Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 9 – Prima parte
Vacuitatea conform școlii Svatantrika
Am terminat mai mult sau mai puțin discuția despre școala Numai Minte și vom trece la școala Madhyamika.
În această lecție vom primii multe informații despre explicațiile pe care le-a dat Buddha despre vacuitate pe diferite niveluri. Vom face o trecere în revistă a modului în care a predat vacuitatea în diferite școli, nu numai în școala Numai Minte, și vom vedea cum s-a dezvoltat treptat înțelegerea vacuității de la școală la școală.
Vom face o trecere în revistă a școlilor, din perspectiva dezvoltării înțelegerii vacuității. Această trecere în revistă nu poate fi găsită în literatura tibetană în forma în care o vom prezenta aici. Este munca lui Geshe Michael. El a ales pasajele care sunt relevante dezvoltării și prezentării vacuității, pentru a ne ajuta să ajungem la înțelegerea supremă a acesteia.
Toate școlile au fost predate de către Buddha în scopul de a ne ajuta să ne dezvoltăm înțelegerea supremă a vacuității, iar el a făcut acest lucru treptat prin diferitele școli.
Și în cele din urmă, avem nevoie de Prasangika pentru a ajunge la iluminare. [Pentru că] Prasangika este baza pentru Tantra. Înțelegerea Prasangika este cea mai importantă înțele-gere a vacuității pe care trebuie să o dobândim.
Școala Svatantrika
Ne vom concentra acum pe Svatantrika, adică este școala inferioară Madhyamika, a Independenților.
Școala Independenților este la mijloc, între Yogachara și Prasangika. Concepțiile lor, explicațiile lor despre vacuitate constituie o trecere frumoasă de la concepția vacuității a școlii Numai Minte la concepția supremă a vacuității.
Scripturile despre școala Svatantrika nu sunt scrise foarte clar și este cam greu de extras opiniile acestei școli. De aceea, se spune că mulți ani, lui Je Tsongkapa i-a fost greu cu această școală.
De fapt, Je Tsongkapa a identificat-o ca fiind cea care s-a desprins de Prasangika. Pasajele din cartea Drange Lekshe Nyingpo care se referă la această școală sunt foarte greu de citit pentru cineva care nu are contextul potrivit, iar noi nu avem contextul potrivit, pentru că nu am învățat tot ce ține de aceste subiecte.
Înainte ca Je Tsongkapa să încerce să se ocupe de aceste probleme, Lordul Atisha a scris despre acestea. Aceste scrieri sunt și mai greu de citit atunci când încercăm să înțelegem această evoluție. Ceea ce a făcut Geshe Michael a fost să parcurgă manualele mănăstirii și să extragă din ele diferite pasaje pe care le-a reunit într-un tratat care să ne ofere o explicație. Aceasta este o parte din munca pe care a făcut-o Geshe Hla și ne bucurăm de roadele acestei munci.
Școala Svatantrika este școala cel mai puțin înțeleasă din literatura budistă. Se spune că Je Tsongkapa a primit instrucțiuni cu privire la ea de la Manjushri.
Se spune despre Manjushri că a fost Lama lui Je Tsongkapa.
Je Tsongkapa era atât de avansat și atât de pur încât lama lui era un înger. Dar el nu a fost așa la începutul călătoriei sale, nu era suficient de pur pentru a-i vorbi direct, pentru a-l auzi direct. El vorbea cu Manjushri prin Lama Umapa care avea contact direct cu Manjushri. Astăzi în tradiția tibetană este considerat ca fiind însuși Manjushri, sau ca o manifestare a lui Manjushri.
Trei niveluri ale lipsei de sine
Svatantrika nu vorbește despre vacuitate, ci de lipsa de sine. Ea spune că lipsa de sine poate fi împărțită în trei grade de lipsă de sine care corespund celor trei capacități mai înalte ale practicanților. Doar cel mai înalt dintre cele trei grade este vacuitatea propriu zisă. Cele două grade inferioare ale lipsei de sine nu sunt vacuitatea adevărată, deși sunt utile pentru studiu, deoarece corespund opiniilor pe care le au mulți oameni.
Ele sunt ordonate după gradul de dificultate de a le înțelege.
Cel care urmează această școală, va trece prin cele cinci căi pe calea sa spre iluminare. La un moment dat, el va ajunge pe Calea Perceperii în care va percepe vacuitatea. Aceste trei descrieri ale vacuității sau a lipsei de sine ― fiecare dintre ele definește traseul pe calea spre iluminare. Deci avem trei trasee pe calea spre iluminare și cinci stații pe fiecare dintre ele. Deci există cincisprezece astfel de stații și fiecare persoană va urma una dintre aceste trasee în funcție de capacitatea sa spirituală, potrivit școlii Svatantrika. Fiecare urmează una dintre aceste trasee în funcție de nivelul său spiritual, adică în funcție de capacitatea sa de a înțelege vacuitatea.
Deci, acum, când vorbim despre cele trei niveluri de lipsă de sine, fiecare dintre ele va avea propriul Gakja, va avea „de ce anume este goală”. Totul este conform școlii Svatantrika.
Dakme tra rak sum
Dak – eu, eu însumi, sine,
Dakme – lipsa de sine,
Tra este o abreviere a cuvântului Tramo și înseamnă subtil.
Rak – grosier,
Sum – trei.
Deci: trei grade de lipsă de sine ― unele grosiere, altele subtile.
Le vor accepta și alte școli de gândire? Se poate ca ele să fie acceptate, dar nu sunt discutate în acest fel în alte școli. Această diviziune este unică [specifică] pentru școala Svatantrika.
1. Lipsa de sine subtilă a omului
Kangsak gi dakme tramo
Tramo – subtil, cu alte cuvinte mai greu de distins.
Kangsak – persoană. În budism, nu înseamnă doar persoană, ci și animal sau ființă. Vom spune om.
Kangsak gi dakme tramo înseamnă lipsa de sine subtilă a omului.
Acesta este numele primului grad de lipsă de sine.
Care este diferența dintre lipsa de sine subtilă a omului și lipsa de sine grosieră a omului?
Întrebarea este șireată. Pentru că lipsa de sine este o lipsă. Este ca și cum am spune: cât de lungi sunt coarnele iepurelui? Atunci dacă ceva lipsește, este ceva grosier sau subtil?
Așa o numește școala. Am putea spune: este o gândire teoretică, ca și kuntak-ul pe care ni-l imaginăm. Este adevărat că este imaginar pentru că acest sine oricum nu există.
Deci, se numește subtil sau grosier, în funcție de cât de greu ne este să înțelegem. Grosier înseamnă evident sau ușor de perceput sau [ceva care] se vede cu ochiul liber, iar când este subtil avem nevoie de instrumente.
Vom trece acum peste numele lor și apoi vom trece la discuție.
2. Lipsa de sine grosieră a părților omului
Chu kyi dakme
Chu înseamnă Dharma dar aici are sensul de lucruri sau fenomene.
Deci, vorbim despre „lipsa de sine a omului” spre deosebire de „lipsa de sine a lucrurilor”. Când spunem în acest context „lipsa de sine a omului” spre deosebire de „lipsa de sine a lucrurilor”, nu ne referim la toate fenomenele și lucrurile, ci ne referim în mod specific la părțile omului.
Aici vorbim despre lipsa de sine a omului și de lipsa de sine a părților omului.
Și care sunt părțile omului? Cele cinci agregate.
Al doilea nivel de lipsă de sine este:
Chu kyi dakme rakpa
Rakpa – grosier.
Adică, lipsa de sine grosieră a părților omului.
3. Lipsa de sine subtilă a părților omului
Chu kyi dakme tramo
Acesta este al treilea nivel care este cel mai greu de înțeles, iar în această școală, este adevărata vacuitate.
Tongnyi
Tongnyi înseamnă vacuitate, dar de obicei atunci când spunem vacuitate, spunem de fapt
Tongpanyi
Silaba Pa a fost coborâtă. Tongnyi înseamnă vacuitate, dar într-un sens ușor diferit, în sensul de lipsă. Aici se vorbește de lipsă.
Motivul pentru care vorbim despre toate acestea este ca fiecare dintre noi să recunoască unde se află pe acest traseu spre înțelegerea deplină a vacuității. Și veți vedea subtilitățile înțelegerii vacuității. Până acum am vorbit despre înțelegerea vacuității în școala Numai Minte, iar acum vom trece la încă trei niveluri intermediare între Numai Minte și Prasangika.
Este foarte important să le cunoaștem pentru că pe calea noastră de înțelegere a vacuității trecem prin aceste etape.
Cu toate că aceste expresii sunt bine cunoscute în literatura budistă tibetană, nu există un studiu care să vorbească despre ele.
Lipsa de sine grosieră a omului
Întrebarea este: De ce nu a fost inclusă pe listă lipsa de sine grosieră a omului? Trebuie să începem cu partea ușoară, nu-i așa?
Takchik rangwangchen gyi dak
Dak – sine,
Tak – neschimbător, invariabil. Tak vine de la Takpa.
Chik – unul, dar aici are sensul de întreg.
Am avut Shenwang și aici avem Rangwang. Care este diferența?
Shenwang înseamnă sub controlul celuilalt, iar Rangwang înseamnă total independent, ceva care nu poate fi afectat de cauze și condiții.
Despre ce este vorba? Este vorba despre un sine care este neschimbător, întreg și independent.
Nivelul grosier pe care Svatantrika nici măcar nu-l ia în considerare este lipsa unui sine care este neschimbător, întreg și independent, deoarece este atât de evident că nu există.
Este ca ideea unui copil despre un suflet clar, etern, neschimbător, care zboară și urcă în cer atunci când mori.
Este foarte aproape de ideea pe care o avem despre un suflet.
Nimeni nu știe unde se află acest suflet: el nu este în minte, nu este în corp, este undeva. Este un fel de sine care nu este cauzat, neschimbător și nu dispare niciodată.
Poate că este un fel de neînțelegere legată, de exemplu, de termenul hindus Atman. Oamenii care nu înțeleg bine ce spun hindușii, și cred că acesta este sensul lui Atman.
Și de multe ori auziți astfel de învățături de la diferiți profesori, vorbind despre Atman, despre un sine care este neschimbător și întreg, independent și etern. Este o neînțelegere a tradiției hinduse.
De unde a venit această neînțelegere despre sine? Într-una din sutre, Buddha vorbește despre noi că purtăm cele cinci agregate și spune: „Aruncă-le!”. Când Buddha vorbește așa, imediat ne formăm imaginea că aici sunt eu și aici sunt cele cinci agregate ale mele, iar eu sunt cumva în afara celor cinci agregate ale mele.
Care sunt cele cinci agregate? Este trupul și mintea. Corpul este primul agregat și apoi mintea sunt celelalte patru, iar eu sunt undeva în afara lor. Eu le port cumva cu mine și Buddha spune „Aruncă-le!”, și apoi mi se formează ideea că probabil că sunt un fel de entitate independentă, separată de agregatele mele. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce a spus Buddha, de a-i lua cuvintele la propriu, în loc să le luăm la figurat și care ar trebui să fie interpretate.
Cele trei trasee
Ceea ce vom face acum este să localizăm unde se află Takchik rangwangchen gyi dak – pe scala noastră de înțelegere a vacuității.
Mai devreme am vorbit despre Svatantrika care ne enumeră trei grade de lipsă de sine și fiecare dintre ele reprezintă în esență un traseu format din cinci căi spre iluminare.
Acestea sunt descrise în literatura budistă ― aceste trei trasee, fiecare cu cinci stații sunt descrise în literatură ― și sunt descriși practicanții cu capacități diferite și la niveluri diferite, precum și modul în care trec prin stații și, dacă sunt suficient de deștepți, pot să sară de pe un traseu la altul și să avanseze pe cale.
Aceste trei trasee sunt numite:
Tekpa sum
Tekpa în sanscrită Yana care înseamnă vehicul, cale.
Sum – trei.
Se pare că vehicul nu este traducerea exactă, este traducerea folosită în mod obișnuit în Occident. Traducerea cuvântului sanscrit Yana sau Tek în tibetană, este un cuvânt tibetan antic, care înseamnă cât poți duce. Ca și cum vehiculul poate duce mai mulți călători. Exprimă capacitatea practicantului, cât de mult poate duce.
Primul traseu: Ascultătorii
Nyentu
Nyentu înseamnă ascultătorii. În sanscrită shravaka; shru înseamnă a asculta.
Cine sunt ascultătorii? Acest termen se referă la faptul că ei pot asculta învățăturile Mahayana, învățătura compasiunii, a bodhicittei, îi pot învăța și pe alții învățătura Mahayana, dar nu sunt suficient de maturi pentru a le practica, așa că doar ascultă. Ei nu au dorința de a ajunge la perfecțiune de dragul celorlalți.
Aud Mahayana, vorbesc Mahayana, dar nu pot practica Mahayana.
Același lucru se întâmplă și în contextul tantric. Sunt oameni care primesc inițieri, aud Tantra, înțeleg Tantra, pot chiar să-i învețe și pe alții Tantra, dar nu practică Tantra. Ei ajung să practice sutra. Pentru că încă nu au karma, încă nu au suficiente binefaceri.
Ei practică
Tekmen
Tek – cale,
Men – inferior, mic, joasă.
Deci, Tekmen înseamnă „Calea inferioară” sau „Calea cea mică” – Hinayana (hina chiar și în hindi înseamnă mic sau inferior).
Vorbim despre zone geografice? Nu. Vorbim în general despre practicant, vorbim despre practicanți care sunt pe calea Hinayana. Teoretic, acești oameni nu au încă bodhichitta și nu pot percepe vacuitatea reală în mod corect.
Oamenii se află în Hinayana sau Mahayana în funcție de capacitatea lor de a percepe vacuitatea.
1. Conștientizarea din primul traseu: Lipsa de sine subtilă a omului
Rangkya tupey dzeyu du druppa
Rangkya tupey – de sine stătător,
Dzeyu – substantial, real, solid.
Adică, un sine substanțial și de sine stătător.
Cuvântul Dzeyu apare în literatură în cinci moduri diferite. Vom vorbi despre asta mai târziu.
Această expresie descrie versiunea subtilă a lipsei de sine a omului, ceea ce am numit gradul întâi. Conform școlii Svatantrika, acesta este vacuitatea care este cel mai ușor de perceput, care de fapt nu este vacuitate, ci este lipsa de sine.
Druppa – a exista.
Adică, a exista ca un sine substanțial și de sine stătător.
Dzeyu du druppa înseamnă că tu ai fi directorul, controlorul sau șoferul corpului și minții tale care se presupune că sunt separate de „tine”. Ca și cum tu ai fi șoferul din spatele celor cinci agregate. Ele sunt Yana și tu ești șoferul acestui vehicul. Asta va lăsa impresia că tu deții controlul. Șoferul controlează vehiculul. Deci, cumva ai control asupra agregatelor tale, că tu dirijezi spectacolul.
Deci, în esență, această percepție, sau mai precis negația ei, este primul nivel în Svatantrika al lipsei de sine. În tibetană:
Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa
Adică, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător.
Gakja în primul traseu:
„Eu controlez cele cinci agregate”
Gakja în primul traseu este cel care există, cel care controlează lucrurile, cel care dirijează spectacolul.
Care este problema cu ideea că eu sunt cel care conduc spectacolul? Problema este că am impresia că eu sunt cea care conduc spectacolul, până când vine peste mine o boală fatală pe care nu am invitat-o și dintr-o dată descopăr că nu am control.
Această situație se întâmplă majorității oamenilor și când li se întâmplă așa ceva, le este foarte greu și frustrant. Motivul pentru care le este atât de greu și atât de frustrant este că au crezut că dețin controlul, acolo unde nu a existat niciodată. Pentru că au crezut în Gakja. Ei au crezut într-un eu care există în afara agregatelor și care controlează lucrurile. Și apoi realitatea îi va plesni peste față, pentru că nu există așa ceva. Dar credința că există așa ceva provoacă multă suferință.
Deci, lipsa de sine despre care se discută la primul nivel vorbește despre faptul că nu există un „eu” care conduce spectacolul, nu există un „eu” care să controleze agregatele. Un astfel de „eu” care se află undeva în spatele cortinei și conduce acest corp și această minte și le controlează – [un astfel de “eu”] nu există.
Sunteți siguri că mâine veți purta hainele pe care le purtați astăzi? Puteți garanta că veți purta mâine aceeași cămașă ca și astăzi? S-ar putea să muriți în seara asta și altcineva o va purta mâine. Nu știți. Sau va veni un hoț și o va purta el mâine.
Nu știți pentru că nu aveți control. Sigur vă gândiți „este a mea, eu am cumpărat-o, este atârnată în dulapul meu, așa că am control asupra ei”, dar nu aveți.
Calea spre Nirvana din primul traseu
Cel care se află pe acest traseu și ajunge pe Calea Perceperii, ce ar fi pentru el percepția vacuității?
El va înțelege că nu are niciun control, va înțelege acest Gakja.
Că niciodată nu a avut control și nu va avea niciodată control,
pentru că noi nu avem control.
Asta va percepe.
Practicantul care se află pe acest traseu, înainte de a ajunge pe Calea Perceperii, care este a treia cale, va ajunge mai întâi pe a doua cale, Calea Pregătirii. Acum spun „cale” în sensul că există cinci căi pe fiecare traseu. Cinci stații.
Deci, atunci când se va afla pe a doua cale, va începe să dezvolte înțelegerea intelectuală a acestei lipse de control. Va începe să înțeleagă că nu există niciun șofer care să conducă acest vehicul și să controleze lucrurile.
Iar când va fi pe Calea Perceperii, va percepe direct că nu are niciun control, că nu există niciun individ independent care să conducă corpul și mintea.
Ce va face apoi pe a patra cale, Calea Practicii? El va prelua conștientizarea pe care a dobândit-o pe a treia cale și o va folosi pentru a-și opri afecțiunile mentale și a atinge nirvana. Nu va fi iluminare deplină, ci nirvana.
Ascultătorii chiar cred că există un sine – care este cel care îți ascultă gândurile.
Greșeala pe care omul o elimină pe primul traseu
După cum am spus, nici școala Svatantrika nu crede că aceasta este vacuitatea.
Acest traseu nu se termină așa cum îl descriem. Este un traseu ipotetic. Dar este foarte important să-l cunoaștem pentru că avem cu toții acest tip de neînțelegere a vacuității atunci când credem că avem timp și controlăm lucrurile și ne controlăm propria cale, și vom merge la aceste cursuri și ne direcționăm: „Asta este ceea ce trebuie să învăț acum!”.
De unde știu ce trebuie să studiez? Cunosc eu pe ce cale să merg? Trebuie să merg la cineva care a făcut ceva progres înaintea mea și să mă dedic lui, iar aceste semințe mă vor călăuzi.
De fiecare dată când ne gândim: „Voi face singur calea și eu sunt cel care controlează și direcționează calea”, aceasta greșeala care spune că există un sine care este separat de gândurile mele.
De exemplu, există astfel de îndrumări în meditație: „ …stai și fi atent la gândurile care trec…”. Ce se ascunde în această îndrumare? Că există un eu și există gândurile. Ele nu sunt eu, iar eu nu sunt ele. Sunt în afara gândurilor mele și nu sunt nici corpul meu. Încă de la început această îndrumare întărește Gakja, [întărește ideea] că observatorul există.
Cel care practică în acest fel va ajunge să vadă că „nu există niciun șofer”. Și nici cel despre care am crezut că stă și urmărește gândurile – nu există.
Existenta substanțială versus existența nominală:
diferite concepte care apar în literatura de specialitate
Deci primul nivel în Svatantrika al lipsei de sine este:
Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa
Adică, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător.
Cuvântul cheie aici este:
Dzeyu
Dzeyu înseamnă substanțial.
Și acest cuvânt are multe semnificații în budism și le vom analiza și le vom enumera. Vom explica diferitele semnificații ale lui Dzeyu, folosind opusul lui Dzeyu.
Takyu
Takyu înseamnă construit, ceva care este nominal, ceva care nu este real sau ceva care este fabricat sau inventat.
Acești termeni se repetă în definițiile vacuității în diferite școli și în alte părți, de exemplu, în definiția pe care tocmai am menționat-o, lipsa unui sine substanțial și de sine stătător – Rangkya tupey dzeyu kyi tongpa.
Ce este Dzeyu în comparație cu Takyu?
Changkya Rolpay Dorje
Explicațiile lor sunt luate dintr-o carte bine cunoscută în tradiția tibetană scrisă de:
Changkya Rolpay Dorje
A fost un mare lama și a fost un profesor al împăratului Chinei. De fapt, nu a fost un singur lama, ci o linie −linia Changkya− ce a servit drept profesori împăraților Chinei, iar Pabongka Rinpoche a fost ultimul din această linie.
Primul a fost Changkya Rolpay Dorje, iar apoi au fost reîncarnările lui până la Pabongka Rinpoche. Încarnarea actuală a lui Pabongka Rinpoche este Lobzang Tubten Trinle Kunkhyab (1969–prezent).
Așadar, primul dintre Changkya Rolpay Dorje a fost principalul profesor al împăratului Chinei. Un altul, mai târziu, a scris o carte foarte groasă, trei-patru volume, care este considerată o carte foarte importantă în studiul școlilor pe care le primim pe scurt în acest curs.
De fapt, Pabongka Rinpoche ar fi trebuit să se numească Changkya Rolpay Dorje. Dar acest „Changkya” înseamnă „China”, așa că nu au vrut să-i dea un nume care conținea cuvântul „China” datorită sensibilității politice la acea vreme, așa că i-au dat un alt nume. Dar el este considerat reîncarnarea acestei linii.
Changkya Rolpay Dorje a adunat pasajele în care Dzeyu și Takyu apare în literatura budistă cu semnificații diferite, și a alcătuit o nouă lucrare. Acum vom da descrieri din cartea lui Changkya Rolpay Dorje, despre Dzeyu și Takyu și despre existenta substanțială versus existența nominală/construită.
Vom da cinci sensuri diferite.
1. Lucruri care există și lucruri care nu există
Prima semnificație a lui Dzeyu versus Takyu.
Yopa
Mepa
Yopa – există,
Mepa – nu există.
Sunt lucruri care există versus lucruri care nu există.
Un lucru care există, cum ar fi pixul, este substanțial, este Yopa.
Un lucru care nu există, de exemplu, o imagine mentală cum ar fi o floare care crește în aer, este doar imaginar. El este Mepa.
Chiar și existența de sine a persoanelor și a obiectelor, este, de asemenea, Mepa – adică nu există și, prin urmare, este doar construită – Takyu. De exemplu, un prieten care te enervează de la sine este Mepa. Deci, nu există ― Mepa este în categoria lui Takyu.
2. Lucruri care funcționează și lucruri care nu
Ngupo
Ngume
Ngupo – lucru care funcționează,
Ngume – lucru care nu funcționează.
Ce este un lucru care funcționează? Este un lucru care poate face ceva, iar în budism spunem că:
– Ceva care poate face ceva,
– Un lucru funcțional
– Este un sinonim pentru ceva care se schimbă,
– Este un sinonim pentru ceva care este cauzat,
– Este un sinonim pentru ceva creat.
Deci, lucrul care funcționează este
– Ceva care se schimbă,
– Vine din cauze,
– El este o cauză,
– El este creat,
– El produce,
În Școala Sutristă se face distincție între
Rangtsen
Chitsen
Rangtsen este când spun „acest pix”, ceva specific.
Chitsen se referă la ideea de pix, idealizarea pixului.
Această idealizare este considerată neschimbătoare și care nu funcționează. Ngume sau Takyu. În comparație cu acest pix specific care funcționează, adică Ngupo sau Dzeyu.
Deci ideea de pix este întotdeauna perfectă, cerneala din mina lui nu se epuizează niciodată. În schimb, pixul care funcționează poate rămâne fără cerneală.
Ngume este ceva care nu funcționează. Și aici trebuie să fim atenți, pentru că atunci când spunem că ceva nu funcționează, nu include lucruri precum floarea care crește în aer.
Ngume înseamnă un lucru existent care nu funcționează. Deci aici avem o mică completare: ceva existent care nu funcționează.
Care ar fi un exemplu de lucru existent care nu funcționează?
Spațiul gol este un exemplu de lucru existent care nu funcționează, iar când vorbim despre spațiu gol, nu ne referim la spațiu interstelar, ci mai degrabă la spațiul pe care îl ocupă lucrurile. Spațiul ocupat de acest pix, atunci când mut pixul, va rămâne gol. Este un spațiu gol. Deci acest spațiu nu este cauzat, nu se schimbă, nu produce nimic, dar există. Deci, acesta este un exemplu pentru Ngume.
Un alt exemplu de Ngume este, de exemplu, încetarea permanentă. Ca cea pe care o are cel care ajunge la Nirvana și toate afecțiunile sale mentale încetează pentru totdeauna, nu mai revin niciodată. Deci, acest lucru este ceva care nu se va mai schimba. Din momentul în care [afecțiunile] au încetat la un Arhat, ele nu mai revin, deci este ceva care nu se mai schimbă și intră în categoria Ngume, ceva care există și nu se mai schimbă vreodată.
3. Lucruri stabile și neschimbătoare versus lucruri schimbătoare
Tenpa mi gyurwa
Mitakpa
Mitaka – schimbător,
Tenpa – stabil,
Mingyurwa – neschimbător.
Deci, stabil și neschimbător versus schimbător.
A treia semnificație a lui Dzeyu este stabil și neschimbător, iar Takyu = schimbător.
Ce legătură este între lucrurile stabile și neschimbătoare și cele schimbătoare?. Mai devreme am spus că Ngupo înseamnă lucru care funcționează, iar sinonimul lui este schimbător, pe când Ngume este un lucru existent care nu funcționează.
Deci a trei semnificație, în esență sunt aceleași lucruri, dar exact opuse. Dacă în a doua semnificație Dzeyu „real” ar fi ceva care funcționează, în a treia semnificație același „real” este ceva care nu se schimbă, deci nu poate fi un lucru funcțional. Interesant, nu-i așa? Aceeași terminologie în contexte diferite are semnificații diferite, asta ne spune autorul.
4. Lucruri fizice sau mentale (de sine stătătoare) versus lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale (cum ar fi conceptele)
Rangkya tupa
Den min du je
Rangkya tupa l-am întâlnit în primul tip de lipsă de sine – Lipsa de sine subtilă a omului.
Rangkya tupa – de sine stătător.
Deci, Dzeyu aici este: real și de sine stătător.
Ce înseamnă de sine stătător?
De sine stătător se referă la
→ lucrurile mentale, ca de exemplu, tot felul de stări de conștiință și
→ lucrurile fizice care sunt reale/substanțiale.
Deci, Ragnkya tupa are două părți: lucrurile mentale cum ar fi starea minții și lucrurile fizice. În opoziție se află Den min du je.
Du je – factor, ceva care influențează altceva.
Den min du je – lucruri care nu sunt nici fizice, nici mentale.
Ele nu au realitate fizică și nici nu sunt o stare a minții, dar sunt încă Du je.
Și aici se dă ca exemplu „noțiune”. Și asta ne va deruta puțin pentru că aici există o utilizare diferită a cuvântului „noțiune” decât l-am folosit înainte, aici el nu este nici mental, nici fizic.
A nu se confunda cu ceea ce am spus mai înainte. Aceasta vine dintr-un context diferit. În acest context, aceste noțiuni aparțin grupului de lucruri schimbătoare.
(Deci, duje se referă la lucrurile schimbătoare care nu sunt nici fizice, nici mentale, cum ar fi Maria, persoana schimbătoare care nu este nici corpul, nici mintea Mariei. Nu se referă la conceptualizarea Maria, care ar fi un lucru neschimbător.)
5. Un lucru care există de la sine față de o etichetă care este proiectată pe o colecție de părți
Wang gyurwa po
Wang gyurwa po min
Prima este Dzeyu și a doua Takyu.
Wang – putere sau a controla sau a împuternici,
Gyur wa – transformat, împuternicit.
Exemplul dat aici este despre Geshe Thubten Rinchen care vorbește cu americanii care au venit să studieze cu el. Deci exemplul pe care îl dă este:
Gândește-te la un „american”, spune el. Cum percepem un american? Cum percep tibetanii un american? Mai întâi se uită la capul lui, mâinile, picioarele, toate părțile și, de asemenea, la obrăznicia lui. Își formează imaginea tipului american și spun „Acesta este un american”.
Ei se uită la toate aceste părți și îi dau o etichetă, numesc această colecție „Ins American”.
Acesta este un exemplu de Takyu care nu este ceva real. Ne uităm la părțile fizice și apoi etichetăm întreaga colecție. Deci, această etichetă nu este reală/substanțială, este o construcție, este doar un nume pentru o colecție de părți. „Ins American” – este numele acestei colecții de părți.
Exemplu de Dzeyu : lucru substanțial aici este culoarea. Când ne uităm la culoare, nu există părți. O percepem imediat, fără a percepe mai întâi părțile obiectului, să trecem prin părți și apoi să le dăm un nume. Ea nu necesită nicio conceptualizare pentru a fi percepută.
– Semnificația cuvântului „substanțial” conform școlii Svatantrika
Changkya Rolpay Dorje ne spune că Wang gyurwa po este ceea ce se înțelege cu adevărat atunci când se vorbește despre sine versus alți factori (care este a patra semnificație de mai sus). El spune că adevăratul sens al lui Dzeyu (substanțial) este acela că lucrul poate sta pe cont propriu; ceea ce înseamnă că pentru a-l percepe nu trebuie să percepem mai întâi alte părți compuse ale obiectului, ca în exemplul culorii.
Școala Independenților, când vorbește despre lipsa de sine subtilă a omului, ea se referă de fapt la acel conducător, la acel șofer care există de la sine și care îmi controlează corpul și mintea, și care este în afara mea.
Acest conducător, care se presupune că există și îmi controlează corpul și mintea, este Gakja la primul nivel de înțelegere a lipsei existenței de sine în Svatantrika. Aceasta este persoana care conduce lucrurile. Absența sa este o formă primitivă de înțelegere a vacuității, nu chiar vacuitatea.
În schimb, un lucru simplu construit (takyu) este un lucru pe care, pentru a-l percepe, trebuie mai întâi să percepeți părțile sale compuse.
Pot Ascultătorii să ajungă cu adevărat la Nirvana?
Svatantrika va spune că oamenii de pe această cale nu au perceput vacuitatea, [va spune că] ceea ce au perceput nu a fost vacuitatea.
A percepe „lipsa șoferului care conduce vehiculul” nu este încă vacuitatea și, prin urmare, școala va spune că de fapt cei care credeau că au ajuns pe Calea Perceperii, de fapt realizările lor nu sunt ceea ce cred ei că realizează.
Se poate ca aceasta să fie singura învățătură pe care aceștia o cunosc și urmând ceea ce cred ei că a fost Calea Perceperii, ei încep să se purifice de afecțiunile mentale. Se poate așa ceva?
Se poate. Este foarte posibil ca ei să fi urmat o cale care, așa cum o descriem, nu este completă, nu este adevărata vacuitate, dar dacă prin meditația lor au ajuns pe Calea Perceperii, ei au perceput de fapt vacuitatea completă așa cum o percepe un Arya din Mahayana. Și li se poate întâmpla asta.
Cum știm? Privind retrospectiv. Dacă au toate simptomele lui Jetop yeshe și toate conștientizările care vin după aceea, ei încep să-și purifice karma și afecțiunile mentale. Deci, ei pot ajunge pe Calea Perceperii, în ciuda studiului și a practicii lor. Pe scurt, ceea ce spunem noi este că există doar o singură Cale a Perceperii. Așa că, de fapt, ei au urcat fără să vrea pe calea Mahayana și au perceput vacuitatea complet.
Câți dintre ei fac asta? Probabil foarte puțini.
Deci, Svatantrika va spune că oricine merge pe primul traseu și va ajunge pe Calea Perceperii va percepe adevărata vacuitate. Va percepe al treilea nivel al lui Svatantrika.
Grup Facebook