lama Christie McNally
traducere a prelegerilor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Următorul verset este:

Dzo khal lang la minjo

Nu pune povara taurului, pe măgar

Dacă vă amintiți, am vorbit despre faptul că Lo Jong a fost un mod prin care Dharma a trecut în Tibet, iar primii care au învățat-o au fost păstorii de iaci. Iacul este un animal mai mare decât vaca, deci:

Dzo    — iacul femelă.
Lang înseamnă vacă.
Khal  — povară, greutate.

Cu alt cuvinte, nu pune povara ce o poate duce iac-ul, pe vacă, deoarece vaca nu are puterea de a transporta ceea ce iacul poate transporta. Eu am tradus acest rând ca „ Nu pune povara taurului, pe măgar”.

Care este ideea aici? Să spunem că avem un moment neplăcut cu soțul sau cu soția înger, iar el sau ea nu arată deloc ca un înger. Nu vorbesc sau nu se comportă ca niște îngeri, deci cine este de vină? Este vina lor sau este vina noastră?

Cea ce spunem este că această situație vine din karma noastră. Și, apropo, acest lucru nu se întâmplă doar cu soții. Acest lucru este valabil pentru orice relație. Dacă ei apar într-un mod impur, într-un mod neprietenos, ofensator, ce putem face?

Dacă înțelegem puțin acest subiect, înțelegem că partenerul este gol de orice natură proprie de sine; El nu este nici înger în sine, și nici nu este rău în sine. El îmi apare așa cum apare, datorită modului în care îl proiectez. Spunem „în ochiul privitorului”. În ochii privitorului, el apare cum apare. De ce apare sub ochii mei cineva enervant, dacă el este gol de orice natură? De ce aș alege să-l văd atât de enervant?

Ei bine! Problema este, că nu prea am de ales pentru că, dacă aș fi avut de ales, nu aș fi văzut pe nimeni ca fiind enervant. Aș vedea doar îngerii în jurul meu. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, pentru că sunt încă înconjurată de oameni care mă enervează, sau care se bagă în fața mea, sau care sunt obraznici. Și cu toate că nu prea avem de ales, spunem că ei vin din noi, modul în care îl vedem pe partener vine de la noi. Deci, ce să facem atunci când partenerul se comportă neplăcut sau chiar abuziv?

Iată ceva care nu vă va ajuta. Ce facem de obicei când partenerul își lasă farfuria pe masă? Le vom lua noi farfuria de pe masă și o vom pune în chiuvetă? Majoritatea dintre noi nu vom face asta, ci vom începe să le explicăm de ce este important să facă asta, și de ce este jignitor, și așa mai departe. Fapt care, cu siguranță, nu va funcționa. Chiar și atunci când încercăm să discutăm frumos cu el, nu țipăm la el, și eventual îl invităm la restaurant, și la lumina lumânărilor, începem să-i explicăm ce nu este în regulă la el și cum ne jignește, nici asta nu funcționează. Ați încercat? Nu funcționează.

De ce nu funcționează? Înseamnă că noi suntem în neregulă sau ei sunt în neregulă? Nu, ci pentru faptul că nu atingem sursa problemei. Încă nu am înțeles ce a creat problema, așa că tragem în direcția greșită. Căutăm cheia acolo unde este lumină și nu unde am pierdut-o. Dacă ei ne apar ca având un comportament sau o exprimare defectuoasă, aceasta este proiecția noastră. Ea vine din noi. Nu pe ei trebuie să-i corectăm, ci trebuie să corectăm în interiorul nostru. Dacă corectăm în interior, ei vor începe să se schimbe.

Nu putem schimba realitatea externă. Mulți dintre noi au încercat asta mult timp. Dacă văd ceva la partener care nu-mi place, ce ar trebui să fac? Va trebui să-l las în pace. Nu am ce să discut cu el. Nu-i voi face observație și nici nu-l voi critica. Pentru că nu va funcționa. Ceea ce va trebui să fac este să lucrez asupra sursei problemei, să lucrez în interior.

Încercarea de a-l schimba este ca și ne-am învârti într-un cerc vicios. Nu numai că problema nu este la el, și deci nu are niciun rost să-i explicăm că nu este frumos ceea ce a făcut, dar nici karma nu funcționează în prezent. Nu pot schimba prezentul cu prezentul. Dacă ceva nu mi se pare în regulă, cu siguranță îl pot schimba, dar nu chiar acum. Va trebui să încep să plantez alte semințe și să aștept să încolțească. Așa că îmi pot controla realitatea, dar nu și prezentul. Deci nu are sens să stau cu el și să încerc să-i explic, dacă semințele mele sunt încă active și sunt în direcția opusă; Deci trebuie să încep să plantez semințe pentru a vedea ce vreau să văd.

Între timp el va continua să se comporte ca de obicei, dar dacă plantez semințe noi, în cele din urmă cele vechi se vor termina și va veni altceva.

Când spunem „Nu pune povara taurului, pe măgar”, asta înseamnă să nu dăm vina pe el, pentru că vina nu este acolo. În loc să-i pun vina în cârcă, va trebui să-mi asum responsabili-tatea. Dacă partenerul are un comportament supărător, va trebui să încep să lucrez asupra acestui lucru. Trebuie să fiu atentă la ceea ce el îmi reflectă, pentru că el îmi reflectă mereu mintea. El îmi reflectă în special lucrurile pe care nu le știu despre mine, pe care nu le recunosc la mine. În felul acesta îmi face un mare serviciu. Mai devreme am spus că partenerul este un Buddha, care vine să mă învețe, să mă aducă la iluminare. El mă ajută exact acolo unde nu sunt în stare să progresez singură, așa că am încă nevoie de el. Am nevoie să-mi reflecte punctele mele slabe de care nu sunt conștientă. Iar atunci când le văd, va trebui să le schimb. Dacă voi continua să fac asta, el se va schimba, realitatea se va schimba.

Acest lucru nu se va petrece numai cu soțul meu, ci și cu cei cu care nu sunt în relații bune: și ei se vor schimba. Fie voi întâlni oameni agreabili, fie ceva se va schimba în viața mea și nu voi mai fi prinsă în situații neplăcute, fie că ei se vor schimba. Brusc „ei vor fi mai plăcuți”. Li s-a întâmplat ceva? Nu! Nu li s-a întâmplat nimic. Semințele mele s-au schimbat. Karma mea s-a schimbat ca urmare a schimbării pe care am făcut-o.

Oamenii care aud puțin despre karma și semințe își spun: „Da! Asta este în karma mea, să mă întâlnesc cu o astfel de persoană”. Dar ce este această karma?

Această karma este totalitatea amprentelor lăsate în conștiința mea care acum sunt în curs de a da rezultate. Așa cum în natură, semințele încep să germineze atunci când sunt create condițiile necesare, așa amprentele mentale dau rezultate. Și care este acest rezultat? Întâlnesc pe cineva cu un comportament anume: bun sau rău.

Atunci omul poate spune:

Bine, asta este! N-am ce să mai fac, este karma mea. Datorită karmei mele m-am născut într-o familie fără posibilități. Este soarta mea. Trebuie să învăț să mă mulțumesc cu ceea ce este”.

Aceasta este o abordare a karmei foarte pasivă. În Asia, întâlnim deseori această abordare. În India, cei născuți în castele inferioare spun: „Așa mi-a fost soarta să mă nasc într-o castă inferioară”.

Este adevărat că provine din karma – dacă cineva se naște într-o castă inferioară, se datorează karmei pe care a acumulat-o într-o viață anterioară – dar nu este adevărat că nu mai are ce face.

Dimpotrivă! Avem ce face. Va trebui să înțelegem că ceea ce ni se întâmplă acum provine din karma, din semințele pe care le-am semănat în trecut. Cu ceea ce este acum nu mai este nimic de făcut. Este copacul care a apărut acum în grădină, deoarece semințele au fost semănate de multă vreme. Dar dacă din semințe cresc copaci, atunci putem începe să semănăm semințe noi. Deci, dacă începem să înțelegem acest proces, putem decide să ne transformăm complet toată realitatea noastră. Acesta este Lo Jong. Aceasta este transformarea. Totul se află acum în mâinile noastre. Această înțelegere este cea care ne dă puterea.

Dacă înțelegem acest mecanism, acum îl vom folosi în avantajul nostru. Dacă nu mai vrem ca altul să țipe la noi, ce ar trebui să facem? Vom înceta de a mai țipa la ceilalți. Dacă nu ne place să trăim în lipsuri, ce vom face?

    • De exemplu, nu vom mai fura drepturile de autor ale altora.
    • Să nu ne mai sustragem de la plata impozitelor.
    • De a proteja bunurile altor persoane.
    • De a ne dezvolta complet generozitatea.

Ce fac cei ce trăiesc în nevoi? Țin lucrurile pentru ei, sustrag, ascund, fură. Ei fac toate acestea pentru că trăiesc cu sentimentul de lipsă. Și tocmai aceste lucruri agravează situația, pentru că ele generează și mai multe lipsuri. Este exact invers de cum gândim.

Dacă sărăcia vine ca urmare a nerespectării bunurilor altora sau a zgârcenie, atunci singurul lucru care trebuie făcut, este de a începe a dărui altora.

Dacă soțul meu se scoală dimineața și țipă la mine din senin, fără să-i fi făcut ceva, atunci ce ar trebui să fac? Să încep să îi spun câteva? Nu ajută. Va trebui să fiu atentă când țip la el. Și nu numai la el, ci și la alții. Dacă nu mai vreau să mai existe țipete în viața mea, va trebui să mă asigur că nu mai plantez acest gen de semințe. Așa că sunt atentă la ceea ce vine. Şi fac invers. Acesta este numele jocului: Fă invers. Mantra noastră va fi: “Om, fă invers, Ah Hung.” Aceasta este mantra când înțelegem karma. Facem invers.

Vom face invers față de ei? Nu neapărat. Pe ei îi lăsăm în pace. Nu intrăm în discuții contradictorii cu ei și nici nu-i corectăm. Ei sunt oglinda noastră. Ei reflectă cine suntem. Nu ne place ce vedem? Va trebui să ne schimbăm.

Unii spun: „Nu merge așa. Vom înlocui oglinda”. Dar ea va reflecta la fel. Este posibil să fim entuziasmați, să mergem în luna de miere, iar după un timp oglinda va începe să reflecte din nou același lucru, pentru că ea din nou reflectă mintea noastră.

Aceasta este o parte foarte importantă a înțelegerii karmei. Nu vom spune: „Da, așa este, vine din karma mea”, iar apoi cădem neputincioși, crezând că așa ne este destinul. Este abordarea grecească de a spune „Soarta este nemiloasă”. Da! Este destinul, dar noi suntem cei care l-am creat, deci putem să ne creăm altul. Oamenii au tendința de a cădea în acest loc al pasivității, a inactivității. Ei pot spune: „Așa este soțul meu, nu am ce face și mă voi obișnui cu el așa cum este”, iar relația intră pe făgașul obișnuit, în care soțul se comportă în același mod, iar noi reacționăm iar și iar la ceea ce face el. Nu încercăm să schimbăm nimic, iar situația se înrăutățește, devine o spirală care coboară, iar la final ne regăsim într-o relație care nu ne place și credem că așa este ea. „El nu este persoana cu care m-am căsătorit. S-a schimbat”.

Partenerul nu este așa. El este complet gol de orice natură. Dacă acceptăm această înțelepciune și refuzăm să luăm lucrurile așa cum sunt, atunci îl putem schimba. Și asta nu prin a ne disputa, nu prin a-l corecta, nu prin a-l chinui, nu prin a-i face viața un calvar, pentru că toate acestea nu vor face decât să înrăutățească lucrurile, ci prin a ne schimba din interior. El ne reflectă, iar dacă relația a fost îndelungată, reflecția devine foarte fidelă. Și dacă începem să ne folosim de partener pentru a ne schimba din interior, minunea se va întâmpla. Ei se vor transforma.

Așadar, motivul pentru care relațiile neplăcute și incomode devin o rutină, este pentru că suntem leneși. Nu depunem suficient efort pentru a lucra cu karma care ni se reflectă prin partenerul nostru, astfel încât să începem să o schimbăm. Este mai ușor să lăsăm lucrurile așa cum sunt și să mergem ca pe ouă. Nimeni nu va progresa și nici viața pe care o trăim nu va fi prea interesantă.

Și nu avem nimic de-a face cu el. Schimbarea este în interior. Este unilaterală. Ea este complet independentă de partener. Asta nu înseamnă că vom spune: „Încetez să mai țip la tine dacă și tu vei înceta să mai țipi la mine!”. Nu! Nu vom spune asta, ci “Voi înceta să mai țip!” Și cu timpul, și el va înceta să mai țipe. Este unilateral și nu depinde cu nimic de ceea ce face el, pentru că nu provine de la el.

Nu întotdeauna este ușor să descifrăm legătura karmică. Uneori când vedem o atitudine anume la partener, nu o recunoaștem întotdeauna în noi. Cineva poate spune: Uite, el se poartă așa, dar eu nu fac asta!

Acest lucru nu poate fi posibil. Oare oglinda poate reflecta ceea ce nu avem în noi? Trebuie să înțelegem că partenerul este oglinda noastră. Dacă vedem că el se poartă într-un fel anume, cu siguranță că și noi ne purtăm la fel. De obicei, el ne arată lucruri de care nu suntem conștienți că le avem și noi. În general, poate fi ceva pe care alții îl știu despre noi, și noi să nu știm asta despre noi. Așa că va trebui să ne folosim de aceste cunoștințe.

Deci, dacă spunem, de exemplu, că stăm alături de oameni care mint, dar noi nu mințim, va trebui să privim mai adânc în noi. Poate că nu mințim când vorbim, dar poate lăsăm o impresie greșită celorlalți și nu ne deranjăm să o corectăm. Poate că nu declarăm exact la fisc. Poate că uneori descărcăm lucruri de pe Internet pentru care ar trebui să plătim și le descărcăm fără să plătim. Va trebui să ne uităm atent la ceea ce facem, pentru că este posibil ca noi să nu mai avem un astfel de comportament la nivel grosier, dar există încă semințe subtile, dovadă că întâlnim astfel de lucruri în viața noastră. De aceea va trebui să identificăm aceste situați și să lucrăm asupra lor, și, în cele din urmă, lucrurile vor trebui să se transforme. Deci provocarea noastră atunci când ne întâlnim cu astfel de situații este să găsim corelația în noi. Unde este în noi. Iar acest lucru nu va fi întotdeauna foarte ușor pentru că suntem în negare.

Ne trezim dimineața și vrem să împărtășim soțului visul uimitor pe care l-am visat. Dar soțul nu este interesat să ne asculte astăzi. Nu-i pasă de ceea ce vrem să-i spunem. A doua zi din nou se repetă situația. Nu avem cu cine vorbi. Dacă ne confruntăm cu o astfel de situație și nu suntem mulțumiți de ea, va trebui să începem să căutăm cu multă atenție când noi am făcut același lucru cu alții. Poate acum două săptămâni sau poate acum o lună soțul nostru a avut ceva de împărtășit și noi nu l-am ascultat. Poate că nu neapărat am procedat la fel cu soțul nostru, ci cu altcineva.  În mod cert, cândva, cineva a dorit să ne atragă atenția și noi nu i-am acordat-o, iar acum această situație se întoarce asupra noastră. Așa că dacă nu ne place ca ea să revină în viața noastră, va trebui să începem să schimbăm în noi.

Ideea acestui verset este să ne asumăm întreaga responsabilitate. Nu trebuie să o punem nici pe taur și nici pe măgar. Există doar două opțiuni:

1. Sau este vina lui și el este așa cum este, așa că nu este nimic de făcut.

2. Sau, dacă aceasta este karma mea, ce pot face pentru a schimba acea karma.

Dacă aceasta este karma care a rodit acum, atunci vom spune: „Da! Este karma mea și numai eu o voi remedia. Treaba este numai a mea. Nu voi căuta pe altcineva care să mă ajute. Nu voi impune nimănui să facă asta, nici măcar un sfert, și nici jumi-juma. Eu sunt responsabil 100% de ea, pentru că 100% este proiecția mea, și mai mult de atât, această karma care se întoarce la mine, este complet individuală.”

Toate acestea nu sunt lucruri ușoare pentru noi. Fugim de responsabilitate. Acest studiu spune că răspunderea este 100% a noastră. Poate că vom spune: „Și ce-i cu ei?” Și ei sunt răspunzători tot 100%, dar asta nu este legată de 100% a noastră. Ceea ce facem noi este total necondiționat de ceea ce ei fac și, dacă ne facem treaba 100%, ceilalți vor trebui să se schimbe, pentru că sunt proiecția noastră. Noi i-am creat prin acțiunile noastre. Asta înseamnă să luăm asupra noastră toată povara pe care am pus-o pe ei.

Iar provocarea constă în a vedea cât de dispuși suntem de a aduce relația la perfecțiune. Cât de dispuși suntem de a lua totul asupra noastră. Ne vom spune: „Acum voi face aur din ceea ce am aici!”. Şi oricine poate face asta. Da, este adevărat că uneori este multă muncă de făcut. Și ce dacă? Oricum nu putem fugi de karma.

 

Următorul verset este:

 

Nyomong gang che song la jang

Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.

 

Nyomong afecțiune mentală. Afecțiunile mentale sunt emoțiile negative; precum mânia, gelozia, mândria, neînțelegerea, ignoranța spirituală.
Che             mare.
Gang che  — care este cea mai mare.
Jang           a purifica, a curăța.

Adică „Purifică-te de cea mai mare afecțiune mentală” sau „Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.”

Câte afecțiuni mentale avem? În „Abhidharma Kosha” sunt descrise 84.000. Iar într-un alt text se vorbește de 72.000. Ceea ce ni se spune este să începem mai întâi cu una, dar cu cea mai mare.

De exemplu, în yoga se spune că există o legătură strânsă între afecțiunile noastre mentale care ne creează karma și corpul nostru energetic. Deci, putem purifica:

–  din exterior făcând yoga,

– și, din interior, prin a ne uita la afecțiunile mentale și curățându-le așa cum ni se specifică aici.

Iar atunci când facem ambele lucruri împreună, [această abordare] va da forță practicii. Aceasta este forța practicii yoga tibetane care funcționează simultan, atât în interior, cât și în exterior. Atunci când lucrăm din exterior, practica este direcționată spre punctele în care energia noastră este blocată, pentru că datorită lor avem afecțiuni mentale. Se spune că, în noi toți, blocajul cel mai mare se află în zona inimii. Este locul cel mai greu de deschis. Așa că atunci când este practicată yoga tibetană, se va începe a se lucra cu cea mai mare afecțiune mentală. Se vor face exerciții speciale destinate desfacerii legăturilor din inimă. La nivel de meditație pe care o facem în Lo Jong, lucrăm la purificarea celei mai mari afecțiuni mentale pe care o avem.

Deci, în contextul relațiilor de cuplu, dacă avem un soț sau soție, vom căuta să găsim care este cea mai mare problemă emoțională pe care o avem, care ne doare cel mai mult. Aceea care deteriorează cel mai mult relația noastră. Și datorită faptului că nu putem să ne ocupăm de toate afecțiunile mentale pe care le avem, suntem îndrumați să începem cu cea mai mare.

Dar cum știm care este cea mai mare? Problema pentru noi toți este că nu știm care este cea mai mare afecțiune mentală pe care o avem. Dacă suntem întrebați care este afecțiunea noastră cea mai mare, de obicei ne vom referi la a doua sau la a treia. De ce? Pentru că prima afecțiune mentală este atât de mare, încât nu suntem în stare să o vedem, nu suntem conștienți de ea, suntem cufundați în ea.

Un exercițiu bun pe care îl putem face este să ne întrebăm prietenii, sau pe cei de care nu ne este teamă să facem acest lucru.

Îi întrebăm: „Ce crezi că ar trebui corectat la mine?”. Poate că 20 de persoane îmi vor spune că am urechile prea lungi. Și dacă 20 de persoane îmi va spune asta, atunci poate că într-adevăr sunt un măgar.

Soții noștri ne știu bine. Poate nu mereu au știut cum să se exprime, dar ne cunosc bine și știu care este afecțiunea noastră cea mai mare la care ar trebui să lucrăm. Așa că le vom pregăti o cină romantică, și la lumina lumânărilor parfumate îi vom întreba. Poate că le va lua ceva timp ca să ne dezvăluie ceea ce cred, dar dacă am trăit suficient timp cu ei, ne vor indica repede care este cea mai mare afecțiune a noastră, deoarece ne cunosc slăbiciunile și punctele slabe. Pentru a face un astfel de exercițiu, va trebui să ne amintim că rolul nostru pe calea spirituală, pe calea Lo Jong este de a ne purifica conștiința. Aceasta este treaba noastră, așa că ne vom folosi cu siguranță de orice putem. Deci este un sfat.

Există un alt aspect al versetului:

Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.

În general, dacă cei cu care trăim nu au învățat despre karma și vacuitate, și îi vom întreba care este afecțiunea noastră mentală cea mai mare, este foarte posibil ca ei să o rateze pe cea mai mare, deoarece nu știu să privească în direcția corectă.

Cu toți suntem atinși de cea mai gravă afecțiune mentală, iar aceasta este ignoranța spirituală. Ea este părintele tuturor afecțiunilor noastre mentale. Este neînțelegerea provenienței lucrurilor din viața noastră și de a gândi că ele provin de la sine, că au un fel de existență proprie de sine.

Și dacă ne dorim o relație pură și sfântă, curată și spirituală, care să ne ridice la un nivel și mai înalt, va trebui să facem față sentimentului că soțul sau partenerul nostru are o existență proprie de sine, sau o anumită natură proprie, un caracter de sine și că nu este proiecția noastră care provine din karma noastră. Trebuie să facem față acestei erori mentale, deoarece ei sunt goi de orice natură. Ei sunt o reflectare a karmei și a acțiunilor noastre. Fiecare problemă pe care o vedem la partener nostru, trebuie să o căutăm și să o găsim în noi, pentru că el ne reflectă ceea ce avem în noi.

De multe ori când cineva aude aceste prelegeri, poate spune: „Da, da! Am auzit și este foarte interesant. Mulțumesc mult, prelegerea este foarte interesantă, dar persoana care lucrează cu mine, nu poate fi așa cum se spune aici”. Ni se pare că cel de lângă noi este o excepție de la legea karmică.

Singurul sfat care ajută cu adevărat, cu toate că el este un sfat dificil este: “Uită-te unde este în tine!” Până nu te uiți, nu se va schimba nimic în viața ta. Este un sfat greu de dat și greu de acceptat. Pentru că, cu adevărat ne dorim să-i punem celuilalt responsabilitatea în cârcă, și să ne gândim că acesta trebuie să facă ceva.

Și dacă această poveste despre karma și vacuitate este adevărată, asta înseamnă că toată lumea este proiecția noastră, iar noi înșine putem fi propriul nostru consilier în relația de cuplu. Nu trebuie să ne ducem la altcineva, ci doar să începem să ne uităm la ce ne reflectă partenerul și să începem să lucrăm în interior.

Putem spune că acesta este singurul lucru care funcționează. Metodele convenționale de consiliere a relațiilor de cuplu sunt limitate. Este singurul lucru care va acționa de la rădăcină, care va reteza afecțiunea mentală de la rădăcină. Aceasta este cea mai profundă și eficientă metodă de a eradica orice ne deranjează în relații și în afara relațiilor.

Ne uităm la ce ne enervează cel mai tare la soțul nostru, sau care ne doare cel mai mult și ne vom spune: „Acest lucru trebuie să vină de la mine. 100% vine de la mine. Nu 90% și nici 10%. Ci exact 100% – aceasta este reflecția mea. Ah! Acum am la ce să lucrez!”. Iar dacă acceptăm faptul că ceea ce vedem provine de la noi – vom începe să căutăm printre acțiunile, vorbele și mai ales gândurile noastre. Deoarece, se prea poate ca noi să nu avem un astfel de comportament vădit, dar poate că avem gânduri de felul acesta.

Dacă vom spune că soțul meu nu este credincios, va trebui să mă uit la gândurile mele, poate mă uit la alt bărbat, poate nu fac nimic, dar am gânduri necurate, acestea se vor întoarce asupra mea experimentând comportamentul impur ale altora. Deci nu trebuie să le vorbim. Nu trebuie să mergem la consiliere. Nu trebuie să-l convingem pe celălalt. Ci, ceea ce nu ne place să oprim în noi și atunci și această karma se va opri.

Dacă învățăm cum să oprim în noi, această karmă se va opri și ea, și chiar se va răsuci, deoarece karma de a lucra în interiorul nostru pentru a înfrâna aceste comportamente se va reflecta în ei. Ei se vor schimba, deoarece nu au nicio natură proprie de sine. Ei sunt doar oglinda noastră.

Bineînțeles că acest proces necesită timp. El nu se petrece de astăzi până mâine. Depinde numai de noi și de câtă înțelepciune îl însoțește. Ritmul procesului depinde de gradul de înțelepciune pe care îl avem, depinde de cât de mult înțelegem acest mecanism al karmei și al vacuității, și a modului în care acestea două împreună ne creează lumea în care trăim.

Secretul eliminării trăsăturilor nedorite ale partenerului este să le îndepărtăm din noi. Este să lucrăm în interiorul nostru. Cheia succesului este înțelegerea că aceste trăsături vin din noi, că facem exact același lucru care nu ne place la ei. Așadar, secretul este să descoperim care este acest lucru pe care-l facem, pentru că dacă am fi fost conștienți de el, am fi încetat de mult să mai facem asta. Deci, dacă partenerul ne reflectă astfel de trăsături, va trebui să le identificăm în noi, după care să le stopăm sau să le transformăm. Va trebui să facem Lo Jong, să ne purificăm conștiința de aceste lucruri. Iar atunci minunea se va întâmpla, partenerul se va transforma. Dacă nu vom face asta, el va rămâne la fel.

Cu toți am auzit de expresia „culegem ceea ce am semănat”, și cumva nu am luat-o în seamă, nu am asociat-o cu viața noastră. Cu toate acestea legea karmică funcționează, culegem în totalitate ceea ce am semănat. Nu putem culege altceva decât ceea ce am plantat.

 

Următorul verset este:

 

Dun pa gyur la rang sor shak

Schimbă-ți mintea și rămâi la fel

 

Această frază se referă la practica secretă. Vă amintiți de yoghinul nebun care a venit și a ars casa? Nimeni nu știa că este un yoghin. El părea un nebun care dă foc la case. Aici este vorba de a face practica în interior, în liniște.

Așadar, unul dintre secretele ca toate aceste modalități de cum să ne transformăm soții, de cum să ne transformăm viața prin transformarea minții noastre, să reușească este să ne facem munca în taină. Nu vom începe să facem declarații cum ar fi „Nu vorbi cu mine acum, că fac Lo Jong!” sau să ne lăudăm cu ceea ce facem, pentru că va reduce din puterea practicii.

De ce scade puterea practicii? Pentru că motivația noastră este greșită. Facem asta pentru a fi lăudați sau apreciați de ceilalți, cu alte cuvinte facem asta în scopuri lumești, iar ele nu funcționează, și micșorează forța practicii.

Deci, ideea este să practicăm în liniște, în interior iar în exterior să rămânem la fel. Nimeni nu trebuie să știe ce facem. Ne uităm și analizăm iluzia, iar în interior, lucrăm cu karma și vacuitatea.

Care este sensul iluziei? Că lucrurile nu sunt așa cum apar. Soțul pare zgârcit. Dar el nu este zgârcit în sine. Trebuie să ne uităm unde nu dăruim, pentru că altfel nu am fi avut un partener zgârcit. Atunci când privim prin iluzia din fața noastră, ni se pare că zgârcenia vine de la soț. Dar de fapt ea este oglinda noastră. Deci, lucrăm în interior, iar în exterior, părem perfecți normali. Vorbim, mergem la petreceri, facem ce trebuie să facem, iar în interior lucrăm permanent. Ne urmărim și ne transformăm în mod constant.

În literatura budistă există multe istorioare despre yoghini care lucrează în liniște în interior, un exemplu este maestrul Shantideva, și istorioare despre mahasiddha. Un mahasiddha (sanscrit: maha — mare,   siddha — cel perfect/realizat) este un tip de yogin în Tantra. Ei se găsesc atât în hinduism, cât și în budismul tibetan. Mahasiddha sunt oameni care au dobândit puteri magice prin practica lor spirituală. De asemenea el este un bodhisattva, cineva care poate intra în nirvana oricând dorește, dar în schimb alege să rămână în samsara pentru a-i ajuta pe ceilalți. Mahasiddh-ele practică în liniște, neștiuți de nimeni, și se spune că noaptea îngerii vin în camera lor și se consultă cu ei.

Deci va trebui să învățăm să facem la fel ca și ei:

a. Deoarece face ca practica să fie mult mai puternică.

b. Și mai mult de atât, ea este un act de adevăr. Actul de adevăr este atunci când spunem: „Da! Pot să-mi transform lumea prin a mă transforma pe mine însumi!”, iar noi acționăm în liniște, din interior prin a ne transforma karma, semănând alte semințe. Și în acest fel, vom vedea cum în același timp ne transformăm și noi și lumea în care trăim, pentru că lumea ne reflectă pe noi înșine în permanență. Deci actul de adevăr este atitudinea care spune: „Înțeleg acest proces și cred că el funcționează, voi lucra cu acest proces și, în cele din urmă, voi avea o experiența de percepere directă a vacuității”.

Și acest motiv revine din nou la ceea ce am spus mai devreme: nu este nevoie să discutăm cu soțul sau soția noastră despre problemele pe care le au ei, așa cum le percepem noi. Nu este nevoie să-i corectăm. Ci vom continua în exterior să fim aceiași parteneri ca înainte, iar în interior ne purificăm în permanență. Soțul sau soția va face ce va face, iar noi vom înceta de a mai reacționa în modul nostru obișnuit. Ne uităm la ceea ce ei ne reflectă și ne purificăm în interior. Chiar dacă ambii soți au auzit despre aceste lucruri și au decis să practice, fiecare va continua să facă asta în taină, păstrând puterea practicii. Chiar dacă fiecare dintre ei știe ce face celălalt, vor continua să practice în liniște.

În această muncă interioară, ne menținem linia și în același timp îl vom vedea pe partener ca fiind o figură sfântă, iluminată care ne reflectă ceea ce trebuie să facem. Uneori vom avea un sentiment de sfințenie și am vrea să ne aplecăm în fața lor, dar vrem să facem asta în taină, așa că ne facem că ne-a căzut din mână furculița și ne aplecăm să o ridicăm.

Dacă dorim să ne consolidăm această poziție, va trebui să rămânem fideli vederii noastre pure despre ei. Deci, ceea ce ei spun sau fac, sunt expresii ale sfințeniei lor. Uneori, ei pot face ceva complet banal, iar noi îl vom vedea ca pe un semn sau mesaj divin, și vom decide să ne purtăm în funcție de asta, chiar dacă nu avem dovezi, pentru că este un act de adevăr.

Dacă facem aceste lucruri, partenerul nostru de viață va deveni repede îngerul nostru. Deci, va trebui să descifrăm toate aceste semne sau mesaje, pe care el ni-l trimite în permanență, dacă într-adevăr este un iluminat. Și nu trebuie să-l întrebăm: „Aha! Asta ai vrut să spui când …”.  Nu! Mergem după semnul transmis chiar dacă nu suntem siguri de el.

Acesta este secretul. Cu cât vom face aceste lucruri mai mult, vom descoperi că tot mai mulți din jurul nostru fac același lucru în taină. Lumea noastră se va schimba. Vom fi într-un alt loc.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Lectia 1 – Cuplul Spiritual 1

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 1

Cuplul spiritual – 1

Conferință bazată pe seminarul Lo Jong
Inspirate din  învățăturile lui Geshe Michael și Lama Christie McNally
Traducere a prelegerilor Lamei Dvora Tzvieli

Lecţia 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

Scopul acestor prelegeri despre cuplu spiritual sau relație spirituală, este de a cunoaște modalități care să aducă relațiile noastre cu partenera sau partenerul de viață la un nivel înalt și să-i ajute pe cei care nu au încă un partener să și-l găsească.

Astăzi ne vom concentra pe relațiile pe care le avem și ne vom folosi de înțelepciunea străveche pentru a le ridica la nivele mai înalte. Înainte de toate va trebui să știm ce înseamnă un partener sau parteneră spirituală. Atunci când ne referim la relațiile de cuplu, ne referim la ele din perspectiva spirituală. Și aici avem două aspecte:

    1. Când intrăm într-o relație de cuplu sau parteneriat, din cunoaștere spirituală, ne vom folosi de ea pentru a ridica relația noastră la nivelul următor. Acesta este un aspect.
    2. Al doilea aspect, care este invers decât primul, este de a ne folosi de relația pe care o avem cu partenerul, pentru a ne ridica noi înșine la următorul nivel spiritual. Ne vom folosi de mijloacele și de ideile spirituale, de înțelepciune pentru a construi o relație frumoasă și ne vom folosim de relația pe care o avem sau de parteneriat, astfel încât noi înșine să ne ridicăm pe următoarea treaptă spirituală.

Și, de fapt, într-o relație spirituală bună, cei doi parteneri se trag unul pe altul cât mai sus. Fiecare îl trage și îl ridică pe celălalt la nivelul următor, iar pentru a face acest lucru cu succes, trebuie să dobândim o concepție asupra lumii care privește lumea noastră și relația noastră dintr-un cadru mai larg de înțelegere: cum funcționează lucrurile în lume. Și invers: să ne folosim de relația de cuplu sau de parteneriat, pentru a perfecționa, a dezvolta și aprofunda cunoștințele noastre asupra realității lumii ce ne înconjoară. Deci se merge în ambele sensuri.

Înțelepciunea de care ne vom folosi în această prelegere, se numește Lo Jong:

Lo Jong

Lo —  minte, conștiința.
Jong înseamnă practică sau antrenament sau transformare sau purificare. 

Așadar, Lo Jong este o practică care vine să ne transforme conștiința, să ne schimbe mintea.
Lo Jong este o practică de a ne ridica mintea la un nivel înalt spiritual.
Lo Jong este o tradiție care s-a dezvoltat în Tibet în urmă cu aproximativ 1.000 de ani, care a fost și perioada de început ale budismului în Tibet. După cum o să vedeți, studiul de astăzi nu depinde dacă sunteți budiști sau nu, sau dacă aveți o altă religie. Lo Jong este o învățătură universală.

Tibetanii din acea vreme erau analfabeți și majoritatea lor erau păstori de iaci. Marii Lama au transmis înțelepciunea unui public analfabet de păstori. Mult mai târziu, câteva secole după aceea, s-a dezvoltat o magnifică tradiție monastică. Au fost ridicate mănăstiri și universități monastice și au apărut scrieri filozofice foarte profunde. Așadar, pentru tibetani, înțelepciunea a fost transmisă oral de la învățător la elev sau la grupuri de elevi. Mult timp această învățătură nu a fost scrisă, datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească. În acele vremuri nu exista niciun alfabet. De aceea, învățătura a fost transmisă sub formă de propoziții scurte, pe care tibetanii le învățau pe de rost și pe care le foloseau în practica lor în timpul zilei.

Lo Jong 2, [numit] ”Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune”, are șapte secțiuni, iar fiecare conține propoziții scurte. În total sunt aproximativ 50 de astfel de propoziții.

Oamenii care au practicat aceste lucruri se numeau Kadampa. Kadampa este şi numele curentului care s-a dezvoltat în Tibet la sfârșitului primului mileniu și începutul celui de-al doilea mileniu. Ei au fost ca și yoghinii. Accentul nu a fost pus atâta pe învățătură, cât mai degrabă pe practica în sine, pe practica meditației.

Practica avea o anume inocență și frumusețe, datorită faptului că în acele vremuri încă nu exista un sistem de doctrine și opinii care trebuiau apărate și dezbătute cu ceilalți.

Într-un fel, și noi ne aflăm într-o situație similară: deși nu suntem analfabeți aceste învățături sunt noi pentru noi. Nu am crescut în această concepție asupra lumii. Și această prospețime are calitățile ei, pentru că venim cu o minte nealterată spre ea și astfel obținem cât mai mult beneficii, înainte de a ne fixa și împietri într-un sistem de credințe, opinii și doctrine. În general, este foarte dificil să menținem această prospețime atunci când lucrurile încep să înainteze.

Așadar, Lo Jong vine să ne învețe cum să ne schimbăm conștiința. Cum să ne deschidem inimile. Cum să ne îndulcim mintea. Cum să devenim dulci și moi. Dacă îl vom practica, acesta va fi rezultatul. Pe prima pagină apare imaginea lui Einstein cu limba afară.

 

 

Înțelepciunea
Sălbatică

 

 

Ideea este de a sublinia aspectul înțelepciunii Lo Jong care caracterizează înțelepciunea yoghinilor din acea vreme și nu doar din acea epocă. Ea pare să fie sălbatică sau nebunească pentru cineva obișnuit cu o anume viziune asupra lumii. Această înțelepciune vine și ne zdruncină fixarea în care am rămas blocați, despre care yoghinii susțin că datorită ei continuăm să suferim și să întâmpinăm dificultăți.

Există o mulțime de povești despre yoghinii din acele vremuri. În Tibet, nu existau în acea perioadă mănăstiri. Yoginii trăiau la munte și se perindau din loc în loc. Se povestește cum câțiva yoghini ajung într-un loc și sunt poftiți să mănânce și să doarmă în casa unor săteni. Dimineața, Yogini se sculară și înainte de a părăsi locul, dădură foc la casă și plecară. La prima vedere, oamenii pot spune: „Vai de mine! Pe cine am primit în casă?”.

Acesta era genul de înțelepciune nebună pe care au avut-o. Yoghinii au văzut că proprietarul care i-a găzduit era foarte atașat de moșia și de casa lui, fapt care nu-i dădea voie să progreseze spiritual. Din punct de vedere spiritual era blocat. El ar fi murit atașat strâns de bunurile materiale. Așa că yoginii s-au gândit că îi fac un mare bine eliberându-l de acest lucru. Nu vă faceți griji. Nu vom da foc caselor, dar vom face ceva similar.

Dacă aceste prelegeri își vor îndeplini scopul, vor arde câteva din siguranțele voastre. Acesta este scopul lor. Ele vin să submineze acele lucruri pe care nu le-ați observat și care v-au blocat, iar dacă începeți să practicați ceea ce veți învăța aici, veți părea niște ciudați pentru restul lumii. Veți arăta ca în fotografia de copertă.

După cum știm în societatea în care trăim, există multe relații nereușite. Există multă mâhnire, durere și multe tragedii care se întâmplă în urma destrămării familiilor. Copii suferă, cuplul suferă, și toți cei care fac parte din viața lor. De aceea pentru a remedia această situație este necesar ceva neașteptat. El va fi ceva care o să vi se pară ciudat, sălbatic sau nebunesc, și acesta este Lo Jong. El  este o mare înțelepciune, concentrată în capsule mici, și care arată total ciudat.

În continuare vom intra în câteva versete și le vom explica.

 

Versetul 1.

Trel la kang tuk gom du jang

Transformă în practică, fără întârziere, tot ce se întâmplă.

 

Trel la imediat, repede, fără întârziere sau pe loc.

Ce legătura are cu relația de cuplu?

Ideea este că atunci când se întâmplă ceva neplăcut între soți; Soțul/soția a spus ceva care l-a rănit pe celălalt, sau s-a enervat! Atunci, imediat, pe loc, fără întârziere trebuie transformată situația într-o cale spirituală! Ne folosim de ocazia ivită pentru a practica. Ce înseamnă asta?

Stăm și luăm micul dejun sau cina împreună, el sau ea spune același lucru care ne enervează mereu. El/ea spune sau face exact același lucru. Încă o dată se ridică de la masă, fără să pună farfuria în chiuvetă și să o spele, sau orice altceva, fapt care mă enervează sau mă determină să reacționez negativ.

Spunem că avem aproximativ 5 secunde pentru a face ceva ieșit din comun. În aproximativ 5 secunde, apare prima reacție cu care suntem obișnuiți. Începem să judecăm lucrurile sau acțiunile lor în modul nostru obișnuit. În cele 5 secunde înainte de a începe să răspundem după cum ne-am obișnuit, avem ocazia să transformăm situația într-o practică. Iar dacă am ratat ocazia, atunci este prea târziu. Vom reacționa situației în modul nostru obișnuit.

Deci, imediat, în primele câteva secunde când percepem comportamentul lor ca o problemă, ne și gândim: „Este neplăcut” sau „Întotdeauna îmi face asta”, etc. Și nici măcar nu am deschis gura. Deja ne-am creat sute de karme, pentru că fiecare gând pe care îl gândim este înregistrat în curentul nostru de conștiință, fiecare vorbă pe care o spunem, fiecare acțiune pe care o facem, este înregistrată în fluxul nostru de conștiință. Orice facem și spunem, plantează semințe în mintea noastră.

Așadar, chiar dacă nu am deschis încă gura, dar am avut gânduri de critică sau de supărare sau de împotrivire, amprentele mentale au și fost lăsate în minte.

Spunem că, dintr-o singură pocnitură de degete sunt înregistrate 64 sau 65 de astfel de amprente, așa că dacă numai 5 secunde continuăm ne enervăm pe soț, am acumulat deja 320 sau 325.

Ce se va întâmpla cu ele? Conform legilor karmice, karma se intensifică; Dacă am continuat ca de obicei și am răspuns ca de obicei, și continuăm ziua ca de obicei, amprentele mentale se vor strânge și vor rămâne ca într-un incubator. În câteva ore, vom și uita ce s-a întâmplat dacă nu a fost ceva prea serios. Iar dacă situația a fost foarte serioasă, probabil că vom continua să producem sute de milioane de astfel de amprente, care vor intra în incubatorul din conștiința noastră și vor rămâne acolo până când va veni ziua în care ele vor da rezultate.

Care vor fi rezultatele? Mai multe situații de acest gen. Pentru că aceste situații, vin ca urmare a ceea ce este în mintea noastră. Dacă stăm în acele 5 secunde și permitem gândurilor să se dezlănțuie sălbatic ca de obicei, ele vor produce următorul eveniment. Garantat va veni. Noi nu ne-am putea supăra sau enerva dacă nu ne-am fi creat cauzele pentru asta.

Deci avem aproximativ 5 secunde pentru a opri această roată: de a reacționa și de a se întoarce înapoi, de a reacționa și iar se va întoarce asupra noastră. A înceta de a mai semăna semințele pentru următoarea problemă.

Cu toate că ne este greu, va trebui să ne surprindem foarte repede atunci apar gândurile de critică. Iar pentru asta, este nevoie de înțelegerea acestui mecanism, și să ne dorim atât de tare să eliminăm problema din viața noastră încât să fim gata de luptă. Va trebui să ajungem în situația în care de îndată ce se întâmplă ceva neplăcut, să observăm repede încotro merg gândurile: „Unde s-au dus gândurile mele? Spre ce mă duce automatismul meu? ” Iar acum avem 5 secunde de a decide de a nu mai merge în direcția obișnuită.

Cum ajungem în acest loc unde ne putem surprinde rapid și struni gândurile? Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fim pe o cale spirituală și să o practicăm, astfel încât atunci când vine ora încercării și se întâmplă din nou același lucru enervant, să-l folosim pentru a opri suferința. Să încetăm această roată a necazurilor.

Uneori spunem că cele mai prețioase și importante lucruri din viața noastră se întâmplă tocmai ca urmare a unei tragedii. O astfel de tragedie s-a întâmplat în Tibet când chinezii au invadat țara și i-au măcelărit pe tibetani. Cei care au supraviețuit, au evadat din mănăstiri și au adus Dharma în Occident. Nu ne-am fi întâlnit cu acest material dacă nu ar fi fost invazia chineză în Tibet. Putem spune că această tragedie a fost o binecuvântare pentru noi.

Această tragedie a fost cea care i-a împins pe marii maeștri să ia calea exilului și să vină să ne învețe pe noi. Lama Dvora Hla povestește:

Familia mea nu ar fi emigrat în Israel dacă n-ar fi fost Holocaustul. Când am ajuns în Israel eram doar o copilă. Fiind noi imigranți am avut foarte mult de îndurat. Tatăl meu a trecut printr-un accident de muncă și nu a mai putut munci, iar câteva luni am suferit de foamete. Și dacă nu ar fi fost pentru acele experiențe, poate nu m-aș fi trezit în suferința în care m-am trezit. Am avut parte în viața mea de multe lucruri neplăcute și de multe pierderi. Sunt sigură că fiecare dintre voi are povestea lui, dar asta ne duce pe calea spirituală și în urma unor astfel de evenimente ne ridicăm și viața va începe să se îndulcească”.

Va veni ziua în care ne vom da seama că toate situațiile în care oameni care ne-au trădat sau ne-au părăsit sau i-am pierdut sau au murit, sau bolile grave prin care am trecut, toate acestea trebuiau să se întâmple pentru ca noi să fim astăzi aici, ca să urcăm pe calea spirituală care să ne scoată din suferință. Și apoi, va veni ziua când le vom mulțumi celor care ne-au rănit sau ne-au înșelat sau ne-au făcut lucruri grele, deoarece aceste evenimente au fost suficient de puternice de a ne trezi din starea de mulțumire de sine și din liniștea turmei care este condusă la sacrificare, în care se află cei mai mulți dintre noi.

Deci, trebuie să învățăm să ne dezvoltăm această recunoștință și desigur, înainte de asta trebuie să învățăm să-i iertăm. Numai atunci când îi vom ierta pe deplin, vom putea ajunge să avem inima plină de recunoștință.

Și dacă revenim la micul dejun, în care soțul ne enervează, nu va trebui să așteptăm 5 ani pentru a-l ierta. Dacă înțelegem că orice astfel de eveniment este o oportunitate pentru noi, în loc să ne enervăm, îi vom mulțumi pe loc: „Ah! Mi-ai spus asta ca să mă enervez? Aha! Acum îmi dau seama că mă enervez”. Cum ne putem elimina supărarea dacă nu ne întâlnim față în față cu ea? De aceea, va trebui să vină cineva și să ne supere.

Și există multe entități extrem de speciale în lumea noastră, precum Yoginul care vine și dă foc la casă, care poate citi mintea noastră și știe de ce anume avem nevoie și va face lucrurile corecte. Nu știm dacă nu cumva suntem căsătoriți cu cineva de genul acesta. Nu știm, pentru că el nu ne dezvăluie. Și știe exact ce avem nevoie. Așadar, atunci când se întâmplă așa ceva, va fi pierdere de timp să începem să ne plângem, să ne târguim și să predicăm moralitatea. Imediat, vom transforma întâmplarea într-o cale. Ne vom spune: ”Este enervant, ok!” Acum ne vom închide gura și ne vom uita la ce urcă în minte. Acum avem oportunitatea de a privi în interiorul nostru, pentru că aici se află schimbarea. Ea este înăuntru. Gândul ar trebui să fie imediat: „Ce pot învăța din această situație? Nu este plăcută! Aha! Am ocazia de a învăța.”

Acesta este Lo Jong. Aceasta este înțelepciunea nebună, care ne spune de a lua lucrul neplăcut, care ne doare și de a-l folosi pentru a ne dezvolta pe noi înșine.

Când se întâmplă o astfel de situație, practicantul Lo Jong, sare imediat [să profite de] ocazie, pentru că își dă seama că dacă se folosește de ea ca o oportunitate, va elimina situațiile neplăcute din viața sa.

Iar când vom începe să abordăm lucrurile în acest fel, atunci totul va deveni o joacă spirituală care ne va înălța. Va deveni joaca de a găsi lucrul ascuns: „De ce se întâmplă asta? Desigur, există un motiv pentru care au spus, sau au făcut ceea ce au făcut, rolul meu acum este să găsesc ce ar trebui să învăț din asta. Să descifrez mesajul.”

Mulți dintre voi probabil că ați auzit de [conceptul de] vacuitate. Ceea ce vrem să subliniem, este că nu spunem că problema este reală. La micul dejun, cineva a spus ceva și a provocat o problemă. Nu spunem că problema este reală, pentru că mai înainte am spus: „Folosiți-o ca oportunitate”. Nu spunem că situația este problematică în sine. Vorbim despre vacuitatea lucrurilor, despre lipsa oricărei calități de sine. Vom vorbi despre asta puțin mai târziu.

Ceea ce spunem este că problema nu are o existență proprie de sine, ea nu are calitatea de a fi o problemă în sine. De asemenea, spunem că nici oportunitatea nu există în sine. Ceea ce spunem este că ambele lucruri există simultan. Ambele au același potențial. Dacă vă concentrați pe problemă, atunci problema devine reală. Dacă vă concentrați pe oportunitate, atunci și ea devine reală, deoarece situația este goală.

Atunci când s-au petrecut schimburile de cuvinte, sau a existat un anume comportament, acestea nu au fost o problemă sau o oportunitate în sine. Noi facem din ea o problemă și tot noi ne creăm oportunitatea. Desigur că înțelepciunea este să găsim oportunitatea în aceste situații, iar apoi totul va deveni o joacă. Deci nu ne mai putem întrista și ne vom spune: „Iată oportunitatea. ”

Deci, acest verset „Transformă în practică, fără întârziere, tot ce se întâmplă”, ne spune să nu așteptăm 5 ani pentru a afla că am fost împinși să progresăm. Putem face acest lucru pe loc.

Și poate vom mai adăuga aici și faptul că acei yoghini nebuni, despre care am vorbit, mergeau să caute probleme și să găsească modalitatea de a le transforma. Este Lo Jong – transformarea conștiinței.

Dar, înainte de a căuta alte probleme, va trebui să lucrăm cu problemele care apar acum în viața noastră, pentru că ele vin și așa singure. Numai dacă am purificat suficient, atunci poate va trebui să căutăm cu adevărat alte probleme.

 

Versetul 2. 

Yen lak nyam pa jo mi ja

Nu te preocupa niciodată de slăbiciunea celuilalt

 

Deoarece Jo înseamnă a vorbi, a spune, a te exprima, putem traduce fraza „nu vorbi despre defectele celuilalt”.

Și aici vom vorbi din nou, în contextul cuplului spiritual. Luna de miere s-a terminat și începem să-i găsim defecte soțului sau soției: “Nu spală vasele.” „Nu repară”. După ce începem să studiem karma și vacuitatea, despre faptul că lucrurile sunt goale și că noi suntem cei care proiectăm realitatea din karma noastră, atunci ce vom face atunci când găsim defecte la celălalt? Primul lucru este să ne închidem gura.

Vom spune mantra: ”Om, închide gura, Ah Hung”.

Sunt persoane care practică spiritual cu soțul sau soția. Ei jură să vadă în soțul sau soția lor un sfânt învățător sau o sfântă învățătoare sau o făptură iluminată care vine să-i învețe. Fie că se căsătoresc sau nu, atunci când se reunesc, depun jurământ ca din acel moment, să-și vadă soțul sau soția drept sfântul lor învățător. Deci un Buddha. Soțul este Buddha. Buddha nu greșește. Nu este confuz. Nu face nimic întâmplător. Dacă el spune sau face ceva – este doar ca să ne învețe. Este tot ce face un Buddha: să ne învețe.

Și dacă încercați să practicați, veți vedea cât de greu este acest lucru. Imediat după ce ați jurat, practica vi se va pare imposibilă. „Oh! Ce am făcut? Cu el? Nu se poate asta. Am fost năuc ”. Acest lucru se întâmplă imediat.

Deci, ce putem face? Există două tehnici: Una este păstrarea carnețelului.

Scopul carnețelului este de a ne urmări mintea, comportamentul și spusele. Și asta pentru că uităm. Mai știți ce ați gândit ieri? Bineînțeles că nu vă mai amintiți. V-au trecut atât de multe gânduri prin cap de atunci. Sunt atâtea lucruri pe care le-ați spus de atunci. Nu observăm ce se întâmplă în mintea noastră, dar tot ceea ce ne trece prin minte, lasă amprente care mai apoi ne determină viitorul.

Așadar, dacă ne gândim serios la eliminarea suferinței, trebuie să învățăm să ne cunoaștem mintea înainte de a o putea transforma. Este esențial! Carnețelul este un fel de instrument științific care ne ajută, ne oferă un feedback referitor la ce se întâmplă în mintea noastră, și atunci vom ști ce trebuie să facem, ce ar trebui să schimbăm.

Și dacă ați început să țineți carnețelul, vă pot avertiza că mulți cad în situația în care găsesc imediat defectele în celălalt, în partener. „Ah! Trebuie să-i spun să spele vasele după micul dejun… Ar fi bine să curețe și chiuveta după ce a terminat de spălat vasele”. Nu așa ținem carnețelul. Este foarte ușor pentru noi să ne concentrăm asupra defectelor celorlalți și nu ne place să ne uităm la noi înșine. Scopul carnețelului este de a ne cunoaște pe noi înșine, și nu pentru a ne face să ne simți prost, astfel încât să putem începe să ne schimbăm și să încetăm să mai suferim. Deci, dacă începeți să scrieți ce aveți de spus celorlalți, atunci nu sunteți pe direcția corectă.

Deci, ce scriem în carnețel atunci când cineva ne-a enervat? Ne observăm și scriem: “Ieri la ora 10:00 m-am enervat”. Ne uităm la nervozitatea noastră și nu la ce s-a întâmplat! Ceea ce s-a întâmplat este că ne-am supărat, iar supărarea caută un cuier de care să stea agățată, adică spunem „din cauza lor m-am supărat”. Dar atâta timp cât suntem preocupați de ceilalți, nu ne uităm la noi înșine. Nu spunem adevărul despre supărarea care s-a trezit în noi, iar ea va rămâne acolo. Nu depunem efort să ne opunem ei, să o depășim.

Așadar, dacă suntem serioși în ceea ce privește practica Lo Jong – practica transformării conștiinței, în orice situație care ni se întâmplă și stârnește în noi reacții, ne uităm la reacțiile noastre și nu la ce fac ele. Iar atunci atenția noastră se va îndrepta spre interior. Este foarte important de reținut acest lucru, pentru că s-ar putea să spuneți: „Bine, bine! Dar uite că a vorbit, a vorbit și tot a vorbit. Nu accept un astfel de comportament. Nu este în ordine. Va trebui să-l avertizez. Va trebui să-i explic”.  Această ispită va fi întotdeauna acolo ca să ne facă să privim în exterior și nu în interior.

Este important să ne amintim că nu putem judeca cu adevărat o altă persoană, pentru că nu-i putem cunoaște cu adevărat intențiile. Nu știm cine este cu adevărat. De ce este în viața noastră? De ce face ceea ce face? Ce-l motivează să continue să facă ceea ce face? În budism învățăm că până nu ajungem la rangul de Buddha – o ființă luminată -, nu îi putem judeca pe ceilalți pentru că nu le putem citi mintea. Nu știm de ce ei fac ceea ce fac!

Dacă suntem într-o relație în care am decis să-l vedem pe partener ca fiind Buddha, atunci el nu poate greși deloc. Chiar și atunci când nu spală vasele, sau când nu ia farfuria de pe masă ca să o pună în chiuvetă, el nu greșește. Și poate o va face în continuare pentru a apăsa pe butoanele noastre pentru ca să avem grijă de ele, ca să putem trece la nivelul următor! Așadar, efortul nostru constă în a-i vedea vacuitatea, de a vedea că el nu este într-un fel sau altul, în sine. Acum, avem de ales:

– Ori vedem că tot ceea ce face el este o oportunitate pentru noi, că este un Buddha care vine să ne ridice la nivelul următor.

– Ori ne enervăm pe el.

Este alegerea noastră acum. Un practicant Lo Jong va alege în mod sigur prima variantă, cu toate că ea nu este deloc ușoară. Și asta datorită obiceiurilor noastre adânc înrădăcinate, obiceiuri care s-au format pe parcursul anilor, și chiar înainte de a ne naște. Nu va fi deloc ușor să ne surprindem de îndată ce ne enervăm și să ne folosim de ocazie.

Deci, cum vom ajunge în acest loc în care ne putem surprinde mintea cu ușurință și totul să devină o joacă? Răspunsul este că va trebui să plantăm semințe. Pentru a avea roade, mai întâi va trebui plantat. Va trebui să învățăm cum să lucrăm cu mintea noastră.

Din tot ce am spus, există două concluzii:

a. De a încerca pe cât putem să ne surprindem atunci când iritarea, sau supărarea sau emoția negativă apare. Și când apare, să ne spunem:

Îți mulțumesc mult că m-ai ajutat. Îţi mulțumesc mult că mă ajuți să-mi cunosc acea parte a conștiinței mele care nu este pură și care îmi provoacă atâta suferință.”

b. De a ne antrena în a-l vedea ca fiind pur. Nu este o chestiune ușoară. Este un antrenament. Este contrar obișnuințelor noastre, dar acest efort plantează semințe. Atunci când gândim:

Bine, bine! Am hotărât că ești pur și acum iar faci lucrurile astea? Un om pur nu poate face astfel de lucruri. Nu, nu ești pur … dar stai așa! Ieri am spus că voi încerca să te văd pur”. Acest efort plantează semințe. Data viitoare vom fi în stare să ne înfrânăm mai mult. Poate încă o secundă, ceea ce este mult!

Iar oamenii care practică în acest fel, îl vor vedea pe celălalt cum treptat, treptat se va comporta ca un om pur. Începe să apară ca fiind pur.

Ei încep să devină cu adevărat puri pentru noi, deoarece sunt goi de orice natură. Noi îi creăm din conștiința noastră. Cu cât vom practica mai mult de a-i vedea puri, ei vor începe să devină puri. Cu adevărat vor fi puri. Și totul depinde de cât de mult suntem ca acei yoghini sălbatici care practică Lo Jong.

Pentru a avea succes în această practică, va trebui să ne spunem: Sin tsam.

Sin tsam – înseamnă ”ține linia”. Am decis că ei sunt puri. Am intrat într-o relație și decidem că partenerul/partenera este pur, atunci vom păstra linia. Orice ar fi, nu ne clintim de pe linie, indiferent de ce fac ei. Indiferent de ceea ce ei fac, nu renunțăm la acea vedere. Acesta este Sin tsam.

Este un antrenament foarte, foarte sacru. Este un antrenament care ne scoate din Samsara. Nu ne vom clinti din hotărârea noastră. Am stabilit că ei sunt puri. Și tot ceea ce fac ei, nu ne pot deruta. Este un antrenament foarte greu. Va fi foarte dificil să ne păstrăm convingerea că ei sunt puri atunci când le vedem defectele.

De ce vedem defecte? Pentru că nu suntem curați. Mintea noastră nu este pură. Defectele pe care le vedem, ne reflectă mintea. Cu toate că practicăm, vom continua să le vedem defectele, pentru că avem foarte mult de curățat. Dar vom rămâne pe poziția că defectele nu sunt acolo. Nu ei au defecte. Ei sunt puri, iar acum ne vom folosi de ceea ce ne oglindesc pentru a curăța.

Cu cât ne vom menține linia, cu atât progresul nostru va fi mai rapid. Acesta este sensul transformării conștiinței – a lui Lo Jong. Vom continua să ne antrenăm în acest fel și va fi dificil, datorită faptului că avem obiceiul adânc înrădăcinat în conștiința noastră de a vedea lucrurile cu existență proprie de sine, obicei pe care l-am acumulat de-a lungul vieților anterioare.

Suntem obișnuiți să vedem că „defectele sunt ale lor”, iar lumea ne apare ca și când vine din afara noastră. Aceasta este dificultatea, dar frumusețea este că, cu cât vom practica mai mult, cu atât ne va fi mai ușor și „ei” încep să se schimbe.

Văzându-i că se schimbă, ne va da curaj să continuăm. Dar la început până când încep să se schimbe, va trebui să ținem linia și să nu renunțăm. Și, chiar dacă am decis că ei sunt Buddha care au venit să ne învețe, și facem efort pentru a nu ne clinti de la linie, afecțiunile mentale vor continua să ne afecteze. Furia, gelozia, resentimentele sau nemulțumirile vor apărea în continuare. Faptul că am decis că ei sunt Buddha, nu înseamnă că am eliminat toate acestea din noi.

Gândirea logică ca urmare a încetării supărării ar fi:

Dacă persoana cu care trăiesc este Buddha, atunci el caută doar cum să mă ilumineze. Aceasta este cariera lui Buddha. Tot ceea ce face sau spune Buddha este doar ca să mă scoată din suferință și să mă aducă la iluminare.”

Și aceasta este partea nebunească a înțelepciuni Lo Jong: ca în momentele dificile prin care trecem, să ne spunem asemenea lucruri pe care altcineva nu le-ar spune sau le-ar face, și de a rămâne pe linie. Chiar dacă nu înțelegem de ce ei spun ceea ce spun, sau fac ceea ce fac, sau ne rănesc cum ne rănesc, nu renunțăm la viziunea pură pe care o avem.

Dacă vom putea face asta, este o binecuvântare uriașă, am făcut un salt extraordinar în puritate. Deoarece acum nu ne mai uităm la ceea ce este, pentru că ceea ce se întâmplă este un rezultat al trecutului, al murdăriilor pe care le-am semănat înainte. Ne vom spune: „O să-mi purific lumea. Ştiu că există o modalitate de a o purifica. Ştiu că există entități pure.” Acest angajament de a păstra linia, creează o karmă incredibilă. Plantează în noi semințe care atunci când vor da roade – lumea noastră va fi mai pură. Partenerul va începe să acționeze ca un Buddha cu adevărat. Defectele lor se vor diminua, deoarece mintea ne va fi mai pură, iar apoi îi vom vedea din ce în ce mai puri. Cu toate că tot ceea ce am spus până acum sună nebunesc, aceste lucruri funcționează. Funcționează pe deplin. Acesta este Lo Jong.

 

Versetul 3.

Trang ma guk

 Renunță să le pândești înfrângerea

 

În studiul Lo Jong am vorbit că nu trebuie să răspundem criticii prin critică, sau loviturii prin lovitură, sau supărării prin supărare. În continuare vom vorbi dintr-un unghi puțin diferit.

Maestrul Shantideva spune că supărarea este cel mai mare dușman al nostru. Ea ne omoară tot timpul. Ea este cea care îndepărtează oamenii de noi și ne provoacă cele mai mari necazuri. Ea îi ține pe oameni departe de noi. Ne provoacă probleme grave. Pe de altă parte oamenii spun: „Bine, bine! Încerc să depășesc furia, dar ea se acumulează în mine și apoi erupe. Eu doar o înăbuși, după care se dezlănțuie”.

Atunci când începem să practicăm calea, cu toate că pe de-o parte am fost învățați să nu izbucnim în fața supărării, pe de alta ne spunem: ”Ok! Uite, tac din gură și nu voi spune nimic”, iar în sinea noastră spunem: ”Lasă, lasă, că vine vremea și te prind eu. Îți voi spune atunci câteva cuvinte de o să îți meargă fulgii!”. Devenim experți în planificarea răzbunării noastre. Păstrăm contul cu el în liniște. Ne facem un plan pe termen lung.

Și ceea ce se întâmplă de fapt este că rămânem cu resentimente în noi și de multe ori nici nu ne mai amintim care a fost declanșatorul. Ce anume ne-a făcut să ne supărăm pe această persoană? Cu toate că nu ne mai aducem aminte ce a fost, continuăm să fim într-o dispoziție neplăcută, de disconfort, datorită faptului că ne păstrăm resentimente față de el.

Timpul trece și va veni ziua în care dispoziția noastră se va schimba, iar resentimentele vor trece. Și din nou ne vom bucura împreună cu partenerul nostru de câteva filme sau spectacole bune. Va veni ziua când vom coborî din copacul resentimentelor, nu este așa? Atunci de ce vrem să rămânem în copac în tot acest timp? Se prea poate că în câteva ore sau în câteva zile, să și uităm de supărarea noastră. Nu știm cât durează. Asta este în funcție de fiecare. Când supărarea a fost activată, uneori este nevoie de timp pentru ca noi să coborâm din copac.

Cu toți știm că această zi va veni, așa că putem începe conștient să scurtăm timpul. „Bine, bine! Încă nu te iert, nu te iert, dar în loc de trei zile voi sta în copac doar două zile”.

De ce să facem asta? Pentru că atâta timp cât rămânem în copac, acumulăm 64 de momente de resentimente, și toate acestea se vor întoarce peste noi. Partenerul va continua să ne enerveze din nou, pentru că am plantat semințele. Fiecare clipă de adversitate produce 64 de momente de adversitate, iar karma se intensifică în mod constant în timp. Ele se vor întoarce asupra noastră în forță. Ele se pot întoarce sub formă de dușmani care ne atacă țara. Așa că dacă înțelegem acest proces, atunci ne vom seta alarma în ceasul deșteptător: „Bine! Cele 12 ore în care am fost supărat au trecut. Am terminat cu ranchiuna! Cobor din copac. Pentru că oricum voi coborî din el. Voi pune acum alarma să sune peste 10 ore. Ce rost are să mai sufăr încă două ore? Doar [numai] eu sufăr deocamdată.”

În acest fel începem să scurtăm timpul. Și atunci de ce să nu-l scurtăm la o oră? De ce nu un minut? De ce să nu scăpăm de ranchiună imediat? De ce să ajungem vreodată într-o stare de resentiment?

Acesta este un antrenament. Este mult mai ușor de spus decât de făcut. Obiceiurile noastre sunt foarte adânc înrădăcinate, dar gândiți-vă la binecuvântarea acestei acțiuni. Gândiți-vă la cât spațiu va rămâne în conștiința voastră, dacă nu vă mai păstrați resentimentele în ea? Câtă bucurie și creativitate vor putea intra în spațiul vacant?

Mai mult de atât, ranchiuna sau resentimentul este cea care ne omoară. Fiecare moment de resentiment ne sufocă canalele. Ne curmă energia noastră și ne omoară.

Din punct de vedere karmic, în momentul în care partenerul a spus sau a făcut ceva care nu mi-a plăcut, nu am deschis gura, dar îmi planific deja răzbunarea, nu numai că nu scap de problemă și el va continua să facă ceea ce face, am plantat semințe pentru a obține mult mai mult decât atât.

Acest proces de gândire nu funcționează. De ce? Pentru că așa ne-am obișnuit. Așa am crescut. Mai rău de atât, atunci când vine momentul și mă răzbun, și îi spun în sfârșit ce aveam pe inimă – el nici măcar nu înțelege despre ce vorbesc. Nu învață lecția pe care o aștept să o învețe. El crede că am izbucnit aiurea. Iar acum eu am devenit pentru el o nesuferită și sâcâitoare, și îi va fi greu să mai stea lângă mine. Acest proces nu funcționează de la bun început, și totuși îl facem tot timpul, iar problemele revin din nou și din nou.

Se spune că avem aproximativ 50.000 de ani de civilizație pe planeta noastră, din care au fost consemnate doar 5000 de ani. Deci 50.000 de ani de civilizație în care suntem obișnuiți să reacționăm la violență prin violență. Suntem obișnuiți să gândim “Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.” Obiceiul nostru este atât de adânc înrădăcinat, încât ne este foarte greu să ne debarasăm de el. Și tocmai din acest motiv yoghinii veneau și dădeau foc la case, pentru a ne ajuta să scăpăm de el mai repede. Normal că nu trebuie să dăm foc casei, ci să dăm foc siguranței de pe panoul resentimentelor. De a înțelege că acesta este un proces cu care suntem obișnuiți, că este adânc înrădăcinat și complet disfuncțional.

El da, funcționează, în sensul că ne face să devenim mâhniți și deprimați. Suntem obișnuiți să gândim „Vom lupta pentru pace!”. Mergem și organizăm proteste împotriva războiului. Ce este un protest? Este de a împinge înapoi! Societatea noastră crede în acest mod. Îl utilizăm atât în relațiile noastre de cuplu, cât și în relațiile internaționale. Iar problema este că violența aduce mai multă violență cu ea. Aceasta este legea karmică. Violența aduce mai multă violență.

Deci, dacă înțelegem toate acestea, atunci va trebui să ne îndepărtăm de situațiile în care acumulăm resentimente.

Dacă nu observați că sunteți ranchiunoși, există un semn, acela de a crede că aveți dreptate, iar celălalt nu. Când simțiți că aveți dreptate, în minte va trebui să sune alarma. Câinele de pază va trebui să se trezească, pentru că resentimentul a apărut. Voi judecați pe cineva.

În cele din urmă, va veni ziua în care veți uita de toți cei care v-au făcut sau spus ceva neplăcut, dar karma pe care ați acumulat-o păstrându-vă resentimentele va venit după voi. Și chiar dacă ați uitat cu totul de ceea ce s-a întâmplat, această karmă va determina calitatea vieții voastre, măsura în care veți suferi sau vă veți bucura.

Un exemplul semnificativ este cel în care visăm. În vis avem un copil, iar el moare și ne simțim îndurerați. Ne trezim cu un sentiment de durere și de pierdere a cuiva extrem de drag, în timp ce nu a existat niciun copil și nici moartea lui. Totul a fost un vis, dar durerea ne însoțește. Această durere este karma pe care am semănat-o, de exemplu, atunci când am decis să ne păstrăm resentimentele.

Așadar, dacă înțelegem toate acestea, vom putea scurta treptat acest timp de incubație prin a renunța la reacție imediat ce ne doare, și de a nu mai atribui nimic celuilalt. Desigur – pentru asta avem nevoie de înțelegerea vacuității și așa mai departe, dar dacă vom reuși să ajungem în această stare, atunci vom începe să ne eliminăm suferința și necazurile din viața noastră. Ele nu vor mai veni, pentru că nu mai plantăm semințele care să le aducă. Viața noastră se va purifica foarte repede.

Unul dintre lucrurile pe care le învață „Yoga Sutra” este Ahimsa, adică non-violența. De a nu acționa violent. În capitolul 2 versetul 35, se spune care este rezultatul karmic al non-violenței:

Și dacă există vreo cale
De a nu mai răni pe nimeni niciodată,
Atunci oriunde te vei găsi
Va înceta orice conflict și dispută.                               

Nu-i rănim nici cu gândul. Orice fac ei, încetăm de a-i mai judeca sau de a-i critica.

Dacă ajungem să ne eliminăm toate semințele de violență din mintea noastră, lumea se va calma. Nu va mai exista violență, nu vor mai exista dușmani care să ne atace, pentru că doar noi îi creăm, prin modul în care reacționăm față de cel care ne spune ceva neplăcut când luăm cina sau care nu își strânge farfuria de pe masă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Conferința despre Cuplul Spiritual

Cuplul spiritual – extras din înțelepciunea străveche

Cu toții dorim în adâncul inimilor noastre să fim aproape de ceilalți – să iubim și să fim iubiți.
Oare poate fi transformată o relație într-o practică spirituală care să ne aducă pe noi înșine și lumea noastră la perfecțiune?

Este posibil ca ajutându-ne de această relație să învățăm să-i servim pe ceilalți perfect și să experimentăm totul ca fiind pur?

Studiul cuplului spiritual ne învață cum să ne întâlnim soțul sau soția perfectă, cum să îl păstrăm alături de noi și cum să ajungem împreună la fericirea sublimă.

În această prelegere ne vom baza pe tradiția Lo Jong, care s-a dezvoltat în Tibet în urmă cu aproximativ 1.000 de ani, care a fost și perioada de început ale budismului în Tibet.

Tibetanii din acea vreme erau analfabeți, și în majoritate erau păstori de iaci. Marii Lama au transmis înțelepciunea unui public analfabet de păstori.

Mult mai târziu, câteva secole după aceea, s-a dezvoltat o magnifică tradiție monastică. Au fost ridicate mănăstiri și universități monastice și au apărut scrieri filozofice foarte profunde.

Așadar, pentru tibetani, înțelepciunea a fost transmisă oral de la învățător la elev sau la grupuri de elevi. Mult timp această învățătura nu a fost scrisă, datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească. În acele vremuri nu exista niciun alfabet.

De aceea, învățătura a fost transmisă sub formă de propoziții scurte, pe care tibetanii le învățau pe de rost, și pe care le foloseau în practica lor în timpul zilei.

În această prelegere am discutat despre unele din versetele textului Lo Jong ”Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune” și am vazut cum aplicăm această învățătură în relațiile noastre pentru a le aduce la perfecțiune

Lectiile in format HTML:

Lectiile video:

Gabriela Bălan
Conferințele au fost susținute de eleva Lamei Dvora Tzvieli , Balan Gabriela care studiază cursurile ACI din 2010.

Cursurile ACI au fost predate de Geshe Michael Roach, care a contribuit la traducerea a peste 30.000 de cărți străvechi, ce conțin învățătura din cadrul studiului pentru gradul de Geshe în tradiția budistă.Mai multe detalii despre sistem și evenimentele organizate în România găsiți pe site: https://dharmakaya.ro/

Materiale: Text + prezentările ppt

Conferința despre fericire

Cum si de ce să fim fericiți?

Ești fericit? Fericirea ta este ea oare trainică, necontenită? Este viața ta plină de extaz? Scopul practicii spirituale nu este altceva decât să ne aducă la fericirea sublimă și veșnică.

În această prelegere, ne vom folosi de înțelepciunea clasică a marilor maeștri spirituali din Asia antică, pentru a analiza obstacolele care ne împiedică să obținem fericirea durabilă în viața noastră și vom contura o modalitate de a le depăși.

De asemenea, vom încerca să identificăm factorii care produc fericirea și aduc binecuvântare în viața noastră și sursa supremă a oricărei fericiri care există.

Textele pe care ne vom baza în această prelegere aparțin maestrului Shantideva, care a scris „Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”, ce a trăit în India în secolul al VIII-lea (685 – 763 e.n), și ale maestrului Arya Nagarjuna, un alt mare înțelept budist, care a trăit în secolul al doilea (150 – 250 e.n).

În această prelegere vor fi discutate nivelurile de fericire, concepțiile despre lume, despre cum putem obține controlul asupra viitorului nostru, și cum să dobândim fericirea în prezent.

Gabriela Bălan
Conferințele vor fi susținute de eleva Lamei Dvora Tzvieli , Balan Gabriela care studiază cursurile ACI din 2010.

Cursurile ACI au fost predate de Geshe Michael Roach, care a contribuit la traducerea a peste 30.000 de cărți străvechi, ce conțin învățătura din cadrul studiului pentru gradul de Geshe în tradiția budistă.

 

Materiale: Text + prezentările ppt