Conferința despre fericire – Lecția 1

Cum și de ce să fim fericiți?

Traducere a prelegerii susținute de Lama Dvora Hla,
în urma studiului lui Lama Marut

 Lecția 1

Subiectul nostru de astăzi este despre fericire și vom începe lecția cu o meditație.

Așezați-vă cât mai confortabil, astfel încât să puteți sta liniștiți fără să vă mișcați pe perioada meditației.

Închideți ochii și concentrați-vă asupra respirației timp de câteva minute. Nu încercați să controlați respirația, ci doar concentrați-vă pe ea. Unul dintre cele mai bune moduri de a face acest lucru este de a observa trecerea aerului prin nări. Începeți să numărați zece respirații. Numărătoarea începe pe expirație. Inspirăm, expirăm – unu. Inspirăm, expirăm – doi, și așa mai departe.

Și acum priviți-vă mintea, și întrebați-vă dacă sunteți fericiți.

Dacă răspunsul este da, încercați să vedeți ce anume vă face să fiți fericiți, care sunt lucrurile care vă aduc fericirea.

Dacă răspunsul este nu, gândiți-vă ce anume vă împiedică să fiți fericiți.

Dalai Lama a spus că dorința de a fi fericit și de a depăși suferința este starea noastră naturală de a fi.

Oare acest fapt este adevărat pentru voi?

Ce v-a adus aici?

Încercați să pătrundeți cât mai adânc în interiorul vostru și să vă întrebați:

– Care este lucru după care tânjiți cel mai mult?

– Și care este lucrul pe care vreți să-l evitați?

Și gândiți-vă așa: dacă aș putea ști răspunsurile la aceste întrebări în ceea ce mă privește, atunci voi putea ajuta și pe ceilalți, cu cunoștințele mele.

Decideți să ascultați acest studiu din motivația pentru a aprofunda înțelegerea acestor subiecte, astfel încât să le transmiteți și altora, pentru a-i putea ajuta și pe ei.

Poți deschide ochii.

Vom începe cu întrebările:

• Ce este fericirea?
• Suntem cu adevărat interesați de ea?

Între fericire și plăcere este o mare diferență. Ele sunt două lucruri total diferite.

• Plăcerea minții și a trupului este trecătoare. Ea depinde de timp, de obiectul său, de loc, se schimbă din clipă în clipă și depinde tot timpul de factori.
• Pe când starea de fericire despre care vorbim, este ceva cu mult mai profund decât plăcerea.

Matthieu Ricard este un scriitor, fotograf, traducător și călugăr budist francez care a scris o carte despre fericire. În ea, el scrie: „Se pare că nu toată lumea este interesată de fericire, sau cel puțin nu recunosc asta. Dar în mod sigur, nu există cineva care să se trezească de dimineață și să caute suferința”. Matthieu Ricard îl citează pe Blaise Pascal: „Chiar și cel care își pune ștreangul de gât își dorește ca suferința să înceteze, doar că nu găsește altă cale pentru asta”.

Și dacă este adevărat că fericirea este o dorință universală, atunci cum o vom găsi? Spre ce să ne uităm? Unii spun să ne uităm spre trecut sau spre viitor, iar alții spun nu, nu, totul este doar în acest moment.

Datorită faptului că gradul nostru de fericire și înțelegerea pe care o avem despre fericire determină experiența noastră în fiecare moment, va trebui să știm ce este această fericire după care tânjim atât.

Deși cu toții dorim fericirea, puțini dintre noi pot spune cu certitudine că sunt pe deplin fericiți. Cu toate că dorim să fim fericiți, suferim în mod constant.

Budismul susține că ne creăm această suferință cu propriile noastre mâini. Ne dorim atât de mult fericirea, și producem exact opusul.

Deci atunci când vorbim despre plăcere versus fericire, plăcerea este ceva de moment, ceva limitat în timp.

– Mi-e frig, și vreau să-mi fie cald, să-mi fie plăcut.
– Mi-e cald și vreau răcoare.

Aceasta nu este fericirea.

Iată definiția fericirii care ne-o oferă Matthieu Ricard: „Fericirea este o stare de liniște profundă și împlinire. Este o stare care pătrunde în tot ceea ce ni se întâmplă și stă la baza tuturor stărilor emoționale și a tuturor bucuriilor și tristeților pe care le putem simți.”

Oare putem fi fericiți în timp ce suntem triști? Într-un fel de ce nu? Pentru că vorbim de niveluri diferite”.

Fericirea se află la un nivel foarte profund. Dalai Lama spunea: Este ca și cum am fi la zece metri sub ocean. Liniștea care este acolo, iar lucrurile care ni se întâmplă, bune sau rele, experiențele prin care trecem sunt ca valurile de la suprafața oceanului. Omul care și-a găsit fericirea, în adâncul lui, este ca și când ar sta la zece metri sub apă. Lucrurile vin, lucrurile pleacă, nimic nu-l poate îndepărta de liniștea și fericirea lui.

Deja înțelegem că fericirea nu înseamnă a obține ceea ce ne dorim și a evita ceea ce nu dorim. Fericirea nu constă în a obține ceva. Este vorba despre starea noastră de conștiință, atunci când venim în contact cu ceea ce ne apare în viață.

Deci, nivelul despre care vorbim este cu totul altul. Putem să-l comparăm puțin cu valurile mării. Unora le place să facă surfing pe valuri. Ei învață să evite momentele în care se sparge valul, pentru că atunci când se află la baza valului se pot lovi de fund sau de pietre și pot fi omorâți, de aceea ei se scufundă mai adânc. Acesta este sentimentul de fericire despre care vorbim.

Și de multe ori când ne uităm la ceea ce ne-ar putea face fericiți, privim în afară. Privim la lucrurile de care avem nevoie în viața noastră:

• De ce casă avem nevoie,
  • De ce familie avem nevoie,
  • De ce studii superioare avem nevoie,
  • De ce mașină avem nevoie,
  • De ce mâncare avem nevoie,
  • De ce vacanță avem nevoie.

Căutăm care sunt lucrurile de care avem nevoie pentru a fi fericiți,și căutam să ne debarasăm de cele care ne provoacă necazuri. Dar, succesul nostru în aceste încercări de a determina lumea din jurul nostru, este foarte limitat. Controlul nostru asupra lumii exterioare este foarte limitat. Poate că sunt cazuri în care reușim să depășim obstacolul, dar chiar dacă reușim să facem acest lucru, va fi temporar. Va veni altul.

Budismul ne îndrumă să privim spre interior. Spunem că fericirea este o stare internă, iar atunci când este reală, este complet independentă de ceea ce este în jurul meu.

Un om care are tot ce e mai bun și poate avea un Penthouse minunat, dar dacă în interiorul lui nu este fericit, se va folosi de Penthouse pentru a se arunca de pe el.

Și invers, poate fi cineva foarte sărac, dar fericit. Desigur, că nu pretindem că condițiile externe nu sunt importante. Bineînțeles că este plăcut să avem, decât să nu avem. Ceea ce spunem, este că ele nu sunt cauza fericirii și nici nu ne sporesc fericirea.

Trebuie să privim în interior. Trebuie să învățăm cum să cultivăm condițiile interioare care să ne aducă fericirea.

Pentru a ști care sunt acele lucruri care ne aduc fericirea, și care sunt cele care ne sabotează fericirea, care ne sabotează sentimentul de bunăstare, este nevoie de mult studiu. În acest seminar vom atinge doar câteva subiecte.

Unul dintre textele pe care ne vom baza pe acest seminar, este al maestrului Shantideva, numit „Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”, sau a unui Bodhisattva. Cartea cuprinde versete de înțelepciune, venite de la un om foarte sfânt. El a trăit în India în secolul al VIII-lea (685 – 763 e.n).

Un alt text pe care îl vom folosi, aparține maestrului Arya Nagarjuna, un alt mare înțelept budist, care a trăit în secolul al doilea (150 – 250 e.n). Unii spun că ar fi trăit 800 de ani, dar nimeni nu știe cu adevărat. El este considerat a fi al doilea Buddha, datorită înaltei sale înțelepciunii și este cel care ne-a adus înțelepciunea vacuității. Înțelepciunea vine de la Buddha, dar el a fost cel care a prezentat-o lumii.

O altă modalitate de a privi la fericire, este în termeni de timp.

Dacă ne uităm la gândurile care ne preocupă în cea mai mare parte a zilei, ele sunt legate ori de trecut ori pentru grija de viitor. Aproape tot timpul:

• Ori ne preocupăm sau procesăm lucrurile care s-au întâmplat și în general pe cele neplăcute sau dificile, pentru care nu am depășit mânia și resentimentele.
• Ori ne facem griji pentru ce va fi.

Unde este timpul trecut? El nu mai este. El se află doar în memorie. Este ceva imaginar.

Unde e viitorul? El încă nu s-a întâmplat. Așa că ne petrecem aproape tot timpul în fantezii și nu suntem deloc în realitate. Singurul mod în care putem fi fericiți este să învățăm să fim în momentul prezent.

Cum putem învăța să fim în momentul prezent? Ceea ce trebuie să facem este să ne acceptăm trecutul și să nu ne mai facem griji pentru viitor. Ușor de zis, dar greu de făcut. Lucrurile nu se petrec imediat, dar ceea ce trebuie să facem este să mergem în această direcție.

Oare trecutul poate fi schimbat?

Singurul trecut care există, este cel de care vă amintiți în acest moment. Dacă vă întreb despre un eveniment din trecutul vostru, unde vă uitați? Vă uitați în această clipă. Pentru că ea este tot ceea ce avem. Ea va trece și va veni următoarea. Schimbarea se petrece tot timpul în viața voastră. Nu există nicio garanție că ceea ce vă veți aminti despre trecut în momentul următor va fi similar cu ceea ce vă amintiți în clipa de față. Orice psiholog vă poate spune că oamenii își schimbă amintirile despre trecut, pe măsură ce tratamentul continuă. Pentru că atunci când vă schimbați, trecutul vostru se schimbă, deoarece, el există doar ca amintire în prezent. El nu are altă existență, deoarece este o fantezie.

La fel și cu viitorul. Dacă veți începe să înțelegeți ce vă determină să vă faceți griji pentru viitor și cum puteți înceta acest lucru, prezentul vostru se va schimba.

Putem spune că trecutul, prezentul și viitorul, depind între ele. Unul nu există fără altul. Nu există prezent fără trecut și fără viitor și așa mai departe. Iar dacă veți influența unul, toate celelalte se schimbă. Deci, concluzia este:

1. Puteți schimba trecutul și viitorul; Atitudinea față de trecut și atitudinea față de viitor.
2. Este important să facem asta, deoarece nu putem fi cu adevărat fericiți în acest moment, fără să facem ambele lucruri.

Așadar, mai întâi, să revenim la întrebarea: Este important să fiți fericiți în acest moment?

Sunt oameni, pe care îi puteți vedea uneori printre artiști sau academicieni, care spun: „Stai așa, păi dacă renunț la suferință, îmi pierd viața mea palpitantă. Ce, să stau și să fiu în euforie tot timpul?” Ei pun un oarecare preț pe chinul lor sufletesc și apoi scriu multe poezii frumoase. Lama Dvora Hla povestește că a cunoscut odată o artistă care suferea îngrozitor și ea i-a spus: „ Dar eu nu vreau să renunț la suferință, pentru că atunci numai pot fi eu însămi”.

Atunci când oamenii se exprimă în acest fel, denotă faptul înțelegerea lor a ceea ce este fericirea, este foarte superficială. Oamenii devin, de asemenea, suspicioși față cuvântul fericire, pentru că au încercat de atâtea ori să o găsească și nu au reușit, așa că au renunțat să o mai caute.

Dar, de fapt, dorul nostru de fericire este o aspirație care este adânc înrădăcinată în sufletul nostru. Numai că nu știm să ne producem fericirea și astfel, unii dintre noi își pierd speranța.

Deci, să vorbim puțin despre nivelurile de fericire.

1. Primul nivel se numește în limba sanscrită Santosha. Cuvântul Santosha înseamnă ”satisfacție” sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Acesta este primul nivel al fericirii. Dacă ne uităm la viața noastră și este posibil ca unii dintre voi să fi meditat asupra neplăcerilor vieții, sau asupra suferinței și a durerii din viața voastră, atunci primul nivel este atunci când începeți să scoateți capul din mlaștina durerii și a suferinței. Aceasta este starea Santosha, adică de a fi mai întâi mulțumiți cu ceea cu ceea ce avem, de a fi bucuroși. Încă nu este fericire, dar suntem pe direcția cea bună.

Santosha are două niveluri:

a) Primul este să nu mai credem că avem nevoie de încă alte lucruri pentru a fi satisfăcuți sau pentru a ne fi bine. A renunța la ideea că avem nevoie de încă alte lucruri. Este o teză de anvergură. Fiecare care se află aici nu are nevoie de nimic în plus pentru a fi mulțumit. Acest nivel are aspectul pe care-l numim renunțare. Renunțarea spune: ”Eu nu am nevoie de lucruri pentru a fi satisfăcut”. Deci, primul nivel este de a nu mai căuta în afară.

b) Al doilea este o mantra. Mantra este un cuvânt sau o frază care se repetă. Majoritatea mantrelor încep întotdeauna cu Om, și se sfârșesc cu Ah Hung.

Deci, mantra noastră va fi: ”Om, am suficient, Ah Hung”.

Ce înseamnă suficient? Asta înseamnă că fiecare dintre noi care se află aici are mâncare suficientă, are haine suficiente, are un acoperiș deasupra capului. Avem mai mult decât suficient, cu mult peste nevoile noastre. Bineînțeles că nu toți oamenii au aceste lucruri. Nu contează dacă stăm în chirie sau dacă avem minus în contul bancar, avem suficient pentru a fi fericiți.

Cum știm că este adevărat? Dacă vom începe în fiecare dimineață să rostim această mantră „Om, am suficient, Ah Hung”, vom vedea că nu după mult timp, ne vom schimba atitudinea față de lumea materială, și față de restul. Iar treptat va veni Santosha.

De ce avem nevoie pentru a fi Santosha? Nu avem nevoie de nimic. Aceasta este Santosha. Nu avem nevoie de nimic pentru a fi mulțumiți. Putem numi Santosha: mulțumiți. Nu avem nevoie de nimic, doar trebuie să vedem ca avem suficient. Asta este tot.

Cea mai bună modalitate de a vedea acest lucru, este să repetați această mantra. Cu cât o veți practica mai mult, cu atât oamenii vă vor iubi mai mult. Oamenilor le va place să fie în preajma voastră, pentru că nu vă trebuie nimic și pentru că nu aveți nevoie de nimic de la ei. Sunteți mulțumiți.

Desigur, că pentru a practica această mantră, trebuie să fiți convinși că este ceva care merită într-adevăr să o faceți. De aceea, v-am dat câteva puncte de atracție, oamenii vor veni tot mai mult spre voi și veți fi mai puțin singuri în cazul în care sunteți niște solitari.

Primul verset, provine din capitolul despre eliminarea supărării, ce aparține scrierii maestrului Shantideva „Ghidul modului de viață a războinicului spiritual”.

Dacă tot ce se întâmplă s-ar petrece
După a noastră dorință, după a noastră voință,

N-ar mai fi fost nimeni care să mai sufere,
Pentru că nicio ființă nu dorește suferință!

Pare evident, nu? Dar lucrurile nu stau chiar așa. Cu toți vrem fericirea. Cu toții vrem să ne fie bine. Fiecare spune „va fi bine.” Dar ce fac oamenii să le fie bine? Ei speră să le fie bine. Își spun:

– Mi-aș dori să-mi fie bine,
– Mi-aș dori să fiu sănătos,
– Mi-aș dori să trăiesc în pace.

Ei speră să le fie bine. Oare asta va aduce binele? Dacă ar fi funcționat așa, atunci le-ar fi fost deja bine. Deci nu este suficient. Nu spunem să nu ne dorim să ne fie bine, dar nu este suficient pentru a aduce fericirea.

Unii oameni vor spune: ”Ok, privește la partea pozitivă, fii pozitiv!”. Da, a fi pozitiv nu dăunează, este un prim pas. De multe ori în acest „a gândi pozitiv” este ceva fals. Pentru că atunci când suntem bolnavi sau avem un accident de mașină, ne doare. Deci, a pretinde în sine, nu ajută, și poate fi chiar dăunător, pentru că nu spunem adevărul despre situație.

Asta nu înseamnă că vom merge negativ. Nu asta spunem noi. Ceea ce spunem, este că trebuie să mergem mai în profunzimea lucrurilor, decât să fim doar pozitivi.

Ce înseamnă să mergem mai profund? Este să învățăm ce ne aduce fericirea și să începem să producem cauzele ei. Noi spunem că trebuie să fim „grădinari.” Lucru care nu este ușor de făcut, pentru ca dacă ar fi fost ușor, demult am fi fost fericiți. Cu toate că acest lucru nu este ușor, dar există o cale spre fericire. Există oameni care au obținut fericirea, adevărat că nu mulți. Este rar de întâlnit astfel de persoane, dar dacă ne ies vreodată în cale, va fi o mare sărbătoare. Orice apare în fața lui, bine sau rău, stă neclintit în bucuria lui.

Următorul verset provine din Yoga Sutra a maestrului Patanjali. Aceasta este una dintre primele scrieri despre yoga. Ea a fost scrisă acum aproximativ 2000 de ani de către maestrul Patanjali, considerat o entitate iluminată.

Asana – postură în yoga
Shtira – stabilitate
Sukha – mulțumit, fericit

Deci, Shtira Sukham Asanam înseamnă ”posturile yoga aduc un sentiment de bunăstare, iar acest sentiment este stabil și rămâne cu noi”.

Dacă ne uităm la scrierea maestrului Patanjali, din cele aproape 200 de versete, doar trei se referă postura fizică a corpului. Deci, el nu sa referit la pozițiile de yoga, ci mai degrabă la starea de conștiință, la acea stare la care s-a referit și Dalai Lama, de a fi la zece metri sub ocean, unde sentimentul de bunăstare rămâne cu noi tot timpul. O stare în care sukha este stabilă.

Deci primul nivel a fost de a fi mulțumiți. De a nu ne mai gândi că ne lipsește ceva. El implică renunțarea, cu alte cuvinte, a înceta de a mai spera că fericirea vine de la lucrurile materiale sau de la lucrurile exterioare, de la oameni, de la bani, pentru că nu vine din ele.

2. Al doilea nivel, este Sukha. Este fericirea la nivelul în care, nu numai că nu ne mai tulbură nimic, nu numai că suntem satisfăcuți cu ceea ce avem, dar suntem pe deplin mulțumiți. Cea mai mare parte a prelegerii noastre de astăzi va fi la acest nivel.

3. Al treilea nivel se numește Mudita, ceea ce înseamnă a fi bucuros. Deci, am trecut de la nivelul de a fi mulțumiți la cel de a fi bucuroși.

4. Al patrulea nivel este Ananda, care înseamnă plăcerea divină.

Deci, dacă
– Santosha a însemnat să fim mulțumiți de ceea ce avem și să credem că nu ne lipsește nimic,
– Sukha a însemnat o stare de fericire autentică care este de durată, în care suntem pe deplin mulțumiți,
– iar Mudita a însemnat bucuria,
– Ananda înseamnă că ne aflăm în plăcerea paradisiacă.

Și cu toții vrem să ajungem în paradis, nu este așa? În toate religiile se vorbește despre paradis. Nu există o religie serioasă care să nu ofere o cale de a ajunge în paradis. Această stare de plăcere divină există și ea este legată de modul în care sunt structurate energiile în corpul nostru. Printr-o practică serioasă și profundă, cu multă dăruire, o persoană poate ajunge în situația de a-și controla energiile corpului său și de a-și controla mintea, iar atunci se va afla într-o plăcere permanentă, se va afla în extaz.

Ne este greu să ne imaginăm o astfel de situație. Câte momente de extaz am avut până acum în viață? Puține. Și dacă au fost, cât au durat? 10 secunde? Aici ne referim la acea plăcere care este permanentă și care nu depinde de nimic extern.