Category: Cursuri

Pregătire pentru tantra

Seminar bazat pe Lam Rim
Sursa binefacerilor mele – rugăciunea către muntele de binecuvântări

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1 – Iluminarea tantrică

 

Textul de studiu și autorul lui

Vom trece acum să învățăm practica Sursa binefacerilor mele. Ea a fost scrisă în peștera de lângă mânăstirea Radreng de către marele Je Tsongkapa. Je Tsongkapa se ruga la Lama în permanență, când într-o zi văzu apărând în fata lui toți marii Lama, iar în urma acestei experiențe înălțătoare a scris această rugăciune.

Deoarece textul este foarte scurt și profund, avem nevoie de comentarii asupra lui. Comentariul pe care îl vom folosi a fost scris de către marele înțelept tibetan, Pabonka Rinpoche, care a trăit intre anii 1878 – 1941, cunoscut sub numele Jampa Tenzin Trinley Gyatso. El s-a nascut la nord de Lhasa, într-un oraș numit Tsawa Li din districtul Yeru Shang din statul Tsang în 1878. Familia lui făcea parte din nobilime și deținea o proprietate modestă numită Chappel Gershi.

La vârsta de șapte ani a fost luat la mânăstirea Sera Mey, Gyalrong House pentru că prezenta calități neobișnuite pentru un copil de vârsta lui.

Băiatul a fost găsit ca fiind o reîncarnare a liniei Changkya, care îl include pe ilustrul maestru Changkya Rolpai Dorje (1717-1786). În aceasta mănăstire el a obtinut titlul de Geshe – maestru în filosofia budistă. Datorita prelegerilor profunde pe care le oferea publicului, a fost considerat ca cea mai importanta figură spirituală a timpului său. Toate lucrările și comentariile lui au fost adunate în 15 volume de către discipolii săi. Ele s-au ocupat de toate aspectele legate de gândirea și practica budistă. A murit la vârsta de 63 de ani în districtul Hloka, in sudul Tibetului.

Printre călugări exista obiceiul ca Dharma să nu fie predată celor care nu sunt călugări. Se spunea că cei care nu sunt călugări nu sunt suficienți de buni, nu sunt apți, nu sunt destul de puri. Este adevarat că, datorită condițiilor lor de viață, ei se ocupau numai de Dharma, și șansele lor de a progresa în Dharma sunt cu mult mai mari decât a celor din afara mânăstirii. Ei nu agonisesc lucruri materiale, nu dețin proprietăți, nu cresc familii și așa mai departe. Evident că mintea lor este accesibila numai pentru Dharma, dar asta nu înseamnă că ceilalți nu pot învăța Dharma și nu pot progresa în Dharma, și în special în Tantra.

Buddha a predat Tantra pentru rege. Regele a venit la Buddha și i-a spus: “te rog învață-mă, dar eu sunt ocupat, am un regat de condus”. Așa că Buddha l-a învățat Tantra. Deci, nu este adevărat că cel care nu este călugăr nu poate învăța Dharma și nu poate progresa în Dharma. Pabongka Rinpoche a început să învețe pe cei care nu erau călugări. În slangul tibetan sunt numiți “ proprietarii de case”. Chiar dacă unii nu dețin o casă sau nu au credit ipotecar, ei tot sunt denumiți “ proprietarii de case”, pentru că trăiesc în case și au familii, spre deosebire de cei din mânăstire.

Deoarece Pabongka Rinpoche a predat în fața unui număr foarte mare de persoane, acest lucru i-a adus multe critici aspre din partea oficialităților, suferind mult de pe urma acestora.

La fel s-a petrecut și cu Ken Rinpoche, un mare Lama, care a servit ca stareț în marea mânăstire Sera Mey. Și el, de asemenea a fost sever criticat, pentru faptul că, venind în Vest, începuse să predea în mod egal atât bărbaților cât și femeilor, fără discriminare. Ken Rinpoche învăța pe oricine care dădea dovadă de seriozitate.

Ken Rinpoche a fost uimitor în atitudinea sa egală nu numai față de bărbați și femei, ci și față de toate ființele, pentru că animalele au fost pentru el la fel de importante ca și oamenii.

Lama Dvora povestește că în Sangha lor venise o femeie redusa ușor mintal. Ken Rinpoche a tratat-o la fel ca și pe ceilalți. El, nu numai că a predat la nivelul fiecăruia, ci a și iubit în mod egal și complet pe oricine.

Comentariul lui Pabongka Rinpoche a fost prezentat ca învățătură în fata unei audiențe de 20.000 de oameni în Lhasa, cu câțiva ani înainte de moartea sa.

Discipolul lui, Kyabje Trijang Rinpoche, (1901- 1981), a fost prezent la acea conferință și a notat totul. Mai târziu el a devenit mentorul actualului Dala Lama. Trijang Rinpoche a fost și Lama lui Ken Rinpoche. El a murit în India în anul 1981.

Înțelegeți ce înseamnă atitudinea unui Lama. Cu toate că Trijang Rinpoche, a învățat de multe ori textul Sursa binefacerilor mele cu Pabongka Rinpoche, el scria fiecare cuvânt pe care îl spunea Lama lui. Fiecare cuvânt al Lamei este sfânt pentru că poartă cu el semințele iluminării, este sfânt.

Trijang Rinpoche a notat cu multă fidelitate acest comentariu, care apoi a dispărut. Alți elevi a lui Pabongka Rinpoche, după moartea acestuia, au adunat toate lucrările și toate învățăturile, într-o singură colecție. Dar acest comentariu nu a intrat în această colecție.

Atunci când Geshe Michael se afla în mânăstirea Sera Mey, s-a întâlnit cu cea de a doua reîncarnare a lui Pabongka Rinpoche. Prima reincarnare murise la vârstă fragedă, după care a urmat a doua reîncarnare.

Acesta fusese numit al treilea Pabongka Rinpoche. Pe scurt, al treilea Pabongka Rinpoche i-a înmânat lui Geshe Hla acest comentariu, pe care l-a redactat în limba engleză. Deci învățătura pe care o veti primi este comentariul lui Pabongka Rinpoche, conform notițelor lui Trijang Rinpoche. După cum vedeți, linia este autentică și curată, iar acest lucru este foarte rar.

 

Munca fără precedent a lui Geshe Michael pentru a păstra  scrierile   antice

Geshe  Michael a petrecut treizeci de ani salvând scrierile vechi tibetane. Ken Rinpoche l-a trimis pe Geshe Michael să învețe în mânăstirea Sera Mey. În acele vremuri, în India se aflau mulți refugiați din Tibet. Aceștia, se stabiliseră în India, muncind din greu și trăind în mare sărăcie. Nu aveau nimic, nu aveau cărți, pentru că ele fuseseră lăsate în urmă sau arse de către ocupația chineză. Marii Lama care memoraseră pe dinafară toate textele, începuseră să le scrie pe hartie. Dar cum nici hârtia nu se găsea, au început să scrie pe hârtia igienica, sau pe bucati mici de hârtie.

Geshe Michael si-a dat seama de pericolul de dispariție a învățăturilor. Dacă ne-am baza pe memoria marilor Lama, învățăturile ar dispărea din lume, pentru că generația tânără este astăzi altfel, și în India nu există aceleași condiții.

Geshe Michael și-a dedicat o mare parte din viață, strângerii și conservării scrierilor. A început să instruiască refugiați tibetani, să introducă scrierile pe calculator, mai ales femeile care erau complet lipsite de mijloace de trai. A acumulat fonduri și a activat mult pentru a influența autoritățile guvernamentale să finanțeze ajutoare.

Pe lângă aceste activități, Geshe Michael le-a oferit refugiaților mijlocele necesare de trai. Cei care au finanțat proiectele lui au acumulat multa karmă pozitivă. Datorită faptului că învățăturile sunt pe calculator, ele pot fi traduse, pot fi predate în forma lor completă. Orice studiu poate fi găsit foarte repede.

Toate acestea se datorează lui Geshe Michael care a înțeles importanța lor și acționat în vederea conservării lor. John Brady, unul dintre studenții lui continuă și astăzi aceste proiecte. El și-a vandut penthouse-ul din New York pentru a finanța aceste activități.

Geshe Michael și-a trimis oamenii în Mongolia, Sankt Petersburg, unde se află un muzeu plin de scrieri vechi budiste, în Tibet pentru a depista învățăturile budiste. Un bun prieten de-al lui, indian de origine, și-a dat demisia din munca lui ca analist pe Wall Street și a plecat pe propria cheltuială, în Mongolia.

În Mongolia, spre marea surpriza s-au găsit scripturi care nu mai existau nicăieri în lume. Este greu de descris lucrurile incredibile care se întâmplă ca urmare a marii compasiuni a aceluia care își dă seama că aceasta cheie pentru salvarea omenirii ar putea dispare. Geshe Michael își dedică întreaga lui viață pentru strângerea, prezervarea și traducerea scrierilor budiste.

Toți banii pe care Geshe Michael i-a câștigat de pe urma muncii sale în Andin International, producătoare de bijuterii, i-a donat restaurării mânăstirii Sera Mey,  achiziționării de calculatoare, instruirii oamenilor, și așa mai departe.

 

De la sfârșit la început

Rugăciunea Sursa binefacerilor mele conține 14 versete. Aceasta este predată de obicei în mod invers, de la coadă la cap. Iar, acest lucru se numește în limba tibetana:

Lun Jung

În limba tibetana este scris Luk Jung, dar se pronunță Lun Jung.

Luk înseamnă metodă sau ordine.
Lun Jung înseamnă ordine directă.

Modul tradițional în care se predă este de la sfârșit la început și se numește:

Lun Dok

Lun Dok înseamnă a merge de la coadă la cap, sau în ordine inversă.

În tradiția budistă există câteva învățături care se învăța de la coadă la cap. Una dintre ele este Roata vietii. De ce așa? Pentru că uneori învățătura este intensă, iar sfârșitul reprezintă iluminarea. Începem de la iluminare, pentru că daca vi se întâmplă ceva, să aveți deja plantate semințele iluminării.

Când o să facem meditația, am să vă explic cum să o faceți și înainte și înapoi, dar când predam, începem cu sfârșitul.

Ordinea directă ne explică modul în care ne creăm necazurile, cum ne provocăm suferința.
Deci când se merge de la sfârșit la început, accentul se pune de fapt, pe modul de a ieși din samsara.

Ce înseamnă Lam Rim?

 Lam Rim

Lam – cale,
Rim – etape.
Lam Rim înseamnă etapele căii spre iluminare.

Numele de Lam Rim vine de la sutra lui Buddha pe nume nume Sutra Prajnaparamita.  Prajnaparamita înseamnă perfecțiunea înțelepciunii.

Lam Rim se bazează pe tot ceea ce se învăța într-o mănăstire, dar sub alta formă.

Cele cinci mari cărți care sunt studiate în mânăstiri sunt următoarele:

1. Prajnaparamita – sutrele înțelepciunii perfecte
2.  Madhyamika – învățăturile căii de mijloc
3. Vinaya – codul etic al călugărilor
4. Abhidharma
5. Pramana – cursuri despre logică

Toate aceste cărți sunt cuprinse în Lam Rim.

 

Ultimul Lam Rim – Iluminarea tantrică

Vom merge acum la versetul 12:

Binecuvântează-mă să realizez aspectele principale,
Esența căilor secrete,
Cu precizie și pe ambele niveluri.
Permite-mi să acționez după sfatul celor sfinți
Ca toate eforturile să le depun și niciodată să nu părăsesc
Practica de “Patru ori”,
Superioară fiind dintre toate.

În acest verset suntem în tantra. Deoarece tantra este secretă, nu vă pot preda tantra înainte de a intra în tantra. Dar ne vom referi puțin la ea în cele ce urmează.

 

Tantra este calea cea mai scurtă, cea mai rapidă și cea mai plăcută spre  iluminare

Există diverse scrieri tantrice care au titlul Calea rapidă spre plăcerea sublimă. Se spune despre tantra că ea este o cale magica, extraordinară, care nu ar fi din această lume. Si cu toate ca ea este incredibilă, sunt necesare pregătiri serioase ca ea să funcționeze.

În sutra Tăietorul de Diamant, Buddha vorbeste despre dispariția dharmei din lume și prezice când ea va dispărea. Dharma va dispărea treptat, iar peste 2500 de ani, ea nu va mai exista. Vremurile pe care le trăim degenerează. Exista perioade ale vieții care urca si iar altele sunt in declin. Perioada in care ne aflam este in declin, iar durata medie de viață este scurtă, în comparație cu durata vieții de la început de eon care era foarte lungă.

Suntem în declin spiritual. Capacitatea noastra spirituală nu este aceeași ca și in timpul lui Buddha. În perioada lui Buddha, odată ce auzeau sutra, o țineau minte pe dinafară. De aceea, este foarte greu de ajuns la iluminare în zilele noastre.

Avem mare nevoie de Tantra. Suntem nevoiți să urcăm pe drumul cel mai scurt, dar pentru asta este nevoie să ne pregatim bine.

 

Există patru departamente ale tantrei

Datorită degenerării noastre spirituale, avem nevoie de cel mai înalt și puternic departament al tantrei, care se numeste: Anuttara Yoga Tantra. Ea înseamnă Tantra cea mai înaltă, și ne poate conduce la iluminare într-o singura viață, dacă practicăm corect.

 

 Cele două niveluri ale Tantrei

În acest verset se vorbește despre cele două niveluri ale tantrei:

Binecuvântează-mă să realizez aspectele principale,
Esența căilor secrete,
Cu precizie și pe ambele niveluri.

Cuvântul “esență” în limba tibetana se spune:

Nying Po

Cele două niveluri se numesc:

Rim Nyi

Rim – cale
Nyi – doi
Rim Nyi înseamnă cele doua niveluri ale Tantrei.

1. Primul nivel se numește:

Kye Rim

Kye Rim înseamnă nivelul generării/creației.

2. Al doilea nivel se numește:

Dzok Rim

Dzok Rim înseamnă nivelul desăvârșirii/finalizării.

Când vorbim despre tantra, se naște un sentiment de urgență, că trebuie să ne grăbim. Că lucrurile nu mai trebuie amânate și să nu mai întindem de timp.

De ce trebuie să ne grăbim? Pentru că îmbătrânim și ne pierdem capacitatea de a practica. Chiar și cei tineri sunt în procesul de îmbătrânire, și cu timpul își pierd puterea de concentrare. Puterea mea de concentrare și capacitățile mele fizice și mentale de astăzi nu mai sunt ca acum 20 de ani. Este adevărat că suntem pe cale și dobândim cunoaștere și înțelepciune, dar toate acestea le vom pierde cu moartea, cu excepția cazului în care am ajuns la un nivel suficient de profund.

Ce înseamnă că se pierd? Ele nu se pierd, pentru că tot ceea ce facem, karma se păstrează. În caz contrar, nu ar mai fi avut nici un rost să învățam și să practicăm. De fapt, toate semințele plantate sunt păstrate. Când spunem “se pierd”, nu înseamnă că se pierd din curentul nostru de conștiință, ci că nu mai au suficientă putere de a ne purta spre o renaștere reușită, în care să ne putem continua calea. Ele sunt prea slabe.

Cu toții am avut miliarde de vieți și purtăm după noi karme foarte grele. Și dacă nu credeți, uitați-vă la toate accidentele îngrozitoare prin care trec oamenii buni și la toate suferințele pe care le îndură cei buni. Sunt oameni buni care trăiesc o viață frumoasă și dau necazurile peste ei. De ce? Datorită karmei pe care o purtăm cu noi din viețile trecute.

Cu toții purtăm karma similară lui Hitler sau a lui Mao Zedong. Această karmă se poate manifesta acum la unii, mai târziu la alții. Dacă nu ne grăbim să practicăm serios, atâta timp cât avem condițiile prielnice pentru acest lucru, moartea ne va arunca într-o existență cu mult mai suferindă decât o avem acum, din care cu greu vom ieși, pentru că ne va fi dificil să acumulăm karmă bună. Deci șansa de a continua calea și de a progresa nu este prea mare dacă nu vom ajunge suficient de adânc.

Nu avem de ales, nu avem alte opțiuni:

• nu știm când va veni moartea, nimeni nu știe, nici cei tineri și nici cei bătrâni. Nimeni dintre noi nu este asigurat.
• între timp nu putem ajuta ființele,
• și dacă compasiunea noastră este mare și dorim să ajungem în locul în care putem ajuta cu adevărat toate făpturile vii, va trebui să practicăm chiar acum.
  Nu avem altă alternativă.

Nu este nimic altceva de făcut în această viață. Orice lucru lumesc după care fugim, ni se va lua sau îl vom pierde într-un fel sau altul. Vom pierde orice lucru frumos pe care îl avem în casă, vom pierde membrii de familie pe care îi iubim atât de mult. Ne vom pierde frumusețea, mintea, sănătatea noastră. Toate acestea, mai devreme sau mai târziu, ni se vor lua, ori pe parcursul vieții, ori în momentul morții.

Singurul lucru care ne poate proteja este nivelul profund de realizări spirituale, iar pentru asta este nevoie de Tantra.

Dacă vom face calea încet, calea deschisă sutrică, ritmul este prea lent. Aceasta este calea pe care a transmis-o Buddha, care este perfectă, nu este greșită, dar este prea lentă. Buddha ne spune că după ce a devenit deja Bodhisattva, adică cineva care a realizat adevărata Bodhicitta, o etapă spirituală foarte avansată, i-a mai luat încă 300.000 de eoni până să ajungă la iluminare. O perioadă imens de lungă, și să nu mai vorbim de nenumărații eoni până la această realizare. Aceasta este calea sutrică. Dacă ați realizat Bodhicitta, ea nu se pierde și va veni cu voi în viața următoare.

Aceasta este calea sutrei, o cale extraordinară, care purifică și funcționează. Dar dacă compasiunea voastră este mare, veți spune: „Trebuie să mă grăbesc, pentru că toate făpturile suferă, pentru că toți cei pe care îi iubesc, copiii mei cărora le-am dăruit viața, nu-i pot opri de la moarte. Trebuie să practic pentru binele tuturora pe care îi iubesc.”

Treizeci de secunde după ce închidem ochii pe patul de moarte, toate lucrurile de care am fost atât de preocupați nu vor mai avea niciun sens. Numele vostru nu va mai reprezenta nimic după trei sau patru generații. Vă mai amintiți cine a fost în familia voastră în urmă cu cinci generații? Poate că numele o fi înregistrat pe undeva, dacă este înregistrat. Când ne gândim la suferința tuturor ființelor, acest lucru nu are niciun sens.

Nu este nimic mai important de făcut decât să intrăm în Tantra și apoi să practicăm într-un mod pur Tantra.

 

Binecuvantarea incredibilă a practicii pure a Tantrei

Tantra folosește diferitele tipuri de energii ale vieții pe care le avem. Ele sunt cu toate mobilizate să ne aducă la iluminare, inclusiv energiile sexuale. Sunt destule persoane care se folosesc de acest fapt, predând Tantra ca pe un sex glorificat.
Tantra nu este sex, cu toate că sunt folosite energiile sexuale. Oamenii predau Tantra într-o formă impură. De aceea, sfatul este să nu se meargă în această direcție, pentru că este foarte periculos. Dacă vă veți folosi de unelte extrem de puternice în scopuri impure, vă veți distruge foarte repede karma bună și veți cădea foarte rău.

Dacă veți practica Tantra într-un mod pur și cu motivația pură, cu Bodhicitta, veți putea ajunge, într-o singură viață, la o realitate complet diferită de cea în care trăiți acum. Veți putea, într-o singură viață, să deveniți un înger, să trăiți în Paradis și să vă învingeți moartea. Nu va trebui să mai muriți vreodată.

Numai în cazul în care veți practica corect, cu intențiile cele mai nobile și pure și sub îndrumarea adecvată, realitatea voastră se va transforma complet.

 

Nu toți Buddha predau Tantra

Buddha Shakyamuni a predat Tantra. Se spune că în acest eon vor apărea o mie de Buddha. Eonul este o perioadă foarte lungă de timp, de milioane și milioane de ani. Se spune că atunci când vremurile degenerează, va apărea un Buddha. Într-un eon există o perioadă în care generația este în creștere, iar oamenilor le este foarte bine, de aceea ei nu vor fi dispuși să asculte învățăturile.

Pentru ca oamenii să dorească să învețe, vor trebui să fie dezgustați de samsara, și numai atunci va apărea un Buddha. Din cei o mie de Buddha, Buddha Shakyamuni a fost al patrulea. Se mai spune că Je Tsongkapa va fi al unsprezecelea Buddha. Je Tsongkapa a predat Tantra. Dintre toți cei o mie de Buddha, numai primul, al patrulea și ultimul vor preda Tantra. Deci numai patru din cei o mie vor preda Tantra. Așadar, puteți înțelege că trăim cu toții într-o perioadă extraordinară, în care Tantra ne este disponibilă, după care ea va dispărea din nou.

 

Cele două niveluri tantrice

La primul nivel, Kye Rim – se începe cu purificarea muntelui, a lumii noastre și se va trece la un alt nivel de existență. Realitatea noastră va fi diferită. Cu toate că vom fi aici și vom întâlni aceleași ființe, le vom experimenta într-un mod cu totul diferit. Ele nu vor mai fi aceleași pe care le experimentăm acum. Acest lucru se va întâmpla numai dacă vom intra în Tantra în mod adecvat și dacă o vom practica corect. Lumea va fi din ce în ce mai pură, din ce în ce mai sfântă, și vom întâlni tot mai mulți oameni sfinți. Tot mediul vostru înconjurător se va schimba și veți fi înconjurați numai de îngeri. Iar acest lucru se va întâmpla chiar dacă vreți sau nu. Dacă se va practica corect, toate acestea se vor întâmpla automat. Mintea va suferi transformări, totul va deveni sfânt în jurul vostru și voi veți fi niște sfinți.

Acesta este primul nivel al tantrei, Kye Rim – nivelul generării.

Al doilea nivel – nivelul desăvârșirii, se numește Dzok Rim. Sunt cazuri rare când se poate ajunge la iluminare în Kye Rim. Cu toate că Tantra este remarcabilă, iar Anutarayoga Tantra este și mai extraordinară, a reuși în Kye Rim este la fel de ieșit din comun. Majoritatea celor care se află în Kye Rim nu ajung la iluminarea completă, ci la o iluminare parțială.

Pentru a ajunge la iluminarea completă, este nevoie de nivelul Dzok Rim, nivelul desăvârșirii.

Dacă nivelul Kye Rim este făcut corect, acest lucru va conduce în mod natural la Dzok Rim. Exact la fel se întâmplă și când se practică sutra corect, aceasta conducând în mod natural la Tantra. Veți întâlni profesori care vă vor vorbi despre aceste lucruri și vă vor învăța toate aceste lucruri.

Kye Rim poate lua ani, dar dacă va fi făcut în mod adecvat, veți începe să întâlniți profesori care să vă învețe Dzok Rim.

Aceste două niveluri tantrice se învață în mod personal și confidențial, de la Lama la elev, ceea ce va finaliza procesul.

În textul Sursa binefacerilor mele, scrie:

Binecuvântează-mă să realizez punctele principale,
Cu precizie și pe ambele niveluri.

„Punctele principale”, în limba tibetană se spune:

Ne Nam

Iar cu precizie și pe ambele niveluri, se spune:

Ji Shin

Există un motiv pentru care este atât de rar să ajungi la studiile celor două niveluri, și asta nu pentru că profesorii nu vor să le predea, ci pentru că ei abia așteaptă să ne conducă la iluminare.

Ken Rinpoche spunea: „Dacă elevul este gata, imediat îl învăț. Eu nu am să-l opresc.” Mulți veneau la Ken Rinpoche să-l roage să-i învețe Tantra, dar el răspundea: „Când veți fi pregătiți, nici o secundă nu voi mai aștepta ca să vă învăț, dar nu pot să fac asta înainte de a fi pregătiți, pentru că acest lucru mai mult vă va dăuna decât să vă aducă beneficii.”

 

Pregătirea corectă este esențială

După cum am mai spus, elevul va trebui să aibă o pregătire corespunzătoare, adică:

• va trebui să practice mult meditația, să ajungă la Shine, să învețe, să-și facă temele, pentru că altfel nu va putea progresa. Ceea ce primiți este cu mult mai mult decât ceea ce credeți că primiți. Toate acestea nu fac decât să vă pregătească pentru etapele avansate.
• trebuie să-și dezvolte cât mai mult compasiunea,
• să înțeleagă cât mai bine vacuitatea,
• este necesară aprecierea și încrederea într-un învățător, pentru a face ca toate acestea să funcționeze. Este necesară o relație îndelungată cu profesorul și bazată pe o asemenea încredere, încât să fiți dispuși de a vă încredința viața acestuia, pentru că asta și faceți de fapt. Nu numai în această viață, dar și în toate celelalte vieți, iar pentru acest lucru, învățătorul va trebui să-l cunoască bine pe student și să vadă dacă acesta este pregătit, este potrivit pentru practică înaltă.

Acest lucru este ceea ce-și dorește Je Tsongkapa de la Lama lui:

Binecuvântează-mă să realizez aspectele principale,
Esența căilor secrete,
Cu precizie și pe ambele niveluri

Pentru ca studentul să ajungă la aceste niveluri, va trebui să lucreze din greu și să urmeze instrucțiunile și îndrumările profesorului. Pentru acest lucru va trebui să dobândească încrederea în profesor, pentru că altfel, nu va urma îndrumările primite.

 

Este nevoie de o mare compasiune față de suferința ființelor

Elevul va trebui să se convingă odată cu calea, dar, în special, va trebui să-și dezvolte compasiunea, pentru că ea va fi forța motrice a tot ceea ce va face.

Pentru a parcurge calea, este nevoie de multă muncă, de multă compasiune care să ne impulsioneze să ne facem treaba și să nu ne mai pierdem timpul cu lucruri vremelnice. Totul în jurul nostru este pe moarte. Unii mor în accidente, alții mor lent. Tot ceea ce se naște va trebui să moară, mai devreme sau mai târziu. Cel care își dă seama de aceste lucruri și înțelege că ele nu ar trebui să fie așa, că este ceva greșit în toate acestea, nu va mai aștepta și nu se va mai juca cu timpul. Cu cât va aștepta mai mult, cu atât timpul va lucra împotriva lui.

 

Tantra trebuie să rămână secretă

In strofa lui Je Tsongkapa scrie:

Binecuvântează-mă să realizez aspectele principale,
Esența căilor secrete,

De ce sunt secrete?

• Sunt secrete, pentru că este important ca elevul să fie pregătit pentru a le primi, altfel va fi periculos și îi vor provoca daune mari. Pe de altă parte, atunci când elevul este gata, transmiterea învățăturii va fi cel mai minunat lucru pe care îl va putea primi vreodată.
• Mai există și un alt motiv pentru care învățătura tantricǎ este denumită ascunsă/secretă, acela că Tantra își va păstra secretul în fața celui care nu este încă pregătit. Dacă cineva nu este apt, nu va putea ajunge la aceste învățături valoroase. Și, chiar dacă va primi și o mie de inițieri, nu le va putea înțelege și nu le va putea integra cu adevărat. Dacă nu va putea înțelege semnificația lor și nu va înțelege practica, va începe să se plictisească și o va părăsi. Iar acest lucru este regretabil.

Acestea sunt motivele pentru care Tantra este secretă, și nu pentru că marii Lama încearcă să le ascundă de noi, ci din contră.

 

Retreaturile au rolul de a ne pregăti

A doua parte a strofei este:

Permite-mi să acționez după sfatul celor sfinți
Ca toate eforturile să le depun și niciodată să nu părăsesc
Practica de “Patru ori”,
Superioară fiind dintre toate.

“Practica de “Patru ori” – se referă la retreaturile tantrice. Se referă la perioadele de retragere, cam de cinci săptămâni, în care ne facem toate pregătirile, ne creăm toate condițiile adecvate pentru a ne ocupa de practica tantrică.

De ce se spune practica de patru ori? Pentru că în Anuttara yoga tantra există obligația de a se face minimum patru retreaturi tantrice.

Aceste retreaturi se numesc Le Rung. Le Rung este prescurtarea de la:

Le Su Rung Wa

Le înseamnă fapte dar și karma,
Rung wa – pregătit.
Le sun rung wa înseamnă ceva care ne pregăteste. Deci Le Rung este ceea ce ne pregătește.

Ce înseamnă că ne pregătește? Le Rung împreună cu toate rugăciunile, mantrele și meditațiile pe care ni le dă Lama, ne pregătește să lucrăm cu canalele noastre interioare, cu corpul nostru interior. Pentru a ajunge la iluminarea completă a lui Buddha, va trebui să lucrăm cu aceste canale interioare, pentru că ele sunt înfundate, blocate, curbate și răsucite. Ele se află în aceste situații datorită gândurilor rele pe care le avem.

Sem Lung Jukpa Chikpar

    Sem – minte
    Lung – vânt sau prana sau energia interioară
    Jukpa Chikpar – merg impreună
    Sem lung jukpa chikpar înseamnă gândul și prana merg împreună, sau merg mână în mână.

Prana este energia spirituală, care curge prin canalele noastre interioare. Cu toate că nu ne putem vedea corpul interior, în meditație profundă și cu îndrumarea adecvată, ne putem conecta la el, îl vom putea vedea și simți. Datorită faptului că nu ne înțelegem realitatea, nu înțelegem karma, nu înțelegem vacuitatea, nu înțelegem cum funcționează lumea, reacționăm greșit, criticăm lumea exterioară și credem că lucrurile există de la sine, determină perturbarea energiei noastre interioare. Acesta este motivul pentru care canalele noastre energetice se află într-o situație catastrofală, pentru care suntem bolnavi și fizic și sufletește. Iar totul pornește de la gând.

Deci, la nivelul Kye Rim, ne pregătim cu ajutorul meditației, prin a ne direcționa corect mintea și lucrăm cu canalele interioare.

Înainte de toate va trebui să ne pregătim canalele, să lucrăm cu ele delicat, pentru că dacă se va merge repede spre Dzok Rim, lucrurile nu vor funcționa, ca și când am încerca să împingem multă apă pe o țeavă înfundată, apa dând pe delături producând daune. Daunele pot fi atât fizice, cât și mentale. De aceea marii Lama nu vor preda acelora care nu sunt pregătiți.

Cel mai bun mod de a vă pregăti, înainte de a vă afla în Tantra, este să fiți chiar de acum, buni cu ceilalți. Cunoaștem cu toții vorba: “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Compasiunea, iubirea, a acționa de dragul celuilalt, renunțarea la preocuparea neîncetată față de noi înșine, a ne coborî ego-ul, a înceta de a mai fi egoiști, este cea mai bună cale de pregătire, pentru că gândurile și vânturile merg împreună – Sem lung jukpa chikpar.

Când mintea este antrenată în acest fel, canalele se vor restabili.
Condiția ca cineva să fie potrivit pentru Tantra este de a fi un om bun.

Oamenii care nu sunt buni, nici măcar nu vor ajunge aici, și nici nu vor învăța despre vacuitate.

Funcția pe care o au retreaturile Le Rung este de acelerare a procesului spre iluminare.

După cu am mai spus, cel care intră în Anuttara yoga tantra, are obligația să facă minimum patru retreauri Le Rung, sub îndrumarea corectă a Lamei.

Pregătirea unui astfel de retreat ia aproximativ o săptămână.
Desigur că trebuie create condițiile necesare, fizice, financiare și familiale.

Trebuie creată karma ca acest lucru să aibă loc. Daca compasiunea voastră este mare, ea vă va crea condițiile ca sa puteți practica, în caz contrar toți aceia după care fugiți să le faceți diverse lucruri, vor muri, și voi la fel.

 

De patru ori

Cu toate că există obligația să se facă patru retreaturi, în textul nostru, “de patru ori” se referă la cele patru sesiuni de practică din cadrul unui retreat, și anume:

1. Prima sesiune se face înainte de răsăritul soarelui. După care se ia micul dejun.
2. A doua se face înaintea prânzului.
3. A treia este după-amiaza.
4. A patra, seara.

În fiecare zi de retreat, se fac patru sesiuni.

La sfârșitul strofei se spune:

Practica de “Patru ori”,
Superioară fiind dintre toate.

De ce se spune ca ea este superioară dintre toate? Pentru ca ea ne va scoate cel mai repede si in modul cel mai placut din suferinta.

Datorită faptului că timpul nostru este scurt, marii Lama ne spun: “Sunt atât de multe învățături spirituale, și care vă merg la suflet, dar dacă ele nu includ toate etapele enumerate aici până la sfârșit, inclusiv cele două niveluri ale Tantrei, nu fac altceva decât să vă piardă timpul. Poate că ele sunt plăcute, sau vă liniștesc, dar ele nu vă eliberează și moartea va veni înainte de a vă elibera”.

Apelul maeștrilor este: nu vă pierdeți timpul! Învățătură spirituală pe care o întâlniți, trebuie:

– sa se bazeze pe etica morală, pe un comportamentul moral,
– să se bazeze pe înțelegerea karmei și a vacuității, pentru că fără ea, eliberarea este practic imposibilă,
– cel care vă învață trebuie să trăiască o viață etică, plăcută. El va trebui să vă inspire și să vă încurajeze pe cale.

 

Tot ceea ce ați visat vreodată

Dacă veți da de învățături adevărate, autentice, lucru care este foarte rar, și le și practicați, totul va deveni uimitor, superb, extrem de plăcut – va fi mai mult decât tot ceea ce ați visat vreodată.

Dar dacă nu veți acționa în mod corespunzător, și veți începe să cercetați lucrurile din perspectiva științifică, academică – credința va fi subminată și mintea voastră obișnuită nu vă va încuraja să mergeți în această direcție.

Concepția noastră normală asupra lumii este o concepție samsarică și care ne conduce încet și sigur spre moarte.

Unii oameni trăiesc o samsara dulce: au o casă frumoasă, familie bună, copii reușiți, carieră, statut, reputație. Dar uneori, acest lucru este otrava cea mai puternică, deoarece ne întărește atașamentul față de samsara. Realitatea pe care o trăim nu ne încurajează să mergem în această direcție. Va trebui să faceți altceva decât ceea ce ați făcut până acum, iar acest altceva este renunțarea și compasiunea față de cei care suferă în această lume.

Nimănui nu-i place suferința și nici să vorbească despre ea. Dacă facem asta, este numai pentru a ne genera motivația de a ieși din ea, pentru că dacă nu ne referim la ea, vom continua să mergem în vacanțe, în țară și în străinătate, să ne continuăm cariera și reputația noastră, și în cele din urmă vom muri, și nu vom putea ajuta pe nime

 

Meditația 1

  Iluminarea tantrică

Vom începe să facem meditația asupra textului Sursa binefacerilor mele și vom începe să mergem de la sfârșit la început. Acasă, când veți dori să meditați, puteți să faceți o dată de la început către sfârșit și altă dată, de la sfârșit la început. O puteți face în diferite variante. Este o practică care se face toată viața, chiar și atunci când sunteți în Tantra. Tantra fără ea, nu va funcționa.

Pentru ca această meditație are 12 etape, pentru a le putea memora ne vom folosi de vizualizări.

Așezați-vă într-o poziție confortabilă, astfel încât să nu vă mișcați și să vă puteți ține spatele drept timp de zece minute.

Începeți să vă concentrați acum pe respirație. Nu este nevoie să faceți respirații adânci sau prelungite. Acesta nu este un exercițiu de respirații. Doar observați-vă respirația. Este doar un mijloc de a vă aduna gândurile, de a vi le canaliza.

Gândiți-vă că sunteți un mic străjer care stă de pază la baza nasului și observă ce se întâmplă atunci când aerul intră și iese prin nări.

Pentru ca în lecția 2, c a cursului 3 am parcurs pașii preliminari, vom merge direct la ultima etapă, etapa rezultatului, în care sunteți deja iluminați, adică sunteți deja Buddha.

În această meditație vom lucra cu imaginea unui castel, asemănător celui din meditația asupra morții. Imaginați-vă castelul că are multe încăperi, poate că este rotund. În centrul lui se află o curte interioară, neacoperită, pavată cu dale frumoase de mozaic sau ceramică și cu o fântână arteziană în mijloc. De jur împrejur grădina este împodobită cu plante și flori superbe, iar deasupra cerul albastru. Locul este splendid și luminat de razele soarelui. Puteți să vă imaginați că de jur împrejurul locului se află coloane sculptate și frumoase. Gândiți-vă la locurile de vis pe care le-ați vizitat sau le-ați văzut în fotografii.

Încercați să vă formați imaginea acest loc în cele mai mici detalii, pentru că ne vom întoarce la el din nou și din nou. Gândiți-vă care ar fi culoarea dalelor, modelul mozaicului, cum ar arăta fântâna, florile. Fiți atenți la toate detaliile acestui loc.

Imaginați-vă că vă aflați în centru și că sunteți deja iluminați. Corpul vostru este sublim, angelic. Un trup de lumină, strălucitor, incredibil de frumos. Un corp format din trilioane de fapte bune, dintr-o cantitate imensă de karmă pură. Un corp complet pur, fără nici un defect. În lumea noastră, chiar și cei mai frumoși oameni, cele mai frumoase modele, au imperfecțiuni ale corpului, sau negi pe piele. Acest înger nu are nici o imperfecțiune, este perfect.

Gândiți-vă la cum ați dori să arătați. Care este cea mai frumoasă înfățișare pe care ați putea-o să o luați. Faceți-o și mai frumoasă. Gândiți-vă la ochii pe care ați dori să-i aveți, la păr, cu toate detaliile. Așa cum vă imaginați acum, așa veți fi și când veți ajunge la iluminare. Veți fi cel mai frumos lucru din lume în ochii voștri, de un milion de ori și mai frumos.

Încercați să adăugați cât mai multe detalii posibile acestui corp de lumină.

Concentrați-vă acum pe mintea acestei figuri iluminate. Ce fel de minte are? Mintea este perfectă, complet fericită. Nu există nimic care să umbrească câtuși de puțin fericirea ei. O minte înzestrată cu o iubire infinită, egală față de toate ființele.

O minte atotștiutoare și care poate ajuta toate făpturile.

Îi iubiți pe toți, dar asta nu înseamnă că toată lumea vă iubește. Oamenii au încercat să-l atace chiar și pe Buddha. Nici cel mai mare Lama nu a fost ferit de critici sau atacuri. În mintea voastră nu există nici o urmă de resentimente sau ură, ci doar iubire imensă. Nu există în voi nici cel mai mic sentiment sau gând negativ.

Aveți abilitatea de a apărea simultan în orice lume, pe miliardele de planete populate din întregul Univers și de a ajuta toate făpturile, în funcție de nevoile fiecăreia. Așa cum stați în mijlocul grădinii, vedeți cum replicile voastre apar în fiecare lume și ajută simultan fiecare făptură. Priviți-vă cum stați și savurați propriile voastre binefaceri.

Acestea este rezultatul muncii tantrice, un trup perfect de lumină, de o frumusețe fără seamăn, cu abilitatea de a apărea peste tot, omniscient, având iubire necondiționată, o imensă compasiune și dorința de a ajuta toate ființele din întregul Univers.

Deschideți-vă acum încet ochii.

     Ce înseamnă “corp sublim”?
– corpul de lumină – corpul fizic angelic,
– corpul mental al lui Buddha – mintea omniscientă, care iubește totul, înțelege totul și poate face orice. Este exact ceea ce le dorim tuturor ființelor.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 10

 

Școala Prasangika Madhyamika

 

Șase explicații incorecte ale vacuității

Vom începe lecția 10 prin a rezuma diferitele definiții ale vacuității pe care le-am auzit și apoi vom trece la Prasangika Madhyamika.

1.   Vacuitatea conform școlii Numai Minte este că lucrul este gol de a fi eticheta pe care i-o dăm sau de kuntak.

2.   Al doilea tip de vacuitate tot conform școlii Numai Minte, spune că lucrurile sunt goale în sensul că nu se poate ca obiectul perceput și subiectul care-l percepe să vină dintr-o sămânță karmică diferită, lucrurile sunt goale de a veni în acest fel. Sau [cu alte cuvinte:]

–   subiectul și obiectul nu provin din aceeași sămânță karmică,

–   lipsa unei persoane a cărei minte ar putea proveni dintr-o sămânță karmică separată de tot ceea ce percepe acea minte.

Adică, vacuitatea este lipsa percepțiilor mele și a lucrurilor pe care le percep care provin din semințe karmice diferite.

3.   Acum trecem la Svatantrika – și aici am vorbit despre vacuitatea numărul 0. Nu există un sine ca o mingiuță neschimbătoare. Nu există niciun sine etern, neschimbător, întreg, independent, care rămâne acolo chiar și după ce murim, precum sufletul nostru care există și după ce murim. Acesta este a treia vacuitate.

4.   A patra vacuitate este că nu există niciun șofer de sine stătător, substanțial. Nu există un regizor independent de corpul și mintea ta care să le conducă. Și aceasta a fost lipsa de sine subtilă a omului. Este nivelul unu al lipsei de sine în Svatantrika.

5.   A cincea vacuitate este de fapt nivelul doi în Svatantrika ― lipsa de sine grosieră a lucrurilor. Și acesta este același lucru cu numărul doi pe care tocmai l-am enumerat, care a fost conform școlii Numai Minte.

6.   A șasea vacuitate – lucrurile nu există de la sine fără o minte neafectată care să le perceapă sau să le identifice. Acesta este exemplul calului, a bățului și a magicianului. De exemplu, pentru a vedea calul, bățul trebuie să apară ca un cal, iar mintea noastră trebuie să fie sub această vrajă. Atunci când spunem minte neafectată, ne referim la faptul ca mintea să nu fie afectată de droguri, alcool, emoții puternice, de întuneric și așa mai departe. Aici nu ne referim la mintea neafectată de ignoranța care vede lucrurile ca fiind existente de la sine. Pentru că ea este într-adevăr afectată de ignoranță. Deci a fost numărul șase.

Acestea au fost diferitele arome ale vacuității în acest curs.

 

Prasangika – școala Consecințelor a Căii de Mijloc

Acum trecem la Prasangika

Telngyurwa

Telngyurwa înseamnă absurditatea sarcastică. Acesta este numele școlii Consecințelor a Căii de Mijloc. Consecința ca urmare a unei provocări sarcastice.

Numele provine din convingerea lor că, răspunzând la convingerile greșite ale oamenilor cu o replică sarcastică, îi putem ajuta să realizeze adevărata natură a vacuității.

 

Concepția supremă

Dintre toate concepțiile vacuității, aceasta este singura care trebuie luată la propriu. Este credința la propriu a Lordului Buddha, a lui Arya Nagarjuna, a maestrului Chandrakirti, a lui Je Tsongkapa, a tuturor Dalai Lama și a lui Khen Rinpoche − și este concepția pe care se bazează practica tantrică.

Toate acestea spun că ceea ce învață școala Prasangika Madhyamika este sensul suprem și corect −singurul corect− al vacuității. Este vacuitatea pe care se bazează toată practica tantrică. Este, de asemenea, o prezentare foarte logică a vacuității și este important să fiți foarte atenți de fiecare dată când primiți o altă învățătură despre vacuitate. Pentru că orice altă învățătură despre vacuitate nu salvează oamenii din samsara, nu poate face asta.

Fără a învăța despre vacuitate, este imposibil de ieșit din samsara, oricât de frumoasă ar fi calea, oricât de atractive sunt meditațiile. Nu contează cât de minunat vă simțiți și cât de plini de binefaceri și compasiune sunteți. Dacă nu există învățătura supremă a vacuității, este imposibil să vă eliberați.

 

Paharul cu lichid

Cel mai faimos exemplu din școala Madhyamika a fost prezentat în cursul 5. Acesta este exemplul celebru pe care Chandrakirti îl dă despre cascadă. Se numește în tibetană:

Chu bab

Chu bab înseamnă cascadă.

În cursul 5 am vorbit despre paharul cu lichid și despre cele trei ființe din tărâmuri diferite.

Aceasta provine dintr-o secțiune a textului Maestrului Chandrakirti despre Înțelepciunea Rădăcină a lui Arya Nagarjuna.

Scena este următoarea: trei ființe din trei tărâmuri diferite stau așezate în jurul unei mese − un om, un spirit flămând și o zeitate − și cineva le aduce un pahar cu lichid. Fiecare se uită la pahar și vede ceva diferit.

⇒   Omul vede în pahar apă.
⇒   Spiritul flămând vede sânge și puroi în același pahar.
⇒   A treia ființă, zeitatea, vede în acest pahar nectarul nemuririi.

Fiecare ființă percepe lichidul în mod valid, în funcție de karma lor, în funcție de lumea lor. Ceea ce percep ei este perfect valid. Asta înseamnă că este foarte posibil ca să existe trei tărâmuri diferite în același loc, în același timp.

În consecință, există lumi diferite care sunt experimentate de ființe diferite. Știm că fiecare dintre noi care suntem aici, suntem cu toții oameni. Dar cu toate că experiența noastră este similară, există diferențe individuale între oameni, chiar și în cadrul experienței actuale. Și cu siguranță făpturi din alte tărâmuri. Ele nu trebuie să fie pe altă planetă, ele pot fi acum aici și pot percepe ceva complet diferit. Și asta este perfect posibil.

 

O singură aromă a vacuității

Școala Prasangika spune că ceea ce percepem când experimentăm direct vacuitatea, percepem versiunea ei [versiunea Școlii Prasangika], a vacuității, și că fiecare persoană care percepe vacuitatea în mod direct, indiferent de ceea ce a învățat și de ceea ce crede că este vacuitatea, aceasta este vacuitatea pe care o percepe.

Desigur că va spune că este foarte greu, sau aproape imposibil, să perceapă vacuitatea în mod direct dacă este studiată bine școala Prasangika. Ea spune că de fapt nici nu există grade diferite ale vacuității, așa cum le-a descris Svatantrika ca 1, 2 și 3.

Ea spune că nu există grade diferite de vacuitate, ci există obiecte diferite care au fiecare propria lor vacuitate, dar totul are exact aceeași vacuitate și totul este gol sută la sută.

Spunem că realitatea supremă are un singur gust:

Rochik

Rochik  sau Eka Rasa în sanscrită – un singur gust.

Ea are un singur gust: lucrurile sunt goale de existență proprie de sine. Și toate lucrurile sunt sută la sută goale.

 

Lucrurile nu au existență obiectivă

Și asta înseamnă, printre altele, că toate lucrurile nu există așa cum credem noi că există. Că lucrurile par a veni din afară noastră, ca și cum ar exista de la sine.

Ați putea spune: „Bine, deci nu putem vorbi despre cum există un anumit lucru, pentru că fiecare îl percepe diferit”.

Formele de existență ale lucrurilor diferă în funcție de cine le percepe. Și asta este adevărat. Da, acest lucru este adevărat, conform școlii Prasangika.

Lucrurile nu au o existență obiectivă. Adică un lucru există indiferent dacă cineva îl percepe.

Prasangika va spune: „Nu”. Nu există acolo un obiect [care este cumva] obiectiv, exterior, iar oamenii diferiți îl percep diferit.

Tot ce există este ceea ce oamenii proiectează.

Deci, să ne uităm la pix.

Acum sunteți oameni și priviți acest obiect așa cum îl privesc oamenii.

Acum sunteți câini și îl priviți-l prin ochii unui câine. Încercați să-l vedeți așa cum l-ar vedea un câine.

Mai încercați o dată. Acum sunteți din nou oameni.

Acum sunteți din nou câini.

Și acum scoateți toți câinii de aici și scoateți toți oamenii de aici și toate celelalte. Acum ce este acest obiect?

Aceasta este experiența pe care o căutăm – a nimic.

 

Există multe căi valide, dar nu toate ne scot din suferință

Deci, lucrurile nu au propria lor existență. Percepția câinilor nu este mai rea sau mai bună decât cea a oamenilor sau a furnicilor. Oare asta înseamnă că toate lucrurile sunt bune în aceeași măsură sau că nu sunt bune în aceeași măsură?

Este adevărat că lucrurile nu au o natură proprie și că ființe diferite vor vedea în ele lucruri diferite. Și este adevărat că aceste percepții sunt valide ca și cazul paharului cu lichid. Dar există căi care funcționează, care ne scot din suferință și altele care nu.

Faptul că totul există doar așa cum îl percepeți voi nu înseamnă că totul funcționează într-un mod la fel de dorit sau util. Dacă vedeți lumea ca fiind plină de oameni ostili cu voi și periculoși, lumea voastră va funcționa astfel. De asemenea, puteți crea în mod valid o lume cu oameni care încearcă să vă ajute tot timpul, chiar dacă par să încerce să vă facă rău, iar acest lucru este mult mai util, vă oferă o karma mai bună și vă poate duce la iluminare.

Scopul budismului este de a scăpa de suferință și de a vedea mereu lucrurile într-o lumină pozitivă.

 

Datorită faptului că totul este gol,
moralitatea trebuie să fie perfectă

De exemplu, cineva crede cu tărie în Dumnezeu. El poate să-și dezvolte multe calități bune. Întâlnim oameni care sunt foarte religioși, morali, onești, generoși și plini de compasiune și așa mai departe.

Dar dacă cineva respectă moralitatea, doar pentru că așa este scris în Biblie sau dată chiar de Dumnezeu, va veni o situație care îl va încerca atât de greu încât va încălca aceste standarde morale. Va veni momentul în care va ceda. Unii cedează mai repede, alții mai greu, dar momentul critic va veni.

Pentru că numai dacă înțelegem cu adevărat că lucrurile sunt complet goale și tot ceea ce mi se întoarce este ceea ce am semănat, această înțelegere va rezista testelor grele.

Și nu orice înțelegere, ci înțelegerea foarte profundă, cum ar fi perceperea directă a vacuității.

Numai dacă sunt convinsă sută la sută, că nu trebuie să-i fac altuia rău, abia atunci voi înceta să mai fac rău. Altfel în momentul de criză, nu voi putea menține un cod moral perfect și atunci voi continua să semăn semințele suferinței.

Deci, pentru a scăpa de suferință, mai ales dacă vrem să folosim Tantra pentru a ieși repede de aici, trebuie să înțelegem vacuitatea conform școlii Prasangika Madhyamika, trebuie să o dezvoltăm. Să studiem, să medităm, să ne folosim de logică și așa mai departe. Trebuie să avem concepția Prasangika pentru a ajunge la iluminarea tantrică.

Înțelegerea vacuității la nivelul lui Madhyamika Prasangika este ceea ce ne oferă puterea și energia de a menține moralitatea chiar și în situații extreme, într-un mod în care nimeni altcineva nu ar fi capabil.

 

O cale spirituală adecvată:
toate componentele și în ordinea corectă…

Putem compara calea spirituală cu motorul mașinii. Avem nevoie de toate piesele, toate trebuie să funcționeze, să fie puse într-o anumită ordine și apoi mașina va funcționa. Și dacă există doar unele părți sau dacă nu sunt organizate corespunzător, atunci mașina nu va funcționa. Mecanismele spirituale funcționează exact ca un motor de mașină în acest sens.

Există multe căi drăguțe și interesante care sunt utile și frumoase, dar care nu ne vor duce la obiectivul final. Compasiunea și înțelepciunea sunt cheile acestora.

Dacă aceste căii nu au compasiunea și înțelepciunea la nivelul suprem al perfecțiunii înțelepciunii, atunci indiferent de cât de frumoasă este calea, ea nu ne va elibera și, între timp, viața [noastră] se va termina.

De aceea este esențial să înțelegem vacuitatea corect. Orice învățătură care vorbește despre vacuitate care este incompletă sau care nu este supremă – ne ucide. Oricât de frumoasă ar fi și oricât de bine intenționați ar fi profesorii, ne va ucide pentru că nu ne lasă să ne eliberăm.

Asta pe de o parte.

 

…și ar trebui să dea roade într-un timp rezonabil

Pe de altă parte, ați primit deja componentele, compasiune și învățătura supremă despre vacuitate. Aceasta este ultima lecție. Și cu toate că ați primit învățătura, această cale durează trei sute de mii de kalpa mari până când ajungeți [la iluminare], după ce v-ați dezvoltat bodhicitta.

Putem spune că este o cale care nu funcționează? Practic, putem spune că nu.

Dar ea teoretic funcționează, este perfectă. Buddha ne-a dat-o. Calea nu are nimic defect sau greșit în ea. Dar ea durează prea mult timp, așa că practic, am putea spune că nu funcționează.

Și chiar și atunci când percepem direct vacuitatea și ne dezvoltăm bodhicitta, tot va dura foarte mult, și între timp ființele vor continua să sufere pentru că le proiectăm așa.

De aceea pentru a ieși din această roată a suferinței trebuie să percepem vacuitatea în mod direct și trebuie să urcăm pe calea tantrică, dacă compasiunea noastră este mare.

 

Existența dependentă conform școlii
Prasangika Madhyamika – școala Consecințelor

Ultimul subiect pe care îl vom analiza este cum definește școala Prasangika Madhyamika existența dependentă.

Ce a spus școala Prasangika Madhyamika despre vacuitate?

Ea a spus că nimic nu există de la sine, independent de proiecția mea care vine din karma mea.

Deci cum există lucrurile?  Înainte am spus cum nu există lucrurile. Modul în care ele există, este o existență dependentă, conform Prasangika Madhyamika.

Atunci când am vorbit despre existența dependentă, roata vieții, despre verigi, despre cum există lucrurile, am spus că diferite școli au versiuni diferite.

• • Școlile inferioare, Abhidharma, de exemplu, ce spun despre cum există lucrurile? „Ele vin din cauze și condiții”: dacă cauzele există, adică există plasticul și există mina de pix și există fabrica, atunci va fi un pix.
  • Ce spun Sutriștii de cum există lucrurile? Ei spun că definiția de mai sus este problematică, pentru că spațiul gol, de exemplu, nu are o cauză și cu toate acestea el există. Ea va spune în loc de „cauze și condiții” ne vom uita la părți. „Dacă toate părțile sunt acolo, atunci lucrul este acolo.”
  • Ce spune școala Numai Minte despre cum există lucrurile? „Ele vin din aceeași sămânță”. Ea se referă la Kunshi, acel loc special din minte unde sunt stocate semințele noastre karmice, iar lucrurile vin la mine din aceeași sămânță karmică din care vin eu la ele.
  • Școala Svatantrika vorbește de jumi-juma. Apare ceva care sugerează natura sa și o percepem cu mintea noastră.
  • Ce spune școala Prasangika? Ea spune: „Lucrurile există doar ca proiecții, din partea noastră. Tokpe par tak tsam

 

…numai prin puterea noțiunii și etichetei

Tokpe par taktsam

Tsam   –  numai, doar,
Tokpa –  gândire conceptuală, vom spune proiecții,
Tak      –  etichetat, numit.

Tokpe par taktsam înseamnă lucrurile există doar așa cum le etichetăm sau le proiectăm.

„Numai prin puterea noțiunii și etichetei”, sau „puterea conceptului” cum se spune în versetul din lecția 8:

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc −
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată,
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

Toate lucrurile sunt etichetate, conceptualizate prin proiecțiile noastre și doar așa există și nu au altă existență. Sunt doar proiecții, doar etichete.

Lama Zopa îi plăcea să spună: „Doar etichetat, doar etichetat, doar etichetat”.

Tokpe par taktsam este adevăratul sens al existenței dependente.

 

Proiecțiile ne sunt impuse de karmă

Întrebarea importantă care apare este: dacă lucrurile sunt doar proiecții, asta înseamnă că putem transforma orice în ce ne dorim?

Răspunsul este „Bineînțeles că nu!”, deoarece proiecțiile noastre sunt dictate de karma noastră.

Faptul că lucrurile sunt doar proiecții nu înseamnă că putem face orice dorim fără nicio implicație. Karma noastră ne forțează să proiectăm anumite lucruri pe baza acțiunilor noastre din trecut și, prin urmare, trebuie să acționăm etic. Atât karma noastră, cât și vacuitatea obiectelor din lumea noastră au propria lor vacuitate și sunt doar proiecții. A trăi un mod de viață etic este esențial, deoarece totul este gol.

 

Concepția care ne aduce libertatea

Așadar, prezentarea vacuității de către școala Prasangika este deosebit de importantă în propria noastră căutare a iluminării, deoarece concepțiile școlilor inferioare nu sunt cu adevărat vacuitatea. Dacă aceste explicații ale vacuității sunt adevărate, iar lucrurile au fărâmă de existență proprie de sine, atunci vom rămâne blocați într-un corp care îmbătrânește și în mintea noastră, vom rămâne blocați în această realitate pe care o proiectăm și vom avea probleme. Concepția școlii Prasangika, referitoare la vacuitate, este singura care ar putea funcționa vreodată. Nu putem schimba ceva dacă el vine de la sine. Trebuie să ajungem la viziunea supremă în care nimic nu are existență proprie de sine.

Și invers, dacă toate lucrurile sunt într-adevăr complet goale și sunt doar proiecții, și dacă ele sunt determinate 100% de karma, iar aceasta este determinată 100% de acțiunile mele, atunci asta înseamnă că, dacă încep acum să păstrez cel mai înalt cod moral care există, cum ar fi cel tantric, de exemplu, atunci îmi pot schimba karma și, prin urmare, îmi pot schimba proiecțiile și, prin urmare, lumea mea va fi diferită.

Deci, trăind un mod de viață extraordinar de etic, putem de fapt pune capăt proceselor de îmbătrânire și moarte, devenind un înger tantric și intrând într-un paradis tantric chiar în această viață.

 

… pentru victoria asupra morții

Sutra Inimii spune că adevăratul scop al budismului este să ne oprească îmbătrânirea și moartea prin eliminarea ignoranței noastre. Budismul american a omis cumva acest punct foarte important.

Această afirmație este la propriu sau la figurat? Este la propriu.

Atunci de ce nu am întâlnit pe cineva care și-a oprit procesul de îmbătrânire și moarte?

Datorită karmei noastre de aici, din lumea umană. Noi suntem ființe care vedem apă în paharul cu lichid, și nu [vedem lichidul] ca nectar al zeilor; încă nu am acumulat suficientă karmă bună pentru a întâlni pe cineva care a atins acest obiectiv.

Budismul american a omis cumva acest punct foarte important. Majoritatea învățăturilor budiste au ajuns în occident într-o versiune foarte diluată. Majoritatea oamenilor, când aud de „budism”, nu gândesc în această direcție. Când o aud pentru prima dată, li se pare foarte radicală.

Sperăm ca prin acest studiu și aceste cursuri să schimbăm această concepție, iar datoria voastră va fi să continuați să o schimbați, pentru că acesta a fost scopul lui Buddha, aceasta a fost învățătura pe care a dat-o. Orice versiune diluată nu este ceea ce Buddha a venit să predea.

Voi, cei care sunteți aici, aveți o karmă incredibilă să auziți aceste lucruri, să fiți expuși la această învățătură. Am putea spune că sunteți o minoritate într-o minoritate. Dar știm că cifrele nu contează. Dacă aducem toți câinii din lume aici și le arătăm pixul și toți încearcă să-l roadă, asta nu-l va face un os de ros. Numerele nu contează.

 

Cum își încheie Je Tsongkapa celebra carte

Cum își încheie Tsongkapa cartea?

După ce a prezentat diferitele școli de gândire, la final el spune ce gândește. Până atunci, el nu spune ce gândește, ci oferă o descriere a școlilor de gândire și a concepțiilor lor și așa mai departe. Există o poezie la sfârșit, iar în ea apare următorul vers:

Ludrup luksang tsowor mindzin su

Ludrup este numele lui Nagarjuna în tibetană,
Luk            –   frumos,
Sang         –   sistem,
Tsowor    –   foarte bun,
Dzin         –   a considera,
Mindzin –   a nu considera,
Su             –   cine?

El spune: „Toate celelalte școli sunt foarte utile, sunt foarte frumoase”, dar, spune el:

„Cine de pe acest pământ nu ar considera sistemul frumos al lui Arya Nagarjuna drept cel mai bun?”

Pe scurt, spune el, aceasta este școala supremă, Prasangika Madhyamika, care este povestea, așa cum o descrie Arya Nagarjuna; iar ceea ce a scris Arya Nagarjuna a fost din Prajna Paramita transmisă de Buddha.

 

Învățătura supremă

Aceasta este învățătura supremă și pentru că toate lucrurile sunt proiecții, atunci trebuie să studiem și să ne păstrăm jurămintele. Aceasta este calea de ieșire, aceasta este calea spre paradis.

Singura modalitate de a face acest lucru în practică este să ne oprim la fiecare oră sau două și să ne verificăm jurămintele regulat. Trebuie să ne păstrăm jurămintele cu familia, prietenii, colegii de muncă și cu oricine pe care îl întâlnim. Jurămintele trebuie ținute la cel mai înalt nivel posibil. Acesta este modul în care vă iluminați, pentru că totul este o proiecție. Lucrurile mărunte sunt cele care fac diferența.

Și asta e tot ce am avut de spus în acest curs.

 

————————

Cuvinte de încheiere

Va trebui să sărbătorim pentru că am terminat cele cincisprezece cursuri.

Este o mare realizare să oferim toate aceste cursuri aici, în România. Aproape le-am terminat, pentru că mai avem cursurile 16, 17 și 18.

Pentru mine este o mare onoare. A fost o muncă minunată, o muncă foarte grea, de mulți ani. Desigur, că mulți dintre voi ați contribuit la ridicarea site-ului nostru de Dharma, la organizarea de cursuri și retreat-uri.

Dacă nu sunteți deja într-un grup de studiu, trebuie să vă găsiți unul și să vă înconjurați de o sangha. Este foarte important, altfel va fi foarte ușor să pierdeți Dharma. Oamenii vin și pleacă, vin și pleacă, iar între timp viața trece. Nu avem timp! Așadar, asigurați-vă că sunteți într-o Sangha! Înconjurați-vă de o Sangha!

Acum le cer profesorilor de Dharma să se ridice în picioare… Dacă ați luat toate aceste cunoștințe la voi, va trebui să le oferiți oamenilor, nu aveți de ales, este doar o chestiune de timp. Ele schimbă viața oamenilor.

S-ar putea să nu vedeți asta imediat la început, dar o veți vedea după un timp. Aceasta este cea mai grozavă karmă și se acumulează atât de repede încât, după o scurtă perioadă de timp, viața voastră va arăta diferit, pentru că ajutați o mulțime de oameni în modul suprem.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 9 – A doua parte

 

Recapitulare

 

–   Școala Independenților

După cum ați văzut ne-am despărțit de școala Numai Minte și am trecut să vorbim despre școala Svatantrika, care se numește „Școala Independenților”, iar prezentarea pe care o primim aici se bazează pe munca făcută de Geshe Michael, care a strâns informații din diverse surse, deoarece prezentarea acestei școli în cartea Lekshe Nyingpo nu este atât de clară.

 

–   Importanța studierii diferitelor școli de gândire

Și din nou pentru a da context la ceea ce facem, am început acest curs de la școala Numai Minte. De fapt, am menționat puțin și despre concepțiile pe care le au despre vacuitate diferitele școli inferioare, peste care vom reveni și în această lecție și în următoarea.

Vom trece în revistă diferitele opinii despre vacuitatea care sunt aproape incorecte, sunt un fel de semi-adevăr.

Motivul pentru care facem acest lucru este ca să ne fie foarte clar ce este vacuitatea conform școlii Prasangika Madhyamika, considerată a fi cea mai înaltă. Este școala pe care trebuie să o înțelegem cel mai bine dacă vrem să ne eliberăm din samsara. Asta spun marii înțelepți ai acestei tradiții: în primul rând Buddha, Arya Nagarjuna, Maestrul Chandrakirti, Je Tsongkhapa, toți Dalai Lama, toții marii Lama.

EI spun că cea mai înaltă concepție a vacuității este aceea a școlii Prasangika Madhyamika. Ea este cea care face posibilă reușita în practica Tantra.

Dacă omul nu și-a format complet și clar această concepție, nu va putea reuși mai târziu pe calea tantrică. Poate face toate practicile, se poate simți bine și plăcut, dar nu va putea îndeplini scopul suprem, pentru că încă mai este atașat de un sine, pentru că nu a explorat pe deplin acest subiect în ceea ce privește concepția sa asupra lumii.

Deci motivul pentru care enumerăm opiniile incorecte este pentru a putea identifica singuri când cădem în ele.

Buddha nu le-a vorbit numai celor de acum două mii de ani, ci ne vorbește și nouă. În măsura în care aveți o anumită concepție despre vacuitate, încă nu înțelegeți pe deplin. Vi s-au dat metode de a vă testa.

Este foarte bine dacă ați dezbate subiectele, pentru că atunci veți putea vedea exact ce ați înțeles și ce nu. Există multe subtilități de care nu v-ați dat seama până când adversarul nu vă direcționează spre ele.

Nu vom face asta aici. Vă prezentăm doar diferitele puncte de vedere și restul muncii o veți face singuri.

 

–   Trei niveluri de lipsă de sine

Primul lucru pe care l-am spus despre școala Svatantrika, școala Independenților, este că ea vorbește despre trei grade de lipsă de sine. Dintre acestea trei, doar al treilea este considerat vacuitatea adevărată. Nu în școala Prasangika a Căii de Mijloc, ci în Svatantrika.

Deci, cele trei grade de lipsă de sine au fost:

1.   Lipsa de sine subtilă a omului,
2.   Lipsa de sine grosieră a părților omului.
„Părțile omului” se referă la cele cinci agregate, corpul și mintea.
3.   Lipsa de sine subtilă a părților omului.

Când le întâlnim în literatura budistă, de obicei nu este clar ce înseamnă.

Acesta a fost subiectul pe care l-am discutat: la ce se referă ele.

 

–   Lipsa de sine grosieră a omului

Și am spus că de fapt, mai lipsește un nivel care ar fi trebuit să fie primul, pe care îl vom numi „0”:

0. Lipsa de sine grosieră a omului

Aceasta este lipsa unui sine care ar putea fi neschimbător, unitar sau întreg, și independent. Școala nici măcar nu a luat-o în considerare pentru că este o concepție atât de grosieră încât nu poate fi numită vacuitate. Aceasta, spune ea, este o descriere inexactă a vacuității.

Data trecută, am vorbit despre el

Takchik rangwangchen gyi dak

Dak  – sine,
Tak   – neschimbător, invariabil.
Chik – întreg,
Rangwangchen – de sine stătător, total independent.

Un fel de „eu” întreg, total independent, adică o unitate, care nu se schimbă și care este foarte asemănător cu ideea de suflet. Foarte asemănător cu ideea de   ceva care este permanent, neschimbător, este etern, nu este legat de acest corp, de această minte. El va rămâne după mine. Unde? Nu știm. El nu este cauzat, este undeva în mine, dar nu știm unde, nu începe și nu se sfârșește niciodată.

Când cineva spune că nu există așa ceva, este la acest nivel 0 – lipsa de sine grosieră a omului. Școala spune: „Cine crede că nu există așa ceva, înseamnă că nu a progresat prea mult. Nu este suficient.” Deci cea mai grosieră idee a vacuității este că așa ceva nu există.

Dar aici nu vorbim de vacuitate, ci despre lipsa de sine. Despre ce fel de sine vorbim, care nu există? Deci avem explicații diferite despre ceea ce este acest sine care nu există.

Suntem acum la școala Svatantrika, care spune: „Există trei tipuri de lipsă de sine”, pe care le-am numit 1, 2 și 3, și mai este un tip pe care nu l-au pus la socoteală – lipsa unui sine întreg, total independent, neschimbător, un astfel de „suflet”.

Suntem acum în Svatantrika, care este Mahayana, este Calea de Mijloc. Nici ea nu vrea să o menționeze. Școala spune: „Cei care nu cred în suflete – este bine! Dar sunt încă departe de a se elibera”.

 

–   Cele cinci căi

Am vorbit despre cele cinci căi pe drumul spre iluminare: Calea Acumulării, Calea Pregătirii, Calea Perceperii, Calea Practicii și în final iluminarea.

            1__________________2_____a___b___c___d____3____________________4____________________5

          Calea                         Calea                                      Calea                                 Calea                            Iluminarea
        Acumulării             Pregătirii                             Perceperii                         Practicii                         lui Buddha

Svatantrika spune că există trei trasee care fiecare are cinci etape, în total cincisprezece stații posibile pe traseu. Ea mai spune că practicantul poate sări de la un traseu la altul. Nu vom intra în toată această descriere, dar este necesară pentru următoarea discuție.

 

–   Cele trei trasee

Ele sunt numite:

Tekpa sum

Deci există trei trasee care se potrivesc diferitelor concepții, iar pe fiecare astfel de traseu există cinci stații.

 

–   Ascultătorii

Primul traseu, care corespunde primei concepții, se numește:

 Nyentu

Nyentu înseamnă ascultătorii.

Svatantrika spune: « Cei care au această concepție asupra vacuității, se numesc „ascultători”, iar acesta este primul traseu din cele trei. »

Ei se numesc „ascultători”. De ce? Pentru că pot asculta Mahayana, pot auzi învățăturile căii compasiunii, le înțeleg, dar nu pot practica calea. Ei nu au capacitatea spirituală de a practica cu adevărat pentru alții, de a-și extinde scopul practicii lor pentru a-i include și pe toți ceilalți.

Cu toate că ei înțeleg această învățătură și sunt de acord că este foarte frumoasă și îi pot învăța și pe alții învățătura Mahayana, dacă ne uităm la ceea ce practică ei de fapt, gândurile lor sunt îndreptate spre ei înșiși. Deci acesta este Nyentu.

Același lucru se întâmplă și cu cei care au pornit deja pe calea tantrică, care este instrumentul suprem de a ne duce la iluminare. Oameni primesc inițierea completă de la Lama pentru a intra în Tantra. Sunt mulțumiți, primesc sadhana, practică, merg acasă, și după un timp, pentru că nu au pregătirea corectă, o concepție asupra lumii corectă și compasiune, tantra lor va degenera în sutra. Ei vor practica de fapt sutra. Acesta este pericolul care îi pândește pe practicanți și de aceea vorbim despre aceste lucruri, ca să nu cădem în el, ca să fim conștienți dacă ni se întâmplă asta.

 

Întrebare: Este greșeala profesorului că introduce un elev în Tantra când de fapt elevul nu este capabil?

Răspuns: Profesorul nu greșește. Un profesor tantric nu poate greși, deoarece un profesor tantric este un Buddha și un Buddha este omniscient și poate vedea, de asemenea, și cum va progresa acel elev. Profesorul îi dă o șansă, iar până la urmă totul depinde de elev. Profesorul plantează semințele în el care ar putea rodi după câteva vieți viitoare.

 

–   Hinayana

Ascultătorii (Nyentu) sunt practicanți ai primului traseu și sunt numiți și Hinayana. În tibetană sunt numiți:

Tekmen

Deci, Tekmen înseamnă „Calea inferioară” sau „Calea cea mică” – Hinayana.

Este important să știm că nu vorbim aici despre vreun curent specific în budismul de astăzi. Vorbim despre concepțiile oamenilor asupra lumii. Ei pot trăi în orice perioadă, în orice țară, pot fi găsiți oriunde. Vorbim despre cum gândesc acești oameni, care este concepția lor spirituală.

Deci spunem că acești oameni sunt pe o cale inferioară pentru că nu au capacitatea spirituală de a fi pe o cale mai înaltă. Printre altele, ei nu au adevărata bodhicitta. Ei pot vorbi despre bodhicitta și se pot gândi la bodhicitta, dar ea nu se dezvoltă cu adevărat în ei și nici nu sunt capabili să perceapă adevărata vacuitate. Deci asta îi face să fie Hinayana: capacitatea lor spirituală.

 

Întrebare: Deci, oricine începe să practice se află pe această cale inferioară?

Răspuns: Nu se poate spune asta. O persoană poate practica mulți ani și se poate găsi la nivelul pe care l-am numit „0” sau chiar mai jos – asta depinde de explicația pe care o primește despre vacuitate. Iar o altă persoană care are o inteligență spirituală foarte înaltă, poate sălta imediat la un nivel înalt. Sunt persoane de genul acesta.

 

–   Conștientizarea din primul traseu:
      nu există niciun „eu” care să controleze corpul și mintea

Cei de pe primul traseu au

Rangkya tupey dzeyu du druppa

Adică, un sine substanțial și de sine stătător.

Vorbim încă despre Nyentu – ascultătorii.

Și asta descrie concepția lor despre vacuitate:  lipsa de sine subtilă a omului.

Acum vorbim despre nivelul 1 al lipsei de sine. Cei care îl practică sunt numiți „ascultătorii” – Tekmen.

Ce sine neagă ei?

Ei neagă existența unui „eu” de sine stătător și substanțial/real.

În această primă concepție, am vorbit despre cineva care ar conduce lucrurile, un fel de „șofer”. Există corpul meu, există mintea mea și există cineva care există acolo de sine stătător, este real și dirijează spectacolul. El este undeva în afara minții și în afara corpului, nu știm exact unde, dar dirijează spectacolul.

Și primul nivel în care Svatantrika ar spune este „ca vacuitatea” – este atunci când cineva realizează că nu există așa ceva.

Dacă vă spun: „Ridică mâna stângă!” Aveți controlul asupra mâinii voastre stângi?

Ați putea răspunde: „Da, am în acest moment”.

Dar oare aveți controlul suprem asupra mâinii voastre stângi? Nu! Pentru că va veni o zi când cineva vă va spune să o ridicați și nu veți mai putea.

Deci, când cineva își dă seama «Am crezut că există un „eu” în afara corpului și a minții mele. L-am căutat și nu l-am găsit, deci nu există.» ― aceasta este vacuitatea numărul 1, care nu este adevărata vacuitate, conform Svatantrika.

Când cineva meditează mult, reflectă, analizează și caută acest „eu” și nu-l găsește, își dă seama că nu are niciun control, că acest „șofer” nu există, că „eul” care dirijează spectacolul nu există, Svatantrika spune: „Acesta a înțeles lipsa de sine subtilă a omului”.

Această înțelegere a practicantului că nu există vreun șofer, că lucrurile se întâmplă dar nu sunt sub controlul lui, este un mare pas înainte pe calea spirituală. Dar aceasta nu este încă înțelegerea vacuității.

Adesea auzim profesori care explică vacuitatea în acest fel, de aceea este important să fim conștienți că există o asemenea explicație. Este o formă de vacuitate, pentru că suntem lipsiți de un astfel de șofer, dar acesta nu este încă vacuitatea.

Vacuitatea ultimă cu siguranță nu va contrazice corectitudinea acestei afirmații. Ea va spune doar: „Nu acesta este lucrul suprem”.

 

–   Procesul karmic care se derulează de la sine

Întrebare: Cum se potrivește acest lucru cu ideea de karma, care spune că ne determinăm prin legea acțiunii și reacției?

Răspuns: Ideea de karma spune că varietatea lumilor provine din karma, că lumea noastră este creată de acțiunile noastre, dar nu spune: „Tu decizi!”. Ea spune că acțiunile stabilesc.

Suntem un pachet karmic, un proces karmic în acțiune, iar când îl caut pe șoferul care conduce toată această karmă, nu-l găsesc.

Dacă voi căuta cine este cel face toate aceste karme, nu-l voi găsi.

Atâta timp cât o persoană ține în subconștient ideea că are vreun fel de control, iar atunci când se întâmplă ceva neașteptat și neplăcut, apare o boală gravă, ea se revoltă sau se supără, se văicărește sau este dezamăgită – asta înseamnă că încă nu a ajuns la nivelul 1.

Deci acesta este un indicator că mai avem de lucru la acest nivel, că încă nu am înțeles că totul este un proces karmic și că nu deținem controlul.

Dacă înțeleg că totul este un proces karmic, atunci n-am de ce să mă văicăresc de ceva care este în neregulă. Acest sentiment de „nu este corect” indică faptul că am o idee despre ceea ce este corect, iar „corect” înseamnă că lucrurile trebuie să fie cum vreau eu sau cum cred eu că ar trebui să fie ele. Deci am ideea că există ceva „în regulă” pe care îl controlez – iar așa ceva nu există.

Deci, în măsura în care apare acest sentiment, [acest fapt] este un indiciu că nu am înțeles încă lipsa de sine subtilă a omului.

 

–   De fapt, există o singură Cale a Perceperii

Deci, cei care se află pe traseul de jos al Hinayanei, pe care i-am numit ascultătorii, [aceștia] atunci când ajung pe Calea Perceperii, percep vacuitatea.

Ce vacuitate percep ei conform acestei descrieri?

Cea a lipsei de sine subtilă a omului, adică experimentează direct că nu există nici un șofer, și atunci înțeleg că nu mai au de ce să se văicărească când lucrurile vin așa cum vin.

Am mai vorbit și despre faptul că atunci când stăm în meditație și ne urmărim gândurile, avem impresia că „aici sunt eu și aici sunt gândurile mele, le urmăresc”, pentru că altfel, cum aș fi conștient de gânduri? Trebuie să existe un „eu” care este în afara minții mele și în afara gândurilor mele, și [acest „eu”] este cel care urmărește gândurile.

Ascultătorii ajung pe Calea Perceperii la experiența directă că acest „eu” nu există.

Cei din Madhyamika Prasangika vor spune că dacă percep deja vacuitatea, ei percep adevărata vacuitatea. Ei vor spune că de fapt atunci când ajung pe Calea Perceperii – nu există trei trasee. Ei spun despre Calea Perceperii că există doar una.

 

Al doilea traseu − „Cei deveniți de la sine Buddha”

Al doilea nivel se numește în sanscrită Pratyeka. În limba tibetană se spune:

Rang-gyel

Rang – înseamnă sine, însuși.
Gyel   – este abrevierea cuvântului Gyal po, care înseamnă rege.
Gyel   – înseamnă învingător, victorios.

Buddha este uneori numit „învingătorul”. De ce? Pentru că a învins toate afecțiunile mentale.

În română am putea spune „cei deveniți Buddha fără ajutorul cuiva” sau cei deveniți de la sine Buddha sau cei realizați solitar.

Literalmente, numele înseamnă că au devenit Buddha fără un învățător, dar acest lucru este total imposibil. Nu poți ajunge nicăieri în budism fără un profesor complet calificat. Textul spune clar că nu au avut profesor în această viață, dar în trecut au avut literalmente milioane de profesori. De asemenea, ei nu sunt Buddha deplini, ci au atins nirvana inferioară. Așadar, cel devenit de la sine Buddha este cineva care a atins nirvana inferioară fără un maestru în această viață ― și toate scripturile spun acest lucru.

Există astfel de oameni. Sunt persoane care de la o vârstă fragedă vor doar să stea în singurătate și să mediteze, iar unii dintre ei chiar ajung la nirvana. Dar se spune că ei au avut deja mulți profesori în multe vieți anterioare și aceasta ar fi ultima viață înainte de nirvana lor. De aceea „devenit de la sine”, (De la sine = fără ajutorul cuiva, prin propriile forțe) este în sensul că în această viață ajunge la nirvana, fără profesor.

Stația lor finală nu este cu adevărat iluminarea, este nirvana − care este inferioară iluminării − dar este eliberarea de suferință, eliberarea de samsara. Ei își înving toate afecțiunile mentale. Ei sunt Rang-gyel.                                                 

De asemenea, ei sunt considerați Hinayana și percep lipsa de sine grosieră a părților omului.

Ei percep vacuitatea la un nivel mai subtil decât ascultătorii.

Conform descrierii școlii Svatantrika, atunci când aceștia ajung la perceperea directă a vacuității, ei percep această lipsa de sine grosieră a părților omului.

Școala Prasangika va spune că nici acest lucru nu este adevărat. Ea spune că dacă ajung deja pe Calea Perceperii, vacuitatea este una singură, dar vom rămâne cu această descriere a școlii Svatantrika pentru moment.

 

Concepția din al doilea traseu −
lipsa de sine grosieră a părților omului

Ce percep ei?

Suk dang suk dzin gyi tsema dze shen gyi tongpa

Suk        –  forma, aici ne referim la materie fizică,
Tsema  –  percepție,
Suk dzin gyi tsema  −  percepția materiei fizice.

Deci, pe de o parte avem materia fizică și pe de alta percepția ei.

Dang       –  și,
Suk dang suk dzin gyi tsema  –  materia fizică și percepția ei
Tongpa  –  vacuitate,
Shen       –  altul,
Dze         −  făcut.

Dze shen gyi tongpa înseamnă „ele nu sunt făcute din lucruri diferite”, adică sunt făcute din aceeași substanță.

Am mai auzit asta. Școala Numai Minte a spus asta.

Ea a spus că lucrul pe care îl percep și percepția lui, nu sunt făcute din materiale diferite, în sensul că provin din aceeași sămânță karmică. Deci, practic, lipsa de sine grosieră a părților omului este percepția vacuității în școala Numai Minte.

Să nu uităm că școala Svatantrika este o școală din „Calea de mijloc inferioară”. Asta înseamnă că concepția lor asupra vacuității este puțin mai avansată decât cea a școlii Numai Minte. Pentru Svatantrika, nivelul 2 este de fapt concepția școlii Numai Minte.

Deci, dacă cineva este din școala Numai Minte și vede această descriere, ar crede că este o vacuitate inferioară? Nu! El va crede că aceasta este vacuitatea, că lucrul pe care îl percepe și percepția lui vin din același loc, și nu din locuri diferite.

Aici se spune „făcut din aceeași substanță”, dar asta înseamnă că vin din aceeași sămânță karmică. Aceasta este vacuitatea pentru el.

 

Al treilea traseu – bodhisattva

Jangsem

Jangsem este prescurtarea lui Jung chub sem pa, care înseamnă bodhisattva.

Bodhisattva sunt cei care se află pe calea Mahayana.

Ceea ce ei percep este

Tongpanyi

Tongpanyi – vacuitate. În sanscrită shunyata.

Discipolii de la acest nivel percep lipsa subtilă a unei naturi proprii a lucrurilor.

Cine sunt cei de pe al treilea traseu?

Svatantrika va spune: „O astfel de persoană este un bodhisattva și se află pe calea Mahayana. El percepe vacuitatea. Ea este cu adevărat vacuitatea”.

 

Concepția din al treilea traseu –
Lipsa de sine subtilă a părților omului.

Care este vacuitatea pe care o percep?

Chu tamche denpe tongpa

Tongpa   – goale,
Denpa     – adevăr sau realitate,
Chu          – lucrurile existente,
Tamche  – toate

Chu tamche denpe tongpa  înseamnă că toate lucrurile existente nu au o existență reală sau niciun lucru existent în univers nu are o existență reală

Când spunem „lucruri” în acest context, ne referim la părțile omului, spre deosebire de om.

Există omul și există părțile lui ― Kang sak înseamnă om și Chu înseamnă părțile sale.

Svatantrika spune că aceasta este adevărata vacuitate, este cu adevărat Tongpanyi.

Ea spune: „Cei care o percep sunt bodhisattva” și ei spun: „Toate lucrurile existente nu există cu adevărat”, pe care am numit-o „Lipsa de sine subtilă a părților omului”.

 

Gakja, modul de existență și vacuitatea
pe al treilea traseu, conform școlii Svatantrika

Ce este Gakja pe acest traseu? De ce anume sunt lucrurile goale?

Gakja este lucrul pe care căutăm să-l negăm atunci când vrem să percepem vacuitatea.

De ce anume sunt lucrurile goale? Ele sunt goale de o existență reală.

Să nu uităm că suntem în Svatantrika care spune: „Toate lucrurile sunt goale de existență reală”.

Dar atunci când auzim doar asta, sună cam extremist. După școala Prasangika, acest lucru este extremism, este nihilism. Asta înseamnă că pot sta în mijlocul străzii și mașina nu mă va lovi, pentru că ea nu există. Este periculos, dar Svatantrika nu spune tocmai asta, [ci doar că] așa se numește părerea ei. Școala va explica în detaliu la ce se referă.

Pentru Svatanrika asta nu înseamnă nihilism, nu înseamnă că poți sta în mijlocul drumului. Dar pentru că așa este citat în literatura budistă, oamenii spun: „Aha! Aceasta este vacuitatea! Mașina nu este cu adevărat mașină, [deci] pot să încerc să stau în mijlocul drumului!”.

Deci, să vedem la ce se referă școala cu adevărat.

Lo nume la nangway wang gi shakpa mayinpar yul rang gi tunmong ma
yinpay du luk kyi ngu ne druppa

Lo                   –   minte. În tibetană, există multe cuvinte pentru minte, dar aici nu este tocmai minte, ci o stare a minții.
Nu                  –   afectat, tulburat,
Nume           –   neafectat,
Lo nume      –  o stare a minții neafectată/netulburată.
La este o prepoziție, a…
Nangwa      –   a apare,
Wang gi       –   prin puterea,
Shakpa        –   stabilit ca existent,
Mayinpar   –   nu este cazul,
Yul                 –   obiect,
Rang gi        –   el însuși,
Rang gi tunmong ma yinpay – de la sine
Du luk kyi ngu ne – propria sa identitate de sine,
Drupa          –   există.

Ceea ce spune această propoziție este modul în care există lucrurile. Și vor spune că lucrurile sunt goale de existență, cu excepția celor descrise aici.

Fraza spune:

„Un obiect există cu adevărat atunci când există de la sine, prin intermediul unei identități unice proprii, și nu (așa cum definesc școlile inferioare) că un obiect există dacă apare unei minți care nu este afectată [de droguri sau boli, de exemplu]”.

Obiectele de acest fel nu există, iar acesta este sensul suprem al „vacuității”.

Pentru ca ceva să existe în școala Svatantrika, trebuie să se întâmple două lucruri:

   El trebuie să apară (Nangwa),

   El trebuie să apară în fața unei minții neafectate care îl percepe.

Deci, două lucruri trebuie să se întâmple atunci când descriem modul în care există un lucru.

Dacă spun că ceva există, conform școlii Svatantrika, mă refer la două lucruri:

1.   Să apară și

2.   Să-l percep cu mintea și mintea trebuie să fie neafectată.

„Mintea afectată” înseamnă: sub influența alcoolului, sau somnolență, sau influența emoțiilor negative foarte puternice sau împăienjenită, care nu distinge clar lucrurile.

Dar presupunând că mintea mea nu este afectată și văd lucrurile corect, atunci școala spune: „Cum există lucrurile? Ele există în modul următor: apare un cilindru care arată ca un pix, iar eu îl percep cu mintea mea neafectată ca pe un pix. Așa există”.

De ce anume sunt lucrurile goale?  De orice altă descriere a existenței.  Doar așa există.

Ele sunt goale și de existența de sine.  Pentru Svatantrika, existența de sine este ca și cum lucrurile ar exista acolo fără ca eu să vin cu mintea mea neafectată și să le percep.

Deci, pentru această școală există două componente ale existenței lucrurilor:

→   Lucrul în sine are un fel de existență. Nu o existență de la sine, spune ea, dar are un fel de existență. Există ceva acolo care arată ca un pix.

→   Iar eu vin și îl percep cu mintea neafectată și îl identific ca pix.

Și atunci pixul există. Acest este modul în care lucrurile există și sunt goale de orice altă existență.

 

Metafora spectacolului de magie

În cursul 2, am vorbit despre spectacolul de magie care vine din literatura Svatantrika. Povestea este următoarea:

Se spune că în India, chiar și în zilele noastre, sunt magicieni care merg prin sate și susțin spectacole de magie, iar oamenii le aruncă monede ca plată. În acest spectacol, magicianul ține o baghetă magică și praf magic. El aruncă pulberea magică, care se împrăștie și afectează ochii spectatorilor. Oamenii sunt acum sub influența pulberii. Apoi magicianul aruncă bagheta magică pe jos, rostește o incantație magică și bagheta se transformă într-un cal. Mulțimea vede acum un cal. Deci acesta este spectacolul de magie.

Cum folosim această poveste?

Ne uităm la cele trei tipuri de participanți din acest spectacol:

• • Există publicul, [oameni] ai căror ochi sunt afectați de pulberea magică, magicianul aruncă bagheta, și ei văd un cal și ei cred că acolo este un cal.
  • Apoi este magicianul, care atunci când a împrăștiat pulberea, i-a intrat și lui în ochi, așa că și el vede calul, dar nu mai crede că este un cal.
  • Și apoi sunt întârziații − cei care au venit târziu, nu au primit pulberea magică în ochi. Deci, ei nu văd un cal și nu cred că există un cal.

Aceasta este povestea, care este morala?

   Publicul care a venit la timp la spectacol și a primit pulberea în ochi, acolo unde este un bagheta magică ei văd un cal, și de asemenea ei cred că acolo este un cal. Cine este publicul? Noi. Vedem lucruri care există de la sine acolo unde nu există deloc, pentru că avem praf în ochi. Și ce este acest praf? Ignoranța, care ne orbește ochii, ne orbește percepția. Aceștia suntem noi.

   Magicianul este ca Arya care a ieșit din percepția directă a vacuității. El vede un cal, adică vede lucrurile ca existând de la sine, dar nu mai crede.

   Cine sunt întârziații? Ei sunt înalții Bodhisattva −Sa gyepa− nivelul opt. Gye pa și mai sus – sunt cei care nu mai văd lucrurile ca venind de la sine și cu siguranță nu cred că lucrurile vin de la sine.

Deci, conform școlii Svatantrika, cum funcționăm? La fel ca publicul care a venit la timp: Lucrurile apar ca și cum vin de la sine, iar noi le percepem ca atare, presupunând că mintea noastră nu este distorsionată.

Mintea noastră nu este distorsionată, conform școlii Prasangika? Da, ea este.

 

Existența si inexistența în școala Svatantrika

Ce este Gakja după Svatantrika?

Gakja, lucrul pe care îl negăm în școala Svatantrika, este ceva care poate exista cumva de la sine, prin intermediul unei identități unice proprii, fără a fi pur și simplu stabilit ca existând în virtutea apariției sale unei minți neafectate,

Lucrul apare și există mintea neafectată și ea îl stabilește. Dacă există o altă existență de la sine fără acest proces, Svatantrika spune: „Acesta este Gakja. Nu există o astfel de existență!”.

Cu alte cuvinte Svatantrika spune că nu există nimic în afară de această descriere pe care o oferă; că tot ce există în lumea mea, trebuie să existe ceva care să apară, care să fie un stimul pentru mintea mea, și apoi îl voi percepe, și asta este singura existență pe care o are și nu are existență de sine fără ca eu să-l percep.

În această școală, dacă cineva înțelege că lucrurile nu au o astfel de existență, atunci înțelege vacuitatea.

 

Copacul care cade singur în pădure

Asta ne duce la povestea unui copac care cade în pădure.

Dacă nu există nimeni acolo, conform școlii Svatantrika, există așa ceva sau nu există așa ceva?

Ea spune că nu există așa ceva: „Lucrurile nu există fără să fie și mintea neafectată care să le perceapă”.

Svatantrika va spune că dacă nu este nimeni acolo, nu avem despre ce vorbi. Acesta este Gakja.

Un copac care cade singur în pădure nu există. Acesta este Gakja. Nu există așa ceva.

 

50 − 50

Școala spune că este nevoie de un efort comun; lucrul trebuie să apară cumva și eu care să-l percep cu mintea mea neafectată/nealterată.

Lucrurile există jumi-juma, jumătate de la sine și jumătate de la mine.

Svatantrika lasă un anumit grad de existență de sine.

Ea spune că pixul are nevoie de mine ca să-l percep, dar el trebuie să apară și să mă stimuleze, cumva.

 

Dezvoltarea treptată a percepției vacuității

–   Școala Numai Minte va spune:

„Shenwang-urile – lucrurile care vin din cauze, lucrurile care se schimbă, acestea există prin definiție și au propria lor identitate de sine”.

Ea dă existență de sine lucrurilor schimbătoare, shenwang-urilor, dar nu kuntak-urilor.

Ea spune că copacul stă singur în pădure chiar dacă eu nu sunt acolo. „Sunt copaci în pădure”, așa spun ea.

–   Școala Svatantrika spune că dacă nu este nimeni acolo care să vadă copacii, atunci despre ce copaci vorbim?

Această școală a Independenților a Căii de Mijloc (Svatantrika) este o punte frumoasă sau o tranziție care ne duce de la concepția școlii Numai Minte − conform căreia obiectele există de la sine prin propriul lor mod unic de a fi − la școala Consecințelor a Căii de Mijloc (a lui Arya Nagarjuna, a Sfinției Sale Dalai Lama, Khen Rinpoche), care spune că nu există nimic acolo care să aibă natura de a fi pix de la sine, nu este nimic mai mult decât o proiecție karmică.

Pentru Svatantrika, obiectele există de la sine, dar nu în mod unic, deoarece, pentru a exista, ele necesită ca mintea ta să se gândească la ele.

–   Școala Prasangika, când se uită la Svatantrika, spune: „Nu ai mers suficient de departe, nu ai spus toată povestea”. Ea spune că totul este o proiecție.

Și asta este foarte, foarte important.

Dacă înțelegem bine școala Prasangika, cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla este să înțelegem că totul este o proiecție.

Chiar și cilindrul de plastic pe care proiectăm pixul este și el tot o proiecție. Oriunde mergem – este o proiecție. Nu vine nimic la mine de la sine și eu proiectez pe el. Este adevărat, că dacă nu analizez, obiectul pare să vină de la sine, dar când încep să-l caut, nu-l găsesc.

Și asta este atât de frumos, pentru că dacă nimic nu are existență de sine, atunci toate posibilitățile care există se deschid.

Deci nu trebuie să mor. Deci nu trebuie să fiu din carne și oase.

Nu este adevărat că există o mână de om, din carne și oase. Svatantrika va spune: „Este ceva aici din carne și oase și eu proiectez pe el o mână de om”. Prasangika va spune: „Acest ceva este gol de a fi carne și oase pe care proiectez, pentru că dacă voi căuta unde este carnea și oasele, nu le voi găsi”.

Prasangika va spune: „Totul vine din karma. Totul, absolut totul vine din karma, iar dacă văd carne și oase este datorită anumitor karme. Asta înseamnă că dacă știu cum să schimb karma, ea îmi va impune o proiecție pură.”

Aceasta este concluzia școlii Prasangika Madhyamika. Deci, ceea ce ne rămâne de făcut este să facem practica de schimbare a karmei, totul este posibil.

 

Explicații corecte și incorecte ale vacuității

90% din toate explicațiile care se perindă despre vacuitate sunt incorecte. 90% din ceea ce se perindă nu se califică nici măcar ca fiind cea mai joasă explicație budistă a vacuității. Este ceea ce numește școala Svatantrika nivelul „0”.

Auzim venerabili profesori budiști spunând: „Ah, vacuitatea! Vacuitatea înseamnă că totul se schimbă și trebuie să ne adaptăm la schimbare”.

Dar asta nu este vacuitate. Este impermanență. Asta nu ne eliberează.

Este adevărat că atunci când cineva se află într-o situație foarte neplăcută și i se spune: „Va trece și asta.”, sau „Nu va fi mereu așa, nu vei suferi mereu de asta, va trece.”, poate fi puțin reconfortant.

Deci, școala Svatantrika este undeva la mijloc, între școala Numai Minte și școala Prasangika.

Prasangika spune că nu există nimic acolo afară care să aibă vreo natură de a fi un pix de la sine, nu este nimic mai mult decât o proiecție karmică. Pentru școala Svatantrika, obiectele există de la sine, dar nu în mod unic, deoarece pentru a exista este nevoie ca mintea mea să se gândească la ele.

Școala Numai Minte va spune că este un pix prin definiție și are o existență unică proprie.

Lordul Buddha a stabilit această serie de explicații gradate ale vacuității, astfel încât oamenii să poată progresa în înțelegerea lor până la cea mai înaltă concepție, care este adevărata explicație a vacuității susținută de Școala Consecințelor a Căii de mijloc (Prasangika). Ea crede că există o bază de atribuire, precum cilindrul pe care proiectăm imaginea unui pix, dar cilindrul nu are natura de a fi un pix. Dacă nu căutăm mai departe (matak machepar), este în regulă, dar dacă dorim să discutăm despre vacuitatea cilindrului, vom vedea că nu există un cilindru de la sine și că acesta este doar atribuit pe baza părților cilindrului.

 

Întrebare: Percepția vacuității este realitatea supremă?

Răspuns: Vacuitatea este realitatea supremă, și nu percepția vacuității.

Oricine percepe direct vacuitatea în Prasangika înțelege apoi greșeala a ceea ce vede.

Când cineva se află în percepția directă a vacuității, nu mai există fenomene, nu există eu, nu există subiect, nu există obiect. Ca „Apa în apă”.

Dar după ce coboară din experiența sa, lucrurile îi vor apare din nou ca și mai înainte: aici este scaunul, acolo este Doru… dar își dă seama că este o greșeală, își dă seama că el este cel care le proiectează. Și asta este marea diferență.

El nu va mai reacționa față de Doru, ca și cum Doru nu vine de la el.

Deci, Svatantrika va spune: „Există acolo ceva care arată ca Doru, are natura de Doru în acest obiect pe care îl văd, dar trebuie să exist eu care să perceapă că este Doru”. „Deci asta înseamnă că Doru are un fel de existență proprie, dar nu este unică în sensul că este nevoie de mine care să-i dea această existență.”

Prasangika va spune: “Tot ceea ce văd este o proiecție. Totul vine de la mine. Nu există nimic acolo afară care să vină la mine. Totul vine de la mine, inclusiv Doru, inclusiv formele și culorile care îl alcătuiesc pe Doru. Totul vine de la mine, fără excepție.”

 

Cele trei trasee versus cele trei scopuri

Vom vorbi acum despre Kyebu sum.

Kyebu sum

Kyebu – om,
Sum     – trei.

Kyebu sum înseamnă trei tipuri de oameni, după scopul lor.

În opoziție cu Tekpa sum

Tekpa sum

Tekpa sum – cele trei trasee.

 

–   Cele trei scopuri

Trei scopuri sunt trei tipuri de oameni descriși în Lamrim:

1. 1. 1. Scopul îngust
      2. Scopul mediu
      3. Scopul înalt.

1.   Scopul îngust

Cine sunt cei cu scopul îngust?

Ei sunt cei care practică cu scopul de a nu cădea în tărâmurile inferioare.

Ei înțeleg karma, înțeleg impermanența, înțeleg că la sfârșitul acestei vieți pot cădea în tărâmurile inferioare și le este frică de asta. Ei înțeleg existența din infern și existența spiritelor și doresc să le evite.

Atunci ce vor face?

Vor păstra jurămintele de eliberare,
Vor învăța despre moarte și impermanență,
Vor învăța despre refugiu și cele trei diamante.
Vor învăța legile karmei,
Vor învăța despre legile morale și că
Trebuie să respecte legile morale pentru a preveni această cădere.

Ei se numesc „scopul îngust”.

2.   Scopul mediu

Cei cu scopul mediu își spun: „Păi dacă nu cad în lumile inferioare și m-am născut, să zicem, ca om, și cad din nou în suferință…

• • Dar chiar și în viața de om există suferință și va trebui să sufăr iar și iar.
  • Chiar și în viața zeilor, există suferință. Când karma lor se epuizează, vor cădea în tărâmurile inferioare.

…Nu vreau să mă duc în niciun loc din samsara”.

Ei văd suferință în fiecare colț al samsarei. Și își spun: „Vrem să ieșim complet din orice formă de suferință.”

Atunci ce vor face?

Vor învăța despre impermanență,
Se vor refugia în cele trei diamante,
Vor învăța despre legile karmei,
Vor respecta legile morale.
Vor practica mult meditația pentru a-și dezvolta pacea meditativă
Vor încerca să dobândească conștientizarea vacuității și să desăvârșească toate cele cinci căi.
Vor face toate acestea, din dorința „Vreau să ies complet din samsara!”.
Ei își dezvoltă complet Renunțarea. Dacă cineva le va spune: „Uite, îți dăm o samsara bună”. Ei vor spune: „Nu, mulțumesc. Nu pot păstra asta. Vreau să plec de aici!”.

Aceasta concepție este cu mult mai avansată decât prima. Este înțelegerea profundă că nu există niciun lucru bun în samsara, pentru că totul în samsara este suferință ― Ori lucrul este suferință în acest moment, ori că vine din suferință, ori produce suferință.

3.   Scopul înalt

Ce va spune cel cu scopul înalt?

El va spune: „ Ce plăcere ar fi să ies din samsara, să ajung în paradis și toți prietenii mei să nu poată veni cu mine?  Îmi vreau și prietenii cu mine. Îi vreau pe toți cu mine. Vreau ca toată lumea să iasă din samsara cu mine.”

Deci acesta este scopul înalt.

Cum îi vor scoate pe toți ceilalți din samsara? Ei vor ajunge mai întâi la plăcerea supremă a lui Buddha și apoi le vor arăta tuturor ce trebuie să facă. Ei vor ajunge la iluminare, vor avea calitățile sublime ale lui Buddha și îi vor ajuta pe toți ceilalți să ajungă și ei la iluminare.

Acestea sunt cele trei scopuri, Kyebu sum.

 

Cele trei trasee

Tekpa sum sunt cele trei trasee pe care le-am descris:

• • Traseul „ascultătorilor”, Nyentu,
  • Traseul „Celor deveniți Buddha de la sine” – Pratyeka sau în tibetană Rang-gyel, care nu sunt nici Buddha și nici nu devin Buddha de la sine .
  • Traseul bodhisattva – Jangsem.

Primele două sunt considerate Hinayana.

De ce sunt considerate Hinayana? Pentru că capacitatea celor de pe aceste trasee de a înțelege vacuitatea este limitată. În plus, putem spune despre ei că nu și-au dezvoltat încă bodhicitta, focusarea lor este pe ei înșiși.

Pe când cei de pe traseul Mahayana sunt în Mahayana pentru că își dezvoltă bodhicitta, sunt bodhisattva și au capacitatea de a înțelege vacuitatea la un nivel cu mult mai înalt.

Asta nu înseamnă că toată lumea poate înțelege vacuitatea la nivelul său ultim, deoarece atât cei din școala Numai Minte cât și cei din Svatantrika sunt considerați Mahayana, ei își pot dezvolta bodhicitta, dar nu neapărat înțeleg vacuitatea în forma ei supremă.

Cuvântul Tek este uneori tradus vehicul.

Cuvântul tekpa înseamnă literalmente capacitate de transport, și se referă la cât de mulți oameni putem să ducem cu noi pe calea spre iluminare.

Această clasificare include doar Hinayana și Mahayana.

 

Cele trei trasee versus cele trei căi

Puteți întreba: „Bine, bine, ai vorbit despre Hinayana și Mahayana, cum rămâne cu a treia cale, Vajrayana?”

În cadrul Mahayana există două căi:

I. Există calea perfecțiunilor – paramitaya și

II. Există calea Vajrayanei, a Tantrei.

Acestea sunt două cele părți ale Mahayanei.

În tibetană:

Sang ngak kyi tekpa

Ngak – mantra,
Sang   – secret,
Sang ngak – mantra secretă,
Tekpa – cale.

Sang ngak kyi tekpa înseamnă calea mantrelor secrete, adică Tantra. Învățăturile Mahayana ale cuvintelor secrete sau mantra.

Și există

Parchin gyi tekpa chenpo

Parchin este cuvântul tibetan pentru paramita, perfecțiune.
Chenpo – mare.

Parchin gyi tekpa chenpo înseamnă Calea cea mare a perfecțiunilor.

Este Calea Mahayana, calea deschisă a celor șase perfecțiuni.

Acesta este numele de cod dat învățăturilor deschise. Este doar un nume de cod, deoarece tantra necesită, de asemenea, practicarea în totalitate a celor șase perfecțiuni.

Ce face un bodhisattva care a perceput direct vacuitatea pe calea deschisă? El începe să practice perfecțiunile. El începe să-și dezvolte generozitatea la maximum, moralitatea, apoi răbdarea și așa mai departe. Acesta este ceea ce face până când ajunge la iluminare.

Cât timp îi va lua? Trei sute de mii de eoni.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 9 – Prima parte

 

Vacuitatea conform școlii Svatantrika

 

Am terminat mai mult sau mai puțin discuția despre școala Numai Minte și vom trece la școala Madhyamika.

În această lecție vom primii multe informații despre explicațiile pe care le-a dat Buddha despre vacuitate pe diferite niveluri. Vom face o trecere în revistă a modului în care a predat vacuitatea în diferite școli, nu numai în școala Numai Minte, și vom vedea cum s-a dezvoltat treptat înțelegerea vacuității de la școală la școală.

Vom face o trecere în revistă a școlilor, din perspectiva dezvoltării înțelegerii vacuității. Această trecere în revistă nu poate fi găsită în literatura tibetană în forma în care o vom prezenta aici. Este munca lui Geshe Michael.  El a ales pasajele care sunt relevante dezvoltării și prezentării vacuității, pentru a ne ajuta să ajungem la înțelegerea supremă a acesteia.

Toate școlile au fost predate de către Buddha în scopul de a ne ajuta să ne dezvoltăm înțelegerea supremă a vacuității, iar el a făcut acest lucru treptat prin diferitele școli.

Și în cele din urmă, avem nevoie de Prasangika pentru a ajunge la iluminare. [Pentru că] Prasangika este baza pentru Tantra. Înțelegerea Prasangika este cea mai importantă înțele-gere a vacuității pe care trebuie să o dobândim.

 

Școala Svatantrika

Ne vom concentra acum pe Svatantrika, adică este școala inferioară Madhyamika, a Independenților.

Școala Independenților este la mijloc, între Yogachara și Prasangika. Concepțiile lor, explicațiile lor despre vacuitate constituie o trecere frumoasă de la concepția vacuității a școlii Numai Minte la concepția supremă a vacuității.

Scripturile despre școala Svatantrika nu sunt scrise foarte clar și este cam greu de extras opiniile acestei școli. De aceea, se spune că mulți ani, lui Je Tsongkapa i-a fost greu cu această școală.

De fapt, Je Tsongkapa a identificat-o ca fiind cea care s-a desprins de Prasangika. Pasajele din cartea Drange Lekshe Nyingpo care se referă la această școală sunt foarte greu de citit pentru cineva care nu are contextul potrivit, iar noi nu avem contextul potrivit, pentru că nu am învățat tot ce ține de aceste subiecte.

Înainte ca Je Tsongkapa să încerce să se ocupe de aceste probleme, Lordul Atisha a scris despre acestea. Aceste scrieri sunt și mai greu de citit atunci când încercăm să înțelegem această evoluție. Ceea ce a făcut Geshe Michael a fost să parcurgă manualele mănăstirii și să extragă din ele diferite pasaje pe care le-a reunit într-un tratat care să ne ofere o explicație. Aceasta este o parte din munca pe care a făcut-o Geshe Hla și ne bucurăm de roadele acestei munci.

Școala Svatantrika este școala cel mai puțin înțeleasă din literatura budistă. Se spune că Je Tsongkapa a primit instrucțiuni cu privire la ea de la Manjushri.

Se spune despre Manjushri că a fost Lama lui Je Tsongkapa.

Je Tsongkapa era atât de avansat și atât de pur încât lama lui era un înger.  Dar el nu a fost așa la începutul călătoriei sale, nu era suficient de pur pentru a-i vorbi direct, pentru a-l auzi direct. El vorbea cu Manjushri prin Lama Umapa care avea contact direct cu Manjushri. Astăzi în tradiția tibetană este considerat ca fiind însuși Manjushri, sau ca o manifestare a lui Manjushri.

 

Trei niveluri ale lipsei de sine

Svatantrika nu vorbește despre vacuitate, ci de lipsa de sine. Ea spune că lipsa de sine poate fi împărțită în trei grade de lipsă de sine care corespund celor trei capacități mai înalte ale practicanților. Doar cel mai înalt dintre cele trei grade este vacuitatea propriu zisă. Cele două grade inferioare ale lipsei de sine nu sunt vacuitatea adevărată, deși sunt utile pentru studiu, deoarece corespund opiniilor pe care le au mulți oameni.

Ele sunt ordonate după gradul de dificultate de a le înțelege.

Cel care urmează această școală, va trece prin cele cinci căi pe calea sa spre iluminare. La un moment dat, el va ajunge pe Calea Perceperii în care va percepe vacuitatea. Aceste trei descrieri ale vacuității sau a lipsei de sine ― fiecare dintre ele definește traseul pe calea spre iluminare. Deci avem trei trasee pe calea spre iluminare și cinci stații pe fiecare dintre ele. Deci există cincisprezece astfel de stații și fiecare persoană va urma una dintre aceste trasee în funcție de capacitatea sa spirituală, potrivit școlii Svatantrika.  Fiecare urmează una dintre aceste trasee în funcție de nivelul său spiritual, adică în funcție de capacitatea sa de a înțelege vacuitatea.

Deci, acum, când vorbim despre cele trei niveluri de lipsă de sine, fiecare dintre ele va avea propriul Gakja, va avea „de ce anume este goală”. Totul este conform școlii Svatantrika.

Dakme tra rak sum

Dak         –   eu, eu însumi, sine,
Dakme  –   lipsa de sine,
Tra este o abreviere a cuvântului Tramo și înseamnă subtil.
Rak         –   grosier,
Sum        –   trei.

Deci: trei grade de lipsă de sine ― unele grosiere, altele subtile.

Le vor accepta și alte școli de gândire?  Se poate ca ele să fie acceptate, dar nu sunt discutate în acest fel în alte școli. Această diviziune este unică [specifică] pentru școala Svatantrika.

1.   Lipsa de sine subtilă a omului

Kangsak gi dakme tramo

Tramo       –   subtil, cu alte cuvinte mai greu de distins.
Kangsak  –   persoană. În budism, nu înseamnă doar persoană, ci și animal sau ființă. Vom spune om.

Kangsak gi dakme tramo înseamnă lipsa de sine subtilă a omului.

Acesta este numele primului grad de lipsă de sine.

Care este diferența dintre lipsa de sine subtilă a omului și lipsa de sine grosieră a omului?

Întrebarea este șireată.  Pentru că lipsa de sine este o lipsă. Este ca și cum am spune: cât de lungi sunt coarnele iepurelui?  Atunci dacă ceva lipsește, este ceva grosier sau subtil?

Așa o numește școala. Am putea spune: este o gândire teoretică, ca și kuntak-ul pe care ni-l imaginăm.  Este adevărat că este imaginar pentru că acest sine oricum nu există.

Deci, se numește subtil sau grosier, în funcție de cât de greu ne este să înțelegem. Grosier înseamnă evident sau ușor de perceput sau [ceva care] se vede cu ochiul liber, iar când este subtil avem nevoie de instrumente.

Vom trece acum peste numele lor și apoi vom trece la discuție.

2.   Lipsa de sine grosieră a părților omului

Chu kyi dakme

Chu înseamnă Dharma dar aici are sensul de lucruri sau fenomene.

Deci, vorbim despre „lipsa de sine a omului” spre deosebire de „lipsa de sine a lucrurilor”. Când spunem în acest context „lipsa de sine a omului” spre deosebire de „lipsa de sine a lucrurilor”, nu ne referim la toate fenomenele și lucrurile, ci ne referim în mod specific la părțile omului.

Aici vorbim despre lipsa de sine a omului și de lipsa de sine a părților omului.

Și care sunt părțile omului? Cele cinci agregate.

Al doilea nivel de lipsă de sine este:

Chu kyi dakme rakpa

Rakpa – grosier.

Adică, lipsa de sine grosieră a părților omului.

3.   Lipsa de sine subtilă a părților omului

Chu kyi dakme tramo

Acesta este al treilea nivel care este cel mai greu de înțeles, iar în această școală, este adevărata vacuitate.

Tongnyi

Tongnyi înseamnă vacuitate, dar de obicei atunci când spunem vacuitate, spunem de fapt

Tongpanyi

Silaba Pa a fost coborâtă. Tongnyi înseamnă vacuitate, dar într-un sens ușor diferit, în sensul de lipsă. Aici se vorbește de lipsă.

Motivul pentru care vorbim despre toate acestea este ca fiecare dintre noi să recunoască unde se află pe acest traseu spre înțelegerea deplină a vacuității. Și veți vedea subtilitățile înțelegerii vacuității. Până acum am vorbit despre înțelegerea vacuității în școala Numai Minte, iar acum vom trece la încă trei niveluri intermediare între Numai Minte și Prasangika.

Este foarte important să le cunoaștem pentru că pe calea noastră de înțelegere a vacuității trecem prin aceste etape.

Cu toate că aceste expresii sunt bine cunoscute în literatura budistă tibetană, nu există un studiu care să vorbească despre ele.

 

Lipsa de sine grosieră a omului

Întrebarea este: De ce nu a fost inclusă pe listă lipsa de sine grosieră a omului?   Trebuie să începem cu partea ușoară, nu-i așa?

Takchik rangwangchen gyi dak

Dak  – sine,
Tak   – neschimbător, invariabil. Tak vine de la Takpa.
Chik – unul, dar aici are sensul de întreg.

Am avut Shenwang și aici avem Rangwang. Care este diferența?

Shenwang înseamnă sub controlul celuilalt, iar Rangwang înseamnă total independent, ceva care nu poate fi afectat de cauze și condiții.

Despre ce este vorba? Este vorba despre un sine care este neschimbător, întreg și independent.

Nivelul grosier pe care Svatantrika nici măcar nu-l ia în considerare este lipsa unui sine care este neschimbător, întreg și independent, deoarece este atât de evident că nu există.

Este ca ideea unui copil despre un suflet clar, etern, neschimbător, care zboară și urcă în cer atunci când mori.

Este foarte aproape de ideea pe care o avem despre un suflet.

Nimeni nu știe unde se află acest suflet: el nu este în minte, nu este în corp, este undeva. Este un fel de sine care nu este cauzat, neschimbător și nu dispare niciodată.

Poate că este un fel de neînțelegere legată, de exemplu, de termenul hindus Atman. Oamenii care nu înțeleg bine ce spun hindușii, și cred că acesta este sensul lui Atman.

Și de multe ori auziți astfel de învățături de la diferiți profesori, vorbind despre Atman, despre un sine care este neschimbător și întreg, independent și etern. Este o neînțelegere a tradiției hinduse.

De unde a venit această neînțelegere despre sine? Într-una din sutre, Buddha vorbește despre noi că purtăm cele cinci agregate și spune: „Aruncă-le!”. Când Buddha vorbește așa, imediat ne formăm imaginea că aici sunt eu și aici sunt cele cinci agregate ale mele, iar eu sunt cumva în afara celor cinci agregate ale mele.

Care sunt cele cinci agregate? Este trupul și mintea. Corpul este primul agregat și apoi mintea sunt celelalte patru, iar eu sunt undeva în afara lor. Eu le port cumva cu mine și Buddha spune „Aruncă-le!”, și apoi mi se formează ideea că probabil că sunt un fel de entitate independentă, separată de agregatele mele. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce a spus Buddha, de a-i lua cuvintele la propriu, în loc să le luăm la figurat și care ar trebui să fie interpretate.

 

Cele trei trasee

Ceea ce vom face acum este să localizăm unde se află Takchik rangwangchen gyi dak – pe scala noastră de înțelegere a vacuității.

Mai devreme am vorbit despre Svatantrika care ne enumeră trei grade de lipsă de sine și fiecare dintre ele reprezintă în esență un traseu format din cinci căi spre iluminare.

Acestea sunt descrise în literatura budistă ― aceste trei trasee, fiecare cu cinci stații sunt descrise în literatură ― și sunt descriși practicanții cu capacități diferite și la niveluri diferite, precum și modul în care trec prin stații și, dacă sunt suficient de deștepți, pot să sară de pe un traseu la altul și să avanseze pe cale.

Aceste trei trasee sunt numite:

Tekpa sum

Tekpa în sanscrită Yana care înseamnă vehicul, cale.
Sum – trei.

Se pare că vehicul nu este traducerea exactă, este traducerea folosită în mod obișnuit în Occident. Traducerea cuvântului sanscrit Yana sau Tek în tibetană, este un cuvânt tibetan antic, care înseamnă cât poți duce. Ca și cum vehiculul poate duce mai mulți călători. Exprimă capacitatea practicantului, cât de mult poate duce.

Primul traseu:  Ascultătorii

Nyentu

Nyentu înseamnă ascultătorii. În sanscrită shravaka; shru înseamnă a asculta.

Cine sunt ascultătorii? Acest termen se referă la faptul că ei pot asculta învățăturile Mahayana, învățătura compasiunii, a bodhicittei, îi pot învăța și pe alții învățătura Mahayana, dar nu sunt suficient de maturi pentru a le practica, așa că doar ascultă. Ei nu au dorința de a ajunge la perfecțiune de dragul celorlalți.

Aud Mahayana, vorbesc Mahayana, dar nu pot practica Mahayana.

Același lucru se întâmplă și în contextul tantric. Sunt oameni care primesc inițieri, aud Tantra, înțeleg Tantra, pot chiar să-i învețe și pe alții Tantra, dar nu practică Tantra. Ei ajung să practice sutra. Pentru că încă nu au karma, încă nu au suficiente binefaceri.

Ei practică

Tekmen

Tek – cale,
Men – inferior, mic, joasă.

Deci, Tekmen înseamnă „Calea inferioară” sau „Calea cea mică” – Hinayana (hina chiar și în hindi înseamnă mic sau inferior).

Vorbim despre zone geografice? Nu. Vorbim în general despre practicant, vorbim despre practicanți care sunt pe calea Hinayana. Teoretic, acești oameni nu au încă bodhichitta și nu pot percepe vacuitatea reală în mod corect.

Oamenii se află în Hinayana sau Mahayana în funcție de capacitatea lor de a percepe vacuitatea.

 

1.   Conștientizarea din primul traseu: Lipsa de sine subtilă a omului

Rangkya tupey dzeyu du druppa

Rangkya tupey  – de sine stătător,
Dzeyu                     – substantial, real, solid.

Adică, un sine substanțial și de sine stătător.

Cuvântul Dzeyu apare în literatură în cinci moduri diferite. Vom vorbi despre asta mai târziu.

Această expresie descrie versiunea subtilă a lipsei de sine a omului, ceea ce am numit gradul întâi. Conform școlii Svatantrika, acesta este vacuitatea care este cel mai ușor de perceput, care de fapt nu este vacuitate, ci este lipsa de sine.

Druppa – a exista.

Adică, a exista ca un sine substanțial și de sine stătător.

Dzeyu du druppa înseamnă că tu ai fi directorul, controlorul sau șoferul  corpului și minții tale care se presupune că sunt separate de „tine”.  Ca și cum tu ai fi șoferul din spatele celor cinci agregate.  Ele sunt Yana și tu ești șoferul acestui vehicul. Asta va lăsa impresia că tu deții controlul.  Șoferul controlează vehiculul.  Deci, cumva ai control asupra agregatelor tale, că tu dirijezi  spectacolul.

Deci, în esență, această percepție, sau mai precis negația ei, este primul nivel în Svatantrika al lipsei de sine. În tibetană:

Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa

Adică, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător.

 

Gakja în primul traseu:
„Eu controlez cele cinci agregate”

Gakja în primul traseu este cel care există, cel care controlează lucrurile, cel care dirijează spectacolul.

Care este problema cu ideea că eu sunt cel care conduc spectacolul?  Problema este că am impresia că eu sunt cea care conduc spectacolul, până când vine peste mine o boală fatală pe care nu am invitat-o ​​și dintr-o dată descopăr că nu am control.

Această situație se întâmplă majorității oamenilor și când li se întâmplă așa ceva, le este foarte greu și frustrant. Motivul pentru care le este atât de greu și atât de frustrant este că au crezut că dețin controlul, acolo unde nu a existat niciodată. Pentru că au crezut în Gakja. Ei au crezut într-un eu care există în afara agregatelor și care controlează lucrurile. Și apoi realitatea îi va plesni peste față, pentru că nu există așa ceva. Dar credința că există așa ceva provoacă multă suferință.

Deci, lipsa de sine despre care se discută la primul nivel vorbește despre faptul că nu există un „eu” care conduce spectacolul, nu există un „eu” care să controleze agregatele. Un astfel de „eu” care se află undeva în spatele cortinei și conduce acest corp și această minte și le controlează – [un astfel de “eu”] nu există.

Sunteți siguri că mâine veți purta hainele pe care le purtați astăzi? Puteți garanta că veți purta mâine aceeași cămașă ca și astăzi? S-ar putea să muriți în seara asta și altcineva o va purta mâine. Nu știți. Sau va veni un hoț și o va purta el mâine.

Nu știți pentru că nu aveți control. Sigur vă gândiți „este a mea, eu am cumpărat-o, este atârnată în dulapul meu, așa că am control asupra ei”, dar nu aveți.

 

Calea spre Nirvana din primul traseu

Cel care se află pe acest traseu și ajunge pe Calea Perceperii, ce ar fi pentru el percepția vacuității?

El va înțelege că nu are niciun control, va înțelege acest Gakja.

Că niciodată nu a avut control și nu va avea niciodată control,
pentru că noi nu avem control.

Asta va percepe.

Practicantul care se află pe acest traseu, înainte de a ajunge pe Calea Perceperii, care este a treia cale, va ajunge mai întâi pe a doua cale, Calea Pregătirii. Acum spun „cale” în sensul că există cinci căi pe fiecare traseu. Cinci stații.

Deci, atunci când se va afla pe a doua cale, va începe să dezvolte înțelegerea intelectuală a acestei lipse de control. Va începe să înțeleagă că nu există niciun șofer care să conducă acest vehicul și să controleze lucrurile.

Iar când va fi pe Calea Perceperii, va percepe direct că nu are niciun control, că nu există niciun individ independent care să conducă corpul și mintea.

Ce va face apoi pe a patra cale, Calea Practicii?  El va prelua conștientizarea pe care a dobândit-o pe a treia cale și o va folosi pentru a-și opri afecțiunile mentale și a atinge nirvana. Nu va fi iluminare deplină, ci nirvana.

Ascultătorii chiar cred că există un sine – care este cel care îți ascultă gândurile.

 

Greșeala pe care omul o elimină pe primul traseu

După cum am spus, nici școala Svatantrika nu crede că aceasta este vacuitatea.

Acest traseu nu se termină așa cum îl descriem. Este un traseu ipotetic. Dar este foarte important să-l cunoaștem pentru că avem cu toții acest tip de neînțelegere a vacuității atunci când credem că avem timp și controlăm lucrurile și ne controlăm propria cale, și vom merge la aceste cursuri și ne direcționăm: „Asta este ceea ce trebuie să învăț acum!”.

De unde știu ce trebuie să studiez? Cunosc eu pe ce cale să merg? Trebuie să merg la cineva care a făcut ceva progres înaintea mea și să mă dedic lui, iar aceste semințe mă vor călăuzi.

De fiecare dată când ne gândim: „Voi face singur calea și eu sunt cel care controlează și direcționează calea”, aceasta greșeala care spune că există un sine care este separat de gândurile mele.

De exemplu, există astfel de îndrumări în meditație: „ …stai și fi atent la gândurile care trec…”. Ce se ascunde în această îndrumare? Că există un eu și există gândurile. Ele nu sunt eu, iar eu nu sunt ele. Sunt în afara gândurilor mele și nu sunt nici corpul meu. Încă de la început această îndrumare întărește Gakja, [întărește ideea] că observatorul există.

Cel care practică în acest fel va ajunge să vadă că „nu există niciun șofer”. Și nici cel despre care am crezut că stă și urmărește gândurile – nu există.

 

Existenta substanțială versus existența nominală:
diferite concepte care apar în literatura de specialitate

Deci primul nivel în Svatantrika al lipsei de sine este:

Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa

Adică, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător.

Cuvântul cheie aici este:

Dzeyu

Dzeyu înseamnă substanțial.

Și acest cuvânt are multe semnificații în budism și le vom analiza și le vom enumera. Vom explica diferitele semnificații ale lui Dzeyu, folosind opusul lui Dzeyu.

Takyu

Takyu înseamnă construit, ceva care este nominal, ceva care nu este real sau ceva care este fabricat sau inventat.

Acești termeni se repetă în definițiile vacuității în diferite școli și în alte părți, de exemplu, în definiția pe care tocmai am menționat-o, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător – Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa.

Ce este Dzeyu în comparație cu Takyu?

 

Changkya Rolpay Dorje

Explicațiile lor sunt luate dintr-o carte bine cunoscută în tradiția tibetană scrisă de:

Changkya Rolpay Dorje

A fost un mare lama și a fost un profesor al împăratului Chinei. De fapt, nu a fost un singur lama, ci o linie −linia Changkya− ce a servit drept profesori împăraților Chinei, iar Pabongka Rinpoche a fost ultimul din această linie.

Primul a fost Changkya Rolpay Dorje, iar apoi au fost reîncarnările lui până la Pabongka Rinpoche. Încarnarea actuală a lui Pabongka Rinpoche este Lobzang Tubten Trinle Kunkhyab (1969–prezent).

Așadar, primul dintre Changkya Rolpay Dorje a fost principalul profesor al împăratului Chinei. Un altul, mai târziu, a scris o carte foarte groasă, trei-patru volume, care este considerată o carte foarte importantă în studiul școlilor pe care le primim pe scurt în acest curs.

De fapt, Pabongka Rinpoche ar fi trebuit să se numească Changkya Rolpay Dorje. Dar acest „Changkya” înseamnă „China”, așa că nu au vrut să-i dea un nume care conținea cuvântul „China” datorită sensibilității politice la acea vreme, așa că i-au dat un alt nume. Dar el este considerat reîncarnarea acestei linii.

Changkya Rolpay Dorje a adunat pasajele în care Dzeyu și Takyu apare în literatura budistă cu semnificații diferite, și a alcătuit o nouă lucrare. Acum vom da descrieri din cartea lui Changkya Rolpay Dorje, despre Dzeyu și Takyu și despre existenta substanțială versus existența nominală/construită.

Vom da cinci sensuri diferite.

 

1.   Lucruri care există și lucruri care nu există

Prima semnificație a lui Dzeyu versus Takyu.

Yopa

Mepa

Yopa  – există,
Mepa – nu există.

Sunt lucruri care există versus lucruri care nu există.

Un lucru care există, cum ar fi pixul, este substanțial, este Yopa.

Un lucru care nu există, de exemplu, o imagine mentală cum ar fi o floare care crește în aer, este doar imaginar. El este Mepa.

Chiar și existența de sine a persoanelor și a obiectelor, este, de asemenea, Mepa – adică nu există și, prin urmare, este doar construită – Takyu. De exemplu, un prieten care te enervează de la sine este Mepa. Deci, nu există ― Mepa este în categoria lui Takyu.

2.   Lucruri care funcționează și lucruri care nu

Ngupo

Ngume

Ngupo  – lucru care funcționează,
Ngume – lucru care nu funcționează.

Ce este un lucru care funcționează? Este un lucru care poate face ceva, iar în budism spunem că:

–   Ceva care poate face ceva,
–   Un lucru funcțional
–   Este un sinonim pentru ceva care se schimbă,
–   Este un sinonim pentru ceva care este cauzat,
–   Este un sinonim pentru ceva creat.

Deci, lucrul care funcționează este

–   Ceva care se schimbă,
–   Vine din cauze,
–   El este o cauză,
–   El este creat,
–   El produce, 

În Școala Sutristă se face distincție între

Rangtsen

Chitsen

Rangtsen este când spun „acest pix”, ceva specific.

Chitsen se referă la ideea de pix, idealizarea pixului.

Această idealizare este considerată neschimbătoare și care nu funcționează. Ngume sau Takyu. În comparație cu acest pix specific care funcționează, adică Ngupo sau Dzeyu.

Deci ideea de pix este întotdeauna perfectă, cerneala din mina lui nu se epuizează niciodată. În schimb, pixul care funcționează poate rămâne fără cerneală.

Ngume este ceva care nu funcționează. Și aici trebuie să fim atenți, pentru că atunci când spunem că ceva nu funcționează, nu include lucruri precum floarea care crește în aer.

Ngume înseamnă un lucru existent care nu funcționează. Deci aici avem o mică completare: ceva existent care nu funcționează.

Care ar fi un exemplu de lucru existent care nu funcționează?

Spațiul gol este un exemplu de lucru existent care nu funcționează, iar când vorbim despre spațiu gol, nu ne referim la spațiu interstelar, ci mai degrabă la spațiul pe care îl ocupă lucrurile. Spațiul ocupat de acest pix, atunci când mut pixul, va rămâne gol. Este un spațiu gol. Deci acest spațiu nu este cauzat, nu se schimbă, nu produce nimic, dar există. Deci, acesta este un exemplu pentru Ngume.

Un alt exemplu de Ngume este, de exemplu, încetarea permanentă. Ca cea pe care o are cel care ajunge la Nirvana și toate afecțiunile sale mentale încetează pentru totdeauna, nu mai revin niciodată. Deci, acest lucru este ceva care nu se va mai schimba. Din momentul în care [afecțiunile] au încetat la un Arhat, ele nu mai revin, deci este ceva care nu se mai schimbă și intră în categoria Ngume, ceva care există și nu se mai schimbă vreodată.

3.   Lucruri stabile și neschimbătoare versus lucruri schimbătoare

Tenpa mi gyurwa

Mitakpa

Mitaka            –   schimbător,
Tenpa              –   stabil,
Mingyurwa  –   neschimbător.

Deci, stabil și neschimbător versus schimbător.

A treia semnificație a lui Dzeyu este stabil și neschimbător, iar Takyu = schimbător.

Ce legătură este între lucrurile stabile și neschimbătoare și cele schimbătoare?. Mai devreme am spus că Ngupo înseamnă lucru care funcționează, iar sinonimul lui este schimbător, pe când Ngume este un lucru existent care nu funcționează.

Deci a trei semnificație, în esență sunt aceleași lucruri, dar exact opuse. Dacă în a doua semnificație Dzeyu „real” ar fi ceva care funcționează, în a treia semnificație același „real” este ceva care nu se schimbă, deci nu poate fi un lucru funcțional. Interesant, nu-i așa? Aceeași terminologie în contexte diferite are semnificații diferite, asta ne spune autorul.

4.   Lucruri fizice sau mentale (de sine stătătoare) versus lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale (cum ar fi conceptele)

Rangkya tupa

Den min du je

Rangkya tupa l-am întâlnit în primul tip de lipsă de sine – Lipsa de sine subtilă a omului.
Rangkya tupa – de sine stătător.

Deci, Dzeyu aici este: real și de sine stătător.

Ce înseamnă de sine stătător?

De sine stătător se referă la

→   lucrurile mentale, ca de exemplu, tot felul de stări de conștiință și
→   lucrurile fizice care sunt reale/substanțiale.

Deci, Ragnkya tupa are două părți: lucrurile mentale cum ar fi starea minții și lucrurile fizice. În opoziție se află Den min du je.

Du je                  – factor, ceva care influențează altceva.
Den min du je – lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale.

Ele nu au realitate fizică și nici nu sunt o stare a minții, dar sunt încă Du je.

Și aici se dă ca exemplu „noțiune”. Și asta ne va deruta puțin pentru că aici există o utilizare diferită a cuvântului „noțiune” decât l-am folosit înainte, aici el nu este nici mental, nici fizic.

A nu se confunda cu ceea ce am spus mai înainte. Aceasta vine dintr-un context diferit. În acest context, aceste noțiuni aparțin grupului de lucruri schimbătoare.

(Deci, duje se referă la lucrurile schimbătoare care nu sunt nici fizice, nici mentale, cum ar fi Maria, persoana schimbătoare care nu este nici corpul, nici mintea Mariei. Nu se referă la conceptualizarea Maria, care ar fi un lucru neschimbător.)

5.   Un lucru care există de la sine față de o etichetă care este proiectată pe o colecție de părți

Wang gyurwa po

Wang gyurwa po min

Prima este Dzeyu și a doua Takyu.
Wang      – putere sau a controla sau a împuternici,
Gyur wa – transformat, împuternicit.

Exemplul dat aici este despre Geshe Thubten Rinchen care vorbește cu americanii care au venit să studieze cu el. Deci exemplul pe care îl dă este:

Gândește-te la un „american”, spune el. Cum percepem un american? Cum percep tibetanii un american? Mai întâi se uită la capul lui, mâinile, picioarele, toate părțile și, de asemenea, la obrăznicia lui. Își formează imaginea tipului american și spun „Acesta este un american”.

Ei se uită la toate aceste părți și îi dau o etichetă, numesc această colecție „Ins American”.

Acesta este un exemplu de Takyu care nu este ceva real. Ne uităm la părțile fizice și apoi etichetăm întreaga colecție. Deci, această etichetă nu este reală/substanțială, este o construcție, este doar un nume pentru o colecție de părți. „Ins American” – este numele acestei colecții de părți.

Exemplu de Dzeyu : lucru substanțial aici este culoarea. Când ne uităm la culoare, nu există părți. O percepem imediat, fără a percepe mai întâi părțile obiectului, să trecem prin părți și apoi să le dăm un nume. Ea nu necesită nicio conceptualizare pentru a fi percepută.

 

– Semnificația cuvântului „substanțial” conform școlii Svatantrika

Changkya Rolpay Dorje ne spune că Wang gyurwa po este ceea ce se înțelege cu adevărat atunci când se vorbește despre sine versus alți factori (care este a patra semnificație de mai sus). El spune că adevăratul sens al lui Dzeyu  (substanțial) este acela că lucrul poate sta pe cont propriu; ceea ce înseamnă că pentru a-l percepe nu trebuie să percepem mai întâi alte părți compuse ale obiectului, ca în exemplul culorii.

Școala Independenților, când vorbește despre lipsa de sine subtilă a omului, ea se referă de fapt la acel conducător, la acel șofer care există de la sine și care îmi controlează corpul și mintea, și care este în afara mea.

Acest conducător, care se presupune că există și îmi controlează corpul și mintea, este Gakja la primul nivel de înțelegere a lipsei existenței de sine în Svatantrika. Aceasta este persoana care conduce lucrurile. Absența sa este o formă primitivă de înțelegere a vacuității, nu chiar vacuitatea.

În schimb, un lucru simplu construit (takyu) este un lucru pe care, pentru a-l percepe, trebuie mai întâi să percepeți părțile sale compuse.

 

Pot Ascultătorii să ajungă cu adevărat la Nirvana?

Svatantrika va spune că oamenii de pe această cale nu au perceput vacuitatea, [va spune că] ceea ce au perceput nu a fost vacuitatea.

A percepe „lipsa șoferului care conduce vehiculul” nu este încă vacuitatea și, prin urmare, școala va spune că de fapt cei care credeau că au ajuns pe Calea Perceperii, de fapt realizările lor nu sunt ceea ce cred ei că realizează.

Se poate ca aceasta să fie singura învățătură pe care aceștia o cunosc și urmând ceea ce cred ei că a fost Calea Perceperii, ei încep să se purifice de afecțiunile mentale. Se poate așa ceva?

Se poate. Este foarte posibil ca ei să fi urmat o cale care, așa cum o descriem, nu este completă, nu este adevărata vacuitate, dar dacă prin meditația lor au ajuns pe Calea Perceperii, ei au perceput de fapt vacuitatea completă așa cum o percepe un Arya din Mahayana. Și li se poate întâmpla asta.

Cum știm? Privind retrospectiv. Dacă au toate simptomele lui Jetop yeshe și toate conștientizările care vin după aceea, ei încep să-și purifice karma și afecțiunile mentale. Deci, ei pot ajunge pe Calea Perceperii, în ciuda studiului și a practicii lor. Pe scurt, ceea ce spunem noi este că există doar o singură Cale a Perceperii. Așa că, de fapt, ei au urcat fără să vrea pe calea Mahayana și au perceput vacuitatea complet.

Câți dintre ei fac asta? Probabil foarte puțini.

Deci, Svatantrika va spune că oricine merge pe primul traseu și va ajunge pe Calea Perceperii va percepe adevărata vacuitate. Va percepe al treilea nivel al lui Svatantrika.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 8 – Partea a doua

 

De ce se numește școala Numai Minte?

 

Există o realitate care ne este exterioară?

Așa că trecem la întrebarea „Ce este exterior și ce nu este, în școala Numai Minte?”.

Există lucruri în afara noastră sau nu există?

Acesta este subiectul nostru acum.

Je Tsongkapa, în cartea sa, face o lungă discuție peste care o să sărim, iar o parte a discuției se bazează pe un comentariu pe care l-a găsit. El arată că acest comentariu este greșit, comentariu care se presupune că ar fi fost scris de Maestrul Asanga, dar el îl menționează pe Dharmakirti, care a trăit trei sute de ani după Maestrul Asanga. Dar în acest comentariu se spune că școala Numai Minte crede că există obiecte exterioare. Deci Je Tsongkapa abordează această problemă.

Ne întoarcem la întrebarea: De ce școala Numai Minte este numită așa? Chiar și printre gânditorii tibetani și în diferitele comentarii ale tibetanilor există multe neînțelegeri cu privire la acest subiect. Deci, să dăm o mică explicație…

Explicația pe care o vom da acum este o învățătură transmisă de Geshe Tupten Rinchen, care cunoaște bine literatura comentatorilor pe tema școlii Numai Minte. El a crezut că este important, așa că vom intra în această explicație.

 

Cele patru mari școli ale budismului indian antic

Înainte de a face asta, vom reveni asupra celor patru mari școli ale budismului antic, care au fost transmise de Buddha. Despre ele am vorbit în cursul 12, lecția 2.

Poate că vă este greu să apreciați ce vi se transmite, dar pe tot parcursul discuției din acest curs ne ocupăm de probleme care sunt de fapt foarte complexe. Este adevărat că sărim peste unele detalii, dar în mare măsură este mulțumită lui Geshe Michael care a muncit foarte mult să o aducă într-o formă simplă, și Lama Dvora Hla care a muncit la fel de mult să o prezinte într-o formă simplă.

Geshe Michael a primit învățătura de la Geshe Tupten Rinchen numai pe această temă. Toate celelalte subiecte din cursurile ACI, au fost transmise de Ken Rinpoche.

Ken Rinpoche i-a predat lui Geshe Michael, iar Geshe Michael a organizat  subiectele în cursurile ACI, pe care le traducem, le aranjăm puțin, le prezentăm într-un mod care ni se potrivește, dar sunt aceleași învățături transmise. Cu această ocazie mulțumim liniei de maeștri prin care ne-au venit învățăturile.

Lama Dvora spune că a primit învățăturile prin Geshe Michael în cursurile ACI, iar altele le-a primit direct de la Ken Rinpoche, dar toată învățătura cu excepția acestui subiect, a venit de la Ken Rinpoche.

 

Cele patru școli de gândire

1.   Prima școală este „Școala Abhidharma”.

Este o diferență între Abhidharma și Abhidharma Kosha. Abhidharma Kosha este unul dintre cele mai cunoscute texte ale școlii Abhidharma, dar există și alte texte în cadrul acestei școlii Abhidharma.

Școala „Abhidharma” se mai numește și „Vaibhașika”, [cuvânt ce se traduce] în română ca Școala Detailiștilor. Ea se numește așa pentru că se baza pe un text antic numit „Explicația detaliată”.

Ea face parte din Hinayana, școala inferioară, deoarece explică vacuitatea parțial.

Cursul 5 și 8 sunt din Abhidharma.

2.   A doua școală: „Sutriștii”.

În sanscrită se numește  „Sautrantika”. Este de la cuvântul „sutra” – Sautrantika.

De ce se numește așa?

Pentru că celor din această școală le plăcea să citeze anumite sutre ale lui Buddha. Erau fideli sutrelor. Școala mai este numită și școala logicii și a teoriei percepției.

Cursurile 4 și 11 ​​sunt din această școală.

Ea este, de asemenea, Hinayana, datorită modului în care explică vacuitatea.

Acum trecem la Mahayana.

3.   A treia școală: Numai Minte

Acum există doar o școală de gândire.

Școala Numai Minte se numește în sanscrită Chittamatra, numită și „Yoga Chara”. Traducerea ei literală este Practica profundă.

4.   A patra școală: „Madhyamika”

Madhyamika este împărțită în două:

4a. Calea de Mijloc – Svatantrika, numită și Școala Independenților. Ea crede într-o abordare logică care are un fel de eficiență independentă, pe care Școala Consecințelor nu o acceptă.

4b. Calea de Mijloc – Prasangika pe care am numit-o Școala Consecințelor. Este numită „consecință” sau „consecința absurdă”, deoarece dezbate în așa fel încât să aducă adversarii la o înțelegere corectă prin evidențierea consecințelor absurde ale opiniilor lor greșite.

De ce este numită Școala Consecințelor – Prasangika?

De fapt, „consecință” nu este o traducere atât de bună.

În tibetană Prasangika se spune:

Telngyur

Telngyur se referă la sarcasmul pe care îl folosește școala.

Ea crede că, folosind sarcasmul poate ajuta oamenii să înțeleagă vacuitatea, să înțeleagă adevărul, așa că dezbaterile sunt întotdeauna sarcastice. De exemplu: „Deci spui că toate fructele sunt roșii, nu-i așa? Ah! Atunci spui că și portocalele sunt roșii?”

Acesta este sarcasm: când cineva are o părere greșită, iar tu îi vezi greșeala iar în loc să îi explici, îl conduci printr-o serie de întrebări sub formă de dezbatere, astfel încât să ajungă la contradicție, la o reducere la absurd. Dacă el își vede greșeala, acesta va merge singur mai departe.

De ce Svatantrika este numită școala „Independenților”?

În tibetană:

Rang gyu pa

Ea este numită așa datorită unui anumit tip de argument care vorbește despre o funcție independentă, iar acest argument nu este acceptat de cei din Prasangika. De fapt, deși este considerată „calea de mijloc inferioară” iar Prasangika „superioară”, ea s-a desprins de Prasangika.

Cei din școala Svatantrika, au fost împărțiți în două:

4a – 1. Cei care tind spre școala Numai Minte,

4a – 2. Cei care tind spre Sautrantika.

Primii, care tind spre școala Numai Minte se numesc:

nelnjor chupay uma rang-gyupa

Nelnjor chupa      − Yogachara,
Uma rang gyupa − Svatantrika Madhyamika.

Iar cei care tind spre Sautrantika, se numesc:

Do de chupay uma rang gyupa

Do de chupa − cei care tind spre sutriști,
Uma                 − Calea de mijloc,
Rang gyu pa − Independenții.

Adică, cei din școala Independenților a Căii de Mijloc care tind spre sutriști.

 

Poziția diferitelor școli de gândire
cu privire la existența obiectelor exterioare

Există obiecte exterioare?

⇒   Ce spune Prasangika?

Ce va crede Prasangika că acest pix este în exteriorul meu sau nu?

Școala Prasangika va spune că este exterior.

O deranjează să fie o proiecție? Nu! Ea spune: „Îl proiectezi în exterior, deci este exterior”.

Dacă el nu este în interiorul sacului meu de piele, sau nu este un factor mental în mintea mea, atunci el este exterior. Ea spune foarte simplu: „El este proiecția mea. Dacă l-am pus acolo în exterior, atunci el este exterior. Dacă proiectezi celelalte lucruri ca fiind interioare, atunci vor fi interioare”.

⇒   Dar școala Hinayana, va crede că pixul este exterior?

Da, desigur!  El există chiar și prin definiție.

Deci avem un fel de situație aici în care școala Madhyamika Prasangika este de fapt de acord cu Hinayana în această problemă, practic ambele școli sunt de acord că acest obiect este exterior. Singura care are o problemă cu asta este școala Numai Minte. Vom vorbi imediat despre asta.

4b va fi de acord cu 1 și 2, dar într-un mod complet diferit. Raționamentul pe care îl vor da va fi complet diferit.

⇒   Dar școala Numai Minte?

Ea va accepta existența obiectelor exterioare?

Răspunsul este nu.

Dar asta nu înseamnă că ea crede că acest pix este minte. Ea nu spune asta și există multe neînțelegeri în această privință.

⇒   Școala Svatantrika

Cei din Svatantrika, i-am împărțit în două:

–   Cei care tind spre școala Numai Minte și,
–   Cei care tind spre Sautrantika.

Deci acum:

–   Cei care tind spre Sautrantika cred în obiectele exterioare –
–   Cei care tind spre Chittamatra – școala Numai Minte nu acceptă existența obiectelor exterioare. Ea spune că obiectele exterioare nu există.

 

Cum definesc diferite școli de gândire „obiectele exterioare”?

Acum, pentru a înțelege argumentele tuturor acestor școli de gândire cu privire la obiectele exterioare, trebuie să definim mai întâi ce sunt „obiecte exterioare”.

Așa că vom trece acum peste ce înseamnă „a fi un obiect exterior” în funcție de fiecare dintre aceste școli, pentru că fiecare dintre ele va defini obiectul exterior diferit. Explicațiile vor fi diferite. De ce? Pentru că au o înțelegere diferită a modului în care există lucrurile.

⇒   Să începem cu școlile din Hinayana:

Ambele școli din Hinayana – Detailiștii și Sutriștii –, vor fi complet de acord cu această problemă, vor spune același lucru.

Ambele școli din Hinayana ar spune că un obiect este exterior dacă este format din atomi.

Un obiect este exterior dacă este compus din atomi, dar nu atomii despre care am învățat la fizică, ci la particule infinit de mici care nu se mai pot diviza. Deci, în acest sens, le-am putea considera particule atomice.

(Numele „Atom” are origini în limba greacă, derivând din cuvântul „atomos” care înseamnă „indivizibil” sau „ceea ce nu poate fi tăiat”. În filosofia greacă antică, atomul era considerat cea mai mică unitate indivizibilă a materiei. Această noțiune a fost introdusă de filozoful Leucip din Milet și de elevul său, Democrit. Semnificația numelui „Atom” poate fi interpretată ca fiind legată de ideea de indivizibilitate, de esență pură și fundamentală.)

Deci, aceste școli spun că un obiect este exterior dacă este format din particule atomice indivizibile.

Acest lucru ne spune despre modul în care percep ele materia: „Materia exterioară este formată din particule atomice indivizibile. Ele sunt atât de mici încât nu mai au alte părți.”

Atunci când vorbim despre părți, spunem: „Chiar și un lucru mic are părți; are partea de sus sau de jos, are o parte dreaptă, o parte stângă”. Aceste școli spun: „Particulele sunt atât de mici încât nu poți distinge partea dreaptă de partea stângă”. Ca și cum n-ar avea lățime, sunt infime. Acesta este materialul din care este făcut totul în univers.”

Acestea au un nume.

Cha me kyi dul

Cha me kyi dul înseamnă particule indivizibile.

Școala Abhidharma va spune: „Acesta este lucrul suprem. Acest atom indivizibil, există în mod suprem, există în exterior, el este cărămida fundamentală din care este construită materia. Există particule minuscule indivizibile și sunt atât de mici încât nici măcar nu au lățime și nu poți face distincție între partea dreaptă și partea stângă.

Ea spune că, practic, întregul nostru univers este alcătuit din aceste lucruri, și că sunt elementele de bază ale întregului nostru univers.

În vremurile noastre fizicienii au spus: „Atomul poate fi de asemenea descompus, dar particulele subatomice nu pot fi descompuse”. Apoi au spus: „Și ele se pot divide”. (După cum știm oamenii de știință caută și astăzi particula elementară denumită “particula lui Dumnezeu”).

Acest lucru seamănă puțin cu abordarea științifică occidentală asupra lumii, abordare care dă lucrurilor existență de sine și dacă putem înțelege acest tip de realitate, ne putem manipula lumea, vom rezolva toate problemele umanității și ne va face fericiți.

Știința încă mai gândește așa. Dacă continuăm să lucrăm în laborator și să studiem suficient de bine, vom descoperi în cele din urmă secretul universului. Vom împărți din nou particula și vom face un accelerator mai mare care o va împărți și mai mult, iar la final vom rezolva enigma și atunci vom fi fericiți.

Deci aceasta este o abordare.

Deci, școala spune că dacă un lucru are aceste particule, atunci este real, atunci acel lucru există și există în mod suprem.

În budism, este considerată calea cea mai de jos de a explica realitatea.

⇒   Și școala Sutriștilor va susține același lucru.

⇒   Ideea de atomi se aplică și lucrurilor mentale

Școlile Hinayana care vorbesc despre atomi includ și atomi mentali − particule mentale minuscule care nu se mai pot divide din punct de vedere al timpului – momente de timp care sunt infinit de scurte încât nu mai pot fi împărțite.

Școala Numai Minte crede că obiectele exterioare nu există ca fiind construite din particule atomice (care nu pot exista). Ea respinge ideea de particule atomice care nu mai pot fi divizate, dar nu crede că totul este mental. Ea nu compară lumea fizică cu lumea mentală. Ea nu spune că totul este mental.

Vom reveni la ea în curând.

⇒   Vom trece acum la Svatantrika, la școala „Independenților”.

Ea este împărțită în:

1. Svatantrika care tinde spre Sautrantika (sutriștii)

2. Svatantrika care tinde spre Yogachara (Numai Minte)

–   Cei care tind spre Sutriști – Sautrantika

Ei spun aproape ca și Sutriști, ei tind spre Sutriști. Ei spun că obiectele fizice externe sunt alcătuite din atomi, dar în loc de ceea ce spuneau primii, „Acești atomi nu au părți”, aceștia spun: „Nu au părți pe care le poți distinge!”– [adică] sunt atât de mici încât nu le poți percepe laturile, dar au laturi. Și asta e o mare diferență. Să nu uităm că ne ocupăm acum de Svatantrika, școala „Independenților”. În cursul 2, am vorbit despre cum există lucrurile pentru ea în lumea convențională.

Cum există pixul în această școală? Jumi-juma.

• • • Trebuie să fie ceva care să arate ca pix,
    • Dar trebuie să fiu și eu care să-l percep.

Deci ea subliniază că aceste părți trebuie să fie distinse, dă un rol minții.

Ea spune: „Acești atomi au lățime sau au laturi, dar sunt atât de mici încât nu le putem distinge”.

Și în această școală de gândire, aceste particule pe care nu le putem percepe sunt considerate a exista în mod suprem și, prin urmare, tot ceea ce este alcătuit din ele există în mod suprem.

Cei din școala Numai Minte resping această idee.

Cei din școala Numai Minte nu resping ideea particulelor atomice, ci nu sunt de acord că ele există în mod suprem.

Pentru că ceilalți au dat particulelor existență supremă, adică dacă un lucru are particule, atunci are existență supremă.

Deci, școala Numai Minte nu este de acord cu existența supremă a particulelor.

⇒   Cei care tind spre Numai Minte

Mergem la cei din școala „Independenților” care tind spre Numai Minte.

Argumentul lor pe această temă este similar cu cel al școlii Numai Minte.

Vom reveni la ei în curând.

⇒   Cei din Prasangika – ce spun ei despre obiectele exterioare?

Ele există. Dar școala nu vorbește despre atomi și particule, despre partea dreaptă și stângă.

Ea spune: „Dacă le proiectez ca exterioare, atunci ele există ca exterioare”.

Cu totul altceva.

De ce este numită școala Numai Minte?

De fapt, toată această discuție a fost pentru a răspunde la întrebarea: De ce i se spune școlii Numai Minte?

Numai minte se spune în tibetană:

Sem tsam

Sem    – minte,
Tsam – numai.

Ce spun cei din școala Numai Minte despre numele școlii?

Școala Numai Minte își trage numele de la o sutra numită Sutra celui de-al zecelea nivel Bodhisattva.

În tibetană:

Sa chupe do

Chu  – zece,
Sa     – pământ,

Sa chupa înseamnă al zecelea nivel Bodhisattva.

Aceasta este sutra despre al zecelea nivel al unui bodhisattva.

Această sutră afirmă că „Toate cele trei tărâmuri sunt numai minte.”

Care sunt cele trei tărâmuri?

→   Tărâmul dorințelor,
→   Tărâmul formei,
→   Tărâmul fără formă.

Deci sutra spune „Cele trei tărâmuri sunt numai minte!”, dar acestea sunt de fapt întreaga noastră lume. Deci ceea ce scrie este că întreaga noastră lume este „numai minte”.

 

Explicația lui Je Tsongkapa: „nimic altceva decât minte”

Într-o altă carte importantă a lui Je Tsongkapa numită:

Gongpa rab sel

Gongpa   −   gând sau intenție,
Sel             −   a clarifica,
Rab sel    −   a lumina bine sau a lămuri bine.

În română am tradus: Iluminarea adevăratei intenții.

Acesta este un text foarte important în tradiția Madhyamika și explică un alt text important scris cu aproximativ 800 de ani mai devreme de înțeleptul indian Chandrakirti, [text] numit Poarta spre Calea de Mijloc. Acest text constituie, de asemenea, un comentariu la textul precedent, al înțeleptului indian Nagarjuna, intitulat Tratatul despre Calea de mijloc.

Un text foarte important despre vacuitate, iar în mijlocul acestui text, Je Tsongkapa nu s-a mai descurcat, a lăsat textul deoparte și a scris Drange lekshe nyingpo – Esența elocvenței despre arta interpretării, și abia mai târziu s-a întors la text. (Dranye)

Deci, în cartea lui Je Tsongkapa, Gongpa rab sel, acesta spune că numele „Numai Minte” nu înseamnă că întreaga lume este „numai minte”. Acest lucru nu trebuie luat la propriu.

El citează din „Sutra la cererea lui Upali”, care este inclusă în materiale cursului 5.

O mare de flori în toată splendoarea înfloresc,
Palatele de aur de o frumusețe rară strălucesc –
Dacă îl vei căuta pe creator, nu-l vei găsi niciodată,
Pentru că ele din puterea conceptului se ivesc.
Și astfel lumea întreagă din noțiuni și etichete este creată.

Despre ce se vorbește în acest verset? Despre paradis. Despre palatele de aur și florile din paradis. Cine a creat paradisul?

El spune: „noțiuni și etichete”. Paradisul este o proiecție.

Există și un alt verset al Maestrului Shantideva care vorbește despre infern:

Cine a creat temelia de fier încins din infern?
Care este sursa focului cumplit ce devorează totul?
Acestea și toate cele similare, a spus cel Atotputernic,
Sunt lucrările unei minții păcătoase.

Cine a creat infernul? Același lucru, toate acestea sunt create prin puterea karmei.

Je Tsongkapa citează aceste versete când vorbește despre școala Numai Minte,

Școala Numai Minte spune: „Toate sunt kuntak-uri, doar etichete.”

Paradisul și infernul, florile frumoase, palatele de aur din paradis și temelia de fier încins din infern acestea sunt toate etichetele, conceptele, toate kuntak-urile create de karma voastră. Ele sunt create doar de mintea voastră pentru că ați rănit alți oameni sau ați fost buni cu alții. Așa vă creați lumea.

Asta ne spune Je Tsongkapa în contextul Numai Minte.

 

„În principal mintea.”

Je Tsongkapa spune că școala Numai Minte  ar trebui să se numească școala „Numai mintea este principalul lucru”, sau școala „În principal mintea”.

Adică, numai mintea este principalul creator al acestei lumi și el citează aceste versete despre paradis și infern.

Și acest nume Numai Minte a derutat multe generații de gânditori, chiar și pe tibetani, și există multe explicații care spun că pixul este doar în capul meu, dar nu asta spun ei.

Ea spune că lumea mea există în principal din mintea mea, dar nu este în mintea mea. Este produsă de proiecțiile mele.

Așadar, când școala Numai Minte spune că „mintea este principalul lucru”, ce încearcă ea să spună?

Ea nu este de acord că lumea fizică este formată din atomi și că acești atomi sunt supremi. Ea spune: „Numai mintea este principalul lucru”.

În acest sens, ea spune aproape același lucru ca și școala Căii de Mijloc.

 

Două semnificații ale „numai mintea este principalul lucru”

1.   „Experimentăm lumea prin conceptele noastre”

Să nu uităm că școala Numai Minte vorbește despre shenwang-uri – lucrurile dependente, lucruri care vin din cauze. Ea crede că lucrurile exterioare există, dar nu în modul în care cred școlile inferioare; doar că ele provin în principal din percepțiile noastre. Ea spune că modul în care lucrurile sunt percepute de noi va fi în principal din kuntak-uri.

Deci, ea nu neagă existența obiectelor exterioare, care sunt shenwang, dar spune: „Experimen-tăm lumea prin construcțiile/conceptele noastre”.

Aceasta este prima semnificație la care se referă atunci când spun „în principal mintea”. Și a doua semnificație este

2.   Lumea este proiectată din mintea noastră, contrar ideii de Creator.

Je Tsongkapa spune că atunci când școala se folosește de cuvântul „numai” este pentru a nega ideea unui Dumnezeu sau a unui creator al lumii.

Doar mintea este principalul creator al acestei lumi. Soarele care răsare și apune este o proiecție a karmei individuale a fiecărei persoane din faptele sale din trecut.

Ea pune accentul pe minte. Accentul este pus pe proiecțiile karmice și, în acest sens, ea nu este diferită de școala Căii de Mijloc.

Școala spune: „Noi ne proiectăm lumea”.

 

Întrebare: Dacă școala spune „în principal”, mai este și altceva în afară de principal?

Răspuns: Shenwang. 99.99% din lumea noastră. Dar ea mai spune: „Noi nu vorbim niciodată cu shenwang-urile, ci prin kuntak-urile noastre. Nu le putem atinge cu adevărat. Trăim tot timpul în lumea propriilor noastre concepte.

De aceea, „în principal mintea” este în sensul de cum îmi creez lumea: prin kuntak-uri.

 

Întrebare: S-a spus că obiectele, lucrurile schimbătoare nu provin din semințele karmice conform școlii Numai Minte, ele există de la sine?

Răspuns: Nu, ea nu spune asta. Ea vorbește despre proiecții karmice.

În școala Numai Minte, dacă dăm la o parte kuntak-ul, ce rămâne? Rămâne shenwang, adică un fenomen schimbător. Șeful este un fenomen schimbător și este creat tot de karma noastră..

Deci, din acest punct de vedere, școlile de gândire sunt foarte apropiate. Școala Numai Minte vorbește despre proiecții karmice, dar ea dă obiectului care provine din această proiecție propria sa natură.

 

Aceeași sămânță karmică

suk dang sukdzin gyi tsema dzeshen gyi tongpa

Suk         –   formă, corp, materie. Aici ne referim la materie fizică.
Tsema    –   percepție,
Suk dzin gyi tsema   –   ceea ce percepe materia,
Suk dang suk dzin gyi tsema dze   –   materia și percepția care percepe materia,
Dze          –   făcute,
Shen        –   altul,
Tongpa   –   gol.

Deci, materia fizică și percepția care percepe materia fizică sunt goale de a fi făcute din lucruri diferite. Sau cu alte cuvinte: nu sunt făcute din lucruri diferite. Cuvântul „gol” nu are sensul de vacuitate, ci „nu sunt”.

Adică, materia fizică și percepția care percepe materia fizică nu sunt făcute din materie diferită.

Percepția este un lucru mental. Materia fizică este materie fizică. Și aici se spune că sunt făcute din aceeași materie.

Acest lucru nu înseamnă că materia fizică este de fapt materie mentală.

Atunci când se spune că materia fizică și percepția care percepe materia fizică nu sunt făcute din materie diferită, asta înseamnă că nu provin dintr-o sămânță karmică diferită. Cu alte cuvinte, ele provin din aceea sămânță karmică.

 

Kunshi

În cursul 5, s-a învățat despre

Kunshi

Școala Numai Minte, vorbește despre un loc în mintea noastră în care sunt stocate semințele karmice și ele ne proiectează lumea. Ea dă existență de sine minții.

 

Poziția școlii Prasangika

Cum se raportează școala Căii de Mijloc la ideea că obiectul pe care îl percep și mintea care îl percepe provin din aceeași sămânță karmică?

Școala nu are nicio problemă cu asta, dar va dezbate ideea de kunshi, despre locul în care se află aceste semințe.

Prasangika va dezbate cu Citta Matra − școala Numai Minte − pe tema acestui loc în care se află semințele și despre vacuitatea lor. Pentru că Citta Matra le conferă existență de sine.

Ce spune școala Căii de Mijloc despre minte? Ea este tot o proiecție. Nu există nimic care să nu fie o proiecție, „doar noțiuni și etichete”.

Vom vorbi mai multe despre asta în ultima lecție.

 

Un scurt rezumat despre percepția lumii exterioare

Să rezumăm ideile pe care le-am prezentat:

1.   Potrivit lui Je Tsongkapa, școala Numai Minte ar trebui de numită școala „Numai mintea este principalul lucru”, sau școala „În principal mintea”.

2.   Această școală nu acceptă existența obiectelor exterioare așa cum le explică Hinayana.

3.   Ea spune că obiectele exterioare și percepția noastră a lor, provin din aceeași sămânță karmică. Lumea exterioară și percepția noastră a ei provin din aceeași sămânță karmică. Asta este tot. Așa explică școala Numai Minte lumea exterioară.

 

Chiar și în budismul tibetan de astăzi
există diverse descrieri ale vacuității

Până acum am vorbit despre școlile de gândire ale budismului antic, școli care nu mai există astăzi. Sunt doar școli filozofice care de fapt ne ajută să înțelegem vacuitatea. Vom vedea în lecția următoare cât de frumos aranjează Buddha aceste școli.

Astăzi există patru curente în budismul tibetan. Le putem numi tot „școli”, dar într-un sens complet diferit.

Toate aceste curente din budismul tibetan acceptă Kangyur și Tengyur.

⇒   Ce este Kangyur? Este învățătura pe care Buddha a transmis-o direct, care apare în Canonul Tibetan, este tradusă în tibetană.

⇒  Toate acceptă Tengyur, învățătură transmisă de către comentatorii indieni, cuprinzând și comentarii ale comentariilor. Ele sunt traduse în tibetană și se află în Canonul tibetan. Aceasta cuprinde Nagarjuna, Dharmakirti, Chandrakirti.

Toate aceste curente acceptă descrierile acestor comentatori, dar nu toate vor descrie vacuitatea în același mod.

Școlile budismului tibetan de astăzi nu vor descrie vacuitatea în același mod:

• • Unele, cum am spus despre școala lui Jonangpa, descriu vacuitatea în termeni pozitivi. Ea spune că vacuitatea este ceva asemănător cu lumina, un atribut al minții, o formă de gândire sau o aură, ceva ca un curcubeu. Și asta pentru că în literatura budistă uneori vacuitatea este numită și „lumina clară”.
    Am vorbit puțin despre asta în lecția 2.

• • Există astăzi unele care spun că vacuitatea pixului este opusul a tot ceea ce nu este pix, iar aceasta este o descriere a vacuității pe care evident nu o acceptăm. Adică noi, cei care îl urmăm pe Je Tsongkapa.
  • Și există altele care, până în ziua de azi, iau la propriu cele trei învârtiri ale roții Dharmei.
  • Iar altele care spun chiar și astăzi că natura lui Buddha este ceva care există, că avem în noi un mic Buddha.

Toate acestea le veți auzi în diferite locuri și astăzi.

Je Tsongkapa a muncit foarte mult în cărțile sale pentru a ne aduce la o înțelegere corectă a vacuității, iar acesta este punctul forte ale învățăturii pe care o primim, care s-a dezvoltat de la Je Tsongkapa.

Așa cum știm, multe distorsiuni s-au strecurat în învățături, de-a lungul generațiilor. Cineva explică vacuitatea puțin pe dea lături, dar genial în toate celelalte privințe, așa că nu există niciun motiv ca lumea să nu-l creadă, iar oamenii nu ajung la iluminare după aceea.

Je Tsongkapa și-a dat toată osteneala să scrie într-o formă bine argumentată și detaliată. El nu a aruncat simple idei. El a dezbătut toate aceste opinii și ne-a adus la o înțelegere foarte precisă a vacuității.

 

Rezumatul discuției despre școala Numai Minte

Lordul Buddha a predat această școală, pentru a-i ajuta pe cei care aveau dificultăți în înțelegerea vacuității pe care a prezentat-o, de exemplu în „Sutra inimii”.

Școala Numai Minte vorbește și ea despre proiecții, despre karma, iar înțelegerea vacuității este cu mult mai aproape de cea a școlii Căii de Mijloc, decât a școlilor Hinayana. Este un pas important pe cale, iar în lecția următoare vom vedea cum Buddha construiește treptat descrierea vacuității în diferitele școli.

Va accepta școala Căii de Mijloc această împărțire în trei atribute?  Da.  Nu o neagă, ci doar le va explica altfel.  Ea va spune: „Da! Puteți împărți lucrurile așa”, dar ce există prin definiție și ce nu, școala va explica diferit.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 8 – Prima parte

 

Realitatea supremă și realitatea nominală

 

O scurtă recapitulare

–      Concepțiile extreme

În lecția 7 am vorbit despre concepțiile extreme și cum se exprimă în cele două școli, în școala Madhyamika Prasangika și în școala Numai Minte.

Arya Asanga ne spune în cartea sa că atunci când aceste concepții extreme sunt eliminate – rămâne vacuitatea.

În tibetană:

Drondok – exagerarea

Kurndep – reducerea

Am spus că atașamentul față de aceste concepții extreme ne provoacă necazuri, pentru că ele sunt greșite.

Aceste concepții extreme, dacă le ținem strâns, ne provoacă suferință pentru că amândouă sunt greșite.

În ambele extreme ne aflăm în concepție greșită, care ne determină să nu ne înțelegem realitatea, să reacționăm incorect față de ea, acumulând karma care ne va face să suferim.

Odată cu asta, am spus că, deși aceste concepții extreme sunt greșite, întrucât descriu realitatea, o realitate care nu există, totuși ne putem imagina ce ne propun ele, ideile lor; Chiar dacă nu există așa ceva, ne putem imagina ceea ce ele ne propun, așa cum ne imaginăm o floare care crește în aer.

 

–      Exagerarea și reducerea, în școala Numai Minte

Am spus că în școala Numai Minte exagerarea se referă doar la kuntak-uri, lucruri care nu au existență prin definiție, iar exagerarea le dă existență prin definiție pe care nu o au. Deci aceasta este greșeala în această școală de gândire.

Să nu uităm că:

–   Există kuntak-uri corecte, cum ar fi, de exemplu, numele meu.
Numele meu este Gabriela. Răspund la acest nume, deci este un kuntak corect.

–   Care este kuntak-ul greșit în contextul meu? Atunci când cred că numele „Gabriela” îmi aparține în mod natural, că este dreptul meu de naștere să fiu numită Gabriela.

Drondok ia un kuntak greșit − ideea că eu sunt Gabriela și dintotdeauna am fost Gabriela și că merit să fiu Gabriela, și este natural să fiu Gabriela – și îi dă existență de sine. Presupune că există de la sine, că are propria sa realitate. Pe scurt, Drondok inventează sau fabrică o poveste care nu corespunde realității.

Nu este nicio problemă să-i spui omului pe nume. Problema este atunci când credem în eticheta negativă pe care i-o punem, îi defăimăm numele la urechile altora: „Șeful este rău”, „Șeful este rău de la sine”, „Știu că este un escroc, mă voi purta față de el ca față de un escroc”.

În acest fel acumulez multă karmă și mă determină să învârt roata suferinței pentru că atitudinea mea vine din ignoranță.

Ce este Kurndep – reducerea în școala Numai Minte? El se va concentra pe shenwang și yongdrup, deoarece ele există prin definiție conform acestei școli.

Kurndep reduce shenwang și yongdrup. Ea va spune: ele nu există prin definiție.

Ce înseamnă există prin definiție, în școala Numai Minte? Shenwang-urile, de exemplu, au cauzele lor. Ele apar atunci când cauzele și condițiile lor apar. Deci ele există prin definiție deoarece cauzele le-au determinat. Școala Numai Minte spune despre shenwang-uri: dacă cauzele lor sunt aici, atunci ele trebuie să fie aici.

 

–      Școala Numai Minte acuză Madhyamika de „nihilism”

Am vorbit, de asemenea, despre faptul că școala Numai Minte acuză școala Madhyamika că face o greșeală gravă în sensul că spune că lucrurile nu există prin definiție. Pentru ea, asta înseamnă Drondok − exagerare.

În acea mică dezbatere am luat poziția școlii Numai Minte care spune: „Stai puțin, tu spui că lucrurile sunt proiecții? Adică ele nu există. Și pe ce le proiectezi? Tu spui că proiectezi „pixul” pe cilindrul de plastic, dar spui că nici cilindrul de plastic nu există, pentru că și el este proiecție. Deci pe ce proiectezi?  Atunci n-ai niciun pix, ești nihilist”.

 

–      Răspunsul școlii Căii de Mijloc: lucrurile există, dar numai nominal

Vă aduceți aminte ce răspuns ar da școala Căii de Mijloc la acest argument? Ea ar spune: „Kyappa ma jung – nu rezultă, încă nu ți-ai dovedit punctul de vedere”.

De ce? Școala Căii de Mijloc este de acord că toate lucrurile sunt proiecții?

Da, este de acord. Ea spune că nu există de la sine? Da.

Ea spune că lucrurile nu există?  Nu.

Ea nu spune că lucrurile nu există, ci spune că ele nu există de la sine.

Școala Prasangika vorbește sarcastic. „Nu am spus că nu există, am spus doar că nu există de la sine.” Acesta este tonul.

 

Existența supremă versus existența nominală

Dundam du me kyang Ta nye du yo

Acesta este răspunsul pe care școala Madhyamika îl va da celor din școala Numai Minte la încercarea lor de a-i prinde în capcană.

Dundam du    – în mod suprem, ultimă,
Me                      – nu există,
Kyang este o conjuncție care, în funcție de poziția sa în propoziție, va fi tradusă diferit, aici înseamnă cu toate că.

Dundam du me kyang înseamnă „cu toate că nu există în mod suprem…”

Yo                     – există,
Ta nye du      – prin etichetare, după nume, nominal.

Deci, Ta nye du yo înseamnă există nominal. Sau există convențional, după nume.

Școala spune: „cu toate că pixul nu există în mod suprem, el există nominal”.

Gabriela există. Există cineva care răspunde la numele de Gabriela și funcționează cu acest nume. Dar eu nu sunt în mod suprem Gabriela. Nu înseamnă că am fost dintotdeauna Gabriela, ci eu nu sunt Gabriela de la sine.

Asta spune această propoziție: lucrurile nu există în mod suprem, dar există nominal.

Sau am putea spune: ele există ca proiecție. Prin proiecție. Acesta este nominalul.

Dacă încercăm să ne uităm la obiect fără eticheta de „pix”, oare am un pix? Nu. Dacă dau jos eticheta „pix”, atunci rămâne doar o colecție de date.

Pentru școala Căii de Mijloc, „în mod suprem” înseamnă „independent de proiecțiile noastre”.

 

Înapoi la Esența elocvenței despre arta interpretării

Acum trecem la următoarea secțiune din cartea lui Je Tsongkapa, carte care se numește:

Drange lekshe nyingpo

Drang          –   la figurat,
Nge               –   la propriu, literal,
Drange        –   la propriu sau la figurat,
Lek                –   bine,
She                –   a explica,
Lekshe         –   bine explicat,
Nyingpo      –   esență.

Adică: „Esența elocvenței despre arta interpretării”.

 

Nimic nu există în mod suprem, dar supremul există!

Vom face din nou o mică dezbatere, în care atacantul reprezintă școala Numai Minte și adversarul școala Căii de Mijloc.

Atacantul:     Oare acest pix există?

Adversarul: Da.

Atacantul:    Acest pix există. Dacă iau eticheta de „pix”, atunci el nu există, corect? Deci pixul nu există.

Adversarul: Așa este.

Atacantul:     Ah! Atunci nu există nimic în mod suprem.

Adversarul: Dö

Atacantul:     Dö! Nimic nu există în mod suprem! Deci, supremul nu există!

Adversarul: Nu rezultă.

Atacantul:     Deci nu rezultă. Foarte bine. Atunci ce este corect?

Adversarul: Nici supremul nu există în mod suprem, dar el există ca proiecție.

Școala Căii de Mijloc spune: „Este adevărat că nimic nu există în mod suprem, adică independent de proiecțiile noastre, dar supremul există.”

Ce înseamnă suprem în școala Căii de Mijloc? Vacuitatea. Deci, există un adevăr suprem în școala Căii de Mijloc.

Acesta a fost scopul dezbaterii pe care am făcut-o. Este o mare diferență.

Am spus că Lekshe înseamnă bine explicat. Asta face Je Tsongkapa. Vrea să ne explice diferența dintre „a spune că ceva există în mod suprem” și „a spune că supremul există”. Acestea sunt două lucruri complet diferite, o mare diferență.

Dundam Denpa

Dundam – suprem,
Denpa     – adevăr.

Dundam denpa înseamnă adevărul suprem. Aceasta este traducerea literală, dar ceea ce înseamnă de fapt este realitate supremă.

Denpa are aici sensul mai mult de realitate decât de adevăr. Traducerea corectă este de realitate supremă.

Ce este realitatea supremă? Este obiectul perceput de cel care percepe direct vacuitatea.

Vacuitatea obiectelor este adevărul lor suprem, faptul că ele sunt goale de orice existență proprie. Deci, adevărul suprem este faptul că nimic nu are propria sa natură. Nu există nimic care să aibă o natură proprie.

Și asta spre deosebire de:

Dundampar

sau

Dundam du

Dundampar – în mod suprem.

Dundam du înseamnă același lucru.

Deci aici vorbim despre realitatea supremă versus a spune că ceva există în mod suprem. Acestea sunt două lucruri complet diferite.

Vom reveni din nou:

În școala Calea de Mijloc, sunt lucruri care există în mod suprem?

Nu, nu există. Totul există ca proiecție. Și vacuitatea însăși este goală.

Există realitatea supremă? Da există, dar și ea este o proiecție. Nici ea nu există în mod suprem.

Cum putem să dovedim acest lucru? De ce este acest lucru adevărat?

Dacă vacuitatea ar exista în mod suprem, atunci am putea-o percepe independent de proiecțiile noastre karmice, ceea ce nu este cazul.

Oricine ar putea percepe direct vacuitatea, indiferent de karma sa, chiar acum. Dar asta nu se întâmplă.

Dacă realitatea supremă ar exista în mod suprem, atunci am vedea-o indiferent de karma noastră.

 

Care este realitatea supremă?

Arya Asanga, deși a fost purtătorul de cuvânt al școlii Numai Minte, acesta descrie și școala Calea de Mijloc. El spune:

Chu tamche kyi ngowonyi mepa ni dundam denpa yin

Ni este un cuvânt care separă cele două părți ale propoziției. Ceea ce este în fața lui este subiectul propoziției și după ele ceea ce îl descrie.
Deci, Ni separă propoziția în două părți.
Dundam Denpa – realitatea supremă,
Yin                            – este,

Așadar, acum ne va spune ce este acest adevăr suprem. El ne definește aici ce este adevărul suprem.

Chu                  – obiectele existente,
Tamche          – toate,
Chu tamche – toate obiectele,
Ngowonyi     – natura lor proprie,
Mepa              – nu are.

Deci, care este realitatea supremă?  Realitatea supremă este faptul că nimic nu are o natură proprie sau propria sa natură.

În școala Calea de Mijloc, potrivit maestrului Asanga, realitatea supremă este faptul că nimic nu are propria sa natură.

 

Nenumărate straturi care există – și toate sunt doar etichete

Proiectez pixul pe cilindru de plastic. Cobor eticheta de „pix”, ce rămâne? Cilindrul de plastic. De unde vine cilindrul de plastic? Și el este o proiecție pe o formă rotundă și albastră.

Când dau la o parte eticheta „cilindru”, a rămas ceva rotund și albastru. Dar și acestea sunt etichete: „albastru” este tot o etichetă, „rotund” este tot o etichetă, iar dacă fac această analiză a obiectului, voi găsi nenumărate straturi. Și nu există niciun loc în care să mă opresc și să spun: „Aici am terminat de descompus”. În școala Calea de Mijloc.

În lecția 6 din cursul 12 s-a spus:

Ta-nye takpay takdun tselway tse-na mi-nye

Ta-nye     –   concept, etichetă,
Takpay    –   a eticheta,
Takdun    –   datele brute (care primesc eticheta),
Tselway  –   a căuta,
Tse             –   timp,
Tse-na     –   în timp ce,
Mi-nye    –   a nu găsi.
Mi              –   nu este,
Nye           –   găsi.

Deci ce scrie aici?

„Când căutăm lucrul pe care l-am etichetat, nu-l putem găsi”.

Atâta timp cât etichetez această colecție de date brute cu eticheta de „pix”, atunci pixul există. În școala Căii de Mijloc, de îndată ce renunț la eticheta „pix”, pixul nu mai există.

Aceasta este singura existență pe care o are.

Deci, conform școlii Căii de Mijloc, singura existență a pixului este dacă proiectez eticheta de „pix” pe acest set de date. Dacă nu proiectez această etichetă, atunci pixul nu există. Școala spune că nu există alt pix decât numai cel pe care îl proiectez pe o colecție de date brute.

Când încep să dau la o parte foile de ceapă,

–   Dau la o parte „pixul”, rămâne cilindrul de plastic.
–   Dau la o parte „cilindrul de plastic” și rămâne o forma rotunda albastră,
–   Încep să le descompun – partea dreaptă și partea stângă, și continui tot așa.

De fiecare dată, partea pe care am înlăturat-o va dispare, pentru că dacă înlătur eticheta va apare un alt strat dedesubt.

Acest proces de descompunere nu are sfârșit. Asta înseamnă că nimic nu există? Nu! Pentru că oriunde opresc procesul de descompunere – mai apare ceva la acest nivel.

În cursul 12 am vorbit despre

Matak Machepar

Matak Machepar este o expresie care înseamnă ceva ce nu am examinat.

Dacă nu descompun obiectul, nu-l analizez, nu-l examinez, el există. Dacă nu fac toate aceste analize, atunci pixul există, funcționează ca pix și pot scrie cu el. Dar când încep să fac analiza, pixul dispare. Și asta se întâmplă cu orice lucru.

Când spun „Gabriela” sau „femeie” sau „profesor” sau orice altă etichetă pe care o aleg – ea nu are nicio existență proprie de sine.

Toate identitățile pe care mi le atribui există doar ca etichetă, ca proiecție și asta este tot. Ele nu au altă existență.

Eu nu sunt Gabriela de la sine, nu sunt o femeie de la sine, nu sunt profesor de la sine, nu sunt deșteaptă de la sine, nu sunt proastă de la sine, nu sunt fotogenică sau nefotogenică de la sine. Acestea sunt toate etichete. Dacă le înlătur, lucrul dispare.

Pot înlătura aceste etichete? Dacă ar fi așa, în loc să fiu femeie voi începe să fiu un înger strălucitor?

Pot, dar nu pentru că așa îmi vine mie. Nu merge după cum mi-ar place. Pentru că altfel toată lumea ar fi fost deja fericită, și-ar pune eticheta „Sunt fericit!”. N-ar mai fi fost boli, suferință și toate necazurile care se întâmplă. Deci, nu funcționează după cum vreau eu, ci conform karmei.

Vestea bună este că ele sunt doar proiecții și nimic mai mult, iar vestea proastă este că ele ne sunt impuse chiar acum. Dar dacă înțeleg ce anume mi le impune și învăț cum să-l manipulez, mă pot elibera de orice etichetă nedorită și pot crea orice etichetă pe care mi-o doresc. Pentru că nu am altă existență în afară de aceste etichete.

 

Realitatea falsă/înșelătoare sau nominală

Prima propoziție pe care am scris-o spunea că lucrurile nu există în mod suprem, dar există nominal, prin proiecții, prin etichete.

Kundzob denpa

Kundzob denpa înseamnă realitate înșelătoare/deluzorie.

–   O putem numi și realitate nominală. Realitatea înșelătoare și realitatea nominală sunt practic același lucru.
–   Poate fi numită și realitate convențională.
–   Aceasta este realitatea pe care o proiectăm.
–   Acestea sunt etichetele.
–   O putem numi realitate iluzorie sau Și ea este o traducere bună.
–   Unii o numesc realitate relativă. Cuvântul „realitate relativă” nu apare în literatura tibetană.

Este o invenție a occidentalilor care au tradus-o astfel. Așa că sugerez să-l folosim cu moderație. Uneori are sens să-l folosesc, când vreau să subliniez că voi proiecta diferit de el, deci este relativ față de cel care proiectează, dar cu excepția cazului în care dorim să subliniem acest aspect, sugerez să ne folosim mai rar de această traducere: realitate relativă.

Deci, realitatea nominală este în sensul că lucrurile există cu numele. Atunci când le etichetez cu un anumit nume, ele există ca proiecție în acest fel, iar această proiecție îmi este impusă de karma.

De ce se numește „realitate înșelătoare”?

Este acest pix o realitate supremă sau o realitate înșelătoare? Înșelătoare.

Se numește “înșelătoare” pentru că modul în care îmi apare pixul nu se potrivește cu ce este el cu adevărat.

El îmi pare că vine din afara mea, că există de la sine și că este un instrument de scris prin însăși definiția lui de la sine. Dar nu acesta este adevărul despre el. Doar când încep să mă uit și să examinez, văd că de fapt eu pun eticheta de „pix”, că vine de la mine și nu din afară, conform școlii Căii de Mijloc – Madhiamika.

Deci acest pix mă înșală, mă derută. Mi se pare că are o anumită existență, pe când existența pe care mi-o sugerează nu o are.

 

Realitatea înșelătoare înșală doar
o stare a minții care este greșită

Pot spune că pixul este înșelător? De ce nu?

Pentru că Buddha nu se lasă înșelat de realitatea înșelătoare, așa că o definiție mai completă ar fi „acea realitate care înșală o stare a minții înșelată”.

Mintea este cea înșelată, și nu realitatea care este înșelătoare.

Pixul înșală o stare a minții înșelate.

(Dex:  a se înșela = a lua un neadevăr drept adevăr; a cădea în eroare)

Dacă am putea scăpa de starea minții înșelate, [atunci] pixul nu mai înșală.

Deci pixul mă înșală și de aceea o numim realitate înșelătoare.

Deci, conform școlii Căii de Mijloc, există două realități: realitatea supremă și realitatea înșelătoare/deluzorie.

Deci, realitatea înșelătoare există doar în raport cu o stare a minții înșelată. Faptul că lucrurile nu sunt așa cum par este ceea ce le face înșelătoare.

Pixul pare că vine de la sine, când de fapt vine de la mine.

 

Această înțelegere ne poate schimba viața

De fiecare dată când vorbim despre pix, ar trebui să revenim la șef, pentru că vrem să înțelegem cum aceste discuții ne pot ajuta atunci când apar lucruri care ne necăjesc.

Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru a ne face fericiți, pentru a ne aduce la iluminare.

Dacă înțeleg că șeful nu vine de la sine, ci vine de la mine, am să mă mai plâng superiorilor lui? Sau am să-l mai critic?

Dacă înțeleg că nimic din toate acestea nu mă ajută, și că șeful care mă enervează este proiecția mea, atunci va trebui să schimb proiecția la nivel karmic.

Pentru asta este nevoie de timp, nu se va întâmpla în prezent. Dar acum voi înceta să mai reacționez ca și cum el există de la sine, și lucrurile se vor liniști.

De fapt, spunem că în cele mai dificile situații din viața noastră, ar trebui să aplicăm această cunoaștere.

Atunci când suntem cu adevărat siguri că acea persoană este enervantă,  suntem în mare pericol, pentru că credem în povestea pe care ne-o spunem și reacționăm față de ea. Deci, aici este momentul să activăm această cunoaștere și să înțelegem că putem schimba situația doar din interior prin muncă karmică. Este singura noastră cale. Acesta este scopul întregii învățături.

Dacă lângă mine este cineva mincinos sau sunt mințită tot timpul, asta vine din karma minciunii, atunci va trebui să fiu foarte atentă și să evit să mai mint.

Ce este minciuna? Poate că nu spunem o minciună, dar spunem jumătăți de adevăr sau lăsăm o impresie falsă pentru că ne convine.

Putem lăsa intenționat o impresie greșită sau desigur neintenționat.

Dacă am vrut să spun un lucru, dar celălalt a înțeles greșit, asta nu înseamnă că am mințit. A minți înseamnă că știu că am lăsat o impresie greșită și nu m-am obosit să o corectez. Așa că înregistrez „minciuna” în mintea mea; O discrepanță între ceea ce gândesc și ceea ce intenționez și între ceea ce cred că a priceput celălalt.

Deci dacă avem mare grijă să nu mai mințim, după o perioadă de timp, mincinoșii vor dispărea treptat din viața noastră.  Viețile noastre se vor transforma referitor la această problemă.

 

Cum poate o minte greșită să stabilească că există lucruri?

Vom face din nou o mică dezbatere, în care atacantul reprezintă școala Numai Minte și adversarul școala Căii de Mijloc.

Atacantul:     Nimic nu există.

Adversarul: Tak madrup.

Atacantul:    Tak madrup înseamnă că argumentul nu este corect. Eu nu ți-am dat un argument. Trebuie să-mi spui Chi chir, adică „De ce spui asta?”.

Deci vrei să-mi spui că lucrurile da există?

Adversarul: Da, ca proiecție.

Atacantul:     Ele există ca o proiecție, adică există nominal.

Pentru ce stare a minții există ele nominal? De exemplu, starea minții unui Arya, care este acum în percepția directă a vacuității?

Adversarul: Nu.

Atacantul:    Nu, aha. Deci, atunci când Arya se află în percepția directă a vacuității, el nu percepe lucrurile nominal. Deci, ele există nominal numai pentru o stare a minții care este falsă, care poate fi înșelată. Este adevărat?

Adversarul: Da, care este înșelată.

Atacantul:     Dar această stare a minții crede că pixul există?

Adversarul: Da.

Atacantul:     Deci crede.

Aha! Te-am prins cu greșeala.

Pentru că tu, care ești școala Căii de mijloc, crezi că există. Dar mi-ai spus la început că există nominal, nu-i așa?

Dar existența este determinată de o stare a minții care este greșită, nu-i așa? Este o stare a minții care nu se află acum în percepția directă a vacuității. Starea minții care atribuie lucrurilor existența nominală este o stare a minții confuză.

Deci, în această dezbatere școala Numai Minte spune: „Voi, cei din școala Căii de Mijloc, atribuiți existență nominală, dar mintea care atribuie existența nominală acestui pix este greșită, este o minte greșită. Deci, de fapt, pixul nu există cu adevărat. Deci sunteți nihiliști. Și în curând veți nega karma și nu vă veți mai păstra moralitatea.”

Ce este în neregulă cu argumentul adus de școala Numai Minte? Este adevărat că starea minții este greșită?

Da. Atunci poate o stare greșită a minții să determine corect că acest pix are existență nominală?

Răspunsul este da.

Deci, aici este distincția fină a ce înseamnă că această stare este greșită. Cum se numește starea normală a minții, a unei persoane care nu se află în percepția directă a vacuității? Ce înseamnă că este greșită?

Ce greșeală fac când mă aflu într-o stare a minții greșită?

Că eu nu înțeleg natura supremă a pixului. Cred că vine din exteriorul meu pe când eu sunt cea pe care îl proiectez.

Deci, aceasta este greșeala pe care o fac, dar nu greșesc când îi dau o existență nominală. Nu greșesc în privința asta. Faptul că greșesc în ceea ce privește înțelegerea naturii supreme a acestui pix, asta nu înseamnă că greșesc și în privința existenței sale nominale. Aici am făcut Drondok, am exagerat din greșeală.

Adică, când spun că mintea este greșită – ea nu greșește când etichetează ceva și apoi acel lucru funcționează. Când spunem că starea minții este greșită, este greșită în ceea ce privește înțelegerea naturii supreme a lucrurilor, dar la nivel fals nu este neapărat greșită, decât dacă sunt amețită de băutură.

Din nou școala Numai Minte a încheiat dezbaterea prea devreme. Pentru că s-a repezit să spună: „Bine, bine! Deci, mintea ta este greșită, așa că nu poți să-mi spui cu adevărat că există nominal”, dar el nu greșea în privința asta.

 

Realitatea înșelătoare și realitatea supremă
conform școlii Numai Minte

Cum descrie școala Numai Minte diferența dintre realitatea supremă și realitatea înșelătoare?

Atunci când trecem la școala Numai Minte, trebuie să vorbim despre cele trei atribute.

1.      Realitatea înșelătoare

Kuntak-urile sau construcțiile, sunt o realitate înșelătoare sau sunt realitatea supremă?

Construcțiile mentale sunt o realitate înșelătoare, deoarece sunt inventate de mintea noastră și nu există prin definiție, nu au existență supremă.

2.      Realitatea supremă

Lucrurile dependente – shenwang sunt realitatea supremă. Ele există pentru că vin din propriile lor cauze. Dacă cauzele lor sunt aici, shenwang-urile vor apărea și vor avea exis-tența supremă. Yongdrup sunt, de asemenea, realitatea supremă în școala Numai Minte.

Deci, lucrurile dependente și vacuitatea sunt realitatea ultimă, deoarece nu sunt inventate de mintea noastră. Dacă ceva există prin definiție, este realitatea ultimă, iar dacă ceva nu există prin definiție, este realitatea înșelătoare

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 7 – A doua parte

 

Gândire extremă:  exagerare și reducere

 

B.   Conform școlii Numai Minte,

Am vorbit despre Drondok și Kurndep din perspectiva școlii Căii de Mijloc. Drondok – exagerare, iar Kurndep – reducere.

 

Exagerarea conform școlii de gândire Numai Minte

Am spus că Drondok vede ceva care de fapt nu este acolo. Acum lăsăm deoparte școala Căii de Mijloc și mergem la școala Numai Minte.

Când spun că acest cilindru de plastic este un pix conform școlii Numai Minte, inventez, spun o poveste?

Nu, deloc, pentru că shenwang-ul există prin definiție. El există de la sine.

Deci, dacă pentru școala Căii de Mijloc era o exagerare sau ficțiune, aici nu este. Deci, aici nu pot vorbi pe această limbă.

Dar și școala Numai Minte are Drondok. Pentru ce îl folosesc? Pentru concepte, noțiuni.

Când școala vorbește de Drondok, vorbește doar despre concepte. De ce? Pentru că celelalte două atribute există prin definiție. Deci, Drondok este atunci când iau un concept sau o construcție sau un kuntak care nu este corect și cred că este corect.

Să dăm un exemplu de kuntak incorect: atunci când cred că eticheta de șef rău este pusă în mod natural pe șeful meu. Că șeful meu este un șef rău din natura lui și toată lumea știe asta. Și cred că acest concept pe care o am despre șeful meu există de la sine. El își merită pe deplin această etichetă. Ea este exactă, îl descrie cu acuratețe. Acesta este Drondok.

Care este diferența între kuntak și proiecții?

Care este diferența dintre conceptele/construcțiile despre care vorbește școala Numai Minte și proiecții? Nu este prea mare diferență. Ideea este că școala Numai Minte  limitează problema „fructului imaginației” doar la anumite lucruri, pe când școala Căii de Mijloc spune: totul este o proiecție.

Deci, să vedem: șeful din școala Numai Minte este un șef rău? De la sine?

Unde este exagerarea?

Nu când spun că este un „șef rău”. Faptul că am creat o astfel de construcție/concept, încă nu am exagerat.

Să luăm copilul Tashi.

Dacă cred că „Tashi” este numele natural al acestui copil, și că toată lumea îl vede că este „Tashi”, exagerez, pentru că nu este așa.

Copilul poate fi numit altfel. Deci, când îi spun „Tashi”, nu greșesc. Dar când cred că Tashi este numele lui de drept, este dreptul lui natural de a fi numit așa, atunci greșesc.

Atunci când cred că sunt Gabriela prin natura mea, merit acest nume, este natural acest nume, trebuie să fiu numită Gabriela, greșesc.

Ar fi foarte bine dacă ne-am slăbi atașamentul față de nume. Pentru că ne mai scutură de identitățile, atașamentele și ideile noastre despre cine suntem. Și asta ca să putem urca mai târziu pe calea vacuității.

 

Exagerarea în școala Numai Minte
se referă doar la construcții/concepte

Deci, când vorbim despre exagerare în școala Numai Minte, atunci vorbim doar despre kuntak.

Școala Numai Minte va limita problema exagerării doar la concepte, la construcții, la ideile pe care le avem despre lucruri, la imaginile mentale pe care le avem și așa mai departe.

Dacă vă întreb „V-ați supărat azi?” sau „V-ați supărat ieri?” și dacă vă amintiți

–   că v-ați supărat sau
–   că ați fost indignați sau
–   că ceva nu vi s-a părut în regulă sau
–   că v-ați plâns

acesta este semn că v-ați atașat de ceva care nu este corect.

Conform școlii Numai Minte acesta este un semn că a apărut ceva în realitatea voastră și ați pus o etichetă pe el și credeți că această etichetă este exact lucrul care a apărut. Ați schimbat lucrurile între ele. Iar asta duce la afecțiuni mentale, la suferință.

 

Mirosul trandafirului

Shakespeare a spus:

A rose by any other name would smell the same

În traducere liberă ar fi „Chiar dacă este numit cu alt nume, parfumul trandafirului nu se schimbă”.

Este cu adevărat un trandafir prin definiție, cu propria sa existență unică, propriul său parfum unic. Cu toate că îl putem numi altfel, el va fi tot un trandafir în esența lui. Asta spune școala Numai Minte.

Ea spune că faptul că se numește „trandafir”, nu există prin definiție. Kuntak-ul „trandafir” nu există prin definiție. Îi putem numi și altfel. Dar gândul că el trebuie numit „trandafir”, asta este o greșeală, asta va fi Gakja conform acestei școli. Și una dintre fațetele vacuității după această școală, este că trandafirul este gol de a fi numit „trandafir” de la sine.

 

Aproape Madhyamika

Și asta este foarte aproape de Madhyamika, de faptul că: lucrul nu există separat de proiecția pe care o proiectăm.

Această distincție pe care Buddha a făcut-o între kuntak și shenwang-ul de sub el, și relația dintre ele, este acea părticică din școala Numai Minte care ne aruncă în școala Căii de Mijloc. Această părticică este foarte aproape de Calea de Mijloc.

Dacă vă mai amintiți, în unele cursuri a fost descris Chuchok.

Chuchok

Este cel mai înalt lucru pe Calea Pregătirii. Înainte de a percepe direct vacuitatea, practicantul, care este deja foarte avansat pe cale, percepe cum comută între imagine și lucrul pe care îl vede.

Când ne uităm la oala de pe aragaz, vedem mânerul negru și luciul metalic și partea rotunjită și automat spunem: „asta este o oală”. Ne surprindem cum luăm o colecție de date și punem pe ele o imagine mică a unei oale pe care o avem în minte și spunem că ea este o oală. Dar nu vedem o oală, pentru că ochiul nu vede o oală, ochiul vede doar forme și culori. Mâna nu ține o oală, mâna ține doar obiecte dure. Deci, dacă mâna nu ține o oală și nici ochiul nu vede o oală, atunci cum este ea o oală? Ce face să fie o oală?

Proiectez pe o colecție de date brute – forme, culori, texturi – o imagine mentală.

 

Exagerarea nu este în kuntak-ul în sine…

În lecția 4, am descris cum atribuim un kuntak unui shenwang, iar acest shenwang primește imaginea. Este foarte aproape de această descriere din Chuchok, cum Arya în clipa următoare se surprinde făcând acest proces. Acest lucru îl facem foarte repede tot timpul în viața noastră, fără să ne dăm seama.

Când ni se spune: „Dă-mi oala!” sau „Dă-mi pixul!” apucăm bucata de plastic și suntem siguri că am dat un pix. Dar tot acest proces l-am făcut foarte repede, în care luăm o imagine pe care o aveam în minte pe care o proiectăm pe un shenwang – conform acestei școli de gândire – spunem: „Ah, acesta este un pix. I-am dat pixul și chiar s-a bucurat de el”.

Drondok este atunci când exagerăm și credem că lucrul în sine este cu adevărat numele pe care i l-am dat.

Și în majoritatea cazurilor din viață este neutru. Așa funcționăm, așa facem ceaiul, dar în multe cazuri ne provoacă multă suferință. Cum ar fi:

⇒   cu șeful furios când greșesc,
⇒   cu orice fenomen de lipsă de răbdare, când cred că lucrurile sunt așa cum cred eu că sunt.
⇒   cu țara în care trăiesc, care mi-a fost dată în mod natural, am dreptul la acest pământ și sunt gata să ucid oameni pentru acest drept,
⇒   pentru că lucrurile sunt așa cum le etichetez, așa cum le numesc, așa cum le înțeleg
⇒   Cu kuntak-urile mele.

Și apoi, datorită acestei confuzii, îmi creez suferință, plantez cauzele ca suferința să se întoarcă la mine.

Orice lipsă de răbdare este atunci când cred că opiniile mele, ideile mele, numele pe care le dau sunt corecte, sunt o reprezentare corectă a unei realități care se află sub ele, pe când toate acestea sunt doar nume, porecle, concepte, idei și imagini mentale care sunt rezultatul karmei mele, sau al educației mele și nu există nicio legătură/alipire naturală între ele și shenwang-uri. Conform școlii Numai Minte.

 

Înțelegerea ne va elibera treptat de suferință

Cred că este important să facem distincția între durerea care apare în viața noastră în prezent și modul în care semănăm cauzele durerii care ne vor apărea în viitor.

   Să începem cu durerea viitoare.

Durerea viitoare este cauzată de greșeala pe care o facem atunci când înlocuim conceptul/ construcția/kuntak cu shenwang, în școala Numai Minte. În școala Căii de Mijloc, durerea este cauzată de faptul că noi credem că un lucru există separat de proiecția mea.

Această greșeală este cea care ne provoacă suferință viitoare, și nu conceptul/kuntak în sine.

Nu putem evita conceptele în viața de zi cu zi. Așa funcționăm. Ele își au rolul lor.

N-am putea funcționa altfel, nu ne-am putea face ceai. Trebuie să înțeleg că am nevoie de un ibric, să aprind aragazul și așa mai departe. Nu pot funcționa fără concepte.

Deci, nu conceptele/etichetele în sine ne provoacă suferință. Ceea ce provoacă suferință sunt conceptele greșite pe care le alipesc și cred în mod natural că lucrul ăsta trebuie să se numească pix sau acest șef este un șef rău.

Lucrul de care lipesc eticheta – kuntak-ul, este un fenomen schimbător, este un shenwang. El există prin definiție.

Datorită confuziei noastre dintre kuntak și shenwang, suntem convinși că lucrurile sunt într-adevăr așa cum le percepem, așa cum le etichetăm și reacționăm la ele în consecință. Datorită ignoranței noastre, reacția noastră ne rănește și pe noi și pe ceilalți, și seamănă semințele suferinței noastre viitoare: prin faptul că vom lipi încă o dată o etichetă de suferință unui shenwang oarecare.

  Să trecem la durerea pe care o trăim în prezent

Ambele școli vor spune că durerea este o proiecție karmică, pentru că am rănit intenționat pe alții în trecut. Deci am un istoric de a provoca durere și asta mi se întoarce.

Școala Numai Minte va spune că datorită greșelii pe care am făcut-o în trecut de a confunda shenwang-ul cu kuntak – eticheta pe care i-am lipit-o, prin aceea că i-am atribuit lui kuntak o natură proprie pe care nu o are, și apoi am reacționat față de el, am plantat în acest fel semințele suferinței viitoare.

Iar aceste semințe rodesc acum sub forma durerii mele actuale. Chiar și atunci când înțeleg, tot doare.

De ce doare? Pentru că mi s-a întors karma vătămării. Nu există alt loc din care să vină. Deci, când interpretez ca durere pentru mine, aceasta este proiecția mea pentru că i-am rănit pe alții în trecut. Ce mai pot face cu trecutul? Nimic. Nu pot face nimic, acuma mă doare.

Dacă mă relaționez la această situație din această înțelegere, cu înțelepciune, trag aer în piept, înțeleg că nu am pe cine învinui, ci doar să-mi regret prostia din trecut. Nici pe mine nu mă pot învinui pentru că acest eu nu există de fel. Trebuie doar să regret prostia mea din trecut și să fac purificarea:

1. 1. Să-mi amintesc din nou de înțelepciune, să mă refugiez în înțelepciune și în cele Trei Diamante,
   2. Să regret prostia mea,
   3. Să decid de a opri orice act care rănește pentru a opri suferința în viitor,
   4. Să fac antidot, de exemplu, să-i ajut pe cei care suferă de dureri similare.

Dacă voi face asta suficient de mult timp și aprofundez înțelepciunea, treptat  aceste lucruri vor dispare.

Ceea ce mai trebuie să rodească, va rodi sau poate reușesc să-l purific înainte de a mai da rod, dar nu mai semăn altele noi, și asta este un proces.

N-am cum să știu dacă lovitura sau boala pe care ar fi trebuit să le primesc, nu le mai primesc, pentru că nu am cu ce să compar. Dar cu în timpul voi vedea că mă aflu în alt loc în viața mea și nu mai pot opri asta.

Procesul necesită timp. Și aici nu există remedii miraculoase.

Înțelepciunea este un antidot sută la sută sigur. Nu dezamăgește niciodată.

Cele trei diamante, care reprezintă această înțelepciune, nu dezamăgesc niciodată, dar este nevoie de timp.

Este un proces lent pentru majoritatea dintre noi, cu excepția cazului în care progresăm foarte, foarte repede cu înțelepciune și eliminăm ignoranța, atunci merge mai repede. Asta depinde de practica voastră, de respectarea jurămintelor, de câte binefaceri faceți în lume cu această înțelepciune.

 

Reducerea −Kurndep− conform școlii Numai Minte

 După cum știm în școală Numai Minte trebuie să ne întoarcem la cele trei atribute.

Atunci când am vorbit despre exagerare – Drondok, am spus că se aplică doar kuntak-urilor pentru că sunt singurele care nu există prin definiție.

Ce este Kurndep – reducerea, în școala Numai Minte?

Extrema reducerii este de a crede că shenwang-urile −lucrurile dependente care există prin definiție, care au propria lor existență unică−, nu au o astfel de existență.

Deci, în această școală exagerarea se aplică doar conceptelor – kuntak, iar reducerea se aplică doar la shenwang și Yongdrup.

Yongdrup înseamnă totalitate, vacuitate.

De ce se numește totalitate? Pentru că de îndată ce un obiect ia ființă, el este imediat gol, iar acest lucru este valabil pentru toate obiectele. Toate obiectele odată ce intră în existență au vacuitatea lor, au Yongdrup-ul lor.

Care este vacuitatea lor? Vă amintiți? „Spațiul pe care îl ocupă” este un exemplu al vacuității lor, dar nu este vacuitatea lor.

Vacuitatea lor este că sunt goale de a fi eticheta pe care le-o dau. Aceasta este o fațetă a vacuității – alipirea. Cealaltă fațetă a vacuității lor este că nu este adevărat că eu și shenwang nu venim din aceeași sămânță karmică, venim din semințe diferite.

 Deci, Yongdrup, totalitatea, înseamnă niciun lucru nu este identificat cu eticheta pe care i-o dau. El există prin definiție. Deci, când spun că nu există prin definiție, atunci spun: poate sunt unele lucruri care sunt identificate cu eticheta lor? Când spun asta, înseamnă extrema reducerii. Asta este cazul lui

 În cazul shenwang-ilor, atunci când spun: poate că există excepții de la această regulă, poate că există unii care sunt chiar răi de la sine? Aceasta este eticheta lor, asta este ceea ce merită. Asta înseamnă Kurndep – exagerare.

 

Cine face exagerarea?  Ignoranța

Cine este cel care exagerează?

În școala Căii de Mijloc am spus că ignoranța face asta. Ignoranța nu înțelege pixul sau nu înțelege șeful.

Cine este cel care exagerează în școala Numai Minte? Este tot ignoranța. Ea nu înțelege. Ea crede că lucrul trebuie numit așa cum îl numesc eu, și așa cum îl numesc – așa este și el.

Ignoranța spune: nu sunt responsabilă pentru felul în care se comportă acest șef, el n-are nicio legătură cu mine, el nu vine de la mine.

Deci, exagerarea o face ignoranța.

Cine sunt cei care fac reducerea? Conform școlii Numai Minte, aceștia sunt cei din școala Căii de Mijloc…

Cine face reducerea?

Ce este reducerea în acest caz? Este să credem că atributele shewang și yongdrup nu există prin definiție.

Cine face această reducere? Școala Căii de Mijloc.

 

…si prin urmare ei sunt nihiliști…

Cei din școala Numai Minte, consideră că cei din școala Căii de Mijloc sunt atașați de cele două concepții extreme, au căzut în prăpastie, sunt nihiliști.

Ea încearcă să spună că școala Căii de Mijloc crede că nimic nu există, deoarece spune că lucrurile dependente și vacuitatea nu există prin definiție. Școala Numai Minte spune: „Dacă voi, cei din Calea de mijloc, credeți că totul este o proiecție și că pixul nu există de la sine, atunci pe ce proiectați?  Ce numiți voi pix?  Dacă nu există niciun pix acolo, atunci pe ce vă puneți proiecția?  Voi nu trebuie să credeți în cauză și efect, pentru că voi credeți că nimic nu există.” Acesta este modul în care Școala Numai Minte încearcă să-i convingă pe oamenii Căii de Mijloc că fac abstracție de lucruri care chiar există: lucrurile dependente și vacuitatea care există prin definiție.  Școala Căii de Mijloc ar răspunde: „Nu am spus niciodată că pixul nu există. Am spus doar că nu există prin definiție”.

 

Dezbaterea dintre Calea de Mijloc
și școala Numai Minte

Vom face o dezbatere în care atacantul este școala Căii de Mijloc iar adversarul reprezintă școala Numai Minte.

Atacantul:     Acest pix există?

Adversarul: Da, există.

Atacantul:     Acest pix există de la sine?

Adversarul: Nu.

Atacantul:     Dacă nu există de la sine, atunci cum există?

Adversarul: Există o proiecție a minții mele.

Atacantul:    Adică ai o idee în minte și o proiectezi pe ceva și apoi ai un pix.

Adversarul: Nu.

Atacantul:     Nu.  Ok.  Atunci cum există acest pix?

Adversarul: Acest pix există aici, faptul că scriu cu el, faptul că trimit un text, toate acestea există ca o proiecție a minții mele.

Atacantul:     Pe ce proiectezi?

Adversarul: Pe mintea mea.

Atacantul:     Deci scrii cu mintea ta?

Adversarul: Nu, scriu cu pixul.

Atacantul:     Scrii cu pixul. Deci există un pix.

Adversarul: Există pixul.

Atacantul:     Ce pix este acolo?

Adversarul: Există un pix albastru cu alb, dar nu există de la sine.

Atacantul:     Ah, deci iei albastrul cu alb și îi spui pix.

Adversarul: Da, asta fac.

Atacantul:     Deci iei eticheta de „pix” și îl proiectezi pe un băț albastru cu alb.

Adversarul: Da.

Atacantul:     Până aici este corect?

Adversarul: Da.

Atacantul:     Dar bățul albastru cu alb?

Adversarul: Nici el nu există de la sine

Atacantul:    Nici el nu există. Deci, cum poate exista pixul dacă îl proiectezi pe ceva care nu există? Prin urmare, ești nihilist, nimic nu există.

Adversarul: Nu, nu asta spun.

Atacantul:    Sunt și alți oameni aici, cine nu este de acord că este un pix?  Cu toții văd un pix, numai tu vezi un băț albastru cu alb.  Pentru că pixul nu vine de la tine, este un pix de la sine.  Vedem că este un pix, putem scrie cu el, se comportă ca un pix, scrie ca un pix.

Școala Numai Minte spune dacă omul proiectează un „pix” pe un cilindru albastru cu alb, și apoi spune că nici cilindrul nu există, atunci dacă pixul depinde de proiecția lui pe cilindru și nici cilindrul nu există, atunci pixul nu există deloc! … deci el este nihilist.

Este exact ceea ce spune școala Numai Minte despre cei din școala Căii de Mijloc.

Ea spune: „Voi spuneți că nimic nu există, [că] totul sunt doar proiecții, atunci sunteți nihiliști. Așa că în curând veți înceta să mai credeți în karma și să vă mai păstrați moralitatea. Sunteți periculoși.”

Ea spune școlii Căii de Mijloc: „Oh, dacă nu există așa cum credem, atunci nu există deloc!”. Dar școala Căii de Mijloc nu a spus că „nu există deloc”, ci „nu de la sine”.

Atunci când școala Numai Minte se opune școlii Căii de Mijloc, se repede și se agață de o jumătate de poveste.

 

Folosirea sarcasmului

Dezbaterea pe care am făcut-o nu a fost chiar o dezbatere, ci o discuție sarcastică. Este ceea ce fac cei din Prasangika – școala Consecințelor.  Ei se folosesc de sarcasm în dezbaterile lor ca să-l determine pe adversar să vadă contradicția din cuvintele lui, să-și dea seama de greșeala pe care o face.

Dezbaterea pe care am făcut-o a fost din punctul de vedere al școlii Numai Minte.  Am încercat să arăt adversarului că opiniile lui duc la nihilism și sunt periculoase.  Dar am făcut o mică greșeală.  M-am repezit și am spus: „Ah, tu spui că totul este o proiecție, atunci nu există deloc!”. Dar adversarul nu a spus asta, ci a spus „Nu am spus că nu există!”, el a încercat să se lupte cu mine.

Oamenii din Calea de Mijloc nu spun că nu există. Ei spun că „nu există de la sine” sau „nu există prin definiție”.

Și nu este același lucru cu „nu există”.

Și asta este ceea ce școala Numai Minte nu înțelege despre cei din școala Căii de Mijloc și, prin urmare, îi numește nihiliști.

 

Nu majoritatea decide

În dezbatere am încercat să-i mobilizez pe cei prezenți de partea mea. Am spus că nu se poate ca toți acești oameni să proiecteze un pix întâmplător, ca șase miliarde de oameni să proiecteze soarele, ca șase milioane de oameni să treacă prin holocaust sau ca o populație să treacă prin război. Dacă există astfel de grupuri mari, atunci trebuie să fie ceva în neregulă cu această concepție.

Dar noi spunem că cifrele nu dovedesc nimic.

S-ar putea ca toți cei care se află în această încăpere să aibă percepții similare, să audă aceleași lucruri. Este adevărat că fiecare aude, înțelege, integrează dintr-un unghi ușor diferit, dar sunt diferiți de cei care sunt acum afară și fac altceva.

S-ar putea foarte bine ca un grup mare de oameni să facă aceeași karma împreună. Fiecare o face separat, dar o face în grup, ca acum. Stăm împreună ca grup și ascultăm aceleași lucruri și învățăm aceleași lucruri. Când ea va rodi, ne vom regăsi ca grup, sau făcând o mare binefacere sau bucurându-ne de o mare binecuvântare.

Există o țară prosperă în care este abundență și alta săracă, în care este multă sărăcie. Ce le diferențiază? Celor din țara bogată le-a rodit karma similară atunci când ca grup au făcut mult bine altora, iar celorlalți din țara săracă, le-au rodit karma plantată atunci când ca grup au făcut fapte rele, au jefuit, au înșelat. Așa se formează țările, așa există grupuri, așa funcționează karma și doar așa sunt definite țările, doar așa există prosperitate și doar așa există războaie.

Și dacă o țară este în război cu o națiune vecină, nu contează dacă persoana este în armată sau nu, dacă deține armă sau nu. Conform budismului, fiecare persoană care plătește taxe care susțin acest război acumulează aceeași karmă. Prin urmare, într-o zi, cine știe când, toți aceștia a căror karmă este comună vor trece prin același holocaust împreună. Și așa se întâmplă holocausturile.

Și invers, când grupul împreună experimentează prosperitate, înseamnă că au plantat împreună semințele prosperității.

 

Definiția exagerării conform școlii Numai Minte

Am spus că exagerarea în școala Numai Minte este atunci când credem că eticheta merge împreună cu shenwang-ul de care l-am atașat și că este natural acelui shenwang, și că acest lucru este așa cum îl etichetez. Aceasta este exagerarea sau Drondok: eticheta nu merge automat cu shenwang, iar cine crede asta face Drondok în școala Numai Minte.

Kuntak ranggi tsennyi kyi yupar dzinpa

Dzinpa – ține, a crede,
Ranggi tsennyi kyi yupa – există prin definiție,

Asta înseamnă: a crede că kuntak-urile există prin definiție.

În școala Numai Minte asta înseamnă că facem Drondok, exagerăm: să credem că kuntak-urile există prin definiție.

Și am spus deja de ce este important acest lucru pentru că atunci când cădem în această extremă, suferim.

De ce suferim? Pentru că sunt sigur că șeful este rău de la sine, că șeful este ca eticheta pe care i-o dau și reacționez față de el și plantez să-l revăd pe șef supărat, și îmi perpetuez suferința.

 

Rezumatul procesului de exagerare

În școala Căii de Mijloc, greșeala ar fi că eu cred că lucrurile există de la sine și uit că eu sunt cel care le-a proiectat.

În școala Numai Minte greșeala este atunci când cred că lucrurile sunt identice ca eticheta pe care le-o atașez. Confund între shenwang și kuntak și acesta este Gakja în această școală.

Cum vor ajuta cei din școala Numai Minte pe cei care, după părerea lor, au căzut în exagerare?

Dacă suntem în școala Numai Minte, cum putem ajuta pe cineva care a căzut în extrema Drondok? Adică cineva care crede că eticheta „rău” pe care o pune pe șef este corectă.

Cum ajutăm această persoană?

Vom merge pe urmele lui Buddha. O să-i spunem:

„Uite, există kuntak – eticheta pe care o pui pe șef și shenwang – șeful în sine.

Este adevărat că există un șef, dar tu ești cel care îl numești „șef rău”. Asta nu înseamnă că este un șef rău de le sine. El este într-adevăr șef, conduce un birou mare. Dar asta nu îl face un șef rău de la sine.

Tu spui “șef rău”, asta e eticheta ta. Acea etichetă nu are existență de sine. Dovadă că colegul tău nu crede că este un șef rău.”

Începem să-i arătăm această separare, așa cum Buddha ne ajută să ne eliberăm de Drondok dacă suntem școala Numai Minte.

Deci îi spunem: „Șeful este gol de a fi eticheta pe care i-ai lipit-o”, iar asta îl va ajuta.

Cine face Drondok în școala Numai Minte? Ignoranța.

Ignoranța se uită la pix și crede „dintotdeauna a fost pix, va fi mereu pix, trebuie să se numească pix, este un instrument de scris și nimic altceva”. „Șeful ăsta e rău, toată lumea știe asta”.

Va accepta această descriere școala Calea de Mijloc? Va accepta că acest mod de a gândi este ignoranță? Da, în mod sigur. În acest context, ambele școli sunt de acord. Descrierea vacuității a școlii Căii de Mijloc este diferită.

 

Definiția reducerii, conform școlii Numai Minte

Acum vom face același proces în ceea ce privește reducerea conform școlii Numai Minte.

Shenwang yongdrup ranggi tsennyi kyi madruppa

Shenwang     – lucru dependent,
Yongdrup      – vacuitate,
Ranggi tsennyi kyi – prin definiție,
Madruppa    – nu există.

Deci, lucrurile dependente și vacuitatea nu există prin definiție.

Ce este reducerea? A spune că shenwang și yongdrup nu există prin definiție.

Cine este prostul să spună astfel de lucruri? Arya Nagarjuna, Je Tsongkapa, Dalai Lama, Ken Rinpoche. Ei îndrăznesc să spună că shenwang-urile nu există prin definiție, că sunt un fel de proiecție, că vin din minte.

Conform școlii Numai Minte, cei din școala Căii de Mijloc fac Kurndep.

Je Tsongkapa citează din cartea Maestrului Asanga, «Nivelurile unui bodhisattva»:

„Adevărat, din punctul de vedere al celor din Numai Minte, oamenii din Calea de Mijloc cad în nihilism”. (Este exercițiul pe care l-am făcut înainte).

Cum vor ajuta cei din școala Numai Minte pe cei care, după părerea lor, au căzut în  reducere și nihilism?

Dacă suntem în școala Numai Minte, cum putem ajuta pe cineva care este nihilist, precum cei din Calea de Mijloc? Vrem să-i ajutăm, vrem să-i aducem la iluminare. Vrem să-i scoatem din greșeala pe care o fac atunci când spun că shenwang și yongdrup de asemenea, nu au existență proprie?

Vom face exact ce am făcut în dezbaterea cu adversarul. Atunci când el spune că totul este o proiecție, că pixul este de fapt o proiecție pe un cilindru și nici cilindrul nu există, pentru că și el este o proiecție, îi vom arăta că el cade în nihilism, și este periculos. Asta va face școala Numai Minte.

 

Oprirea roții suferinței: prin învățarea înțelepciunii

Cei care sunt în școala Căii de Mijloc și fac Drondok, ce spun ei despre șef? Ei spun că șeful este rău de la sine. Ei inventează un șef care există de la sine, spun o poveste despre el și cred în poveste și [asta] le provoacă suferință.

Vin acasă și spun cât de rău a fost șeful, apoi sună un prieten și îi povestesc cât de rău a fost șeful, apoi își plănuiesc răzbunarea, apoi se duc la birou, și nu-și fac treaba, apoi șeful le scade din salariu sau sunt concediați, și atunci șeful este și mai rău iar, între timp, se umplu de afecțiuni mentale și suferă îngrozitor.

Apoi șeful le dă referințe proaste despre muncă, și nu își mai găsesc un alt loc de muncă, și totul din cauza șefului rău. Aceasta este samsara.

Cum rupem acest ciclu teribil? Cu înțelepciune.

În momentul în care rup legătura dintre ceea ce apare și concepția mea despre ceea ce apare și spun: Ah, șeful îmi apare așa pentru că eu îl proiectez așa, pentru că am plantat semințele pentru asta și acum [decid să] încetez de a mai avea de-a face cu șeful, îl las în pace. El este doar un ecou a ceea ce am făcut, nu este el vinovat. El se sacrifică pentru mine ca să-mi închei această karma.

Îl voi lăsa în pace și voi avea acum grijă să elimin semințele din mine care mă fac să nu-mi placă ceea ce face. Încetez să mai fac ceea ce îmi face el acum și voi fi foarte atentă la modul în care vorbesc și gândesc [referitor] la acest șef și la oameni ca el”.

Treptat, aceste semințe sunt purificate și dispar.

Și funcționează.

Oamenii încearcă să scape de astfel de șefi, bârfindu-i, punându-le bețe în roate, creând opinie publică potrivnică lor. Nu asta trebuie să facem. Munca se face doar în interior, iar ei vor începe să dispară din viața noastră. Ori se mută, ori sunt promovați ori retrogradați.

Să ne aducem aminte de roata vieții cu cele 12 verigi, roata existenței condiționate.

Prima verigă este ignoranța. Orbul care merge cu bastonul. Este ignoranța, ea nu înțelege.

A doua verigă este acumularea karmei. Olarul care face oale de lut. Nu înțelegem șeful, țipăm la el sau nu ne facem treaba cum trebuie sau facem grevă și astfel acumulăm karma. Apoi ea va rodi și noi vom suferi. În acest fel perpetuăm acest ciclu al suferinței.

Dacă vreau să opresc roata aici, este prea târziu. De ce este prea târziu? Pentru că aici sunt deja sigur că șeful este rău și eu reacționez față de el.

 În limbajul Numai Minte, am înlocuit kuntak cu shenwang. Sunt sigură că el este rău. El este așa cum cred eu.

 În limbajul Căii de Mijloc, cred că ceea ce apare este ceea ce este și uit că vine de la mine. Sunt sigură că el vine din afara mea, că el este așa de la sine și nu că eu îl proiectez așa.

In ambele cazuri fac o greșeală gravă și acumulez karma.

Este prea târziu să opresc roata aici. O pot opri dacă îmi opresc greșeala. Dacă opresc concepția mea greșită despre șef, nu voi reacționa așa față de șef, voi opri această mașinărie a roții.

În veriga numărul doisprezece, apare un om purtând un sac în spate, iar în sac este trupul unui mort. Este moartea. Tibetanii aruncă morții de pe stâncă, să fie hrană pentru păsările de câmp, așa că iată moartea.

Începem cu ignoranță, roata se învârte și vine moartea.

Dacă oprim ignoranța, atunci verigile se vor opri și toată roata se va opri. De aceea învățăm toate aceste lucruri: pentru a opri toată această roată.

Cursul 12

„Ghidul de viață al războinicului spiritual”

A treia parte

Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 10

 

A. Scopul suprem

Așa cum am spus am trecut prin marea parte a capitolului 9, iar versetele 167 și 168 sunt ultimele versete din capitol. Maestrul Shantideva după ce a clarificat subiectul vacuității, ne-a spus că este esențial să învățăm și să înțelegem vacuitatea și a dezbătut cu toate școlile de gândire non-budiste și budiste, în final spune:

Versetul 167

Când voi putea stinge chinurile
Celor prinși în focul suferinței,
Cu o ploaie abundentă de tot felul de bunătăți
Care se revarsă torențial din norii faptelor mele bune? 

Versetul 168

Când voi acumula un munte de merite
Cu ajutorul înțelepciunii care nu are obiect,
Și voi avea onoarea de a preda vacuitatea
Tuturor celor care sunt distruși de credința în obiect?

Toată această învățătură despre vacuitate, nu este de a prezenta o concepție interesantă asupra lumii sau să fim filozofi mai de succes decât alții – nu acesta este scopul. El ne spune pentru ce am venit:

Când voi putea stinge chinurile
Celor prinși în focul suferinței,

Pentru a ajunge la iluminare, trebuie să ne folosim de vacuitate. Cum ne vom folosi de vacuitate?

Dacă lucrurile sunt goale, conform școlii Prasagika Madhyamika, atunci totul este o proiecție din karma. Deci trebuie să acumulăm karma și care este cea mai puternică karma? „Karma”, spune el, „este compasiunea”. Puterea compasiunii este cea mai puternică dintre toate. Aceste versete ne vorbesc despre compasiune: „Când voi putea stinge chinurile celor prinși în focul suferinței? Cei prinși în focul suferinței poate fi focul infernului, sau focul suferinței samsarice, sau focul ignoranței lor care îi fac să sufere tot timpul. Maestrul spune: „Când voi putea stinge acest foc?”

Subiectul acestei lecții este despre compasiune.

 

Definiția iubirii și a compasiunii

Definiția compasiunii

ewa dang tre du kyi jampa dang dukngel dang drel du kyi nyingje

În acestă definiție apar două lucruri:

Jampa   – iubire,
Nyingje – compasiune.

Această propoziție se referă atât la iubire, cât și la compasiune, și le definește pentru noi.

Dewa       – fericire,
Tre            – a întâlni,
Dang tre – a se întâlni,
Dö             – a aspira sau a dori.
Kyi            – prepoziție.

Jampa – iubirea – este dorința sau aspirația de a întâlni fericirea.

Cine va întâlni fericirea? Ființele. Iubirea este dorința ca ființele să întâlnească fericirea.

Nyingje      – compasiune,
Dukngel    – suferință,
Dang drel – a fi eliberat de suferință.

Iubirea este dorința ca toate ființele să întâlnească fericirea,

Iar compasiunea este aspirația/dorința ca toate ființele să fie eliberate de orice suferință.

Aceasta este o definiție preluată din „Lam Rim Chen Mo” carte scrisă de către Je Tsongkapa .

Această karmă a iubirii și a compasiunii este cea care plantează semințe datorită vacuității. Când aceste semințe vor rodi, ne vom găsi în paradis.

De aceea Maestrul Shantideva ne spune: „Când voi putea să-mi dezvolt această iubire și compasiune într-o asemenea măsură încât să pot ajuta cu adevărat toate ființele?”

Cu o ploaie abundentă de tot felul de bunătăți
Care se revarsă torențial din norii faptelor mele bune?

Când voi acumula suficiente binefaceri ca să mă pot folosi de ele pentru a salva ființele de suferința lor și de a le dărui tuturor fericirea?

Din lectura cursului:

„Când voi putea stinge chinurile celor prinși în focul suferinței pe care o simt cu toții în tărâmurile inferioare? Când norii faptelor mele bune, a actelor mele de generozitate și restul, vor revărsa asupra lor o ploaie abundentă de tot felul de bunătăți: toate lucrurile pe care le am și care mă mențin bine în viață – medicamente, hrană și toate celelalte?”

 

Ce trebuie să fie mai întâi, iubirea sau compasiunea?

Toate ființele suferă. Dar ca ele să poată auzi Dharma care le poate scoate din suferință, mai întâi trebuie să le alinăm suferința. Când cineva este în dureri, nu-i spunem „Asta este karma ta”. Îi bandajăm rănile, îi ștergem lacrimile și le ascultăm poveștile, chiar dacă sunt povești. Practicăm compasiunea.

Și motivul pentru care compasiunea funcționează și iubirea funcționează este pentru că lucrurile sunt goale. Ele nu există de la sine și de aceea putem ajuta ființele.

 

Marea compasiune

Am spus despre compasiune că ea este aspirația de a lua suferința tuturor ființelor.

Următoarea definiție pe care o vom da este definiția marii compasiuni:

dukngel chen gyi semchen gangla mik kyang ma bu chikpa la tsewe
tsu tsam du dukngel dang drelwar dupay lo chuma minpa ranggi
kyeway lo                                                                                                                         

Dukngel                              – suferință,
Semchen                             – ființă vie, care are conștiință,
Dukngel chen gyi semchen – ființă care suferă,
Gangla                                – orice,
Mik                                       – a vedea, a se concentra,
Kyang                                  – cuvânt de legătură,
Ma                                        – mamă,
Bu                                         – copil,
Chikpa                                 – singurul, unicul,
Tsewa                                  – iubire,
Ma bu chikpa la tsewe  – iubirea unei mame pentru unicul ei copil,
Tsu tsam du                      – în măsura, cu intensitate,
Dukngel dang drelwar – a elibera de suferință,
Dupa                                    – a dori,
Lo                                          – minte, stare a minții,
Chuma                                 – afectat, artificial, fals,
Minpa                                   – nu,
Lo chuma minpa              – o stare a minții neafectată,
Ranggi ngang gyi            – dorință incontrolabilă,
Kyewa                                  – apare, a se trezi.

Definiția Marii Compasiuni este: acea stare neafectată a minții care, indiferent de ființa suferindă asupra căreia se concentrează, simte o dorință incontrolabilă de a o elibera de suferință cu aceeași intensitate a iubirii pe care o simte o mamă pentru unicul ei copil.

Încă o dată: Marea Compasiune este o stare a minții care este spontană, neartificială, iar atunci când această minte se concentrează pe suferință sau pe durere, indiferent cine este făptura care suferă, se trezește o dorință puternică de a o elibera de suferința ei, cu aceeași intensitate a iubirii pe care o simte o mamă pentru unicul ei copil.

Ideea aici este că această stare duce la dezvoltarea bodhicittei. Dacă vă amintiți de „metoda celor șapte pași”,

1. 1. 1. Aînvăța să-i recunoaștem pe toți ca fiind mama noastră.
      2. Să ne amintim de bunătatea mamei.
      3. A răsplăti bunătatea mamelor noastre.
      4. Iubirea frumoasă, a le dărui toată fericirea.
      5. Mareacompasiune – a le lua toată suferința.
      6. Răspundereapersonală.
      7. Bodhicitta.

Iubirea frumoasă este asemenea iubirii unei mame pentru unicul său copil.

Marea compasiune care vede aceste ființe pe care le iubesc atât de mult, ca iubirea mamei pentru unicul copil, datorită faptelor lor trecute, au acumulat karmă negativă și au căzut în ignoranță. Sunt ferecate și înlănțuite în samsara. Ele sunt forțate să sufere în continuare, din cauza atașamentului de acest „eu”, care niciodată nu a existat.

În Cele trei căii principale, Je Tsongkapa descrie situația lor în samsara:

Târâte de curenții celor patru râuri tumultoase,
Legate de lanțurile faptelor trecute,
Datorită atașamentului de sine, în celule de oțel sunt înghesuite,
Și în obscuritatea ignoranței sunt scufundate.
În roata vieții nesfârșite, se renasc ele mereu,
Nașterea lor, torturată este ea de cele trei suferințe.
Amintește-ți în permanență
De durerea mamelor tale și tot ceea ce li se întâmplă,
Și încearcă să-ți dezvolți aspirația cea mai înaltă.

Cine le va ajuta? Eu trebuie să le ajut. Dar chiar înainte de asta, trebuie să existe marea compasiune care le vede suferind și trebuie să fac ceva. Trebuie să ajung la a acea stare de conștiință că trebuie să fac ceva. Eu sunt fiica lor, și trebuie să le ajut.

Ceea ce ajută la dezvoltarea marii compasiuni este înțelegerea vacuității. De ce suferă atât de mult aceste mame? Pentru că nu au înțeles încă vacuitatea. Ele continuă să-și producă suferința.

Dacă înțelegem vacuitatea, vedem că toată suferința din lume este total inutilă; ea provine doar din faptul că oamenii își fac rău fără să-și dea seama, acumulând karma rea din ignoranță.

 

Două tipuri de mare compasiune

Cele două tipuri de mare compasiune, vin de la Je Tsongkapa.

1. 1. 1. Marea compasiune care dorește să elibereze toate ființele vii de suferință.

Semchen dukngel dang drel du kyi nyingje chenpo dang

Nyingje     – compasiune,
Chenpo     – mare,
Dö               – a aspira sau a dori,
Dang drel – a elibera,
Dukngel    – a suferi,
Semchen   – ființele vii sau simțitoare sau conștiente.

Primul tip de mare compasiune este aspirația de a elibera ființele conștiente de suferință.

Vedem suferință și suntem determinați să o eliminăm, indiferent cine suferă.

Accentul aici este pus pe cuvântul Dö – pe aspirație, a aspira să eliberăm toate ființele de orice suferință.

Dacă întrebăm maeștrii „Căii de Mijloc”, înțelepții Mahayanei: „Pot cei din Hinayana să ajungă la un asemenea nivel de compasiune? Pot aceștia care nu se află neapărat pe calea Bodhisattva, să-și dezvolte un asemenea grad de compasiune a acestei minți, încât de fiecare dată când văd suferință, inima lor li se frânge și aspiră să înlăture această suferință?

Și răspunsul lui Je Tsongkpa este: „Da”. Practicantul care se află ori pe calea  Hinayana ori Mahayana este capabil să atingă acest” nivel de mare compasiune.

În Hinayana există învățătura numită Brahma vihārā (atitudini sublime, lit. „sălașurile lui Brahma”). Ea este o serie de patru virtuți budhiste și practici de meditație, numite Cele patru gânduri infinite. Brahma vihārā sunt:

-> iubirea binefăcătoare sau bunăvoința (mettā)
-> compasiunea (karuṇā)
-> bucuria empatică (muditā)
-> comportament egal (upekkhā)

1. 1. 2. Marea compasiune care dorește să protejeze oamenii de suferință

Al doilea tip este:

De le kyob dö kyi nying je chenpo

Chenpo – mare,
Nyingje – compasiune,
Dö           – a aspira sau a dori,
De           – acei,
Le            – de,
Kyob       – a proteja sau salva.

Deci, în al doilea tip de mare compasiune, bodhisattva nu are doar inima frântă și vrea ca ființele să nu mai sufere, ci spune: „Voi avea grijă să le protejez de orice suferință”.

Eu sunt fiica lor/fiul lor. Toți sunt mama mea, iar responsabilitatea este a mea, nu aștept ca altcineva să facă asta.

Acum sunt într-o lume a suferinței. Holocaustul are loc în lumea mea chiar acum. Nu înțeleg cum l-am determinat. Nu înțeleg de ce chinezii i-au masacrat pe tibetani? Cum vin toate acestea de la mine?

De aceea, voi învăța și voi înțelege cum să ard aceste semințe – cu alte cuvinte: să ajung la iluminare.

Nu mă voi odihni până nu ajung la iluminare, pentru că până atunci ființele vor continua să sufere.

Și aceasta este diferența, nu numai mi se frânge inima că le văd suferind, ci mă angajez să le protejez.

Această aspirație de a le proteja este unică pentru Mahayana. Pentru că aici bodhisattva își asumă responsabilitatea de a găsi o modalitate de a-și elimina suferința, iar acesta devine scopul vieții sale. El își dedică întreaga viață de a găsi modalități de a purifica lumea de suferință și, în același timp, se va purifica  și el de suferință și va ajunge în paradis, și îi va aduce și pe toți ceilalți. Acesta este scopul unui Bodhisattva și aceasta este ceea ce ne spune Maestrul Shantideva.

 

Compasiunea care învață înțelepciunea care nu are obiect

În versetul 168, maestru spune:

Când voi acumula un munte de merite
Cu ajutorul înțelepciunii care n-are obiect?
Și când voi avea onoarea de a preda vacuitatea
Tuturor celor distruși de credința în obiect?

Ce este „înțelepciunea care n-are obiect?” Înțelepciunea vacuității. Ce înseamnă că nu are obiect? Înseamnă că obiectele pe care se concentrează înțelepciunea sunt goale. În introducerea „Sutrei inimii”, este descrisă înțelepciunea vacuității, care este înțelepciunea care nu are obiect, iar înțelegerea vacuității ne va permite să acumulăm un munte de merite.

În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa. 

Ce voi face cu aceste merite/binefaceri?

Le voi preda ființelor vacuitatea, pentru că atunci își vor putea elimina suferința, și doar așa le pot ajuta cu adevărat, pentru că nu le pot lua suferința. Dacă aș fi putut, aș fi făcut-o demult, chiar și Buddha ar fi făcut-o.

Modul suprem de ajuta ființele este să le învăț această înțelepciune, iar atunci ele vor înceta să mai acumuleze karma care le provoacă suferință. Asta ne spune maestrul Shantideva. Acesta este lucrul suprem pe care îl putem face.

Iată ce spune maestrul: „Nu pot suporta să-i văd suferind; trebuie să acumulez aceste merite pentru a ajunge la ele și să le învăț.”

Cum voi reuși să le predau ființelor despre vacuitate?

Cine poate preda ființelor vacuitatea? Numai Buddha, pentru că numai Buddha:

1. 1. 1. Poate vedea toate ființele.
      2. Pentru că este omniscient, și știe nevoile fiecăreia.
      3. Pentru că are capacitatea de a merge și de a învăța orice ființă așa cum i se potrivește în acel moment, la nivelul pe care îl poate pricepe în acel moment.
      4. Și poate apărea la nivelul la care poate comunica cu ea în acel moment.

Asta face Buddha. Asta este toată cariera lui, și de aceea este permanent în paradis, pentru că generează cauzele non-stop. El este în permanență în acest proces de fuziune. (Reacție nucleară în care o cantitate imensă de energie este eliberată prin fuziunea nucleelor atomilor. Aici procesul de fuziune este o metaforă a ritmului incredibil în care Buddha generează continuu binefaceri datorită iubirii lui imense pentru toate ființele).

Buddha produce tot timpul munți măreți de binefaceri. El nu poate opri acest proces, de aceea se află tot timpul în paradis.

Cei distruși de credința în obiect, sunt ființele care cred în lucruri. Ele cred că lucrurile au început, că lucrurile există și că lucrurile se termină. Ele cred în existența de sine a lucrurilor, care de fapt nu au nicio existență de sine și, prin urmare, continuă să sufere.

Deci, aceasta este compasiunea Mahayanei, a unui bodhisattva. Ea are și un alt nume și vom da o altă definiție a ei.

 

Etapa responsabilității personale

Marea compasiune ne conduce la a șasea etapă.

Chima dang hlaksam namdak nyi dun chik

Chik – unu,
Nyi   – doi,
Chi   – înseamnă ultimul, ultimul dintre ele, dintre unu și doi, adică cele două tipuri de compasiune pe care le-am enumerat mai devreme. A doua dintre ele – Chima,
Nyi dun chik – sensul său este una cu Hlaksam namdak, adică a șasea etapă care precedă Bodhicitta și aceasta este etapa responsabilității personale. Adică, al doilea tip de compasiune. Marea compasiune aspiră să protejeze toate ființele de orice suferință. Eu însumi voi face asta.

Al doilea tip de compasiune este același cu Hlaksam namdak, asumarea responsabilității personale. Pentru că ființele suferă, îmi asum întreaga responsabilitate pentru asta, și rolul meu este să le ajut, iar odată cu asta voi ajunge la iluminare, pentru că numai așa le pot ajuta cu adevărat.

 

Bodhicitta

Apoi, din asta va răsări Bodhicitta.

Îmi voi spune: „Cum pot să le ajut? Trebuie să ajung eu însumi la iluminare!” Și aceasta este bodhichitta – aspirația spre iluminare de dragul tuturor ființelor.

Când cineva ajunge la stadii atât de avansate de compasiune, el este deja un bodhisattva. El este deja un om sfânt. El își dedică viața acestor obiective. Activitatea lui va implica, de exemplu, dezvoltarea meditației perfecte, pentru că altfel nu poate ajunge la iluminare. El trebuie să ajungă la conștientizări prin meditația perfectă.

 

Sunt de așteptat obstacole pentru un Bodhisattva

Când cineva și-a asumat un obiectiv atât de înalt, de a salva toate ființele de la suferință, sunt de așteptat obstacole. Vor veni probleme. Obstacolele vor veni.

– Cu cât aspirația este mai sinceră și mai profundă, și
– cu cât compasiunea este mai mare, și
– decizia de a-și asuma responsabilitatea este mai adâncă și mai serioasă,

acest lucru accelerează manifestarea karmei negative și va apărea ca obstacole. Va apărea ca dificultăți pe cale. Le putem numi „demoni”. Demonii vor veni să-l deranjeze.

Este important să ne amintim că ei nu au existență proprie/de sine. Ei sunt cu toții proiecția noastră, sunt manifestările karmei noastre, iar aceste karme vor rodi foarte repede. Boala poate veni peste noi, pot apărea multe dificultăți financiare sau mai mulți oameni ni se vor împotrivi. Poate cei mai apropiați oameni vor începe să ne împiedice. Vor veni dificultăți, karmele rodesc.

Lama Dvora Hla spune: „Dacă suntem pe cale, ne folosim de Lo Jong pentru a măcina obstacolele ca cerealele la moară. Cine este morarul? Suntem noi. Ce măcinăm? iluminarea noastră. O hrănim cu aceste obstacole. Le măcinăm și le transformăm în aur. Ca fiica morarului care preface paiele în aur. Asta vom face. Vine paiul; îl transformăm în aur.”

Din lectura cursului:

„Iată o rugăciune pentru ca noi să devenim cauza eliberării lor de suferință:

Când voi ajunge să realizez că fiecare obiect care există este complet lipsit de orice natură proprie? Când voi ajunge să am înțelepciunea care n-are obiect (înțelepciunea care nu se concentrează asupra obiectelor ca fiind existente de la sine)? Și când, voi avea onoarea să acumulez un munte măreț de merite, acte de generozitate și restul, folosind această înțelepciune ca metodă de atingere a obiectivelor?

Ființele vii sunt toate distruse aici, în ciclul suferinței, de credința în obiect, tendința lor de a se concentra asupra lucrurilor și de a crede că au o existență adevărată. Când voi putea să le învăț conceptul de vacuitate, pentru a le ajuta să pună capăt tuturor suferințelor roții?

Meditează astfel la marea compasiune, gândind:

Dacă ar fi adevărat că fiecare ființă vie ar putea fi eliberată de suferințele acestui ciclu de viață, fie ca eu însumi să le eliberez!

Pentru ca iubirea și compasiunea, care fac parte din Calea cea Mare să fie complete din toate punctele de vedere, trebuie să ai dorința de a putea aduce fiecare ființă vie la starea de iluminare: să te asiguri că vor avea parte de orice fel de fericire și să evite orice fel de durere.

În concluzie, trebuie să ne angajăm să medităm asupra naturii reale a lucrurilor, bazând această analiză pe practica liniștii meditative. „Eu” la care te gândești atunci când spui „este al meu” nu este altceva decât o proiecție pe care o așezi pe grămezile sau părțile care te alcătuiesc. El nu are nici cea mai mică urmă de existență naturală, de existență definitivă, de un mod independent de a fi.

Existența unei persoane este ceva ce se întâmplă doar în virtutea unei idei; persoana există doar prin proiecții, doar în dependență de alte lucruri, și nimic mai mult. Practică să te gândești la lucruri în acest fel: vezi că ele nu au o nicio natură proprie. Continuă să meditezi, aplicând același concept pe fiecare obiect existent: părțile unei persoane, dar și pe orice altceva.”

 

B. Capitolul 10 – Dedicația

Capitolul 10 este capitolul pe care majoritatea călugărilor nu l-au auzit, pentru că maestrul Shantideva se afla în aer, și pentru că nu au avut karma să audă asemenea lucruri extraordinare.

 

Perfecțiunea generozității/a dăruirii

De-a lungul cărții maestrul ne-a vorbit despre fiecare perfecțiune una câte una, iar în capitolul 9 ne-a vorbit despre perfecțiunea înțelepciunii. Putem vedea că numărul de capitole nu este în funcție de numărul de perfecțiuni, pentru că în carte sunt zece capitole, și noi vorbim de șase perfecțiuni. În alte contexte se vorbește despre zece perfecțiuni.

Unde ne vorbește maestrul de perfecțiunea dăruirii? În cursul 10 – care este o trecere în revistă a primelor cinci capitole, el ne vorbește sporadic, despre oferirea de ofrande ființelor sfinte. Și asta este tot. El nu vorbește atât de mult despre perfecțiunea dăruirii în carte.

De fapt, aici începe discuția despre dăruire. Capitolul 10, este dedicat dăruirii.

În practica noastră zilnică, unde practicăm dăruirea? În etapele preliminare ale meditației. În cei „șapte pași preliminari”? Cum practicăm dăruirea? Prin oferirea de ofrande Lamei.

La sfârșitul meditației practicăm din nou dăruirea, prin dedicație. Cui dăruim? Tuturor ființelor.

În capitolul 10, Maestrul Shantideva ne prezintă perfecțiunea dăruirii, și discută despre cele șapte etape.

Sak jang gi ne dupay yenlak dunpay nang tsen du gyur pay ngowa

Sak                      – a acumula, a aduna, a colecta, adică a acumula binefaceri, karma bună sau energie bună,
Jang                    – purificarea karmei negative, sau a elimina energia negativă,
Ne                        – puncte importante,
Dupay                – colecție,
Yenlak dunpa – cele șapte etape,
Nang                  – înăuntru,
Tsen du             – parte a grupului sau a seriei,
Gyur pa            – constituie, formează,
Ngowa              – dedicare.

Dedicarea face parte din grupul celor șapte componente care includ toate punctele importante pentru acumularea karmei bune și eliminarea karmei negative.

Care sunt cele șapte componente? Acestea sunt cele șapte componente ale preliminariilor în meditație. Ele sunt etape care au ca scop acumularea de binefaceri/merite și eliminarea și purificarea karmei negative. Purificarea karmei negative se face în etapa confesiunii, iar toate celelalte etape acumulează karma pozitivă. Însăși meditația acumulează karma bună, și am făcut retreat-ul Guru Yoga asupra lor.

În tradiția tibetană, se spune că factorul care decide între o meditație mediocră care nu duce la progres și o meditație care este foarte puternică și ne avansează rapid – este utilizarea acestor șapte componente preliminarii.

 

Rugăciunea și dedicarea

Ngowa

Dedicarea

Munlam

Rugăciunea 

Care este diferența dintre ele?

 

Rugăciunea

Ce face rugăciunea? În rugăciune cerem să se întâmple ceva.

 dujay drebu dun nyer gyi dunpay kye par du chepa munlam

Dujay       – a dori,
Drebu       – rezultat, scop,
Dun nyer – a inspira,
Dunpay    – intenție, dorință,
Kye par du chepa – a caracteriza,
Munlam                   – rugăciune.

Rugăciunea (munlam) se caracterizează prin aspirația de a atinge un scop spiritual.

 

Dedicarea

Dedicarea este un act complet diferit.

gyuy gewa nam drebu dey gyur gyurway dunpay kye par du chepa ngowa

Gyuy                          – cauzat, determinat,
Gewa nam               – binefaceri, merite,
Drebu                        – rezultat,
Dey                             – ale lor,
Gyur                           – cauză,
Gyurway                   – a deveni,
Dunpay                     – intenție, dorință,
Kye par du che pa – a caracteriza,
Ngowa                       – a dedica.

Dedicarea (ngowa) se caracterizează prin aspirația ca o virtute pe care am realizat-o să devină o cauză pentru un scop spiritual.

Am făcut o binefacere, am făcut ceva bun; am participat la curs, am învățat pe cineva, am ajutat pe cineva să învețe ceva – orice act de bunătate acumulează karma. Din moment ce mintea mea este încă scufundată în ignoranță, încă nu știu cum să intru în acest proces de fuziune atomică a binefacerii și să creez paradisul, atunci această karmă se va consuma. Lucruri bune vor veni la mine puțin câte puțin și cu asta se termină totul. Am dat ceva, mi se vor întoarce niște bani și cu asta se va termina totul.

Dacă vreau să ajung la iluminare de dragul tuturor ființelor, trebuie să învăț cum să intru în accelerator, iar acest lucru se face prin a dedica. Dedic fapta bună pe care am făcut-o iluminării mele, care are scopul de a scoate toate ființele din suferință și de a le aduce la fericire, iar atunci puterea tuturor ființelor va sta în spatele meu.

De fapt, spun: „Nu mă interesează recompensa samsarică a acestei karme. O pun în bancă. O păstrez în bancă pentru a ajunge la iluminare de dragul tuturor ființelor.

Prin urmare, dacă înțelegem cu adevărat cursul de management karmic, rezultatele vor fi diferite. Dacă îl înțelegem bine, vom face bani. Dacă îl înțelegem foarte bine, vom ajunge la iluminare.

Trebuie să decidem, ori câștigăm niște bani, ne bucurăm puțin de ei și murim, ori ne creăm o sursă inepuizabilă de fericire, nu numai pentru noi, ci și pentru toate ființele.

Orice binefacere pe care o facem cu gândul, vorba sau fapta, o dedicăm.

Pentru ca actul de dedicare să aibă succes și să fie puternic, trebuie să înțelegem vacuitatea. Dacă nu înțelegem vacuitatea, și dăm lucrurilor existență de sine, dedicarea este foarte slabă. Deci, cu cât înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât mai puternică este dedicarea. Manifestarea karmică va fi  mai puternică. Și astfel se accelerează iluminarea noastră.

Afacerea noastră este Banca de investiții karmice. Dacă îmi amintesc și mă bucur de asta: „Oh, ieri am făcut ceva bun” acumulez mai multă dobândă. De fiecare dată când îmi amintesc și mă bucur de asta, am mai făcut o investiție. Putem să ne bucurăm de viață și să o dedicăm.

Maestrul dorește ca datorită binefacerii sale, ființele să înțeleagă modul în care realitatea lor este determinată de karma, deoarece lucrurile sunt goale. El își dedică fapta ca ființele să poată ajunge în acest loc pentru a practica compasiunea și bunătatea, ca ele să-și transforme lumea.

 

Medicamentul ultim

Tot capitolul 10 al maestrului Shantideva – este foarte frumos. Vom încheia acest curs cu câteva versete din capitolul 10.

Vom sări direct la versetul 57, care este penultimul:

Învățătura celor Iluminați este singurul medicament
Ce poate vindeca boala tuturor ființelor vii.
Ea este singura sursă supremă
A oricărei plăceri și fericiri.

Fie, ca datorită binefacerilor mele,
Ea să rămână mult timp pe această planetă,
Cu tot sprijinul de care are nevoie,
Și cu tot respectul pe care îl merită.

 Droway dukngal men chik pu

Droway  – ființele vii,
Dukngel – suferința,
Men         – medicament, remediu,
Chikpu   – singurul.

Învățătura celor Iluminați este singurul medicament
Ce poate vindeca boala tuturor ființelor vii.

Maestrul spune: „Această învățătură despre cum lucrurile sunt goale și cum karma creează lumea prin practica compasiunii, acesta este singurul remediu pentru toate bolile. Pentru toată suferința din lume.

Aceasta este cea mai clară și mai explicită prezentare care există și cea mai puternică. O puteți găsi sub tot felul de forme în diverse locuri, dar acum ea este în fața voastră, și o puteți aplica chiar acum în viața voastră.

Ea este singura sursă supremă
A oricărei plăceri și fericiri.

Învățătura nu numai că vindecă toate bolile, dar este și sursa oricărei plăceri și fericiri.

Apoi spune:

Fie, ca datorită binefacerilor mele,
Ea să rămână mult timp pe această planetă,
Cu tot sprijinul de care are nevoie,
Și cu tot respectul pe care o merită.

Acesta este penultimul verset. Maestrul își dedică toate binefacerile sale pentru rămânerea Dharmei mult timp în lume și ca oamenii să o respecte și să o practice.

 

Începutul și sfârșitul: prosternarea înaintea Lamei

Versetul 58:

Mă prosternez înaintea lui Manjushri,
A cărui bunătate mi-a trezit mintea spre căile virtuții;
Mă prosternez înaintea învățătorului meu spiritual,
A cărui bunătate m-a făcut să prosper.

Kang gyi dring gyi dak dar wa
Geway she laang dak chak tsel

Kang gyi       –  care,
Dring gyi      –  prin binefacerea lui,
Dak                 –  eu,
Dar wa           –  a prospera,
Geway she     – prietenul cel bun, învățătorul spiritual,
Laang              – a lui,
Dak chak tse – mă prosternez.

Mă prosternez înaintea învățătorului meu spiritual, a cărui bunătate m-a făcut să prosper.

Maestrul se prosternează în fața învățătorului lui și la începutul și la sfârșitul cărții. Și, de asemenea, în primele șapte etape preliminarii ale meditației, la sfârșit ne prosternăm, îl rugăm să ne învețe și să rămână cu noi.

Lama Inimii maestrului Shantideva a fost însuși Manjushri. Maestrul era atât de pur încât a primit învățătură direct de la Manjushri. Și-a văzut profesorul într-un mod pur. Cu cât devenim mai puri, vom percepe învățătorul mai pur.

Ceea ce ne spune cu alte cuvinte, că este esențial de a găsi un Lama care este capabil să ne transmită mai departe învățătura și să aducă această binecuvântare în inima noastră. El spune:

A cărui bunătate mi-a trezit mintea spre căile virtuții

Trebuie să găsim un Lama care să ne poată trezi mintea spre virtuți, pentru că singuri nu putem face calea.

Maestrul spune: „Datorită lui. Nu am făcut asta singur. Am făcut-o datorită profesorului meu”.

Deci, fiecare trebuie să-și găsească Lama.

Și dacă vă găsiți Lama, dacă sunteți serioși pe cale, dacă aveți mare compasiune și Hlaksam namdak, ce veți face? Vă veți lipi de el. Este calea cea mai rapidă și nu întotdeauna comodă. S-ar putea să fiți nevoiți să renunțați la lucruri în viață.  Deci, va trebui să vă găsiți persoana potrivită. Să vă asigurați că are aptitudinile și virtuțile necesare care să vă ajute. Și dacă l-ați găsit – sunteți extrem de norocoși.

Apoi maestrul ne spune: „Trebuie să mergeți cu el, datorită compasiunii voastre!”.

Cu asta încheiem capitolul.