Category: Conferințe

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 2

 Cuplul spiritual – 2

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie McNally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Primul angajament în tibetană este Yunpey kunto mi nye chö.

Cho

 

Cuvântul Chö în tibetană înseamnă ofrandă, a dărui ofrandă.

Yunpey kunto mi nye chö înseamnă „Dăruiește mereu ofrandă partenerului sau partenerei tale”.

Ce vă vine în minte când auziți asta? Dăruiți flori, aduceți ciocolată. Oferiți-le cadouri tot timpul.

Dar aici noi ne referim la relația spirituală. Ceea ce dorim este să ne ridicăm nivelul de dăruire la un nivel mai spiritual, cu toate că și aceste lucruri pot fi spirituale, dacă știți cum să le faceți. Așa că aduceți flori și bomboane de ciocolată partenerului vostru, dacă îi place ciocolata. Dacă nu îi place, nu-i aduceți ciocolată.

Deci aici este puțin diferit, pentru că vrem să ridicăm nivelul relației. Deci, dacă îl întâlniți pe partener sau dacă îl aveți deja, și doriți să vă ridicați relația la un nivel mai înalt spiritual, cel mai mare dar pe care îl puteți face este ceea ce numim în tibetană.

 

Dak Shen Nyam Je

 

Ceea ce înseamnă „schimbarea de sine cu celălalt”. Seminarul „Eu și celălalt” îl puteți găsi pe site-ul nostru (www.dharmakaya.ro).

Acesta este un seminar foarte important, și este ceea ce vom face aici: ne vom pune în locul celuilalt. Seminarul descrie în detaliu cum facem asta, și nu vom intra acum în aceste lucruri.

Pe scurt:

1. Ne uităm la ce-i place partenerului/partenerei, la ce preferă, ce-l bucură și asta vom face pentru el/ea. Aceasta este doar prima etapă a lui Dak Shen Nyam je, care ajută și la erodarea sursei suferinței noastre, care este marele nostru ego.

Deci ne punem în locul lui sau al ei. Să zicem [să presupunem] că stăm împreună la micul dejun. Ce vom servi la micul dejun? Ce îi place lui/ei sau ce ne place nouă? Să presupunem că trebuie să alegem între două lucruri. În zilele noastre, acest lucru este cam greu de făcut, pentru că mâncarea este din belșug, totul este bun, frigiderul este plin de tot felul de brânzeturi și măsline. Dar să zicem că suntem într-un alt loc și trebuie să alegem.

Deci, la primul nivel – dacă trebuie să alegem și dacă facem Dak Shen Nyam Je, dacă facem Chö pentru el, adică îi dăruim ofrandă la nivel spiritual – atunci vom alege dintre cele două opțiuni ceea ce îi place lui/ei.

Dar unde rămân eu la acest nivel? Eu nu am primit ceea ce mi-am dorit. OK, am fost atât de bun și i-am dat lui, dar nu am primit ceea ce îmi doream.

2. Un nivel mai înalt decât primul este de a începe să ștergem această linie dintre noi și ceilalți. Ce vrea ea sau ce vrea el – le definim ca fiind ceea ce vrem noi. Pentru că ne punem în locul lor. Ne punem mintea în corpul lor. Deci, atunci când le dăm ceea ce vor ei, de fapt ne dăm nouă ceea ce vrem.

Ne este greu să gândim așa pentru că suntem blocați în ego-ul nostru. Aceasta este o dăruire în care ne oferim de fapt nouă înșine.

3. Vom ajunge la un nivel mai înalt, în locul în care mâna dă piciorului. Adică, nu eu sunt aici și fac ceva pentru el, ci ne înfășurăm în jurul lui. Și atunci ceea ce vrea el, sunt eu care vreau. Nu el care vrea, sunt eu care vreau în această imagine a lui, care este a mea acum. Și o vreau la fel de mult ca și celelalte lucruri ale mele.

Deci, acesta este un nivel ridicat al dăruirii de ofrande, Chö.

Trebuie să continuăm să ne ridicăm la nivelul de a ne pune în locul celorlalți. Asta înseamnă, printre altele, că pentru a putea face acest lucru trebuie să începem să fim atenți la ceea ce își doresc ei, trebuie să le acordăm atenție, să-i ascultăm, de exemplu. Ce vor, ce le place.

Și când facem asta, nu va fi din spirit de sacrificiu, sau pentru că a spus profesorul, sau pentru că este moral, ci ca ofrandă, [oferită] cu bucurie în inimă, cu iubire în inimă. Și cu cât facem asta mai mult învățăm să ne rafinăm generozitatea, să o ducem la nivelul următor.

Codul zeiței este codul unei practici foarte înalte, de fapt cea mai avansată. O persoană care preia acest cod, este practica lui. Așa că dacă ceilalți îl întreabă: „Cu ce te ocupi?” [Sunt uni care răspund]: “Sunt profesor. Sunt arhitect. Sunt avocat.” El va răspunde: „Mă perfecționez în practica cuplului spiritual ca o cale de a ajunge în paradis.”

Asta este ce va fi el: cel care lucrează pentru a-și perfecționa relația de cuplu pentru a ajunge în paradis.

Și dacă luați aceste lucruri în serios, ele vor fi cele mai importante lucruri pe care le veți face. Tot ceea ce veți face este de cum să vă faceți relația de cuplu cât mai minunată. Aceasta este o practică foarte serioasă, un angajament foarte serios.

Această practică iese din sfera relațiilor normale pe care le avem, adică relația

– s-ar putea să ne placă,
– sau să ne convină,
– sau ni se potrivește emoțional,
– fizic
– și economic.

Nu mai este vorba de aceste lucruri.

Acum, cei doi parteneri lucrează împreună pentru a se ridica reciproc, pentru a se scoate unul pe celălalt din suferință și ca să-l ducă spre fericirea pură și absolută.

Deci, acesta este un angajament foarte serios, pentru cei care îl iau. Și acesta este cea mai dificilă cale, după cum știți. Dacă ne uităm la cum decurg relațiile de-a lungul timpului, știm cu toții că este o muncă foarte grea.

Vom trece la al doilea angajament, care face parte, de asemenea, din marea artă de a găsi un partener spiritual.

Tsen den

Cuvântul Tse’n Den înseamnă cineva care are îndemânările potrivite pentru o relație spirituală.

Atunci când vorbim despre partenerul spiritual, spre deosebire de cel obișnuit, ar trebui să căutăm anumite calități în el. Avem nevoie ca el/ea să aibă anume calități, astfel încât să fie un partener cu care să pot face cu adevărat o cale spirituală, care să ne ridice pe amândoi și toată lumea din jurul nostru.

Atunci când căutăm un partener este ușor să cădem în dilema comerciantului de diamante: „Ar trebui să fie frumoasă sau ar trebui să fie deșteaptă”? Ce este mai important: [să fie] frumos sau inteligent? Noi spunem, că ar trebui să vă faceți o listă cu ceea ce doriți de la partenerul vostru. Și puteți avea totul de pe listă: atât frumos, cât și deștept, și spiritual, și de asemenea să fie interesat de a face călătoria cu voi.

Deci, tema pe care trebuie să o faceți este să vă scrieți lista. Indiferent dacă aveți un partener sau nu. Faceți o listă cu ce calități ați dori să găsiți la partenerul vostru spiritual ideal.

 

 Calități importante pe care vrem să le căutăm la partenerul spiritual

Lista ar trebui să conțină câteva lucruri de început. Partenerul care vreți să vă însoțească pe calea voastră spirituală ar trebui să aibă interes pentru calea spirituală. Dacă nu are niciun interes pentru a face o cale spirituală – nu este ceva imposibil, dar va fi foarte dificil. Deci, căutăm pe cineva care are standarde mai înalte decât cele obișnuite. Adică, motivul pentru a forma un cuplu nu este de merge împreună la restaurant, sau în vacanță sau pentru a putea avea relații fizice nemaipomenite.

Nu acesta este motivul… deși v-am spus să vă faceți o listă cu calitățile pe care le doriți să le aibă celălalt. Va fi mai ușor dacă veți fi încă de la început în situația ca el să aibă standarde puțin mai ridicate.

Ce înseamnă standarde puțin mai ridicate? Ce înseamnă standarde spirituale?

1. Inima plină de compasiune: Un aspect pe care ar trebui să-l căutați la partener este că atunci când vede suferință și durere în lume, să-i pese. Nu să ridice din umeri și să meargă nepăsător mai departe. Să-l deranjeze faptul că există suferință și durere în lume și să dorească să facă ceva în privința asta. Chiar și puțin. Aceasta ar trebui să fie direcția. Și apoi întărită.

Deci, primul aspect este să aibă inima plină de compasiune, să-i pese de durerea celorlalți. Fiecare dintre noi avem copii, familie, părinții și avem grijă de ei. În cultura noastră, fiecare are grijă de familia sa.

Dar aici este mai mult de atât. Aici vorbim de a avea grijă și de copiii vecinilor. Nu este numai ceea ce definim ca fiind al nostru, ci și bătrânii care sunt singuri, și cei care sunt în nevoi. De a dori să alinăm suferința din lume și să ne deschidem inima față de ea.

Vorbim despre cel care nu stă nepăsător și are grijă doar de sine când lumea arde în jurul lui. Trăim într-o lume în care există foamete, epidemii, războaie. Așa că el ar trebui să fie cineva cu inima deschisă la durerea lumii și nu doar la ceea ce se întâmplă în casa mea. Linia de separare dintre „al meu” și al lor să fie puțin mai deschisă.

2. Al doilea aspect pe care vrem să-l căutăm la celălalt este iubirea necondiționată față de toate ființele. Să iubească oamenii nu pentru că sunt membri familiei lui, sau vecinii lui. Să iubească oamenii fără părtinire. Să fie mai puțin preocupat de „al meu” și să-i vadă pe cei din jurul lui fără a-i eticheta „al meu – nu este al meu”. Să aibă interes pentru oameni.

Deci, primul lucru, a fost ca partenerul să fie plin de compasiune. O persoană care vede suferința altora și care vrea să facă ceva în privința asta, și nu să spună: „Bine, bine…”. A văzut la știri suferința și toate ororile, și apoi revine la preocupările lui obișnuite. Nu. Să fie cineva căruia    să-i pese.

Al doilea lucru, a fost ca el să iubească oamenii necondiționat.

3. Al treilea aspect, pe care vrem să-l căutăm la partener, este să fie interesat de a căuta adevărul. De a înțelege cu adevărat cum funcționează această lume. De a înțelege cu adevărat cauza profundă a lucrurilor: De ce există cancer în lume? De ce sunt războaie în lume? De ce există sărăcie în lume? Cum funcționează aceste lucruri?

Să-și pună întrebări și să depună efort pentru a găsi răspunsurile la ele.

Oare este adevărat că trebuie să suferim și să murim? Să ne naștem, să ne bucurăm puțin, să suferim, să îmbătrânim și să murim, este oare asta adevărat?

Este adevărat că ne-am născut doar: ca să mergem la universitate, să ne căsătorim, să avem copii, apoi să ne îmbolnăvim și apoi să murim? Pentru asta am venit pe lume? Este adevărat că suntem aici doar pentru a ne îndeplini nevoile fizice și, când ni se epuizează puterea, să murim? Pentru asta am venit?

De aceea, dorim să căutăm pe cineva care vrea să se ridice împreună cu noi la un nivel puțin mai înalt, care să fie interesat de această cale și să fie preocupat de aceste probleme. Inima lui să fie deschisă la suferința din lume, să-i pese și să caute să facă ceva în privința asta. Să iubească ființele fără a le eticheta, să aibă interes pentru adevăr și să caute adevărul. Să nu fie închis și cu prejudecăți că el știe deja tot, pentru că atunci când este plin de toate acestea nu poate învăța nimic.

Cei dintre voi care ați studiat cursul 1 – „Cele trei căi principale” – puteți recunoaște aceste trei calități. Acestea sunt caracteristicile oricărei căi spirituale demne de respect. Partenerul spiritual/partenera va fi interesat de aceste aspecte ale spiritualității, deoarece ele sunt cei trei piloni ai vieții spirituale a oricărui om spiritual. Indiferent de religia sau tradiția pe care o are! Nu trebuie să fie budist pentru asta. Aceste aspecte sunt comune pentru fiecare persoană pe o cale spirituală.

Apoi cuplul continuă să întărească aceste trei domenii de interes spiritual. Şi nu există limită până unde se poate ajunge.

Și există printre noi oameni care nu vor mai gusta moartea în această viață. Ei vor ajunge în paradis înainte ca moartea să-i prindă. Dacă luați aceste lucruri în serios și le aplicați, puteți fi voi cei care găsiți calea și să eliminați orice formă de suferință. Orice formă de suferință din lume, atât a voastră, cât și a altora. Pentru că acesta este scopul oricărei căi spirituale: de a ajunge la fericirea sublimă. Fericirea sublimă înseamnă: am depășit toată suferința.

Și există un mic secret în găsirea fericirii: nu trebuie să căutați fericirea cu forța. Ea va veni singură dacă veți elimina suferința. Dacă eliminați lucrurile care afectează fericirea, [atunci] fericirea va veni de la sine. Cuplul spiritual este cea mai grea dar și cea mai rapidă cale de a ajunge la fericirea sublimă, dacă nu cea mai rapidă.

Deci, vom căuta partenerul care are chiar și puține din aceste tendințe. Și dacă am găsit pe cineva cu astfel de tendințe, atunci el ar putea fi un candidat bun pentru cuplul spiritual. Iar aceia dintre noi care ne angajăm la codul celor opt angajamente, n-ar trebui să intrăm într-o relație cu cineva care nu are aceste interese, aceste calități. Pentru că el ne va opri progresul.

Partenerul trebuie să aspire spiritual – să fie interesat de a căuta o modalitate de a se ridica deasupra realității obișnuite de rutină în care ne naștem, ne maturizăm, îmbătrânim, ne îmbolnăvim și murim. Să se ridice deasupra acestor lucruri, să ajungă într-un loc mai înalt, un loc al fericirii împreună cu noi.

Poate că veți spune: „Este cam greu să-l găsim”. Adevărat, nu este atât de ușor să găsim așa ceva. Atunci cum îl găsim? Unde îl vom găsi?

Ne vom folosi de principiul ecoului. Cum îl găsim? Nu trebuie să mergem nicăieri să-l căutăm.

Îl creăm prin principiul ecoului și el/ea va veni la noi.

 Ce înseamnă să-l creăm prin principiul ecoului?

Asta înseamnă să ne intensificăm aceste aspecte în noi înșine:

– Să practicăm compasiunea față de ceilalți,

– Să practicăm iubirea față de toate ființele,

– Să căutăm să aducem fericirea oamenilor, indiferent de naționalitatea lor, de familia lor, de sexul lor sau de vârsta lor.

– Să căutăm adevărul, înțelepciunea și să înțelegem profund principiul ecoului;

Dacă facem asta și aprofundăm această practică, partenerul/partenera va veni automat. Și nici măcar nu-l vom putea opri, pentru că practicând aceste lucruri, vom produce ochelarii prin care privim lumea, iar apoi persoana care va apare, vom vedea în el/ea aceste calități.

Îl numim efectul albinei și a mierii. Ce este mierea? Mierea este karma pe care o creăm, care atrage spre noi albina, adică partenerul care are exact calitățile pe care le căutăm. Și cum facem asta?

Creăm aceste calități în noi:

– Ne intensificăm compasiunea,
– Ne intensificăm iubirea,
– Mergem să-i ajutăm pe ceilalți,
– Căutăm cum să aplicăm principiul ecoului în viața noastră.

Iar atunci el/ea va veni. Putem fi închiși într-o cameră, iar el va veni.

Lama Dvora Hla spunea:

„Avem un prieten pe care îl cunoaștem care a fost într-un retreat, izolat într-un cort în mijlocul deșertului, singur, un retreat de câteva luni. O fată a venit la cortul lui.”

Ce karmă trebuie să facem pentru a-l întâlni? Am spus că trebuie să ne dezvoltăm acele calități, dar mai sunt și alte lucruri pe care trebuie să le facem pentru a-l întâlni pe partener. Dacă vrem acum să intrăm într-o relație spirituală, mai sunt și alte lucruri care trebuie făcute.

• Trebuie să sprijinim relațiile altora de cuplu. Când vedem o pereche care nu se înțelege, vom face tot ce putem să-i aducem să se înțeleagă.

Bineînțeles cu înțelepciune. Este foarte important să ajutăm relațiile celorlalți. Și atunci nu trebuie să ne mai facem griji. Nu vom mai avea nevoie de toate cărțile de sfaturi despre cum să ne găsim un partener. Le putem arunca la gunoi.

Dacă îi ajutăm pe alții în relațiile lor și ne dezvoltăm calitățile spirituale, ne creăm karma ca partenerul să vină la noi. Nu-l vom putea opri să vină. El va veni chiar și dacă vom fi în mijlocul deșertului, în cort.

De fiecare dată când avem oportunitatea de a face pace acasă, vom face pace în casă. Încurajăm relațiile de cuplu ale celorlalți. De exemplu, mergem și îi învățăm pe ceilalți aceste lucruri. Imediat vom întâlni mulți oameni și ne vom crea multe semințe karmice.

• Există un al doilea aspect în acest sens: de a evita complet a face contrariul, adică de [a evita de] a deranja relațiile de cuplu ale altora sau de a le răni.

Să presupunem că întâlniți pe cineva care vi se pare că este exact sufletul pereche, dar are deja un partener. Ce veți face atunci? Veți susține relația lor. Veți spune: „Îmi place de tine, îți doresc tot binele din lume, dar nu te vreau pe tine, ci pe altul ca tine.”

Și ca urmare a sprijinirii relațiilor altora, veți obține și mai mult. Trebuie să aveți răbdare.

Dacă stricați relația de cuplu a altcuiva, acest lucru va deveni un obstacol imens în relațiile voastre.

Acum amintiți-vă: karmei îi ia timp până va rodi. Sunt o mulțime de filme romantice, în care cineva se îndrăgostește de soția altcuiva, [apoi cei doi] fug pe o insulă și duc o viață romantică… Dar lucrurile nu se termină ca în filme! Trece ceva timp, trec luni sau ani sau chiar mai puțin de atât, și relația explodează… Și ceea ce i-ai făcut celuilalt, ți se întâmplă [ţie] exact la fel. Pentru că karma are calea de a se întoarce asupra noastră. Ea se întoarce mereu.

Deci, nu vom răni niciodată relațiile altora de cuplu, ci le susținem. Mierea va fi sprijinul relațiilor celorlalți. Albina este partenerul pe care vi-l doriți. Și dacă vreți ca el să aibă calități spirituale, dezvoltați-le în voi.

– Există o a doua parte, dacă aveți deja partener. Ce se întâmplă dacă aveți deja partener și acesta corespunde descrierii.

Există o lege conform căreia nu putem scăpa de karma noastră. Unii au încercat: și-au aruncat partenerul și și-au găsit pe altcineva. Puteți ghici ce s-a întâmplat: karma a revenit. Ea bate la ușă. Noul cuplu își petrece luna de miere, este minunat câteva luni și după o vreme se întâmplă același lucru.

Sunt oamenii care divorțează, își găsesc pe altcineva și cred că totul va fi bine, și după câteva luni lucrurile se întâmplă din nou. Deseori și a doua căsătorie eșuează, iar a treia reușește. De ce? Pentru că omul poate a înțeles deja că problema nu se află la partener, ci este la el.  Dacă nu funcționează pentru el, nu va funcționa în altă parte până nu va începe să cânte melodia potrivită. Trebuie să existe efectul de ecou.

Aici apare dilema: Deci, ce ar trebui să fac? Să rămân blocat într-o relație, să sufăr în tăcere, să mă abțin și astfel să mor, sau să destram această relație și să găsesc alta? Dar eu nu am abordat motivele reale ale suferinței mele în această relație! Până nu le rezolv, ambele lucruri nu vor funcționa.

Și dacă problema va fi rezolvată, întrebarea va dispărea. Pentru că partenerul (sau partenera) pe care îl am, este complet gol de orice natură. Este o oglindă perfect clară, limpede. Acesta este tot ecoul meu. Și dacă nu are calitățile pe care le doresc, va trebui să le produc prin comportamentul meu!

Faceți o listă cu ceea ce doriți și începeți să faceți exact asta altor persoane, partenerului. Dacă relația este prea dificilă, începeți afară. Nu contează, ecoul va reveni, chiar prin intermediul soțului.

Tot ceea ce vedeți la partenerul vostru este reflexia minții voastre. El este ecoul, este oglinda care vă arată toate lucrurile pe care le-ați făcut și vi se întorc acum înapoi.

Putem rămâne cu acea persoană și să semănăm semințele potrivite, iar ea va începe să le reflecte. Poate dura timp. Amintiți-vă, karma necesită timp. Cu cât înțelegeţi mai bine principiul ecoului, cu atât se va scurta perioada de rodire. Dacă îl înțelegeţi, karma va începe să rodească mai repede. Încep să se schimbe. Și veți spune: „Treizeci de ani ai fost așa, ce s-a întâmplat”? Știți bine ce s-a întâmplat, pentru că voi ați creat asta.

Începeți în mod conștient să vă dezvoltați calitățile pe care doriți să le vedeți la partener. El nu va mai avea de ales decât să vi le reflecte, pentru că el este gol. Și puteți avea din abundență tot ceea ce vă doriți.

Deci acesta este modul conștient și calculat în care vă manipulați lumea prin înțelegerea forțelor karmei. Și nu de a sta și de a-i explica celuilalt cum ați vrea voi să fie. Puteți face asta o veșnicie, dar nu funcționează.

Aceasta este o tendință umană, toți avem această tendință, de a intra în această spirală descendentă, care ne târăște în jos. Pentru că reacțiile noastre sunt opuse, nu sunt corecte. Și aceasta a fost prima regulă: să acționăm invers.

După ce trece luna de miere, prima perioadă de entuziasm unul față de celălalt – iar asta poate dura timp – începem automat să-l luăm pe celălalt de la sine înțeles. Știu că dacă mă voi întoarce acasă, partenerul va trebui să fie acasă, doar am semnat un contract cu el. Ne așteptăm să fie așa, luăm asta de la sine înțeles.

Această tendință este una dintre tendințele care erodează relația.

Mai avem și o altă tendință. După ce luna de miere se termină, ne concentrăm pe defectele lui. Nu îi punem în valoare virtuțiile, ci ne concentrăm pe defectele lui.

Și merge așa:

– Este luna de miere, totul este minunat, totul este extraordinar. Suntem în rai, în sfârșit ne-am găsit alesul inimii noastre.

– Trece timpul: o lună, două luni, un an, stăm dimineața la micul dejun, se ridică de la masă și își lasă farfuria de mâncare pe masă. Bine, bine, prima dată.

– A doua oară… [la fel…]

– A treia oară deja ne gândim: “Destul. Trebuie să-i spun.”

– De-a lungul timpului ne dezvoltăm obiceiul de a ne concentra asupra calităților negative care nu ne plac la partenerii noștri,

– Și bineînțeles că asta intensifică spirala. Pentru că acesta este ecoul: acesta este acum cântecul pe care îl cânt și acesta este ecoul care se întoarce la mine.

Pe măsură ce trece timpul, are și mai multe defecte. Și de mult am uitat de luna de miere.

– Au trecut cinci ani și ne gândim: „Oare ce am găsit la el”?

Asta este ceea ce facem datorită acestei tendințe de a ne concentra pe defecte. Apoi îl vedem din ce în ce mai puțin atractiv, din ce în ce mai puțin pur, din ce în ce mai puțin frumos. Pe măsură ce trece timpul, nu mai știm cine este el.

Comportându-ne în acest fel, plantăm semințe pentru a vedea calitățile lui minunate diminuându-se, erodând, degenerând.

Trebuie să ne amintim că nimic nu vine de la el, că totul este un ecou. Totul vine din interacțiunea noastră cu el, iar interacțiunea noastră cu el este condusă de gândurile noastre despre el. Și dacă gândurile noastre despre el se concentrează asupra a ceea ce nu funcționează și a ceea ce este negativ, interacțiunea va întări spirala care ne va trage în jos. Așa că trebuie să învățăm să facem invers.

Vom termina această lecție cu o scurtă meditație, care vă va ajuta să produceți aceste lucruri. Este o meditație pe care o veți face dimineața chiar când vă treziți, înainte de a vă ridica din pat, înainte de a vă deschide ochii.

Stați culcat lângă partener, dacă nu aveți atunci singur. Nu contează. Și faceți meditația înainte să deschideți ochii.

Voi face acum varianta pentru cei care au partener.

Așezați-vă comod și încercați să nu vă mișcați pentru a nu-i deranja pe cei de lângă voi. Închideți ochii.

Concentrați-vă pe respirație. Încercați să numărați zece respirații fără a vă încurca.

Imaginați-vă că sunteți întinși în pat lângă partener. Îi puteți atinge mâna sau umărul. Imaginați-vă în această situație.

1. Și gândiți-vă: „Cât de norocos sunt că această persoană este cu mine, că acest bărbat sau femeie este cu mine”.

Încercați să vă dezvoltați sentimentul de adâncă recunoștință și apreciere că acea persoană este în viața voastră.

2. Acum amintiți-vă câteva dintre virtuțile lui, de câteva dintre calitățile care vă plac la el/ea. Poate două, trei, o listă scurtă.

3. Iar al treilea pas, înainte să deschideți ochii dimineața, rugați-l în sinea voastră să rămână cu voi pentru totdeauna, să nu-l pierdeți. Spuneți: „Te rog rămâi cu mine!”

Asta e tot. Puteți deschide ochii.

Cât durează să faceți această meditație? Un minut, două minute? Dar ea plantează semințele de a vă trezi cu recunoștință față de cei care sunt în viața voastră. Și îl înfrumusețează pentru că vă concentrați pe ceea ce este minunat la el. Meditația funcționează și ca antidot împotriva acestei tendințe de a-l considera de la sine înțeles. Nu este de la sine înțeles că el [că relaţia cu el, parteneriatul] este sigur, oamenii își pierd partenerii tot timpul. Nu este de la sine înțeles că el va fi mereu alături de voi. Îl rugați să fie cu voi și asta va planta semințele să rămână cu voi.

Pentru cei care nu au încă un partener sau parteneră, puteți face această meditație, dar faceți un pas preliminar înainte de a face meditația:

– Vă imaginați partenerul vostru ideal, perfect pe care vi-l doriți. Faceți aceeași meditație și încercați să vă imaginați că el este deja cu voi. Și vă concentrați pe calitățile pe care ați vrea să le aibă.

– Și îl rugați: „Te rog vino la mine!”. Vi-l imaginați și vă concentrați pe calitățile pe care le doriți și îl rugați să vină la voi.

Aici, plantați semințele pentru a-l găsi, iar aceste semințe îl vor atrage spre voi. Dar asta nu este suficient, trebuie să faceți și karma de a-i ajuta pe ceilalți în relațiile lor și să nu stricați nimănui relația în care se află.

Deci este foarte important, să faceți și una și alta.

În lecția următoare vom intra mai mult în relațiile fizice dintre parteneri și vom lucra cu canalele noastre energetice. Acest material este foarte important.

Cu toții cunoaștem faptul că nu prea știm cum să avem o relație de cuplu bună. Și aici ați primit câteva instrumente foarte puternice și foarte sfinte.

Doar pentru că am vorbit despre aceste lucruri, v-ați deschis față de aceste lucruri, cu toții am acumulat o karmă foarte bună în această direcție. De fapt, ce încercăm aici este să importăm un model străvechi, incredibil, frumos și profund și să începem să îl aplicăm în relațiile noastre. Și imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă toate acestea ar deveni dintr-o dată populare. Dacă deodată oamenii ar începe să trăiască așa, în ce loc am fi?

Așa că pentru a nu pierde karma, trebuie să o dedicăm. Trebuie să o trimitem tuturor oamenilor din jurul nostru, astfel încât toți oamenii din această țară să aibă o relație minunată.

Mai întâi facem Mandala.

Și acum dedicăm. Imaginați-vă că țineți o sferă de lumină în mâini. Trimiteți sfera tuturor celor a căror relație de cuplu nu este prea bună și celor care nu au partener. Trimiteți-le cel mai minunat partener și să se facă fericiți unul pe altul.

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 2

 Cuplul spiritual – 2

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie McNally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,b

Mai există o a doua jumătate a elementelor de bază pe care ar trebui să le alăturăm celor opt, iar această jumătate analizează obiceiul nostru de a reacționa atunci când ni se întâmplă lucruri. Cum reacționăm de obicei? Ce se întâmplă dacă nu ne amintim că totul este un ecou sau dacă nu știm că totul este un ecou? Cum reacționăm când nu știm că este un ecou? Ce facem când auzim o melodie enervantă?

 

Dilema comerciantului de diamante

În prelegerea lui Geshe Michael și a Lamei Christie, a fost dat exemplul negustorului de diamante. Ne vom folosi de acest exemplu pentru un moment.

Într-o zi o doamnă vine să cumpere un diamant. Negustorul îi arată un diamant mare pe care îl are și spune: „Prețul este bun și vă fac și o reducere la el. Diamantul este mare, strălucitor și e frumos tăiat și… dar el este un pic gălbui”. Ea îi spune: „Nu vreau galben”. „Oh! Nu este nicio problemă. Aici am aici un diamant complet alb, ceva mai mic, dar alb-alb, doar că are o mică incluziune care cu greu se poate observa. Așa că poți alege dacă vrei :

1. 1. diamantul mare gălbui,
   2. sau pe cel mic alb dar cu o mică imperfecțiune.

Ce dorești? Galben sau alb?

Negustorul o pune în dilema să aleagă. Pentru faptul că negustorul o presa să aleagă, ea uită că are o a treia opțiune: să nu cumpere niciunul dintre ele. Ea vroia un diamant curat. Doamna nu trebuia să aleagă între cele două opțiuni, nu-i așa?

Această dilemă în care intrăm: „Asta sau aia?” este situația în care nu ne mai amintim de efectul ecoului. Dacă nu înțeleg că tot ceea ce întâlnesc este un ecou, atunci spun: „El mi-a spus asta” sau „Ea a spus asta”. Acum ce să fac? Să divorțez de el/ea? Sau să mă împac cu el/ea? Ce ar fi potrivit să fac acum? Ce reacție să am?” . În acestă situație, am pierdut deja bătălia. În momentul când am intrat aici, am pierdut lupta pentru fericirea maximă.

Mi-am pierdut calea. Nu mai sunt pe cale.

De ce? Pentru că am intrat într-un loc în care trebuie să decid între două lucruri, dintre care niciunul nu este bun.

A te duce să-i spui celuilalt ce ți-a făcut și ce ți-a spus și de ce este greșit că ți-a făcut sau spus una și alta, contează? Funcționează? Câți dintre voi ați încercat să faceți asta? Poate că atunci au spus: „Da, da, da”. Poate a funcționat o vreme. Și după un timp situația se repetă din nou, de parcă nu am fi vorbit niciodată. Și atunci spunem: „Dar ieri ai fost de acord, nu-i așa? Încă odată faci asta?”

De ce se repetă asta? Pentru că motivul nu s-a schimbat. Cauza karmică a acestui lucru nu s-a schimbat. Încă mai cânt aceiași melodie, așa că ecoul îmi revine mereu, pentru că ecoul nu vine de la el! Vine de la mine. Nu a venit de la el.

A doua opțiune este să tăcem, să nu reacționăm, dar fierbem în noi – același lucru. Nu am rezolvat problema.

Dar există întotdeauna și a treia opțiune, iar aceasta este să mergem spre ce-i mai bun. Ea nu este ca celelalte opțiuni cu care suntem obișnuiți „Ce fac acum?”.

De fiecare dată când sunteți într-o dispoziție proastă sau deprimată sau vă aflați în situația în care nu știți ce să faceți, este un indiciu că ați uitat de efectul de ecou sau nu   l-ați înțeles sau nu l-ați interiorizat. Este indicația că nu sunteți pe direcția corectă.

De ce? Spunem că tot acest ecou este karma. Tot ceea ce ne revine este ceva ce am semănat. Karmei îi ia timp să se maturizeze. Există acest decalaj de timp dintre cauză și efect. Nu pot face nimic în prezent care să afecteze această karmă. În prezent, dacă ea rodește; cineva țipă la mine sau nu se comportă frumos cu mine, el este ecoul care mi-a revenit. Ceea ce fac acum plantează semințele pentru următorul ecou care se va întoarce după timpul lui karmic.

Nu pot influența prezentul în prezent. Nu se poate, este prea târziu. Ecoul mi-a revenit deja. Nu pot să-l duc înapoi pe munte. S-a întâmplat deja. Este fără speranță. Deci, ce voi face? Ce voi face dacă înțeleg asta? Cineva țipă la mine. Ce voi face? Îi voi spune de ce greșește sau voi tace și fierb în mine și voi aștepta data viitoare? Deci, ce voi face?

Nici una, nici alta.

Înțeleg că, dacă țipă la mine, este pentru că am țipat la alții în trecut, așa că nu mai plantez iar astfel de semințe.

Cu siguranță că nu voi țipa îndărăt la el, dar nici nu voi sta și să fierb în mine, ci să încep să plantez semințele opuse. Cu toți cunoaștem proverbul: „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”.

Cum facem asta? Uneori, nici măcar nu știm ce ar trebui să încetăm, așa că ceilalți vin să ne arate: „Iată! Asta trebuie să oprești! Exact, asta se întoarce la tine”.

Problema noastră este că nu vedem. Avem ochi și nu vedem. Nu vedem cauzalitatea profundă care conduce această lume și atunci cădem în capcana negustorului de diamante: asta sau asta? Cum să reacționez? Ce ar trebui să fac? Să convoc consiliul de administrație?

Nu acolo este soluția. Există întotdeauna a treia cale și ea este înțelegerea efectului de ecou. Singura cale care funcționează este cea care abordează adevăratele cauze profunde a ceea ce se întâmplă și ele nu sunt niciodată acolo. Ele sunt mereu aici!

Deci, ce să facem? Să le explicăm sau să nu? Nu contează. Va trebui să începem să ne creăm acum melodia pe care dorim.

Nu există nicio metodă sigură, care să funcționeze în prezent pentru a preveni neplăcerile din prezent. Nu pot să vă vând așa ceva pentru că nu am așa ceva, pentru că depinde complet de ce ați făcut în trecut. Iar asta este ceea ce se va întoarce la voi, așa că nu am niciun sfat despre cum veți ieși de la curs și totul va fi minunat.

Nu știu să fac asta și nici măcar Buddha nu poate face asta. Tot ce pot face profesorii este să vă învețe aceste principii astfel încât să începeți să plantați semințele. Veți fi grădinarii care vor semăna semințele. Acest studiu vă învață cum să plantați semințele astfel încât relația voastră de cuplu să atingă toate obiectivele minunate pe care vi le doriți de la ea.

Deci, care este calea care funcționează? Care este modul de a scăpa de persoana neplăcută [sau supărată] sau care ne rănește? El este de a înceta să mai facem aceste lucruri și de a face invers. Trebuie să integrăm această învățătură, să o practicăm, să medităm asupra ei, pentru că atunci când vom fi puși la încercare, nu ne mai aducem aminte de ea. Avem deja tendințe, obiceiuri de a reacționa, adânc înrădăcinate, iar dacă nu o practicăm bine în meditație, vom reacționa în modul nostru obișnuit, după care vom regreta.

Aceste subiecte necesită multă meditație. Stați pe perna de meditație cincisprezece minute pe zi și gândiți-vă la efectul ecoului și la cum se va aplica în viața voastră. Gândiți-vă la efectul capcanei negustorului de diamante și cum se aplică în viața voastră.

Suntem obișnuiți să avem mereu explicații. „Șeful nu este mulțumit, pentru că nu mi-am terminat treaba la timp, dar nu-i nimic! Nu mi-a dat suficient timp. Mi-a dat cincisprezece minute. Asta este o muncă de două ore”.

Supărarea șefului nu are nimic de-a face cu ceea ce tocmai s-a întâmplat. Dacă vine și țipă la mine acum, nu are nicio legătură cu timpul în care trebuia să-mi fac treaba. Totul vine de la faptul că obișnuiam să țip la alții. Există intervalul de timp dintre cauză și efect. Ne spunem: „Am încercat să-mi fac treaba, iar acum el vine și țipă la mine”.

Asta este ceea ce ne derută. Aceasta este orbirea noastră. Lucrurile vin unele după altele, dar nu există nicio legătură de cauzalitate între ele. Cauzalitatea este cu mult mai profundă și este ascunsă, iar cauza s-a întâmplat cu mult mai înainte, când am țipat la alții. Dacă am fi făcut tot posibilul să ducem la bun sfârșit treaba, chiar dacă nu am fi avut suficient timp, noi eram martori și ne filmam făcând tot posibilul. Și asta se va întoarce la noi.

Cum se va întoarce? Sub forma în care alții în viitor vor face tot posibilul să ne ajute atunci când avem nevoie, pentru că am încercat să ne ajutăm șeful cât am putut noi de bune, indiferent dacă am reușit sau nu. Dacă am fi avut intenția pură de a ne face treaba cât mai bine, asta este ce vom primi înapoi. Dar va dura timp, iar următorul lucru care se întâmplă imediat după asta, este un clip dintr-un alt film. Legătura de timp nu este legătura cauzală.

Dacă ne uităm acum la acest moment în care suntem împreună aici [la curs]… Ce va adus aici? Ați putea spune: „Am văzut un anunț. M-am urcat în mașină. Am pornit mașina și am ajuns.”

Ei bine, faptul că ați văzut anunțul, că v-ați urcat în mașină, ați pornit mașina și ați ajuns aici s-a petrecut într-o perioadă de câteva zile, Dar nu aceasta este cauza karmică care v-a adus aici. Cum știm asta? Și alții au citit anunțul și nu sunt aici. Sunt alții care nu au citit anunțul și sunt aici. Unii au urcat în mașină și mașina nu a putut ajunge aici. Alții nu au mașină și au venit aici.

Cauzele care v-au adus aici sunt mult mai profunde. Sunt mult mai adânci. Multele voastre binefaceri v-au determinat să căutați aceste învățături și să vă întâlniți cu ele. Cunoașterea spirituală caută întotdeauna motivul profund, cauza karmică și este întotdeauna legată de ceea ce faceți. Este întotdeauna în mâinile voastre.

Și cel mai frumos lucru este că adevăratele cauze funcționează întotdeauna. Cauzele aparente, pe care noi le considerăm că ar fi adevăratele cauze, uneori funcționează și alteori nu. Uneori mașina pornește și alteori nu pornește, nu-i așa? Uneori vreți să veniți la curs și ajungeți, și alteori vreți să veniți, apare ceva și nu [mai] ajungeți.  Și asta deoarece cauza pentru care sunteți aici nu este ceea ce vi se pare. Este mai profundă.

Și întrucât cauzele reale funcționează întotdeauna, spre deosebire de cele „aparente” care uneori funcționează, alteori nu, dacă înțelegeți cum să lucrați cu adevărata cauzalitate, ați putea elimina tot ceea ce nu vă doriți în viață și să produceți absolut orice vă doriți. Şi chiar mai mult decât vă puteți imagina.

Acum, dacă ne întoarcem la relația de cuplu pentru un moment, la evoluția ei, chiar dacă începeți cu o relație care este perfectă și [care] continuă să fie perfectă, la un moment dat va trebui să vă pierdeți partenerii.

Mai devreme sau mai târziu, îi veți pierde. Moartea vă va despărți de ei. Vom fi nevoiți să părăsim această lume singuri. Conform celei mai înalte învățături, lucrurile nu trebuie să fie așa. Nu este adevărat că suntem sortiți să ne despărțim de toți oamenii pe care îi iubim. Această credință vine din orbirea spirituală despre care am vorbit, a faptului că nu înțelegem cum funcționează această lume – cauzalitatea profundă a lucrurilor – și prin faptul că reacționăm față de lucruri ca și cum le-am putea influența în momentul prezent, dar noi nu putem influența prezentul, ci doar viitorul.

Dacă învățăm cu adevărat să ne folosim de principiul ecoului și să lucrăm cu adevăratele cauze, nu va există nimic pe care să nu-l putem face, inclusiv acest dezastru de a fi forțați să ne despărțim de toți cei dragi. Putem rămâne cu ei pentru totdeauna și nu bătrâni pentru totdeauna, ci într-o veșnică fericire sublimă.

Așa că vom vorbi despre asta puțin mai târziu.

 

Să trecem la primul angajament.

Primul angajament în tibetană este – Yunpey kunto mi nye chö.

Yun chö înseamnă semne inversate.

De ce sunt inversate? Vom începe cu cuvântul „inversat”. Și aici ne vom referi la întrebarea de ce relația cu un partener începe frumos și apoi degenerează.

La început suntem îndrăgostiți nebunește unul de celălalt și suntem gata să facem totul pentru ei și împreună cu ei și să fim alături de ei, iar apoi, încetul cu încetul, de-a lungul anilor, aceste relații se degradează, se deteriorează și ajung în punctul în care unii dintre noi doresc să se despartă cât mai repede de partener. De ce se întâmplă asta? De ce relația începe atât de minunat și își pierde treptat farmecul și puterea și adesea se termină prost?

După cum am spus, există această tendință umană, foarte normală, de a intra în această spirală descendentă care include și relațiile noastre personale.

Începem foarte bine, iar datorită acestei tendințe pe care o avem, ne creăm în mod constant cauzele să o stricăm. Nici măcar nu știm cum facem asta. Nu vrem să stricăm relația, dar datorită ignoranței noastre, ne generăm karma proastă. Nu știm cum să continuăm ceea ce este bun în viața noastră.

Nu știm cum să menținem această stare în care suntem îndrăgostiți nebunește unul de celălalt, așa că acest jurământ sau acest angajament ne oferă cheia acestei întrebări.

Nu este nici vina noastră și nici a partenerului că se întâmplă asta. Ni se întâmplă celor mai mulți dintre noi și nu este vina noastră. Acestea sunt reacțiile noastre instinctive ca ființe umane și trebuie să învățăm cum să acționăm invers. Cum să acționăm astfel încât să inversăm spirala descendentă. Să facem invers de ceea ce facem în mod normal, pentru că ceea ce facem în mod normal, ne doboară, ne deteriorează relația.

Vă voi da un exemplu. Să spunem că încercați să vă concentrați pe munca voastră. Stați în fața calculatorului și aveți nevoie de concentrare. Soțul/soția vine și vă deranjează. Tot timpul au nevoie de ceva de la voi sau au nevoie de voi. În fiecare moment vă deranjează cu câte ceva.

Ce veți face? Le închideți ușa? Îi veți spune să tacă? Veți țipa la el/ea? Îl ignorați? Ce veți face? Acesta este diamantul galben și diamantul impur. Dacă înțelegeţi efectul de ecoului, ce faceți?

Dacă sunt în această situație, este pentru că nu i-am lăsat pe alții să se concentreze asupra muncii lor. L-am deranjat pe partenerul meu sau pe alții. Ce ar trebui să fac acum? Trebuie să fiu deosebit de atent în a respecta concentrarea celorlalți. Nu-i voi deranja pe alții în munca lor atunci când se concentrează. Mai mult de atât. Nu doar a nu-i deranja, ci a-i ajuta, a le crea condițiile necesare ca să-și facă munca. Poate au nevoie de un loc liniștit? Poate ar trebui să ung balamalele ușii, ca să nu mai scârțâie? Să caut în mod activ modalități de a face invers. [Dacă] îmi vine ceva, trebuie să fac invers. Deci, acesta este exemplul de cum să facem invers.

Și asta înseamnă că trebuie să mă opresc înainte de a reacționa după modul obișnuit: „Iar mă deranjezi! Tot timpul mă deranjezi! Mai termină odată!”.

Înainte de a reacționa, am nevoie de un moment în care să-mi amintesc de efectul ecoului. Să mă opresc înainte de a produce reacția care deteriorează relația.

Cum voi reuși să fac asta? Cum voi reuși să mă surprind cu o clipă înainte de a reacționa? Nu voi reuși dacă nu fac această meditație, pentru că obiceiurile mele mă vor birui. Întotdeauna am fost obișnuită să reacționez în modul care duce la erodarea vieții și a relațiilor.

De aceea, am nevoie să aud mai mult, să studiez mai mult, să meditez mai mult asupra acestor lucruri.

Este foarte greu să ne surprindem când suntem într-o situație de viață, când se întâmplă ceva. Trebuie să fim foarte conștienți ca să ne putem surprinde. Este mult mai ușor când stăm pe perna de meditație, pentru că suntem liniștiți, repetăm scenariul în minte și nu interacționăm cu nimeni. Suntem noi cu noi. Este mult mai ușor să ne obișnuim. Ne gândim la cum am procedat în trecut și la ce ar trebui să facem, și în acest fel plantăm semințele care, în momentul când situația se va întâmpla cu adevărat, vom avea două secunde sau trei secunde de judecată clară înainte de a exploda, înainte de a face lucrul obișnuit care să erodeze relația.

Trebuie să înțelegeți că nu veți reuși întotdeauna. Nu vă așteptați să aveți succes amețitor din prima zi, este nevoie de mult timp pentru a vă schimba obiceiurile. Este nevoie de mult timp și o înțelegere foarte profundă. Dacă ați încercat și nu ați reușit, nu vă judecați. Este o luptă lungă. Dar chiar și o secundă de ezitare înainte de a erupe, ea seamănă semințe. Această secundă va permite următoarea secundă de înfrânare, adică data viitoare vă veți abține două secunde, iar a treia oară trei secunde, iar în final veți învinge acest tipar care vă amărăște viața .

Aceste semințe pe care le plantați în efortul de a schimba acest curent, sunt foarte puternice. Pentru că una dintre legile karmei, despre care am vorbit cu o ocazie anterioară, este că ea se intensifică/amplifică întotdeauna. Rezultatul este întotdeauna mai mare decât cauza, așa că dacă am încercat acum să mă abțin o secundă, ea îmi va permite să mă abțin cu mult mai mult în viitor și va începe să mi se întoarcă înapoi destul de repede.

Dacă faceți acest lucru în mod consecvent, chiar dacă nu reușiți întotdeauna să vă înfrânați, plantează sămânța capacității voastre de a continua, iar rezultatele nu vor întârzia să apară. Vor lua ceva timp. Nu renunțați. Continuați. Înțelegeți că ecoului îi ia timp să se întoarcă și continuați să semănați semințele opuse. Faceți invers de ceea ce sunteți obișnuiți să faceți.

Este ca și cum ați pierdut o bătălie. Dacă nu renunțați, în cele din urmă veţi câștiga războiul, dar asta poate dura multe bătălii. Nu este ușor să producem fericirea. Dacă ar fi fost ușor, am fi cu toții în paradis până acum. Este nevoie de efort. Este nevoie de determinare, dar ea va veni dacă înțelegem principiul ecoului – adică [faptul că] tot ceea ce se întoarce, se întoarce din ceea ce facem. Dacă înțelegem acest lucru suficient de profund încât să ne fie la îndemână în momentele dificile, în momentele de încercare, realitatea va începe să se schimbe. Vom avea din ce în ce mai puține lucruri nedorite în relațiile noastre și în viața noastră, în general.

Vom trece la a doua parte, la semne.

Cuvântul „semne”, în această primă regulă, este legat de partea de a găsi partenerul spiritual. Cum să-l găsim.

Deci, cum ne găsim de obicei partenerul? Vedem pe cineva, întâlnim pe cineva și ceva ne atrage atenția. Începem să-l observăm. Devenim interesați de el. Ceva ne atrage la ea/el sau ne stârnește curiozitatea.

Și asta se leagă de un obicei străvechi. Odată ce întâlnim această persoană, există un sistem de comunicare ascuns și mai profund decât percepția noastră normală. Cum putem ști cine va fi partenerul nostru spiritual?

Deci, există o comunicare care este mai înaltă, divină, dacă vreți. Este o comunicare spirituală care se desfășoară tot timpul între oameni, numai că nu o putem observa, dar ea există tot timpul. Suntem cufundați în ea tot timpul. Ea nu este vorbită. Acestea nu sunt lucrurile care se spun, este de fapt un limbaj al semnelor și de cele mai multe ori ni se vor părea complet naive sau fără sens. Nu știm să le citim, și cu toate acestea  există un limbaj al semnelor.

Deci, dacă întâlnim pe cineva despre care credem că ar putea fi perechea noastră spirituală, putem încerca în mod deliberat să creăm un limbaj al semnelor și să vedem cum reacționează.

Să presupunem că stăm într-o cafenea cu calculatorul în față și observăm cu coada ochiului pe cineva care ni se pare potrivit. Și facem ocazional o mișcare, care pentru restul lumii ar putea fi ceva obișnuit, și [suntem atenţi să] observăm dacă reacționează. Nu trebuie să spunem nimic. Vedem dacă vreun ecou sau un semn se întoarce la noi. Acesta poate fi doar un exemplu, dar ar putea fi orice.

Nu o să mai intru în asta, dar încercați să mergeți spre un nivel mai înalt de comunicare și să vedeți ce vi se întoarce. Eu nu știu ce semn veți primi. Poate fi un cuvânt, o reacție anume, un indiciu. Dacă sunteți conectați oarecum la planul spiritual, la acest nivel va exista un semn care va veni la voi. Dar va trebui să fiți foarte atenți la el. Și pentru ca acest lucru să se întâmple, desigur, trebuie să existe și karma corectă.

De unde va veni? Din multe fapte bune. Vom vorbi despre asta, [despre] cum să vă găsiți perechea spirituală. Va trebui să fiți pe calea care vrea să facă bine în lume, iar această karma vă va aduce înțelepciunea semnelor și veți putea comunica.

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 2

 Cuplul spiritual – 2

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie McNally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,a

Vom începe să vorbim puțin despre obiectivele yoga. Adesea oamenii vin la lecțiile de yoga și o văd ca pe o formă de activitate fizică sau o formă mai aparte de gimnastică, poate, având un pic de aură orientală. Dar nu acesta este rolul ei.

Obiectivele yoga sunt mult dincolo de relaxarea fizică și ele ne duc de fapt la fericirea maximă. Cei care ați fost la prelegerea despre fericire [din ianuarie 2020] poate vă aduceți aminte că am vorbit puțin despre scopul yoga și al oricărei practici spirituale.

Yoga este o practică spirituală. Partea fizică este doar o opta parte din Ashtanga Yoga. Ashtanga – înseamnă opt părți ale practicii yoga. Doar una dintre ele este partea fizică.

Deci, yoga este practic o practică spirituală. Atunci când ne întrebăm: Pentru ce este practica spirituală? Care este scopul practicii spirituale?

Ce înseamnă practică spirituală? Pentru a răspunde vom merge la Dalai Lama. El ne spune: „Toată lumea are dreptul să fie fericită. Orice persoană și orice făptură vie, își dorește să fie fericit și are dreptul să fie fericit și, în acest sens, suntem cu toții egali”. S-ar putea să avem diferențe în abilitățile noastre, în forma noastră, în înțelepciunea noastră și așa mai departe, dar în acest sens suntem complet egali. Suntem egali cu toate ființele vii prin faptul că toți căutăm fericirea și cu toții ne străduim să ajungem la fericire. Și acesta este scopul oricărei practici spirituale și acesta este scopul unei relații spirituale. Scopul este să ne aducă la fericirea maximă.

De multe ori, oamenii diferă între a fi spiritual și a fi fericit; Ca și cum cel spiritual este cineva care stă în singurătate în munți, nu primește de mâncare, locuiește într-un cort amărât și îi este frig. Din contră, ceea ce spunem este că, este foarte posibil să fim oameni spirituali și în același timp să fim și fericiți.

Nu este așa cum cred poate unii dintre noi:

• • Ori ești spiritual, ori faci bani.
  • Ori ești spiritual, ori să ai o familie bună.
  • Ori spiritual, ori vom fi sănătoși.

Nu este sau așa, sau așa. Sunt ambele.

Ceea ce spunem este că putem avea toate aceste lucruri: abundența financiară, sănătate, relații bune, și [totodată] să fim și pe o cale spirituală și chiar să fim intrați în ea profund. Gândiți-vă la asta!

Dacă spunem că scopul practicii spirituale este să ne aducă la cea mai mare fericire care există, asta înseamnă că trebuie să existe cumva o modalitate de a ajunge la ea.

Dacă ar exista o cheie care ar deschide porțile paradisului și calea de a găsi această fericire, atunci n-ar avea sens ca această cheie să nu se potrivească vieți noastre chiar acum. Nu are sens că acum trebuie să suferim, și deodată la sfârșitul zilelor noastre, va veni fericirea edenică. Nu are sens! Dacă această cheie funcționează, ar trebui să deschidă porțile spre această fericire din acest moment și să fie aplicabilă acestei vieți. Și invers! Dacă nu o aplicăm în această viață, nu vom putea găsi fericirea sublimă.

Aceeași cheie deschide porțile atât ale vieții noastre de aici, cât și ale vieții noastre de dincolo, așa că acesta este subiectul nostru de astăzi. Există un studiu străvechi care ne învață despre această cheie.

Există o cale spirituală care se face cu partenerul – soțul sau soția spirituală –, și există o învățătură sfântă despre cum să facem această cale având o relație de cuplu. Învățătura vine din India pe o linie veche de aproximativ 1.000 de ani, dar se pare că ea este cu mult mai veche.

Linia a început în India în mănăstirea „Nalanda”. Budismul a înflorit în India acum 1.000 de ani, iar această mânăstire a fost una dintre cele mai mari centre ale budismului din India la acea vreme, ca și Universitatea „Harvard” de astăzi. Aici s-au aflat marii gânditori și înțelepți care au intrat și analizat în profunzime învățăturile. Aici oamenii au studiat meditația, filozofia și au învățat cum să practice cu partenerii.

Practica cu partenerul este considerată cea mai avansată – chiar și în zilele noastre. Este cea mai avansată dintre toate practicile și necesită un înalt grad de maturitate spirituală pentru a reuși în ea.

După cum știți, oricine a încercat să trăiască într-o relație de cuplu mult timp, știe că nu este ușor. Pentru a face relația să meargă bine, nu este ușor. De aceea avem nevoie de multe cunoștințe. Naropa era pe atunci starețul mânăstiri. El fusese prințul moștenitor al unei familii regale, dar niciodată nu și-a dorit să fie rege. Se spune că încă de mic era foarte dezvoltat spiritual, și aspirația lui era să devină călugăr. Pe scurt, după mulți ani și greutăți, s-a călugărit și a devenit starețul mănăstirii „Nalanda”, și a fost foarte respectat. A fost un mare cărturar și un mare om spiritual. La un moment dat a părăsit mănăstirea pentru a fi un yoghin solitar în munți și a trecut la practica cu partenera.

Partenera lui s-a numit Lady Niguma. Amândoi au fost mari profesori spirituali. Ambii au predat yoga, meditația și tradițiile secrete. Deși erau pustnici în munți, numele lor s-a răspândit de-a lungul și de-a latul Indiei, ajungând și în Tibet. Tibetanii au început să vină la ei. Au trecut Himalaya pentru a putea învăța cu ei. S-au întors în Tibet după care din nou au venit în India și iar s-au întors în Tibet.

Așa au ajuns aceste tradiții în Tibet. Învățăturile Maestrului Naropa și ale lui Lady Niguma, au ajuns la noi prin Lama tibetan Ken Rinpoche Geshe Lobseng Tharchin care a trăit și a predat în New Jersey, dar a venit din Tibet. Ken Rinpoche a fost Lama inimii Lamei Dvora. La un moment dat a fost și starețul mănăstirii „Sera Mey”. Ken Rinpoche a primit titlul „Lharampa Geshe”, titlu dat de Dalai Lama absolvenților eminenți a programului de studii monastice. Era pe postul de a fi ales la conducerea unei prestigioase mănăstiri tantrice și mai târziu să primească funcția de conducător al curentului Gelugpa, dar invazia chineză a Tibetului i-a scurtat cariera. Datorită ocupației chineze, a traversat Himalaya cu mari greutăți, trecând prin mari pericole și a ajuns în India. El a condus restaurarea mănăstirii „Sera Mey” din sudul Indiei pentru a găzdui toți călugării refugiați din Tibet. După un timp a fost trimis de către actualul Dalai Lama, să fie Lama al Templului Kalmyks Mongol din Howell, New Jersey. La un moment dat a fost trimis înapoi în India să conducă mănăstirea Sera Mey, iar apoi s-a întors în New Jersey. Ken Rinpoche este considerat unul dintre cei mai mari maeștri budiști și tantrici ai acestei ultime generații din Tibet, înainte de invazia chineză. Ken Rinpoche a transmis tradiția lui Geshe Michael și Lamei Christie Mcnally. Ea a ajuns la Lama Dvora Hla, și așa a venit la voi.

Naropa și Lady Niguma au transmis multe studii secrete. Au avut mulți elevi. Unul dintre aceste studii se numește „Îngerul de Diamant”, iar în cadrul lui se află „Codul Zeiței”, care este subiectul nostru de astăzi. Și acest cod, pe care îl puteți vedea în lectura cursului cuprinde opt obligații. El este cifrat. Există opt angajamente la care se obligă cineva care intră pe această cale. Acestea sunt moduri de a găsi un partener spiritual, cum să trăim cu el și cum se poate ajunge împreună la fericirea sublimă.  Acest cod este secret și a rămas așa până astăzi. De aceea vom vorbi despre asta în termeni generali. Nu putem sparge codul secret, dar va fi suficient să puneți în aplicare ce vi se va transmite aici.

În mod tradițional, datorită faptului că este secret, codul a fost transmis din gură în gură. Profesorii îl transmiteau grupurilor mici de elevi, adică doi sau trei elevi într-un loc intim închis. Dar când transmisia era făcută în acest fel, exista pericolul ca ea să dispară, pentru că grupurile care o primeau erau foarte mici și dacă se întâmpla ceva, ea se pierdea.

Geshe Michael și-a dedicat 20 de ani din viață păstrării scrierilor budiste tibetane și nu numai a celor budiste, ci și a altor tradiții din Asia, deoarece o mare parte au fost distruse în timpul ocupației chineze a Tibetului.

O altă parte a scrierilor au ajuns în diferite mănăstiri îndepărtate și nu au fost păstrate adecvat și putrezesc acolo. Geshe Michael știa că este foarte important ca aceste scrieri să fie păstrate, pentru că cheia acestei fericiri despre care vorbim se găsește în ele. Așa că el a ridicat acest mare proiect de conservare a scripturilor [https://asianlegacylibrary.org/, Asian Legacy Library], instruind refugiați tibetani în a le introduce în calculator.

Acest lucru se face în mănăstiri și deja au introdus în computer aproximativ 100.000 de scrieri, ceea ce este doar un mic procent din scrierile care există. S-a calculat că ar fi nevoie de 150 de ani pentru a termina. Sunt persoane care sprijină acest proiect ajutând la finanțarea salariilor femeilor refugiate.

Cu toate că vom vorbi despre acest cod în termeni generali, puteți să vă folosiți de ceea ce auziți aici chiar acum în viața voastră:

• • De a vă găsi un partener dacă nu aveți unul. Cum să ne găsim partenerul spiritual.
  • Cum să-l păstrăm. Pentru că una este să-ți găsești partenerul și alta este să-l păstrezi.
  • Și lucrul cel mai dificil, este: Cum să ne creăm fericirea cu el ?

În cultura noastră nu acesta este cursul normal al relațiilor noastre, iar  aceeași cheie care ne permite de a ne găsi partenerul, de a-l păstra și de a fi fericit cu el, deschide și porțile paradisului, deschide porțile fericirii sublime, fericirea supremă care nu este lumească.

În continuare vom trece peste cele opt angajamente și vom intra și în relații fizice. Vor fi date îndrumări specifice despre cum să fim într-o relație cu un partener spiritual; atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic și spiritual.

După cum am menționat, acest studiu ne-a fost transmis de Naropa. El a avut mulți discipoli care au venit la el din Tibet, din Nepal. El a transmis învățătura „Îngerului de diamant” doar la doi dintre discipolii săi. Altora le-a transmis alte învățături, dar numai doi dintre ei au primit această învățătură care este cea mai înaltă, cea mai puternică și care conține acest cod. Doar doi frați nepalezi au primit această învățătură de la Naropa, pe care au practicat-o mai târziu. Unul dintre ei s-a dus în China și a avut o parteneră cu care a practicat.

În China, în locul unde a trăit și a practicat, există un templu dedicat lui și partenerei sale. Putem spune, printre altele, că acest studiu este un fel de punte între noi și chinezi. După cum se știe, există o anume tensiune între chinezi și lumea occidentală pe motive economice. Care este cel mai bun mod de a elibera tensiunea din punct de vedere karmic? Este să creăm o punte între noi și chinezii, ca antidot, înainte de a izbucni un al treilea război mondial. Trebuie să diminuăm această tensiune, iar acesta este unul dintre motivele pentru care ați primit broșura de față. După cum vedeți angajamentele sunt scrise în tibetană, dar chiar și cei care cunosc tibetană nu le pot citi, deoarece scrierea seamănă cu chineza. Acest studiu este destinat să creeze această punte.

Cei doi frați s-au numit Pamtingpa, iar unul a ajuns în China.

Putem vedea pe prima pagină a broșurii o singură silabă. Ea este  „Ma” în tibetană. Este folosit pentru soție sau mamă. Și este, de asemenea, sufixul pentru feminin.

De ce Ma? Ea este zeița.

Deoarece acest cod provine din jumătatea acestei învățături.

Ce vrem să spunem?

În cultura chineză se vorbește despre yin și yang. Cu toții avem elemente de yin și yang, nu? Avem aceste dihotomii: există ziua și noaptea, rece și cald, introvertit și extrovertit, compasiune și vacuitate (în limbajul budiștilor). Există această împărțire a esenței noastre în două extreme, în dimensiuni diferite, pe axe diferite.

Iar scopul practicii spirituale este atingerea perfecțiunii. De a aduce canalul drept și cel stâng spre centru, de a aduce energiile la perfecțiune.

Fiecare dintre noi are energie feminină și energie masculină. La bărbați, energia masculină este mai puternică. La femei, energia feminină este mai puternică, în proporții diferite. În final, când ajungem la fericirea sublimă, aceste energii vor fi depline în fiecare dintre noi. Vor fi perfect echilibrate. Acesta este scopul practicii spirituale: atingerea perfecțiunii. La începutul textelor de yoga este scris că scopul practicii yoga, în sensul de practica spirituală este de a ajunge la perfecțiune, la uniune.

Deci, în acest studiu spiritual există aspecte care sunt considerate mai feminine sau mai masculine. Orice scriere despre înțelepciune este considerată că ține de partea feminină. Aceasta este Ma. Iar învățătura despre compasiune este considerată că ține de partea masculină. Deci acest cod al zeiței este partea feminină a studiului spiritual.

Nu contează dacă suntem bărbat sau femeie, motivul pentru care vrem să fim alături de un partener este pentru că în adâncul nostru se află această dorință de a ajunge la perfecțiune. De aceea suntem atrași de partenerul/partenera care ne completează energia. Fiecare, după nevoile lui, este atras de tipul de persoană care îl împlinește. Deci, bărbații caută femei sau femeile caută bărbați, dar nu neapărat.

Căutăm să completăm aceste energii, iar ceea ce pare a fi o atracție între sexe, este de fapt o dorință spirituală profundă mascată. O dorință profundă de a ajunge la perfecțiune, mascată în partener.

De fapt, această atracție spune: „Vreau să-mi completez ceea ce-mi lipsește ca să mă desăvârșesc”. Ideea relației spirituale este că cei doi parteneri se completează unul pe altul și ajung împreună la perfecțiune.

Energiile sexuale pe care le avem fiecare dintre noi, să spunem că sunt forma grosieră a energiilor legate de energiile sexuale cu mult mai rafinate și mult mai spirituale, iar atunci când reușim să atingem această formă subtilă, rafinată a energiei noastre sexuale împreună cu partenerul spiritual, avem șansa de a ajunge la perfecțiune.

Deci, aceasta este baza sau fundamentul pentru studiul nostru, studiul Zeiței, al Ma, al părții feminine. Călugării din mănăstiri se angajează să repete zilnic aceste „opt” angajamente, pentru că sunt atât de importante.

Deci, ce este acest cod? Putem spune că este un cod de viață, sau un cod de comportament. Putem spune că aceste angajamente sunt linii directoare sau îndrumări referitoare la cum să ne comportăm cu partenerul sau partenera.

Cum să transformăm relația de cuplu într-una semnificativă. Cum să o aducem la un nivel înalt? Cum să luăm fericirea relației de cuplu, cunoașterea relației și înțelepciunea relației și să urcăm cu ea în paradis.

Printre cele opt angajamente, unele sunt negative: ce să nu facem. Un fel de ordin „Nu face asta!”. Dacă decidem să intrăm într-o relație cu un partener în scopul de a merge mai sus, o parte a îndrumărilor ne atenționează referitor la greșelile potențiale pe care le-am putea face. Ne avertizează care sunt acele lucruri care nu permit relației de cuplu să se ridice la nivel înalt, divin.

Așa cum am spus, această învățătură are o vechime de cel puțin 1.000 de ani. Se crede că acest cod are o vechime de cel puțin 2.500 de ani și poate mai mult, astfel că multe generații l-au practicat deja. Mulți l-au practicat în secret și l-au șlefuit, lăsând ceea ce trebuie și aruncând ceea ce nu trebuie.

Cei care ne-au lăsat moștenire această tradiție au fost și mari maeștri ai karmei. Ei au înțeles rolul pe care îl joacă karma în relațiile cu partenerul de sex opus, de aceea am putea spune că aceste opt angajamente sunt de fapt opt karme foarte puternice.

În budism există 84.000 de tipuri diferite de karma pe care le putem face și este cam greu să ținem evidența a 84.000 de lucruri, așa că marii maeștri spirituali au scurtat lista pentru noi. Ei au spus: „Ok, nu 84.000. Să mai tăiem din ele. Opt! Este ok.”

Așadar, acestea sunt cele mai puternice opt karme care ne-au fost transmise pe linie neîntreruptă, de la acei înțelepți care le-au aplicat în viață lor. Ceea ce ni se spune este că dacă sunt practicate aceste opt, [acest fapt] le permite celor care nu au partenerul după care tânjesc, să-l găsească. Ne permite să ne păstrăm partenerul lângă noi și ne permite să ne ridicăm împreună cu el într-un plan superior. Acest cod a fost cusut în acest scop: să ne găsim partenerul, să-l păstrăm și să ne ridicăm împreună într-un plan superior.

Dar înainte să pornim la drum, trebuie să punem baza celor opt și există două secțiuni ale învățăturii pe care trebuie să le explicăm înainte de a intra în cele opt angajamente.

Primul se numește Efectul de ecou. Acestea sunt informațiile de fundal pe care trebuie să le înțelegem înainte de a putea folosi cu succes cele opt care vor veni.

El este preluat dintr-o scrisoare veche de aproximativ 2.500 de ani, iar povestea este despre un bărbat care pleacă în retragere, să se izoleze. Putem să aducem povestea la zilele noastre și să spunem că bărbatul lucrează într-o companie de High tech. Lucrează multe ore. Are nevoie de timp liber nu numai de la serviciu, pentru a-și limpezi puțin capul. Pleacă singur, își ridică cortul într-un loc în munți lângă un pârâu. Păsările cântă, totul este plăcut și frumos, iar el este odihnește puțin. Se înviorează puțin. Meditează un pic. Se scăldă în râu și este mulțumit. Și începe să cânte:

„Vântul bate rece…”.

Continuă să cânte, mulțumit, și apoi aude: „Vântul, vântul, vântul, vântul…”. El își spune: „Ce este asta? Cineva își bate joc de mine. Cineva s-a furișat în refugiul meu. Ar trebui să fiu aici singur și să mă bucur de viață”. Apoi aude „Pune o oală pe foc”. Bărbatul se enervă și pleacă. El  se gândi în sinea lui: „Am crezut că acest loc este izolat. Am crezut că mă pot exprima liber. Nu e bine”.

Ce a fost? A fost ecoul. El aude ecoul vorbelor lui revenind din munți, din toți munții din jur, și [ecoul] se întoarce fragmentat și nu atât de armonios, dar este ecoul. Asta auzise. Nu era nimic altceva care putea să se întoarcă la el.

Aceasta este învățătura lui Buddha, care spune că totul în viața noastră este exact! exact! ca acest ecou. Ce înseamnă asta? De exemplu, în contextul nostru de cuplu, orice lucru bun sau rău este un ecou care se întoarce la noi de la ceva ce am făcut altuia în trecut. Sunetul făcut… și este nevoie de timp pentru ca ecoul să meargă înainte și înapoi, [el] revine la noi puțin distorsionat, imperfect, nu atât de armonios, dar el nu poate reveni dacă nu l-am scos încă de la început, nu-i așa?

Această învățătură a lui Buddha, această metaforă a ecoului, spune că orice se întâmplă în viața noastră, mai ales în relația noastră, este așa. Orice lucru bun din relația noastră este așa și orice lucru rău din relația noastră este așa. Este un ecou care revine la noi din ceea ce am făcut în trecut.

Noi îi spunem „karma”.

Efectul ecoului este un mod de a prezenta karma.

Dacă partenerul ne face plăcere, este drăguț cu noi, [acest lucru] nu este întâmplător. Nu este întâmplător. Am semănat semințele pentru asta cu mult înainte. Am fost drăguți fie cu el, fie cu alții. Nu trebuie să fie neapărat cu el. Am fost buni cu ceilalți – vor veni partenerii buni la noi. Dacă partenerul nu este atât de plăcut cu noi – la fel. Aceeași regulă: ne-am purtat neplăcut cu el sau cu alții în trecut, și asta ni se întoarce.

Aceasta este regula cu orice ni se întâmplă. Orice! Trebuie să auzim asta de multe ori până să credem, și chiar de și mai multe ori până când vom începe să aplicăm. Orice [aspect] legat de partenerul nostru, este un ecou care revine din ceea ce am făcut în trecut. Nu există nimic altceva în viața mea, nimic altceva în viața oricăruia dintre noi, în afară de ecoul a ceea ce am făcut. Acesta este cheia codului celor opt. Aceasta e cheia. Marii maeștri care ne-au transmis codul au fost mari experți în efectul ecoului, în aplicarea lui și în manipularea realității, pentru că au înțeles foarte bine această lege.

Deci, partenerul nostru, soțul/soția noastră, sunt ca o oglindă, ca un ecou. Și în acest sens îi putem folosi, pentru că ne reflectă exact! exact! cine suntem. Ne reflectă lucruri pe care poate că nu le știm despre noi înșine, și la bine și la rău.

Cât timp îi ia ecoului să revină? Un minut, două? Depinde cât de departe este muntele, nu-i așa? Nu asta se întâmplă și cu karma. Karmei îi ia mult mai mult timp să se întoarcă. Pot să țip, să urlu la cineva astăzi, iar până când această karmă se va întoarce la mine, poate dura săptămâni, luni și uneori ani. Deci, asta creează o mică problemă, nu-i așa? Pentru că nu ne dăm seama de asta, ca bărbatul din poveste. Nu și-a dat seama că era un ecou și și-a stricat retragerea și s-a întors acasă. Când ecoul se întoarce la mine, nu pot să-l leg de [ceea] ce am făcut, pentru că am uitat ce am făcut și mi se pare că vine de la persoana care țipă la mine. Și asta este tragedia noastră.

Legea karmei funcționează întotdeauna. Funcționează 100%, dar există acest interval de timp între cauză și efect, și de aceea suntem orbi față de aceste legături și cu cât învățăm din ce în ce mai mult să le recunoaștem, cu atât vom putea lucra mai bine cu ele.

Pentru că nu vedem aceste legături, deoarece a trecut mult timp, ne este greu să credem în asta. Lama Dvora spunea: „Trebuie auzite aceste explicații de 7.000 de ori”.

Durează mult timp până începem să credem în aceste legi, pentru că nu le putem vedea la început, dar mai târziu le vom vedea. Dar dacă credem și practicăm, le vom putea vedea singuri. Suntem ca într-un „Catch-22 ”.

 ( Catch-22 este o situație paradoxală în care o persoană nu are ieșire datorită regulilor sau limitărilor contradictorii. Termenul a fost inventat de Joseph Heller, care l-a folosit în romanul său din 1961:  „Catch-22”.
Un exemplu este: „Am nevoie de experiență pentru a obține un loc de muncă … Cum pot obține experiență dacă nu obțin un loc de muncă care să-mi ofere acea experiență?” – Brantley Foster în „Secretul succesului meu”.
Catch-22-urile rezultă adesea din reguli, reglementări sau proceduri la care este supus un individ, dar nu are control asupra lor. Iar pentru a lupta cu regula înseamnă a o accepta. Un alt exemplu este singura modalitate de a beneficia de un împrumut este de a demonstra băncii că nu ai nevoie de împrumut.
O conotație a termenului este că creatorii situației „catch-22” au creat reguli arbitrare pentru a justifica și ascunde propriul abuz de putere. )

Trebuie să acordăm un oarecare credit profesorilor.

Dacă înțelegem acest principiu al ecoului, ne vom putea crea propria realitate. Aceasta e cheia. Putem depăși orice probleme de sănătate pe care le avem prin acest efect, toate problemele economice și financiare pe care le avem, toate problemele de cuplu pe care le avem.

De ce funcționează acest principiu? Cine se află acolo când fac, spun sau gândesc? Numai eu sunt. Numai eu înregistrez ceea ce fac, spun sau gândesc. Partea subconștientă a minții mele, înregistrează. Totul este înregistrat și totul este înregistrat exact! Nu doar ceea ce fac, spun, gândesc, ci și nuanțele actului, natura lui, intenția cu care este făcută. Oare doresc bine cuiva? Oare doresc cuiva răul? Caut să ajut pe cineva sau caut să fac rău cuiva? Totul este înregistrat. Fiecare act al meu împreună cu intenția din spatele lui, este înregistrat.

Deci, dacă facem un bine cuiva, acest fapt este înregistrat, intră în subconștientul nostru și rămâne acolo în stare latentă. Nimic nu se uită. Am uitat ce am spus azi dimineață, dar ceea ce am spus rămâne în subconștient. În tibetană spunem Bak chak nyepa. Adică, doarme. Bak Chak înseamnă sămânța. Sămânța plantată doarme. Lama Ken Rinpoche obișnuia să spună: „Doarme acolo”. Mai târziu, seminței îi vine vremea și dă rod.

Ce înseamnă că dă rod? Experimentăm ceva în realitatea noastră. Cineva țipă la noi sau ne face un compliment. Experimentăm un anume aspect al realității noastre. Fiecare aspect al realității noastre este rodul semințelor pe care le-am semănat. Nu există altă sursă pentru ce ni se întâmplă în viața noastră. Privim permanent lumea prin ochelarii karmici, care sunt ca un filtru care ne obligă să vedem lumea ori în roz, ori în culori sumbre, conform acțiunilor pe care le-am făcut în trecut și care rodesc în acest moment.

Iar acești ochelari karmici sunt cei care decid dacă partenerul meu este bun sau rău, plăcut sau neplăcut, dacă îmi place să fiu cu el sau nu. Partenerii noștri nu fac nimic. Ei sunt ca un ecran gol pe care ne proiectăm karma și sunt oglinda care ne returnează karma. Dacă țipă la noi, este ecoul care se întoarce la noi din ceea ce am făcut altora în trecut – nu neapărat față de ei. Dacă sunt buni, plăcuți și grijulii, este pentru că am fost buni, plăcuți și grijulii cu alți. Nu există ceva în ei care să vină de la sine, iar acesta este principiul de bază în tot ceea ce învățăm: nu există nimic în ei care să vină de la ei. Tot ce vine este un ecou.

Ah! Dar dacă tot ceea ce vine este un ecou, poate suna deprimant, nu-i așa? Adică fiecare persoană enervantă din viața mea am creat-o prin faptul că am fost rău cu alții. M-am purtat nepoliticos cu ceilalți.

Dar dacă înțeleg principiul ecoului, acum pot să-mi schimb comportamentul. Să încep să mă comport plăcut cu alții, astfel încât să revină la mine oameni plăcuți.

Acesta este principiul. Toate lucrurile, toții oamenii din jurul nostru, sunt o oglindă goală. Ei sunt lipsiți de orice natură proprie de sine, de orice calitate în sine. Îi văd ca având o calitate sau alta, dar acesta este ecoul care îmi revine. Suntem ca orbii, deoarece nu vedem legătura dintre ceea ce percepem și ceea ce am făcut și, prin urmare, toate cărțile de joc sunt în mâinile noastre. Acum putem decide cum să jucăm.

Acum putem decide ce melodii vrem să auzim și să le cântăm doar pe ele, și să nu mai cântăm melodiile pe care nu vrem să le auzim.

Și există un alt truc în această cunoaștere: nu trebuie să facem acest lucru față de acea persoană. Dacă vreau să aud un cântec de considerație, va trebui să le dau eu altora considerație. Îmi va reveni prin ei. Dacă vreau să aud un cântec de afecțiune, va trebui să fiu eu afectuos cu alții, pentru că uneori ne complicăm atât de mult relația de cuplu, încât ne este greu să fim drăguți cu partenerul nostru. Avem deja o listă lungă de conturi neîncheiate cu el. Dar există o speranță, pentru că o putem face cu o a treia persoană în loc de partener. Ne este greu cu partenerul nostru. Nu mai avem chef să fim drăguți cu el, atunci putem fi drăguți cu alte trei sau cinci persoane. Se va întoarce prin partener.

Nu este nevoie să îi explicăm că ce a spus este greșit sau cu ce a greșit. Nu e nevoie să ne certăm cu el. Orice nu vrem de la el, orice nu ne place la el, trebuie să încetăm să facem altora. Așa cum vrem ca el să ne trateze, așa îi vom trata și noi pe alții, pentru că ecoul revine. Cântăm melodia și toți munții ne vor trimite ecoul. Dacă începem să fim grijulii sau drăguți sau orice dorim să fie partenerul nostru, plantăm semințe și astfel partenerul ne va cânta melodia înapoi. Acest lucru este inevitabil, pentru că comportamentul, acțiunile noastre, creează acei ochelari karmici, prin care privim lumea.

Deci, pentru a rezuma, am vorbit de două lucruri:

• • Orice persoană neplăcută, orice persoană enervantă, orice persoană care ne rănește, inclusiv actele de violență din viața noastră, vin de la noi. Ele vin din vătămările și actele de violență pe care le-am făcut, fie prin faptă, vorbă sau fie prin gânduri care doresc răul altuia. Acestea produc ecoul. Și asta este vestea proastă.
  • Vestea bună este că avem puterea deplină de a schimba lucrurile. Dacă totul este ecou, [atunci] pot începe să cânt melodiile pe care le vreau. Să fiu drăguț cu cineva, să fiu afectuos cu cineva, iar partenerul meu va începe să-mi reflecte acest lucru. Și, pe măsură ce voi fi mai plăcută cu ceilalți, el va fi din ce în ce mai dulce cu mine.

Deci, aceasta este baza minunată pentru toate cele opt angajamente din „Codul Zeiței”. Fără această bază, învățătura va fi grea de neînțeles și nu va fi clar cum funcționează.

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 1

Cuplul spiritual – 1

Conferință bazată pe seminarul Lo Jong
Inspirate din învățăturile lui Geshe Michael și Lama Christie McNally
traducere a prelegerilor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Vom trece la versetul 10:

Duk chen gyi se pang

„Nu mânca alimente otrăvite”

Pang înseamnă a abandona.
Duk chen — otrăvit.
Se — mâncare.
Deci: nu mânca alimente otrăvite.

În budism, când vine vorba de mâncare, definiția lor este mult mai extinsă decât a noastră. Definiția mâncării este acel lucru care ne hrănește. Ea vine din Abhidharma Kosha. Ce anume ne hrănește?

• Mâncarea pe care o mâncăm.
• Somnul este de asemenea considerat ca ceva care ne hrănește. Avem nevoie de somn.
În această listă sunt incluse lucruri care în mod normal nu le-am numi mâncare, cum ar fi:
• Concentrarea este considerată ca ceva care ne hrănește. Atunci când practicăm meditația ne dezvoltăm concentrarea, nu este așa? Dar chiar dacă nu practicăm meditația, fiecare dintre noi are o nevoie naturală de concentrare. Dacă de fiecare dată vom opri pe cineva din fluxul său de gânduri, îl putem scoate din minți și chiar îi putem leza sănătatea, așa că dacă îl iubim, vom căuta să nu-l deranjăm în fiecare minut. Deci concentrarea este ceva care ne hrănește.
• Există persoane care practică serios meditația. Se spune că nevoia lor de hrană și somn scade foarte mult. Meditația în sine este hrănitoare. Există yoghini care mănâncă foarte rar sau chiar deloc și rămân sănătoși.
• Un alt lucru care este inclus în lista de lucruri care ne hrănesc este speranța. Se spune că dacă o persoană este foarte flămândă și stă să moară, și dacă i s-ar arăta la distanță mâncarea, el ar rezista tot drumul până la ea. Nimeni nu a murit vreodată pe drumul spre mâncare; S-ar putea ca mai târziu să moară datorită mâncării. Deci, speranța este hrănitoare.
• Un alt fel de mâncare care ne hrănește este concepția noastră despre lume.

Concepția noastră despre lume poate să ne hrănească sau să ne omoare. Modul în care omul obișnuit privește lumea, îl omoară treptat. Cauza pentru care îmbătrânim și sfârșim prin a muri este că ne hrănim cu o mâncare greșită și din acest punct de vedere ea este o otravă, iar această otravă este concepția greșită asupra lumii. Nu înțelegem lumea noastră.

Deci, acest verset vorbește de fapt despre cum acționăm și facem lucrurile din motive greșite, din motivații greșite și fiecare trebuie să se verifice. Vă treziți dimineața. Ce vă motivează când vă sculați dimineața să faceți ceea ce faceți în timpul zilei? De ce mergeți la serviciu? De ce vă întoarceți acasă?

Care este motivația care vă însoțește în tot ceea ce faceți în timpul zilei? Ce sperați să obțineți când vă sculați din pat, vă îmbrăcați, mâncați, mergeți la serviciu, aveți grijă de copii, vă întoarceți acasă? Care este motivul vostru? Ce vă împinge să faceți toate astea?

Dacă stăm puțin să ne gândim, ne dăm seama că există un automatism care ne conduce. Facem lucrurile automat. Acest automatism este cel care ne omoară. Cu toții ne aflăm în diverse stadii de îmbătrânire și deteriorare care conduc spre moarte. Ceea ce ne spune acest verset este că ar trebui să ne oprim și să ne verificăm motivația și să învățăm să ne generăm o altă motivație. Argumentul care ni se dă aici este că, dacă vom studia, vom putea inversa procesul. Există motivații care ne omoară și există motivații care ne hrănesc și dacă vom învăța să identificăm care sunt unele sau altele, nu va mai trebui să îmbătrânim și să murim. Asta spune acest verset.

În acest context, apropo de motivație, vă voi spune o poveste. Povestea este despre un călugăr care se află în retreat. Conform tradiției din est, cel ce se află în retreat are nevoie de cineva care să-l sprijine pe întreaga perioadă de izolare. Acest călugăr știa că persoana care îl susține și îl finanțează va veni să-l viziteze și să vadă cum se desfășoară și cum progresează practica lui în retreat. După cum știm cu toții, atunci când primim oaspeți, ne aranjăm frumos casa. Deci, călugărul începu să facă ordine și își dădu seama că altarul lui nu este aranjat cum trebuie.

În retreat este deosebit de important de a păstra ofrandele și bolurile cu apă frumos, altarul să fie curat și ordonat.

Călugărul își spune: „O! Este praf pe altar. Nu este ordonat cum trebuie. Va trebui să-l ordonez”. Dintr-o dată își dădu seama că motivația sa de a aranja altarul este doar ca susținătorul său să continue să-i dea sprijin. Când constată că motivația sa este impură, deveni atât de dezgustat de propria gândire, încât luă cenușă și o aruncă pe altar, spunându-și: „Aceasta este mintea mea. Aceasta este starea conștiinței mele.”

Povestea spune că, în acea perioadă, în altă parte, un mare și sfânt Lama, care avea abilități extrasenzoriale, în timp ce preda discipolilor săi își dădu seama ce se întâmpla departe cu acest călugăr. Lama încetă să mai predea și spuse: „În acest moment există o persoană pe planeta noastră care trăiește o clipă de adevăr al Dharmei. Un moment de adevăr.”

Se spune că pentru prima dată călugărul avu o conștientizare spirituală reală. Cu toate că în tot timpul practicii sale se ruga și medita, nu acordase nicio atenție motivației.

Putem face lucruri care par din exterior că sunt foarte bune. Ajutăm oamenii, ne rugăm, medităm, practicăm, facem yoga, dar dacă motivația care însoțește aceste lucruri nu este pură, această practică nu va funcționa. Această practică va continua să ne otrăvească și să ne omoare, deoarece ceea ce contează cu adevărat este de unde venim la ceea ce facem.

Rugăciunile în sine nu ajută. Dalai Lama spune acest lucru în toată învățătura sa: „Rugăciunile în sine nu ajută. Mantrele în sine nu ajută. Ceea ce determină practica este motivația persoanei.”

Apropo de relații, între susținător și călugăr se crease o relație, se crease un moment de adevăr în relația lor. Acel susținător putea să vadă toată mizeria de pe altar și să spună: „Nu mai vreau să-l sprijin pe acest călugăr”. Călugărul fusese dispus să își asume acest risc numai ca să rămână corect, fapt care a creat o legătură karmică între ei. Uneori, legătura karmică se poate forma într-un mod negativ. Este posibil să se creeze legătură karmică care va face ca într-o altă viață acest susținător să devină discipolul al aceluiași călugăr, și poate chiar mai târziu în viață, același susținător să-și dea seama de acest moment de adevăr și să meargă să învețe cu călugărul.

Nu știm încotro se îndreaptă lucrurile. Știm că adevărul funcționează. Se prea poate ca susținătorul să-și fi dat seama că acest călugăr a acționat în acest mod pentru că îi păsa de el, pentru că nu voia să-l mintă.

Așadar, „nu mânca alimente otrăvite” înseamnă să ne uităm dacă motivația cu care facem lucrurile ne servesc interesele personale. Dacă da, ea este otravă.

Dacă facem ceea ce facem pe parcursul zilei, clipă de clipă, oră de oră, pentru a avea grijă numai de noi, pentru a ne vedea numai de interesele noastre, atunci vom îmbătrâni, simțurile noastre se vor estompa, și în cele din urmă vom pierde totul. Aceasta este teza.

Lo Jong ne învață să mergem în direcție opusă. Cum? Prin a ne îngriji de alții; A avea grijă de celălalt, ne va schimba viața. La început poate vor fi puține momente pe zi în care ne vom îngriji de ceilalți. Dar câteva momente ca acestea, sunt foarte multe. Așa cum am spus mai înainte, trei secunde pot opri fluviul Mississippi. Câteva momente pe zi sunt multe. Ele deja plantează semințele pentru alte câteva momente și, în cele din urmă, vom ajunge la starea de Bodhisattva. Tot ceea ce face un Bodhisattva este să se preocupe numai de celălalt. Buddha nu face altceva decât să aibe grijă de ceilalți. Ceea ce este foarte dificil. De ce? Pentru că suntem atât de obișnuiți să ne prețuim pe noi înșine. Toată învățătura Lo Jong ne vorbește de inamicul numărul unu, adică de prețuirea de sine.

Datorită faptului că suntem atât de obișnuiți cu ea, iar instinctele noastre sunt de a ne îngriji pe noi înșine, a ne schimba, este ca și cum am opri fluviul Mississippi. Și cu toate acestea, dacă vom face efort, făcând câteva minute de meditație zilnică, de Tong Len, în care acordăm în mod voit atenție altcuiva, îi luăm durerea și îi dăruim iubirea, fericirea și tot ceea ce este mai bun, îl vom putea opri. A ne gândi numai la noi, va otrăvi chiar și cele mai mari binefaceri pe care le-am făcut. Trebuie să învățăm să ne concentrăm asupra lucrurilor care sunt în afara noastră.

Teza budistă este că nu vom fi niciodată fericiți dacă nu învățăm să facem aceste lucruri. Maestrul Shantideva spune în versetul care încheie capitolul despre meditație: „Niciodată nu voi putea fi fericit, atâta timp cât mă îngrijesc numai de fericirea mea, dar acum mă voi îngriji de celălalt și, astfel, în sfârșit îmi voi găsi fericirea.”

Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.

Ideea este de a învăța cum să iubim și să-i servim pe alții, să ne deschidem inimile către ei. Și cum aplicăm acest lucru în relațiile de cuplu spiritual?

Vom spune soțului sau soției: „Voi încerca să găsesc calea de a-ți elimina toată durerea și tristețea, toată suferința ta, și să te aduc la fericire completă, la plăcerea sublimă. Voi găsi calea de a te aduce în paradis”.

Deci, ceea ce suntem sfătuiți este de a intra într-o relație de cuplu numai cu această motivație. Iar dacă vom reuși să facem acest lucru, vom fi cel mai reușit cuplu. Este bine să ne verificăm motivația, pentru că majoritatea oamenilor vin în relațiile lor cu alte motivații.

Atunci care este mâncarea otrăvită într-un cuplu? Mâncarea otrăvită este de a veni într-un cuplu ca să-mi fie mie bine. Câți dintre noi nu gândim așa? Vreau să mă simt confortabil. Vreau să nu fiu singur. Vreau să fiu satisfăcut fizic sau emoțional, sau financiar sau orice altceva. Cu asta venim într-un cuplu. Priviți rezultatele. Nu funcționează.

Spunem că dacă vrem relații uimitoare, singurul lucru care funcționează este următorul:

„Voi învăța cum să te aduc pe tine la fericirea perfectă și cum să-ți elimin orice suferință a ta, și poate că nu știu azi cum să fac asta. Dar mă voi folosi de viața mea pentru a putea învăța cum să fac asta pentru tine!”.

Vă dați viața pentru a-l aduce pe partener la fericirea absolută și astfel voi înșivă veți dobândi fericirea absolută. Aceasta este singura cale.

Nu putem atinge fericirea atunci când căutăm fericirea pentru noi înșine. Aceasta este teza budistă.

Următorul verset:

Cho kun gong pa chik tu du

Toată Dharma se rezumă la un singur lucru.

În cursul Lo Jong 2, am vorbit puțin despre asta. Care este singurul lucru pe care Lo Jong încearcă să-l elimine? Prețuirea de sine. Dacă practicăm bine, prețuirea de sine ar trebui să se diminueze.

Vom prezenta în continuare trei idei legate de acest „ singur lucru” pe care le veți putea folosi în relația voastră:

1. Prima idee atunci când spunem „Toată Dharma se rezumă la un singur lucru” sau „Toată înțelepciunea în relații se rezumă la o singură idee” este că totul vine din noi.

Mantra: „Om, totul vine din mine, Ah Hung”.

Ce înseamnă că totul vine din noi? Vine pentru că așa proiectăm. Proiecțiile ne sunt impuse de către karma. Altfel, nu am fi proiectat niciodată durerea sau suferința.

Karma. Ce este karma? Ea este cumulul de amprente pe care le-am strâns în conștiința noastră datorită comportamentului, a vorbelor și a gândirii noastre din trecut. Din trecut!

Și întotdeauna va exista o diferență de timp, între amprentă și rezultatul ei.

Întrebarea frecventă care se pune este: „Cât timp îi ia karmei să rodească?” Și aceasta este o întrebare foarte interesantă, pentru că spuneți, „Bine, bine, dar fac lucruri bune, plantez semințe bune, atunci cât timp trebuie să aștept ca ele să rodească?”

Uneori mult timp. Acesta este răspunsul. Vor rodi semințele karmice pentru o persoană obișnuită care nu practică sau învață sau nu înțelege ceea ce face? Da! Desigur. Karma întotdeauna va da rod, indiferent dacă înțelegem ce facem sau nu, dar poate dura multe vieți. De obicei durează foarte mult timp, dacă nu înțelegem.

Dacă faptele făcute sunt grave, rezultatul lor va apare mult mai repede. De exemplu, omorul unuia dintre părinți – rezultatul karmic va fi imediat în viața următoare.

Ceea ce dorim este să știm ce trebuie să facem pentru ca rezultatele să apară mai repede, mai ales pentru că vrem ca relațiile noastre de cuplu să fie uimitoare.

Pentru asta puteți să mergeți la cursul 5, despre karma. Dar vă voi spune doar două dintre cele mai importante lucruri:

a. Ceea ce contează cel mai mult în karma – este intenția noastră puternică.

• Dacă dăruim Lamei ofrandă cu un sentiment profund de recunoștință și devotament, această karma va rodi foarte repede. Karma va rodi rapid, mai ales când dăruim cuiva care ne-a fost de mare ajutor în viața noastră;

• Părinți – Dacă aveți grijă de părinți, aceasta este o karma foarte puternică, foarte importantă, care poate rodi repede. Poate dura câțiva ani, chiar și în această viață. Dacă aveți grijă de părinți cu mult devotament câțiva ani, veți vedea rezultate în această viață. Părintele este un obiect foarte important.

• Dacă acesta este cineva care ne-a ajutat foarte mult.

• Dacă este cineva care suferă foarte mult.

Intenția noastră este foarte importantă. 90% din karmă este intenția noastră. Aceeași faptă dacă este făcută fără prea multă atenție sau dintr-o motivație puternică, din punct de vedere karmic și al rodirii ei, diferența este uriașă.

Și există alți factori pe care nu îi voi enumera, dar cel mai important, este cât de mult înțelegeți procesul.

b. Înțelepciunea care însoțește fapta, este un factor imens în ritmul de rodire a Karmei.

Cu alte cuvinte, pe măsură ce înțelegem ideile prezentate aici, învățăm că totul este ca un vis, că lucrurile sunt goale de orice natură, învățăm că totul este o proiecție din mintea noastră determinată de karma și că nimic nu are o existență proprie de în sine – atunci când vom înțelege ceea ce facem, rezultatele vor apărea cu mult mai repede. Cu cât înțelegerea noastră se va aprofunda, cu atât mai rapidă este rodirea karmică.

Și când ne referim la „a aprofunda”, asta înseamnă:

• Să auzim învățătura de cât mai multe ori, pentru că avem un fluviu Mississippi de obiceiuri căruia va trebui să-i schimbăm cursul firesc de curgere. Mai mult de atât, nu este suficient numai de a auzi, pentru că înțelepciunea care vine din auz este superficială. Ea este [doar] la nivel intelectual.

• Va trebui să o coborâm în inimă, să devină parte din noi. Iar pentru asta, va trebui să medităm. De aceea, după ce am învățat, după ce am înțeles, va trebui să ne așezăm și să medităm pentru a ajunge la propria noastră experiență a visului, a vacuității. De a ajunge să vedem că ceea ce suntem este o iluzie, și atunci vom putea construi paradisul. Pentru cine percepe vacuitatea, rodirile karmice sunt foarte rapide – în câteva zile. Și poate chiar mai repede. Deci, cel mai important factor este acest studiu al înțelepciunii și meditației asupra ei.

Acesta este sensul acestui verset.

Deci, cum aplicăm acest lucru în relațiile de cuplu? Am spus acest lucru de mai multe ori deja. Partenerul meu se enervează pe mine. De ce se enervează pe mine? Pentru că semințele karmice pe care le-am semănat în trecut când m-am enervat eu pe alții, îmi rodesc acum pe oameni. Nu neapărat față de el, ci poate m-am enervat pe altcineva. Nu contează. Am o sămânță karmică de supărare.

M-am supărat pe cineva, în conștiința mea a rămas o amprentă karmică. Ea merge în mintea mea subconștientă și acumulează energie, până când se creează condițiile prielnice ca ea să dea rezultat. Care va fi rezultatul? Voi fi în situația în care soțul meu va țipa la mine sau îmi va vorbi urât.

Este imposibil ca eu să-l aud țipând sau să fie bădăran, dacă nu aș fi plantat sămânța înainte. Nu există rod fără sămânță. E imposibil. Același partener, aceleași cuvinte. El poate spune: „Bună dimineața!” şi eu voi auzi: „Bună dimineața, năroado!” sau voi auzi: „Bună dimineața, scumpa mea!”. Aceleași cuvinte le voi auzi diferit în funcție de karma care rodește pentru mine, pentru că ceea ce determină spectacolul sunt percepțiile mele. Este un vis pe care mi-l fac din karma mea. Ceea ce determină întregul spectacol sunt proiecțiile / percepțiile mele, iar acestea sunt complet determinate de karma – de ceea ce am făcut în trecut.

Deci, dacă îl aud vorbindu-mi pe un ton furios sau care mă rănește, dacă înțeleg că toate acestea mi se întâmplă în urma a ceea ce am făcut înainte, ce voi face? Cu siguranță nu voi răspunde cu aceeași monedă. Pentru că dacă voi face asta, garantat el va țipa din nou la mine și astfel voi fi într-o spirală care va îmi va doborî relația în prăpastie.

Deci, ce fac în acest caz?

• Zâmbește.
• Schimbă subiectul.
• Relaxează-te.
• Continuă mai departe. Nu face din asta caz.

De ce să nu fac caz din asta? Pentru că nu vine de la el, ci din mine. Acesta este principiul pe care îl învățăm aici. Acesta este primul principiu: Totul vine din mine. Nu are nimic de-a face cu el. În acest caz va trebui să mă purific de aceste semințe.

Cum le purific? Printre altele, nu le reînnoiesc. „Au rodit – s-au terminat! Acest eveniment a eliminat una din karmele mele. Mulțumesc foarte mult! Mi-a rodit. Ok, acum merg mai departe.”

Întrebarea care se ridică este: dacă nu mai vrem această karmă în viața noastră, așa că ne luăm rămas bun de la soț, am mai culege din nou aceleași semințe?

Răspunsul este că atunci când suntem la început de drum și nu suntem destul de tari încât să facem față situaților atunci când karma ne lovește, uneori este bine să ne îndepărtăm de aceste situații pentru a nu mai acumula karma negativă. Ea nu este soluția ultimă. Este o soluție intermediară. Nu este încă pace, ci doar o separare de forțe. La urma urmei, va trebui să ne curățăm semințele din noi. Va trebui să decidem de a opri acest cerc vicios în care ne învârtim, și să nu mai răspundem cu aceeași monedă.

Și subliniem încă odată faptul că această decizie este unilaterală. Nu depinde de partener. Nu contează ce spune, ce face sau ce gândește el. Nu contează! Această decizie este unilaterală, pentru că am înțeles că el vine din noi. Și, dacă va continua să țipe, înseamnă că avem o sămânță serioasă care rodește sau poate sunt mai multe semințe care dau rod. Deci rămânem liniștiți. Putem schimba subiectul. Putem încerca să schimbăm atmosfera. Dacă asta nu funcționează, încercați să spargeți un pahar pentru a distrage atenția. Faceți ceva pentru a ieși din această situație și ca să nu mai continuați să acumulați karma negativă.

Și este posibil să faceți acest lucru și să nu reacționați cu aceeași monedă și în dimineața următoare el să facă din nou același lucru. Și poate să mai continue încă un an continuă să facă același lucru și poate toată viața lui va continua să facă la fel, asta va fi în funcție de ce karmă avem.

În aceste situații, ni se testează înțelegerea. Vom continua să ținem linia și să nu mai reînnoim karma și atunci va înceta să mai conteze ce fac. Este posibil ca el să se schimbe destul de repede și să nu dureze o viață întreagă, dacă facem asta în mod constant. Experiența vieții noastre se va schimba complet. Nu vom mai fi în acest loc de suferință, în acest loc al victimei. Începem să obținem controlul. Vom fi în control datorită înțelegerii că „totul vine din mine”.

Așadar, acesta este prima idee legată de „un singur lucru”.

2. A doua idee este că în acest moment, în această sală există simultan două niveluri de realități: realitatea obișnuită și realitatea divină.

Ce este realitatea obișnuită? Faptul că stați aici. Poate v-ați plictisit de cât [de mult timp] vorbim, poate glicemia v-a scăzut și vă este foame. Aceasta este realitatea normală. Ea este ceea ce trece prin corpurile noastre, prin mintea noastră.

Simultan, există în această sală și o realitate divină. Îngerii sunt aici cu noi. Ei sunt întotdeauna prezenți. Uneori, dacă am făcut suficiente binefaceri, vom avea o sclipire. Pentru o clipă ne putem întâlni cu divinul. Poate că atunci nu-l putem recunoaștem imediat sau [putem] să fim tulburați și să ne retragem imediat. Ambele realități sunt aici tot timpul. Ambele sunt în aceeași măsură și reale, și vis.

Am spus: „Totul este un vis!” Aceasta se aplică ambelor niveluri ale realității. Este adevărat că aici există o lume normală – o realitate obișnuită, care apare așa cum o percepem de obicei, și există simultan o realitate cu mult mai înaltă.

Întrebarea este unde preferăm să fim? Nu spunem că lumea în sine este obișnuită sau divină. Nu spunem asta. Ambele se întâmplă aici simultan. Ceea ce spunem este că, dacă ne purificăm suficient mintea, putem experimenta realitatea divină, realitatea pură, și se poate întâmpla în această sală în același timp. Noi spunem că realitatea normală este destul de plictisitoare și nici nu funcționează, și ne provoacă multe necazuri. Atunci când spunem „Dharma se rezumă la un singur lucru”, spunem că prin purificarea minții ne vom putea înălța la o realitate divină și nu va trebui să zburăm spre ea cu racheta. Ea va fi aici și acum.

3. A treia idee legată de „un singur lucru” este de a ne defini în funcție de interesul propriu.

Acesta este modul obișnuit în care oamenii acționează de obicei: a acționa în interesul propriu. De obicei suntem motivați de propriile noastre interese, pentru a ne satisface nevoile sau preferințele noastre.

Aici apare întrebarea: Cum ne putem defini cine suntem? Ce înseamnă „nevoile mele”, „interesele mele”? Așadar, se pune problema: cine sunt eu? Cine este „Gabriela”? De obicei, modul în care ne definim „cine sunt” este în funcție de interesele noastre imediate. În viața obișnuită, lucrurile pe care le numesc interesele mele sunt: grija de acest corp, de această minte. Iar prin asta mă numesc „Gabriela”.

Vă mai amintiți că am spus că Lo Jong este înțelepciune sălbatică, înțelepciune nebună? Această înțelepciune vrea să schimbe ideea de cine sunt eu. Inamicul numărul unu este prețuirea de sine și acesta este „singurul lucru” în Lo Jong. Ideea este să schimbăm pe cine numim „eu-ul”, pentru că această idee de „eu” este greșită și ne provoacă toate problemele.

Cum se aplică acest lucru în cuplul spiritual?

Să spunem, în viziunea normală, că o pereche decide să iasă seara pentru a cumpăra înghețată. Ei merg la un magazin de înghețată. El vrea înghețată de ciocolată. Ea vrea sorbet. Acum, ei sunt un cuplu spiritual. Sunt un cuplu care practică. Fiecare dorește ca celălalt să fie satisfăcut. Ce vor face? El îi va cumpăra ei sorbet. El va spune: „Cu toate că îmi place ciocolata, mă sacrific și voi cumpăra sorbet”.

Nu aceasta este ideea de spiritualitate. Această idee nu va funcționa. Poate că ea va fi satisfăcută, dar el nu. Această insatisfacție care rămâne în el, o va scoate pe ea cu altă ocazie.

Care este problema aici? Problema aici este că el are definiția de ea și de el, de a fi separați, iar asta nu funcționează. Nu datorită sorbetului și a ciocolatei, pentru că dorința lui de a o face mulțumită este foarte frumoasă , dar el încă nu înțelege cine este el și cine este ea. Din cauza acestei idei, această abordare nu va funcționa.

Ce va funcționa? Același cuplu merge la magazinul de înghețată. Același tip vrea să-și facă fericită iubita, dar acum se definește altfel. În loc de a defini „eu” și „ea”, „Mie îmi place ciocolata și ea iubește sorbetul”, el se înfășoară în jurul ei, nu fizic, ci în gând. Gândul său despre cum se definește pe „el” o include și pe ea. El o introduce în sfera lui. Mai întâi a existat sfera; „acesta sunt eu și aceasta este ea”. Iar acum și-a introdus partenera în sfera lui. Deci când va cumpăra sorbetul, pentru cine va cumpăra?

Pentru el însuși. El urăște sorbetul și își cumpără sorbetul pentru el însuși? Este derutant. Este derutant, dar acum el nu se mai sacrifică pentru ea. El aduce fericirea pentru amândoi. El își dă seama că, pentru a fi el fericit, va trebui să învețe cum să o includă și pe ea în ceea ce el definește drept propriile sale interese, pentru că mai întâi s-a definit prin propriile sale interese care nu o includeau și pe ea. Înainte, partenera fusese în afara intereselor lui, apoi s-a sacrificat pentru ea, iar această situație nu ar fi putut dura mult timp.

Deci poate suna ciudat și nebunesc. Aceasta este înțelepciunea sălbatică, nebună. Tânărul consideră interesul ei ca și interesul lui, apoi cumpără sorbetul care nu-i place și este complet satisfăcut, în felul acesta și-a satisfăcut nevoile.

Amintiți-vă acum de karmă. Am spus că fiecare clipă produce 65 de karme, deci fiecare clipă în care el și-a inclus partenera în sfera sa de interese, în care și-a extins sinele pentru a o include și pe ea, va crea 65 de momente de fericire. Fiecare astfel de moment, în care el își dorește ca ea să fie la fel de fericită ca și el, este sensul profund al „… iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Ea este el. Nu ea este ca și el, ci ea este el.

Ați putea spune: „Ah! Deci el cumpără sorbetul care nu-i place cu adevărat, deoarece a învățat despre karma și vacuitate și își dă seama acum că, dacă o va include și pe ea, atunci ciocolata se va întoarce la el de 65 de ori în viitor, deci el este practic egoist. Deci, practic acesta este un motiv egoist, pentru că am învățat karma și până la urmă avem grijă tot de noi? ”

Această întrebare este adesea pusă, pentru că oamenii aud aceste explicații care spun că, pentru a fi fericiți, va trebui să îi facem pe alții fericiți, așa că ei spun: „Stai puțin! Asta înseamnă că practic acționăm pentru noi înșine. Asta nu este în regulă”.

Ei bine! Dacă o singură înghețată sorbet care nu-mi place, îmi aduce îndărăt încă un sorbet și 65 de înghețate de ciocolată, atunci voi spune: „Dacă am avut înainte o singură înghețată, acum am 66. Acest act de a acționa pentru binele celuilalt, atunci când l-am inclus în sfera mea, va produce 65 de înghețate când anterior am plătit doar pentru una”. Este nebunia acestei înțelepciuni. Este infinitatea acestei înțelepciuni. Dacă începem să estompăm limitele care ne despart; de a nu mai acționa în numele intereselor noastre înguste, ci și în numele intereselor celorlalți din sfera noastră, aceasta este iubirea adevărată. Iubirea nu mai este doar pentru el sau ea. Este doar iubire.

În felul acesta avem mai multă înghețată decât am avut înainte. Din punct de vedere karmic, aceasta este sursa abundenței din lume. Abundența nu există în sine, banii nu există în sine, și nici înghețata nu există în sine. Pentru că dacă primim înghețata care ne place, acest lucru se datorează faptului că în trecut am făcut ceva similar.

Dacă fiecare dintre noi va învăța să-și extindă sfera personală, va ajunge automat în paradis. Acesta este poate cel mai înalt nivel al ideii „Toată Dharma se rezumă la un singur lucru”.

Gândiți-vă ce s-ar întâmpla cu economia mondială dacă fiecare ar da bani din această înțelegere sau dacă fiecare ar dona din această înțelegere? Nu în sensul „Eu sunt aici și ei sunt acolo, și scot banul din buzunarul meu și le dau lor”, ci îi includem în definiția noastră, și atunci cine va da la cine? Este ca și cum mâna ar da piciorului.

În felul acesta definiția intereselor noastre s-a schimbat, interesul nostru este ca toate ființele să fie fericite. Acum face ceea ce facem, spunem ceea ce spunem, respirăm ceea ce respirăm, este numai pentru a aduce binecuvântare tuturor ființelor. Dacă ne putem păstra această abordare, vom ajunge în paradis. Această abordare este elementul ultim al acestei învățături.

Cât de mare poate fi „Gabriela”? Este după cum definește mărimea „interesul lui Gabriela”.

Care este „interesul lui Gabriela”? Dacă interesul ei se va rezuma numai la ea însăși, atunci ea va rămâne mică. Dacă interesul ei va fi pentru toate ființele, nu va există nicio limită la câtă fericire va putea produce pentru fiecare dintre noi, pentru că atunci nu va mai fi nicio Gabriela care să fie separată de ceilalți.

Acest interes de sine care ne definește este și închisoarea noastră. El este și cel care ne omoară. Acum începem să ne manipulăm ego-ul. Nu-l eliminăm, ci doar îl extindem și îi lăsăm pe toți să intre. Ceea ce înseamnă că în continuare ne servim interesul nostru, dar acum interesul nostru s-a schimbat. Iar, atunci când îi voi da ei sau îmi voi da mie va fi același lucru. Va fi ca și când mâna ar dărui piciorului sau mâna dreaptă ar dărui celei stângi. Și atunci cui vom mulțumi? Deci aceasta linia de gândire.

Acum deja știți cum veți putea aplica această idee în relațiilor voastre. Ceea ce vrem să subliniem, este faptul că motivul pentru care avem un partener, soț sau soție, este de a învăța să transcendem această sferă. Această treabă nu va fi deloc ușoară pentru că am fost întotdeauna egoiști. Dacă acum ne vom folosi de relațiile noastre de cuplu pentru a transcende această sferă, ne vom aduce unul pe altul în paradis și [odată] cu noi întreaga lume. Acesta este rațiunea relației de cuplu.

Ultimul verset:

Yi de ba shik gyun du ten

Bucuria din inima ta, să se reverse neîncetat

În Lo Jong 2 am vorbit de criteriile pentru succesul practicii. Acest verset era unul din aceste criterii.

Mulți care vin și aud aceste învățături sunt impresionați de ele. Ei merg acasă și încearcă să nu mai țipe înapoi la celălalt, dar nu reușesc și își spun: „Da, învățătura este foarte frumoasă, dar este prea grea pentru mine. Nu sunt suficient de pur. Nu-mi pot controla mintea. Sunt prea deprimat.” Ei par să renunțe la practică. Se simt slabi. Au eșuat o dată, de două ori.

Da, cu siguranță vom eșua o dată, de două ori, de trei… Cu siguranță! Acesta este fluviul Mississippi care vine peste noi și pe care trebuie să-l oprim. Este multă muncă de făcut. Nu trebuie să ne lăsăm descurajați. Dacă am depus efort chiar și pentru o clipă să stăvilim curentul, va trebui să ne bucurăm pentru asta.

Ceea ce trebuie știut este că într-o practică spirituală nu trebuie să ne lăsăm doborâți. Da, bine! Ne-am așezat să medităm iar gândurile zboară în toate direcțiile. Ok, și ce dacă? Data viitoare ne vom așeza și meditația va fi mai bună. Putem să ne spunem „Uite! Am meditat o singură dată și nu am putut ajunge la concentrare. Nu mă pricep la meditație. ”

Nu trebuie să ne lăsăm doborâți de micile insuccese. Cu siguranță este nevoie de efort. Dacă ar fi fost ușor, am fi fost cu toții iluminați. Va trebui să învățăm să ne bucurăm de practica noastră. Să transformăm în ceva care să ne aducă numai bucurie.

Orice gând negativ, deprimat sau trist seamănă semințe pentru gânduri mai negative, mai deprimante și mai triste, deoarece fiecare gând este înregistrat în karmă.

În budism spunem: „Nu-i răni pe ceilalți! Nu face rău altora!”. Dar dacă ne gândim numai la lucruri negative despre noi înșine, vom planta semințele care ne vor aduce în continuare suferință. Trebuie să învățăm și asta. Nu trebuie eliminat numai comportamentul extern care rănește pe alții, ci și comportamentul care ne rănește pe noi înșine, pentru că în viitor ne va răni.

Deci va trebui să învățăm cum să ne oprim, ceea ce este greu. Este ca fluviul Mississippi. Obiceiurile noastre sunt foarte puternice. Maestrul Shantideva ne spune:

Dacă o situație se poate rezolva
De ce te superi pe ea?
Și dacă o situație nu se poate rezolva,
Atunci ce folos să te mai superi pe ea?

El ne mai spune: „Niciodată nu există vreun motiv pentru a nu fi fericit.”

Orice s-ar întâmpla
Bucuria nu-mi voi tulbura;
Niciodată nemulțumirea nu va împlini ceea ce-mi doresc,
Și mai mult de atât, chiar și virtuțile mele vor dispărea.

Aceasta este înțelepciunea sălbatică. Nu avem niciun motiv să fim supărați sau triști. Singurul motiv pentru care suntem triști și ne tânguim este pentru ca avem astfel de obiceiuri. Acest lucru se datorează faptului că am plantat astfel de karma în trecut și acum rodesc. Încercați să explicați cuiva motivul din supărarea voastră. Încercați să-l convingeți că supărarea voastră este îndreptățită. Nu veți reuși pentru că acest lucru nu are sens, deoarece vă rănește, în primul rând pe voi.

Și dacă observați aveți toate motivele să vă bucurați. De ce? Pentru că ați primit cheia de a intra în paradis. Ați început să auziți despre karma și vacuitate și înțelegeți cum aceste două lucruri împreună formează lumea voastră și cum puteți să folosiți această cunoaștere pentru a opri roata suferinței și pentru a crea fericirea. Este un dar extraordinar, inestimabil, și acesta este și motivul pentru care nu se plătește acest studiu, deoarece nu are preț.

Această cunoaștere are capacitatea de a schimba toată realitatea, deci:

a. Bucurați-vă de asta.

b. Bucurați-vă că vă aflați aici și auziți aceste învățături. Nu contează care este realitatea voastră actuală. Cea actuală provine de karmele anterioare. Dar acum primiți acest instrument uimitor.

Gândiți-vă la raritatea acestuia; Câți oameni din tot Bucureștiul se află acum aici? Gândiți-vă cât sunteți de speciali. Bucurați-vă pentru asta. Nu contează ce se va întâmpla când veți ieși de aici sau ce se va întâmpla mâine, pentru că este rezultatul karmelor vechi pe care le-ați făcut. Dacă veți lucra în mod perseverent cu această cunoaștere, la început cu pași mici și apoi cu pași mai mari, veți ieși din suferință.

Ieșiți de aici spre plăcerea sublimă. Ați primit cunoștințele necesare care vă permit să vă schimbați întreaga percepție. Ați primit cunoașterea de a fi înconjurați de ființe divine. Câți oameni din lume au un refugiu? Ei cred că trebuie să se nască și să crească și să îmbătrânească și să se îmbolnăvească și să moară, și asta este tot! Și asta este toată viața. Așa trăiește cea mai mare parte a lumii. Deci gândiți-vă că vă aflați într-un loc foarte rar și foarte neobișnuit și tot ceea ce aveți nevoie este să exersați puțin în fiecare zi și [astfel] veți ieși din mocirla samsarei.

Și dacă, apropo, vechea karmă va rodi, nu aveți nici un motiv să nu fiți bucuroși. De fiecare dată când veți fi triști sau deprimați sau veți avea tot felul de alte gânduri, și ele vor veni și după ce plecați de aici, aduceți-vă aminte de aceste învățături. Nu vă lăsați descurajați pentru că acumulați karma. Reamintiți-vă cât de norocoși sunteți că v-ați născut într-un corp sănătos, cu o minte sănătoasă, să întâlniți aceste învățături și mai mult de atât, să fiți și interesați de ele, și cât de bine este că vă aflați într-o țară în care puteți vorbi despre astfel de lucruri în mod legal.

Știați că există unele țări în care nu se poate spune cuvântul „meditație”? S-a încercat să fie adusă meditația în Maroc. Cuvântul „meditație” nu trebuie spus acolo. Sunt țări în care nu se poate sta în liniște. Există locuri în care oamenii sunt extrem de săraci. Alții au karma care îi determină să fie preocupați permanent de depășirea obstacolelor care apar în viața lor, fapt care nu le permite să se ajungă la aceste lucruri. Ori de câte ori sunteți în deznădejde, bucurați-vă de faptul că ați întâlnit astfel de învățături.

Sunt alții care nu au toate aceste obstacole. Și dacă am lua această învățătură și am prezenta-o la televizor, câți nu vor schimba canalul? Cine va sta și va asculta la aceste lucruri? Foarte puțini. Foarte puțini vor fi interesați de acest lucru și să-și dorească să practice, de aceea karma voastră este ieșită din comun.

Cum o aplicăm cuplului?

Când avem copii, copiii ne obligă destul de mult să trăim în prezent. Hotărâm să ieșim la picnic cu toată familia. Deodată copilul vomită. Picnicul s-a terminat. Trebuie să avem grijă de cel mic și părăsim de bună voie picnicul, pentru că copilul este mai important.

Ce se întâmplă cu soții? Avem un plan. Deodată, soțul vine cu o altă idee. Ce facem, începem să ne enervăm: „Stai așa, păi nu a fost vorba că ieșim astăzi?”

Putem începe să practicăm cu perechea noastră așa cum facem cu propriul copil. Mergem în funcție de ceea ce este. Dacă perechea noastră este o figură divină, iluminată, atunci situația apărută nu este o coincidență. Deci dacă am plănuit să mergem la film cu o lună înainte și în momentul în care trebuie să plecăm, planul se schimbă, înseamnă că trebuia să se schimbe.

În acest moment, putem fi fericiți, pentru că acum practicăm acest moment și primim îndrumare de la o ființă luminată, și atunci fiecare moment este un moment perfect și putem, în practica noastră, să ajungem la starea în care fiecare moment este absolut perfect. Să mergem la film sau să nu mergem la film, este absolut perfect. Datorită practicii noastre, datorită purității noastre, tot ceea ce se întâmplă se va întâmpla la momentul potrivit și în modul potrivit. Vom avea, de asemenea, o astfel de experiență care este perfectă, exact așa cum ar trebui să se întâmple, iar atunci nu vom mai avea nevoie de lecții. Vom fi deja acolo.

Și o astfel de relație de cuplu vă va aduce la iluminare și acesta este sensul cel mai profund al acestui verset: despre cum practica bucuriei în prezent ne va aduce în paradis.

Și asta se va întâmpla. Fiecare persoană va fi persoana perfectă și fiecare moment va fi momentul perfect. La început poate fi forțat. Poate că veți practica bucuria pentru că așa vi sa spus în lecție, dar dacă veți practica, cu timpul, în mod natural veți fi mereu bucuroși.

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 1

Cuplul spiritual – 1

Conferință bazată pe seminarul Lo Jong
Inspirate din învățăturile lui Geshe Michael și Lama Christie McNally
traducere a prelegerilor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3

După cum am spus în acest studiu ne folosim de învățătura Lo Jong – transformarea conștiinței. Și am aplicat anumite versete ale acesteia pe subiectul cuplului spiritual sau parteneriatului spiritual.

Învățătura Lo Jong a fost transmisă oral păstorilor de iaci acum 1.000 de ani în Tibet. Această învățătură a fost transmisă oral pe parcursul a câtorva generații sub formă de versete foarte scurte, dar criptice și greu de înțeles. Iar scopul lor a fost să le reamintească celor care au primit învățătura de la Lama cum să o practice. Primul maestru care le-a așternut pe hârtie a fost Geshe Chekawa.

Această înțelepciune am numit-o sălbatică, deoarece yoghinii în acele vremuri, care există și astăzi, au folosit metode neconvenționale. Datorită înțelepciunii și iubirii lor pentru toate ființele, ei erau capabili să citească mințile oamenilor și să știe ce le trebuie astfel încât să ajungă cât mai repede la rezultate spirituale. Uneori, acești yogini se manifestau printr-un comportament care părea nebunesc. Acesta a fost motivul pentru care a fost aleasă imaginea lui Einstein cu limba scoasă afară. O înțelepciune nebună.

Următorul verset:

Shung sang po ma ten

Nu lăsa curentul să curgă liniștit

 

Shung  înseamnă flux, curent.
Sang po  — liniștit.
Ma ten    — a nu da.

Împreună, frază este tradusă: „Să nu lăsăm curentul să curgă liniștit”. Traducerea acesteia poate fi ușor diferită, în funcție de învățătura pe care o dă Lama.

Ce înseamnă acest curent? Acest curent este fluxul obișnuit al conștiinței noastre, care este plin de afecțiuni mentale.  El este plin de gânduri negative, de momente de furie, de neînțelegeri, de oboseală.  Spunem că acest flux de conștiință curge de nenumărate vieți și noi am curs împreună cu el, luând forme diferite în vieți diferite. În toate aceste vieți am avut o minte samsarică, o minte care nu înțelege. Mintea a reacționat mereu incorect, datorită faptului că nu și-a înțeles lumea, creându-și în acest fel obiceiuri adânci de a critica, de a judeca, de a se supăra, de a reacționa prin agresivitate, toate acestea provocând mai târziu atâta suferință. Acest curent îl putem compara cu un fluviu imens. Am putea lua ca metaforă fluviul Mississippi.

Datorită faptului că am trecut prin atâtea vieți, mintea a fost mereu obișnuită cu modurile noastre de reacție samsarice, astfel încât atunci când se întâmplă ceva care ne enervează sau ne supără, furia apare într-o clipă. În momentul în care furia s-a trezit, ea este ca fluviul Mississippi care vine peste noi. A încerca să ne oprim supărarea pe ceva sau cineva este ca și cum am încerca să stăvilim fluviul Mississippi. Acest fapt pare aproape lipsit de orice speranță, tocmai datorită faptului că acest obicei este atât de adânc înrădăcinat și o mare parte din el este instinctiv, iar când acest fluviu vine peste noi, el ne târăște după el, zdrobind și distrugând tot ce întâlnește în cale.

Deci pornim în această călătorie de a încerca să stăvilim acest curent și spunem:„ Bine! Încerc să-mi stăvilesc furia.”, dar ea vine puternic peste mine ca și fluviul Mississippi. Cât timp pot sta și stăvili acest râu?

În nenumăratele vieți pe care le-am avut, nu am încercat niciodată să oprim acest curent. Emoțiile ne-au năpădit, ne-am înfuriat, am reacționat agresiv, viața s-a terminat. Și încă o dată, am murit, ne-am născut, trecând prin nenumărate vieți, fără să știm măcar ce se întâmplă. Cineva s-a supărat pe noi, el țipă la noi. Urlăm înapoi. Am plantat din nou semințe pentru a întâlni următoarea persoană care să urle la noi.

Pe parcursul a nenumăraților eoni,

– Am reacționat cu supărare la supărare.

– Am reacționat criticii prin critică.

– Am reacționat la violență prin violență,

Și acesta este curentul despre care vorbim în acest verset „Nu lăsa curentul să curgă liniștit”. El ne spune să nu mai lăsăm acest curent să curgă așa cum a curs până acum, ci să încercăm    să-l oprim.

Bineînțeles, că această îndrumare dată de învățători este aproape imposibil de efectuat pentru că curentul este foarte puternic. Singurul lucru care ne poate ajuta, în încercarea de a depăși acest obicei statornicit, este înțelepciunea. Dacă ne uităm la instinctele noastre, la cultura noastră, educația noastră, legile noastre, toate merg în direcția opusă.

În cultura noastră, de exemplu, i se permite omului să-și apere și să-și salveze viața cu prețul vieții celor care o pun în pericol, ca autoapărare. Sau copilul vine acasă plângând de la școală și îi spune mamei că a fost lovit, iar mama spune: „Lovește-l și tu îndărăt!”.  Tradiția, cultura, impulsurile și instinctele noastre sunt complet opuse.  Țânțarul vine pe mine – imediat am instinctul de a-l zdrobi. Oamenii merg în marșuri de protest și luptă pentru pace!  Deci, pentru asta avem nevoie de a dobândi înțelepciune.

Înțelepciunea spune că dacă cineva se poartă urât cu noi, în această situație ar trebui să-i răspundem cu blândețe, trebuie să-l iubim. De ce? Pentru că acesta este singurul mod prin care îi putem îndepărta din viața noastră. Această înțelepciune spune că ei au venit din noi. Prin faptul că ne-am supărat sau am țipat sau i-am atacat pe alții în trecut, în această viață și în viețile anterioare, am plantat semințe de agresivitate. Toate aceste semințe vin după noi, și ca urmare, suntem forțați să proiectăm o lume agresivă, oameni care țipă la noi sau care ne atacă.

Dacă vom reuși, unilateral și necondiționat, să ne oprim reacțiile de agresivitate – indiferent de ceea ce ei fac, nu le răspundem cu aceeași monedă -, în cele din urmă ei se vor opri. Ei vor dispărea din viața noastră: nu ucigându-i, ci iubindu-i.

Cum se va întâmpla asta? Prin faptul că vom înceta de a mai planta semințele care să-i aducă în viața noastră. Deci treptat. Cu toate că vechile semințe vor continua să rodească, în perioada de tranziție vom continua să-i iubim. În cele din urmă acest flux se va opri. Va trebui să depunem efort pentru ca acest flux să nu mai curgă liniștit. Și în cele din urmă nu va mai exista nimeni pe care să ne mai supărăm, deoarece ne-am eliminat semințele din noi.

Nu este deloc ușor să oprim acest fluviu. Dar, dacă acum că ați auzit explicațiile funcționării acestui mecanism karmic și ați avut o mică scânteie de înțelegere a acestuia și că înfrânarea reacției va opri curgerea, atunci când cineva va veni să țipe la voi, și ați ezitat doar pentru câteva secunde înainte de a țipa la el înapoi, aceste secunde vor opri fluviul Mississippi.

Nu imediat! Nu imediat se va întâmpla asta, dar ați plantat semințele karmice care sunt opuse întregului flux. Am oprit curgerea. Nu mai lăsăm curentul să curgă liniștit. Ezitarea, pauza din reacția noastră – pentru câteva secunde -, va deveni foarte sfântă. Fiecare clipă de reținere este extraordinară, deoarece datorită înțelepciunii pe care am dobândit-o, am început să ne schimbăm lumea. Totul începe cu o secundă de reținere și va progresa spre un timp mai lung. Noi spunem că nu există limită pentru sfințenia acestei clipe. Ea este divină.

Ea nu se va întâmpla decât dacă vom dobândi înțelepciunea. Dacă nu vom înțelege cum se întâmplă lucrurile, instinctele, obiceiurile și condiționările noastre ne vor depăși și vom fi împinși să reacționăm după cum ne-am obișnuit. Deci, aceasta este clipa de înțelepciune care oprește curgerea râului. Vom ține linia – Sin tsam  :

„Nu! Nu voi țipa înapoi la el, pentru că vine din mine”.

Așa că ținem linia două secunde, după care nu o mai putem ține iar râul ne va mătura. Acest lucru ni se va întâmpla destul de mult timp până vom ajunge în cele din urmă să nu ne mai supărăm. Dacă vă aflați în situația în care vă luptați cu supărarea și ea vă învinge, nu începeți să vă acuzați. Dimpotrivă! Bucurați-vă, pentru că ați făcut ceva. Data viitoare vă veți înfrâna reacția pentru două secunde și apoi pentru trei secunde și așa mai departe. Semănați deja semințele ca atunci când vor rodi, acest râu se va opri, așa că această luptă împotriva instinctelor și obiceiurilor voastre este o luptă sfântă, iar invitația este să vă bucurați când vi se întâmplă.

Avem obiceiuri adânc înrădăcinate. O clipă de înțelepciune nu le poate schimba. Este nevoie de o înțelegere foarte profundă pentru a-l opri. Avem 50.000 de ani de civilizație pe această planetă, care ne-a obișnuit cu astfel de gânduri. Toate aceste lucruri pe care le auzim acum ni se par atât de ciudate. Cultura și mentalitatea în care trăim ne-a cufundat într-o anume concepție asupra lumii, în care se răspunde violenței cu violență. Ne aflăm sub influența fiecărei cărți pe care am citit-o, a fiecărei lecții pe care am auzit-o și a fiecărei viziuni asupra lumii pe care am auzit-o, cu excepția celei de față. Toate acestea ne afectează. Ele ne împing să reacționăm repede atunci când ni se întâmplă ceva. Răspundem automat, deci ideea este să nu lăsăm curentul să curgă liniștit. Trebuie să facem ceva pentru asta. Va trebui să ne înfrânăm reacțiile automate, să ne împotrivim obiceiurilor noastre proaste, să luptăm împotriva lor, chiar și pentru câteva secunde – ele vor fi sfinte. Câteva secunde sunt suficiente pentru a inversa acest curent. Fără această înțelepciune, nu avem nici-o șansă de reușită. Curentul va continua să curgă.

Când mergem la o clasă [lecţie] de yoga, profesorul ne pune să facem anumite asana. Profesorul stă în asana cinci minute, iar noi după jumătate de minut, deja spunem: „Destul! Nu mai pot sta, nu mai am putere!” Dacă putem rămâne încă câteva secunde – acesta va fi progresul nostru. În aceste câteva secunde în plus stă tot progresul nostru. Data viitoare vom putea rămâne în asana și mai multe secunde.

Aceasta este și ideea aici. Dacă înainte am reacționat într-o fracțiune de secundă, acum așteptăm trei secunde înainte de a izbucni. Acesta va fi progresul nostru, de aceea ele sunt sacre. Deci imaginați-vă că țineți linia câteva secunde, după care fluviul Mississippi năvălește peste voi și vă târăște după el. Aceste câteva secunde în care v-ați abținut de la reacții, în care v-ați menținut linia, au o mare putere. Și dacă ați reușit să faceți asta, felicitați-vă chiar dacă până la urmă ați dat frâu liber reacțiilor obișnuite. Încurajați-vă, pentru a putea lupta în continuare, pentru că asta va opri roata suferinței nesfârșite sau Samsara, în care ne aflăm.

 Următorul verset:

Cho nam milam tabur sam
Ma kye rik pey shi la che

Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis;
Examinează natura minții, ce nu are început;

Vom începe cu primul verset: Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis.

Să vorbim puțin despre vis. Închideți ochii și adormiți. Și deodată visați că vă aflați într-un loc în care nu ați fost niciodată. Poate că vă aflați pe un deal într-o lume în care nu ați fost niciodată și priviți de acolo lumea de sub voi, lume pe care ați creat-o în vis, în mod inconștient.

Cine sunteți în acest vis? Poate că la început nu veți ști cine sunteți în acest vis. Nu știți dacă sunteți bărbat sau femeie? Dacă sunteți tânăr sau bătrân? Nu sunteți siguri până când visul începe să se deruleze. Poate aveți un rol în această poveste, și atunci veți avea o idee de cine sunteți în acel vis.

Modul în care se desfășoară visul vă va defini cine sunteți. Iar apoi veți spune: „Ah! Eu sunt așa și așa.” și imediat veți fi absorbiți de această identitate pe care ați inventat-o în visul vostru. Și s-ar putea să vedeți și o altă persoană lângă voi, pe care tot voi ați-o creat.

Unde este acest loc? Unde se află această lume, acest deal, voi și persoana? În ce loc se petrec toate acestea în vis? Există oare vreun spațiu pe care îl ocupă? Nu, nu există nici un spațiu. Totul se află în mintea voastră. Nu există niciun loc aparte unde se întâmplă toate acestea și totuși, în visul vostru se pare că se întâmplă lucruri, nu este așa?  În vis există oameni, există locuri, se întâmplă lucruri și totul este ca o simfonie care este dirijată de mintea voastră, fără să aveți nici cel mai mic control.

Și, uneori, există vise în care treceți printr-un eveniment foarte dureros și vă treziți din vis cu lacrimi în ochi, iar când vă treziți de-a binelea vă dați seama că totul a fost doar un vis. Toate locurile, toate întâmplările, oamenii și modul în care ați apărut în vis, nu au fost reale.

Oare durerea voastră este reală?  V-ați trezit cu un sentiment de durere față de o întâmplare care nu a existat cu adevărat și s-ar putea să fiţi puțin confuzi – dar noi spunem că aceasta este și natura lumii noastre.  Chiar și această lume a minții care este trează este la fel.  Unde este Piața Unirii?  Unde este Bucureștiul?  Unde este spațiul care vă înconjoară?  Dacă veți începe să le căutați cu adevărat, veți vedea că ele sunt de fapt un punct minuscul în conștiința voastră, pe care îl proiectați.

Dacă vă întrebați acum „Unde sunt?” nu veți putea spune că sunteți în București. De ce? Pentru că „București” este doar un concept în mintea voastră. Nu aveți o experiență a Bucureștiului în momentul de față. El este o idee. El este un concept în mintea voastră și așa este și întreaga voastră lume.

Întreaga noastră lume este doar o imagine mentală mică în mintea noastră, iar ea nu este mai reală decât cea din vis. Va veni ziua și ne vom trezi din acest vis. Într-o zi vom închide ochii și ne vom trezi din acest vis și, de fapt, de fiecare dată când adormim, ne trezim din acest vis. Această realitate dispare când adormim. Spunem că realitatea pe care o trăim este la fel ca și visul. Aceleași lucruri pe care l-am spus despre vis sunt valabile și corpului nostru, a oamenilor din jurul nostru. Și ei sunt ca un vis. Nici unul nu are vreo existență proprie de sine, o existență reală, cu excepția faptului că îi proiectăm din conștiința noastră, din cadrul imaginilor mentale care se află în mintea noastră, și ele rulează acest film al vieții noastre.

Deci, în acest sens, realitatea este ca o iluzie. Este ca un vis. În lecția anterioară am vorbit despre faptul că partenerul este oglinda care ne reflectă mintea. Dacă am putea să învățăm să-l identificăm ca vis, să învățăm să-i vedem vacuitatea, poate că nu ne-am atașa atât de mult de durerea pe care o simțim, ca și atunci când ne trezim dintr-un vis dureros, din coșmarul pe care l-am avut, ne dăm seama că a fost doar un coșmar și atunci ne degajăm de durere.

Dacă am învăța să vedem orice lucru ca pe un vis, am putea să ne diminuăm durerea și suferința, deoarece nu există niciun obiect pentru această suferință. Poate că nu ne vom mai agăța atât de tare. Fiecare dintre noi se atașează de propria lui poveste, de suferința lui. Așadar, dacă trecem printr-o anumită dificultate sau vreo problemă care ne umple inima de durere și brusc înțelegerea noastră despre această lume se schimbă, ne dăm seama deodată că este o iluzie, că este un vis – este ca și cum ne-am trezi din el. Această înțelegere a naturii realității noastre este ca și când ne-am trezi dintr-un coșmar. Și poate că la început vom fi tulburați deoarece durerea este încă în noi.

Suferim în această viață, dar obiectul pe care îl asociem acestei suferințe nu există. El nu are o existență reală, nu există așa cum credem noi că există. El nu există în afara noastră. Totul vine din conștiința noastră. Corpul nostru, locul în care ne aflăm, toți ceilalți, sunt doar proiecții care vin din mintea noastră. Ele par că vin din afara noastră, fapt care ne înșală, ne induce în eroare.

Aceasta este natura iluziei: ne înșală. Credem că vedem o cameră aici, dar ochii noștri nu pot vedea o cameră. Ochiul vede forme și culori. Nu vede o cameră. „Camera” este doar un concept. Această „cameră” este un concept din mintea noastră pe care îl îmbrăcăm pe formele și culorile percepute de ochi. „București” este un concept pe care îl proiectăm pe un ansamblu de case și străzi. Dacă vom căuta Bucureștiul, nu-l vom găsi.

La fel și suferința. Când ni se întâmplă ceva neplăcut, poate ne rănim, ne rupem piciorul și această suferință este o proiecție. Ea tot din mintea noastră vine. Suferința este tot o idee pe care o proiectăm pe un cumul de date brute. Osul piciorului era mai înainte drept și acum nu mai este drept. De ce doare? Pentru că proiectăm durerea.

Deci, dacă proiectăm, de ce trebuie să proiectăm durere? De ce nu proiectăm doar plăcere? Aceasta este întrebarea importantă, pentru că după ce am vorbit despre „Învață să vezi fiecare lucru ca pe un vis”, putem spune „Bine, bine! Totul este un vis, dar tot mă doare. Ne-am rupt piciorul iluzoriu, mergem la un spital iluzoriu, plătim pentru tratament cu bani iluzorii, după care va trebui să prestăm o muncă iluzorie pentru a câștiga acești bani.”

Deci, întrebarea este: dacă totul este o proiecție, de ce ni se întâmplă lucruri neplăcute? Pentru că în prezent nu avem nici un control asupra lor. În momentul de față, nu avem nici un control asupra proiecțiilor minții noastre. Și acesta este motivul acestui studiu: de a recâștiga controlul. Există yoghini avansați care învață să își controleze visele, există o astfel de practică. La fel și această lume care nu este în vis. Și față de ea greșim în modul în care o percepem.

Și aici trebuie să fim atenți, pentru că unii vor sări și vor spune: „Ah! Deci, dacă lucrurile sunt o iluzie și dacă ele nu există cu adevărat, atunci nimic nu mai contează”. Ceea ce noi spunem este: „Da! Este adevărat că este ca un vis, dar doare și asta contează. Faptul că este vis, nu îl face mai puțin semnificativ în viața mea, pentru că atunci când mă doare, mă doare”.

Așa cum yoghinul capătă controlul asupra viselor, rolul nostru este să învățăm să vedem dincolo de iluzie, astfel încât să putem obține controlul asupra situației. Astfel încât să înțelegem de unde vine înșelăciunea, de ce ea este dureroasă și nu plăcută? Şi să învățăm să producem mai mult din cele plăcute și mai puțin din cele neplăcute. Cu alte cuvinte, rolul nostru este:

a. Să înțelegem că realitatea este ca un vis. Asta spune primul verset. Să înțelegem vacuitatea lucrurilor, că ele sunt goale de o existență proprie de sine, că nu au nici o natură proprie de sine. În acest sens ele sunt ca un vis. Noi suntem cei care le proiectăm natura lor. Și ea nu vine de la ele.

b. Să înțelegem că noi suntem cei care ne proiectăm realitatea. Că ea vine din conștiința noastră.

c. Cum putem acum să controlăm acest vis? Nu doar pe cel pe care îl visăm când dormim. Cum putem dobândi controlul astfel încât să nu ni se mai întâmple dezastre în viața noastră?

Există multe învățături despre vacuitate. Nu întotdeauna este denumită vacuitate. Ea poate fi numită „lipsa de sine” sau „iluzie” sau „vis” și puteți chiar să meditați pentru a o experimenta. Dacă intrați în meditație și vă doare ceva, concentrați-vă asupra durerii și veți vedea că durerea nu are o existență de sine. Experiența de vis poate fi atinsă, dar invitația este să nu vă opriți aici, deoarece nu înlătură durerea în sine. Ceea ce trebuie să înțelegem este de unde a venit și cum putem să o schimbăm.

Dar ce legătură au toate acestea cu relațiile de cuplu? Am vorbit în lecția anterioară că soțul sau soția care are o natură proprie de sine – nu există! Acesta este un vis. Cineva care să fie drăguț sau nu, sau iubitor sau nu în sine – așa ceva nu există. Este o iluzie. Cineva care apare în viața noastră, independent de mintea noastră, nu poate exista, deoarece el este o proiecție a minții noastre.

Acest lucru este valabil și la bine și la rău. Dacă avem un partener care este dulce și iubitor, el nu este dulce și iubitor în sine. Nu există așa ceva. El este doar o proiecție a noastră. Ce anume face ca aceste proiecții să fie diferite?

Deci, ce se întâmplă? Întâlnim pe cineva și ne place de el. Ne este plăcut să fim alături de el. Ne face plăcere, dar nu-i înțelegem natura. Nu vedem, nu înțelegem visul. Credem că el este dulce și atrăgător în sine, și atunci facem exact lucrul care îl va îndepărta de noi.

Ce facem când găsim pe cineva care ni se pare atractiv și ne face plăcere? Ne agățăm de el. Vrem să-l păstrăm pentru noi înșine. Iar acest lucru este exact ceea ce-l va face să fugă de noi, pentru că nu înțelegem cine este? Pentru că încercarea de a ține visul nu funcționează. Nu putem ține un vis, pentru că partenerul nu a existat niciodată în modul în care credem că există, și încercările noastre de a-l ține – ne alunecă printre degete. Ne scapă din mâini.

Ce înseamnă că ne scapă din mâini? Ori ne părăsesc și rămânem cu inima frântă, ori ne înșală cu altcineva, ori se schimbă. Înainte a fost atât de drăguț și plăcut, iar acum a devenit mojic și nu ne mai place să fim alături de el. Partenerul ne-a scăpat din mâini și pentru faptul că nu am înțeles cine este el. Am încercat să ținem ceva care nu există așa cum credem noi că există. El are legătură cu noi, cu mintea noastră, cu modul în care îl proiectăm, pentru că natura partenerului nostru, a soțului nostru, este natura minții noastre, a conștiinței noastre. El nu are nicio natură proprie de sine.

Noi nu-l putem ține, iar el se schimbă de la o clipă la alta, la fel cum și conștiința noastră se schimbă de la o clipă la alta, de aceea și proiecția noastră se schimbă de la o clipă la alta, și de fiecare dată când îl privim, el este altcineva și de asemenea noi înșine, suntem altcineva. Întreaga situație se schimbă de la o clipă la alta, și atunci când nu o înțelegem și ne revoltăm când nu ne mai face plăcere: „Stai așa! Ce s-a întâmplat? Trebuia să-mi faci plăcere toată viața. Ce s-a întâmplat cu tine?” înseamnă că nu înțelegem nici natura lui și nici pe a noastră. De aceea nu putem deține un partener. Acesta este motivul pentru care relațiile se destramă. Acesta este motivul pentru care există inimi frânte: pentru că oamenii nu înțeleg cine este partenerul lor și nu înțeleg cine sunt ei.

Atunci, cum înțelegerea că partenerul vine din noi ne ajută să-l păstrăm lângă noi și să fim fericiți împreună?

 Acesta este al doilea verset:

„Examinează natura minții, ce nu are început.”

Acest verset spune că la fel cum corpul și spațiul din jurul nostru nu au o existență proprie de sine, nici acest oraș nu are o natură proprie de sine. Mintea noastră, de asemenea, nu are nicio natură proprie de sine. Gândurile mele nu au nicio natură proprie de sine. Gândurile noastre sunt, de asemenea, o proiecție impusă de mintea noastră.

De unde știm asta?

Dacă nu am fi fost forțați să proiectăm ceea ce proiectăm, atunci nu am fi avut niciodată vreun gând neplăcut sau dureros, nu este așa? Cine alege să aibă astfel de gânduri dureroase? Nu avem nici un control asupra gândurilor noastre. Ne enervăm. Suntem geloși. Aceste gânduri ne atacă și nu știm cum să le oprim pentru că și ele sunt proiecții. Mintea noastră este goală. Mintea noastră este ca un ecran gol, iar gândurile sunt proiectate pe acest ecran. Ele vin și pleacă tot timpul. Putem avea un gând de supărare pe moment, iar în clipa următoare avem un gând de bucurie. Acest lucru dovedește nu avem niciun control.

Exact așa cum ne împotmolim în încercarea noastră de a ne păstra o veșnicie partenerul invariabil, așa cum l-am cunoscut prima dată, același lucru îl facem și cu noi înșine. În ce sens? Preluăm o anume identitate și începem să credem în ea, și apoi spunem: „Eu sunt o persoană supărăcioasă” sau „Sunt o persoană nerăbdătoare” sau „Sunt o persoană deprimată” sau „Sunt o persoană bolnavă”.

Ne cumpărăm identități și ne fixăm în ele, dar niciuna dintre ele nu este ceea ce suntem.

Nimic din aceste lucruri nu este natura noastră. Suntem goi de orice natură. Mintea noastră este goală. El nu are nicio natură proprie de sine. Mintea se schimbă de la o clipă la alta. Ea este efemeră, la fel ca restul lumii și, dacă începem să înțelegem natura conștiinței noastre, acest fapt ne oferă șansa să scăpăm de toate aceste identități vechi, în special de cele negative, care nu ne servesc. Putem învăța cum să ne creăm alte gânduri în minte. Putem învăța să ne controlăm gândurile, dar nu putem face acest lucru acum, în prezent. Așa cum am spus: în prezent, nu avem niciun control, pentru că, dacă am fi avut, nu am fi  gândit niciodată într-un mod negativ sau dureros, nu este așa? Nu s-ar fi întâmplat așa ceva.

De aceea este nevoie să învățăm cum să plantăm acele semințe, astfel încât, atunci când ele vor rodi, să ne vină gânduri bune. Pentru că așa cum gândurile de supărare – am vorbit mai întâi despre fluviul Mississippi al supărării – vin ca rezultat al obiceiului îndelungat în care de fiecare dată când ne-am enervat am plantat semințele de a întâlni din nou o persoană care ne enervează, acum că înțelegem procesul, putem în mod conștient să plantăm alte semințe care ne vor forța apoi să experimentăm gânduri de bucurie. Dacă vom începe să studiem acest mecanism și devenim grădinarii care plantează răsadurile potrivite în grădina conștiinței noastre, vrem nu vrem, vom fi forțați să ne vedem fericiți.

Acest lucru îl vom face pas cu pas prin practica conștientă a gândurilor pure, a gândurilor sfinte, a gândurilor care caută compasiunea, iubirea, generozitatea, de a-i ajuta pe ceilalți. Treptat, cu cât practicăm mai mult Tong Len, care este practica centrală a învățăturii Lo Jong, vom cultiva gânduri de compasiune, de iubire, gânduri care doresc să ia suferința tuturor ființelor și să le ofere toată fericirea din lume. Fiecare astfel de gând va planta semințe și pe măsură ce aceste semințe vor rodi, rezultatul va fi o lume din ce în ce mai iubitoare și mai plină de compasiune.

Ne vom găsi treptat într-o lume care este din ce în ce mai asemănătoare cu paradisul, iar procesul va fi treptat și automat dacă practicăm consecvent plantarea semințelor, iar acest lucru se aplică și soților noștri. Datorită faptului că trăim lângă soții noștri, ei sunt oglinda noastră cea mai bună care ne arată cine suntem. Deci, ce facem cu acel partener care a încetat să mai fie plăcut?

De ce a încetat să mai fie plăcut? Pentru că am acumulat impurități în comportamentul nostru. Așa că dacă vedem impurități în el, dacă nu mai este la fel ca înainte, va trebui să începem să schimbăm în interiorul nostru. Ne uităm ce fel de slăbiciune ne arată, la ce ne enervează în comportamentul lui.

După cum am spus într-o lecție anterioară, nu este nevoie să stăm cu partenerul la o ceașcă de cafea și să-i spunem ce nu este în ordine cu el. Nu funcționează oricum. Ceea ce trebuie să facem este să privim în noi și să găsim acel lucru care ne determină să-l proiectăm în acest fel, pentru că mai înainte l-am proiectat altfel. Deci, el nu are o astfel de natură de sine. În concluzie, singura modalitate de a ne menține partenerul lângă noi, de a-l corecta și de a-l aduce la perfecțiune, este să începem să ne purificăm lumea. Noi suntem cei care îl putem face pe partener să devină desăvârșit. Depinde în totalitate de noi, pentru că el este creația noastră, în întregime!

Versetul nr. 9 spune:

Hla du du mi bab

Nu transforma îngerul în diavol

Hla – înseamnă înger în limba tibetană. Primul du – înseamnă demon sau dăunător sau diavol, iar cel de-al doilea cuvânt du este de legătură. Mi înseamnă nu, iar Bab înseamnă a face să coboare.

Această frază a fost tradusă  „Nu transforma îngerul în diavol”.

Ideea este că venim aici ca să învățăm cum să ne transformăm relațiile noastre de cuplu, să le aducem la nivele înalte și cum să devenim mai spirituali. Vorbim despre karma, despre afecțiuni mentale, despre vacuitate și în felul acesta învățăm de fapt un nou model pentru viața noastră. Este ca și cum ni se oferă haine noi care pot transforma cuplul în ceva extraordinar. Așadar, acest verset spune: „Nu transformați aceste haine în hainele vechi cu care sunteți obișnuiți. Nu transformați acest lucru în ceva obișnuit.”

Și asta se întâmplă des la început. Atunci când o persoană ajunge pe o cale spirituală, începe să audă lucruri noi, diferite, dar pe care nu le-a interiorizat suficient. La început lucrurile sunt noi, sună interesant, dar venim cu aceleași nevroze pe care le-am avut înainte. De exemplu, cineva a fost obișnuit să fie întotdeauna primul și să-i dea pe ceilalți la o parte, el va rămâne în continuare cu aceleași tipare, cel puțin inițial.

Toate tendințele pe care le avem sunt încă aici și, de fapt, spunem că majoritatea provin din viețile trecute. Majoritatea dintre ele sunt adânc înrădăcinate în noi, deci nu ne va fi deloc ușor să le dezrădăcinăm și să le schimbăm. Este nevoie de multă muncă pentru a le schimba și deodată întâlnim această înțelepciune care spune că fiecare persoană pe care o întâlnim, vine de fapt din noi, din comportamentul nostru în trecut, pe care o proiectăm din karma noastră, iar karma noastră este determinată de modul în care ne-am comportat în trecut. Fiecare persoană care ne enervează, vine din karma rea pe care am făcut-o în trecut și că violența din lume provine din violența ce se află în inima noastră, și totul ni se pare magic și logic și asta ne dă multe speranțe, dar ce facem cu toate acestea?

Această cunoaștere este ca un înger care apare în viața noastră, deoarece ne permite să facem transformări. Ce facem? Între timp, am auzit lecția. Încă nu am integrat-o. Încă nu am practicat. Încă nu trăim conform învățăturii. Pentru că învățătura este foarte interesantă, începem să vorbim cu alții, și în mod automat o încărcăm cu toate nevrozele noastre vechi.

Încercăm să explicăm și altora, iar ei nu vor să ne audă. De ce? Pentru că ceea ce aud este nevroza noastră. Ei nu aud alte lucruri. Ei știu: „Da! Întotdeauna ai fost un lăudăros și ai rămas la fel. De ce să te ascult?” Asta aud. Acesta este modul în care transformăm îngerul în diavol, pentru că este ca și când am lua hainele noi primite și le folosim în scopuri lumești. Este ca și când ne folosim de aceste noi cunoștințe, pentru a ne lăuda cu ele la următoarea petrecere, sau pentru a obține un bun material sau pentru a câștiga admirația prietenilor noștri sau afecțiunea în cadrul comunității în care ne aflăm.

Deci practic facem același lucru, doar că acum suntem în mocirlă. Acum suntem într-o situație cu mult mai proastă decât eram înainte, pentru că înainte nu știam nimic despre toate acestea și ne-am comportat automat conform tiparelor noastre.

Cineva vine și ne oferă cunoașterea supremă, cunoașterea care ne poate vindeca în cele din urmă de orice durere sau necaz. Ne oferă o nouă șansă, pe care nu am avut-o niciodată de a elimina tot răul, toată suferința. Datorită acestei înțelepciuni, începem să înțelegem că orice lucru rău din viața noastră vine din noi și el este legat de comportamentul nostru trecut față de ceilalți.

Această învățătură este medicamentul ultim. Maestrul Shantideva spunea: „Aceasta este remediul unic pentru toate bolile întregului univers”. Acum această cunoaștere care ne poate permite să obținem orice bunuri dorim, partenerii ideali pe care ni-i dorim, paradisul pe care ni-l dorim, începem să o distrugem datorită propriului nostru ego și a vechilor nevroze, folosind-o în scopuri lumești, de a câștiga admirația sau laudele celorlalți. Cu alte cuvine ne distrugem singura speranță pe care o avem. Este ca și când am pângări ceea ce este sfânt. A manipula această cunoaștere în vederea unor scopuri egoiste, ne face să pierdem singura oportunitate pe care o avem și, în acest sens, poate fi mai rău decât era înainte.

Deci, acest verset spune:

„Atenție! Nu vă folosiți de ea în scopuri lumești, nu încercați să obțineți publicitate sau reputație prin intermediul acesteia, nu o folosiți pentru a scrie o altă carte sau pentru a obține mai mulți clienți datorită unor trucuri noi pe care le puteți utiliza acum în tratamentul vostru. Nu denaturați această cunoaștere sacră în scopuri lumești. Folosiți-o în scopuri divine. Folosiți-o pentru a ieși din suferință și pentru a-i scoate și pe ceilalți din suferință. Nu o îmbrăcați în vechile voastre tipare. Folosiți-o pentru a vă schimba viața, comportamentul, ceea ce sunteți, pentru că dacă nu veți face asta, veți pierde singura oportunitate pe care o aveți, pentru că este oportunitatea supremă.”

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 1

Cuplul spiritual – 1

Conferință bazată pe seminarul Lo Jong
Inspirate din învățăturilor lui Geshe Michael și Lama Christie McNally
traducere a prelegerilor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

Următorul verset este:

Dzo khal lang la minjo

Nu pune povara taurului, pe măgar

Dacă vă amintiți, am vorbit despre faptul că Lo Jong a fost un mod prin care Dharma a trecut în Tibet, iar primii care au învățat-o au fost păstorii de iaci. Iacul este un animal mai mare decât vaca, deci:

Dzo    — iacul femelă.
Lang — înseamnă vacă.
Khal  — povară, greutate.

Cu alt cuvinte, nu pune povara ce o poate duce iac-ul, pe vacă, deoarece vaca nu are puterea de a transporta ceea ce iacul poate transporta. Eu am tradus acest rând ca „ Nu pune povara taurului, pe măgar”.

Care este ideea aici? Să spunem că avem un moment neplăcut cu soțul sau cu soția înger, iar el sau ea nu arată deloc ca un înger. Nu vorbesc sau nu se comportă ca niște îngeri, deci cine este de vină? Este vina lor sau este vina noastră?

Cea ce spunem este că această situație vine din karma noastră. Și, apropo, acest lucru nu se întâmplă doar cu soții. Acest lucru este valabil pentru orice relație. Dacă ei apar într-un mod impur, într-un mod neprietenos, ofensator, ce putem face?

Dacă înțelegem puțin acest subiect, înțelegem că partenerul este gol de orice natură proprie de sine; El nu este nici înger în sine, și nici nu este rău în sine. El îmi apare așa cum apare, datorită modului în care îl proiectez. Spunem „în ochiul privitorului”. În ochii privitorului, el apare cum apare. De ce apare sub ochii mei cineva enervant, dacă el este gol de orice natură? De ce aș alege să-l văd atât de enervant?

Ei bine! Problema este, că nu prea am de ales pentru că, dacă aș fi avut de ales, nu aș fi văzut pe nimeni ca fiind enervant. Aș vedea doar îngerii în jurul meu. Lucrurile nu sunt chiar atât de simple, pentru că sunt încă înconjurată de oameni care mă enervează, sau care se bagă în fața mea, sau care sunt obraznici. Și cu toate că nu prea avem de ales, spunem că ei vin din noi, modul în care îl vedem pe partener vine de la noi. Deci, ce să facem atunci când partenerul se comportă neplăcut sau chiar abuziv?

Iată ceva care nu vă va ajuta. Ce facem de obicei când partenerul își lasă farfuria pe masă? Le vom lua noi farfuria de pe masă și o vom pune în chiuvetă? Majoritatea dintre noi nu vom face asta, ci vom începe să le explicăm de ce este important să facă asta, și de ce este jignitor, și așa mai departe. Fapt care, cu siguranță, nu va funcționa. Chiar și atunci când încercăm să discutăm frumos cu el, nu țipăm la el, și eventual îl invităm la restaurant, și la lumina lumânărilor, începem să-i explicăm ce nu este în regulă la el și cum ne jignește, nici asta nu funcționează. Ați încercat? Nu funcționează.

De ce nu funcționează? Înseamnă că noi suntem în neregulă sau ei sunt în neregulă? Nu, ci pentru faptul că nu atingem sursa problemei. Încă nu am înțeles ce a creat problema, așa că tragem în direcția greșită. Căutăm cheia acolo unde este lumină și nu unde am pierdut-o. Dacă ei ne apar ca având un comportament sau o exprimare defectuoasă, aceasta este proiecția noastră. Ea vine din noi. Nu pe ei trebuie să-i corectăm, ci trebuie să corectăm în interiorul nostru. Dacă corectăm în interior, ei vor începe să se schimbe.

Nu putem schimba realitatea externă. Mulți dintre noi au încercat asta mult timp. Dacă văd ceva la partener care nu-mi place, ce ar trebui să fac? Va trebui să-l las în pace. Nu am ce să discut cu el. Nu-i voi face observație și nici nu-l voi critica. Pentru că nu va funcționa. Ceea ce va trebui să fac este să lucrez asupra sursei problemei, să lucrez în interior.

Încercarea de a-l schimba este ca și ne-am învârti într-un cerc vicios. Nu numai că problema nu este la el, și deci nu are niciun rost să-i explicăm că nu este frumos ceea ce a făcut, dar nici karma nu funcționează în prezent. Nu pot schimba prezentul cu prezentul. Dacă ceva nu mi se pare în regulă, cu siguranță îl pot schimba, dar nu chiar acum. Va trebui să încep să plantez alte semințe și să aștept să încolțească. Așa că îmi pot controla realitatea, dar nu și prezentul. Deci nu are sens să stau cu el și să încerc să-i explic, dacă semințele mele sunt încă active și sunt în direcția opusă; Deci trebuie să încep să plantez semințe pentru a vedea ce vreau să văd.

Între timp el va continua să se comporte ca de obicei, dar dacă plantez semințe noi, în cele din urmă cele vechi se vor termina și va veni altceva.

Când spunem „Nu pune povara taurului, pe măgar”, asta înseamnă să nu dăm vina pe el, pentru că vina nu este acolo. În loc să-i pun vina în cârcă, va trebui să-mi asum responsabili-tatea. Dacă partenerul are un comportament supărător, va trebui să încep să lucrez asupra acestui lucru. Trebuie să fiu atentă la ceea ce el îmi reflectă, pentru că el îmi reflectă mereu mintea. El îmi reflectă în special lucrurile pe care nu le știu despre mine, pe care nu le recunosc la mine. În felul acesta îmi face un mare serviciu. Mai devreme am spus că partenerul este un Buddha, care vine să mă învețe, să mă aducă la iluminare. El mă ajută exact acolo unde nu sunt în stare să progresez singură, așa că am încă nevoie de el. Am nevoie să-mi reflecte punctele mele slabe de care nu sunt conștientă. Iar atunci când le văd, va trebui să le schimb. Dacă voi continua să fac asta, el se va schimba, realitatea se va schimba.

Acest lucru nu se va petrece numai cu soțul meu, ci și cu cei cu care nu sunt în relații bune: și ei se vor schimba. Fie voi întâlni oameni agreabili, fie ceva se va schimba în viața mea și nu voi mai fi prinsă în situații neplăcute, fie că ei se vor schimba. Brusc „ei vor fi mai plăcuți”. Li s-a întâmplat ceva? Nu! Nu li s-a întâmplat nimic. Semințele mele s-au schimbat. Karma mea s-a schimbat ca urmare a schimbării pe care am făcut-o.

Oamenii care aud puțin despre karma și semințe își spun: „Da! Asta este în karma mea, să mă întâlnesc cu o astfel de persoană”. Dar ce este această karma?

Această karma este totalitatea amprentelor lăsate în conștiința mea care acum sunt în curs de a da rezultate. Așa cum în natură, semințele încep să germineze atunci când sunt create condițiile necesare, așa amprentele mentale dau rezultate. Și care este acest rezultat? Întâlnesc pe cineva cu un comportament anume: bun sau rău.

Atunci omul poate spune:

„Bine, asta este! N-am ce să mai fac, este karma mea. Datorită karmei mele m-am născut într-o familie fără posibilități. Este soarta mea. Trebuie să învăț să mă mulțumesc cu ceea ce este”.

Aceasta este o abordare a karmei foarte pasivă. În Asia, întâlnim deseori această abordare. În India, cei născuți în castele inferioare spun: „Așa mi-a fost soarta să mă nasc într-o castă inferioară”.

Este adevărat că provine din karma – dacă cineva se naște într-o castă inferioară, se datorează karmei pe care a acumulat-o într-o viață anterioară – dar nu este adevărat că nu mai are ce face.

Dimpotrivă! Avem ce face. Va trebui să înțelegem că ceea ce ni se întâmplă acum provine din karma, din semințele pe care le-am semănat în trecut. Cu ceea ce este acum nu mai este nimic de făcut. Este copacul care a apărut acum în grădină, deoarece semințele au fost semănate de multă vreme. Dar dacă din semințe cresc copaci, atunci putem începe să semănăm semințe noi. Deci, dacă începem să înțelegem acest proces, putem decide să ne transformăm complet toată realitatea noastră. Acesta este Lo Jong. Aceasta este transformarea. Totul se află acum în mâinile noastre. Această înțelegere este cea care ne dă puterea.

Dacă înțelegem acest mecanism, acum îl vom folosi în avantajul nostru. Dacă nu mai vrem ca altul să țipe la noi, ce ar trebui să facem? Vom înceta de a mai țipa la ceilalți. Dacă nu ne place să trăim în lipsuri, ce vom face?

• • De exemplu, nu vom mai fura drepturile de autor ale altora.
  • Să nu ne mai sustragem de la plata impozitelor.
  • De a proteja bunurile altor persoane.
  • De a ne dezvolta complet generozitatea.

Ce fac cei ce trăiesc în nevoi? Țin lucrurile pentru ei, sustrag, ascund, fură. Ei fac toate acestea pentru că trăiesc cu sentimentul de lipsă. Și tocmai aceste lucruri agravează situația, pentru că ele generează și mai multe lipsuri. Este exact invers de cum gândim.

Dacă sărăcia vine ca urmare a nerespectării bunurilor altora sau a zgârcenie, atunci singurul lucru care trebuie făcut, este de a începe a dărui altora.

Dacă soțul meu se scoală dimineața și țipă la mine din senin, fără să-i fi făcut ceva, atunci ce ar trebui să fac? Să încep să îi spun câteva? Nu ajută. Va trebui să fiu atentă când țip la el. Și nu numai la el, ci și la alții. Dacă nu mai vreau să mai existe țipete în viața mea, va trebui să mă asigur că nu mai plantez acest gen de semințe. Așa că sunt atentă la ceea ce vine. Şi fac invers. Acesta este numele jocului: Fă invers. Mantra noastră va fi: “Om, fă invers, Ah Hung.” Aceasta este mantra când înțelegem karma. Facem invers.

Vom face invers față de ei? Nu neapărat. Pe ei îi lăsăm în pace. Nu intrăm în discuții contradictorii cu ei și nici nu-i corectăm. Ei sunt oglinda noastră. Ei reflectă cine suntem. Nu ne place ce vedem? Va trebui să ne schimbăm.

Unii spun: „Nu merge așa. Vom înlocui oglinda”. Dar ea va reflecta la fel. Este posibil să fim entuziasmați, să mergem în luna de miere, iar după un timp oglinda va începe să reflecte din nou același lucru, pentru că ea din nou reflectă mintea noastră.

Aceasta este o parte foarte importantă a înțelegerii karmei. Nu vom spune: „Da, așa este, vine din karma mea”, iar apoi cădem neputincioși, crezând că așa ne este destinul. Este abordarea grecească de a spune „Soarta este nemiloasă”. Da! Este destinul, dar noi suntem cei care l-am creat, deci putem să ne creăm altul. Oamenii au tendința de a cădea în acest loc al pasivității, a inactivității. Ei pot spune: „Așa este soțul meu, nu am ce face și mă voi obișnui cu el așa cum este”, iar relația intră pe făgașul obișnuit, în care soțul se comportă în același mod, iar noi reacționăm iar și iar la ceea ce face el. Nu încercăm să schimbăm nimic, iar situația se înrăutățește, devine o spirală care coboară, iar la final ne regăsim într-o relație care nu ne place și credem că așa este ea. „El nu este persoana cu care m-am căsătorit. S-a schimbat”.

Partenerul nu este așa. El este complet gol de orice natură. Dacă acceptăm această înțelepciune și refuzăm să luăm lucrurile așa cum sunt, atunci îl putem schimba. Și asta nu prin a ne disputa, nu prin a-l corecta, nu prin a-l chinui, nu prin a-i face viața un calvar, pentru că toate acestea nu vor face decât să înrăutățească lucrurile, ci prin a ne schimba din interior. El ne reflectă, iar dacă relația a fost îndelungată, reflecția devine foarte fidelă. Și dacă începem să ne folosim de partener pentru a ne schimba din interior, minunea se va întâmpla. Ei se vor transforma.

Așadar, motivul pentru care relațiile neplăcute și incomode devin o rutină, este pentru că suntem leneși. Nu depunem suficient efort pentru a lucra cu karma care ni se reflectă prin partenerul nostru, astfel încât să începem să o schimbăm. Este mai ușor să lăsăm lucrurile așa cum sunt și să mergem ca pe ouă. Nimeni nu va progresa și nici viața pe care o trăim nu va fi prea interesantă.

Și nu avem nimic de-a face cu el. Schimbarea este în interior. Este unilaterală. Ea este complet independentă de partener. Asta nu înseamnă că vom spune: „Încetez să mai țip la tine dacă și tu vei înceta să mai țipi la mine!”. Nu! Nu vom spune asta, ci “Voi înceta să mai țip!” Și cu timpul, și el va înceta să mai țipe. Este unilateral și nu depinde cu nimic de ceea ce face el, pentru că nu provine de la el.

Nu întotdeauna este ușor să descifrăm legătura karmică. Uneori când vedem o atitudine anume la partener, nu o recunoaștem întotdeauna în noi. Cineva poate spune: Uite, el se poartă așa, dar eu nu fac asta!

Acest lucru nu poate fi posibil. Oare oglinda poate reflecta ceea ce nu avem în noi? Trebuie să înțelegem că partenerul este oglinda noastră. Dacă vedem că el se poartă într-un fel anume, cu siguranță că și noi ne purtăm la fel. De obicei, el ne arată lucruri de care nu suntem conștienți că le avem și noi. În general, poate fi ceva pe care alții îl știu despre noi, și noi să nu știm asta despre noi. Așa că va trebui să ne folosim de aceste cunoștințe.

Deci, dacă spunem, de exemplu, că stăm alături de oameni care mint, dar noi nu mințim, va trebui să privim mai adânc în noi. Poate că nu mințim când vorbim, dar poate lăsăm o impresie greșită celorlalți și nu ne deranjăm să o corectăm. Poate că nu declarăm exact la fisc. Poate că uneori descărcăm lucruri de pe Internet pentru care ar trebui să plătim și le descărcăm fără să plătim. Va trebui să ne uităm atent la ceea ce facem, pentru că este posibil ca noi să nu mai avem un astfel de comportament la nivel grosier, dar există încă semințe subtile, dovadă că întâlnim astfel de lucruri în viața noastră. De aceea va trebui să identificăm aceste situați și să lucrăm asupra lor, și, în cele din urmă, lucrurile vor trebui să se transforme. Deci provocarea noastră atunci când ne întâlnim cu astfel de situații este să găsim corelația în noi. Unde este în noi. Iar acest lucru nu va fi întotdeauna foarte ușor pentru că suntem în negare.

Ne trezim dimineața și vrem să împărtășim soțului visul uimitor pe care l-am visat. Dar soțul nu este interesat să ne asculte astăzi. Nu-i pasă de ceea ce vrem să-i spunem. A doua zi din nou se repetă situația. Nu avem cu cine vorbi. Dacă ne confruntăm cu o astfel de situație și nu suntem mulțumiți de ea, va trebui să începem să căutăm cu multă atenție când noi am făcut același lucru cu alții. Poate acum două săptămâni sau poate acum o lună soțul nostru a avut ceva de împărtășit și noi nu l-am ascultat. Poate că nu neapărat am procedat la fel cu soțul nostru, ci cu altcineva.  În mod cert, cândva, cineva a dorit să ne atragă atenția și noi nu i-am acordat-o, iar acum această situație se întoarce asupra noastră. Așa că dacă nu ne place ca ea să revină în viața noastră, va trebui să începem să schimbăm în noi.

Ideea acestui verset este să ne asumăm întreaga responsabilitate. Nu trebuie să o punem nici pe taur și nici pe măgar. Există doar două opțiuni:

1. Sau este vina lui și el este așa cum este, așa că nu este nimic de făcut.

2. Sau, dacă aceasta este karma mea, ce pot face pentru a schimba acea karma.

Dacă aceasta este karma care a rodit acum, atunci vom spune: „Da! Este karma mea și numai eu o voi remedia. Treaba este numai a mea. Nu voi căuta pe altcineva care să mă ajute. Nu voi impune nimănui să facă asta, nici măcar un sfert, și nici jumi-juma. Eu sunt responsabil 100% de ea, pentru că 100% este proiecția mea, și mai mult de atât, această karma care se întoarce la mine, este complet individuală.”

Toate acestea nu sunt lucruri ușoare pentru noi. Fugim de responsabilitate. Acest studiu spune că răspunderea este 100% a noastră. Poate că vom spune: „Și ce-i cu ei?” Și ei sunt răspunzători tot 100%, dar asta nu este legată de 100% a noastră. Ceea ce facem noi este total necondiționat de ceea ce ei fac și, dacă ne facem treaba 100%, ceilalți vor trebui să se schimbe, pentru că sunt proiecția noastră. Noi i-am creat prin acțiunile noastre. Asta înseamnă să luăm asupra noastră toată povara pe care am pus-o pe ei.

Iar provocarea constă în a vedea cât de dispuși suntem de a aduce relația la perfecțiune. Cât de dispuși suntem de a lua totul asupra noastră. Ne vom spune: „Acum voi face aur din ceea ce am aici!”. Şi oricine poate face asta. Da, este adevărat că uneori este multă muncă de făcut. Și ce dacă? Oricum nu putem fugi de karma.

Următorul verset este:

Nyomong gang che song la jang

Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.

Nyomong — afecțiune mentală. Afecțiunile mentale sunt emoțiile negative; precum mânia, gelozia, mândria, neînțelegerea, ignoranța spirituală.
Che             — mare.
Gang che  — care este cea mai mare.
Jang           — a purifica, a curăța.

Adică „Purifică-te de cea mai mare afecțiune mentală” sau „Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.”

Câte afecțiuni mentale avem? În „Abhidharma Kosha” sunt descrise 84.000. Iar într-un alt text se vorbește de 72.000. Ceea ce ni se spune este să începem mai întâi cu una, dar cu cea mai mare.

De exemplu, în yoga se spune că există o legătură strânsă între afecțiunile noastre mentale care ne creează karma și corpul nostru energetic. Deci, putem purifica:

–  din exterior făcând yoga,

– și, din interior, prin a ne uita la afecțiunile mentale și curățându-le așa cum ni se specifică aici.

Iar atunci când facem ambele lucruri împreună, [această abordare] va da forță practicii. Aceasta este forța practicii yoga tibetane care funcționează simultan, atât în interior, cât și în exterior. Atunci când lucrăm din exterior, practica este direcționată spre punctele în care energia noastră este blocată, pentru că datorită lor avem afecțiuni mentale. Se spune că, în noi toți, blocajul cel mai mare se află în zona inimii. Este locul cel mai greu de deschis. Așa că atunci când este practicată yoga tibetană, se va începe a se lucra cu cea mai mare afecțiune mentală. Se vor face exerciții speciale destinate desfacerii legăturilor din inimă. La nivel de meditație pe care o facem în Lo Jong, lucrăm la purificarea celei mai mari afecțiuni mentale pe care o avem.

Deci, în contextul relațiilor de cuplu, dacă avem un soț sau soție, vom căuta să găsim care este cea mai mare problemă emoțională pe care o avem, care ne doare cel mai mult. Aceea care deteriorează cel mai mult relația noastră. Și datorită faptului că nu putem să ne ocupăm de toate afecțiunile mentale pe care le avem, suntem îndrumați să începem cu cea mai mare.

Dar cum știm care este cea mai mare? Problema pentru noi toți este că nu știm care este cea mai mare afecțiune mentală pe care o avem. Dacă suntem întrebați care este afecțiunea noastră cea mai mare, de obicei ne vom referi la a doua sau la a treia. De ce? Pentru că prima afecțiune mentală este atât de mare, încât nu suntem în stare să o vedem, nu suntem conștienți de ea, suntem cufundați în ea.

Un exercițiu bun pe care îl putem face este să ne întrebăm prietenii, sau pe cei de care nu ne este teamă să facem acest lucru.

Îi întrebăm: „Ce crezi că ar trebui corectat la mine?”. Poate că 20 de persoane îmi vor spune că am urechile prea lungi. Și dacă 20 de persoane îmi va spune asta, atunci poate că într-adevăr sunt un măgar.

Soții noștri ne știu bine. Poate nu mereu au știut cum să se exprime, dar ne cunosc bine și știu care este afecțiunea noastră cea mai mare la care ar trebui să lucrăm. Așa că le vom pregăti o cină romantică, și la lumina lumânărilor parfumate îi vom întreba. Poate că le va lua ceva timp ca să ne dezvăluie ceea ce cred, dar dacă am trăit suficient timp cu ei, ne vor indica repede care este cea mai mare afecțiune a noastră, deoarece ne cunosc slăbiciunile și punctele slabe. Pentru a face un astfel de exercițiu, va trebui să ne amintim că rolul nostru pe calea spirituală, pe calea Lo Jong este de a ne purifica conștiința. Aceasta este treaba noastră, așa că ne vom folosi cu siguranță de orice putem. Deci este un sfat.

Există un alt aspect al versetului:

Curăță-te mai întâi de cea mai mare afecțiune mentală pe care o ai.

În general, dacă cei cu care trăim nu au învățat despre karma și vacuitate, și îi vom întreba care este afecțiunea noastră mentală cea mai mare, este foarte posibil ca ei să o rateze pe cea mai mare, deoarece nu știu să privească în direcția corectă.

Cu toți suntem atinși de cea mai gravă afecțiune mentală, iar aceasta este ignoranța spirituală. Ea este părintele tuturor afecțiunilor noastre mentale. Este neînțelegerea provenienței lucrurilor din viața noastră și de a gândi că ele provin de la sine, că au un fel de existență proprie de sine.

Și dacă ne dorim o relație pură și sfântă, curată și spirituală, care să ne ridice la un nivel și mai înalt, va trebui să facem față sentimentului că soțul sau partenerul nostru are o existență proprie de sine, sau o anumită natură proprie, un caracter de sine și că nu este proiecția noastră care provine din karma noastră. Trebuie să facem față acestei erori mentale, deoarece ei sunt goi de orice natură. Ei sunt o reflectare a karmei și a acțiunilor noastre. Fiecare problemă pe care o vedem la partener nostru, trebuie să o căutăm și să o găsim în noi, pentru că el ne reflectă ceea ce avem în noi.

De multe ori când cineva aude aceste prelegeri, poate spune: „Da, da! Am auzit și este foarte interesant. Mulțumesc mult, prelegerea este foarte interesantă, dar persoana care lucrează cu mine, nu poate fi așa cum se spune aici”. Ni se pare că cel de lângă noi este o excepție de la legea karmică.

Singurul sfat care ajută cu adevărat, cu toate că el este un sfat dificil este: “Uită-te unde este în tine!” Până nu te uiți, nu se va schimba nimic în viața ta. Este un sfat greu de dat și greu de acceptat. Pentru că, cu adevărat ne dorim să-i punem celuilalt responsabilitatea în cârcă, și să ne gândim că acesta trebuie să facă ceva.

Și dacă această poveste despre karma și vacuitate este adevărată, asta înseamnă că toată lumea este proiecția noastră, iar noi înșine putem fi propriul nostru consilier în relația de cuplu. Nu trebuie să ne ducem la altcineva, ci doar să începem să ne uităm la ce ne reflectă partenerul și să începem să lucrăm în interior.

Putem spune că acesta este singurul lucru care funcționează. Metodele convenționale de consiliere a relațiilor de cuplu sunt limitate. Este singurul lucru care va acționa de la rădăcină, care va reteza afecțiunea mentală de la rădăcină. Aceasta este cea mai profundă și eficientă metodă de a eradica orice ne deranjează în relații și în afara relațiilor.

Ne uităm la ce ne enervează cel mai tare la soțul nostru, sau care ne doare cel mai mult și ne vom spune: „Acest lucru trebuie să vină de la mine. 100% vine de la mine. Nu 90% și nici 10%. Ci exact 100% – aceasta este reflecția mea. Ah! Acum am la ce să lucrez!”. Iar dacă acceptăm faptul că ceea ce vedem provine de la noi – vom începe să căutăm printre acțiunile, vorbele și mai ales gândurile noastre. Deoarece, se prea poate ca noi să nu avem un astfel de comportament vădit, dar poate că avem gânduri de felul acesta.

Dacă vom spune că soțul meu nu este credincios, va trebui să mă uit la gândurile mele, poate mă uit la alt bărbat, poate nu fac nimic, dar am gânduri necurate, acestea se vor întoarce asupra mea experimentând comportamentul impur ale altora. Deci nu trebuie să le vorbim. Nu trebuie să mergem la consiliere. Nu trebuie să-l convingem pe celălalt. Ci, ceea ce nu ne place să oprim în noi și atunci și această karma se va opri.

Dacă învățăm cum să oprim în noi, această karmă se va opri și ea, și chiar se va răsuci, deoarece karma de a lucra în interiorul nostru pentru a înfrâna aceste comportamente se va reflecta în ei. Ei se vor schimba, deoarece nu au nicio natură proprie de sine. Ei sunt doar oglinda noastră.

Bineînțeles că acest proces necesită timp. El nu se petrece de astăzi până mâine. Depinde numai de noi și de câtă înțelepciune îl însoțește. Ritmul procesului depinde de gradul de înțelepciune pe care îl avem, depinde de cât de mult înțelegem acest mecanism al karmei și al vacuității, și a modului în care acestea două împreună ne creează lumea în care trăim.

Secretul eliminării trăsăturilor nedorite ale partenerului este să le îndepărtăm din noi. Este să lucrăm în interiorul nostru. Cheia succesului este înțelegerea că aceste trăsături vin din noi, că facem exact același lucru care nu ne place la ei. Așadar, secretul este să descoperim care este acest lucru pe care-l facem, pentru că dacă am fi fost conștienți de el, am fi încetat de mult să mai facem asta. Deci, dacă partenerul ne reflectă astfel de trăsături, va trebui să le identificăm în noi, după care să le stopăm sau să le transformăm. Va trebui să facem Lo Jong, să ne purificăm conștiința de aceste lucruri. Iar atunci minunea se va întâmpla, partenerul se va transforma. Dacă nu vom face asta, el va rămâne la fel.

Cu toți am auzit de expresia „culegem ceea ce am semănat”, și cumva nu am luat-o în seamă, nu am asociat-o cu viața noastră. Cu toate acestea legea karmică funcționează, culegem în totalitate ceea ce am semănat. Nu putem culege altceva decât ceea ce am plantat.

Următorul verset este:

Dun pa gyur la rang sor shak

Schimbă-ți mintea și rămâi la fel

Această frază se referă la practica secretă. Vă amintiți de yoghinul nebun care a venit și a ars casa? Nimeni nu știa că este un yoghin. El părea un nebun care dă foc la case. Aici este vorba de a face practica în interior, în liniște.

Așadar, unul dintre secretele ca toate aceste modalități de cum să ne transformăm soții, de cum să ne transformăm viața prin transformarea minții noastre, să reușească este să ne facem munca în taină. Nu vom începe să facem declarații cum ar fi „Nu vorbi cu mine acum, că fac Lo Jong!” sau să ne lăudăm cu ceea ce facem, pentru că va reduce din puterea practicii.

De ce scade puterea practicii? Pentru că motivația noastră este greșită. Facem asta pentru a fi lăudați sau apreciați de ceilalți, cu alte cuvinte facem asta în scopuri lumești, iar ele nu funcționează, și micșorează forța practicii.

Deci, ideea este să practicăm în liniște, în interior iar în exterior să rămânem la fel. Nimeni nu trebuie să știe ce facem. Ne uităm și analizăm iluzia, iar în interior, lucrăm cu karma și vacuitatea.

Care este sensul iluziei? Că lucrurile nu sunt așa cum apar. Soțul pare zgârcit. Dar el nu este zgârcit în sine. Trebuie să ne uităm unde nu dăruim, pentru că altfel nu am fi avut un partener zgârcit. Atunci când privim prin iluzia din fața noastră, ni se pare că zgârcenia vine de la soț. Dar de fapt ea este oglinda noastră. Deci, lucrăm în interior, iar în exterior, părem perfecți normali. Vorbim, mergem la petreceri, facem ce trebuie să facem, iar în interior lucrăm permanent. Ne urmărim și ne transformăm în mod constant.

În literatura budistă există multe istorioare despre yoghini care lucrează în liniște în interior, un exemplu este maestrul Shantideva, și istorioare despre mahasiddha. Un mahasiddha (sanscrit: maha — mare,   siddha — cel perfect/realizat) este un tip de yogin în Tantra. Ei se găsesc atât în hinduism, cât și în budismul tibetan. Mahasiddha sunt oameni care au dobândit puteri magice prin practica lor spirituală. De asemenea el este un bodhisattva, cineva care poate intra în nirvana oricând dorește, dar în schimb alege să rămână în samsara pentru a-i ajuta pe ceilalți. Mahasiddh-ele practică în liniște, neștiuți de nimeni, și se spune că noaptea îngerii vin în camera lor și se consultă cu ei.

Deci va trebui să învățăm să facem la fel ca și ei:

a. Deoarece face ca practica să fie mult mai puternică.

b. Și mai mult de atât, ea este un act de adevăr. Actul de adevăr este atunci când spunem: „Da! Pot să-mi transform lumea prin a mă transforma pe mine însumi!”, iar noi acționăm în liniște, din interior prin a ne transforma karma, semănând alte semințe. Și în acest fel, vom vedea cum în același timp ne transformăm și noi și lumea în care trăim, pentru că lumea ne reflectă pe noi înșine în permanență. Deci actul de adevăr este atitudinea care spune: „Înțeleg acest proces și cred că el funcționează, voi lucra cu acest proces și, în cele din urmă, voi avea o experiența de percepere directă a vacuității”.

Și acest motiv revine din nou la ceea ce am spus mai devreme: nu este nevoie să discutăm cu soțul sau soția noastră despre problemele pe care le au ei, așa cum le percepem noi. Nu este nevoie să-i corectăm. Ci vom continua în exterior să fim aceiași parteneri ca înainte, iar în interior ne purificăm în permanență. Soțul sau soția va face ce va face, iar noi vom înceta de a mai reacționa în modul nostru obișnuit. Ne uităm la ceea ce ei ne reflectă și ne purificăm în interior. Chiar dacă ambii soți au auzit despre aceste lucruri și au decis să practice, fiecare va continua să facă asta în taină, păstrând puterea practicii. Chiar dacă fiecare dintre ei știe ce face celălalt, vor continua să practice în liniște.

În această muncă interioară, ne menținem linia și în același timp îl vom vedea pe partener ca fiind o figură sfântă, iluminată care ne reflectă ceea ce trebuie să facem. Uneori vom avea un sentiment de sfințenie și am vrea să ne aplecăm în fața lor, dar vrem să facem asta în taină, așa că ne facem că ne-a căzut din mână furculița și ne aplecăm să o ridicăm.

Dacă dorim să ne consolidăm această poziție, va trebui să rămânem fideli vederii noastre pure despre ei. Deci, ceea ce ei spun sau fac, sunt expresii ale sfințeniei lor. Uneori, ei pot face ceva complet banal, iar noi îl vom vedea ca pe un semn sau mesaj divin, și vom decide să ne purtăm în funcție de asta, chiar dacă nu avem dovezi, pentru că este un act de adevăr.

Dacă facem aceste lucruri, partenerul nostru de viață va deveni repede îngerul nostru. Deci, va trebui să descifrăm toate aceste semne sau mesaje, pe care el ni-l trimite în permanență, dacă într-adevăr este un iluminat. Și nu trebuie să-l întrebăm: „Aha! Asta ai vrut să spui când …”.  Nu! Mergem după semnul transmis chiar dacă nu suntem siguri de el.

Acesta este secretul. Cu cât vom face aceste lucruri mai mult, vom descoperi că tot mai mulți din jurul nostru fac același lucru în taină. Lumea noastră se va schimba. Vom fi într-un alt loc.

înapoi la conferința, Partenerul Spiritual 1

Cuplul spiritual – 1

Conferință bazată pe seminarul Lo Jong
Inspirate din  învățăturile lui Geshe Michael și Lama Christie McNally
Traducere a prelegerilor Lamei Dvora Tzvieli

Lecţia 1

Scopul acestor prelegeri despre cuplu spiritual sau relație spirituală, este de a cunoaște modalități care să aducă relațiile noastre cu partenera sau partenerul de viață la un nivel înalt și să-i ajute pe cei care nu au încă un partener să și-l găsească.

Astăzi ne vom concentra pe relațiile pe care le avem și ne vom folosi de înțelepciunea străveche pentru a le ridica la nivele mai înalte. Înainte de toate va trebui să știm ce înseamnă un partener sau parteneră spirituală. Atunci când ne referim la relațiile de cuplu, ne referim la ele din perspectiva spirituală. Și aici avem două aspecte:

1. 1. Când intrăm într-o relație de cuplu sau parteneriat, din cunoaștere spirituală, ne vom folosi de ea pentru a ridica relația noastră la nivelul următor. Acesta este un aspect.
   2. Al doilea aspect, care este invers decât primul, este de a ne folosi de relația pe care o avem cu partenerul, pentru a ne ridica noi înșine la următorul nivel spiritual. Ne vom folosi de mijloacele și de ideile spirituale, de înțelepciune pentru a construi o relație frumoasă și ne vom folosim de relația pe care o avem sau de parteneriat, astfel încât noi înșine să ne ridicăm pe următoarea treaptă spirituală.

Și, de fapt, într-o relație spirituală bună, cei doi parteneri se trag unul pe altul cât mai sus. Fiecare îl trage și îl ridică pe celălalt la nivelul următor, iar pentru a face acest lucru cu succes, trebuie să dobândim o concepție asupra lumii care privește lumea noastră și relația noastră dintr-un cadru mai larg de înțelegere: cum funcționează lucrurile în lume. Și invers: să ne folosim de relația de cuplu sau de parteneriat, pentru a perfecționa, a dezvolta și aprofunda cunoștințele noastre asupra realității lumii ce ne înconjoară. Deci se merge în ambele sensuri.

Înțelepciunea de care ne vom folosi în această prelegere, se numește Lo Jong:

Lo Jong

Lo —  minte, conștiința.
Jong înseamnă practică sau antrenament sau transformare sau purificare. 

Așadar, Lo Jong este o practică care vine să ne transforme conștiința, să ne schimbe mintea.
Lo Jong este o practică de a ne ridica mintea la un nivel înalt spiritual.
Lo Jong este o tradiție care s-a dezvoltat în Tibet în urmă cu aproximativ 1.000 de ani, care a fost și perioada de început ale budismului în Tibet. După cum o să vedeți, studiul de astăzi nu depinde dacă sunteți budiști sau nu, sau dacă aveți o altă religie. Lo Jong este o învățătură universală.

Tibetanii din acea vreme erau analfabeți și majoritatea lor erau păstori de iaci. Marii Lama au transmis înțelepciunea unui public analfabet de păstori. Mult mai târziu, câteva secole după aceea, s-a dezvoltat o magnifică tradiție monastică. Au fost ridicate mănăstiri și universități monastice și au apărut scrieri filozofice foarte profunde. Așadar, pentru tibetani, înțelepciunea a fost transmisă oral de la învățător la elev sau la grupuri de elevi. Mult timp această învățătură nu a fost scrisă, datorită faptului că tibetanii nu știau să scrie și să citească. În acele vremuri nu exista niciun alfabet. De aceea, învățătura a fost transmisă sub formă de propoziții scurte, pe care tibetanii le învățau pe de rost și pe care le foloseau în practica lor în timpul zilei.

Lo Jong 2, [numit] ”Cele șapte principii pentru dezvoltarea unei inimi bune”, are șapte secțiuni, iar fiecare conține propoziții scurte. În total sunt aproximativ 50 de astfel de propoziții.

Oamenii care au practicat aceste lucruri se numeau Kadampa. Kadampa este şi numele curentului care s-a dezvoltat în Tibet la sfârșitului primului mileniu și începutul celui de-al doilea mileniu. Ei au fost ca și yoghinii. Accentul nu a fost pus atâta pe învățătură, cât mai degrabă pe practica în sine, pe practica meditației.

Practica avea o anume inocență și frumusețe, datorită faptului că în acele vremuri încă nu exista un sistem de doctrine și opinii care trebuiau apărate și dezbătute cu ceilalți.

Într-un fel, și noi ne aflăm într-o situație similară: deși nu suntem analfabeți aceste învățături sunt noi pentru noi. Nu am crescut în această concepție asupra lumii. Și această prospețime are calitățile ei, pentru că venim cu o minte nealterată spre ea și astfel obținem cât mai mult beneficii, înainte de a ne fixa și împietri într-un sistem de credințe, opinii și doctrine. În general, este foarte dificil să menținem această prospețime atunci când lucrurile încep să înainteze.

Așadar, Lo Jong vine să ne învețe cum să ne schimbăm conștiința. Cum să ne deschidem inimile. Cum să ne îndulcim mintea. Cum să devenim dulci și moi. Dacă îl vom practica, acesta va fi rezultatul. Pe prima pagină apare imaginea lui Einstein cu limba afară.

 

 

Înțelepciunea
Sălbatică

 

 

Ideea este de a sublinia aspectul înțelepciunii Lo Jong care caracterizează înțelepciunea yoghinilor din acea vreme și nu doar din acea epocă. Ea pare să fie sălbatică sau nebunească pentru cineva obișnuit cu o anume viziune asupra lumii. Această înțelepciune vine și ne zdruncină fixarea în care am rămas blocați, despre care yoghinii susțin că datorită ei continuăm să suferim și să întâmpinăm dificultăți.

Există o mulțime de povești despre yoghinii din acele vremuri. În Tibet, nu existau în acea perioadă mănăstiri. Yoginii trăiau la munte și se perindau din loc în loc. Se povestește cum câțiva yoghini ajung într-un loc și sunt poftiți să mănânce și să doarmă în casa unor săteni. Dimineața, Yogini se sculară și înainte de a părăsi locul, dădură foc la casă și plecară. La prima vedere, oamenii pot spune: „Vai de mine! Pe cine am primit în casă?”.

Acesta era genul de înțelepciune nebună pe care au avut-o. Yoghinii au văzut că proprietarul care i-a găzduit era foarte atașat de moșia și de casa lui, fapt care nu-i dădea voie să progreseze spiritual. Din punct de vedere spiritual era blocat. El ar fi murit atașat strâns de bunurile materiale. Așa că yoginii s-au gândit că îi fac un mare bine eliberându-l de acest lucru. Nu vă faceți griji. Nu vom da foc caselor, dar vom face ceva similar.

Dacă aceste prelegeri își vor îndeplini scopul, vor arde câteva din siguranțele voastre. Acesta este scopul lor. Ele vin să submineze acele lucruri pe care nu le-ați observat și care v-au blocat, iar dacă începeți să practicați ceea ce veți învăța aici, veți părea niște ciudați pentru restul lumii. Veți arăta ca în fotografia de copertă.

După cum știm în societatea în care trăim, există multe relații nereușite. Există multă mâhnire, durere și multe tragedii care se întâmplă în urma destrămării familiilor. Copii suferă, cuplul suferă, și toți cei care fac parte din viața lor. De aceea pentru a remedia această situație este necesar ceva neașteptat. El va fi ceva care o să vi se pară ciudat, sălbatic sau nebunesc, și acesta este Lo Jong. El  este o mare înțelepciune, concentrată în capsule mici, și care arată total ciudat.

În continuare vom intra în câteva versete și le vom explica.

 

Versetul 1.

Trel la kang tuk gom du jang

Transformă în practică, fără întârziere, tot ce se întâmplă.

 

Trel la — imediat, repede, fără întârziere sau pe loc.

Ce legătura are cu relația de cuplu?

Ideea este că atunci când se întâmplă ceva neplăcut între soți; Soțul/soția a spus ceva care l-a rănit pe celălalt, sau s-a enervat! Atunci, imediat, pe loc, fără întârziere trebuie transformată situația într-o cale spirituală! Ne folosim de ocazia ivită pentru a practica. Ce înseamnă asta?

Stăm și luăm micul dejun sau cina împreună, el sau ea spune același lucru care ne enervează mereu. El/ea spune sau face exact același lucru. Încă o dată se ridică de la masă, fără să pună farfuria în chiuvetă și să o spele, sau orice altceva, fapt care mă enervează sau mă determină să reacționez negativ.

Spunem că avem aproximativ 5 secunde pentru a face ceva ieșit din comun. În aproximativ 5 secunde, apare prima reacție cu care suntem obișnuiți. Începem să judecăm lucrurile sau acțiunile lor în modul nostru obișnuit. În cele 5 secunde înainte de a începe să răspundem după cum ne-am obișnuit, avem ocazia să transformăm situația într-o practică. Iar dacă am ratat ocazia, atunci este prea târziu. Vom reacționa situației în modul nostru obișnuit.

Deci, imediat, în primele câteva secunde când percepem comportamentul lor ca o problemă, ne și gândim: „Este neplăcut” sau „Întotdeauna îmi face asta”, etc. Și nici măcar nu am deschis gura. Deja ne-am creat sute de karme, pentru că fiecare gând pe care îl gândim este înregistrat în curentul nostru de conștiință, fiecare vorbă pe care o spunem, fiecare acțiune pe care o facem, este înregistrată în fluxul nostru de conștiință. Orice facem și spunem, plantează semințe în mintea noastră.

Așadar, chiar dacă nu am deschis încă gura, dar am avut gânduri de critică sau de supărare sau de împotrivire, amprentele mentale au și fost lăsate în minte.

Spunem că, dintr-o singură pocnitură de degete sunt înregistrate 64 sau 65 de astfel de amprente, așa că dacă numai 5 secunde continuăm ne enervăm pe soț, am acumulat deja 320 sau 325.

Ce se va întâmpla cu ele? Conform legilor karmice, karma se intensifică; Dacă am continuat ca de obicei și am răspuns ca de obicei, și continuăm ziua ca de obicei, amprentele mentale se vor strânge și vor rămâne ca într-un incubator. În câteva ore, vom și uita ce s-a întâmplat dacă nu a fost ceva prea serios. Iar dacă situația a fost foarte serioasă, probabil că vom continua să producem sute de milioane de astfel de amprente, care vor intra în incubatorul din conștiința noastră și vor rămâne acolo până când va veni ziua în care ele vor da rezultate.

Care vor fi rezultatele? Mai multe situații de acest gen. Pentru că aceste situații, vin ca urmare a ceea ce este în mintea noastră. Dacă stăm în acele 5 secunde și permitem gândurilor să se dezlănțuie sălbatic ca de obicei, ele vor produce următorul eveniment. Garantat va veni. Noi nu ne-am putea supăra sau enerva dacă nu ne-am fi creat cauzele pentru asta.

Deci avem aproximativ 5 secunde pentru a opri această roată: de a reacționa și de a se întoarce înapoi, de a reacționa și iar se va întoarce asupra noastră. A înceta de a mai semăna semințele pentru următoarea problemă.

Cu toate că ne este greu, va trebui să ne surprindem foarte repede atunci apar gândurile de critică. Iar pentru asta, este nevoie de înțelegerea acestui mecanism, și să ne dorim atât de tare să eliminăm problema din viața noastră încât să fim gata de luptă. Va trebui să ajungem în situația în care de îndată ce se întâmplă ceva neplăcut, să observăm repede încotro merg gândurile: „Unde s-au dus gândurile mele? Spre ce mă duce automatismul meu? ” Iar acum avem 5 secunde de a decide de a nu mai merge în direcția obișnuită.

Cum ajungem în acest loc unde ne putem surprinde rapid și struni gândurile? Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fim pe o cale spirituală și să o practicăm, astfel încât atunci când vine ora încercării și se întâmplă din nou același lucru enervant, să-l folosim pentru a opri suferința. Să încetăm această roată a necazurilor.

Uneori spunem că cele mai prețioase și importante lucruri din viața noastră se întâmplă tocmai ca urmare a unei tragedii. O astfel de tragedie s-a întâmplat în Tibet când chinezii au invadat țara și i-au măcelărit pe tibetani. Cei care au supraviețuit, au evadat din mănăstiri și au adus Dharma în Occident. Nu ne-am fi întâlnit cu acest material dacă nu ar fi fost invazia chineză în Tibet. Putem spune că această tragedie a fost o binecuvântare pentru noi.

Această tragedie a fost cea care i-a împins pe marii maeștri să ia calea exilului și să vină să ne învețe pe noi. Lama Dvora Hla povestește:

”Familia mea nu ar fi emigrat în Israel dacă n-ar fi fost Holocaustul. Când am ajuns în Israel eram doar o copilă. Fiind noi imigranți am avut foarte mult de îndurat. Tatăl meu a trecut printr-un accident de muncă și nu a mai putut munci, iar câteva luni am suferit de foamete. Și dacă nu ar fi fost pentru acele experiențe, poate nu m-aș fi trezit în suferința în care m-am trezit. Am avut parte în viața mea de multe lucruri neplăcute și de multe pierderi. Sunt sigură că fiecare dintre voi are povestea lui, dar asta ne duce pe calea spirituală și în urma unor astfel de evenimente ne ridicăm și viața va începe să se îndulcească”.

Va veni ziua în care ne vom da seama că toate situațiile în care oameni care ne-au trădat sau ne-au părăsit sau i-am pierdut sau au murit, sau bolile grave prin care am trecut, toate acestea trebuiau să se întâmple pentru ca noi să fim astăzi aici, ca să urcăm pe calea spirituală care să ne scoată din suferință. Și apoi, va veni ziua când le vom mulțumi celor care ne-au rănit sau ne-au înșelat sau ne-au făcut lucruri grele, deoarece aceste evenimente au fost suficient de puternice de a ne trezi din starea de mulțumire de sine și din liniștea turmei care este condusă la sacrificare, în care se află cei mai mulți dintre noi.

Deci, trebuie să învățăm să ne dezvoltăm această recunoștință și desigur, înainte de asta trebuie să învățăm să-i iertăm. Numai atunci când îi vom ierta pe deplin, vom putea ajunge să avem inima plină de recunoștință.

Și dacă revenim la micul dejun, în care soțul ne enervează, nu va trebui să așteptăm 5 ani pentru a-l ierta. Dacă înțelegem că orice astfel de eveniment este o oportunitate pentru noi, în loc să ne enervăm, îi vom mulțumi pe loc: „Ah! Mi-ai spus asta ca să mă enervez? Aha! Acum îmi dau seama că mă enervez”. Cum ne putem elimina supărarea dacă nu ne întâlnim față în față cu ea? De aceea, va trebui să vină cineva și să ne supere.

Și există multe entități extrem de speciale în lumea noastră, precum Yoginul care vine și dă foc la casă, care poate citi mintea noastră și știe de ce anume avem nevoie și va face lucrurile corecte. Nu știm dacă nu cumva suntem căsătoriți cu cineva de genul acesta. Nu știm, pentru că el nu ne dezvăluie. Și știe exact ce avem nevoie. Așadar, atunci când se întâmplă așa ceva, va fi pierdere de timp să începem să ne plângem, să ne târguim și să predicăm moralitatea. Imediat, vom transforma întâmplarea într-o cale. Ne vom spune: ”Este enervant, ok!” Acum ne vom închide gura și ne vom uita la ce urcă în minte. Acum avem oportunitatea de a privi în interiorul nostru, pentru că aici se află schimbarea. Ea este înăuntru. Gândul ar trebui să fie imediat: „Ce pot învăța din această situație? Nu este plăcută! Aha! Am ocazia de a învăța.”

Acesta este Lo Jong. Aceasta este înțelepciunea nebună, care ne spune de a lua lucrul neplăcut, care ne doare și de a-l folosi pentru a ne dezvolta pe noi înșine.

Când se întâmplă o astfel de situație, practicantul Lo Jong, sare imediat [să profite de] ocazie, pentru că își dă seama că dacă se folosește de ea ca o oportunitate, va elimina situațiile neplăcute din viața sa.

Iar când vom începe să abordăm lucrurile în acest fel, atunci totul va deveni o joacă spirituală care ne va înălța. Va deveni joaca de a găsi lucrul ascuns: „De ce se întâmplă asta? Desigur, există un motiv pentru care au spus, sau au făcut ceea ce au făcut, rolul meu acum este să găsesc ce ar trebui să învăț din asta. Să descifrez mesajul.”

Mulți dintre voi probabil că ați auzit de [conceptul de] vacuitate. Ceea ce vrem să subliniem, este că nu spunem că problema este reală. La micul dejun, cineva a spus ceva și a provocat o problemă. Nu spunem că problema este reală, pentru că mai înainte am spus: „Folosiți-o ca oportunitate”. Nu spunem că situația este problematică în sine. Vorbim despre vacuitatea lucrurilor, despre lipsa oricărei calități de sine. Vom vorbi despre asta puțin mai târziu.

Ceea ce spunem este că problema nu are o existență proprie de sine, ea nu are calitatea de a fi o problemă în sine. De asemenea, spunem că nici oportunitatea nu există în sine. Ceea ce spunem este că ambele lucruri există simultan. Ambele au același potențial. Dacă vă concentrați pe problemă, atunci problema devine reală. Dacă vă concentrați pe oportunitate, atunci și ea devine reală, deoarece situația este goală.

Atunci când s-au petrecut schimburile de cuvinte, sau a existat un anume comportament, acestea nu au fost o problemă sau o oportunitate în sine. Noi facem din ea o problemă și tot noi ne creăm oportunitatea. Desigur că înțelepciunea este să găsim oportunitatea în aceste situații, iar apoi totul va deveni o joacă. Deci nu ne mai putem întrista și ne vom spune: „Iată oportunitatea. ”

Deci, acest verset „Transformă în practică, fără întârziere, tot ce se întâmplă”, ne spune să nu așteptăm 5 ani pentru a afla că am fost împinși să progresăm. Putem face acest lucru pe loc.

Și poate vom mai adăuga aici și faptul că acei yoghini nebuni, despre care am vorbit, mergeau să caute probleme și să găsească modalitatea de a le transforma. Este Lo Jong – transformarea conștiinței.

Dar, înainte de a căuta alte probleme, va trebui să lucrăm cu problemele care apar acum în viața noastră, pentru că ele vin și așa singure. Numai dacă am purificat suficient, atunci poate va trebui să căutăm cu adevărat alte probleme.

 

Versetul 2. 

Yen lak nyam pa jo mi ja

Nu te preocupa niciodată de slăbiciunea celuilalt

 

Deoarece Jo înseamnă a vorbi, a spune, a te exprima, putem traduce fraza „nu vorbi despre defectele celuilalt”.

Și aici vom vorbi din nou, în contextul cuplului spiritual. Luna de miere s-a terminat și începem să-i găsim defecte soțului sau soției: “Nu spală vasele.” „Nu repară”. După ce începem să studiem karma și vacuitatea, despre faptul că lucrurile sunt goale și că noi suntem cei care proiectăm realitatea din karma noastră, atunci ce vom face atunci când găsim defecte la celălalt? Primul lucru este să ne închidem gura.

Vom spune mantra: ”Om, închide gura, Ah Hung”.

Sunt persoane care practică spiritual cu soțul sau soția. Ei jură să vadă în soțul sau soția lor un sfânt învățător sau o sfântă învățătoare sau o făptură iluminată care vine să-i învețe. Fie că se căsătoresc sau nu, atunci când se reunesc, depun jurământ ca din acel moment, să-și vadă soțul sau soția drept sfântul lor învățător. Deci un Buddha. Soțul este Buddha. Buddha nu greșește. Nu este confuz. Nu face nimic întâmplător. Dacă el spune sau face ceva – este doar ca să ne învețe. Este tot ce face un Buddha: să ne învețe.

Și dacă încercați să practicați, veți vedea cât de greu este acest lucru. Imediat după ce ați jurat, practica vi se va pare imposibilă. „Oh! Ce am făcut? Cu el? Nu se poate asta. Am fost năuc ”. Acest lucru se întâmplă imediat.

Deci, ce putem face? Există două tehnici: Una este păstrarea carnețelului.

Scopul carnețelului este de a ne urmări mintea, comportamentul și spusele. Și asta pentru că uităm. Mai știți ce ați gândit ieri? Bineînțeles că nu vă mai amintiți. V-au trecut atât de multe gânduri prin cap de atunci. Sunt atâtea lucruri pe care le-ați spus de atunci. Nu observăm ce se întâmplă în mintea noastră, dar tot ceea ce ne trece prin minte, lasă amprente care mai apoi ne determină viitorul.

Așadar, dacă ne gândim serios la eliminarea suferinței, trebuie să învățăm să ne cunoaștem mintea înainte de a o putea transforma. Este esențial! Carnețelul este un fel de instrument științific care ne ajută, ne oferă un feedback referitor la ce se întâmplă în mintea noastră, și atunci vom ști ce trebuie să facem, ce ar trebui să schimbăm.

Și dacă ați început să țineți carnețelul, vă pot avertiza că mulți cad în situația în care găsesc imediat defectele în celălalt, în partener. „Ah! Trebuie să-i spun să spele vasele după micul dejun… Ar fi bine să curețe și chiuveta după ce a terminat de spălat vasele”. Nu așa ținem carnețelul. Este foarte ușor pentru noi să ne concentrăm asupra defectelor celorlalți și nu ne place să ne uităm la noi înșine. Scopul carnețelului este de a ne cunoaște pe noi înșine, și nu pentru a ne face să ne simți prost, astfel încât să putem începe să ne schimbăm și să încetăm să mai suferim. Deci, dacă începeți să scrieți ce aveți de spus celorlalți, atunci nu sunteți pe direcția corectă.

Deci, ce scriem în carnețel atunci când cineva ne-a enervat? Ne observăm și scriem: “Ieri la ora 10:00 m-am enervat”. Ne uităm la nervozitatea noastră și nu la ce s-a întâmplat! Ceea ce s-a întâmplat este că ne-am supărat, iar supărarea caută un cuier de care să stea agățată, adică spunem „din cauza lor m-am supărat”. Dar atâta timp cât suntem preocupați de ceilalți, nu ne uităm la noi înșine. Nu spunem adevărul despre supărarea care s-a trezit în noi, iar ea va rămâne acolo. Nu depunem efort să ne opunem ei, să o depășim.

Așadar, dacă suntem serioși în ceea ce privește practica Lo Jong – practica transformării conștiinței, în orice situație care ni se întâmplă și stârnește în noi reacții, ne uităm la reacțiile noastre și nu la ce fac ele. Iar atunci atenția noastră se va îndrepta spre interior. Este foarte important de reținut acest lucru, pentru că s-ar putea să spuneți: „Bine, bine! Dar uite că a vorbit, a vorbit și tot a vorbit. Nu accept un astfel de comportament. Nu este în ordine. Va trebui să-l avertizez. Va trebui să-i explic”.  Această ispită va fi întotdeauna acolo ca să ne facă să privim în exterior și nu în interior.

Este important să ne amintim că nu putem judeca cu adevărat o altă persoană, pentru că nu-i putem cunoaște cu adevărat intențiile. Nu știm cine este cu adevărat. De ce este în viața noastră? De ce face ceea ce face? Ce-l motivează să continue să facă ceea ce face? În budism învățăm că până nu ajungem la rangul de Buddha – o ființă luminată -, nu îi putem judeca pe ceilalți pentru că nu le putem citi mintea. Nu știm de ce ei fac ceea ce fac!

Dacă suntem într-o relație în care am decis să-l vedem pe partener ca fiind Buddha, atunci el nu poate greși deloc. Chiar și atunci când nu spală vasele, sau când nu ia farfuria de pe masă ca să o pună în chiuvetă, el nu greșește. Și poate o va face în continuare pentru a apăsa pe butoanele noastre pentru ca să avem grijă de ele, ca să putem trece la nivelul următor! Așadar, efortul nostru constă în a-i vedea vacuitatea, de a vedea că el nu este într-un fel sau altul, în sine. Acum, avem de ales:

– Ori vedem că tot ceea ce face el este o oportunitate pentru noi, că este un Buddha care vine să ne ridice la nivelul următor.

– Ori ne enervăm pe el.

Este alegerea noastră acum. Un practicant Lo Jong va alege în mod sigur prima variantă, cu toate că ea nu este deloc ușoară. Și asta datorită obiceiurilor noastre adânc înrădăcinate, obiceiuri care s-au format pe parcursul anilor, și chiar înainte de a ne naște. Nu va fi deloc ușor să ne surprindem de îndată ce ne enervăm și să ne folosim de ocazie.

Deci, cum vom ajunge în acest loc în care ne putem surprinde mintea cu ușurință și totul să devină o joacă? Răspunsul este că va trebui să plantăm semințe. Pentru a avea roade, mai întâi va trebui plantat. Va trebui să învățăm cum să lucrăm cu mintea noastră.

Din tot ce am spus, există două concluzii:

a. De a încerca pe cât putem să ne surprindem atunci când iritarea, sau supărarea sau emoția negativă apare. Și când apare, să ne spunem:

„Îți mulțumesc mult că m-ai ajutat. Îţi mulțumesc mult că mă ajuți să-mi cunosc acea parte a conștiinței mele care nu este pură și care îmi provoacă atâta suferință.”

b. De a ne antrena în a-l vedea ca fiind pur. Nu este o chestiune ușoară. Este un antrenament. Este contrar obișnuințelor noastre, dar acest efort plantează semințe. Atunci când gândim:

„Bine, bine! Am hotărât că ești pur și acum iar faci lucrurile astea? Un om pur nu poate face astfel de lucruri. Nu, nu ești pur … dar stai așa! Ieri am spus că voi încerca să te văd pur”. Acest efort plantează semințe. Data viitoare vom fi în stare să ne înfrânăm mai mult. Poate încă o secundă, ceea ce este mult!

Iar oamenii care practică în acest fel, îl vor vedea pe celălalt cum treptat, treptat se va comporta ca un om pur. Începe să apară ca fiind pur.

Ei încep să devină cu adevărat puri pentru noi, deoarece sunt goi de orice natură. Noi îi creăm din conștiința noastră. Cu cât vom practica mai mult de a-i vedea puri, ei vor începe să devină puri. Cu adevărat vor fi puri. Și totul depinde de cât de mult suntem ca acei yoghini sălbatici care practică Lo Jong.

Pentru a avea succes în această practică, va trebui să ne spunem: Sin tsam.

Sin tsam – înseamnă ”ține linia”. Am decis că ei sunt puri. Am intrat într-o relație și decidem că partenerul/partenera este pur, atunci vom păstra linia. Orice ar fi, nu ne clintim de pe linie, indiferent de ce fac ei. Indiferent de ceea ce ei fac, nu renunțăm la acea vedere. Acesta este Sin tsam.

Este un antrenament foarte, foarte sacru. Este un antrenament care ne scoate din Samsara. Nu ne vom clinti din hotărârea noastră. Am stabilit că ei sunt puri. Și tot ceea ce fac ei, nu ne pot deruta. Este un antrenament foarte greu. Va fi foarte dificil să ne păstrăm convingerea că ei sunt puri atunci când le vedem defectele.

De ce vedem defecte? Pentru că nu suntem curați. Mintea noastră nu este pură. Defectele pe care le vedem, ne reflectă mintea. Cu toate că practicăm, vom continua să le vedem defectele, pentru că avem foarte mult de curățat. Dar vom rămâne pe poziția că defectele nu sunt acolo. Nu ei au defecte. Ei sunt puri, iar acum ne vom folosi de ceea ce ne oglindesc pentru a curăța.

Cu cât ne vom menține linia, cu atât progresul nostru va fi mai rapid. Acesta este sensul transformării conștiinței – a lui Lo Jong. Vom continua să ne antrenăm în acest fel și va fi dificil, datorită faptului că avem obiceiul adânc înrădăcinat în conștiința noastră de a vedea lucrurile cu existență proprie de sine, obicei pe care l-am acumulat de-a lungul vieților anterioare.

Suntem obișnuiți să vedem că „defectele sunt ale lor”, iar lumea ne apare ca și când vine din afara noastră. Aceasta este dificultatea, dar frumusețea este că, cu cât vom practica mai mult, cu atât ne va fi mai ușor și „ei” încep să se schimbe.

Văzându-i că se schimbă, ne va da curaj să continuăm. Dar la început până când încep să se schimbe, va trebui să ținem linia și să nu renunțăm. Și, chiar dacă am decis că ei sunt Buddha care au venit să ne învețe, și facem efort pentru a nu ne clinti de la linie, afecțiunile mentale vor continua să ne afecteze. Furia, gelozia, resentimentele sau nemulțumirile vor apărea în continuare. Faptul că am decis că ei sunt Buddha, nu înseamnă că am eliminat toate acestea din noi.

Gândirea logică ca urmare a încetării supărării ar fi:

„Dacă persoana cu care trăiesc este Buddha, atunci el caută doar cum să mă ilumineze. Aceasta este cariera lui Buddha. Tot ceea ce face sau spune Buddha este doar ca să mă scoată din suferință și să mă aducă la iluminare.”

Și aceasta este partea nebunească a înțelepciuni Lo Jong: ca în momentele dificile prin care trecem, să ne spunem asemenea lucruri pe care altcineva nu le-ar spune sau le-ar face, și de a rămâne pe linie. Chiar dacă nu înțelegem de ce ei spun ceea ce spun, sau fac ceea ce fac, sau ne rănesc cum ne rănesc, nu renunțăm la viziunea pură pe care o avem.

Dacă vom putea face asta, este o binecuvântare uriașă, am făcut un salt extraordinar în puritate. Deoarece acum nu ne mai uităm la ceea ce este, pentru că ceea ce se întâmplă este un rezultat al trecutului, al murdăriilor pe care le-am semănat înainte. Ne vom spune: „O să-mi purific lumea. Ştiu că există o modalitate de a o purifica. Ştiu că există entități pure.” Acest angajament de a păstra linia, creează o karmă incredibilă. Plantează în noi semințe care atunci când vor da roade – lumea noastră va fi mai pură. Partenerul va începe să acționeze ca un Buddha cu adevărat. Defectele lor se vor diminua, deoarece mintea ne va fi mai pură, iar apoi îi vom vedea din ce în ce mai puri. Cu toate că tot ceea ce am spus până acum sună nebunesc, aceste lucruri funcționează. Funcționează pe deplin. Acesta este Lo Jong.

 

Versetul 3.

Trang ma guk

 Renunță să le pândești înfrângerea

 

În studiul Lo Jong am vorbit că nu trebuie să răspundem criticii prin critică, sau loviturii prin lovitură, sau supărării prin supărare. În continuare vom vorbi dintr-un unghi puțin diferit.

Maestrul Shantideva spune că supărarea este cel mai mare dușman al nostru. Ea ne omoară tot timpul. Ea este cea care îndepărtează oamenii de noi și ne provoacă cele mai mari necazuri. Ea îi ține pe oameni departe de noi. Ne provoacă probleme grave. Pe de altă parte oamenii spun: „Bine, bine! Încerc să depășesc furia, dar ea se acumulează în mine și apoi erupe. Eu doar o înăbuși, după care se dezlănțuie”.

Atunci când începem să practicăm calea, cu toate că pe de-o parte am fost învățați să nu izbucnim în fața supărării, pe de alta ne spunem: ”Ok! Uite, tac din gură și nu voi spune nimic”, iar în sinea noastră spunem: ”Lasă, lasă, că vine vremea și te prind eu. Îți voi spune atunci câteva cuvinte de o să îți meargă fulgii!”. Devenim experți în planificarea răzbunării noastre. Păstrăm contul cu el în liniște. Ne facem un plan pe termen lung.

Și ceea ce se întâmplă de fapt este că rămânem cu resentimente în noi și de multe ori nici nu ne mai amintim care a fost declanșatorul. Ce anume ne-a făcut să ne supărăm pe această persoană? Cu toate că nu ne mai aducem aminte ce a fost, continuăm să fim într-o dispoziție neplăcută, de disconfort, datorită faptului că ne păstrăm resentimente față de el.

Timpul trece și va veni ziua în care dispoziția noastră se va schimba, iar resentimentele vor trece. Și din nou ne vom bucura împreună cu partenerul nostru de câteva filme sau spectacole bune. Va veni ziua când vom coborî din copacul resentimentelor, nu este așa? Atunci de ce vrem să rămânem în copac în tot acest timp? Se prea poate că în câteva ore sau în câteva zile, să și uităm de supărarea noastră. Nu știm cât durează. Asta este în funcție de fiecare. Când supărarea a fost activată, uneori este nevoie de timp pentru ca noi să coborâm din copac.

Cu toți știm că această zi va veni, așa că putem începe conștient să scurtăm timpul. „Bine, bine! Încă nu te iert, nu te iert, dar în loc de trei zile voi sta în copac doar două zile”.

De ce să facem asta? Pentru că atâta timp cât rămânem în copac, acumulăm 64 de momente de resentimente, și toate acestea se vor întoarce peste noi. Partenerul va continua să ne enerveze din nou, pentru că am plantat semințele. Fiecare clipă de adversitate produce 64 de momente de adversitate, iar karma se intensifică în mod constant în timp. Ele se vor întoarce asupra noastră în forță. Ele se pot întoarce sub formă de dușmani care ne atacă țara. Așa că dacă înțelegem acest proces, atunci ne vom seta alarma în ceasul deșteptător: „Bine! Cele 12 ore în care am fost supărat au trecut. Am terminat cu ranchiuna! Cobor din copac. Pentru că oricum voi coborî din el. Voi pune acum alarma să sune peste 10 ore. Ce rost are să mai sufăr încă două ore? Doar [numai] eu sufăr deocamdată.”

În acest fel începem să scurtăm timpul. Și atunci de ce să nu-l scurtăm la o oră? De ce nu un minut? De ce să nu scăpăm de ranchiună imediat? De ce să ajungem vreodată într-o stare de resentiment?

Acesta este un antrenament. Este mult mai ușor de spus decât de făcut. Obiceiurile noastre sunt foarte adânc înrădăcinate, dar gândiți-vă la binecuvântarea acestei acțiuni. Gândiți-vă la cât spațiu va rămâne în conștiința voastră, dacă nu vă mai păstrați resentimentele în ea? Câtă bucurie și creativitate vor putea intra în spațiul vacant?

Mai mult de atât, ranchiuna sau resentimentul este cea care ne omoară. Fiecare moment de resentiment ne sufocă canalele. Ne curmă energia noastră și ne omoară.

Din punct de vedere karmic, în momentul în care partenerul a spus sau a făcut ceva care nu mi-a plăcut, nu am deschis gura, dar îmi planific deja răzbunarea, nu numai că nu scap de problemă și el va continua să facă ceea ce face, am plantat semințe pentru a obține mult mai mult decât atât.

Acest proces de gândire nu funcționează. De ce? Pentru că așa ne-am obișnuit. Așa am crescut. Mai rău de atât, atunci când vine momentul și mă răzbun, și îi spun în sfârșit ce aveam pe inimă – el nici măcar nu înțelege despre ce vorbesc. Nu învață lecția pe care o aștept să o învețe. El crede că am izbucnit aiurea. Iar acum eu am devenit pentru el o nesuferită și sâcâitoare, și îi va fi greu să mai stea lângă mine. Acest proces nu funcționează de la bun început, și totuși îl facem tot timpul, iar problemele revin din nou și din nou.

Se spune că avem aproximativ 50.000 de ani de civilizație pe planeta noastră, din care au fost consemnate doar 5000 de ani. Deci 50.000 de ani de civilizație în care suntem obișnuiți să reacționăm la violență prin violență. Suntem obișnuiți să gândim “Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.” Obiceiul nostru este atât de adânc înrădăcinat, încât ne este foarte greu să ne debarasăm de el. Și tocmai din acest motiv yoghinii veneau și dădeau foc la case, pentru a ne ajuta să scăpăm de el mai repede. Normal că nu trebuie să dăm foc casei, ci să dăm foc siguranței de pe panoul resentimentelor. De a înțelege că acesta este un proces cu care suntem obișnuiți, că este adânc înrădăcinat și complet disfuncțional.

El da, funcționează, în sensul că ne face să devenim mâhniți și deprimați. Suntem obișnuiți să gândim „Vom lupta pentru pace!”. Mergem și organizăm proteste împotriva războiului. Ce este un protest? Este de a împinge înapoi! Societatea noastră crede în acest mod. Îl utilizăm atât în relațiile noastre de cuplu, cât și în relațiile internaționale. Iar problema este că violența aduce mai multă violență cu ea. Aceasta este legea karmică. Violența aduce mai multă violență.

Deci, dacă înțelegem toate acestea, atunci va trebui să ne îndepărtăm de situațiile în care acumulăm resentimente.

Dacă nu observați că sunteți ranchiunoși, există un semn, acela de a crede că aveți dreptate, iar celălalt nu. Când simțiți că aveți dreptate, în minte va trebui să sune alarma. Câinele de pază va trebui să se trezească, pentru că resentimentul a apărut. Voi judecați pe cineva.

În cele din urmă, va veni ziua în care veți uita de toți cei care v-au făcut sau spus ceva neplăcut, dar karma pe care ați acumulat-o păstrându-vă resentimentele va venit după voi. Și chiar dacă ați uitat cu totul de ceea ce s-a întâmplat, această karmă va determina calitatea vieții voastre, măsura în care veți suferi sau vă veți bucura.

Un exemplul semnificativ este cel în care visăm. În vis avem un copil, iar el moare și ne simțim îndurerați. Ne trezim cu un sentiment de durere și de pierdere a cuiva extrem de drag, în timp ce nu a existat niciun copil și nici moartea lui. Totul a fost un vis, dar durerea ne însoțește. Această durere este karma pe care am semănat-o, de exemplu, atunci când am decis să ne păstrăm resentimentele.

Așadar, dacă înțelegem toate acestea, vom putea scurta treptat acest timp de incubație prin a renunța la reacție imediat ce ne doare, și de a nu mai atribui nimic celuilalt. Desigur – pentru asta avem nevoie de înțelegerea vacuității și așa mai departe, dar dacă vom reuși să ajungem în această stare, atunci vom începe să ne eliminăm suferința și necazurile din viața noastră. Ele nu vor mai veni, pentru că nu mai plantăm semințele care să le aducă. Viața noastră se va purifica foarte repede.

Unul dintre lucrurile pe care le învață „Yoga Sutra” este Ahimsa, adică non-violența. De a nu acționa violent. În capitolul 2 versetul 35, se spune care este rezultatul karmic al non-violenței:

Și dacă există vreo cale
De a nu mai răni pe nimeni niciodată,
Atunci oriunde te vei găsi
Va înceta orice conflict și dispută.                               

Nu-i rănim nici cu gândul. Orice fac ei, încetăm de a-i mai judeca sau de a-i critica.

Dacă ajungem să ne eliminăm toate semințele de violență din mintea noastră, lumea se va calma. Nu va mai exista violență, nu vor mai exista dușmani care să ne atace, pentru că doar noi îi creăm, prin modul în care reacționăm față de cel care ne spune ceva neplăcut când luăm cina sau care nu își strânge farfuria de pe masă.