Author: Liviu Taloi

ACI 6

Lectia 3b – Aci 6

Cursul 6

Sutra „Tăietorul de diamant”

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3 – a doua parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Cele patru corpuri ale lui Buddha

Ceea ce este mai important pentru noi în acest moment este să descriem puțin corpurile lui Buddha. De ce este important? Pentru că vom fi cu toții într-o zi Buddha, deci va trebui să știm ce ființe cerești vom fi, și cum ne vom descurca cu toate aceste corpuri.

 

Corpul fizic al lui Buddha 

Primul corp se numește Rupakaya.

Rupa în limba sanscrită înseamnă formă.
Și Kaya – corp.

Deci Rupakaya – este corpul fizic al lui Buddha. Acest corp are mai multe aspecte:

 

1. Corpul manifestării – Nirmanakaya.

În limba tibetană se spune: Trulku.

Trul ku

Tibetanii pronunță „Tulku”. Litera „r” nu se aude. Există mari Lama care sunt încarnări ale ființelor iluminate, și ei se numesc Tulku.

În limba română vom spune corpul manifestării, deoarece el este corpul în care apare sau se manifestă Buddha.

De-am avea cu toții marele noroc să dobândim
Corpul de înger din câmpul Nirmankaya cât mai curând,
Ce se manifestă în forme diferite, în lumi diferite,
Pentru a îndeplini prin mijloace variate și moduri neașteptate,
Orice dorință din inima oricărei ființe.

Acest verset este luat din Tantra, de la Buddha însuși. Misiunea noastră este să devenim îngeri, iar îngerii sunt sinonimi cu Buddha; Deveniți un Buddha putem apărea pe mii de planete și putem lua orice formă astfel încât să-i putem ajuta pe ceilalți.

În acest verset îngerul este Buddha care ajunge la toate ființele și apare în modul care li se potrivește. Pentru noi, Buddha ar putea fi bătrâna care urcă în autobuz, și ne aruncă un cuvânt și dispare, sau zgomotul valurilor în timp ce stăm pe plaje lângă mare și, dintr-o dată conștientizăm ceva.

Buddha se manifestă exact în forma de a care avem nevoie, când avem nevoie, cum avem nevoie, și dacă a venit momentul să auzim Dharma, atunci Buddha va apărea ca cineva care predă Dharma, lucru care ne va avansa pe calea spirituală.

Buddha se manifestă într-o varietate de forme și într-o varietate de moduri, în moduri neașteptate – pentru că știe spontan de ce are nevoie fiecare ființă, și apare în mod simultan în fața tuturor ființelor după nevoia fiecăreia.

De asemenea, există descrieri despre felul în care apare Buddha; El este descris ca și luna care se reflectă într-o baltă de apă, în mod spontan și simultan. Când luna se ridică pe cer, fiecare baltă de apă o reflectă, adică, apare tuturor ființelor simultan.

Buddha are, de asemenea, un corp principal Nirmankaya și acesta este corpul în care apare Buddha atunci când ajunge la iluminare, așezat sub copac, având toate semnele, despre ce am vorbit mai devreme.

 

2. Corpul plăcerii – Sambhogakaya,

Un alt corp al lui Buddha, care se află și el în Rupakaya, în categoria corpului fizic, este Sambhogakaya, în limba sanscrită. În limba tibetană se spune: 

Long Ku

Ku înseamnă corpul lui Buddha, iar Lu corpul unui om obișnuit.

Ce este Sambhogakaya? El este, de asemenea, un corp fizic al lui Buddha, dar el este corpul în care Buddha se vede pe sine însuși așa cum stă în paradisul său. Este corpul sublim al lui Buddha. Doar cei care percep direct vacuitatea, Arya, pot vedea această formă a lui Buddha.

Diferența dintre cel care merge pe apă și posibilitatea de a vedea pe altcineva care merge pe apă nu este mare. Este adevărat că o persoană obișnuită nu poate merge pe apă și este, de asemenea, adevărat că o persoană obișnuită nu va putea vedea pe ceilalți mergând pe apă. Pentru ca un om care stă pe malul Mării Galileii să-l poată vedea pe Iisus mergând pe apă, el trebuie să fie deja aproape de nivelul lui Iisus. Dacă el nu are suficiente virtuți, atunci când Iisus va face miracolul, va privi pentru o clipă în altă parte și nu va vedea miracolul ce se petrece.

De aceea, îl vedem pe Dalai Lama ca pe un om tibetan bătrân, ceea ce nu înseamnă că el se vede pe sine așa. Pentru că dacă este un Buddha, atunci el se vede în corpul Sambhogakaya, corp făcut din lumină, un corp superb, care nu îmbătrânește, nu moare, este perpetuu. Aceasta este forma în care se percepe pe el însuși.

 

Cele cinci caracteristici ale corpului plăcerii 

Corpul plăcerii are cinci caracteristici:

a. Prima este locul – locul este întotdeauna același, adică paradisul lui Buddha numit Okmin în limba tibetană.

Okmin

Okmin înseamnă că nimic nu există deasupra lui.

Paradisul se află pe mai multe nivele, Okmin aflând-se la nivelul cel mai înalt. Deci Buddha stă întotdeauna în același loc, în paradisul lui sublim Okmin.

b. Cercul sau anturajul – Buddha este înconjurat de mulți Bodhisattva, de Arya, și de alte ființe mai înalte. În paradisul său nu întâlnește ființe care nu au perceput vacuitatea.

c. Semnele – Long ku. Buddha are pe corp toate semnele speciale.

d. Dharma – Activitatea principală a lui Buddha este Mahayana Dharma. El își învață discipolii Dharma.

e. Timpul – corpul plăcerii lui Buddha rămâne în paradis atâta timp cât există Samsara. Atâta timp cât mai există ființe care suferă, el rămâne. Odată ce nu va mai exista nimeni suferind, atunci nu va mai exista nici cauza pentru acest corp.

Buddha nu are nevoie de corp. Corpul lui este pentru noi.

 

Faptele lui Buddha 

Care sunt faptele lui Buddha? Ce face Buddha?

    • Fiecare act de bunătate din univers este un act săvârșit de Buddha.
    • Orice învățătură care vine să învețe oamenii să fie buni, ea este învățătura lui Buddha, chiar dacă ea este iudaică, sau islamică, sau creștină.

Orice învățătură care îi învață pe oameni să fie mai buni și să-i apropie de iluminare este învățarea lui Buddha, iar Buddha va apare întotdeauna potrivit nivelului la care se află omul în dezvoltarea lui.

Deci, dacă cineva este legat de iudaism, Buddha îi va apărea ca un profesor evreu. Dacă cineva este legat de creștinism, Buddha va apărea ca învățător creștin. Buddha se manifestă în funcție de karma ființelor.

Tot ceea ce îndreaptă oamenii spre iluminare, sunt acțiunile lui Buddha.

 

Cauzele corpurilor lui Buddha 

Ce produce corpul fizic al lui Buddha?
La sfârșitul fiecărei lecții spunem Dedicația:

Datorită faptei mele bune
Pe care am făcut-o chiar acum,

Fie ca toate ființele
Să-și desăvârșească
Colecția de merite și înțelepciune.

Și astfel, să dobândească
Cele două corpuri sublime,
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.

Corpurile sublime despre care am vorbim în această lecție provin din binefaceri.

În acest text avem două colecții:

    • Colecția de merite. Ea este cauza care va produce corpul fizic al lui Buddha.
    • Colecția de înțelepciune – produce corpul mental al lui Buddha.

Fuziunea dintre înțelepciune și binefaceri, se exprimă printr-o plăcere extraordinară și acesta este obiectivul nostru în practica noastră – să atingem această stare de plăcere sublimă a lui Buddha. Corpul Sambhogakaya se află permanent în plăcerea sublimă.

 

Corpul mental al lui Buddha  

3. Al treilea corp este corpul de esență – Svabhavakaya.

Ngo wo nyi ku

Natura supremă a lui Buddha – este vacuitatea lui.

Ea are două părți:

1) Vacuitatea minții lui: este vacuitatea pe care a avut-o întotdeauna, chiar și când a fost o persoană simplă ca noi și,

2) Încetările lui: sfârșitul gândurilor rele și sfârșitul ignoranței sale.

 

Natura lui Buddha – vacuitatea  

Cu toții avem vacuitate. În acest moment nu avem Svabhavakaya. Vacuitatea pe care o avem este de om impur, dar pe măsură ce ea va deveni vacuitatea lui Buddha, ne vom transforma în Buddha.

Când vorbim despre „natura lui Buddha”, ne imaginăm că am avea niște semințe foarte pure în interior, acoperite de murdărie, iar dacă le curățăm, le vom găsi.

Cu alte cuvinte avem imaginea a ceva ce există, dar este ceva care nu există. Și acesta este motivul pentru care budismul dezbate puternic ideea de suflet. Este adevărat că continuăm să ne reîncarnăm de la o viață la alta, dar nu în sensul sufletesc, pentru că atunci când ne gândim la „suflet” ne gândim la ceva ce există, nu știm unde; În corp, în conștiință – ceva. Ceea ce spunem este: Nu! Aceasta este vacuitatea. Este ceea ce avem, este potențialul pur.

Cauza pentru care apărem în acest fel chiar acum, este proiecția impusă de conștiința noastră ca urmare a karmei impure pe care am acumulat-o. După ce ne vom purifica toată karma, nu vom mai putea proiecta lucruri impure. Pe de altă parte, vom proiecta numai lucruri pure și atunci ne vom vedea în corpul plăcerii sublime a lui Buddha, stând în paradis, strălucind de lumină.

Deci, să nu confundăm lucrurile și să credem că avem vreo sămânță pe undeva, pentru că nu avem.

Ceea ce nu avem, este ceea ce ne va aduce să fim Buddha; Ceea ce nu avem în noi.

 

Încetările lui Buddha  

Deci, primul lucru care face parte din Svabhavakaya – este vacuitatea.

Al doilea lucru, care este doar pentru Buddha și nu pentru noi –  încetările.

Ce a încetat la Buddha? Afecțiunile mentale și ignoranța au încetat complet. Încetările sunt permanente și ireversibile. Ambele lucruri, atât vacuitatea, cât și încetările, sunt lucruri care nu există. Nu există nici existența de sine și nici afecțiuni mentale. Când spunem încetările lui Buddha, ne referim la lipsa afecțiunilor mentale și la lipsa ignoranței. Deci, acestea sunt lucrurile pe care Buddha nu le mai are.

Asta înseamnă că Buddha nu mai are karma? Cu toate că legile karmice funcționează în continuare pentru Buddha, la el nu se mai numește karma, deoarece termenul de „karma” este folosit de obicei în sens negativ. Karma negativă s-a terminat pentru el.

Buddha nu este o făptură fără nicio cauză. El trebuie să aibă o cauză, iar cauza lui este legată de actele de binefacere pe care le face. Permanentele lui acte de binefaceri sunt cauza existenței sale.

Acest aspect al lui Buddha, Svabhavakaya – este aspectul care este cel mai important pentru noi, deoarece ne permite să ajungem la iluminare.

Tocmai datorită faptului că nu avem nicio natură proprie de sine; Nu suntem nici buni, nici răi, nici lungi, nici scurți, nu suntem condamnați să murim – suntem complet goi de orice natură proprie de sine, putem învăța cum să ne purificăm conștiința și putem ieși din lumea suferindă.

Când se naște un copil, el nu se naște tabula rasa. Mintea lui a existat înainte de a se naște, a avut vieți anterioare. Deci, dacă o ființă se naște copil, este semn că se află încă într-o lume suferindă, pentru că o ființă care nu mai suferă, nu s-ar mai naște într-un corp uman, decât dacă el este Tulku. Numai Tulku poate alege să apară ca ființă umană, dar nu pentru că suferă, ci pentru că va fi un beneficiu pentru ceilalți.

Există oameni care au acumulat deja multe binefaceri și care au perceput direct vacuitatea într-o viață anterioară, și se nasc în samsara ca să-și poată finaliza calea. Ei sunt este deja pe cale de ieșire. S-ar putea ca oamenii să perceapă vacuitatea pentru prima oară în această viață și apoi va trebui să se mai reîncarneze încă de câteva ori, înainte de a ieși afară.

4. Corpul înțelepciunii – Jnyana dharmakaya

În limba tibetană se spune:

Yeshe chu ku

Yeshe înseamnă înțelepciune.

Chu – Dharma.

Și Ku – corp.

Yeshe dhu ku înseamnă corpul de înțelepciune al lui Buddha. În sanscrită acesta se numește Janayana Dharmakaya.

Ce înseamnă înțelepciunea lui Buddha? Este atotcunoașterea/omnisciența lui.

Buddha știe totul: El cunoaște trecutul, prezentul, viitorul tuturor ființelor, care se află în orice loc, în același timp, în mod direct, spontan, și simultan, ceea ce îi permite să ajute toate ființele.

 

Cum dobândim înțelepciunea lui Buddha  

Cum se creează acest corp Jnyana Dharmakaya? În Jnyana Dharmakaya, Buddha are capacitatea de a ști nevoile fiecărei ființe, deoarece el poate citi mintea oricăreia. Dar, pentru a-și putea dezvolta această abilitate extraordinară, Buddha trebuie mai înainte să fie interesat să dezvolte așa ceva;

    • El trebuie să iubească enorm toate ființele.
    • El trebuie să aibă o compasiune imensă față de ele, să nu mai poată suporta faptul că ele suferă și că nu le poate ajuta.

Corpul înțelepciunii este asociat cu înțelegerea vacuității și așa mai departe, dar acest lucru nu se întâmplă fără această iubire imensă care vine de la Bodhichitta. Și aceasta este diferența între Nirvana obișnuită de iluminarea completă a lui Buddha, care vine împreună cu Bodhichitta.

Iubirea imensă este cea care creează atotcunoașterea. Omnisciența nu se poate dezvolta fără un interes uriaș, fără imboldul de nestăvilit de a ajuta toate ființele să ajungă la acest nivel.

Geshe Michael spune că ne afirmăm sub posibilitățile noastre. Căutăm în permanență să ne ajutăm pe noi înșine și, câteodată ajutăm pe unul sau doi din familie. Credem că acesta este maximul pe care îl putem face. El spune: „Cu toți ne-am născut cu potențialul de a ajuta toate ființele, și nu vom putea găsi fericirea completă până nu realizăm acest potențial. Și de aceea suntem aici.”

Aceasta este Jnyana Dharmakaya și, pe scurt, se spune „Dharmakaya”.

Atunci când cineva percepe direct vacuitatea, ce aspect al lui Buddha întâlnește? Dharmakaya. El percepe cele două corpuri mentale. Nu corpul fizic, ci corpurile mentale ale lui Buddha.

Un Arya, care se află în timpul meditației asupra vacuității, el nu întâlnește corpurile fizice, ci doar corpurile mentale. Doar după ce a ieșit din meditație, atunci are experiența: „L-am întâlnit pe Dumnezeu” – am întâlnit mintea lui Buddha, mintea unei ființe cerești, care poate vedea toate ființele, care iubește toate ființele și este capabilă de a ajuta toate ființele, iar apoi cade cu fața la pământ. Vacuitatea care apare copilului Arya în meditație, este conștiința divină a unei ființe divine.

 

Calitățile speciale ale înțelepciunii lui Buddha  

După cum am menționat,

    • Jnyana Dharmakaya este capabilă să vadă orice obiect din univers;
    • trecut, prezent, viitor;
    • Mai mult decât atât: Buddha poate vedea simultan realitatea convențională și realitatea supremă. Și chiar un Arya care a perceput direct vacuitatea, până când nu va deveni Buddha, nu va putea să vadă cele două realități simultan. Arya ori se află în meditația asupra vacuității, ori este în afara meditației în realitatea convențională.

Buddha nu iese niciodată din meditația asupra vacuității. El meditează permanent asupra vacuității și vede în același timp și realitatea convențională.

În Sutra inimii, de exemplu, Buddha este descris ca stând în meditație și conducând în același timp discuțiile dintre discipoli. Comentatorii spun: „Buddha doar se face că intră în meditație, pentru că el meditează continuu”.

    • Și are compasiunea supremă tot timpul.

 

Bodhisattva  

Când cineva percepe pentru prima oară vacuitatea, această experiență durează foarte puțin. Cu timpul, aceste meditații vor fi mai lungi, dar pentru aceasta, el va trebui să acumuleze în mod constant multe binefaceri, multă karma bună.

Cu toate că vacuitatea pe care o percepe un Bodhisattva este aceeași vacuitate, mintea lui dezvoltă abilități din ce în ce mai înalte.

Mintea unui Bodhisattva la nivelul opt2 care percepe vacuitatea, este diferită față de cea a unui Bodhisattva la primul nivel care percepe vacuitatea, cu toate că vacuitatea pe care o percep este aceeași.

[nota de subsol, 2]:  O persoană care practică Mahayana și percepe direct vacuitatea, devine un Bodhisattva la primul nivel din moment ce are adevărata Bodhichitta. Există zece niveluri de Bodhisattva pe care trebuie să le dezvolte înainte de a deveni un Buddha perfect și la fiecare nivel își desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni. [final nota de subsol]

Vacuitatea nu poate fi percepută înainte de a se ajunge la Shine, deoarece mintea trebuie să ajungă la un anumit nivel de concentrare. Experiențele de percepere a vacuității se vor prelungi cu timpul și vor progresa. Și cu toate că vacuitatea este aceeași, diferența nu este în obiectul perceput, ci în subiect – mintea care o percepe va fi la un alt nivel.

Să ne întoarcem puțin la Sutra, Buddha spune:

O, Subhuti! Ce părere ai? Toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha sunt, ca atare, false. În măsura în care acestea nu există deloc, toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha nu sunt false. Și așa ar trebui să-l vezi pe Cel Astfel Plecat: ca pe cineva care nu are semne, niciun semn”.

Acest subiect legat de semne se repetă de două ori în Sutra. De două ori Buddha vorbește despre semnele sublime și de vacuitatea lor. Buddha nu greșește, el nu vorbește fără rost. Deci, dacă se revine de două ori asupra aceluiași lucru înseamnă că există un motiv.

Comentatorii spun că motivul pentru care revine de două ori peste acest subiect aici este:

  1. prima oară, se face referire al corpul fizic al lui Buddha,
  2. și a doua oară la corpul mental al lui Buddha.

 

Vacuitatea corpurilor lui Buddha  

Ce înseamnă când spunem: corpul fizic al lui Buddha nu are existență proprie de sine? Asta înseamnă că el este o proiecție a lui Buddha.

– De unde provine corpul plăcerii lui Buddha? Din binefaceri, din colecția de merite.

– De unde provine corpul înțelepciunii lui Buddha? Din complexul de înțelepciune – de la dezvoltarea concentrării meditative și din dobândirea înțelepciunii din starea de Shine. Acestea sunt cauzele karmice ale corpului înțelepciunii lui Buddha.

  • Deci, originea corpului fizic al lui Buddha – se află în colecția de merite pe care le facem.
  • iar originea corpului mental al lui Buddha – se află în cele două perfecțiuni – perfecțiunea meditației și a înțelepciunii.

Ce înseamnă că trupul fizic și mental al lui Buddha sunt goale? Asta înseamnă că Buddha își proiectează corpul plăcerii, sau corpul manifestării care poate apărea simultan pe un milion de planete, datorită tuturor binefacerilor pe care l-a făcut.

Așa cum karma noastră ne forțează să ne proiectăm pe noi înșine așa cum suntem în prezent, așa și karma lui Buddha, care se numește de fapt „Colecția de merite a lui Buddha” – îl forțează să se proiecteze pe sine, fie într-un corp al plăcerii divine stând în paradisul sublim al lui Buddha, fie într-un corp al manifestării, putând apărea și ajuta orice făptură din univers, fie cu atotcunoașterea care știe de ce are nevoie fiecare ființă, etc.

Totul provine din proiecțiile lui Buddha însuși. Ele, în sine sunt goale și inexistente. Este ceea ce ne spune Buddha în Sutra:

„Toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha sunt, ca atare, false. În măsura în care acestea nu există deloc, toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha nu sunt false”.

Nu numai că corpurile lui Buddha sunt goale, datorită minții lui care îl obligă să le proiecteze, dar și mintea însăși este, de asemenea, goală. Ultimul lucru pe care-l percepe cineva direct, înainte de a putea ajunge la iluminare, este că, nici mintea care înțelege toate aceste lucruri nu are nici o existență proprie de sine.

 

Cum poate o minte goală să proiecteze realitatea? 

Gol  nu înseamnă inexistent. Există și funcționează. Gol  înseamnă gol de o existență proprie de sine, independent de ceea ce am făcut altora în trecut. Acesta este sensul de „gol”.

Acest corp este gol, cu excepția faptului că există și funcționează. El este gol de existența proprie de sine, independent de ceea ce am făcut altora în trecut.

Mintea mea este de asemenea goală. Mintea mea proiectează ceea ce proiectează din semințele karmice și ea fiind, de asemenea, o proiecție.

Ceea ce ajută să vedem vacuitatea minții este, de exemplu, să o vedem ca pe un concept sau etichetă pe care o aplicăm pe o secvență de momente, și neavând vreo existență de sine. Mintea nu este ceva care există de la sine, fără ca eu să nu o proiectez pe un cumul de momente. Este foarte dificil de perceput vacuitatea minții.

Dacă mintea este goală de o existență proprie de sine, atunci cum o afectează karma? Tocmai datorită faptului ce ea este goală, poate fi afectată de karma. Dacă nu ar fi fost goală, și ar fi fost fixă, atunci nu ar fi fost afectată de karma. Tocmai pentru faptul că mintea este goală, contează ceea ce fac altora. De exemplu, dacă fac multe lucruri bune pentru alții, sunt forțat să experimentez o minte care este fericită tot timpul.

 

Vacuitatea și existența dependentă 

Să privim la corpul fizic. El există și funcționează, și în același timp, este gol de o existență proprie de sine, care ar fi independentă de ceea ce am făcut altora în trecut. Dacă v-aș întreba, oare poate exista vreun corp care să existe independent de ceea ce am făcut altora în trecut? Răspunsul este nu. Nu există un astfel de corp. Deci, în acest sens, el este gol.

 

De ce semnele sunt false și, prin urmare, reale? 

În ce sens sunt false? Semnele sunt false deoarece ele nu au existență proprie de sine. Ce înseamnă că nu au o existență proprie de sine? Că ele nu există independente de proiecțiile lui Buddha. În acest sens ele sunt false.

În ce sens sunt ele reale? Datorită existenței convenționale. Ele au o existență convențională și funcționează. Care este funcția semnelor lui Buddha? Funcția lor este de a-l recunoaște pe Buddha.

Pe care din trupurile lui Buddha se află acestea? Pe corpul plăcerii.

Cine poate vedea corpul plăcerii? Doar Arya și Bodhisattva. Doar așa îl recunosc pe Buddha.

Semnele au mai multe roluri. De exemplu, Buddha are un smoc de păr creț și atât de lung, încât poate ajunge la capătul universului. El poate ajunge la distanțe enorme și să verifice ce se petrece.

 

De ce trebuie să învățăm despre corpurile lui Buddha? 

Atunci când Geshe Michael ne-a descris experiență lui personală, ce înseamnă să percepi vacuitatea, motivul lui a fost ca să ne împărtășească această cunoaștere și să planteze semințe în noi, ca atunci când ele vor rodi să ne aducă mai aproape de această experiență.

Același lucru este și atunci când învățăm despre trupurile lui Buddha. Când auzim despre ele, ne vom apropia de această situație. Atunci când facem rugăciunea:

„Fie ca toate ființele să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc”.

știm ce dorim pentru toate ființele, ce ne dorim pentru noi înșine. Și de fiecare dată când spunem această rugăciune, va trebui să reflectăm la aceste corpuri sublime pe care le dorim pentru toate ființele și pentru noi înșine, fapt care va întări semințele plantate în mintea noastră.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

ACI 6

Lectia 3a – Aci 6

Cursul 6

Sutra „Tăietorul de diamant”

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3 – prima parte

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

Generozitatea care nu stă

„Generozitatea este actul de a dărui care nu stă în nicio formă, sunet, miros, gust, nimic tangibil. Generozitatea nu stă în nimic.”

Mi nepa

Mi nepa – nu stă, nu se află, nu rezidă, nu rămâne.

Jinpa

Jinpa înseamnă generozitate.

Vom continua să citim Sutra.

„Oh Subhuti, generozitatea unui Bodhisattva nu stă în identificarea vreunui lucru ca semn. Și de ce este așa? Gândește-te, o Subhuti, la munții de merite acumulate de orice Bodhisattva care săvârșește actul de a dărui fără să stea. Acest merit, o, Subhuti, nu este ceva pe care să-l poți măsura vreodată cu ușurință”.

„Oh, Subhuti, ce părere ai? Ar fi lesne de măsurat spațiul ce se întinde la est de noi?

 Iar Subhuti răspunse cu respect:

 „Nu, Învingătorule, nu va fi deloc ușor.”

Învingătorul continuă să întrebe:

„Și tot așa, ar fi ușor să măsurăm întinderea spațiului în oricare dintre direcțiile principale de la noi, la vest de noi, sau la nord de noi, sau deasupra noastră, sau de sub noi, sau în oricare dintre celelalte direcții? Ar fi ușor să măsurăm întinderea spațiului în fiecare din cele zece direcții, de unde ne aflăm?”

 Iar Subhuti răspunse cu respect:

 „Nu, Învingătorule, nu va fi deloc ușor.”

 Învingătorul continuă să spună:

 „Și tot la fel, o, Subhuti,  nu va fi ușor de măsurat munții de merite acumulate de orice Bodhisattva care săvârșește actul de a dărui fără să stea.”

Până aici.

Deci, ce ne spune aici? Același Bodhisattva care săvârșește acte de generozitate fără să stea, acumulează atâtea binefaceri încât nu pot fi estimate. Buddha ne face o comparație: Oare putem măsura întinderea spațiului de la nord, de la sud și așa mai departe? Cât spațiu se află la nord de noi? Cât spațiu se află la sud de noi? Pe scurt, este ceva infinit, care nu poate fi măsurat.

Și ar trebui să știm ce înseamnă această generozitate fără a sta, pentru că vrem să acumulăm multe binefaceri. De ce? Pentru a ajunge la iluminare. Am vorbit întru-unul dintre cursurile anterioare de Tsok sak – acumularea de binefaceri.

Se poate observa, că în acest text se vorbește despre generozitate, care este prima perfecțiune din cele șase, pe care un Bodhisattva trebuie să o dezvolte – perfecțiunea generozității.

Ce înseamnă a dărui normal? Întâlnesc un om sărac și îi arunc o monedă. Așa percep lucrurile: Aici sunt eu, aici este cerșetorul, și aici este moneda, te rog: „Ia” și continui să merg spre treburile mele – acesta este actul de a dărui normal. Există vreo bunătate în acest act? – Da, este un act de bunătate, pentru că am gândul să ajut pe cineva. Dar acest gând nu este însoțit de înțelepciune; Este o binefacere care nu este însoțită de înțelepciune, de aceea acest act este foarte mic. Pe cine ajut? Pe cineva care va muri în curând. Dă-i alți doi ani și va muri oricum. Ajut o ființă căreia nu-i înțeleg natura.

  • Nu înțeleg natura mea; Nu înțeleg care este realitatea mea supremă.
  • Nu înțeleg realitatea supremă a celui care primește.
  • Și cu siguranță nu înțeleg realitatea supremă a dăruirii sau a monedei.

Ceea ce diferă generozitatea care nu stă, de generozitatea normală, este că ea nu stă în existența de sine a lucrurilor.

„A sta” înseamnă a sta în existența proprie de sine. Cuvântul „a sta” exprimă fixarea, exprimă realitatea ca pe ceva fix, ceva care provine de la sine sau are o anumită fermitate.

Un Bodhisattva își dă seama că nu există un cerșetor în sine, și că motivul pentru care vede o astfel de persoană săracă este pentru că acum semințele karmice au dat rod. Realitatea este ca un ecran gol. Și tot ce apare în această realitatea este o proiecția din conștiința lui. Pentru ca el să înțeleagă acest lucru în profunzime, va trebui să perceapă mai întâi vacuitatea în mod direct.

Acest lucru face ca generozitatea să devină perfectă. Până atunci, generozitatea va fi incompletă. Înțelepciunea care însoțește actul de generozitatea este cea care acumulează atât de multe merite. De ce? Pentru că ea este cea care aduce iluminarea.

Înțelepciunea care înțelege natura supremă a celui care primește, a celui care dăruiește și a monezii, este cea care îl va face pe Bodhisattva să devină Buddha.

În cursul 5, se vorbește de rezultatele lipsei de generozitate:

a. există un rezultat personal – faptul că nu am dăruit în trecut, am plantat semințele de a mă vedea că nu primesc.

b. al doilea rezultat este rezultatul de mediu – în mediul meu există oameni care suferă de lipsuri.

Un Bodhisattva, care a perceput vacuitatea și săvârșește acte de dăruire fără să stea, înțelege că dacă un cerșetor îi apare în față, nu există în sine, ci este o proiecție din conștiința lui, de aceea el continuă să dăruiască, pentru a-și schimba amprentele care i-au creat cerșetorul.

 

Vacuitatea lui Buddha

Să continuăm textul:

„Acum, o, Subhuti, ce părere ai? Oare ar trebui să considerăm pe cineva ca fiind Astfel Plecat numai pentru că posedă toate semnele înalte pe care le găsim pe corpul unui Buddha?

Iar Subhuti răspunde cu respect cu:

O, Învingătorule, nu trebuie să spunem asta! Nu putem considera pe cineva ca fiind Astfel Plecat doar pentru că are toate semnele înalte pe corpul lui. Și de ce nu? Deoarece atunci când Cel Astfel Plecat, a descris el însuși semnele înalte de pe corpul lui Buddha, a declarat în același timp că ele nici măcar nu există.

Apoi Învingătorul se întoarse spre călugărul junior Subhuti și spuse următoarele:

O, Subhuti! Ce părere ai? Toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha sunt, ca atare, false. În măsura în care acestea nu există deloc, toate semnele înalte de pe corpul lui Buddha nu sunt false. Și așa ar trebui să-l vezi pe Cel Astfel Plecat: ca pe cineva care nu are semne, niciun semn.”

În acest pasaj al textului ni se vorbește despre semnele speciale ale lui Buddha. Conform tradiției budiste, pe corpul principal de manifestare a lui Buddha există semne înalte, dintre care 32 sunt primare și 80 sunt secundare.

„Cel Astfel Plecat”, este un pseudonim pentru Buddha.

Tattva – înseamnă astfel, adică vacuitatea sau realitatea supremă.

În limba sanscrită se spune Tathaghata.

Gata – înseamnă plecat sau ajuns. Deci Tathagata are sensul de Cel Astfel Plecat sau Cel Astfel Ajuns.
În limba tibetană se spune:

De shin shekpa

În sutra, se mai spune și Cel Ajuns la Extaz.

De war shekpa

Iar în limba sanscrită, Sugata înseamnă Cel ajuns la extaz.

 

Semnele speciale ale lui Buddha

Care sunt aceste semne speciale ale Buddha?

– Buddha are o protuberanță în creștetul capului,
– Urechile sunt lungi,
– Pe palma fiecărei mâini, este impregnată roata Dharmei,
– De asemenea, și pe tălpile picioarelor lui.
– Are o culoare aurie, este auriu, radiază lumină.
– Părul lung și negru este împletit și strâns în coc.
– Între sprâncene are un păr creț care poate ajunge până în capătul lumii.
– Hainele nu-i ating corpul.

Are 32 de semne speciale majore și 80 secundare.

Deci, ce-l întreabă Buddha pe Subhuti? „Spune-mi, oare cel care are semnele speciale, înseamnă că este un Buddha?”. Aici trebuie să completăm fraza cu: este oare el un Buddha în sine?

Subhuti răspunde:

„O, Învingătorule, nu trebuie să spunem asta! Nu putem considera pe cineva ca fiind Astfel Plecat doar pentru că are toate semnele înalte pe corpul lui. Și de ce nu? Deoarece atunci când Cel Astfel Plecat, a descris el însuși semnele înalte de pe corpul lui Buddha, a declarat în același timp că ele nici măcar nu există.”

Întreaga discuție care se poartă în acest pasaj este despre cum există aceste semne, care este realitatea lor? Problema este dacă „semnele înalte, în sine sunt false”.

Atunci când vedem semne speciale, în ce realitate sunt? În cea convențională, falsă. Deci ele sunt false. Asta înseamnă că nu există? Nu. Ele există, dar nu în sine.

Vom vorbi puțin despre – Chakravartin.

Chakra înseamnă roată. Chakravartin este un rege care ține o roată. Cine este acest rege? El este descris în Abhidharma Kosha, ca un conducător al lumii. Toate ființele lumii vin și îi cer să fie conducătorul lor.

De ce se numește Chakravartin? Pentru că are o roată imensă cu care zboară, ca o farfurie zburătoare puternică. Există descrieri ale dimensiunilor sale. Se spune că această roată ar avea o lungime și o lățime de zece kilometri, ceva uriaș, iar regele zboară cu ea de la o planetă la alta, stăpânind întreaga lume.

Pe scurt, acest Chakravartin are o karma extraordinară, foarte aproape de karma lui Buddha. Lumea întreagă vrea ca el să fie regele lor. Are semnele lui Buddha, dar sunt puțin într-o parte. Are roata imprimată în palmă, de exemplu, dar ea este puțin mai lateral.

Întrebarea este: Dacă cineva are toate semnele lui Buddha, este neapărat un Buddha? Nu! El poate fi un Chakravartin. Poate că l-am cunoscut pe Chakravartin, și nu pe Buddha.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții.

 

ACI 14 - Lo Jong

Lectia 1 – Lo Jong 2 – ACI 14

înapoi la curs, Lo Jong : Transformarea Conștiinței

Lo Jong 2 – Antrenamentul minții
Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Rugăciunile ne deschid inima 

Vom începe acest seminar cu câteva cuvinte despre rugaciunile cu care deschidem fiecare lecție de dharma. Motivele pentru care le spunem sunt:

  1. Este de a face trecerea de la rutina zilnică la lucrurile sfinte. Ceea ce se dorește este de separa lucrurile care vă frământă, preocupările zilnice, de învățăturile care sunt transmise în aceste lecții, astfel încât mintea voastră să le poată asculta liberă câteva ore.
  2. Cu cât motivația cu care se vine este mai pură, cu atât mai multe lucruri pure vor ajunge la voi. Așa cum am mai spus, toate acestea nu au nici o natură proprie de sine, decât cea pe care voi le-o dați. Deci, cu cât motivația voastră este de a crea numai bine, cu atât mai repede veți ajunge la nivele înalte.
  3. Un al treilea motiv este deschiderea inimii. În budism se spune că mintea noastră se află în inimă. Și cu cât ne vom deschide mai mult inimile noastre, vom deveni mai fericiți și mai multă înțelepciune va pătrunde în noi. Toată învățătura pe care o auziți, o veți asimila cu mult mai repede dacă sunteți deschiși față de ele. Iar calea cea mai bună de a vă deschide inimile este de a vă dezvolta sentimente de recunoștință, nu numai pentru învățături, ci și pentru oricine stă în fața voastră. Gândiți-vă pentru câteva momente la calitățile pe care le are cel ce stă în fața voastră, ce ar trebui să învățați de la el, și cât de norocoși sunteți că el există în viața voastră. Mulțumiți-i în sinea voastră pentru toate acestea.

Și pentru ce trebuie să fim recunoscători? Trebuie să fim recunoscători pentru învățăturile primite pentru că ele ne pot schimba viața. Acesta este și scopul acestora, de a aduce binecuvântare oamenilor. Dar, înainte de a discuta despre linia de maeștri care ne-au transmis aceste învățături, va trebui să le mulțumim anticipat. Ne ajută să ne deschidem inima și altfel le vom asculta.

Deci, începem cu rugăciunea de recunoștință – Mandala. Acest lucru îl facem prin oferirea de ofrande învățătorilor care ne-au transmis învățăturile, în spiritul de a dărui ceva în schimbul lor. Acest act de a dărui, este exact lucru care ne va deschide inima. Înțelepciunii îi trebuie loc în inima noastră ca să poată să pătrundă.

A doua rugăciune, este Refugiul. Cu cât vom rămâne mai mult în aceste învățături, ele vor avea mai mult sens și vor deveni mai profunde pentru noi.

Pe scurt, atunci când venim să ascultăm aceste învățături, vom ieși puțin mai înțelepți, mai buni, mai capabili să ne ajutăm și pe noi și pe alții. Deci, atunci când ne refugiem în cele Trei Diamante, ne refugiem de fapt în această capacitate spirituală pe care sperăm să ne- o dezvoltăm ca rezultat al învățării.

( Mandala)
( Refugiul)

 

Textul și autorul

Studiul acestui curs se numește Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau Șapte principii pentru dezvoltarea inimii bune.

Vom scrie în limba tibetană puțin pentru că altfel nu mă veți crede. Sfatul este:

  1. Să vă luați notițe, deoarece nu știți când va fi nevoie de voi ca să predați. Se întâmplă uneori ca oamenii să vină și să vă roage să-i învățați. Deci trebuie să fiți pregătiți în acest sens.
  2. Și, în plus, sugestia mea este să încercați să scrieți literele tibetane, chiar dacă nu cunoașteți alfabetul, pentru că așa veți planta semințele și în cele din urmă le veți ști. Prin această limbă ni s-a transmis o înțelepciune atât de profundă și de incredibilă, că este o mare binecuvântare să o învățăm.

În limba tibetană, textul se numește:

   Lojong dun dunma

Lo                                        = minte,
Jong                                   = antrenament sau transformare, și de asemenea purificare,
Lojong                              = transformarea minții sau antrenamentul minții.
Dun                                    = punct, semnificație sau principiu (această silabă se citește de fapt don).
Dun (a doua silabă)   = șapte.
Ma                                      = sufix pentru feminin.

Deci, Cele șapte principii pentru antrenarea minții sau pentru dezvoltarea inimii bune.

Textul a fost scris de:

Geshe Chekawa

El a trăit în Tibet, între anii 1101 – 1175. Uneori numele lui este scris diferit, și anume:

 Chekapa

Un alt nume pe care îl are este:

Yeshe Dorje

 

Tradiția Lojong

În prima perioadă a budismului în Tibet, s-a dezvoltat o întreagă literatură Lojong. Budismul a intrat în Tibet în mai multe etape. Prima perioadă a budismului în Tibet a durat aproximativ între anii 800 -1000. Deci, Geshe Chekawa a trăit în prima perioadă de dezvoltare a budismului în Tibet.

Acest studiu aparține curentului:

 Kadampa

Ka                = cuvânt,
Dampa      = sfânt și de asemenea îndrumare.

Kadampa = îndrumare sfântă sau oamenii cuvântului.

Înainte de a ajunge budismul în Tibet, nu exista alfabet. Deoarece tibetanii erau simpli păstori de iaci, învățătura a fost transmisă, la început, pe cale orală. Cu mult mai târziu s-a dezvoltat alfabetul și s-au ridicat mănăstiri splendide.

Acest Lojong este foarte concis. El este scris în propoziții scurte pentru a fi ținute minte mai ușor. Datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească, îndrumările le-au primit de la Lama pe cale orală. De asemenea, Lama le dădea puncte de referință pentru a le aminti studiile sau capitolele. Acesta este Lojong.

Pentru a înțelege învățătura, este nevoie de explicații deoarece propozițiile sunt ambigue. Această tradiție orală are mult farmec, pentru că are acea inocență a primei întâlniri cu marea înțelepciune. O țară de păstori de iaci, analfabeți care se întâlnește dintr-o dată cu înțelepciunea.

Într-un fel, și noi suntem la fel ca și ei, pentru că suntem prima sau a doua generație care se întâlnește cu această înțelepciune. Deci, suntem în scutecele Dharmei. Și, de asemenea, suntem departe de situația în care învățătura este doar o colecție de ritualuri și rugăciuni fără viață, iar oamenii nu cunosc nici măcar sensul lor. Deci, avem avantajul Kadampei, și putem obține o mare binecuvântare din acest studiu.

Există o întreagă literatură Lojong, unul dintre aceste texte deja l-am studiat:                                                  


 Lo Jong Tsik Gyema

 

Adică, Cele opt versete de antrenare a minții, scris de către Dorje Sengge Langri Tangpa (1054 – 1123).

Aceste două nume sunt ale aceleiași persoane. După ani, putem vedea că Dorje Sengge l-a precedat pe Geshe Chakwa. Deci textul pe care îl învățăm a apărut ceva mai târziu și, prin urmare, este și mai detaliat. Odată cu trecerea timpului, textele devin mai lungi și mai detaliate. Dacă primul Lojong a fost o pagină, acesta are cinci.

 

Comentariile acestui text

Se pare că există foarte puține comentarii asupra acestui text, ele sunt:

  • comentariul celui de-al cincilea Dalai Lama.
  • comentariul lui Nagolchu Dharambadra, un mare înțelept al tradiției Gelugkpa, care a trăit în secolul al XVIII-lea.
  • comentariul lui Pabongka Rinpoche (începutul secolului al XX-lea). Acest curs se bazează pe comentariul lui, așa cum a fost transmis lui Ken Rinpoche, după care lui Geshe Michael și Lamei Gui de la Kaspar Rinpoche, și în final Lamei Dvora Hla. Deoarece acest comentariu este secret, nu veți primi traducerea lui, dar îl primiți pe cale orală.

 

Geshe – prietenul cel bun

Vom vorbi despre semnificația numelui de geshe:

Geshe Chekawa

 

Numele de Geshe, este acordat în zilele noastre ca titlu celor care au studiat în mănăstirile Gelugkpa timp de douăzeci până la douăzeci și cinci de ani.

Programul de studii cuprinde toate cele cinci mari cărți, patru ore zilnice de dezbateri și examene orale. Examenul final este susținut în public și poate fi comparat cu a susține teza de doctorat în filozofie. În acele vremuri nu exista un astfel de sistem de pregătire în mănăstiri.

Deci, atunci când spunem “Geshe Chekawa” nu ne referim la titlu de geshe așa cum ne referim astăzi.


Geshe

 

Cuvântul este format din două silabe Ge și She.
Ge este prescurtarea cuvântului geway, iar she prescurtarea cuvântului shenyen. Tibetanii mereu formează un nou cuvânt, unind două cuvinte, aruncând silabele de la sfârșitul fiecăreia.
Geway = binefacere sau bine

Shenyen = prieten bun, sau prieten foarte apropiat sau rudă.
În limba sanscrită, prieten bun se spune Kalyana Mitra.

Ce este un prieten bun? El este o persoană care ne călăuzește pe calea spirituală, el este un învățător spiritual.
Deci, atunci când au decis să-l numească “Geshe Chakawa” a fost ca să-i dea respectul de mare învățător spiritual. Acesta este sensul cuvântului geshe.

 

Lo Jong – o practică de a dezvolta compasiunea similară cu cea a lui Buddha

În toate Lo Jong-urile, accentul este pus pe dezvoltarea compasiunii.

tuk je chenpo

 

nying je chenpo

 

Nying   = inimă.
Tuk        = tot inimă, dar al unei entități sfinte, a lui Buddha.

Tibetanii au sisteme de cuvinte separate pentru părțile corpului unui om obișnuit și o persoană sfântă.
Je are mai multe sensuri și anume= 1. mare; 2. rege, lord, sau cineva respectabil

Nying je   = regele inimii sau regina inimii, poreclă dată compasiunii.
Tuk je        = compasiunea din inima lui Buddha.
Chenpo    = mare

Nying je chenpo    = marea compasiune.
Tuk je chenpo         = marea compasiune a lui Buddha.

Toți Buddha și-au adus compasiunea la un nivel de perfecțiune care este greu de imaginat. Deci, tema tuturor Lo jong-urilor este să ne ajute să ne dezvoltăm tuk je chenpo. Mai întâi, ne dezvoltăm desigur nying je chenpo ca să ajungem să devenim Buddha și să realizăm tuk je chenpo.

 

Cine este Buddha?

Când spunem “vom fi Buddha”, asta nu înseamnă că vom deveni dintr-o dată un indian care se perindă prin junglele indiene de acum două mii cinci sute de ani.

Prin cuvântul “Buddha” înțelegem o ființă luminoasă care și-a dezvoltat la maximum dragostea, compasiunea, înțelepciunea și și-a dezvoltat abilitatea de a ajuta toate ființele în același timp.

Este o ființă de lumină, un înger, atotștiutor, care are compasiune și iubire infinită pentru toate creaturile, fără excepție, fără condiții și fără nicio discriminare. El are abilitatea de a veni să ne ajute în a avansa pe calea noastră spirituală și să ajungem în starea lui.

 

Compasiunea duce la înțelepciune

Datorită modului în care suntem construiți, se pare că atunci când ne dezvoltăm compasiunea, ne dezvoltăm iubirea, în același timp se dezvoltă înțelepciunea.

Practic, este imposibil ca înțelepciunea să se dezvolte fără compasiune . Aceasta este o condiție vitală. Și este cu mult mai ușor să ne dezvoltăm compasiunea decât înțelepciunea. Înțelepciunea necesită o înțelegere profundă a vacuității și, după cum veți vedea, nu este o chestiune ușoară. De aceea acest studiu este destinat să ne pregătească inimile, să ne deschidă inimile în vederea studiului despre înțelepciune.

Toate studiile sunt construite în așa fel încât să ne pregătească pentru a ne deschide înțelepciunii. Va trebui să muncim mult pentru că nu suntem pregătiți pentru studiul înțelepciunii. Altfel, am fi dobândit de mult înțelepciunea și nu ar mai fi trebuit suferim atâta. Înțelepciunea despre care vorbim nu are nimic de-a face cu IQ și notele noastre de pe diplomele de bacalaureat sau de studii superioare.

Înțelepciunea noastră spirituală este încă în scutece, și pentru a o dezvolta este nevoie mai întâi să ne dezvoltăm compasiunea.

 

Câteva detalii despre acest studiu

Lama Dvora Hla spune că acest studiu l-a primit de câteva ori. Prima dată l-a  primit de la Geshe Michael, după care de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin, cam la un an și jumătate înainte de moartea sa, un studiu foarte detaliat și amplu pe care l-a dat. Mai târziu din nou de la Geshe Michael, și în final de la un alt Lama tibetan care era șeful colegiului tantric și liderul liniei Gelugkpa, pe nume Gyume Khensur Rinpoche.

Deoarece acest studiu este foarte vechi, de-a lungul anilor au apărut diferite versiuni ale acestuia. Există variații ale versetelor. Unele apar, altele nu. Câteodată nu sunt în aceeași ordine, iar diferiții profesori care au învățat-o pe Lama Dvora Hla, au predat din diferite surse. Deși, acest lucru poate să creeze un pic confuzie, dar Lo Jong este în esență același.

Versiunea pe care o primiți a fost redactată de Geshe Michael Roach pe baza unor scrieri pe care le-a primit de la Ken Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin. Textul acestui studiu este un text vechi și detailat și, ca toate textele, de multe ori există câteva litere șterse sau există multe greșeli de scriere, deoarece cei care au scris nu știau neapărat ortografia și de multe ori o mică schimbare de ortografie schimbă sensul frazei. Deci, a fost depusă multă muncă pentru a traduce și aranja textul și acest studiu. Geshe Michael și Ken Rinpoche au lucrat în paralel, dar nu la aceeași versiune.

 

Începutul textului: prosternarea

Textul începe cu prosternarea de onoare:

Om Svasti !

Ceea ce ar însemna ”Să fie totul bine!”. Autorul continuă:

Mă prosternez în fața sfintei compasiuni!

În orice astfel de scriere, care vine să ne învețe compasiunea, care vine să ne învețe înțelepciunea, care este de fapt înțelepciunea transmisă de Buddha – întotdeauna autorul începe să se prosterneze. Așa cum și noi începem fiecare lecție cu Mandala, începem cu mulțumiri.

Orice autor budist, care înțelege și a practicat bine calea – se conectează la măreția acestor lucruri. El se conectează la măreția Buddha și își înțelege propria lui lipsă de sine.

Deci, ultimul lucru scris pe care îl veți vedea în literatura budistă bună este cineva care spune: “Așa m-am gândit și am văzut, și uite vin să te învăț, de la mine”.

Întotdeauna autorul va scrie: “Am primit această învățătură de la profesorii mei și ei au primit-o de la profesorii lor, iar eu mă prosternez în fața acestora care mi-au dat privilegiul să devin un canal de trecere a învățăturii”.

Cei mai buni și cei mai străluciți autori au fost și cei mai modești. Scopul lor a fost întotdeauna, ca ei să fie un canal de transmisie curat și pur, pentru a nu altera puritatea învățăturilor pe care le-au primit.

Ei se dau la o parte, astfel încât învățătura să poată curge curat. De aceea, ei se prosternează întotdeauna în fața celui care i-a transmis-o.

În fața cui se prosternează autorul?

În scrierile budiste, autorii se prosternează în fața anumitor ființe iluminate sau în fața anumitor lucruri. Este interesant că în acest studiu Geshe Chekawa se prosternează în fața sfintei compasiuni. De multe ori, scriitorii se prosternează lui Buddha sau Manjushri sau la învățătorul lor, dar aici prosternarea este față de marea compasiune.

Ne vom referi în continuare la acest fapt.

Marele înțelept budist Arya Nagarjuna (150 – 250 e.n.), a scris cartea intitulată “Înțelepciunea rădăcinii“, carte foarte profundă și în întregime despre vacuitate. Este foarte greu să o înțelegem dacă o citim singuri.

În secolul opt, Chandrakirti (600 –  650 e.n), un savant indian budist, scrie un comentariu asupra Mulla Prajna, adică “Înțelepciunea rădăcinii“. Acest comentariu este o carte clasică a Căii de mijloc în budism. De fapt, Nagarjuna și Chandrakirti sunt considerați ca fiind părinții Căii de mijloc. Uneori sunt considerați ca tată și fiu. Se spune că Chandrakirti în comentariul său ar fi scos întreaga esență a cărții lui Nagarjuna și ar fi făcut-o “foarte clar”.

Când spunem „foarte clar“ în budism, este nevoie de ghilimele, pentru că dacă  încercați să citiți Chandrakirti, veți vedea că nu este deloc ușor de înțeles. S-au scris comentarii asupra comentariului lui Chandrakirti, iar asupra acestor comentarii s-au scris alte comentarii și așa mai departe.

Tot budismul tibetan este de fapt ancorat în Calea de mijloc. Ea este un concept, o filozofie, un punct de vedere asupra lumii, un mod de a explica lumea. Școala Căii de mijloc are, de asemenea, sub-școli. Deoarece această școală ne ajută să dobândim înțelepciunea ca să ne putem elibera din suferință, vom petrece mult timp învățând-o. Trebuie să înțelegem Calea de mijloc, calea lui Nagarjuna, a lui Chandrakirti și a înțelepților care au venit mai târziu, trecând pe această linie la Trijang Rinpoche, tutorele junior al celui de-al 14-lea Dalai Lama, când Dalai Lama avea vreo nouăzeci de ani. Trijang Rinpoche a fost considerat o reîncarnare a lui Chandrakirti, și de asemenea a fost profesorul lui Ken Rinpoche, deci un fel de străbunic al vostru. Deci, după cum vedeți primiți linia directă.

În concluzie, scrierea “Înțelepciunea rădăcinii”, este o carte despre Calea de mijloc, o carte filosofică, o carte profundă despre filozofia vacuității și ea începe cu prosternarea în fața marii compasiuni.

 

Bodhisattva

Deci, când ne referim la tuk je chenpo, ne referim la scopul acestui studiu de a ne dezvolta compasiunea sacră în inimile noastre, astfel încât să devenim Buddha, să ajungem la iluminare.

Cum este creat Buddha? Cum se poate ajunge la iluminare?

Când spunem că “Buddha este creat”, înseamnă că o persoană a ajuns la iluminare. A atins acea perfecțiune pe care v-am descris-o puțin mai devreme. Cum s-a născut? De unde a venit Buddha? Iar aici nu ne referim la mama lui biologică, pentru că dacă fiecare mamă biologică ar fi dat naștere unui Buddha, ar fi fost ușor, nu-i așa? Deci nu ne referim la mama biologică, ci ne referim la cauzele care dau naștere unui Buddha. Pentru a avea un rezultat, avem nevoie de o cauză care să-l determine. Care este cauza care dă naștere unui Buddha?

Se spune că cel care creează un Buddha este un Bodhisattva. Trebuie să devenim mai întâi un Bodhisattva înainte de a putea fi un Buddha.

Bodhisattva este aceea persoană care și-a creat în inima lui dorința profundă de a ajunge la iluminare, aspirația de a obține iluminarea.

Fără această dorință intensă și profundă pentru iluminare în inimile noastre, nu vom putea ajunge la iluminare. Chiar și obiectivele lumești simple, nu le putem atinge , fără o asemenea dorință. Nu putem parcurge toți pașii, sau să trecem prin toate încercările și dificultățile dacă nu avem ambiția de a termina. Este nevoie de această aspirație pentru orice misiune de extremă importanță. Deci, față de acest scop înalt de a ajunge la iluminare, trebuie să dorim să ajungem la iluminare.

Persoana care și-a dezvoltat pe deplin aspirația de iluminare în inima sa, se numește Bodhisattva.

 

Practica unui Bodhisattva
Ce dă naștere unuiBodhisattva?

Există multe studii și practici ca să ne ajute să devenim Bodhisattva. Budiști consideră că Bodhisattva sunt oameni sfinți. Câteodată îi numim luptători spirituali. Maestrul Shantideva, care este considerat “prințul Bodhisattva”, ne învață cum să devenim Bodhisattva. Un Bodhisattva își dezvoltă calități înalte, calități sublime.

El își dezvoltă:

  • generozitatea la maximum,
  • propria moralitate,
  • răbdarea,
  • bucuria efortului,
  • capacitatea de concentrare meditativă,
  • și în cele din urmă își dezvoltă înțelepciunea.

 

Ce-l motivează pe un Bodhisattva în practica sa?  Compasiunea.

Ce-l motivează pe un Bodhisattva să facă toată această practică amănunțită, lungă și dificilă?

Uneori practica este foarte dificilă, pentru că trebuie să ne abatem de la calea obișnuită pe care mergem tot timpul. Orice astfel de schimbare va cauza dificultăți și, dacă suntem pe o cale spirituală de mare valoare, cu atât mai mult va trebui să depășim dificultățile care ne vor apărea în cale. Dar pentru a le depăși, va trebui să fim și dispuși să le depășim, să le facem față.

Ce ne va determina să facem față acestor dificultăți? Marea compasiune.

Marea compasiune vine din înțelegerea stării noastre existențiale, care este rea, și că toate celelalte ființe se află în aceeași situație. Chiar dacă nu ni se întâmplă nimic rău acum, suntem cu toții în brațele Lordului morții. Cu toții trecem prin procesul de îmbătrânire, de îmbolnăvire. Corpul fizic devine din ce în ce mai slăbit, indiferent de vârsta dumneavoastră. Odată ce copilul se naște, el deja intră în acest proces. Această condiție de a îmbătrâni, de a se uza și de a muri este în interiorul fiecăruia dintre noi, iar pe drum mai apar și alte necazuri, după cum știm cu toții.

Deci, un Bodhisattva se naște din compasiunea care se dezvoltă în inima sa, din înțelegerea stării lui, și a stării celorlalți. Compasiunea lui crește atât de mult încât nu mai poate suporta această situație și este dispus să facă orice pentru a descifra această ghicitoare cum să iasă din Samsara, și cum să-i ajute și pe alții să iasă din ea.

Și pentru a ajunge la toate acestea este nevoie de o mare credință, și într-o anume măsură și inocență copilărească. Fiecare copil vrea să-și ajute tatăl sau mama, vrea să fie Tarzan, să fie Superman, sau alți eroi. De aceea și filmele cu toți acești super-eroi sunt atât de reușite, nu? Pentru că această dorință este un vis ascuns în inimile tuturor. Și, la o vârstă fragedă, renunțăm. Pentru că încă de atunci am văzut că nu putem ajuta, că suntem incapabili sau neajutorați și renunțăm.

Bodhisattva se conectează cu această dorință pe care o are copilul în inima lui.

Acesta este scopul existenței noastre umane. Trebuie să ne împlinim acest vis și să nu renunțăm la el. Trebuie să continuăm să căutăm modalități de a-l realiza.

Această învățătură vine să ne ajute să le găsim, ne învață cum să practicăm astfel încât să putem realiza acest vis uimitor. Prin urmare, abilitatea principală necesară pentru atingerea iluminării este compasiunea. Toate Lo Jong -urile, au ca scop dezvoltarea compasiunii.

Acesta este motivul pentru care Maestrul Chandrakirti, care a venit să ne învețe înțelepciunea vacuității conform Căii de mijloc, ea fiind o etapă crucială a căii spirituale, se prosternează mari compasiuni, pentru că numai ea este cea care în cele din urmă ne va deschide calea pentru înțelegerea vacuității.

De ce se prosternează în fața mari compasiuni?

Este dificil să ne dezvoltăm înțelepciunea atunci când inima este închisă. Atunci când ne prosternăm, ne prosternăm cu corpul, cu gândul, și cu vorba. Respectul, aprecierea și recunoștința noastră sunt necesare pentru a ne deschide inima. Cauza suferinței noastre se datorește inimii noastre închise
Deci, aici el se prosternează cu cuvintele: ”Mă înclin în fața sfintei compasiuni”.

 

Nectarul înțelepciunii vine pe linia de maeștri

După ce autorul spune: “Mă înclin la sfânta compasiune“, imediat după aceea spune:

”În continuare rezumatul instrucțiunilor din tradiția lui Serlingpa,
Esența nectarului ce este similar diamantului, soarelui, și pomului roditor”.

Esența nectarului este înțelepciunea sau cunoașterea care vine la noi pe linia de maeștri direct de la Buddha. Aceasta este semnificația nectarului în această frază. El este asemuit diamantului, soarelui și pomului fructifer.

Aceste instrucțiuni, spunea Ken Rinpoche, vă vor ajuta să obțineți cu ușurință iluminarea. Fără a le practica, nu se va întâmpla prea mult. Dacă veți începe să le practicați în mod constant, așa cum vor fi detaliate mai târziu, vă va aduce rapid la iluminare.

 

Linia pe care vine această învățătură

Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este din autenticitatea liniei. De aceea este foarte important să cunoaștem această linie de mari maeștri pe care vine învățătura.

– Linia începe de la însuși Buddha. Unul dintre epitetele lui Buddha în literatura budistă este:

Tubwang


Tubwang = Cel capabil sau Cel puternic

– Buddha l-a învățat pe Maitreya, un mare Bodhisattva și este considerat ca fiind următorul Buddha. Numele lui înseamnă iubire.

 

În limba tibetană se spune:

Jampa

–  De la Maitreya, învățătura a trecut la Maestrul Asanga, și la fratele său, Maestrul Subhandhu. În limba tibetană:

Tokme kuche

Adică maestrul Asanga și fratele lui.

Maestrul Asanga a fost un mare înțelept budist care a trăit în secolul al IV-lea și despre care se spune că a primit învățături direct de la Maitreya și ne-a lăsat cărți despre cum să devenim un Bodhisattva.

– Linia continuă până la Serlingpa.

Serlingpa

Ser   = aur sau aurit.
Ling = insulă. Adică Insula aurită. Insula aurită este epitet dat Indoneziei.
Pa     = sufix. Adică fiul insulei aurite.

Serlingpa este considerat ca fiind o sursă foarte importantă pentru studiul despre Bodhichita, adică aspirația spre iluminare.

Budismul a pătruns în mai multe etape în Tibet. Prima etapă a fost în jurul anilor 1000 prin Lordul Atisha sau Lama Atisha. Se numește în tibetană:

Jowo Je

Lordul Atisha era de origine indian. El a fost un stareț mare, foarte respectat și foarte învățat. Ken Rinpoche ne spune că Lordul Atisha depășise în înțelepciunea și cunoștințele sale pe toți oamenii de știință ai timpului său. Și cu toate că avea o mare înțelepciune și cunoștea foarte bine filosofiile, nu era mulțumit de cunoștințele sale despre Bodhichita, simțea că nu avea suficiente îndrumări pentru Bodhicitta. Deci începu să caute pe cineva care să-l poată învăța cum să-și dezvolte Bodhichita și auzi de Serlingpa în Indonezia.

Se spune că l-a verificat pe Serlingpa de departe, cam doisprezece ani. Dar cu toate că înțelegerea lui Serlingpa a filozofiei asupra vacuității era inferioară celei lui Atisha, deoarece făcea parte dintr-o școală inferioară. În schimb, cunoștințele sale despre Bodhichita erau atât de, încât Lordul Atisha decise să meargă să studieze cu el. El a urcat pe un vas dărăpănat și călători treisprezece luni pe ocean spre Indonezia. Cu alte cuvinte, și-a riscat viața pentru a merge să învețe cu Serlingpa. Studiul nostru despre Bodhichita vine de cei doi mari maeștri.

– Tradiția continuă. Elevul Lordului Atisha se numea:

Dromtonpa


Lordul Atisha, la cererea regelui Tibetului, plecă din India spre Tibet pentru a preda tibetanilor, o altă cultură. El era deja în vârstă de șaizeci de ani, considerată pe atunci o vârstă destul de înaintată, și avea nevoie de mult ajutor. De fiecare dată când avea nevoie de ceva, Dromtompa apărea și organiza totul. Era ca un  înger. Întotdeauna l-a sprijinit pe Lordul Atisha. Dromtopa nu era călugăr, ci om de afaceri. El însuși a devenit un mare învățător.

– Elevul lui Dromtompa se numea:

Potowa

 

– Elevul lui Potowa a fost Langri Tangpa, pe care îl cunoștem din Lojong 1, autorul textului Cele opt versete de antrenament al minții.

– Elevul lui Langri Tangpa se numea:

Sharawa

– După el a venit Geshe Chekawa, autorul studiului nostru.

Chekawa

 

 

Cum a primit Geshe Chekawa această învățătură?

Se povestește despre Geshe Chekawa că dorea să găsească profesori pentru Bodhichita. El auzi că Langri Tangpa, cel care a scris cele opt versete, este un mare învățător. Așa că începu să-l caute în orașul în care trăia, în Tibet. Dar când a ajunse în acest oraș, trecând Himalaya pe jos, ajunse la urechile lui că acest profesor a murit. Când auzi vestea se întristă foarte mult. Dar oamenii îi spuseră să nu fie trist pentru că Langri Tangpa avea trei discipoli care și ei ar fi predat Bodhicitta. Când auzi Geshe Chekawa  toate acestea, merse să-i caute.

Povestea spune că între cei trei discipoli se ducea o luptă de succesiune. Geshe Chekawa le spuse oamenilor: ”Eu nu pot învăța cu cineva care se războiește, am venit să învăț despre compasiune”. Dar oamenii îi spuse: ”Nu, nu ai înțeles, lupta se poartă pentru că fiecare vrea ca celălalt să fie urmașul lui Langri Tangpa.

După ce Sharawa, unul dintre acești discipoli, deveni succesorul lui Langri Tangpa,  Geshe Cekawa începu să studieze cu el. Și după ce a învățat el însuși, el a predat acest Lojong cuiva care avea lepră. Se spune că bolnavul a practicat acest Lojong, care conține instrucțiuni despre Tong Len, a practicat Tong Len și s-a recuperat.

 


Studiul care a fost păstrat în secret

Ceea ce nu v-am spus, este faptul că până atunci toată această învățătura a fost păstrată în secret. Motivul pentru care se găsea atât de greu un învățător era faptul că învățătura era transmisă de la profesor la elev.

De ce a fost ea păstrată în secret? Pentru că, așa cum veți vedea în curând, această învățătură este contrară instinctelor și obiceiurilor noastre. Dacă suntem obișnuiți să ne îngrijim mereu de noi înșine, acest studiu ne spune să ne îngrijim de ceilalți. Marii învățători considerau, cel puțin la acel moment, că majoritatea oamenilor ar desconsidera acest gen de învățătură.

Subestimarea acestei învățături sfinte care poate scoate omul din suferință, nu este o karmă bună.

Așadar, pentru a proteja oamenii de această atitudine disprețuitoare, marii Lama au păstrat-o secret și au transmis-o doar celor care au crezut că sunt deja pregătiți să audă acest studiu. Rezultatul este că puțini îl cunosc, dar pe de altă parte această învățătură este o mare binecuvântare. Deci, întotdeauna va trebui găsit acel echilibru între transmisia învățăturii celor potriviți și între păstrarea marii binecuvântări a acesteia.

Pe scurt, povestea spune că acest studiu a fost dat leproșilor. Oricum ei erau izolați și nu mai aveau nimic de pierdut, deci au practicat așa cum trebuia. Iar datorită faptului că unul dintre cei bolnavi se însănătoși, Geshe Chakawa hotărî  să înlăture voalul secretului. De la Geshe Chakawa, acum opt sute de ani, această învățătură a început să fie ținută în public.

 

Chiar dacă apar împotriviri, este foarte important să nu subestimăm învățătura

Dacă auziți această învățătură și nu aveți atitudinea corectă, nu va fi bine pentru voi. Se prea poate ca, atunci când veți auzi acest studiu, să vă stârnească împotriviri, să nu vi se pară logic, sau nefiresc.

Deci, dacă vi se întâmplă așa ceva, va trebui să vă calmați, pentru că acestea sunt reacțiile voastre naturale. Acest studiu este atât de contrar naturii noastre, încât el pare nefiresc pentru noi. Deci, dacă vi se întâmplă să apară vreo rezistență în voi, atunci pentru a evita căderea în această capcană a acumulării de karmă negativă, sugestia este să puneți aceste împotriviri de o parte, cel puțin pe timpul petrecut în clasă, să-i acordați puțin credit până la sfârșitul lecției și să beneficiați de binecuvântarea lui. Mai târziu, puteți să vă luați înapoi toate împotrivirile.


Sursa tuturor suferințelor, conform Lo Jong este prețuirea de sine

Mergem mai departe.

Rang chen dzin

 

Rang = eu însumi.
Che    = prețuire.
Dzin  = a ține, a purta.
Împreună înseamnă prețuire de sine. Prețuirea de sine înseamnă grija numai față de mine însumi.

Lojong încearcă să ne învețe că inamicul nostru este această prețuire de sine și că toată suferința noastră ni datorește lui. Tendința noastră “naturală”, în ghilimele, este de a ne ocupa mai întâi de noi înșine, acesta fiind motivul pentru care încă mai suferim. De cât timp încercăm să ne ocupăm de noi înșine? Dovada este că încă ne mai aflăm într-o lume plină de boli, războaie, suferințe și de alte greutăți. Ceea ce ne spune Lo Jong este că nu aceasta este calea.

Această greșeală pe care o facem, este adânc înrădăcinată în noi. Trebuie să ne luptăm împotriva ei nu numai la nivel de principii, ci cu o întreagă cultură care “stă în noi”. Și mai mult de atât ne naștem cu ea, ne naștem cu aceste tendințe. Deci, pentru a depăși acest lucru este nevoie de foarte multă muncă.

Toate studiile Lo Jong vin să ne ajute să învingem acest demon care se numește – prețuirea de sine, pentru că este singura cale de ieșire din suferință.

 

Practica Lo Jong aduce fericirea și interioară și exterioară

Dacă începeți să practicați lucrurile pe care Lo Jong le învață și unii dintre voi sper că ați început să practicați Tong Len, pentru că el face parte din această învățătură, destul de repede veți avea parte de fericire. Foarte curând vor începe să apară schimbări în viața voastră, interioară și exterioară. În interior veți fi mai fericiți, și în exterior lucrurile vor fi mai bune.

Dacă începeți să practicați, să acordați atenție celorlalți și să începeți să vă îngrijiți conștient de ei, vă veți obișnui destul de repede cu această practică. Poate că în două săptămâni de practică veți putea elimina deja primul strat al prețuirii de sine. Putem vorbi de două nivele:

– unul extern,
– și altul intern, adânc înrădăcinat în noi. Este nivelul impulsurilor, instinctelor, și emoțiilor mai profunde. Acestea sunt mult mai greu de învins, mult mai greu de schimbat. Este nevoie deja de o înțelegere profundă a vacuității.

Veți vedea că cu cât veți lucra mai în profunzime, fericirea voastră va crește proporțional cu aceasta.

 

Puteți începe să practicați imediat

Ceea ce este frumos este că puteți începe practica imediat. Practica este atât de simplă încât deja puteți începe. Scopul acestui studiu este să vă pregătească pentru a pătrunde din ce în ce mai profund.

Așa cum v-am spus, Geshe Chekawa, după ce a văzut că cel bolnav de lepră sa vindecat, a decis să învețe publicul larg. Și dacă ascultați acest studiu având și înțelegerea vacuității , îl veți putea folosi pentru a vindeca oamenii. Dar numai dacă este însoțită de înțelepciune, dacă în același timp vă petreceți timpul înțelegând vacuitatea în profunzime.

Până la Chekawa, marii Lama credeau că oamenii nu aveau suficiente binefaceri pentru a înțelege, pentru a asimila aceste învățături și le-ar putea disprețui, așa că le-au păstrat în secret. Asta nu înseamnă că suntem cu mai buni decât ei, pericolul încă există. Dacă nu am făcut suficiente binefaceri, dacă nu am făcut mult bine în lume, învățătura se va păstra secretă față de noi. O veți auzi dar, probabil, nivelul de asimilare va fi diferit.

Acest studiu este de o mare simplitate. Ea a fost dată păstorilor, împreună cu câteva fraze cheie pentru a le reaminti învățătura.

Nu vă lăsați derutați de simplitatea acestui Lo Jong, pentru că el este complet ingenios. Este nevoie de un geniu pentru a scoate la lumină învățăturile Lo Jong – și de a le transmite într-un mod atât de simplu, așa cum este transmis aici.

Aceasta este una dintre cheile lumii noastre. Lucrurile care funcționează în lumea noastră stau pe această temelie pe care ne învață Lo Jong.

 

 Cele șapte principii ale Lo Jong-ului

Lo Jong are șapte principii, sau șapte puncte, sau șapte etape. Puteți folosi această diviziune în șapte pași și să faceți meditațiile pe etape. Puteți să vă dedicați o zi pe săptămână uneia dintre etape și să meditați. Dacă veți face asta, veți progresa foarte mult.

  1. Prima etapă sau principiu este baza dharmei – pregătirile preliminarii.
  2. A doua etapă este practica în sine care ne ajută să dezvoltăm aspirația spre iluminare, adică Bodhichita. Fără Bodhicitta, calea către iluminare nu poate fi finalizată.
  3. A treia etapă este cum să transformăm o problemă de viață într-o practică. Ce să facem când apare o problemă în viață. Se întâmplă ceva, se întâmplă un dezastru, apare o defecțiune, o problemă de sănătate. De exemplu:
    – Acum sunt bolnav și nu pot să practica.
    – sau astăzi am o întâlnire importantă, și nu pot practica.

Dacă lăsăm aceste lucruri să treacă peste noi, nu vom practica niciodată și moartea va veni peste noi. Prin urmare, această etapă este foarte importantă și unică a învățăturii Lo Jong.

  1. În a patra etapă este prezentat rezumatul practicii pentru întreaga viață. Această practică este atât pentru viață, cât și pentru moarte. Cum să murim, astfel încât să avem o șansă mai bună în viața viitoare, și cum să ne creștem șansele în această viață.
  2. În această etapă ni se dă un criteriu de măsură a progresului nostru, un criteriu de verificare dacă suntem buni practicanți. Deci, ni oferă modalități de măsurare a progresului nostru.

6 și 7. Apoi, șase și șapte sunt o colecție de sfaturi și instrucțiuni foarte practice. Dacă vă amintiți, acest studiu a fost predat păstorilor de iaci, care nu știau să scrie și să citească. Acestora li se dădeau de fiecare dată câte o scurtă propoziție, și veți vedea mai târziu că ele sunt foarte ambigue. De aceea este nevoie ca ele să fie explicate. Aceste propoziții sunt ca un titlu. O parte le vom învăța acum, iar cealaltă parte le vom învăța în studiul despre cuplul spiritual.

 

Cele cinci semne ale zilelor întunecoase

Conform cosmologiei budiste descrisă de Abhidharma Kosha, lumea este creată și distrusă, creată din nou și distrusă din nou, există eoni ai creației, eoni ai distrugerii, eoni intermediari. În fiecare eon există eoni intermediari. Acești eoni sunt perioade lungi de miliarde de ani, miliarde de miliarde de ani. În cursul 8 vom intra mai mult în aceste descrieri.

La începutul lumii, ființele sunt foarte pure. Se spune că ele trăiesc 80.000 de ani la început și aproape că nu au nevoie de hrană, iar mâncarea lor este foarte pură.

De-a lungul timpului, încep să apară afecțiunile mentale și să ia amploare. Se începe cu “asta este a mea, asta este a ta”, toate aceste limitări încep să se solidifice. După această împărțire, al meu –al tău, apar și alte afecțiuni mentale. Plecând de la :” nu lua de la mine” sau ” eu îmi iau de la tine”, pornesc resentimentele și gelozia, supărarea și așa mai departe.

Toate acestea nu fac decât să scurteze viața, să contamineze trupul; cu timpul, afecțiunile mentale se amplifică. Ca rezultat al duratei de viață mai scurte, vor exista tot mai multe boli, tot mai multe războaie și astfel viața decade din ce în ce, până când lumea va fi distrusă. Lumea este distrusă și o alta va începe din nou. Dar înainte de a fi distrusă, durata vieții va ajunge la zece ani. Deci, într-un eon, lumea începe cu durata de viață de optzeci de mii de ani și va scădea la zece.

Care este durata de viață astăzi? O sută de ani? Gândiți-vă acum, unde ne aflăm pe scala de la optzeci la zece. Vremurile noastre sunt în decădere.

  1. Primul semn este că viețile noastre sunt scurte, și asta este foarte important de realizat! Pentru a ajunge la iluminare este nevoie de multă muncă și de mult timp. Trebuie să ne pregătim condițiile pentru a putea practica. Este nevoie de mult timp, iar dacă viața este scurtă, atunci șansele noastre nu sunt bune, timpul lucrează în defavoarea noastră. Din fericire pentru noi, există profesori care predau Tantra, ce ne permite să ajungem la iluminare într-o singură viață. Dar oricum, pentru acest lucru este nevoie de multă muncă.
  2. Un alt semn este că facem multe, multe fapte rele: războaie, ucideri, furturi, fraude. Deschide-ți ziarele!
  3. Suntem plini de afecțiuni mentale, de sentimente distrugătoare care ne perturbă sufletul.
  4. Al patrulea semn este o concepția greșită. Această concepție este adânc înrădăcinată în noi. Credem cu tărie în lucrurile materiale. Cum știm asta? Ne petrecem majoritatea timpului căutând să le obținem: bani și obiecte. Lucrurile materiale includ, de asemenea, reputația, faima, lauda. Facem tot efortul ca oamenii să spună lucruri bune despre noi; facem efort să ne simțim bine, ceea ce este de asemenea material.
  5. Al cincilea semn este că perioada în care trăim este impură.

 

În maraton cu Lordul morții

Toate aceste cinci semne ne spun, de fapt că șansele noastre nu sunt bune și acest lucru este adevărat. Suntem într-un fel de maraton împotriva Lordului morții și el va veni repede pentru că trăim într-o perioadă în care viața este scurtă. Deci, ceea ce vom face până atunci, depinde în întregime de ordinea priorităților pe care o vom decide din acest moment până în momentul morții noastre. Iar rezultatul acestei vieți va depinde de ceea ce decidem să facem cu ea, chiar dacă apucăm sau nu.

Ce ne va influența ca să decidem asupra priorităților noastre? Este gradul de înțelegere a acestor lucruri. Este gradul de convingere pe care-l dobândiți de pe urma acestor învățături. Pentru că dacă auziți, dar nu credeți, atunci mergeți acasă și continuați să faceți aceleași lucruri ca și până acum. Dacă veți face un efort să învățați și să înțelegeți ceea ce predică toți acești mari Lama, există șansa să vă schimbați.

Deci suntem aici în maraton. Cu toate că vorbim încet, încet, zâmbim, de fapt fugim disperați pentru că moartea nu așteaptă.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 3 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

înapoi la curs, ACI 1

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Profesorul – poarta spre iluminare

 Vom începe etapele spre iluminare.

Prima etapă – este profesorul, aceasta fiind etapa de bază în  fiecare din învățăturile Mahayana , înțelegând că:

Nu există iluminare fără profesor , este imposibil să se ajungă la  o cunoaștere profundă – fără profesor. El este poarta, Intrarea.

 Subiectul lecției este :

Shenyen Ten Tsul

 Este un subiect foarte mare ce apare în Lam Rim. Pabonka Rinpoche a scris despre acest subiect circa 100 de pagini. În Lam Rim, Je Tsongkapa a scris multe pagini despre rolul și importanța  profesorului.

Acest studiu este foarte larg în Mahayana – Shenyen Ten Tsul.

Shenyen înseamnă profesor/învățător, In sensul de profesor  spiritual.

 Nyen – înseamnă prieten

 She – este un cuvânt ce indică înrudirea, legătura de familie.

De aceea Shenyen îl vom traduce prietenul cel bun sau prietenul  spiritual, el provine din cuvântul Kalyanamitra în limba sanscrită. Kalyanamitra înseamnă prietenul cel bun, dar Shenyen în tibetană, este mult mai mult,  prietenul este ca o rudă de familie. Profesorul spiritual este cu mult mai aproape decât o legătură de familie.

Tsul  înseamnă mod, drum (cale), sau metodă

Ten – rădăcina cuvântului în tibetană vine de la ceva care este legat de vindecare.

Ce faceți cu medicamentul? Îl folosiți, credeți în el. O parte din aceste sensuri intră aici.

Esența drumului spre iluminare – este comportamentul adecvat  față de profesor.

 Atunci când spunem Shenyen Ten Tsul – ne referim la profesorul spiritual, la modul în care:

  • îl abordăm
  • ne referim la el
  • ne bazăm pe el
  • îl servim
  • ne folosim de el
  • îl ajutăm

Toate aceste înțelesuri legate de profesor intră în acest mic cuvânt Ten.

A te comporta în mod adecvat față de profesorul spiritual este prima etapă pe drumul spiritual și cea mai importantă. Ea este esența drumului.

Legătura strânsă dintre elev și profesor este esențială în practica spirituală, iar ea va decide totul.

 Este foarte important să se creeze încă de la început  relații bune  cu profesorul, să se înceapă cu piciorul drept.

 Se povestește despre Milarepa, care a fost elevul lui Marpa, că în semn de respect față de profesorul lui, i-a dăruit o cană frumoasă, dar goală. Se spune că acest gest i-a creat un mic obstacol în calea lui spirituală, trebuind să muncească din greu pentru a-l depăși.

Există karme subtile, ascunse de ochiul uman. Până când  nu vom înțelege foarte bine karma,  nu vom înțelege de ce ne apar obstacole pe drum.

 Se spune că și această viață și cea care va veni, depind de această legătură. Dacă aceste relații sunt construite corect – ele vor putea  conduce rapid spre iluminare. Acesta este motivul pentru care se pune accent pe acest studiu.

Dacă nu vom reuși să urcăm pe drumul spiritual, cine știe cât timp ne vom învârti prin Samsara. Deja am trăit și am suferit milioane de ere în Samsara. Și împreună cu mine, vor continua să sufere și toți cei cu care am  relații karmice strânse. Ei depind de mine ca să-i scot din Samsara. Putem privi și invers. Cauza pentru care suntem încă în Samsara este că am făcut cu toții aceleași greșeli față de profesorii noștri spirituali pe care i-am avut, pentru că dacă nu le-am fi făcut am fi ieșit demult din Samsara.

Ce este Lama ?

Sensul cuvântului Lama in tibetană este

La Ma

La –  înseamnă înalt

 Ma – cuvânt care se folosește pentru a nega.

Adică nu este mai înalt ca el.

Un alt motiv pentru acest nume este că prima condiție vitală ca cineva să progreseze în mod serios pe drumul spiritual pentru a ajunge la iluminarea sublimă a lui Buddha, de a ieși din suferință și de a ajunge la fericirea eternă, este profesorul.

 

În întreaga istorie umană, nu s-a întâmplat niciodată ca cineva să ajungă la iluminare fără profesor, pentru că noi nu știm cum să ajungem acolo. Dacă am fi știut, am fi fost deja iluminați. Este un loc neștiut. Drumurile de a ajunge acolo, nu sunt drumurile cu care suntem obișnuiți. De aceea profesorul este foarte important. Iar dacă vom putea înțelege acest lucru, vom avansa cu mult mai repede, pentru că vom da respectul și importanță îndrumărilor lui. În sanscrită cuvântul este Guru.

 Guru înseamnă greu. Cineva cu mare greutate, având multă pondere în progresul nostru pe drumul spiritual.

 Fără îndrumările unui profesor, niciodată nu vom putea ajunge la rezultate înalte in budism. Rezultatele nu se pot obține din cărți sau din înregistrări.

Învățăturile trebuie transmise direct, pe linia de descendență,  prin profesori .

Nu veți putea îndeplini visul iluminării, dacă nu veți găsi pe acel prieten bun, pe Shenyen, pe acel lama, profesorul inimii voastre și dacă nu vă veți devota lui și nu-i veți da posibilitatea să vă îndrume pe drumul vostru. Dacă l-ați găsit deja, aceasta este o mare binecuvântare; acest lucru datorându-se numai meritelor voastre (a faptelor bune).

  Deci viitorul vostru se va învârti în a-l găsi pe Shenyen, de a crea cu el legături profunde, acesta este sensul de profesor spiritual. Dacă lama este cu adevărat iluminat, lui nu-i trebuie nimic de la voi, singurul lucru pe care și-l dorește este să vă știe fericiți, să deveniți iluminați.

Şi cine este serios pe drumul iluminării, primul lucru și cel mai important este de a găsi pe Shenyen, profesorul Inimii pentru a-l conduce spre iluminare.

 Întotdeauna au existat profesori spirituali, ne-au însoțit mereu pe drumurile Samsarei – dar noi nu am știut să-i identificăm pentru că nu am fost niciodată suficienți de puri. Problema nu este a lor, ci a noastră, pentru că suntem infestați, scufundați în ignoranță și mai ales pentru că nu ne respectăm legămintele.

Întrebare : Cum ne putem găsi un profesor spiritual?

Răspuns : Dacă ne vom păstra  conduita morală.

 Caracteristicile unui bun lama

 Vom prezenta lista de calități ale unui lama, ce provine din Mahayana Sutra Alamkara (în sanscrită ). Ea este una din sutrele Maestrului Asanga primită de la Maitreya (următorul  Buddha).

După cum se povestește, Maestrul Asanga a ajuns în paradis, iar acolo l-a întâlnit pe Maitreya, acesta  transmițând-i multe scrieri minunate. Timpul în rai trece altfel.

Se spune ca Maestrul Asanga a petrecut în rai doar o singură zi, iar când s-a reîntors a constatat că trecuseră 500 de ani. Se estimează că el ar fi trăit aproximativ în anul 350 BC. Dar nimeni nu știe cu precizie. Deci Maestrul Asanga a primit de la Maitreya zece însușiri (calități), pe care ar trebui să le căutăm la un profesor.

 

  1. Înalte standarde de moralitate

Dulwa

Înseamnă – etică, disciplină, înfrânare. Aceasta este prima calitate a unui profesor. Cineva care își poate înfrâna mintea, și-a disciplinat-o, fiind atent la acțiunile lui. Mintea fiind sub controlul lui și nu invers. Dintre toate trăsăturile, aceasta este cea mai importantă.  Și are legătură directă cu viața morală. Pentru a ajunge la acest nivel de control al minții, la acest nivel de etică, profesorul trebuie să-și păstreze legămintele pe care și le-a luat.

 

Există trei categorii de legăminte (jurăminte):

  1. Legămintele eliberării

 Prima categorie o reprezintă legămintele Pratimoksha

  • să nu ucizi
  • să nu furi
  • comportament sexual adecvat

(acestea sunt trei legăminte legat de corp)

  • să nu minți
  • să nu dezbini
  • să nu vorbești ironic, nepoliticos sau să țipi.
  • să nu vorbești inutil său să flecărești . Să nu-ți pierzi timpul

 (acestea sunt legate de vorbire)

  • lăcomie, aviditate
  • rea voință
  • ignoranță, neînțelegere, vedere sau concepție greșită

 (acestea sunt legate de minte )

Aceasta este prima categorie de jurăminte care se referă la acțiuni  de a evita rănirea celorlalți.

Înainte de toate trebuie învățat de a nu face rău cuiva, de a nu răni, de a evita provocarea suferinței, tot ceea ce afectează liniștea sufletelor noastre.

Acestea sunt legămintele eliberării, legăminte ce trebuie păzite cu foarte multă grijă.

  1. Legămintele Bodhisattva

Este următorul nivel, construit pe cel al legămintelor eliberării și  este foarte divers.

  • dacă legămintele eliberării spun: feriți-vă de asta sau nu faceți asta
  • legămintele Bodhisattva spun cum să aduci binecuvântare celorlalți. Cum poți fi bun cu celălalt. Ele ne instruiesc să devenim Esența lor este cum să devenim o persoană mai bună, cum să facem mult bine în lume. Aceste legăminte sunt mult mai înalte decât primele.
  1. Legămintele secrete

Al treilea nivel de legăminte sunt cele pe care un lama trebuie să le păstreze cu sfințenie. Deoarece ele sunt secrete, nu vi le pot expune dar pot să vă spun că ele grăbesc drumul, permit finalizarea rapidă a drumului. Lama pe care-l căutați va trebui să fie maestru în toate aceste lucruri să le cunoască bine și să le păstreze bine.

 Cum veți putea ști? Când cineva păstrează o etică pură îl puteți simți. Acesta este prima dintre calitățile pe care le căutați. Dacă lama nu duce o viață etică, el nu vă va putea ajuta să ajungeți la iluminare.

Cum arată el ? El poate fi de o 100 de ani, poate fi de zece ani, poate fi călugăr sau nu, poate fi budist sau nu. El poate apărea sub orice formă  Buddha poate apărea în fața voastră în forma care vă este cea mai potrivită. Iar atunci când el va apărea, veți ști în mod sigur.

  1. Un nivel înalt de meditație

Shiwa

Shiwa în sanscrită este Shanti, ceea ce înseamnă calm, liniște,  pace.

Sensul nu este că lama trebuie să fie un om calm ci că el trebuie să  fie foarte avansat în practica meditativă.

  1. Înțelepciunea

Nyer Shiwa

Nyer este un cuvânt care subliniază caracterul, înseamnă foarte,  adică foarte lIniştit.

Sensul este că Lama și-a dobândit abilități în practicarea înțelepciunii. Nu ne referim la faptul că Lama a perceput vacuitatea în mod direct, ci că el are o  înțelegere temeinică și profundă a vacuității.

  1. Înalte calități spirituale

Yunten hlakpa

Yunten înseamnă calități bune

Hlakpa înseamnă în plus, din cale afară, calități excesive.

 Sensul este că profesorul trebuie să aibă calități spirituale înalte pe care să le prețuiți și să le apreciați și pe care le-ați dori să le aveți și voi. Pe scurt, profesorul care să aibă ce să vă învețe. Dacă el nu are aceste calități, el nu va fi un bun profesor.

 Depune efort mare în practica lui și în a-și îndruma elevii

Tsun Che

Tsun Che – înseamnă că face eforturi mari, adică profesorul își dedică  întreaga viață pentru două scopuri : 

–  îndeplinirea necesităților lui,

–  îndeplinirea necesităților celuilalt

Acest profesor își dedică toată viața în scopul de a ajunge la iluminare, de a se scoate pe el însuși și pe celălalt din samsara. Cele două scopuri sunt el însuși și celălalt.

Sensul cuvântului efort nu se referă la munca grea, pentru că nu orice muncă grea duce la iluminare. Sensul este că el face mari eforturi de a ajunge le iluminare, adică își dedică viața pe drumul iluminării. Întreaga lui viață se învârte in jurul celor două  scopuri, pentru el și pentru celălalt, simultan.

  1. Expert in scripturi

Lung Gyi Chuk

Chuk –  inseamnă bogat

Lung – transfer, a transmite.

Sensul este că profesorul are multe cunoștințe sau este bogat în științele scripturilor.

 Cel trei coșuri

 Vom vorbi în mod specific despre Tripitaka – cele trei coşuri.

 Toate învățăturile budiste sunt cuprinse în trei coșuri :

  1. Unul este Vinaya (se ocupă de toate regulile de comportament și legămintele eliberării)
  2. Sutrele lui Buddha (practica concentrării și a meditației)
  3. Abhidharma – studiul înțelepciunii, ce cuprinde Abhidharma Kosha și alte scrieri. Abhidharma Kosha înseamnă Tezaurul marii înțelepciuni.

În tradiția budistă, atunci când ne referim la Lung, ne referim de  fapt la Tripitaka.

Pentru că suntem in Mahayana , mai există și

  1. Prajna Paramita
  2. Pramana
  3. Madhyamika

Cu alte cuvinte, profesorul trebuie să aibă cunoștințe vaste în toate domeniile:

  • etică
  • concentrare şi meditație
  • înțelepciune

Acestea sunt cele trei practici remarcabile (trei antrenamente), pe care un profesor le  cunoaște și le poate preda.

  1. O înțelegere profundă a vacuității

Denyi Rabtu Tokpa

Tokpa – înseamnă înțelegere

Rabtu –  mare, foarte mare

Denyi – în engleză suchness, adică astfel/așa, referirea aici fiind  vacuitatea (adevărata natură a realității)

Unul dintre epitetele date lui Buddha este Tathagata adică cel astfel plecat, cel care a plecat astfel.

 În tibetană 

Deshin Shekpa

 Are sensul Cel plecat astfel

Dewar Shekpa

Înseamnă Cel ajuns la plăcerea supremă

Aici cuvântul Denyi se referă la vacuitate; cel ce are o înaltă înțelegere a vacuității, desigur că este mai de preferat profesorul care a experimentat vacuitatea.

  

Cum putem identifica pe cel care a experimentat vacuitatea?

Cum putem ști cine a perceput vacuitatea?

 

Omul care a perceput în mod direct vacuitatea, nu va poate spune acest lucru pentru că există un legământ de a nu minți în legătură cu realizările spirituale.

Etica budistă spune că nu trebuie să vorbim despre acestea. De aceea trebuie mers pe ocolite.

Nu veți ști cu siguranță, dar vă vor fi de ajuns următoarele semne: 

– verificați felul în care predau învățăturile                  

– oare se contrazic în învățături?

  • oare învățăturile lor contrazic scripturile?
  • oare învățătura lor contrazice percepțiile voastre directe?

Dacă ei se referă la ceva ce este contrar experiențelor voastre – din capul locului nu îi veți crede, nu este așa? Dacă știți că portocala este portocalie, iar ei vor spune că este albastră – desigur că nu veți merge după ei. De aceea veți căuta contradicții; fie că sunt legate de cunoștințele personale, fie de scripturi sau în ceea ce spun.

  • Sau puteți merge indirect. Oare preocupările lor sunt semnificative din punct de vedere spiritual? Își petrec majoritatea timpului în practica spirituală? Acela care a perceput vacuitatea, nu își va pierde vremea preocupându-se de alte lucruri.
  • Uitați-vă dacă înțeleg ce este suferința. Dacă înțeleg primul adevăr al suferinței? Cum știu asta? Acționează ei oare să elimine suferința din lume? Își dedică ei viața pentru a scoate ființele din suferință?
  • Mai există și un alt mijloc de a verifica indirect și acela este de cât sunt ei capabili de a explica cu multă claritate legătura dintre karma și vacuitate.

Dacă profesorul nu va pune accent în explicațiile lui asupra karmei și a vacuității, pe comportamentul etic, înseamnă că nu înțelege vacuitatea.

Dacă înțelegem bine karma și vacuitatea, înțelegem că tot ceea ce se va întoarce asupra noastră va fi în funcție de modul în care ne-am comportat etic său nu.

 Dacă acest profesor este serios pe calea lui pentru a-i scoate pe ceilalți din suferință, atunci el va trebui să fie capabil să explice foarte bine și să pună accentul pe  etică.

Dacă veți auzi pe cineva explicând că nimic nu contează și nu trebuie păstrată etica, fugiți de acolo ca de foc.

Acest lucru este periculos, este nihilism, provoacă suferință, este  un semn de ignoranță crasă, de neînțelegere.

  • Cu cât profesorul are mai multă cunoaștere asupra vacuității, cu atât mai multă compasiune va avea, punând întotdeauna accentul pe etică.
  • Un alt mijloc de verificare este modul în care își păstrează  jurămintele.
  • Dar cum se comportă față de profesorii lui? Aceasta este o indicație dacă ei înțeleg vacuitatea. Atitudinea de desconsiderare sau ofensatoare față de profesorul lui, este încă un indicator al faptului că nu înțelege vacuitatea.
  1. Profesor calificat (competent)

Ma  Ke Den

Ma – înseamnă a spune, a exprima, a preda. În sanscrită Bashika adică a declara, sau a preda

Ke este prescurtarea de la Kepa – înseamnă maestru sau calificat,  o persoană talentată.

Den – ce are

 Deci profesor competent, bun, ce știe să predea.  Despre ce este vorba?

  • Înțelege care sunt posibilitățile elevului. El va preda elevului în funcție de aptitudinile lui, adică va preda Dharma la un nivel mai profund celui care este capabil să înțeleagă și va preda Dharma la un nivel mai simplu celui care încă nu este pregătit.

Profesorul cunoaște bine fiecare elev al său. El este capabil să  predea în funcție de diversele nivele la care se află publicul.

  • El merge în ritmul adecvat elevului, ceea ce este foarte important. Uneori, dacă se predă prea repede, asta ar putea împiedica progresul elevului încă de la început. De exemplu este de prisos să-i oferi legămintele, dacă el nu le va respecta sau nu va aprecia învățăturile, care sunt atât de rare. Elevii trebuie să fie gata să le primească.

 Unul din rolurile profesorului este acela de a împinge elevul înainte, dar nu foarte tare.

În afara abilităților unui profesor de a-și distinge elevii și de a merge în ritmul corespunzător elevului , mai există următoarea calitate:

  1. Abilitatea de a explica clar, de a se folosi de mijloace diferite, de a se folosi de povești, anecdote, de exemple. Pe scurt capacitate didactică și pedagogică.

 

  1. Simbol al iubirii

Tseway Daknyi

 Tsewa – înseamnă iubire, este unul dintre cuvintele pentru iubire.

Împreună înseamnă întruchiparea iubirii în sine sau el este  iubirea întruchipată.  Sensul aici este motivația profesorului.

Care sunt aceste motive ale unui profesor ?

  • El predă pentru plăcerea materială? Bineînțeles că acest lucru nu este un motiv bun.
  • El predă pentru că dorește să fie respectat? Nici aceasta nu este un motiv bun.
  • Predă el pentru a-și câștiga faimă?

 Singurul motiv al unui învățător spiritual, este acela că vă iubește,  dorește să vă vadă că reușiți pe drumul spiritual și că nu vă mai irosiți viață în samsara; de a vă folosi de viețile voastre atât de rare pentru a ajunge cât mai repede și mai ușor la scopul final, absolut.

Dacă este demn de numele lui, el nu are nevoie de considerație, de bani, de faimă. El nu este interesat de problemele materiale, el nu se refugiază în samsara. El nu are nevoie de toate acestea. Singurul lucru care-l motivează este iubirea. Dacă omul va simți  că cineva îl exploatează, va fugi rapid.

  1. Nu obosește

Kyowa Pang

 Sensul cuvântului Kyowa este dispreț, dezgustător.

 Pang – abandonare sau renunțare

Deci Kyowa Pang înseamnă a renunța la dispreț.

Înseamnă a nu renunța la elevii care s-au rătăcit pe drum. El nu obosește. Dacă va trebuie să se repete de cinci ori, o va face, dacă trebuie de o sută de ori, el va repeta.  Profesorul nu-și dezvoltă disprețul.

 Profesorul care a parcurs drumul, înțelege unde se află elevul și va avea multa răbdare cu el. El nu va renunța la elev, deși câteodată elevul este încet.

Uneori modul cel mai eficient de a împinge elevul este să i se spună: pleacă! Și asta nu pentru că profesorul are Kyowa, ci pentru că este singurul mod adecvat acelui elev. Sunt cazuri extreme când profesorul va spune elevului: pleacă de aici! Lucru  care provoacă mare durere profesorului.

 Lama vă iubește și tot ceea ce își dorește este să vă aducă la iluminare. El își dedică întreaga viață pentru asta. Nu are nici un alt motiv ca să rămână în samsara, doar să vă aducă la iluminare.

 Cum putem păstra un lama

A întâlni pe Shenyen înseamnă că sunteți genii pe drumul Dharmei, aceasta datorându-se numai binelui enorm pe care l-ați făcut.

 Înainte de a-l întâlni, multe veacuri a mers după voi, v-a urmărit, dar nu l-ați putut observa, identifica. Și dacă l-ați găsit, sunteți genii.

 Și dacă v-ați găsit lama, va trebui să aveți grijă să nu vă  părăsească.

Ne rugăm profesorului: Nu mă părăsi! Continuă să-mi predai!  Vino la mine!
Îl vom păstra în inimă. Rugăciunea noastră ca lama  să rămână cu noi lasă amprentele de a nu-l pierde.

Este foarte important de a le cere in inima noastră să rămână cu  noi, de a le cere învățătură.

Există o poveste celebră în tradiția budistă. Se spune că Buddha era pe cale să părăsească aceasta lume și să treacă în  Paranirvana. Buddha i-a spus unuia dintre discipolii săi că dorește să plece. Acesta îl iubea foarte mult pe Buddha și deveni atât de trist încât  nu-i trecu prin minte să-i ceară lui Buddha să rămână.

 Se spune că există o listă întreagă de mari prostii care s-au făcut în  Dharma, una fiind de a nu cere lamei să rămână cu noi.

Modul cel mai important de a păstra un lama, atunci când l-ați găsit, este să-l apreciați și să-l prețuiți cât puteți. Shenyen este poarta spre iluminare, este cheia, este întregul vostru univers.

Dezvoltarea aprecierii voastre față de lama este în funcție de cât  ați practicat. Este ceva care se va dezvolta treptat, în mod natural, deoarece practica voastră se dezvoltă treptat, realizările voastre,  înțelegerile vin treptat și nu deodată.

 Este foarte important să meditați asupra faptului de cât sunteți de norocoși că ați întâlnit o astfel de persoană. Sentimentul de prețuire, de apreciere și de iubire față de lama – este cheia spre iluminare. Și nu pentru că el însuși este important, ci pentru că el este poarta spre iluminarea voastră. El este un obiect foarte puternic.

  Lama – îngerul vostru

Dharmakirti – un logician strălucit  care a scris multe cărți de logică, a afirmat în cartea Pramana Vartika că Lama este un înger tantric. Într-o bună zi îl veți întâlni și să nu vă îndoiți că el nu există. El doar așteaptă să-l descoperiți, vă urmărește tot timpul, și numai când ați acumulat destule binefaceri, va apărea.

Profesorul nu trebuie să fie indian, asiatic sau cu ochii oblici. Va  trebui să verificați dacă:

  • știe
  • vă poate sprijini în a progresa
  • aveți încredere
  • vă trage inima să învățați de la el

Nu există nicio indicație de cum trebuie să arate. Vedeți imaginile lui Buddha, Manjushri cu ochii oblici, cu față tibetană. Se pare că a existat o perioadă in care budismul a ajuns și in Siberia  acolo reprezentându-i cu fețe rusești. Nu trebuie să călătoriți în India sau in Tibet pentru a găsi un lama.

Dacă binefacerile voastre sunt enorme, lama vă va bătea la ușă  și nu-l veți putea opri.

 Budismul nu ne face oameni mai buni, ci noi dorim să ajungem la  iluminarea completă a lui Buddha, să percepem vacuitatea. Dorim să ajungem la situația în care să putem învinge moartea.

Sunt destui oameni care ne pot ajuta să depășim obstacolele, dar nu există destui care să ne însoțească tot drumul, deoarece încă nu l-au experimentat. Iluminarea completă a lui Buddha trebuie înțeleasă  iar acest  lucru ia mult timp.

A înțelege ce este Buddha este ceva sublim. 

Numai acea ființă care:

  • este atotcunoscătoare
  • ce deține un trup care nu se degradează
  • care iubește necondiționat toată creația
  • care are o mare compasiune pentru toate ființele
  • care mă iubește și știe exact de ceea ce am nevoie

este cea care mă poate ajuta să ajung la iluminare.

Pe parcursul drumului voi avea nevoie de diverși profesori  iar  aceștia vor apărea în funcție de nivelul la care mă aflu.

Profesorul inimii

Lama poate să se metamorfozeze în momente diferite pe parcursul vieții sau poate că nu. Este ceva individual. Profesorul inimii este acel profesor cu care mă simt conectat(ă), în care mă încred și atunci când voi ști că numai el mă va conduce la iluminare, voi trece prin foc și apă ca să-l urmez.

Chiar dacă unii dintre noi  l-au găsit deja iar alții nu, ei sunt aici, într-o bună zi vom ajunge cu toții la iluminare, dar ca să ajungem acolo vom fi nevoiți să ne găsim profesor. Cu cât vom face mai mult bine în lume și ne vom respecta profesorii care vin să ne predea, cu atât mai repede îi vom identifica pe maeștrii noștri.

Profesorul Inimi, Tseway Lama în tibetană, în engleză Root Lama. În cazul în care mi-am găsit profesorul Inimii, care pentru mine este Buddha și mă bazez pe el, orice alt profesor va fi o reprezentare a lui. Un Lama poate să-și ia orice înfățișare în diversele perioade din viață mea.

Je Tsongkapa când citează in  Lam Rim Chen Mo toate calitățile unui Lama despre care am vorbit, el mai spune: “În generațiile noastre care s-au degenerat, este foarte greu să găsești pe cineva care să aibă toate cele zece calități”.

Trebuie să fim atenți să nu cădem în capcană. De ce? Pentru că dacă vrem să vedem o asemenea calitate nobilă la cineva, va trebui să o avem noi mai întâi  sau să fim aproape de ea.

Dar cum vrem să avem asemenea calități dacă nu ne-am găsit încă un profesor?

De aceea, se prea poate ca profesorul să aibă acele calități, dar noi să nu fim în stare să le distingem. Trebuie înțeles, că dacă nu am făcut încă destul de multe binefaceri, nu vom putea vedea în profesor toate aceste calități nobile sau poate să le vedem parțial.

Ce-i de făcut? Je Tsongkapa spune: „Dacă ați reușit să recunoașteți o persoană ca fiind profesorul vostru, nu mai ezitați, mergeți după el”. Nu există un drum mai frumos decât cel spre iluminare.

Va dau un citat a lui Sakia Pandita, un mare înțelept al curentului Sakia, care a spus: ”nu vă mai atașați de micile plăceri, de cele samsarice, ci mergeți spre starea de beatitudine, spre extazul iluminării”.

Renunțați la preocupările mărunte. Unul dintre obstacolele în a-l găsi pe Shenyen și de a practica calea, este preocuparea pentru lucruri neesențiale, cum ar fi citirea ziarelor, conversațiilor inutile, activități fără rost.

Dacă v-ați găsit Lama, pe Shenyen, nu mai ezitați să-l urmați,  dedicați-vă lui.

Trebuie de știut că în relațiile noastre cu Lama vor apare multe obstacole, deoarece suntem plini de afecțiuni mentale care vor interveni. Să spunem ca ați găsit pe acel Lama și ați decis să-l urmați. Nu după mult timp veți începe să-i găsiți defecte. Garantat.

Acest fenomen este unul cunoscut. La început lama poate apărea ca cineva fermecător, uimitor și dintr-o data să cadă din cerurile în care l-am urcat. Dintr-o dată el nu ne va mai apărea atât de minunat. Acesta este modul în care mintea noastră funcționează.  Atunci ce vom putea face?

Nu există nici o cale spre iluminare fără un Lama. Interesul nostru este să trecem cu vederea acele zile în care nu-l mai vedem atât de sfânt. 

Nu mergeți cu lista neagră după voi. Nu-i căutați defecte. Ele vor apărea singure, pentru că mintea voastră le va proiecta. Atât timp cât mintea voastră nu va fi pură, veți proiecta în permanență defecte.

Sfatul este, ca atunci când veți avea toate motivele să credeți că el este lama al vostru, încetați să-i mai căutați defecte, refuzați în a-i face lista neagră.

 Je Tsongkapa spune:

Sin Tsam – adică păstrează-ți linia

Dacă v-ați găsit lama, mențineți-vă pe linie.  Apărați-vă poziția, apărați-l cu tot sufletul chiar dacă va veni o zi în care nu ni se va părea atât de sfânt. Pentru că dacă nu veți face asta, îl veți pierde.

Dacă ați hotărât ca el va fi lama al vostru, și dacă veți fi serioși în a  urma calea, veți renunța de a-l vedea plin de păcate și defecte. Foarte mulți își pierd lama, pentru că în loc să se mențină pe poziție, sunt copleșiți de îndoieli.  Este singurul loc în care trebuie să vă mențineți pe poziție și să nu renunțați, pentru că fără de lama nu există drum spre iluminare.

Geshe Michael a spus: cum putem ști cât de aproape suntem de iluminare? Pentru că nu știți cât mai aveți de mers. Dacă nu puteți ști în mod direct, veți putea ști în mod indirect, uitați-vă la lama și vedeți cât vi se pare el de iluminat.

Măsura în care profesorul vostru vă pare iluminat, va reflecta  faptul cât sunteți voi de apropiați de iluminare.

Lucrul cel mai de preț în viața unui om este de a-l întâlni pe Shenyen. Acela care este, vă iubește din tot sufletul și își dedică viața ca să vă aducă la iluminare. Nu are nici un alt interes în viață.  Aceasta este prima cale și în același timp și toată calea.

Dacă am înțeles acest lucru, totul va decurge foarte lin.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 2 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

înapoi la curs, ACI 1

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

 

Je Tsongkapa
 
 
Atunci când Dalai Lama s-a refugiat din Tibet în perioada invaziei chineze, el și-a luat numai tanka-urile. Acestea sunt desene în care sunt reprezentați Buddha și figuri cerești. 
 
Dalai Lama și-a luat cu el tanka-urile, 15 la număr, în care sunt desenate diferite scene din viața lui Je Tsongkapa. Sub fiecare tanka stă scris: aici stă Je Tsongkapa împreună cu elevii lui și le explică această tantra. Tanka-urile sunt de o calitate excepțională. Atunci când Dalai Lama le-a adus în occident le-a înmânat lui Khen Rinpoche, care le-a păstrat în templul din New Jersey. Ele au fost înrămate și atârnate cât mai sus. În mijlocul templului se află un turnuleț și ele au fost așezate acolo de jur împrejur. Pentru că erau prea sus, nu puteau fi văzute sau citite și erau și expuse soarelui. Înrămarea a fost prost făcută, geamul se lipise de desene.
 
Din inițiativa lui Geshe Michael, desenele au fost coborâte și scoase din ramă. Un fotograf le-a fotografiat și vor fi prezentate într-o carte însoțite de diverse expuneri despre viața și activitatea lui Je Tsongkapa. Fiecare detaliu al vieții lui Je Tsongkapa este demn de a fi imitat. A ajuns la iluminare. Viața lui este un exemplu viu despre cum se ajunge la iluminare. A învăța despre viața lui înseamnă a învăța ceea ce trebuie să fac eu ca să ajung la scopul final.
 
  • A fost un mare învățat.
  • A fost unul dintre cei mai mari scriitori ai Tibetului, a scris 10,000 de pagini. În acele vremuri, învățăturile erau scrijelite pe lemn și apoi se copiau. Într-o mânăstire, cu greu reușesc să scrie 100 de pagini, după mulți ani. Este aproape imposibil să stăpânești ceea ce a scris.
  • El a scris sutre și tantre la toate nivelurile și pentru începători si pentru cei medii și pentru cei avansați. Fiecare cuvânt a lui valorează aur.
  • El comunica cu Manjushri. Avea legătură directă cu Manjushri. Îl vedea. Manjushri reprezintă întruchiparea înțelepciunii lui Buddha.
  • El a fost învățătorul primului Dalai Lama. Linia lui Dalai Lama.
  • El a fost grădinar.
  • El a fost întruchiparea îngerilor care apar în tradiția budistă tibetană.
  • A fost o persoană ieșită din comun.
  • A fost un elev extraordinar. Sunt multe povești despre viața lui de călugăr și de elev.
  • A fost un practicant excepțional de tantra. Există câteva biografii ale lui în care se prezintă practica lui tantrică. Nu toate descriu această practică, pentru că practica tantrică este secretă.
  • A fost un om care a renunțat în favoarea spiritualității, transpunând-o în viața lui.
  • A fost un mare yogin, multe din pozițiile lui în yoga tibetană vin de la el. Acest tip de yoga se numește Yoga inimii tibetane. Prima serie de exerciții vine de la el. Sunt asane speciale de deschidere a inimii.
  • A fost doctor.  A învățat medicina.
  • A fost un strălucitor polemist.
  • A excelat în devotamentul și serviciul adus Lamei lui.
  • A fost un maestru în arta meditației.
  • A fost un mare organizator.  A organizat printre altele Festivalul Munlam, festival ce sărbătorește Dharma. Se spune că acesta a fost unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a făcut, pentru că în acest fel Dharma a ajuns la publicul larg, pentru că până atunci Dharma se ținea în secret. Numai călugării se ocupau de asta.
  • A construit multe mânăstiri în Tibet. Nu el le-a construit pe toate cu propriile lui mâini ci și-a trimis elevii să construiască.
  • El a fost cel care a pus bazele tradiției budiste în Tibet.
  • El a fost un vizionar.
  • A fost dansator.
  • A învățat să cânte, cântece precum incantații, rugăciuni cântate. Aceste cântece au rolul de a deschide canalele energetice. Aceasta este o practică foarte avansată, adică să asculți sunete și să aduci prana în canalele energetice.
  • A fost un mare lingvist și în tibetană și în sanscrită.
  • A fost mistic.
  • O mare parte din viață a trăit-o în retreat-uri (retragere).
  • A acționat pentru a păstra Dharma – ca să fie păstrate scrierile, să nu se piardă.
  • A avut o înțelegere profundă a naturii goale a lucrurilor (a vacuității) – a avut experiența directă a vacuității.
  • A creat o linie [de descendenţă]. S-a îngrijit ca lucrurile să continue și după dispariția lui.
  • A creat linia sutrelor și a tantrelor. Și-a antrenat elevii cu multă atenție, datorită înțelegerii importanței continuității tradiției.
  • Şi-a păstrat legămintele (jurămintele) în mod extraordinar.
 
Acesta a fost un mare om spiritual care ne-a demonstrat de ce anume este necesar în viață pentru a ajunge la iluminare. Nu este un lucru simplu, pentru că dacă ar fi fost așa, am fi fost deja iluminați. Pentru a ajunge la iluminare va trebui să facem multe acte de caritate, să acumulăm karma, pe baza înțelegerii vacuității și a karmei.
 
Este foarte important să înțelegem că cine învață Dharma va trebui să o transmită mai departe. A preda Dharma este un mod de a acumula foarte multă karmă pozitivă. De ce acumulează karma? Pentru că cel care o transmite, deschide drumul spre înțelepciune, spre binefaceri, drumul de a ieși din suferință.
 
Întâlnirea cu îngerii
 
Ceea îl caracterizează pe Je Tsongkapa sunt întâlnirile lui permanente cu îngerii. În mod permanent îngerii îi vorbeau, îi dădeau instrucțiuni încă de la începutul vieții lui. Nu numai că vorbea cu îngerii dar îi şi vedea.
 
A avut legătură directă cu Manjushri, întruchiparea înțelepciunii.
 
Aici în poză este reprezentat de multe ori în culoare portocalie – aurie și are întotdeauna aură, toate figurile sfinte au aură, are multe podoabe pe el, ceea ce simbolizează meritele înalte a unei entități luminate, într-o mână ține o floare de lotus, iar pe ea este așezată cartea Dharmei, simbol al înțelepciunii, iar în cealaltă ține o sabie învăluită în flăcări. Această sabie este cea care taie ignoranța noastră. Manjushri a fost îngerul inimii lui Je Tsongkapa încă din primul moment.
 
La începutul vieții lui, Je Tsongkapa nu fusese îndeajuns de pur ca să-l întâlnească pe Manjushri personal.
 
Lama lui Je Tsongkapa păzea vacile, Lama Umapa, ce avea viziuni cu Manjushri. Je Tsongkapa își dorea foarte mult să vorbească cu Manjushri. El s-a dus la acest lama și l-a testat dacă într-adevăr avea viziuni ale lui Manjushri. A început să-i pună întrebări la care lama nu avea cum să știe răspunsurile, pentru că era un simplu văcar, dar prin el, Manjushri îi răspundea. După ce se convinse că acest văcar comunica cu Manjushri, căzu la picioarele lui și astfel Lama Umapa deveni Lama lui. După multă practică spirituală, îl întâlni pe Manjushri personal.
 
Mai târziu s-a întâlnit cu mulți îngeri ce l-au protejat toată viața.
 
Sunt multe povești.
▪ una dintre ele descrie cum Manjushri îi dădea inițieri tantrice, printre ele inițierea Yamantaka – este figura furioasă a lui Manjushri. Yamantaka este prezentat ca o ființă cu multe chipuri, multe brațe, chipul principal fiind un chip de taur înspăimântător. Manjushri îi apărea cu diferite chipuri atâta timp cât mintea lui nu era pură, iar atunci când mintea lui devenea pură, Manjushri îi apărea calm.
▪ există un tablou în care vedem cum Manjushri înfige sabia în inima lui Je Tsongkapa și din inimă iese nectar,  nectar care se reîntoarce în inimă prin sabie – acest lucru reprezintă plăcerea sublimă a iluminării.
 
Ce i-a permis lui Je Tsongkapa să scrie atât de multe învățături?
 
Se poate spune că un om nu poate să facă acest lucru, dar să nu uităm că el fusese în contact direct cu Manjushri, iar cei care înțeleg tantra spun că el a fost Manjushri în persoană – Je Tsongkapa a fost o ființă realizată (împlinită).
 
 
Cum putem să întâlnim îngeri?
 
Cu toții putem ajunge acolo. Si dacă este corect că totul este o proiecție a minții noastre, atunci este doar o chestiune de mișcare a minţii. Iar dacă suntem aici, deja suntem foarte aproape.
 
Este important să înțelegem cum să-i întâlnim pe îngeri. Toate cele 18 cursuri, au scopul de a ne pregăti pentru a ajunge la practica înaltă care ne va permite să-i întâlnim. Este important să sădim, chiar acum, sămânța în conștiința noastră care atunci când va încolți într-o buna zi, să ne aducă la acel loc sublim.
 
De ex. puneți-vă o brățară care să vă aducă aminte să practicați, când o veți atinge sau o veți privi, să vă reamintească de ce practicați, deoarece uităm repede atunci când suntem ocupați cu lucrurile zilnice și uităm de cele sfinte.
 
Mahamudra – marele sigiliu
 
Chak Chen
          Chak este prescurtarea de la Chakaya. În sanscrită se spune Mudra. Cuvântul are multe înțelesuri în practica spirituală.
          Chen = înseamnă mare
          Chak Chen = înseamnă “marea mudra” sau “marele sigiliu”.
 
În sanscrită Mahamudra. Ce este mahamudra? În acest context, mahamudra înseamnă perfecțiunea înțelepciunii adică vacuitatea.
 
Mahamudra – este acel moment sublim al înțelepciunii în care percepem în mod direct vacuitatea.
Cel care a ajuns la Mahamudra, cel care a atins acest nivel în practica lui, nivel care este foarte avansat, nu mai are nici o frică.
 
El va vedea viitorul, va vedea cum va ajunge la iluminare, va vedea toate fazele prin care va trece. Este posibil ca să se mai renască de câteva ori ca ființă umană, dar întotdeauna va avea o viață bună si va fi înconjurat de profesori care îl vor învăța Dharma. Va avea condiții prielnice de învățătură, părinți buni, familie bună, abundență, tot ceea ce va avea nevoie ca să învețe și să ajungă la iluminare. Toată frica este eliminată.
 
Practica bună a celor trei căi conduc la Mahamudra.
 
Ce legătură este între Mahamudra și cele trei căi principale?
 
Scopul studiului celor trei căi principale din acest curs este de a ne conduce la Mahamudra. Dacă vom practica foarte bine cele trei căi, în mod obligatoriu vom ajunge la ea.
 
Dacă totul este un curent de cauze și efecte, acesta va trebui să ne conducă acolo.
 
Scopul celor trei căi principale este de a ajunge să practicăm tantra.
 
Totul va veni de la sine, tantra, profesorii, învățătura. Practicând, pentru că am sădit în permanență semințe.
 
Practica tantrei este cea care ne aduce la Mahamudra și ne vom întâlni cu îngerii.
 
Practica tantrică
 
Practica tantrică este o practică avansată care se învăță după ce se vor termina toate cursurile.
 
Practica tantrică este practica care ne aduce să-i întâlnim pe îngeri, după care vom deveni noi înșine îngeri, este practica care încheie drumul, care ne conduce la iluminare.
 
Este foarte important să se vină cu mintea foarte pură și printre altele, cele trei căi au ca scop să ne purifice mintea.
 
Dacă venim cu o motivație incorectă, nu numai că tantra nu va funcționa ci ne va cobori, pentru că energiile sunt foarte puternice.
 
Ce sunt cele 2? Metoda și înțelepciunea
 
Se spune că fiecare rezultat are o cauză. Dacă dorim ca rezultatul să fie iluminarea, atunci vom avea nevoie de cauze care să determine acest rezultat.
 
Voi prezenta în continuare cele două cauze principale de a ajunge la iluminare.
 
Tap şi Sherab.
 
Tap –metoda
Tap metoda
 
Sherab – înțelepciune
 
Sherab Intelepciune
 
Acestea sunt cele două aripi care vor aduce un Bodhisattva la iluminare.
 
Ce este metoda? Metoda, putem spune că este un proces de dezvoltate a unor anume calități, abilități ce sunt necesare pe drumul spiritual.
 
Care este legătura între cele trei căi şi Tap – Sherab?
 
Să facem o scurtă recapitulare a celor trei căi.
 
     – Renunțarea – Ngen jung
 
Ce înseamnă renunțarea?
Renunțarea înseamnă a înceta de a mai fugi după lucruri materiale, de a elimina atașamentele noastre față de lucrurile materiale care ne aduc numai suferință. Când ne referim la renunțare, ne referim la a renunța să le mai dorim, a nu ne mai refugia în ele și să ne îndreptăm atenția și viața spre lucrurile spirituale, fiind singurele care ne pot conduce spre iluminare.
 
     – Bodhichitta – dorința (aspirația) de iluminare – Sem kye (în limba tibetană)
Bodhichitta este aspirația spre iluminare pentru a ajuta toate ființele. Dacă voi ajunge în acel loc care este dincolo de orice frică, precum marii bodhisattva, numai atunci voi putea să-i conduc și pe toți ceilalți la iluminare.
 
     – Percepția corectă – Yang dakpey tawa
Înseamnă a ajunge la înțelepciune, la înțelegerea vacuității și a karmei.
 
Primele două căi, renunțarea și bodhichitta sunt legate de Tap, iar percepția corectă este legată de Sherab.
 
                                  Ngen jung          Yang dakpey tawa
 
Ideea este următoarea: dacă doresc să ajung la iluminare, să devin o entitate iluminată pentru a-i putea ajuta și pe ceilalți, va trebui să-mi dezvolt abilități. Până când voi dobândi abilitățile lui Buddha, va trebui să-mi dezvolt abilitățile unui Bodhisattva, dar înainte de a-mi dobândi aceste calități va trebui să-mi dezvolt calitățile unui om pe drumul spiritual.
 
Noi dorim să ne dezvoltăm acea capacitate de a-i ajuta pe oameni, într-un mod radical, iar aceasta va trebui să vină din dorința de a fi Buddha. Această aspirație de a ajunge Buddha nu se va forma dacă nu voi renunța la dorințele pentru lucrurile pământești. Renunțarea este o condiție prealabilă pentru Bodhichitta.
 
Cu alte cuvinte pot spune, că dacă nu mă voi strădui să-mi înțeleg suferința, niciodată nu o voi înțelege pe ale altora și ca urmare, nu voi putea să-mi dezvolt renunțarea și Bodhichitta, aceste abilități de care am nevoie ca să ajung la iluminare. În concluzie, metoda derivă din cele două căi: renunțarea și Bodhicitta.
 
Cele două corpuri ale lui Buddha: cel fizic și cel mental
 
Se spune că Buddha deține câteva corpuri. Noi nu ne referim la istoricul Buddha care a trăit în urmă cu 2500 de ani, ci ne referim la o entitate iluminată. Buddha înseamnă iluminat, sensul cuvântului în sanscrită – cel ce s-a trezit. Deci, vorbim despre o entitate iluminată, care poate fi descrisă în câteva moduri. Acum vom vorbi despre cele două corpuri sau “cele două aspecte ale lui Buddha“.
 
1. Corpul mental al lui Buddha – Dharmakaya
 
Chu Ku
 
Chu Ku
          Cho = înseamnă Dharma
 
Cuvântul Dharma vine din sanscrită și vine de la rădăcina dhr– ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea. Același cuvânt este folosit în sanscrită și ca “fenomen”
 
          Ku = este cuvântul tibetan pentru corpul lui Buddha.
 
In tibetană sunt două cuvinte pentru corp, Ku este corpul numai a lui Buddha iar Lu este corpul uman.
 
Deci Cho Ku înseamnă corpul dharmic a lui Buddha. În sanscrită:
          Dharmakaya = corpul dharmic a lui Buddha sau aspectul mental al lui Buddha.
          Kaya = corp, în sanscrită
 
Nu ne referim în adevăratul sens la corp, acesta este un aspect al lui Buddha, este aspectul mental, este conștiința lui Buddha.
 
Ce caracterizează Dharmakaya printre altele?
▪ atotcunoașterea, Buddha este un atotcunoscător
▪ calități nobile înalte precum o imensă compasiune
▪ iubire necondiționată și așa mai departe.
 
2. Corpul fizic a lui Buddha – Rupakaya. Acest corp are două aspecte:
 
Suk ku
Suk Ku
 
          Suk = înseamnă formă, adică forma corpului lui Buddha
          În sanscrită: Rupakaya
          Rupa = forma
 
Printre altele, unul dintre aspectele lui Rupakaya este: capacitatea de a apărea în forme diverse.
 
Legătura dintre metodă și înțelepciune
și cele două corpuri ale lui Buddha
 
Corespondența este următoarea: Sherab – înțelepciunea, Yang dakpay tawa – percepția corectă, care este în strânsă legătură cu înțelepciunea. Dacă ne vom dezvolta percepția corectă și vom începe să înțelegem relația dintre cauză și efect, asta ne va conduce la corpul înțelepciunii lui Buddha.
 
În timp ce metoda – toate acele activități pe care le facem pentru a-i ajuta pe alții și de a acumula binefaceri în conștiința noastră, toate acestea ne vor conduce la Suk Ku – corpul plăcerii.
 
Deci Buddha are două aspecte: corpul mental și cel fizic.
          – înțelepciunea dobândită prin dezvoltarea celei de a treia căi – Yang dakpay tawa – percepția corectă, ne va conduce spre corpul înțelepciunii lui Buddha, înțelepciunea acumulată în acest mod, treptat se va transforma în înțelepciunea lui Buddha.
          – iar metoda – toate faptele de caritate, vor fi cauzele care ne vor permite să avem corpul lui Buddha, corp de lumină ce nu se degradează, nu îmbătrânește, plin de plăcere/extaz, având abilitatea de a lua orice formă care să fie benefică ființelor.
 
Colecția de merite și de înțelepciune (ansamblu)
 
Să discutam acum mai în detaliu despre același lucru dar cu alte cuvinte: despre Tap și Sherab, ca fiind cauzele formării lui Chu Ku și Suk Ku .
 
          – Colecția de înțelepciune
Yeshe kyi tsok
Yeshe kyi tsok
          Yeshe = înseamnă înțelepciune
          Kyi = cuvânt de legătură
          Tsok = colectie, ansamblu
 
Am vorbit până acum despre faptul ca avem nevoie de Tap și Sherab pentru a ajunge la iluminare. Aici vom vorbi de un ansamblu de înțelepciune.
 
Ne referim aici la faptul că dacă vrem să ajungem la această colecție de înțelepciune – Yeshe kyi tsok, va trebui să ne folosim de inteligența pe care o avem pentru a studia mult, a reflecta, a medita, a practica, a înțelege vacuitatea, a înțelege realitatea în care trăim, de unde vine ea. Va trebui să acumulez această colecție de înțelepciune și atunci când am acumulat-o, am acumulat Sherab, aceasta fiind motivul (cauza) pentru a ajunge la Chu Ku. Acesta este prima colecție, colecția înțelepciunii.
 
Cel care execută toate acestea în mod deliberat, printr-o instruire corectă, având relații bune cu lama, el va finaliza ansamblul de înțelepciune, va ajunge la înțelepciunea care va fi cauza formării corpului dharmic a lui Buddha.
 
          – Colectia de binefaceri
Sunam kyi Tsok
Sunam kyi Tsok
  
          Sunam = merite, binefaceri (fapte bune)
 
În ultima rugăciune scrie “ colecția de merite și înțelepciune”
Pentru a ajunge la iluminare va trebui să acumulăm munți de binefaceri.
 
Corpul lui Buddha:
– este un corp de lumină.
– este ca un diamant
– este foarte frumos – nu se deteriorează
– este imposibil să-l distrugi 
– el nu este un corp material, dar are aspect fizic.
 
Care este cauza acestui corp de diamant a lui Buddha? Colecția de merite, binefaceri Sunam kyi Tsok. A face mult bine altora, cu condiția ca fapta să fie însoțită de înțelepciune, are ca rezultat corpul de plăcere (extatic).
 
Cum vom putea face bine? Ce este binefacerea? Cui putem face bine? Toate acestea necesită studiu, pe care nu-l vom face astăzi. Când vom ajunge la un nivel înalt de înțelepciune spirituală, vom putea vedea acest aspect al corpului lui Buddha.
Cei ce sunt Arya pot vedea acest aspect. Fiecare dintre noi când va ajunge în paradisul lui Buddha va avea acest corp de lumină.
 
– este cel mai frumos, cel mai minunat corp pe care-l puteți imagina, pentru că el reflectă cele mai înalte calități mentale ale lui Buddha.
– mintea este atotștiutoare, cu o iubire și o compasiune infinită – acesta este aspectul Suk Ku.
 
Cauzele acestora fiind Tap și Sherab sau Sunam kyi tsok și Yeshe kyi tsok.
Sunam kyi tsok – meritul și este legat de corpul fizic a lui Buddha – Suk Ku.
 
Deci primele două căi sunt legate de Tap, legată de Sunam kyi tsok, legat de corpul fizic a lui Buddha.
 
Binefacerea (fapta bună) singură nu este de ajuns. <– vezi AICI 5
 
Dacă omul face multe fapte bune, va ajunge cu siguranță în Nirvana? Răspunsul este nu! De ce nu? Pentru a ajunge la Nirvana, trebuie acumulate un ansamblu de înțelepciune și binefaceri.
 
Omul poate face mult, mult bine pentru oameni, și totuși nu va ajunge în Nirvana.
Actul de binefacere dacă nu este însoțit de înțelepciune, va acumula karma pozitivă, dar nu suficient de puternică.
 
Chiar și cei care-i hrănesc pe cei flămânzi/bolnavi în fiecare zi, nu vor ajunge în Nirvana, fără înțelepciune.
 
Acestea sunt veștile proaste. Există oameni care în mod natural sunt oameni buni și asta fac: îi servesc pe alții, ceea ce este cu adevărat minunat. Ei acumulează acte de binefacere, vor avea vieți bune, nu vor suferi de lipsuri. Oamenii îi vor iubi. Acestea sunt rezultatele karmice ale faptelor lor, dar nu este suficient.
 
Ca ei să poată ieși din cercul suferinței, este nevoie de mult mai mult, este nevoie de înțelepciune, este necesar ca toate acestea să fie însoțite de înțelegerea modului în care acest mecanism lucrează. Fără de asta nu ne eliberăm.
 
Sunt necesare Tap și Sherab, metoda și înțelepciunea, împreună, două aripi ce conduc la eliberare. Actul de binefacere este metoda, dar metoda fără înțelepciune nu eliberează. Este numai o singură aripă. Trebuie două aripi ca să se ajungă la eliberare. Numai ele pot crea acea putere enormă care ne va elibera.
 
Cum vom ajunge acolo ?
 
Va trebui mai întâi să dezvoltăm cele trei căi principale, Lam tso nam sum și am văzut cum ele sunt legate de Tap și Sherab. Sunam kyi tsok vine din Bodhicitta, din acțiunea făcută pentru celălalt, acțiune însoțită de înțelegere și de înțelepciune.
 
Dacă nu vom face efort zilnic, să ne gândim la prima cale, la renunțare, nu se va întâmpla nimic, pentru că toate celelalte lucruri sunt legate de aceasta.
Care este prima sarcină în temele de acasă? Faceți zilnic meditație asupra renunțării.
Începând de lecția trecută, în fiecare zi, dimineață sau seara, câte un sfert de oră vă veți așeza comod, în liniște, veți închide ochii și veți reflecta.
 
Veți reflecta asupra renunțării :
a) cum este viața mea acum?
b) cum aș dori să arate viața astfel încât să-mi permită să fac o practică spirituală?
c) la ce aș putea renunța ?
d) ce aș putea reduce ?
e) ce aș putea să măresc?
 
Acest gând va crește și va da roade. Temele sunt foarte importante, pentru că acestea reprezintă un proces profund de dezvoltare a renunțării.
 
Puteți ține zilnic un jurnal, sau carnețelul. Să vă notați, de exemplu, ce gânduri v-au trecut prin minte în legătură cu renunțarea. Nu trebuie să arătați nimănui ceea ce notați. Puteți să vă notați trei gânduri care v-au apropiat de renunțare și poate trei gânduri care v-au îndepărtat de renunțare.
 
Obstacole pe drumul iluminării
 
De ce nu suntem până acum iluminați? Pentru că nu am acumulat complexul de merite și înțelepciune – și pentru că nu am depășit obstacolele.
 
Pe drumul spre iluminare sunt multe obstacole, de aceea trebuie să le cunoaștem ca să le putem depăși.
 
Obstacolele gândurilor dăunătoare (afecțiuni mentale)
 
Nyun drip
Nyun Drip
          Nuyn vine de la Nyon mong
          Nyun Mong = gânduri dăunătoare
          Drip = obstacol, pată
 
Acestea sunt petele din conștiința noastră care, dacă nu ar fi existat, am fi fost deja iluminați.
Conștiința impură.
În ce sens este impură?
 
Primul sens Nyun drip înseamnă obstacole legate de:
          – o gândire incorectă
          – o acțiune incorectă
          – vorbire incorectă
 
Obstacolele sunt legate de emoții negative, precum egoismul, ura, invidia, supărarea, a fi rezervat, a critica sau a interpreta greșit. Se spune că avem 84.000 de astfel de gânduri.
 
Deci Nyun Drip sunt acele sentimente negative pe care le avem, semințele acestor sentimente pe care le purtăm în conștiință. Fiecare dintre acestea este un obstacol, de asemenea și rezultatul provenit din astfel de emoții, lasă de asemenea, pete în conștiința noastră. Acestea sunt obstacolele legate de gândurile dăunătoare. Tot ceea ce facem, spunem sau gândim care nu provin dintr-o percepție corectă, creează obstacole.
 
Cât la sută din timpul nostru facem asta? Aproape tot timpul. Fiecare dintre gânduri lasă o amprentă în conștiința noastră, ne consolidează tendința de a continua să facem același lucru. Acestea sunt obstacole deosebit de serioase, după cum vă puteți imagina.
 
Ne este greu să ne imaginăm cum este să fie fără ele, pentru că suntem plini cu aceste lucruri. Este ceea ce respirăm tot timpul. Fugim mereu din loc în loc. De ce facem asta?
 
Pentru că eu cred că acolo va fi mai bine decât aici. De aceea mă scol dimineață, de aceea mă duc la baie. De ce mă scol din pat dimineața? Pentru că este ceva acolo care îmi va face bine? Există oameni descurajați de a mai căuta ceva bun, sunt deprimați, iar ei nu se scoală din pat. Ceea ce doresc să spun este că nu știm cum este să trăim cu o minte eliberată de aceste lucruri, acest lucru este dincolo de înțelegerea noastră.
 
Gândiți-vă cum ar fi o conștiință fără supărare, dușmănie, care nu se plânge, nu se mânie și nu se enervează. Nimic, nimic, numai liniște. Nu avem nici cea mai mică idee despre asta.
 
Obstacole în calea atotcunoașterii (omnisciență)
 
She Drip
She Drip
 
          Drip = pată, ceva impur, ceva necurat
          She = știință
          She drip = obstacole în calea cunoașterii
 
Am discutat mai înainte despre cei cu un scop îngust, mediu și înalt. Cei care au un scop mediu, pot ajunge la Nirvana. Cei care au ajuns la Nirvana, înseamnă că și-au eliminat toate obstacolele gândurilor dăunătoare. Ei ajung la plăcerea supremă.
Ei și-au eliminat toate gândurile dăunătoare și toate semințele (cauzele) acestora.
 
Este practic imposibil să-i enervezi, practic și-au pierdut „genele” supărării. Încă nu este iluminare completă. Ei pot ajunge la o liniște extraordinară și la o plăcere supremă, dar ei încă nu au atotcunoașterea și nu știu cum să ajute ființele, pentru că încă mai au acele obstacole în calea atotcunoașterii. Ele sunt cu mult mai subtile, mult mai greu de înlăturat. Numai practicantul care are scopul înalt poate să le înlăture.
 
Aceia care au scopul înalt sunt pe calea Mahayana (Hinayana = calea mică)
          Maha = înseamnă mare
          Yana = vehicul
          Adică Calea cea mare (marea cale).
 
Numai cei care sunt pe calea cea mare, cei cu un scop înalt, ce doresc să ajungă la iluminare pentru a-i ajuta pe ceilalți, numai aceștia vor putea să înlăture aceste obstacole, ce sunt foarte subtile. Care sunt aceste obstacole în calea atotcunoașterii?
a) nu cunoaștem trecutul, viitorul
b) nu ne știm viețile trecute
c) nu știm ce va fi in viitor
d) nu știm ce se întâmplă în acest moment în clădirea vecină
e) suntem limitați în timp și spațiu
f) nu știm ce se întâmplă în acest moment în corpul nostru
g) nu știm cea ce se întâmplă in capul nostru.
 
Acestea sunt un fel de expresii ale obstacolelor.
Dacă întâlnim, de exemplu, un profesor care ne învață Dharma. Cum de întâlnim un profesor?
Cauza [apariţiei profesorului] este binele pe care l-am făcut în trecut. Auzim lucruri care ne pot duce la iluminare, iar noi începem să-l criticăm, este ca și când am turna otravă în puțul cu apă. Aceasta va deveni un obstacol la iluminare.
 
Pentru a întâlni profesori puri trebuie să fim noi înșine puri.
 
Atunci când dorim să progresăm pe drum spiritual, am dori ca cineva să ne conducă personal, să ne direcționeze, să ne ducă acolo de mână. Acesta va trebui să fie cineva în care putem avea încredere. Acest lucru este critic, pentru că în formarea acestei legături este ca și când ne-am deschide inima acelui profesor, ne deschidem spre el conștiința și numai atunci [când facem asta] el va putea să ne influențeze.
 
Mintea este foarte plastică, poate fi ușor influențată, este foarte ușor a lăsa o amprentă. Nu veți merge să vă deschideți inima oricui. Va trebui să decideți cui îi veți da încrederea. Este foarte important să verificăm pe cel care ne va fi profesor.
 
Vă mai aduceți aminte de povestea lui Je Tsongkapa? Învățătorul lui a fost Manjushri, dar mulți ani el nu l-a putut întâlni direct. Manjushri se afla tot timpul lângă el, dar el nu era destul de pur ca să-l întâlnească, de aceea l-a întâlnit printr-un mijlocitor, un văcar. El l-a testat de multe ori pe văcar pentru a se încredința că Manjushri îi vorbește prin acel văcar. Atunci l-a luat ca lama și i-a dat tot respectul, l-a slujit ca pe un mare lama, deși Je Tsongkapa fusese un mare învățat.
 
Este foarte important să ținem minte că dacă eu nu văd în profesori puritate, asta nu înseamnă că ei nu sunt puri. Înseamnă că eu încă nu pot proiecta puritate, pentru că mintea mea nu este pură.
 
În momentul în care am întâlnit pe cineva care mi se pare bun, iar după acea încep să-i găsesc cusururi, trebuie înțeles că eu proiectez acele defecte din mintea mea. Lumea lui Buddha este toată pură. El trăiește în paradis.
 
Cu cât eu voi fi mai pur, cu atât voi întâlni oameni mai puri și astfel voi putea întâlni îngeri. Asta nu înseamnă că ei nu există, ei sunt tot timpul în jurul vostru, ei vă imploră să veniți la ei. Dar mintea voastră nu este destul de pură.
 
Numele lui Buddha
 
În tibetană există două nume pentru Buddha.
          1. Jang Chub
          2. Sang gye [imagine text tibetană]
 
          Jang Chub = este porecla dată iluminării lui Buddha
          Sang gye = înseamnă Buddha
          Sang = vine din rădăcina cuvântului a purifica
          Jang = de asemenea este rădăcina cuvântului purificare
 
Deci unul dintre componentele numelui lui Buddha sau a cuvântului iluminare este puritatea celor două tipuri de obstacole.
          Gye = Intensificare
 
Deci:
          – a purificat obstacolele
          – a acumulat calități extraordinare
 
Sang și Jang sunt două cuvinte pentru purificarea celor două obstacole.
 
Pentru a se ajunge la iluminare trebuie purificate ambele obstacole (a gândurilor negative și cele din calea atotcunoașterii)
 
Acesta este drumul unui Bodhisattva care se îndreaptă spre drumul spre iluminare, spre deosebire de Nirvana.
 
Va trebui depusă multă muncă pentru a ajunge la atotcunoaștere, ia mult timp. Se spune că lui Buddha i-a luat 300 de eoni (eră), fiecare eră având 10 la puterea 60 de ani.
 
Nu v-am spus asta ca să vă descurajez, ci pentru că există un drum mai scurt, numit Tantra.
 
În Tantra, atunci când există o strânsă colaborare cu profesorul, se poate ajunge la iluminare chiar în aceasta viață.
 
Și datorită acestui lucru ne aflăm aici.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

ACI 1 - Cele 3 Cai Principale

Lecția 1 – ACI 1

Cursul 1 – Cele 3 Căi Principale

înapoi la curs, ACI 1

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Lecția 1- prima parte

Seria de cursuri ACI (Asian Classics Institute), în număr de 18, au fost redactate prima oară în limba engleză de către Geshe Michael Roach. El a fost elevul lui Khen Rinpoche.

Eu am primit aceste cursuri de la Gabriela , în limba română, iar ea le-a primit de la Lama Dvora Tzivieli în ebraică. Avem acces la ele şi în limba engleză pe site-ul oficial al lui Geshe Michael, theknowledgebase.com.

Aceste cursuri parcurg toate programele de studii ce se predau în cadrul mânăstirilor tibetane. Ele sunt autentice și s-au dovedit a fi corecte de către generații de practicanți. Cu toții au făcut acest lucru într-un mod care este relevant și aplicabil în fiecare aspect al vieții: acasă, la muncă, în relațiile cu ceilalți şi cel mai important aspect: în profunzimea inimii. Geshe Michael, a reușit să răspândească în toata lumea aceste învățături, într-o formă simplă, accesibilă dar exactă, cu rolul de a le  aduce oamenilor fericirea în viaţă.

Acest material foarte rar și practica lui va lărgi înțelegerea voastră, şi mai mult, vă va transforma viaţa. Veți fi fericiți, iar inimile voastre se vor deschide.

Sunt plin de recunoștință pentru privilegiul de a primi aceste studii de la profesorii mei, pe linia marilor maeștri, studii care îmi schimbă viața.  Am marea onoare de a vi le transmite în limba română, grație muncii depuse de Gabriela Bălan, profesoara noastră.

Fie ca toate aceste învățături să vă transforme viaţa și să elimine orice  suferință din inima voastră și să ajungeți la fericirea veșnică.

Acest curs se bazează pe scrierile marelui înţelept Je Tsongkapa.

Numele lui de călugăr este Lobsang Drakpa.

Lo – înseamnă minte, conștiință
Sang – puritate, bun. O conștiință bună.
Împreună numele Lobsang  înseamnă conștiință nobilă.
Drakpa – înseamnă renumit, faimos , adică o conștiință nobilă renumită

El a fost fondatorul liniei Gelukpa în budismul Tibetan.

Je Tsongkapa a fost un mare om spiritual. Datorită izolării Tibetului, puțini au auzit de numele lui, dar în ultimii ani numărul de oameni care s-au familiarizat cu învățăturile acestui geniu spiritual a crescut tot mai mult. Învățăturile lui erau explicite, aducând la unificarea și clarificarea diverselor părți ale învățăturii lui Buddha, care păreau să se contrazică între ele. El a înlăturat denaturările ce s-au strecurat în învățăturile lui Buddha, timp de sute de ani și a înființat o generație minunată de continuatori ai drumului lui. El nu a venit pentru a înființa linia Gelukpa, dar pentru că a fost un învățător atât de mare, elevii lui au continuat să  meargă pe urmele lui.

Ge –înseamnă binefacere.
Geluk – drumul binefacerii

Descendenții lui Dalai Lama, de ex., merg pe linia Gelukpa  și cuprinde  cele mai mari și mai cunoscute universități monastice. Multe personalități ale curentului Gelukpa au primit numele lui, Lobsang, ce cuprinde și pe lama-ul lui Geshe, anume Khen Rinpoche – numele lui fiind Geshe Lobsang Tharchin si de asemenea pe Gheshe Michael. Numele lui de  călugăr este Lobsang Chunzin.

Je Tsongkapa a trăit intre anii 1357-1419  în Tibet . Datele trebuie ținute minte.

Sursa textului pe care îl vom învăța – Cele trei căi principale

Vom învăța un text specific a lui Je Tsongkapa  pe nume

Lam Tso Nam Sum

Este un text renumit în tradiția budistă.

Lam – înseamnă cale. Calea are cel puțin două sensuri:

  1. Calea de a ajunge dintr-un punct în altul , adică dezvoltare spirituală.
  2. Piatră de drum – sau un anumit stadiu la care se ajunge în procesul spiritual

Tso – principal
Lam Tso – căi principale
Nam – este sufix la plural (căi)
Sum – înseamnă trei
Deci Cele trei căi principale.

Je Tsongkapa a scris foarte mult , pentru toate nivelele elevilor, scrieri  foarte lungi sau scurte. Scrierea de aici este una dintre scrierile scurte pe cale le-a scris.

Profesor și elev

Ngawang Drakpa Tsako Wangpo – este numele de călugăr a unui discipol foarte devotat lui Je Tsongkapa. Je Tsongkapa i-a spus “mergi să construiești 108 mânăstiri  în tot Tibetul “, iar el asta a făcut. Lama i-a cerut  iar el a făcut ceea ce i s-a spus.

Elevului îi era tare dor de lama. Sunt multe povești despre cum elevul vine să locuiască împreună cu lama, pentru că a trai în apropierea Lamei este cea mai bună modalitate de a învăța și de a fi instruit pe drumul spiritual. Dacă lama iți va spune “acum pleci”, atunci va trebui să pleci. Pentru că elevului lui Je Tsongkapa îi era tare dor de lama, îi scria mereu scrisori în care îl întreba “cum voi putea practica? Acum sunt departe de tine, nu sunt în contact cu tine, cum să practic ?”

Textul este răspunsul lamei la scrisorile discipolului sau. Atunci când oamenii s-au uitat pe text , au spus ” Ia uite! , aici se află întreaga cale pe o singură pagină”- acesta este Lam Tso Nam Sum.

Cele trei căi principale

În loc de căi se mai poate spune cele trei cunoașteri principale la care omul trebuie să ajungă în conștiința sa și mai important este ca ele să pătrundă în inima lui.

Conștiința, după tibetani s-ar afla în inimă și nu în cap. Atunci când vorbim de cale, nu vorbim de o cale fizică ci de una mentală, de o înțelegere mentală, o realizare sau o piatră de hotar mentală în dezvoltarea noastră, o stare de spirit.

Fiecare dintre aceste căi este o stare de spirit pe care va trebui să o dezvoltăm pe calea spre iluminare.

  1. Prima cale – renunțarea

Ngen Jung

Nge – a asigura , cu certitudine
Jung – a ieși, a apărea

Se poate spune a ieși cu certitudine, cu siguranță

Ne referim aici la procesul spiritual pe care-l parcurge practicantul pe drumul lui spre iluminare, iar când acest proces ajunge la punctul culminant, practicantul va renunța la această lume, va renunța la viața lui, nu în sensul că se va sinucide, ci va renunța la bunurile lumești, în modul cel mai profund care vine din inimă.

Practicantul va ajunge la acea înțelegere profundă a faptului ca nu există  nimic în lumea materiala care să-l facă veșnic fericit.

Lumea materială

Lumea materială cuprinde: bani, obiecte dar şi laude, reputație, a te simți bine sau nu, sau lipsa reputației –adică lucruri care nu sunt spirituale. Toate acestea, le căutam pentru a ne simți bine , iar când nu reușim să le obținem , ne întristăm sau ne suparăm.

Nu este nimic rău în ele, nu spunem că ele sunt rele, dar în loc să ne canalizăm energiile în dezvoltarea noastră spirituală, le canalizăm în a căuta să le obținem. Ne pierdem timpul atunci când tânjim după ele și căutăm modalități să ajungem la ele. Cel care a ajuns la renunțare în inima lui – nu-l mai interesează să își schimbe mașina la fiecare doi ani. Sau poate este suficient să meargă  o dată pe săptămână la film si nu de cinci ori.

Treptat lucrurile care ne fac plăcere în această lume vor deveni mai puțin interesante si nu pentru că ar fi ceva rău în ele ci pentru că ele, o dată că nu ne ajută cu nimic și a doua oară pentru că ne opresc să ajungem la  acele lucruri cu adevărat esențiale. Întotdeauna vrem mai mult.

Am mers la film, m-am distrat, acum mă plictisesc și mai vreau încă  o dată să merg la film. Există acest aspect, că fiecare lucru după care tânjim și ne străduim să-l obținem, în momentul în care l-am obținut, suntem bucuroși pentru cinci minute, după care vom dori altceva.

Lucrurile își schimba natura

Și mai rău este când m-am săturat de ceva. De ex, mi-am căutat un partener de viață, l-am găsit și după un timp văd că nu mi se mai potrivește sau m-am săturat de el, iar acum mă străduiesc să mă debarasez de el. Și când m-am eliberat de el, voi fi bucuroasă. Pot spune aceeași poveste și pentru jobul pe care îl am. M-am străduit atât de tare să-l obțin iar acum nu-l pot suferi pe șeful meu, si așa este despre orice lucru.

Omul care și-a dezvoltat o dorință profundă de a merge în direcția spirituală, în direcția de a căuta semnificație dincolo de lumea materială, acesta este cel care a atins (a ajuns) renunțarea. Cuvântul renunțare nu se referă la a renunța la viață, ci a ne referi la ea  altfel – nu o renunțare la viață.

Omul va trebui să se hrănească, îi va trebui un serviciu, are o  familie –  el nu trebuie să renunțe la ele, ci să renunțe de a se refugia în ele.

Iar când va face asta, altfel le va înțelege și le va trata.

Renunțarea fizică în comparație cu renunțarea mentală

Este important de știut că renunțarea – nu este numai o stare mentală ci se poate manifesta și în mod fizic. Adică cineva decide să renunțe de a-și mai întemeia propria familie și să se călugărească sau să meargă la retreat, el nu va trebui să aștepte până atunci pentru a renunța.

Omul poate să aibă de toate și în același timp să fie într-o stare de renunțare completă – adică a ieșit cu certitudine.

Un astfel de exemplu este Dalai Lama. În perioada când încă trăia în Tibet, în palatul din Potala, palat cu 400 de camere, el a spus: ” tot ceea ce am este pelerina de călugăr, bolul de mâncare și instrumentele sfinte (cu care practica tantra ), aceasta este tot, restul nu este al meu.” Această abordare este minuna-tă . Chiar și cei care sunt printre noi și au de toate , și se bucură de ele acum, mai devreme sau mai târziu va trebui să se despartă de ele.

Aceasta este o abordare a vieții complet diferită, pentru că există mai puțin atașament, ne agățăm mai puțin de lucruri. Şi când ceva nu va mai merge, puțin probabil va fi că nu ne vom enerva. Acest mod de a privi lucrurile ne eliberează mintea ca să putem merge și să căutăm dezvoltarea spirituală.

Si invers! Poate fi o persoană săracă care încă are atașamente. Poate avea o singură pelerină și ea trebuie să fie așa și nu altfel. Renunțarea este o stare mentală și nu reflectă neapărat o situație externă. O persoană care își dezvoltă renunțarea își va simplifica cu timpul viața și va fi mai puțin interesată de a achiziționa lucruri pentru că înțelege că ele îi răpesc viața.

Dacă te întreb unde ți-ai pus a doua pereche de pantofi,  va trebui să te  gândești “o clipă, la care pereche de pantofi s-a referit ?”

Tot timpul suntem ocupați să le catalogăm, să le păstrăm și să le găsim. Multă energie sufletească se cheltuiește în acest proces. Acesta este un proces gradat.

Toate acestea sună logic dacă ne gândim. Avem legături sufletești profunde, ne identificăm cu lucrurile materiale din viață noastră, ne identificăm cu rolul de familie, cu funcția de la serviciu, cu a fi proprietar și dintr-o dată trebuie să renunți. Acest lucru poate fi foarte șocant, poate fi foarte greu.

Acest proces de renunțare este gradat, ia timp de a se dezvolta și trebuie făcut cu inteligență. De fapt, cine și-a dezvoltat complet renunțarea, a ajuns la una dintre pietrele de hotar principale despre care vorbește Je Tsongkapa.

El a spus că dacă vrem să ajungem departe, să ajungem la iluminare, trebuie să ne dezvoltăm renunțarea, de aceea a stabilit-o ca piatră de hotar pe calea spre iluminare.

  1. A doua cale –Bodhichitta (în sanscrită)

Semkye

Sem- înseamnă minte, conștiință
Kye – cuvânt care are mai multe înțelesuri – a se trezi, a se naște, a  rezulta sau a se crea

Mintea care se trezește – Semkye

Este important de știut că acest cuvânt este prescurtarea lui  Jangchub sem kye – conștiința care se trezește. Conștiința aici are sensul de conștiință care se trezește.

Bodhi – luminat sau iluminare
Chitta – înseamnă conștiință sau minte

Conștiința nu are sensul de conștiință a unei ființe iluminate sau a conștiinței  lui Buddha, ci este vorba de o conștiință care aspiră spre iluminare.

Ca și Ngen Jung – adică renunțarea, când aspirația este pe deplin realizată ea va deveni calea, în sensul celor trei căi principale. Bodhichitta  este o realizare spirituală extraordinară.

Ce fel de realizare este aceasta? După ce omul a meditat mult, a reflectat și după ce și-a dezvoltat renunțarea, înțelege că singurul drum de a ieși din suferință și de a-l scoate și pe celălalt din suferință , de a-l ajuta să nu mai sufere este acela de a  ajunge la iluminare. Numai după o practică intensă și îndelungată, omul va ajunge să înțeleagă că singurul drum de a-l ajuta pe cel de alături în modul cel mai profund, nu este de a-l hrăni sau de a trai lângă el mulți ani, ci de a ajunge la iluminare .

Egoismul iluminat

Dacă merg să-i hrănesc pe oameni, pe cei flămânzi, pe câți pot să-i hrănesc? Dacă sunt Maica Thereza, poate mulți, și încă numărul este limitat. Când le-am dat o masă, va trebui să le mai dau încă una, nu este așa? După care iarăși vor fi flămânzi. Adică, dacă îi hrănesc pe alții, nu neapărat îi voi și scoate din sărăcie sau din suferință.

Pot doar să le ușurez suferința pentru un timp și trebuie să fac asta, rolul meu pe drumul iluminării este să fac asta, să ușurez suferința cât pot. Dacă aveți în familie pe cineva care suferă de o boală grea și trebuie să-l îngrijiți, chiar dacă veți face tot ceea ce vă stă în putere ca să-i alinați durerea, nu veți reuși să-i eliminați suferința. Chiar dacă vă îngrijiți de tratamentul lui medical, puteți să stați lângă el, să-l țineți de mână și să-l mângâiați – nu veți putea să-i opriți suferința. Ceea ce puteți este doar să alinați suferința. Iar cel ce privește suferința grea, deja are aversiune față de suferința din aceasta lume.

Maestrul Shantideva ne-a spus “sunt dator să opresc toată suferința care există! De ce? Pentru că semenul meu suferă, exact cum sufăr și eu”.

Cum ne petrecem viața? Fugim de suferință și căutăm plăceri. Cel care înțelege că ceea ce face el însuși și ceilalți fac la fel, va căuta să lichideze toată suferința care există. Același membru de familie, bolnav, care suferă lângă mine, înțeleg  că nu-l pot ajuta cu adevărat pe drumurile convenționale si nici nu-i pot lua suferința.

Dacă nu voi înțelege care este sursa suferinței, de unde vine ea, nu voi  avea nicio șansă de a o lichida, nici pe a mea și nici a celorlalți.

Înțelegând acest lucru voi începe să caut sursa suferinței și modul în care o voi putea lichida.

În aceeași măsură voi căuta să înțeleg și care este sursa fericirii. De unde vine fericirea?  Cum voi putea crea situații în care eu voi fericit (ă) și alții vor fi fericiți, tot timpul, si nu orice fericire ci fericirea supremă. În acest fel, omul știe că nu există nimic în lumea materială care să-l ajute să lichideze suferința. El poate alina suferința si va trebui să o aline pe drumul spre iluminare, dar până nu va ajunge la iluminarea lui Buddha, nu va putea să-l ajute. Va veni timpul când vom înțelege aceste lucruri mai profund. Este nevoie de multă practică meditativă pentru a ne dezvolta această înțelegere. Si pentru acest lucru este nevoie de multă învățătură.

Când această înțelegere este complet dezvoltată – tot ceea ce va dori omul este să ajungă la iluminare. El este plin de aversiune față de suferință – a lui și a celorlalți – și înțelege bine că are oportunitatea de a ajunge la fericirea supremă a lui Buddha și va spune “a ajunge la fericirea veșnică este cel mai important lucru pentru că este unicul mod ce poate aduce binecuvântarea întregului univers.

Această gândire este mai mult decât o gândire rațională, este un sentiment puternic.

Înțelegând suferința, nu vom mai putea să continuăm să ne preocupăm de cele ale noastre. Vom fi forțați să facem ceva pentru cel care suferă. Si când vom simți compasiunea profundă, vom ști care este lucrul cel mai înalt pe care îl putem face pentru el. Aceasta este Bodhichitta.

Bodhichitta este dorința nestăvilită, o tendință nestăvilită de a face tot ceea ce îmi stă în putință pentru a ajunge la iluminare, pentru a-i putea ajuta pe toți ceilalți.

Nu vom putea să devenim Buddha fără Bodhichitta, fără acest sentiment ieșit din comun. Bodhicitta este o realizare spirituală extraordinară. Omul ajuns în acest loc, va acționa numai ca să ajungă la iluminare și numai atunci va putea să-i ajute pe toți.

Pentru a ști de ce suferă omul, va trebui să știm să le citim gândurile. Buddha are posibilitatea de a citi gândurile tuturor simultan, un nivel greu de imaginat. Dar înainte de a ajunge la acest nivel, trebuie bineînțeles să ne dezvoltăm empatia. Trebuie să ne dezvoltăm dorința de a ști ce simt ei, ce gândesc, ce le este necesar, să ne identificăm cu ceea ce li se întâmplă.

Buna înțelegere a suferinței noastre este condiția esențială de a crea empatie și de a înțelege suferința celuilalt și de a dezvolta Bodhichitta – adică aspirația de a ajunge la iluminare pentru a putea ajuta cu  adevărat.

Bodhisattva – războinicul spiritual

Bodhi – înseamnă iluminare
Sattva – entitate

Bodhisattva nu este o entitate iluminată, nu încă

Bodhisattva este un om care are bodhichitta – aspirația de a ajunge la  iluminare pentru toată creația și parcurge calea.

În tibetană Jung Chub Sempa.

Jang chub – este un alt cuvânt pentru iluminare

Sem – minte
Pa – războinic , luptător

Războinic spiritual este acela care se luptă cu spiritul său pentru a  ajunge la iluminare.

Ce înseamnă că se luptă cu spiritul său? El se luptă cu obstacolele lui pe calea iluminării. Ce stă între el și iluminare? Egoul, supărarea, ignoranța, invidia sau orice alt sentiment care ne tulbură, negativ, orice gând ce nu înțelege lumea. Jung cub înseamnă că se războiește cu spiritul lui pentru a ajunge la puritate.

Noțiunea de “luptă” vine de la Buddha, pentru că trebuie să cheltuim multă energie în spatele acestor lucruri, ca să aducem schimbare.

Bodhisattva este o persoană care are bodhichitta în conștiință și are o mare dorință de a deveni Buddha pentru toți ceilalți iar determinarea lui vine din iubirea lui pentru ceilalți.

  1. A treia cale – Concepția corectă

Yang dakpey tawa – vedere corectă,  concepție, perspectivă,  percepție.

Ce înseamnă concepție corectă ? Aceasta este antidotul ignoranței.

(Concepție = o viziune corectă a existenței)

Ignoranța

Se spune că una din cauzele principale pentru care suferim este ignoranța din mintea noastră.

Adevărata cauză a suferinței noastre, a faptului că ne aflăm în samsara, este ignoranța pe care o avem în conștiință noastră. Ignoranța – în sensul că nu înțelegem lumea în care trăim, nu înțelegem realitatea ce ne înconjoară, greșim permanent. Oamenii sunt obișnuiți tot timpul să fie cufundați în eroarea profundă și tragica a realității.

Nu înțelegem de unde vin lucrurile, de ce suferim, pentru că dacă am fi înțeles, de mult nu am mai fi suferit, nu este așa ? Dacă aș fi înțeles ce provoacă suferința, demult aș fi acționat să o lichidez și invers, dacă aș fi știut ce-mi aduce fericirea, aș fi fost de mult fericit (ă). Chiar dacă stați aici și nu sunteți flămânzi, nu vă doare nimic, veți continua să îmbătrâniți, stați la curs două ore si cu două ore vă apropiați mai mult de moarte, două ore care nu pot fi aduse înapoi.

Buddha ne spune că un om obișnuit, chiar și cel care a murit în somn – în faza în care este considerat clinic mort, continuă să treacă prin dureri de nesuportat. Şi cu toții am trecut acest proces de nenumărate ori după spusele budismului. Aceste amintiri există in subconștientul nostru, de aceea dacă va veni cineva să vă rănească  – vă veți împotrivi ? Veți face orice ca să-l opriți. Maestrul Shantideva ne dă exemplul hoțului care a fost prins și pedepsit să i se taie mâna. El ne descrie emoțiile hoțului care știe ce i se va întâmpla: ochii măriți, holbați, fața lividă și cuprins de groază. Și nu uitați că este vorba de a pierde doar o mână.

În clipa morții, dintr-o dată veți fi dezrădăcinați, tot ceea ce dețineți  vi se va lua cu forța de către domnul morții. Nu veți mai avea nici un control asupra procesului, iar această clipă va fi foarte dureroasă. Este o durere specifică morții.

Cu toți suntem pe drumul spre moarte și chiar dacă nu ne doare nimic acum, ne va durea mai târziu. Și dacă vom avea o viață lungă, vom avea parte de bolile îmbătrânirii și de greutățile îmbătrânirii. Iar dacă nu vom avea o viață lungă, vom avea parte de boli sau accidente ce aduc multă suferință. În orice caz, ne aflăm într-o realitate cu multă suferință. Acum avem un pic de răgaz – ceea ce este minunat – și datorită acestuia ne aflăm aici. Aceasta este ceea ce caracterizează viața umană – aceste clipe de răgaz și de aceea avem și oportunități,  că avem  antidotul ignoranței.

Antidotul ignoranței

Concepția corectă este antidotul la eroarea pe care o facem când nu înțelegem realitatea noastră și care ne face să suferim. Nu înțelegem de unde vin lucrurile în viața noastră și nu știm cu adevărat de ce avem un corp care îmbătrânește. Buddha ne spune că aceasta este o greșeală.

Faptul că ne aflăm într-un corp care se degradează, se uzează,  îmbătrânește și moare se datorează greșelii din conștiința noastră.

Pentru că am ratat  viața anterioară în care nu am reușit să ajungem la o înțelegere suficient de profundă, am căzut încă o dată în aceeași capcană. În mod repetat ajungem în același loc. Ne naștem și murim mereu și asta doar pentru că nu am reușit să ajungem la concepția corectă  a existenței.

Concepția corectă este exact antidotul care are rolul de a ne scoate din acest loc al ignoranței.

Cu cât vom aprofunda mai mult înțelegerea realității – cu alte cuvinte înțelegerea cauzei și a efectului, cum sunt determinate lucrurile în viața mea – când voi înțelege acest proces, proces ce este o întreagă știință, voi începe să preiau controlul treptat asupra realității mele. Altfel, lucruri mi se întâmplă, realitatea se desfășoară fără control.

În momentul în care voi începe să înțeleg procesul – voi începe să-l direcționez.

 

Lecția 1- a doua parte

Pabongka Rinpoche

Vom învăța textul Lam tso nam sum, dar în special vom învăța înțelesul său și notele făcute asupra lui de către Pabongka Rinpoche.

Cuvântul Rinpoche înseamnă prețios, este un fel de titlu ce i se acordă acelui lama senior sau unui stareț sau celor ce au fost încarnările unor lama în vieți anterioare. Ei de la bun început sunt Rinpoche, din momentul când sunt identificați că ar fi reîncarnarea unui lama. Pabongka Rinpoche a fost reîncarnarea lui Changkya Rinpoche, tutorele împăratului Chinei cu două sute de ani înainte. Datorită ostilităților dintre Tibet și China, nu l-au denumit Changkya Rinpoche ci Pabongka  Rinpoche și a trăit în secolul XX . El a decedat în 1941. Pabongka Rinpoche a avut un nume special Dechen Nying Po .

De –plăcere
Chen – mare
Nyingpo – inimă sau esență

Esența marii plăceri se referă la plăcerea lui Buddha, la plăcerea iluminării. Acela care este inima marii plăceri a iluminării. Pe scurt, se spune că este un iluminat. A fost un mare învățător, un profesor remarcabil. El și-a câștigat renumele în întreg Tibetul, și cu aproape doi ani înaintea morții sale a susținut  o lecție, la care au fost prezenți aproape douăzeci de mii de oameni în Lhasa. Gândiți-vă că nu erau microfoane, se spune că avea acea capacitate de a-și proiecta vocea la mari distanțe.  La acea lecție fusese prezent și Khen Rinpoche. Pe atunci era un tânăr de vreo 18-19 ani care era un mare năzdrăvan și care nu avea prea mare interes să studieze ci doar caută cum să abuzeze pe profesori. Când l-a auzit pe Pabongka Rinpoche “ceva l-a afectat”, l-a afectat atât de mult că a început să învețe cu multă serozitate, devenind în final starețul mânăstirii Sera Mey.

 Trijang Rinpoche

Printre elevii ce stăteau în mânăstire se afla și Trijang Rinpoche, ce fusese elevul lui Pabongka Rinpoche. El a fost tutorele și unul dintre profesorii actualului Dalai Lama, un om extraordinar și un iluminat. Khen Rinpoche a fost elevul lui Trijang Rinpoche. Trijang Rinpoche a fost prezent la această învățătură a lui Pabongka  Rinpoche și a luat notițe, iar după notițele lui, a învățat Khen Rinpoche.

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin

Khen Rinpoche Geshe Lobsang Tharchin s-a născut în anul 1921 și a decedat pe 1 decembrie 2004. A intrat în meditație până pe data de 6 decembrie. Pe parcursul a cinci zile a stat în meditație, până când mintea lui a părăsit această lume. Dar data de 1 decembrie rămâne cea oficială.

Khen – este prescurtarea de la khanfu – stareț
Rinpoche înseamnă cel prețios.

Deci Khen Rinpoche înseamnă stareț. Nu a fost tot timpul stareț pentru  ca a părăsit mânăstirea ca să locuiască în New Jersey. Cine era stareț se numea Khensur Rinpoche. Dacă aș fi mers la mânăstirea Sera Mey și aș fi întrebat localnicii de Khensur Rinpoche, ei ar vorbi de actualul stareț, pentru că toți stareții au același nume, de acea ar trebui să-i spun numele lui.

Geshe – este un titlu , care vine de la prescurtarea Gewey Shenyen
Gewey Shenyen – înseamnă cel mai bun prieten.

În tradiția yoghină se spune Kalyanamitra – porecla dată învățătorului.

În mânăstirile tibetane acest nume a devenit un titlu  pentru cei care  terminau toate studiile din programele acestora și care reușeau să treacă cu succes toate dezbaterile publice. Examenul final este unul dintre cele mai grele examene, asemănător cu a susține o teză de doctorat. Întrebările care se pun sunt foarte grele, iar cel examinat trebuie să răspundă corect la ele. Pot fi în ele o singură virgulă, care trebuie descoperită iar în timpul dezbaterii trebuie arătată contradicția din întrebarea pusă, pentru că ei, profesorii intenționat introduc discordanța.

Printre gradele de Geshe, există ceea ce se cheamă “terminat cu distincție” sau “excelență”. În fiecare promoție sunt doi care terminau cu brio studiile, primind numele de Hlarampa Geshe, cea mai înaltă distincție. După studii, ei erau trimiși la palatul Potala unde aveau contact direct cu Dalai Lama. Khen Rinpoche a fost Hlarampa Geshe.

Khen Rinpoche după ce a terminat Hlarampa Geshe, a trecut la Gyu Mey Tantric College, în care a devenit vice președintele colegiului, adică a fost candidat la funcţia de director. De asemenea, a fost candidat pentru a fi conducătorul curentului Gelugkpa, dar cu invazia chinezilor, cariera i s-a întrerupt. Venind în occident, nu a mai încercat să-și reînnoiască candidatura. Era foarte modest și a înțeles că misiunea lui este să predea Dharma în vest. În 1971 a ajuns în New Jersey. A plecat la Washington să învețe puțină engleză la universitate. Mai târziu s-a reîntors la Sera May pentru a fi stareț la rugămintea lui Dalai Lama, unde a rămas un an, dar datorită rugăminții elevilor lui, a revenit din nou în New  Jersey.

Vom trece la numele lui de călugăr.

Lobsang – vine pe linia lui Je Tsongkapa ce fusese Lobsang Drakpa, adică  conștiință nobila.
Tharchin –este numele pe care l-a primit de la profesorul lui, Trijang Rinpoche
Thar – înseamnă puțin sau sfârșit, la capăt
Chin – să mergi

Adică cine a ajuns la capăt. Cel care a parcurs drumul complet (cel care  a desăvârșit calea complet).

Khen Rinpoche Lobsang Tharchin este cel care a scris introducerea acestei  cărți.

Geshe Michael

A fost elevul lui Khen Rinpoche  și a redactat cartea care cuprinde învățăturile primite de la Khen Rinpoche, după însemnările lui Trijang Rinpoche, după conferințele lui Pabonka Rinpoche care sunt de fapt comentarii asupra învățăturii lui Je Tsongkapa.

Geshe Michael a continuat să adauge notițe și comentarii, deoarece Pabonka a vorbit unui public care era la un anumit nivel de cunoaștere, pe când publicul din vest nu este deloc deprins cu astfel de cunoștințe.

Rezumatul „celor trei căi principale”.

  1. Renunțarea

Renunțarea înseamnă dezvoltarea înțelegerii suferinței noastre și a celorlalți, lucru care implică mult studiu și observare. Renunțarea este un proces în care înțelegem  suferința acestei lumi în care trăim,  că nu există nimic care să ne ajute să ieșim din ea, și în același timp ne dezvoltăm aversiunea față de ea.  Nu există nici un  job sau o mașină, partener, prestigiu, carieră, diplomă – nu există nimic pământesc care să mă scoată din suferință.

  1. Aspirația spre iluminare

Dorința de a ajunge la iluminare – este un sentiment esențial care vine din inimă, ce are ca aspect concentrarea tuturor energiilor în canalul central. În acest proces, profund și unic se deschide Chakra inimii, formându-se o altă legătură energetică cu ființele lumii. Iar când acest lucru se întâmplă, omul are sentimentul că din inima deschisă  iese o lumină minunată spre toate ființele, simțind iubire intensă pentru ele. Are puterea de a vedea și de a simți toate ființele din univers în mod simultan ; el va ști că din acel moment, tot ceea ce va face este să-i scoată pe toți din suferință si că viața lui va fi dedicată numai și numai acelui scop.

În urma acestei mari iubiri pentru toți ceilalți – se creează o emoție care îl va domina toată viața, lucru care îl va face să se dedice complet ei.  Orice acțiune sau activitate pe care o va întreprinde în viața lui, va fi dominată de iubire. Din acel moment va face orice pentru a scoate  toate ființele din suferință.

Acesta va deveni un lucru esențial și decisiv ce îl va obliga să meargă pe  făgașul iluminării.

  1. Concepția corectă

Concepția corectă va transforma greșeala tragică și fatală care ne omoară, greșeală în care ne aflăm tot timpul. Această concepție (viziune) ne va ajuta să înțelegem de unde vin lucrurile, să înțelegem cauza și efectul. Care este cauza lucrurilor ? Oare faptul că eu copiez la examen îmi va aduce o notă bună sau nu?

Noi nu spunem că niciun lucru lumesc din viața noastră nu este important, ceea ce se întâmplă este faptul că vom începe să ne raportăm altfel la aceste lucruri. În locul scopului de a fugi după ele, ele vor deveni instrumente pentru a mă ajuta să ajung la iluminare și aceasta este cu adevărat o binecuvântare pentru copiii mei, a șefului meu și a oamenilor din jur.

Lam Rim – Etapele drumului spre iluminare

Je Tsongkapa a scris multe texte și printre ele, acesta este cel mai scurt, deoarece el cuprinde calea într-o formă mai concisă. Există și un alt text  Lam Rim Chen Mo. Este cel mai cunoscut text și a fost tradus în trei volume.

Lam – înseamnă drum , cale
Rim – înseamnă etape
Chen Mo – mare

Adică Marea expunere a etapelor pe drumul spre iluminare.

La tibetani, pentru cartea care predă înțelepciune se folosește sufixul feminin Mo. Înțelepciunea este întotdeauna de gen feminin. Această lucrare cuprinde toate etapele, căi în ordinea corectă, într-un mod foarte detaliat, adică drumul care ne aduce la iluminare, să devenim Buddha.

Atunci când spunem Buddha nu ne referim la Buddha, Gautama Siddhartha ce a trăit în urmă cu 2500 de ani in India , ci ne referim să devenim iluminați.

Există o colecție întreagă de scrieri ce se denumesc Lam Rim. Mulți lama au scris Lam Rim, adică un ghid al diverselor etape pe drumul spre  iluminare.

Primul care a scris a fost Lordul Atisha, care a trăit în jurul anilor 1100-1000. El a fost printre primii care au adus budismul in Tibet. El a fost indian și stareț al unei mânăstiri din India, chemat de tibetani să-i învețe budism. El deja era foarte în vârstă iar călătoria in Himalaia era foarte grea. Mult timp a refuzat să facă această călătorie, chiar și atunci când regele l-a invitat. În cele din urmă, a acceptat invitația și a pornit spre  Tibet. El a fost acela care a început tradiția Lam Rim.

 

Trei nivele ale practicantului – cele trei aspecte

Fiecare Lam Rim este împărțit după trei niveluri de practicanți. Pentru că existau practicanți la niveluri diferite și învățătura era predată în funcție de diversele niveluri ale practicanților. Buddha însuși a predat în funcție de capacitățile diferite ale elevilor.

  1. Primul nivel – practicantul cu un scop îngust.

Primul nivel al elevului este acela care a ascultat puțină Dharma, a învățat despre formele de existență ale samsarei și care începe să înțeleagă că viața nu a apărut odată cu nașterea lui și nu se va termina cu dispariția corpului lui. Și dacă viața lui nu se va termina după ce corpul lui va muri, atunci își va pune întrebarea: unde mă voi duce ?

Cum se va întâmpla ? Odată cu aceste întrebări, va începe să analizeze răspunsurile. Răspunsul nu este unul îmbucurător, pentru că majoritatea nu vor merge spre o existenţă bună. De aceea, toate aceste lucruri trebuie învățate și înțelese. Elevul va începe să spună: “nu mai vreau să mai merg în locuri de suferință, în lumile suferinde ale samsarei.” În inima lui, își dezvoltă dorința de a nu se mai naște în lumile inferioare, cum ar fi lumea animalelor, creaturi în infern, ca spirite flămânde – spirite care suferă foarte mult  iar dacă nu vom face ceva, toate șansele noastre sunt să ajungem acolo, iar șansele sunt foarte – foarte mari.

Omul va fi determinat de frica din suflet și de dorința de a fugi de un asemenea destin. Acesta este sensul “practicantului cu un scop îngust“, scopul îngust fiind motivul de a nu mai ajunge la suferința lumilor inferioare. Scopul învățăturilor lui Buddha este acela de a evita această situație, de a evita această cădere sau nașterea in lumile inferioare. Marea majoritate a oamenilor ajung în aceste lumi – de aceea pentru cel care a  învățat  să fugă de ele, este o mare realizare spirituală.

  1. Al doilea nivel – practicantul cu scop mediu.

În al doilea nivel (etapă) practicantul face încă un pas înainte. El continuă să învețe și să înțeleagă: acum că am evitat să mai ajung în acele lumi, acum că sunt om, șansele mele ca să renasc în corp uman în viața următoare sunt în continuare foarte mici. Este adevărat că în această viață am avut oportunitatea să trăiesc ca ființă umană, dar ce va fi după acea? El ajunge să înțeleagă că nu mai vrea să se reincarneze încă o dată ca ființă umană și că vrea să iasă din lumea samsarei, își dorește deja să ajungă la iluminare.

Aceasta este persoana care caută să iasă complet din suferință, să ajungă la Nirvana, să învețe care sunt cauzele suferinței și cum să le stopeze, dar va continua să rămână focalizat pe el însuși. El va spune: “vreau să învăț cum să nu mai sufăr”. Buddha a transmis acestei  categorii de persoane, învățături potrivite. Aceasta este a doua etapă.

  1. Al treilea nivel – practicantul cu scop înalt.

Acesta este nivelul cel mai ridicat. Elevul își spune: ok, am învățat cum să ies din suferință, dar ce va fi cu ceilalți? El va spune: doresc să învăț să ies din suferință dar, să-i scot și pe ceilalți din suferință. Acesta este cu totul alt nivel pe care Buddha l-a predat. De aceea, aceste învățături diferite ale lui Buddha pot produce confuzii, pentru că înțelegerea este una, scopul este altul.

Cel cu scop înalt  va spune: vreau să ies, dar să-i scot și pe ceilalți. Noi spunem că acest drum este unicul de a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha. Este adevărat că cei care sunt la al doilea nivel pot atinge Nirvana, dar este practic imposibil de a ajunge la iluminarea lui Buddha.

 

Cele trei probleme ale vasului

Pentru ca Dharma să fie înțeleasă și să aducă binecuvântare, elevul trebuie să fie interesat de ea și să aibă un comportament pe măsură. Dacă nu va fi interesat să studieze, mintea lui nu va fi în clasă.

În tradiția tibetană, există trei probleme care se manifestă la elev, care îi îngreunează înțelegerea. Tibetanii compară elevul cu un vas.  Atunci care sunt problemele vasului ?

  1. Prima problemă a vasului – el este inversat.

Dacă mintea noastră este precum a vasului cu gura în jos, atunci nu va conta cât va vorbi profesorul, nimic nu ne va intra în cap. Când se va întâmpla acest lucru ?

Atunci când elevul vine cu atitudinea “eu deja știu“. La acest lucru sunt câteva aspecte:

– cea mai rea atitudine este să se vină cu “deja știu” deoarece nu va fi nicio șansă ca să intre ceva. Profesorii noștri compară Dharma cu apa curată de zăpadă ce curge din vârful munților. Pentru ca Dharma să ajung la elev, el va trebui să fie scund precum nivelul mării, ghemuit, umil și pregătit să perceapă învățătura. Dacă el va sta așezat pe vârful muntelui, apa nu va putea ajunge la el.

Este foarte, foarte important, să nu veniți cu atitudinea că aveți știința,  nu contează cât ați învățat, va trebui să puneți știința voastră la o parte. Nimeni nu ne va lua știința înapoi, ceea ce știți, știți. Este imposibil ca cineva să vă ia ceea ce știți, dar trebuie să veniți la lecție cu smerenie.

– a doua greșeală pe care o fac oamenii este aceea că fac comparații: în iudaism am auzit una, în creștinism am auzit alta, la profesorul budist am auzit alta. Sunt atât de multe teorii, metode și multe dintre ele extraordinare, dar dacă veniți tot timpul preocupați de a compara, nu veți pricepe mesajul. Este foarte important să nu faceți asta în timpul lecției ci să fiți deschiși pe parcursul ei, după lecție da, se poate investiga.

  1. A doua problemă a vasului – vasul este găurit, are o gaură de scurgere.

Cu alte cuvinte – învățătura intră pe o ureche și iese pe alta. Elevul stă și nu este atent.  Ce provoacă acest fenomen? Alte gânduri, este cu atenția distrasă și, sub influența a toate acestea – nici nu s-a pus întrebarea și deja el are răspuns. Răspunsul este înaintea întrebării. Încă nu există acea dorință de a căuta să iasă din suferință. De multe ori este bine să se înceapă cu o meditație scurtă, cu o conectare la suferință, la moarte, cu sfârșitul nostru și cum vom putea să  folosim această  viață în modul cel bun, iar toate acestea vor duce la atenție.

Vă invit să veniți la lecție și să vă puneți întrebările: care este sensul  vieții mele? Ce caut? De ce sunt aici?

Dharma ne ajuta să ieșim din suferință, ne conduce la fericirea suprem a lui Buddha. Dar dacă nu venim cu dorința inimii, nu vom ajunge la toate acestea.

  1. A treia problemă a vasului – vasul este cu gura în sus, negăurit, dar el nu este curat, este murdar.

Care este sensul acestui fapt? Se vine fără o motivație corectă. Se vine la o lecție de Dharma pentru a găsi un job. O cursantă s-a exprimat că vine să asculte Dharma ca să-și găsească un partener, după care a părăsit cursul.

Cei care învață Dharma, învață să-și rezolve problemele vieții, inclusiv de a-și găsi un partener, inclusiv deficiențele financiare sau tot felul de probleme. Orice problemă este o formă de suferință, de disconfort, de nemulțumire. Buddha a spus că orice problemă poate fi rezolvată și, bineînțeles că ele vor fi rezolvate pe drumul către fericire, dar nu acesta este scopul suprem.

Scopul suprem este de a ajunge la iluminare, de a ajunge în punctul în care să învățăm singuri cum să ne eliminăm suferința, în scopul de a-i învăța același lucru și pe ceilalți, de a-i putea ajuta să ajungă în același loc.

Dacă motivația nu va fi cea corectă, valoarea lecției va fi limitată. Este ca și cum ați plătit 1000 de dolari și ați primit valoarea unui dolar.

Trebuie venit cu motivația corectă, de aceea se și spune în Refugiu și Dorință:

Până la iluminarea mea, mă refugiez

În Buddha, Dharma și Shangha.

Prin puterea faptelor bune pe care le fac

Să ajung la iluminarea completă

Pentru binele fiecărei ființe vii.

 

Aici poți descărca versiunea PDF a acestei lecții. 

Citate Buddha & Dharma

Inspiră-te din pagina de facebook Dharmakaya (4)

Imagini inspiraționale postate pe pagina noastră de facebook – 29 noiembrie 2020

Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.

Cu adevărat înțelept este cel liniști, iubitor și fără frică, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Opusul supărării este răbdarea, Khen Rinpochee- dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Cel mai prețios lucru pe care îl poți dărui este Dharma, Chamtrul Rinpoche – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Copii sunt deschiși în mod natural, adulții nu își dezvoltă potențialul natural, Sfinția Sa Dalai Lama – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Toți oamenii și toate lucrurile, experiențele noastre sunt un produs direct sau indirect al minții noastre, Geshe Rabten – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Citate Buddha & Dharma

Inspiră-te din pagina de facebook Dharmakaya (3)

Imagini inspiraționale postate pe pagina noastră de facebook, 21 noiembrie 2020

Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.

Folosește inteligența, Sri Dharma Mitra – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Ai compasiune dar acționeză, Sfinția Sa Dalai Lama – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Iartă și vei fi liber, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Concentrează-ți gândurile asupra binelui celorlalți, David Michie – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Bunătatea face lumea să funcționeze, Geshe Michael Roach – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Citate Buddha & Dharma

Inspiră-te din pagina de facebook Dharmakaya (2)

Imagini inspiraționale postate pe pagina noastră de facebook, 14 noiembrie 2020

Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.

Despre A Pune Întrebări, HH Dalai Lama – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre Mintea Sănătoasă, Geshe Michael Roach – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre Cucerirea de Sine, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre Calm, Bine, Generozitate si Adevăr, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Despre Sfaturi și Practică, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook

Citate Buddha & Dharma

Inspiră-te din pagina de facebook Dharmakaya (1)

Imagini inspiraționale postate pe pagina noastră de facebook, 07 noiembrie 2020

Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.

Despre moralitate, HH Dalai Lama
Despre Moralitate, HH Dalai Lama – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre dragoste si compasiune, David Michie
Despre Dragoste si Compasiune, David Michie – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre O Viață Insuportabilă, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre Controlul Supărării, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook
Despre Iertare, Dreptate, Generozitate și Adevăr, Buddha – dă click dacă vrei să dai like/share/comment pe facebook