Sutra Inimii

Așa am auzit odată această învățătură.

Cândva stătea Buddha pe muntele Piscul Vulturului, în casa regelui și, împreună cu el, o mare și sfântă comunitate de călugări și o mare și sfântă comunitate de Bodhisattva.

La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație, cunoscută în învățătura dharma drept “conștientizarea profundă”.

Tot în acel moment se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.

Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, și îl întrebă așa: “Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”

 Și astfel îi răspunse Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, tânărului călugăr Shari Putra:

”Oh, Shari Putra, fiul sau fiica nobilei familii care doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii, vor trebui mai întâi să perceapă perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.

Forma este goală, vacuitatea este formă. Vacuitatea nu este separată de formă și forma nu este separată de vacuitate.

La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiința pe care le deții: ele sunt toate goale.

Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol, lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește.

Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiință.

Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici conștiință.

Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței.

Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.

Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetarea suferinței; și nici cale de încetare a suferinței.

Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat.

Și dacă nu este nimic de realizat, Shari Putra, atunci toți Bodhisattva sunt capabili să practice perfecțiunea înțelepciunii și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită și ajung la scopul final al Nirvanei.

La fel și toții Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha.

Aceasta este mantra înțelepciunii perfecte, mantra înaltei conștiințe; mantra care transcende totul; mantra egală cu cel de neegalat; mantra ce pune capăt oricărei forme de suferință; mantra știută ca adevăr, căci ea nu dezamăgește; acestea sunt cuvintele mantrei înțelepciunii perfecte:

Tadyatha.
Gate gate paragate parasamgate,
Bodhi svaha.

Oh, Shari Putra, acesta este modul în care marele Bodhisattva trebuie să practice perfecțiunea înțelepciunii profunde. “

Apoi, Buddha se trezi din starea lui profundă de meditație și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele:

”Adevărat este.”
”Adevărat este.” spuse el,
”Adevărat este.” spuse din nou.

”Oh, fiu al nobilei familii, așa este! Într-adevăr așa este! Exact așa cum ai indicat va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde. Fiecare dintre Cei Astfel Ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine.”

Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra și marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă, zeii, oamenii, semi-zeii și spiritele, la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit.

Și astfel se sfârșește sutra Mahayanei, cunoscută sub numele de Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.