Category: Conferințe

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 4

Concepția greșită

Vom trece acum la concepția greșită care se numește:

Lokta

Lokta înseamnă concepție greșită.

Afecțiunile mentale dau naștere unui corp și unei minți imperfecte.

Așa cum am spus, în aceste lecții vorbim despre toate aceste concepții la nivel de gândire – totul se traduce la nivelul corpului interior și, prin urmare, și la nivelul corpului exterior.

Spunem că acest corp este departe de a fi perfect. El este așa cum este deoarece corpul energetic pe care este construit este distorsionat, este defect. Este defect pentru că mintea noastră, nu mintea în sine, ci gândurile care ne umplu mintea, sunt contaminate. Și există o legătură strânsă între corpul și mintea noastră, iar argumentul nostru este că, dacă vom curăța toate aceste klesha, toate aceste afecțiuni mentale, atunci devenim o ființă iluminată.

Cum este la o ființă iluminată?

O ființă iluminată care a adus la perfecțiune toate aceste lucruri nu poate avea un corp care se degradează și îmbătrânește, de exemplu. Faptul că se degradează și îmbătrânește reflectă greșeala din mintea noastră.

Prin practica yoga, practica pranayama și practica tantrică, prin combinarea lor, energiile vor începe să curgă diferit și atunci trecem printr-o transformare. Trecem printr-un proces care merge împotriva procesului de îmbătrânire.

Buddha a finalizat procesul. Nimeni nu poate răni corpul lui Buddha, pentru că el nu mai este din carne și oase. Este un corp de lumină, este un înger. Iluminarea este starea unui înger, un înger omniscient, cu iubire și compasiune infinită și cu capacitatea de a ajuta toate ființele. Și asta este toată cariera unei ființe iluminate. Asta este tot ce face. Ea ajută toate ființele 100% din timpul ei. Nu are nevoie să se odihnească, pentru că nu obosește niciodată. Ea nu are nevoie de nicio pauză – este cariera ei, este plăcerea ei. O ființă iluminată se află veșnic în plăcere sublimă.

Deci, dacă aveți un astfel de corp, atunci sunteți perfecți. Dacă nu, înseamnă că mai aveți încă de lucru.

Concepția greșită este un obstacol major în calea perfecțiunii

Unul dintre lucrurile care cauzează greșeala este Lokta.

Lokta – concepție greșită.

Afecțiunile mentale legate de concepțiile greșite sunt mai grave decât afecțiunile legate de emoțiile negative. Desigur, și emoțiile negative sunt grave, deoarece ele se bazează de fapt pe concepțiile noastre greșite. Dar dacă reușim să ne schimbăm concepțiile, emoțiile negative vor dispărea automat.

Eliminarea afecțiunilor mentale – klesha – depinde de schimbarea concepției

În budism se spune că nu se poate face nicio modificare semnificativă în emoțiile negative dacă nu se schimba concepția.

Această afirmație spune că, dacă continuăm să ne menținem concepțiile greșite, nu vom putea să ne eliminăm aceste klesha cu adevărat. Le putem calma, le putem controla puțin, dar nu le putem elimina.

Ce înseamnă asta? Dacă definim klesha ca fiind ceva ce ne tulbură liniștea sufletească, atunci nu ne vom găsi liniștea atâta timp cât aceste Klesha există. Iar dacă această afirmație este corectă, atunci nu vom putea ajunge la Nirvana sau la iluminare, dacă nu ne schimbăm concepția asupra lumii, fără a examina în detaliu cum funcționează această lume.

Nu va mai fi nevoie să te confrunți cu probleme…

Când apare o situație dificilă, sunt persoane care fac față bine situației. Nu intră în isterie, nu intră în panică. Nu își pierd calmul, ci rezistă situației. Adesea acestora li se dă rolul de conducător.

Sunt oameni de genul ăsta. Dar chiar dacă ei pot face față problemelor, concedierilor, bolilor, războaielor, cu mult mai bine decât alții, tot vor trebuie să se confrunte cu problemele care apar.

…pentru că nu mai apar

Noi vorbim aici de situația în care nu ne mai confruntăm cu problemele. Vorbim de situația în care problemele nu mai apar.

Așadar, nu încercăm să fim cei care știu să se descurce cel mai bine, ci să prevenim problemele înainte ca acestea să se întâmple.

Cum?

Pentru că prin concepția noastră asupra lumii, am pătruns în mecanismul funcționării realității și am oprit dispozitivele lui.

Cum funcționează concepția greșită

Am vorbit, de exemplu, despre cum cinci minute de supărare pot distruge un cumul imens de binefaceri, distrugând prieteniile și relațiile pe care le-am acumulat de-a lungul anilor. Și cum aceste klesha se amplifică, creând multe alte klesha mărunte, pe care va trebui să le înfruntăm mai târziu.

De ce ne-am dezvoltat supărarea? Am dezvoltat-o pentru că cineva ne-a spus ceva neplăcut sau ne-a făcut ceva neplăcut, iar prin supărare încercăm să eliminăm acel lucru din viața noastră. Activăm un fel de energie sau o anumită forță pentru a îndepărta acel lucru neplăcut, pentru că nu înțelegem cu adevărat de unde vine.

Așadar, supărarea apare datorită neînțelegerii noastre. Nu înțelegem de unde vin aceste lucruri. Încercăm să îndepărtăm acel lucru neplăcut în loc să ne ocupăm de cauza karmică a acestuia.

Deci, Lokta este concepția asupra lumii care spune: „Nu cred că lumea din jurul meu este creată de acțiunile, cuvintele și gândurile mele”.

Nu cred că asta este ceea ce-mi creează lumea, nu cred în karma. Nu cred că fiecare lucru din viața mea, fără excepție, este rezultatul a ceea ce am spus, făcut sau gândit în trecut. Aceasta este Lokta.

Și mulți dintre noi spunem, mai ales după ce am auzit astfel de prelegeri: „Eu chiar cred în karma”. Dar adevărul este că, dacă ne uităm la cum trăim, nu există nicio concordanță între felul în care trăim și ceea ce declarăm.

– Când apare ceva bun, spunem: „asta este karma mea”,

– Dar când apare ceva neplăcut, spunem: „Nu sunt eu, este el. Este din cauza lui. ”

– Sau spunem: „este doar o coincidență”. Avem explicații. Coincidența este cum s-a întâmplat.

Aceasta este Lokta.

Când o persoană are Lokta – nu poate depăși dificultățile. Pentru că nu își asumă pe deplin responsabilitatea că tot ce i se întâmplă în viață vine de la el.

Antidotul pentru concepția greșită este înțelegerea karmei.

Și spunem că totul, absolut totul, fără excepție, sută la sută, vine din karma.

Tot ce vine la mine, tot ce experimentez în viața mea, întreaga lume, inclusiv toate ființele din lumea mea, le-am creat sută la sută prin acțiunile, vorbele și gândurile mele din trecut.

Deci, opusul lui Lokta este înțelegerea karmei. Opusul concepției greșite este înțelegerea karmei. A înțelege că totul este un rezultat karmic.

Ce legătură are cu partenerul meu?

Ce legătură are cu partenerul meu? Ce legătură au aceste klesha cu partenerul meu?

• Dacă înțeleg că totul vine de la mine și că totul vine din karma pe care am plantat-o,
• Dacă partenerul manifestă un comportament nedorit, sau țipă, sau nu cooperează, sau mă rănește, sau nu este amabil, sau pur și simplu nu-și exprimă iubirea sau orice altceva care mă deranjează,
• Dacă înțeleg că am creat fiecare amănunt din viața mea,

atunci pe cine mă voi supăra? Pe cine mă voi enerva? Nu vine nimic de la el. Dacă înțeleg karma, afecțiunile mentale dispar automat.

Barca goală

În budism spunem că ne enervăm pe o barcă goală. Mă aflu cu barca pe lac și o alta vine în viteză spre mine să mă ciocnească. Sunt furioasă și când mă uit mai bine, în barca care venea spre mine nu se afla nimeni. Barca este goală.

Ce voi face cu toată energia? Spre cine o îndrept?

N-am niciun obiect spre care să mi-o îndrept, așa că supărarea se va atenua imediat. Asta se va întâmpla și cu dorința pentru un obiect, pentru că înțelegem că obiectele vor veni la mine doar dacă am plantat karma. La început afecțiunile mentale pălesc și în cele din urmă se evaporă.

Deci, cel care are această concepție, înțelege karma, înțelege vacuitatea lucrurilor și a modului în care acestea provin din karma, va reacționa complet diferit la tot ceea ce se întâmplă în viața sa. Și tocmai această reacție va opri de a mai acumula karma. Pentru că atunci când reacționăm din neînțelegere, din ignoranță, producem mai multe evenimente neplăcute, plantăm semințe și apoi reacționăm la ele din nou și din nou, și așa semănăm samsara.

Înțelegerea funcționează în a opri mecanismul samsaric

Această persoană care înțelege procesul, nu numai că încetează să semene samsara, dar începe să inverseze procesul. Ea începe să oprească acest mecanism.

Acest mecanism karmic este ca un sistem enorm de roți dințate, în care una o acționează pe cealaltă, iar dacă spargi o rotiță undeva, întregul mecanism se oprește. Pentru că ceea ce acționează întregul mecanism este ignoranța, neînțelegerea modului în care funcționează lucrurile.

Când cineva devine expert în acest proces, el se numește Distrugătorul Vrăjmașului:

Dra Chompa

Arhat, cel ajuns la Nirvana. El a întrerupt circuit după circuit și a ajuns la nirvana, o stare în care nu mai există nicio klesha, în care nu mai există nimic care să-i mai tulbure liniștea sufletească.

Cum să lucrăm cu înțelegerea karmei

Cum lucrăm cu Karma?

Exemplu – gelozia pe partener

Se presupunem că cineva are tendința de a fi gelos pe soțul/soția lui. El îi spune partenerului: „De ce te-ai uitat după bărbatul/femeia aceea pe stradă? Sau: „De ce i-ai vorbit? Dacă el este gelos pe partener, înseamnă că comportamentul partenerului îi stârnește gelozia. „Nu te mai uita la el/ea!” sau „Nu te mai adresa lui/ei.” Crede că partenerul îi stârnește gelozia.

Dacă el își dă seama că partenerul său se comportă în așa fel încât îi stârnește gelozia, ce ar trebui să facă?

Acesta va trebui să-și mențină puritatea minții. Să fie atent la cum se comportă și cum vorbește, să fie atent la orice flirt, la orice gând impur. În acest fel nu va mai avea accese de gelozie, pentru că a închis sursa karmică, atunci când a provocat gelozie altuia în trecut.

Exemplu – Transformarea șefului supărat

Dacă înțeleg că șeful supărat vine de la mine, acum voi fi atentă la modul în care vorbesc cu oamenii, la modul în care mă adresez oamenilor. Și dacă voi fi consecventă de-a lungul timpului, nimeni în lumea mea nu se va mai comporta urât cu mine. Am închis acest circuit. Am distrus sămânța, așa că acest copac nu mai poate crește în mine.

Exemplu – eliminarea agresivității

În Yoga Sutra este scris un verset minunat de maestrul Patanjali:

„Orice conflict se liniștește – în prezența celui care și-a eliminat din inima lui orice  agresivitate”.

Când cineva și-a eliminat toate semințele de violență și agresiune din inima sa, orice conflict în viața sa a încetat. Așa funcționează karma. Proiectăm lumea din semințele noastre karmice. Ele stau în chakra inimii, nu în inima fizică, și de aici ne proiectăm lumea.

Când ne aflăm în preajma unei astfel de persoane care și-a deschis larg inima, ne umplem de iubire. În prezența unei astfel de persoane toate conflictele încetează.

Cu ajutorul concepției corecte, ne putem schimba lumea

Dacă vom reuși să oprim această klesha, acestă afecțiune mentală a concepției  greșite, după o perioadă scurtă de timp, toate aceste probleme vor dispărea automat din viața noastră. O situație care ni se pare aproape ireală, aproape imposibilă, pentru că trăim într-o altă lume, pentru că mintea noastră este alta.

Este mult de muncă pentru că suntem plini de klesha. Dacă pe de o parte, poate fi foarte descurajant și să ne spunem: „Cum aș putea face eu asta?” Pe de altă parte, veștile bune sunt că este suficient să schimbăm unu la sută din toate gândurile pe care le avem tot timpul, din toate afecțiunile mentale și concepțiile greșite – gradul de fericire se va dubla față de ceea pe care o avem acum.

Poate fi un efort mare, dar dacă facem asta, vom fi într-o lume diferită și nu va mai fi nevoie de prea multă convingere, pentru că vom ști că metoda funcționează și apoi vom continua cu procentele rămase.

Suntem înrobiți de propriile noastre klesha. Avem dorințe, supărare, mândrie, gelozie, care ne târăsc mereu într-o parte sau alta. Aceste klesha ne mână tot timpul de la spate. Este suficient să schimbăm doar un procent – și calitatea vieții noastre se va schimba considerabil.

Acest proces necesită timp

Motto-ul nostru în acest studiu este: să cunoaștem aceste klesha, să le identificăm și să le depășim.

Ele nu vor dispărea într-o zi, pentru că ele ne-au dominat mintea timp de milioane de ani, conform budismului. Conform budismului, am avut nenumărate vieți anterioare. Este greu să ne imaginăm acest nenumărat. Ne gândim, ok, poate o sută. Nu este doar o sută, ci o sută înmulțită cu o sută de ori o sută. Nenumărate. De la facerea lumii și cu mult înainte de ea, am existat dintotdeauna și am fost plini de afecțiuni mentale.

De aceea, ele sunt adânc înrădăcinate în noi. Este nevoie de o campanie serioasă pentru a scăpa de ele, dar oamenii o făcut asta, iar vestea bună este că, dacă facem asta chiar și puțin vom fi cu mult mai fericiți de cum eram înainte.

Factorii declanșatori

Vom încheia această prelegere cu modalități practice de eliminare a afecțiunilor mentale. Câteva sfaturi.

Și vom vorbi despre factorii declanșatori.

Ce înseamnă factorii declanșatori? Factorii declanșatori sunt lucruri care activează afecțiunile mentale, lucruri care ajută afecțiunile mentale să se manifeste.

Așadar, ceea ce vrem este să identificăm cum putem opri anumiți factori declanșatori și apoi să micșorăm și să prevenim afecțiunile mentale.

Și vom merge de la ușor la mai greu, adică ultimul factor declanșator va fi cel suprem.

1. Primul lucru este de a rămâne De multe ori, în meditație, ne blocăm în gânduri, în principal gânduri de dorință, uneori gânduri de supărare. Ce înseamnă blocat? Ne gândim la asta iar și iar, ca unul îndrăgostit de o fată și se gândește la ea tot timpul și nu se poate opri din a se gândi la ea. Așadar, același lucru se întâmplă și în meditație, ne blocăm în anumite gânduri.

Și ce facem când îi permitem acestui blocaj să se întâmple? Practic, ne programăm mintea să se gândească la asta. Ne antrenăm mintea să-și dezvolte o dorință și mai mare sau o supărare și mai mare. De fapt, ne întărim afecțiunile mentale.

Pentru a ieși din acest blocaj, va trebui să depunem efort de a ne îndrepta gândurile spre alte lucruri, de ne îndepărta mintea de gândurile în care ne-am blocat.

Dacă medităm asupra respirației, de exemplu, și mintea a fost distrasă de alte gânduri, să revenim din nou la respirație. Dacă medităm asupra unui alt subiect, să ne întoarcem la subiectul meditației și să nu rămânem blocați în această distragere a atenției care nu ne aduce niciun beneficiu.

2. Al doilea tip de declanșator este obiceiul, obiceiul de gândire. Suntem o ființă a obiceiului. Avem tendința să facem ceea ce am făcut deja în trecut și avem tendința să ne gândim iar și iar la aceleași gânduri pe care le-am avut în trecut.

Să presupunem că am un partener și ne place să ieșim la restaurant, apoi ne dezvoltăm obiceiul de a ne ciondăni despre ce să comandăm sau la ce restaurant să mâncăm. Trebuie să ne schimbăm acest obicei în mod intenționat, pentru că el ne întărește și mai mult afecțiunile mentale.
Deci, în loc să ne desconsiderăm partenerul, să ne îndoim mereu de cine este el cu adevărat, ne vom dezvolta obiceiul de a-l vedea ca pe cineva iluminat, care ne poate duce spre iluminare.

Dacă ne gândim la partener ca la cineva iluminat, atunci, conform legilor karmei, ne vom vedea, mai devreme sau mai târziu, iluminați, iar asta va opri și afecțiunile mentale.

3. Următorul factor declanșator îl reprezintă influențele dăunătoare. Deci, cum evităm acest factor declanșator? Care sunt aceste influențe dăunătoare? Mai ales cele cinci concepții greșite.

Dar există și alte influențe dăunătoare. Cum ar fi, de exemplu, cineva care vrea să se distreze toată ziua și nu vrea să facă Dharma.

În acest caz trebuie să ne înconjurăm de oameni care sunt și ei interesați de calea spirituală, care ne pot sprijini și care ne pot ajuta să mergem mai departe pe cale.

Și revenim la ceea ce am spus mai devreme, adică chiar dacă oamenii par a nu fi pe o cale spirituală, atunci în mintea noastră vom încerca să vedem cum ne ajută ei să progresăm pe calea spirituală. Așadar, s-ar putea ca ei să dorească, în mod aparent, să meargă cu noi la un film. Dar noi înțelegem că, de fapt, ne încearcă și vor să ne ajute să ne practicăm iubirea pentru Dharma, și să vedem cât de puternică este ea pentru noi și așa mai departe.

4. Următorul factor declanșator este supraexcitarea – dezechilibru. De exemplu, când nu dormim suficient, sau nu mâncăm bine, sau bem multă cafea. Există, de asemenea, anumite medicamente care ne dezechilibrează mintal. Prea mult internet. Chiar și statul prea mult pe scaun.

Așadar, ceea ce trebuie să facem este să evităm să ne expunem pericolelor, pentru că atunci când ne aflăm într-o stare de dezechilibru, orice mic impuls ne dă la o parte. Trebuie să ne îngrijim să nu fim prea obosiți, să mâncăm bine. Este bine dacă renunțăm la cafea și la ceai. Să folosim ceai din plante și așa mai departe.

Deci, dacă ne aflăm într-o stare de echilibru, atunci când simțim că afecțiunea mentală ne presează, o putem da la o parte.

5. Următorul tip este când ne aflăm în situații dificile. De exemplu, sunt persoane care, de fiecare dată când le văd, explodez. Sau mă face să mă simt superior lui, să mă simt mândru. Aceasta este o situație dificilă pentru mine în ceea ce privește afecțiunea mentală, pentru că dacă nu sunt atentă, tendința mea se va întări și mai mult în viitor.

Deci, ce putem face într-o astfel de situație? Să ieșim din ea. Chiar dacă acum nu-i putem facem față, cel puțin să nu ne întărim afecțiunea mentală rămânând acolo și să o experimentăm la maximum.

6. Ultimul tip este: credem în propriile povești. Ce înseamnă asta? Ni se întâmplă tot felul de lucruri, iar apoi inventăm povești despre ele. Povești care sunt în general compatibile, nu contrazic ceea ce ni s-a întâmplat, dar nu neapărat sunt singura explicație.

La ce ne referim mai exact? La intenții. Cineva țipă la mine, știu eu oare ce intenție are? Poate că el vrea să mă antreneze și poate vrea să mă enerveze. N-am de unde ști pentru că nu pot citi gândurile altuia. Corect?

Dacă cred că cineva are intenția de a mă răni sau, de exemplu, cineva face ceva ce mi se pare inferior, ceva în neregulă, și simt mândrie, toate aceste povești ne fac să întăresc afecțiunile mentale.

Ceea ce trebuie să facem este să ne spunem alte povești. povești  pozitive.

Să spunem, de exemplu: „Nu știu cu ce intenție a făcut ce a făcut, așa că nu am niciun motiv să fiu supărat”.

Și sunt două povești, care sunt bune în toate situațiile:

• Prima dintre povești este de a ne spune: că ceilalți sunt de fapt ființe iluminate. Iar dacă sunt ființe iluminate, atunci nu vor face nimic cu intenția de a ne face rău.
• A doua poveste, este a mă pune în locul celuilalt. Toată povestea pe care mi-o spun că sunt separată de ceilalți, se bazează pe greșeală.
  Nu-i dați crezare, mai ales în viața de cuplu. Încercați să măriți cercul și să includeți în el și partenerul. Asta înseamnă că dacă vreau să merg la un restaurant italian și partenerul meu vrea să meargă la unul românesc, voi merge la cel românesc. Dar, din moment ce suntem unul, prin faptul că am grijă de partener, am grijă și de mine și am grijă de îmbunătățirea relației noastre și am grijă de calitatea vieții mele.

Să rezumăm:

1. Prima situație a fost că rămânem blocați în Klesha. Soluția este disciplina. Să ne disciplinăm de a nu mai rămâne blocați. Să nu ne permitem să revenim în același loc iar și iar.
2. A doua a fost obiceiul. Antidotul pentru obicei este de a face invers.

Dacă știm că un anume gând ne va stârni mândria, în mod conștient renunțăm la acest obicei. 180 de grade, invers.

3. Să ne înconjurăm de influențe dăunătoare. În special vorbim de oamenii cu care ne înconjurăm. Dacă știm că în prezența acestor oameni se declanșează klesha – afecțiuni mentale, atunci în mod conștient evită astfel de companie. Nu îi respingem, nu încetăm să-i iubim, nu încetăm să le dorim tot binele din lume. Dar am nevoie de protecție pentru că sunt plin de klesha, așa că ne vom înconjura cu oameni care ne ajută.

Pentru că este atât de greu să ne menținem această concepție asupra lumii care ne poate scoate din suferință. Lumea din jurul nostru, obiceiurile noastre și prejudecățile cu care creștem, ne fac vulnerabili și fragili în acest război împotriva afecțiunilor mentale.

Trebuie să ne înconjurăm în mod conștient de oameni care ne vor ajuta să ne menținem minusculă concepție despre lume care se conturează în prezent și care ne poate scoate din suferință.

Întrebare: Ce fac dacă partenerul meu are concepții opuse celor pe care le am în prezent sau pe care încerc să le adopt în prezent?

Răspuns: Ne vom întreba „care a fost sămânța karmică pe care am plantat-o de mă aflu în această situație? Care a fost karma pe care am semănat-o și care o face pe persoana cea mai apropiată de mine, care este oglinda mea, să-mi reflecte așa ceva?

Poate sunt îndoielile pe care nu le-am rezolvat și pe care le proiectez pe partenerul meu. Nu sunt încă sigur de cale. Sau poate am mers mult timp pe o cale greșită, ceea ce mi-a cauzat multă suferință, iar această karmă încă rezonează și se întoarce la mine, pentru că karmei îi ia timp să rodească.

Poate că sunt pe calea cea bună și va mai dura ceva timp până când lumea va începe să-mi reflecte această cale. Deci, să înțelegem că este nevoie de timp ca lucrurile să se schimbe.

Sau poate el este Buddha care ne testează credința în calea noastră, sau poate un semn că trebuie să o aprofundăm și mai mult. Și dacă el este cu adevărat Buddha, atunci nu-l mai putem judeca, și nu mai putem să ne închidem inima față de el și nu mai putem decide că el greșește și noi avem dreptate.

Tot ce putem face, este să continuăm să ne iubim partenerul și, în cele din urmă, dacă rămânem statornici pe calea noastră și perseverăm, el se va schimba. Trebuie să se schimbe. Și să nu uităm că există întotdeauna o fază de timp.

4. Următorul factor declanșator este supraexcitarea.

Unul dintre remediile importante este petrecerea timpului meditând, petrecerea timpului în tăcere. Meditația, liniștea sunt un antidot la această supraexcitare. Este bine să stabilim un  timp pentru meditație, și să ne ținem de el. Poate fi cu partenerul sau fără, nu contează. Dar va aduce mai multă pace în viață. Meditația este un leac miraculos, mai ales dacă putem intra în retreat. Oamenii care fac retreat-uri, ies mult mai pozitivi, cu mult mai multă energie, cu mult mai multă putere, cu mult mai multă înțelepciune, cu mult mai multă iubire. Lumea se schimbă.

Puteți face un retreat în weekend, sau un retreat de zece zile. Funcționează. Veți vedea că veți ieși alți oameni.

5. Un alt factor declanșator este o situație dificilă. Ne aflăm într-o situație dificilă și asta ne stârnește Klesha:

• • • Cineva mă irită mereu, sau
    • O situație care îmi stârnește mereu dorințe, pofte, sau
    • Merg într-un mall și tot timpul vreau să cumpăr.

În acest caz, dacă nu ne putem controla dorințele, poate ar fi bine să nu mergem atât de des la cumpărături.

Acesta este și motivul pentru care călugării intră în mănăstire, pentru că nu pot face față încă dorințelor, așa că se îndepărtează de obiecte. Aceasta este o soluție temporară, dar nu este soluția ultimă.

Deci, între timp, până când vom deveni mai puternici spiritual, a ne îndepărta de obiect poate fi benefic, poate fi de ajutor.

Tendința spre klesha este înrădăcinată în noi toți

Motivul principal pentru care suntem atacați de afecțiunile mentale, este pentru că avem semințele acestor afecțiuni mentale. Tendința spre afecțiunile mentale, tiparul afecțiunilor mentale este adânc înrădăcinat în mintea noastră, iar când apare factorul declanșator potrivit sau o anume situație, afecțiunea mentală care exista latent, erupe, devine activă.

Cu toții avem tendința spre supărare, mândrie și invidie și toate celelalte klesha. Cauza pentru care apar aceste afecțiuni mentale este pentru că avem cu toții aceste tendințe. Fiecare atac al afecțiunii mentale pe care l-am avut în trecut a plantat semințele pentru a avea această Klesha. Faptul că ne-am văzut pe noi înșine într-o astfel de afecțiune mentală, a creat tiparul mental, amprenta mentală de a experimenta aceluiași lucru în viitor, dar mai intens. Și doar așteaptă să erupă din nou.

Și am făcut acest ciclu dintotdeauna. De aceea tendințele sunt adânc înrădăcinate în noi.

Soluții temporare și soluția supremă

Deci, cum ieșim din acest ciclu? Dacă fiecare astfel de klesha crește tendința și întărește amprenta pentru mai multă klesha, cum ieșim din asta?

Toate metodele pe care le-am enumerat până acum sunt metode de prim ajutor, cum ar fi aplicarea unui plasture pe o rană mare. Poate că acestea ajută să înfrânăm puțin afecțiunile mentale, să le reducem activitatea, dar nu le vor elimina, deoarece tiparele sunt foarte adânc în noi.

Și din moment ce nu vrem să trăim o astfel de viață, pentru că ele ne fac viața amară, trebuie să scăpăm de ele. Prin urmare trebuie să ne ocupăm de semințele lor. Trebuie să ne ocupăm de tendințele spre klesha.

Rădăcina oricărei klesha este ignoranța

Cum facem asta? Trebuie să ne uităm la rădăcina lor. Rădăcina tuturor klesha este ignoranța. Ignoranța este porcul din desenul de pe pagina principală. Toate afecțiunile mentale ies din gura porcului. Ignoranța produce toate afecțiunile mentale.

Credința în realitatea care îmi apare în față, ca și cum lucrurile ar fi în afara mea și vin la mine – aceasta este ignoranța. Pentru că atunci reacționez la ele ca și cum ar fi în exteriorul meu și astfel îmi perpetuez suferința, învârtind din nou roata suferinței.

Asta mă înlătură de responsabilitate. Când spun: „ei mi-au făcut asta; ei au venit și mi-au spus, și mi-au făcut”, acest lucru mă înlătură de responsabilitate. Nu-mi asum nicio responsabilitate pentru apariția lor. Reacționez față de ei și din nou învârt roata suferinței.

Atunci, cum vom învinge această rădăcină a suferinței?

– Să continuăm să învățăm,

– Să aprofundăm înțelegerea vacuității, a vacuității fenomenelor din jurul nostru și a modului în care funcționează karma.

– Să învățăm cum noi producem tot ceea ce ne înconjoară. Cum fiecare cuvânt pe care ni-l spune partenerul este o imagine în oglindă a minții noastre. Nu există nimic din ceea ce spune care să nu vină de la mine. La fel este și fiecare fenomen din lumea mea. Nu există nimic care să ajungă la urechile mele și eu să le interpretez dacă n-aș fi avut tendința spre asta.

Trăim într-un fel de vis. Ca într-un vis. Este un vis pe care ni l-am creat singuri, și când ne trezim, unde s-a dus totul? Realitatea este un alt fel de vis, în care putem mirosi și îmbrățișa rodul imaginației noastre, dar este tot o invenție a minții noastre. Ea vine din rădăcinile ignoranței care proiectează această iluzie.

Vom elimina klesha prin dezvoltarea înțelepciunii și eliminarea ignoranței

În momentul în care am tăiat această rădăcină a ignoranței, am eliminat aceste klesha. Nu vom mai reacționa față de ceva ce din capul locului nu există. El este o iluzie. El este ca barca goală, este precum copilul care a murit în visul nostru și ne-am trezit. Nu-l mai putem jeli, pentru că nu el n-a existat.

Dacă înțelegem că noi înșine am creat persoana violentă sau persoana agresivă din viața noastră, atunci înțelegem că singura modalitate de a preveni apariția lor este să eliminăm violența din inima noastră, care cuprinde gânduri de agresivitate și de a le dori altora răul. Aceasta este munca la nivelul gândurilor. Aceasta este o muncă microscopică. Dar nu există altă cale de a opri aceste lucruri, pentru că ele sunt permanent proiectate de noi.

Deci, soluția este în înțelegere. Înțelegerea este antidotul ignoranței. Soluția este în dezvoltarea înțelepciunii care creează antidotul pentru ignoranță. Odată ce am eliminat ignoranța, întregul mecanism de angrenaje, întreaga samsară se oprește, pentru că ea se mișcă datorită ignoranței, a neînțelegerii.

Reacționăm la această Fata Morgana de care suntem înconjurați și avem parte de încă un coșmar.

Noi înșine le creăm. Apoi credem în ele și reacționăm față de ele iar și iar. Așadar, înțelepciunea, dezvoltarea înțelegerii, este antidotul suprem pentru toate afecțiunile mentale pe care le-am enumerat.

Și pentru asta este nevoie de mult studiu și de multă practică.

Pentru a intensifica semințele pe care le-am acumulat aici, le vom dedica binecuvântării întregii lumi, pentru ca toți oamenii să-și elimine ignoranța și să trăiască o viață de libertate. Să se elibereze de toate aceste klesha, care este fericirea absolută.

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, b

Cinci emoții tulburătoare și cinci concepții greșite

În lecția 1 am enumerat zece afecțiuni mentale.

Și am spus că:

Tawa

Tawa înseamnă concepție.

Tawa nga

Nga – cinci,
Tawa – concepție.

Deci, cele cinci concepții

Și am spus că dintre cele mai mari zece klesha, cinci sunt emoții tulburătoare, dintre care mândria este una. Și mai sunt încă cinci care sunt legate de concepția asupra lumii, care nu sunt chiar emoții. Deci, Tawa nga înseamnă cinci concepții greșite.

Tawa min nga

Acestea sunt cele cinci afecțiuni mentale care nu sunt concepții. Adică, există cinci care sunt concepții greșite și cinci care nu sunt concepții, ci mai degrabă emoții negative. Iar termenul „klesha” le include pe toate acestea.

Dar cel puțin jumătate din problemele noastre, nu sunt cauzate de emoțiile negative, ci de concepțiile greșite. De modul în care percepem lucrurile, de felul în care privim lucrurile.

Așadar, este foarte important pe calea noastră de ieșire din casa de nebuni, să începem să analizăm cum percepem lucrurile, cum le privim. Și acest lucru este poate cel mai important în lupta noastră împotriva afecțiunilor mentale.

Pentru că dacă am putea opri cele cinci concepții greșite, atunci și cele cinci emoții negative vor dispărea automat, de la sine.

Deci, munca noastră va fi asupra concepției noastre asupra lumii, asupra modului în care ne percepem lumea.

Concepția arogantă

Ce înseamnă concepție arogantă?

Să presupunem că eu cred că înțeleg bine budismul. Am o anumită mândrie legată de cunoștințele mele despre budism.

Și intru într-o conversație cu cineva și încep să mă laud cu cunoștințele mele, iar acel om își demonstrează în liniște și modestie cunoștințele, care le întrec pe ale mele. După ce terminăm conversația, îmi este foarte clar că cunoștințele lui le depășesc pe ale mele și totuși îmi spun: „Dar eu am mai multe cunoștințe despre budism ca el.”

Deci ce s-a întâmplat? Am o anumită concepție/opinie despre mine, am o anumită percepție despre mine. În urma acestei întâlniri, am văzut că ea este greșită, dar continui să o susțin; continui să-mi susțin această percepție a mea, pentru că așa mă gândesc la mine, așa sunt eu. Deci, nu mai am un motiv întemeiat să mai cred așa despre mine, pentru că cineva mi-a demonstrat deja că asta nu este adevărat, dar pentru că așa sunt obișnuit să mă gândesc la mine, continui să-mi susțin această percepție despre mine.

Când mă comport așa, îmi dovedesc de fapt că nu sunt dedicat adevărului. Pentru că apare o situație care îmi dovedește că nu sunt un expert atât de mare și o ignor pentru că nu se potrivește cu părerea pe care o am despre mine. Așa că pur și simplu ignor, o resping și continui să pledez niște absurdități.

Și cât de des ni se întâmplă asta?

Exemplul 1

Cu toții știm proverbul: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

Cu toții suntem de acord cu asta, acceptăm asta. Și cu toții suntem de acord că nu vrem să fim într-o țară sub ocupația unei puteri străine și opresive.

Dar asta facem altora. Deci, suntem de acord

– „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”.

– Nu ne place, urâm să fim sub ocupație străină.

– Dar noi ocupăm.

Asta nu se aliniază cu adevărul.

Exemplul 2

– Urăsc să mi se fure.

– Dar descarc software/programe ilegale de pe internet sau muzică ilegală sau filme ilegale. Fur drepturile de autor ale altor persoane, nu le plătesc compensații pentru munca lor.

Asta nu funcționează.

Poate ați făcut astfel de lucruri, ați descărcat programe pe calculatorul vostru și poate v-ați gândit: „Asta nu este nimic grav, ce mare lucru”. Dar când cineva vine și îți spune:

– Nu-ți place când oamenii îți fac asta,

– Ceea ce faci se va întoarce la tine.

Accepți ambele argumente.

• • • Ceea ce ție nu-ți place, nu-i face prietenului tău, asta accepți.
    • Ceea ce faci prietenului tău se va întoarce asupra ta, asta accepți.
    • Descarci software ilegal? Da, asta fac.

Dacă le punem pe toate trei laolaltă, ce înseamnă asta?

Că lucrurile se vor întoarce asupra noastră, vom avea lipsuri, alții ne vor fura, drepturile noastre nu vor fi respectate. Toate astea vor trebui să se întâmple.

Și cu toate acestea, chiar dacă cineva ne-a luat de mână și ne-a arătat logica situației, în continuare spunem: „E în regulă, nu-i nimic rău să mai fur câteodată”. Dacă spunem asta, nu putem fi ajutați pentru că nu suntem dedicați adevărului.

Întreaga cale spirituală este o cale de căutare a adevărului Dacă nu suntem dedicați acestui lucru la nivel de zi cu zi, ce șanse mai avem să ajungem  vreodată la adevărul suprem? Nu avem nicio șansă.

Concepția arogantă creează un obstacol imens pe calea noastră spirituală

Așadar, concepția arogantă poate părea inocentă și nu chiar atât de îngrozitoare, dar ea este îngrozitoare. Concepția arogantă deține opiniile și obiceiurile mele pur și simplu pentru că sunt ale mele, pentru că sunt obișnuit cu ele. Pentru că în sinea mea gândesc: „Nu-i nimic rău dacă fur ceva de pe internet, nimeni nu observă, nimeni nu știe.”

Nu, asta este groaznic! Pentru că eu sunt martor la asta și dacă fac așa ceva știind că încalc drepturile altcuiva, lucrurile se vor întoarce asupra mea. Dacă fac asta oricum, atunci nimeni nu mă poate ajuta. Nu pot fi ajutat, pentru că oricât de mult mi s-ar arăta adevărul, nu voi putea să-l văd.

Deci, aceasta este esența concepției arogante. Ea deține opiniile, pentru că sunt obișnuit să le am. Pentru că sunt ale mele, și pentru că așa mi-a spus mama.

Acesta nu este un motiv bun. Nu pot ajunge la adevăr așa.

Importanța învățăturii și a aplicării logicii

În mănăstirile tibetane, copiii vin la mănăstire la vârsta de șapte ani. Știți care sunt criteriile pentru a intra într-o mănăstire? Conform Vinaya, care este codul monastic, o persoană poate deveni călugăr abia la vârsta de 20 de ani. Persoana când își ia jurămintele monastice, trebuie să le ia cu mintea clară. Și totuși, există copii de șapte ani care intră în mănăstire. Ei încă nu sunt călugări cu adevărat, dar poartă robe roșii. Singurul criteriu este dacă pot arunca cu o piatră și speria un stol de corbi de la 50 metri distanță. Deci atunci sunt eligibili să intre în mănăstire.

Copii intră la vârsta de 7 ani intră într-o mănăstire. Ce sunt învățați în mănăstire la vârsta de șapte, opt ani? Ei învață despre înțelepciune? Nu. Ei învață despre compasiune? Nu. Ei învață logica. Timp de opt ani, poate mai mult timp, li se dezvoltă logica astfel încât ei să își poată folosi rațiunea pentru a examina învățătura care le va fi dată mai târziu, pentru a o examina și a-i testa adevărurile.

Exemplul lui Gandhi

Un exemplu minunat de persoană care a fost foarte fidelă adevărului, este Gandhi. Ceea ce a fost impresionant la el și ceea ce i-a dat multă putere, a fost faptul că odată ce s-a convins de adevărul a ceva, prin logica sa – indiferent de opiniile sale anterioare, de tradiția sa anterioară, de religia sa anterioară –  odată ce s-a convins, a rămas consecvent cu înțelegerea sa.

Angajamentul față de adevăr și de logică bună sunt antidotul concepției arogante

În concepția arogantă ne ținem strâns de opinia noastră doar pentru că este a noastră și nu pentru că există adevăr în ea.

Mijloacele de a depăși această concepție este prin logică, prin rațiune.

Oamenilor nu le prea place să studieze logica. Sunt reticenți în a studia. Logica li se pare ceva sec, dificil, prea formal. Dar ea este, de fapt, singura cale de a începe să examinăm toate aceste concepții greșite care ne trec prin cap și care ne împiedică să atingem Nirvana, să ne eliberăm.

Pentru că, dacă vom continua să ne ținem strâns de păreri

– Doar pentru că suntem obișnuiți cu ele

– Sau pentru că așa ne spune tradiția noastră,

– Sau pentru că așa ne-au spus părinții noștri,

– Sau pentru că așa a spus învățătoarea din clasa întâi,

– Sau pentru că ne simțim în largul nostru să ne gândim așa la noi,

Nu vom putea progresa, nu vom putea merge mai departe. Cel care este serios pe cale și se dedică adevărului trebuie să fie dispus să examineze totul în lumina rațiunii.

Așadar, un antidot la această klesha, este să ne dedicăm adevărului.

Când cineva ne ajută să vedem adevărul, trebuie să fim dispuși să-l privim.

Nu trebuie să fim de acord, dar când cineva ne ajută, ar trebui să ne uităm la ceea ce ne propune. Să verificăm: „Este adevărat acest lucru pentru mine?”

De exemplu: Spun: „Când cineva are probleme, eu îl susțin.” Dar nu-l susțin când sunt obosit, sau am minus în bancă și când plec în străinătate. „Da, sigur te susțin dar nu acum”. Deci, am părerea că susțin oamenii.

Dar asta rezistă testului realității?

Dacă cineva îmi spune: „Asta crezi tu despre tine, dar uite, în situațiile astea și astea tu nu susții”. Atunci pot vedea că nu prea susțin oamenii. Și am această părere despre mine pentru că chiar vreau să susțin oamenii.

Deci, dacă asta este ceea ce vrei, atunci hai, fă-o acum.

Introspecție și onestitate interioară…

Nu pot să-mi țin părerea că eu susțin oamenii, când nu o fac.

Așadar, trebuie să fiu dispus să accept ceea ce îmi arată un profesor sau un tovarăș de drum, pentru a depăși părerile sau convingerile pe care le am despre mine, care nu-mi servesc la nimic și care mă și țin pe loc.

Când ajungem în acest punct de completă onestitate față de noi înșine, vom fi dispuși să renunțăm la orice idee pe care o avem despre noi, indiferent cât timp am fost atașați de ea.

– Originea mea este așa,

– Familia mea e așa,

– Banii mei sunt așa,

– Talentele mele sunt așa,

– Calitățile mele sunt așa,

Rezistă asta testului realității sau nu? Este adevărat sau nu este adevărat?

Când cineva nu este dispus să renunțe la aceste identități și la aceste percepții pe care le are, acesta este cel mai mare dușman al său pe calea spirituală.

Este foarte important să ne ocupăm de ideea că „opiniile mele sunt corecte pur și simplu pentru că sunt opiniile mele”. Asta nu le face să fie corecte. Trebuie să fim pregătiți să renunțăm la astfel de atitudini. Să fim un pic ca și Gandhi.

…asta va duce inevitabil la eliberarea de atașamentul pe care îl avem față de diversele noastre identități…

Și este greu. Aceasta este una dintre afecțiunile mentale la care este foarte greu să renunțăm pentru că suntem foarte atașați de identitățile noastre. Faptul că începem deodată să le observăm și să le examinăm este ceva care ne sperie. Atunci cine sunt eu? Ce mai rămâne?

Toate acestea ne împing la întrebarea importantă: cine sunt eu? Fără a-l examina nu ne putem elibera.

…și ne vom elibera și de toate celelalte klesha

Și un alt lucru frumos legat de această klesha este că, dacă ne eliberăm de ea, ne vom elibera și de toate celelalte klesha.

Când devenim complet onești cu noi înșine, celelalte klesha nu vor putea supraviețui, deoarece toate sunt legate de minciună.

Partenerul nostru ne pot ajuta mult să ne eliminăm concepția arogantă și să descoperim adevărul

Partenerul nostru poate fi un ajutor extraordinar în a ne ajuta să ne eliminăm această klesha, pentru că el vede unde ne-am blocat. Și nu ne va fi plăcut să-l auzim când ne va ajuta cu asta, dar dacă suntem dedicați adevărului, atunci îl vom asculta.

Principala problemă este că, de obicei, nici măcar nu ne uităm la identitățile noastre. Acționăm din ele fără să le privim și avem nevoie cu adevărat de ajutor pentru a le vedea, pentru că nu suntem obișnuiți să le privim și nu ne place să le privim.

Identificarea afecțiunii mentale ne ajută să o eliminăm

Vreau să mai adaug încă ceva. Dacă cineva a ajuns să fie dispus să-și identifice klesha pe care o are, este deja foarte aproape de a o elimina.

Dacă o negăm, o ascundem, nu ne place să spunem adevărul despre ea, klesha va rămâne în noi și va continua să ne conducă din culise.

Încă un sfat. Când o persoană este dispusă să se uite la toate opiniile pe care le are despre sine și la toate identitățile pe care le deține, este foarte aproape de a renunța la identitățile false și de a progresa spre adevăr.

 

Îndoielile leneșe

Vom trece la îndoielile leneșe.

Imaginați-vă o situație în care vă aflați în viață,

• • Să presupunem că ați absolvit facultatea și nu sunteți siguri spre ce să vă îndreptați. Poate să vă găsiți un loc de muncă, sau să plecați în străinătate. Dar în ce țară? Ce slujbă? Ce vreau de fapt să fac cu viața mea?
  • Să presupunem că sunteți în locul de muncă, este oare munca potrivită pentru mine? Poate ar trebui să-mi schimb locul de muncă? Poate ar trebui să-mi schimb cariera?
  • Sau sunteți cu un partener, oare este potrivit pentru mine? Pe de o parte mi-e comod cu el, dar pe de alta, nu este amuzant. Ce trebuie să fac? Să fiu cu el? Să nu fiu cu el? Ar trebui să mai caut afară și să văd dacă găsesc pe cineva care mi se potrivește mai bine?

Această stare de îndoială și ezitare se poate transforma ușor într-un obicei…

Acolo unde ne aflăm în viața noastră, nu suntem siguri dacă este bine să fim în acest loc de muncă, cu acest partener, cu acest profesor, cu acest studiu. Nu suntem siguri. Scepticismul poate deveni cu ușurință un obicei.

Și care e problema? Aceasta este o klesha. Ați putea spune că nu e chiar atât de rea, nu este ca furia care distruge, iar eu vreau să-ți explic de ce această klesha, da, este rea.

Pentru că atunci când suntem în mod obișnuit în această situație, când îndoiala devine un obicei, atunci indiferent de ceea ce facem în momentul prezent, nu suntem sută la sută dedicați la ceea ce facem. Pentru că ne gândim mereu că poate n-ar trebui să facem asta.

• • Suntem la serviciu și ne facem treaba, dar nu punem suflet în asta. Pentru că ne gândim că poate jobul nu este chiar potrivit pentru noi, nu suntem siguri că el este cel potrivit, așa că facem ce este necesar, minimul de care este nevoie ca să nu ne dea afară, dar nu ne implicăm prea mult.
  • Și mai rău este când vine vorba despre relația de cuplu. Suntem într-o relație cu cineva, dar nu suntem siguri dacă trebuie să fim cu el și cât de bine ni se potrivește și așa mai departe. Nu suntem cu adevărat dedicați relației, nu ne dăruim relației 100%, ca ea să funcționeze. De ce? Pentru că păstrăm în noi opțiunea că poate dacă mai căutăm afară vom găsi pe altcineva mai bun.

Și cum rămâne cu partenerul/partenera? Cum s-ar simți ei într-un astfel de relație?

…și invită la eșec

Nu este corect față de ei, nu-i așa? Nu este corect nici față de șeful care ne-a angajat dacă tratăm munca în acest fel. Dar mult mai rău este ceea ce ne face nouă.

Ne irosește viața. Pentru că continuăm să batem pasul pe loc într-o situație pe care nu o trăim pe deplin, nu ne implicăm în ea. Nu evoluăm în această situație, nu aducem binecuvântare, nici altora și mai ales nouă.

Asta ne creează starea de a ne simți un eșec. Se creează condițiile sau circumstanțele care se vor transforma în sentimentul de eșec.

Sentimentul de eșec va apare pentru că nu ne-am asumat obligația. Pentru că rămânem în această situație și devine un obicei.

Sunt oameni care trăiesc în această stare de a nu fi nici încolo, nici încoace.

Nu ne obligăm/angajăm la nimic. Iar oamenii din jurul nostru simt asta.

Ne facem munca fără tragere de inimă și atunci nu vom progresa și apoi vom eșua în această muncă. Sau relația de cuplu care este jumi-juma și nu satisface pe niciunul, iar între timp viața trece.

Ea este o afecțiune mentală care ne paralizează și ne fură viața…

Îndoiala este în interior. Nu are legătură cu nimic exterior. Ne mănâncă din interior. Ne mănâncă viața, ne fură viața și se întâmplă în interior.

Oamenii se obișnuiesc cu asta și încep să se fixeze pe ea și să o discute.

Își sună prietenii și discută

• • dacă vrea să fie cu el sau nu,
  • au întâlnit pe cineva și nu știu dacă este alesul
  • el are asta, dar nu are cealaltă,

Toate aceste discuții îi fac să-și piardă timpul prețios și îi fixează și mai mult în starea de a nu se decide și de a nu se angaja/obliga.

Și, cel mai rău dintre toate, ne menține concentrați pe noi înșine. Despre cine vorbesc cu toată lumea la telefon? Despre mine, eu.

Le spun: „Nu știu ce să fac, să merg cu el sau nu. Nu știu ce ar fi mai bine pentru mine”. Despre asta vorbim aici, despre îndoielile leneșe.

De ce sunt numite „îndoieli leneșe”?

De ce sunt leneșe?

Pentru că îndoielile în sine nu sunt nici rele, nici bune, dar atunci când îmbracă această formă sunt groaznice, ne termină viața, creează eșec, nu permit satisfacție.

Dacă este o cale spirituală – nu știm, asta este calea, nu asta este calea. Acesta este profesorul, nu este el profesorul, nu suntem siguri.

Dacă rămân în această stare mult timp, va deveni un obicei, indiferent ce învățător spiritual găsesc, va deveni un obicei și nu vom reuși pe nicio cale spirituală.

Deci, aceasta este versiunea leneșă. Este leneșă prin faptul că nu mă obosesc să-mi clarific aceste îndoieli.

Este firesc să apară îndoieli, este în regulă. Întâlnesc un profesor, nu știu dacă merită să mă dedic lui sau nu, sau dacă merită să mă dedic acestei căii, sau întâlnesc un potențial partener. Trebuie să-l verific.

Dar dacă rămân în această stare tot timpul și nu-mi rezolv îndoielile, atunci ele vor deveni îndoieli leneșe și ele ne termină.

Îndoieli sănătoase

Există o versiune a îndoielii care este sănătoasă. Buddha ne-a învățat-o și a recomandat-o cu căldură. El a spus: „Dacă întâlnești un învățător sau întâlnești o cale spirituală, îndoiește-te de asta”. Acesta este unul dintre lucrurile frumoase în budism.

Buddha a spus: „Nu lua lucrurile pe care le spun doar pentru că le-am spus. Nu crede orbește în ele. Du-te și verifică ceea ce îți spun”.

Cele trei teste

Buddha ne-a dat trei teste despre cum să verificăm. Și le-a comparat cu testele pe care le fac oamenii când cumpără aur.

• • • A topi aurul,
    • A-l tăia,
    • A-l freca cu o piatră de încercare.

Trei teste care probabil erau practicate atunci și poate că se practică și astăzi, pentru a verifica dacă aurul pe care îl cumperi este cu adevărat aur. Și acestea sunt o metaforă a trei teste pe care le folosim în examinarea învățătorului spiritual și a căi spirituale.

Iată cele trei teste:

1. Examinăm dacă lucrurile pe care le auzim de la profesor sau le citim într-o carte corespund experienței noastre personale, directe. Asta în cazul când este vorba de subiecte pe care le putem experimenta personal.

Din păcate, majoritatea lucrurilor pe care le auzim de la un învățător spiritual nu le-am experimentat încă, altfel nu am merge la acest învățător. Dar dacă este un domeniu pe care l-am experimentat deja personal și despre care avem deja cunoștințele noastre personale, atunci vom verifica dacă ceea ce spune el se potrivește cu cunoștințele noastre personale sau nu. Acesta este un test.

2. Oare lucrurile pe care le spune învățătorul trec de testul de logică sau nu? Este logic ceea ce spune sau nu?

Și aici ne referim la subiecte pe care încă nu le-am experimentat direct, dar ne putem folosi de logica noastră.

3. Al treilea domeniu este acela în care el vorbește despre lucruri pe care nu le-am experimentat încă direct și nici nu le-am înțeles încă logic. Altfel, ar fi fost ușor. Acestea sunt lucruri ascunse, lucruri care depășesc logica unui om obișnuit.

Deci, ce facem în acest caz? Îl vom compara cu cei pe care i-am acceptat ca autoritate. În această situație trebuie să mă bazez pe autoritate.

Și cum pot ști cine este o autoritate? Mă voi uita la profesorii pe care i-am întâlnit deja, care m-au impresionat, care mi-au câștigat deja încrederea și verific dacă există sau nu contradicții.

Îndemnul de a nu fi leneși și de a examina lucrurile

Buddha ne-a spus că fiecare dintre noi trebuie să examineze lucrurile cu aceste trei teste și să nu le accepte ad litteram doar pentru că cineva a spus asta.

Deci, îndemnul este să verificați. Faceți-vă treaba. Nu rămâneți în starea de lene, să spuneți: „Eh! nu știu dacă ce spune el este adevărat sau fals”. Rămânem în această stare, iar viața va trece și noi nu ne facem treaba. Mai mult de atât ne dezvoltăm obiceiul lenei spirituale de a nu examina lucrurile. Deci, verificați-vă îndoielile și nu leneviți.

Trei tipuri de îndoieli leneșe

Când se întâmplă îndoiala leneșă?

• • • Se prea poate că mi-am demonstrat ceva, dar concluzia nu este atât de comodă,
    • Acum trebuie să schimb lucruri în viața mea,
    • Să-mi schimb percepția pe care o am despre mine,
    • Sau să-mi schimb comportamentul
    • Sau poate să-mi schimb locul de muncă pentru că mi-am demonstrat că acest loc de muncă nu mi se potrivește, dar s-ar putea să rămân fără un mijloc de trai.

Ne este greu să acceptăm concluzia la care am ajuns și să fim consecvenți cu ea.

a. Deci, acesta este un tip de îndoială leneșă, pe care de fapt l-am cercetat, dar suntem leneși sau ne este teamă sau ignorăm sau ne este frică să urmăm calea.

b. Al doilea tip este că nu ne-am obosim să verificăm îndoiala. Nu verificăm dacă este adevărat, dacă nu este adevărat.

Deci prima situație este că am verificat, dar ne este teamă să mergem după concluzia pe care am tras-o, și a doua situație este că nu ne deranjăm s-o verificăm.

c. Al treilea tip este că nici măcar nu vrem să verificăm pentru că știm că nu vrem să acceptăm concluzia respectivă. Pentru că ne simțim bine așa.

Este posibil ca partenerul meu să fie o ființă iluminată?

Cum apare asta într-o relație? Și aceasta este problema care ne interesează,

Spunem că într-o relație de cuplu, partenerul poate fi persoana cea mai apropiată de noi, și, prin urmare, ne poate influența, în special la nivel spiritual, dar trebuie să-i dăm puterea ca să facă asta. Trebuie să ne dăruim lui.

Pentru asta îi acordăm statutul de ființă iluminată; Spunem că el/ea este o  ființă iluminată.

Ce este o ființă iluminată?

Am spus despre nirvana că ea nu este iluminare completă, ci un tip de iluminare în care o persoană și-a eliminat toate afecțiunile mentale din mintea sa.  Ați putea spune: „N-am întâlnit niciodată astfel de om”, dar puteți înțelege despre ce vorbesc. Ipotetic.

Ipotetic, putem înțelege – și în meditația pe care am făcut-o ne-am imaginat cum ar fi să fim o astfel de persoană care și-a eliminat toate aceste klesha.

Este în pace deplină, în fericire deplină. Și se află permanent într-o mare plăcere. O ființă care are înțelepciune infinită.

Mă auziți acum spunându-vă: „Soțul/soția ta este un Buddha”. Dar tu spui: De unde știu eu că este adevărat? De ce este adevărat acest lucru?

Așadar, vreau să vă ofer o modalitate de a vă clarifica aceste îndoieli aici și acum.

Hai să vedem ce veți face cu ele. Ori le lăsați aici pentru că vă veți spune: „Eh! Asta este a patra prelegere despre relațiile spirituale. Le-am auzit de patru ori până acum, și încă mai țip la el. El nu poate fi Buddha. Nu se poate, Buddha nu spală chiuveta.

Aceste îndoieli nerezolvate ne paralizează și ne lasă în această stare în care nu ne angajăm, și nu progresăm.

Deci, în acest caz, va trebui să venim cu argumente logice și să ne demonstrăm nouă că el/ea este o ființă iluminată. Dacă nu facem asta, atunci vom rămân cu aceste îndoieli leneșe care nu clarifică problema.

Vă voi da două argumente logice.

1. 1. Oare există ființe iluminate?

Chiar credeți că există ființe iluminate, că există Buddha în lume? Pentru că dacă credeți că nu există, nu mai are niciun rost să continuăm să vorbim.

Deci, există oare ființe iluminate în lume? Este posibil acest lucru? Mai întâi, trebuie să investigăm asta.

Iată o modalitate de a afla mai întâi dacă există ființe iluminate în lume.

Voi sunteți aici și auziți diverse lucruri. Și sper să plecați de aici ceva mai deștepți decât ați venit, altfel ne pierdem timpul împreună.

Făcând meditațiile pe care le predăm, poate inima voastră s-a deschis puțin, poate compasiunea și iubirea voastră s-au mai mărit.

Așadar, fiecare dintre noi poate să vadă astăzi că din punct de vedere spiritual, în ceea ce privește înțelepciunea, compasiunea, iubirea, se află într-un loc puțin mai bun decât acum un an. Deci putem spune: „Da, este adevărat că am făcut niște progrese, am lucrat cu mine și astăzi nu mai reacționez așa cum reacționam în trecut”.

Și atunci ne putem gândi: „Dacă pot face asta puțin, înseamnă că dacă continui să practic, să învăț și să ascult, voi ajunge la un nivel puțin mai înalt, sau poate cu mult mai înalt. Și dacă pot progresa din ce în ce mai mult, poate că pot să desăvârșesc calea și să ating perfecțiunea. De ce nu? Dacă pot merge puțin, pot merge și mai mult. De ce nu?

Și poate că mai sunt și alții care au făcut asta deja. Îi văd pe unii care sunt mai avansați decât mine la nivel spiritual, și atunci îmi spun: „Bine, dacă calea se poate face, atunci ea se poate face până la capăt? Deci, cel puțin teoretic, este posibil ca cineva să parcurgă toată calea”

 – Ce caracterizează o ființă iluminată?

Ce înseamnă desăvârșirea căii?

• • Asta înseamnă că ea și-a dezvoltat înțelepciunea la maximum. Asta înseamnă că nu mai există nimic ascuns de el. Are înțelegerea completă a realității. Este capabilă să citească fiecare gând, știe tot ce se întâmplă în univers, știe perfect cum să ne ajute pe fiecare dintre noi. Are înțelepciunea perfectă, omnisciență.
  • Nu numai că și-a dezvoltat atotcunoașterea, dar și-a dezvoltat și compasiunea. Nu puțin, ci complet, perfect. Ea are compasiunea necondiționată pentru toate ființele. Nu suportă să ne vadă suferind.
  • Nu numai că și-a dezvoltat compasiunea la maximum, ci și-a dezvoltat și iubirea la maximum. Iubirea ei întrece orice iubire pe care o cunoaștem la nivel normal. Iubire necondiționată, fără discriminare, iubire absolută pentru toate ființele.

Cel puțin teoretic putem crede că cineva a ajuns la o astfel de stare. Iar cel care și-a dezvoltat o astfel de stare este un Buddha. Spunem că este o ființă iluminată.

 – Putem confirma existența ființelor iluminate examinând scripturile

Deci, cel puțin teoretic, există astfel de ființe. Putem spune că nu am întâlnit o astfel de ființă. Dar, pe de altă parte este foarte posibil să nu știm dacă am întâlnit sau nu o astfel de persoană, pentru că nu l-ai observat.

Deci nu suntem siguri că există ființe iluminate, dar ne putem imagina că există.

Scripturile budiste, descriu modalități de a ne confirma existența lor.

De ce ar trebui să cred ce spun scripturile? Buddha a spus: „Verifică”

Iată prima modalitate – de a verifica.

Primul test a fost experiența personală. Cum pot experimenta eu personal?

Iluminarea nu o cunosc încă, nu am pus-o încă acolo. Dar știu că atunci când mă doare, este o experiență personală:

Știu că atunci când mi se rupe piciorul, simt durerea la nivel personal.

Știu cât de dureros este atunci când partenerul mă ​​părăsește.

Știu cât mă doare când nu am bani să-mi cumpăr pâine.

Știu cum este să fiu lovit de alții.

Înțeleg suferința la nivelul experienței mele directe, înțeleg asta.

Buddha, ne-a descris nu doar aceste niveluri clare și distincte de suferință, de boală și durere fizică și așa mai departe, ci și niveluri din ce în ce mai rafinate de suferință, care sunt toate suferință.

Buddha oferă descrieri foarte detaliate și foarte precise, iar dacă le citesc cu atenție, le privesc, le observ și le compar cu propria mea experiență personală, le pot confirma.

Durează ceva timp, necesită muncă. Dacă trecem dincolo de nivelul evident al suferinței, există niveluri cu mult mai subtile de suferință. Chiar și suferința schimbării, despre care am putea spune că nu este suferință, ea este suferință.

Avem în permanență nevoie de lucruri. Am mâncat odată, după câteva ore trebuie să mai mâncăm odată. Ne-am golit vezica urinară, după câteva ore este nevoie iar. Există permanent această neliniște în viața noastră samsarică.

Buddha a descris toate aceste niveluri, în detaliu și într-un mod foarte fidel, într-un mod în care nimeni altcineva nu mai făcuse.

De ce a intrat în toate aceste detalii? Să mă ducă spre locul în care pot verifica pe baza experienței mele personale.

Puțin dintr-o cale spirituală o pot verifica prin experiența mea personală, deoarece eu însumi nu am parcurs încă toată calea. N-am ajuns încă în toate locurile sublime ale lui Buddha. Dar pot verifica asta.

Așa că Buddha spune: „Ascultă această descriere și, dacă o poți verifica, îți va da încredere și în restul lucrurilor pe care le-am spus”.

Buddha a descris exact, el nu minte, iar distincțiile lui au fost perfecte.

Iar eu îmi zic: „Uau! asta este adevărată înțelepciune. Apoi mă uit și găsesc alte părți ale descrierii sale, care nu se referă doar la cum sufăr, ci descriu și cum pot înceta să mai sufăr. El spune:

• • • Există suferință
    • Există o sursă a suferinței
    • Există eliminarea suferinței
    • Și există calea de a elimina suferința. Acesta este al patrulea adevăr nobil.

Și atunci îmi spun: „Dacă este adevărat ceea ce a spus Buddha în descrierea suferinței, atunci este foarte posibil ca și lucrurile pe care le-a spus mai târziu să fie, de asemenea, adevărate.”

În acest fel, am primit o doză de încredere de a merge și în direcția pe care nu am experimentat-o ​​încă personal și la care nu pot ajunge nici prin logica mea. Pentru că dacă logica mea m-ar fi putut duce la iluminare, aș fi fost acolo deja. Așadar, trebuie să mă bazez pe o ființă iluminată și să-i urmez îndrumările.

Aceasta a fost lucrurile pe tema, dacă există ființe iluminate.

 – Buddha ne propune o cale de a ne elibera de suferință

Cum știu dacă calea este cea bună? Este greu de știut, pentru că nu am făcut-o încă. Dar Buddha știe totul, nu-i așa? El înțelege că și în legătură cu asta voi avea îndoieli, așa că mă ajută și aici.

Atunci, Buddha îmi descrie legile karmei. El îmi dă corelațiile karmice.

Am muncit ca să primiți corelațiile karmice în Lo Jong 4. Ele sunt lucruri care au fost spuse de o ființă iluminată și pe care le puteți verifica.

• • • Oare generozitatea aduce cu adevărat abundență? Cei dintre voi care aveți abundență în viață, puteți verifica asta. Dacă sunteți în lipsuri și Buddha spune; „Dezvoltă-ți generozitatea, și vei ieși din suferință”. El spune asta. Și puteți verifica singuri acest lucru într-un timp relativ scurt.
    • În domeniul sănătății,
    • În zona deficitului,
    • În domeniul relațiilor

Puteți lua un domeniu care încă vă deranjează. Uitați-vă la corelație, începeți să activați antidotul care este scris acolo și începeți să vă folosiți de carnețel.

Începeți să vă urmăriți acțiunile, vorbele și gândurile legate de acest domeniu. Și veți vedea dacă după un timp, poate după câteva luni, s-a schimbat ceva sau nu.

Ați putea spune: „Dar tot timpul sunt schimbări în viață, lucrurile se schimbă mereu, de unde știu dacă schimbarea a venit din asta și nu din altceva?”

De aceea spunem, luați o problemă pe care nu ați rezolvat-o și care se repetă de mulți ani.

• • La locul de muncă, sunt oameni necinstiți,
  • Acolo unde lucrați, există un șef care este supărat pe voi tot timpul.

Sau altceva ce se repetă mereu în viața voastră și activați antidotul.

Și dacă vă veți convinge singuri de calea karmică, atunci veți avea încredere în ea. Iar atunci veți pune și restul căii în practică.

Deci există modalități de a ne convinge.

Așadar, putem spune că într-adevăr există o cale de a pune capăt suferinței și că sunt oameni care au făcut calea, care au desăvârșit-o și au ajuns la înțelepciunea supremă și la marea compasiune.

2. Dacă există Buddha, el trebuie să aibă grijă perfectă de mine.

 – Buddha mă iubește perfect.

Buddha mă iubește sau nu? Dacă el a atins perfecțiunea iubirii, există ceva ce nu iubește? Nu. El mă iubește, vrea ca eu să fiu fericită. Asta este iubirea. Buddha dorește să am parte de toată fericirea.

 – Din compasiunea lui perfectă, Buddha dorește să pună capăt suferinței mele.

Nu numai că Buddha vrea să fiu fericită, dar are și o compasiune infinită și de acea nu suportă să mă vadă suferind. Buddha urăsc să ne vadă suferind.

Și dacă există într-adevăr o astfel de ființă omniscientă, ea mă vede suferind. Ea nu suportă faptul că încă nu mă aflu în fericirea sublimă.

 – Așa că va face tot posibilul să mă ajute.

Oare o astfel de ființă nu ar face tot ce poate ca să mă ajute?

Ea mă iubește mai mult decât mă iubesc eu pe mine. Mai mult decât îmi iubesc singurul meu copil. Și ea știe asta, pentru că îmi poate citi gândurile.

 – Buddha are abilitatea să-ți trimită emanațiile lui/replicile lui.

(Emanațiile lui Buddha sunt manifestări separate ale unui Buddha adevărat)

Mai mult de atât, aceste ființe iluminate, datorită marii lor compasiuni, pot produce emanații infinite care pot apărea simultan în nenumărate lumi pentru a salva oamenii de acolo. Aceste ființe sunt desăvârșite.

 – Și fac asta chiar acum.

Pot presupune că ele nu fac asta chiar acum? Nu, pentru că este tot ceea ce fac ele. Au atins perfecțiunea iubirii, a compasiunii, a cunoașterii. Ele fac tot posibilul pentru mine chiar acum.

 – Și de aceea ele apar ca partenerul meu

Și dacă am un partener, poate că așa apar ele. Poate.

Deci, acesta este un argument logic. Poate că acum nu putem experimenta asta, dar ne putem gândi.

 – Pentru că el este gol de orice natură, partenerul meu poate fi într-adevăr o ființă iluminată

Un alt argument. Vorbim mult despre vacuitate. Spunem: „Eu sunt gol, partenerul meu este gol de orice natură.

Ce înseamnă că el este gol? El nu este într-un fel sau altul de la sine. El nu este nici Buddha de la sine, și nici om obișnuit de la sine.

Și asta este adevărat. Dar, dacă mă concentrez pe el ca la un om obișnuit, atunci voi trăi o viață obișnuită și știm cum este ea. Și dacă mă concentrez pe el  ca ființă iluminată, asta mă poate scoate din suferință. Deci, cum mă voi relaționa?

 – Klesha este în strânsă legătură cu corpul nostru energetic.

Toate aceste klesha sunt în strânsă legătură cu corpul nostru. Și această legătură este cu corpul nostru energetic. Canalele noastre, vânturile care curg prin aceste canale. Există o strânsă legătură între gânduri și vânturi. Între klesha și vânturi. Când mintea noastră este sub influența afecțiunilor mentale, acest lucru se manifestă în corp.

Într-un corp uman normal, vânturile nu curg corespunzător. Pentru Buddha care a atins perfecțiunea în ceea ce privește eliminarea tuturor klesha, aceasta se manifestă și în corpul său. Nu mai spunem corpul lui sau al ei, pentru că au ajuns la o uniune perfectă.

Corpurile lor sunt perfecte. Fluxul lor de energie este perfect. Canalele lor sunt aranjate perfect. Totul este perfect la ei. Și acest lucru se exprimă printr-un corp și minte perfectă.

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

  Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, a

Un scurt rezumat

Subiectul nostru este despre klesha, în română afecțiuni mentale.

Ce este klesha?

Am spus despre klesha că ea este orice gând sau orice emoție care ne tulbură liniștea sufletească.

Klesha poate fi tradusă ca „afecțiune mentală”, dar când ne gândim la afecțiune mentală, ne gândim adesea la emoții și vom vedea, că de fapt  jumătate dintre cele mai grave klesha nici măcar nu sunt emoții. De aceea ne vom folosi uneori de cuvântul klesha, dar desigur nu este rău să ne folosim de cuvântul afecțiune mentală, doar că este mai lung.

Așadar, atunci când omul are o klesha, liniștea lui sufletească este tulburată, nu este în echilibru. Spunem că aceste klesha ne perturbă echilibrul mental, echilibrul spiritual, ne perturbă stabilitatea noastră. Suntem instabili.

Cum știm dacă suntem afectați de klesha sau nu?

Să revenim la definiția ei. Definiția ei spune: „Ceva care ne tulbură liniștea sufletească și ne perturbă echilibrul”. Deci, dacă nu suntem acum fericiți în mod activ, atunci avem klesha.

În fiecare clipă în care nu fremătăm de fericire și bucurie, avem klesha.

Klesha este o karma rea…

Oamenii întreabă, dacă klesha este karma rea? Pentru că dacă ea este karma rea, asta este o problemă. Dacă suntem afectați tot timpul de un tip sau altul de klesha, și ea este karma rea, atunci acumulăm tot timpul karmă negativă, și atunci va fi imposibil de a mai ieși din situație.

Mai mult de atât, conform legilor karmice, orice klesha mică se intensifică, și fiecare va produce altele o mie.

Deci, răspunsul este: „Da, este adevărat”. Este foarte greu să ieșim din situație, altfel am fi cu toții iluminați. Nu este ușor. Necesită efort, necesită muncă. De aceea venim de opt ani și încă nu am terminat. Vom continua să venim.

…este foarte greu să scăpăm de ea…

Există o poveste în scripturile budiste, a lui Arya Nagarjuna, care compară cât de dificil este să ieșim din această situație.

Ea este despre o broască țestoasă oarbă care se ridică la suprafața oceanului printr-un inel de aur. Povestea spune că această broască care trăiește în adâncurile oceanului, iese la suprafață doar o dată la 100 de ani. Pe suprafața oceanului se află un inel de aur, care se mișcă tot timpul în bătaia vântului și a mareelor. Țestoasa oarbă de fiecare dată, urcă la suprafață într-un loc diferit, dar nici inelul nu este niciodată în același loc. Gândiți-vă cât de mică este șansa ca broasca țestoasă să urce la suprafața apei și să-și bage capul prin inel. Așa ceva este aproape imposibil, nu-i așa? Șansa de a ieși din samsara este și mai puțin probabilă.

Și motivul este că aceste klesha se perpetuează reciproc, fiecare aducând și mai multe. Asta pe de o parte. Este vestea rea.

…și în cele din urmă, cu toții vom ajunge la iluminare…

Vestea bună este că evoluția noastră spirituală este de așa natură încât, în cele din urmă, fiecare dintre noi va ajunge la iluminare. Pentru că aceste klesha sunt înrădăcinate într-o concepție greșită, iar când o vom corecta, vom urca pe calea care ne va scoate din aceste klesha.

…pentru că adevărul va învinge minciuna…

Deci, fiecare dintre noi va ajunge în cele din urmă la o concepție corectă, pentru că adevărul este întotdeauna mai puternic decât minciuna.

…și depinde de efortul nostru

Întrebarea care rămâne este cât timp va lua? Cât timp vom mai suferi până când se va întâmpla această situație? Aceasta este întrebarea, dar totul depinde de noi. Pentru că, odată ce ne-am expus la această cunoaștere, va depinde de noi dacă vom depune efort pentru a aplica aceste cunoștințe în viața noastră și de a elimina afecțiunile mentale.

Nirvana

Iar atunci când ne-am eliminat afecțiunile mentale, suntem în nirvana. Nirvana este starea în care am eliminat ireversibil toate afecțiunile mentale.

• • Concepții greșite despre Nirvana

În budism, dar și în afara budismului circulă multe concepții greșite despre ce este Nirvana.

Sunt unii care spun că se ajunge la punctul în care totul încetează. Corpul încetează și mintea încetează. Totul se termină. Există chiar și citate în scripturile budiste, cum ar fi

Bem rik gyun cheap

Bem – materie,
Rik – conștiință, minte,
Gyun – flux,
Rik gyun – fluxul minții.

Bem rik gyun chepa înseamnă că materia, corpul și fluxul minții încetează.

Nu asta a spus Buddha. Aceasta este o greșeală în înțelegerea a ceea ce este nirvana.

 – Definiția Nirvanei

Buddha a spus:

„Nirvana este eliminarea completă și ireversibilă a tuturor afecțiunilor mentale fără excepție, inclusiv tot ceea ce le poate cauza, folosind ceea ce ai experimentat”

• Deci, Nirvana nu este încetarea minții, nu este încetarea corpului, ci este încetarea tuturor afecțiunilor mentale.

Afecțiunile mentale încetează. Fluxul minții continuă.

Spunem că nu a avut început și nu va avea sfârșit, deoarece fiecare moment al minții produce un alt moment al minții și continuă așa la nesfârșit. Întrebarea este în ce minte ne aflăm? Ne aflăm într-o minte care suferă sau într-o minte iluminată, plină de plăcere, extaz, înțelepciune și toate aceste lucruri minunate.

• • Deci, Nirvana este o stare în care am eliminat complet toate afecțiunile noastre mentale.
    
  • „Fără excepție”, adică nu a mai rămas nici măcar o fărâmă din ele și acest lucru este ireversibil. Ele s-au dus și nu se mai întorc. Nu numai că au dispărut în forma lor activă, dar și în forma lor latentă. Pentru că se spune că, chiar dacă în acest moment nu avem un acces de supărare, semințele supărării sunt încă în noi. Supărarea latentă este încă în noi.
  • În starea de Nirvana, forma activă a afecțiunilor mentale a dispărut, și forma lor latentă a dispărut. Nu mai puteți fi stăpâniți de supărare sau ură sau de alte
  • Deci, este ireversibil. Tot ce le-ar putea cauza sunt acele semințe.
  • Și cum se întâmplă asta? Spune: folosind ceea ce ai experimentat”. Ce înseamnă „ceea ce ai experimentat”? Este vorba despre experiența perceperii directe a vacuității.
  • După mult studiu, multă meditație, multă contemplare și multă practică și toate aspectele căii pe care le predăm, omul ajunge în cele din urmă la experiența directă, la întâlnirea directă cu vacuitatea. Care este complet diferită de întâlnirea în care auzim despre vacuitate sau întâlnirea cu gândul despre vacuitate.

Experiența directă a vacuității are loc în meditație profundă. Omul dobândește înțelepciunea supremă, prajna paramita, înțelepciunea de dincolo. Înțelepciunea care transcende.

Omul înțelege deja direct

• • Că lucrurile nu vin din afara noastră, că noi le creăm, că noi le proiectăm.
  • El vede efectiv cum procedează, înțelege adevărul direct, nu din auzite, nu din logică, ci din experiență directă.

Această experiență este atât de puternică încât, drept urmare, el începe să-și elimine afecțiunile mentale. De fiecare dată când îi apare o afecțiune mentală sau îl deranjează, imediat activează antidotul pentru că înțelege de unde vine, iar apoi își elimină toate afecțiunile mentale și toate rădăcinile lor.

Aceasta este Nirvana.

– Cum se simte această nirvana?

Nirvana este o stare în care nu ne mai confruntăm cu supărarea, cu îndoielile și cu celelalte klesha, pentru că ele că nu mai vin, pentru că nu mai există.

Am spus că budistul luptă 24 de ore pe zi cu afecțiunile sale mentale. Aceasta este cariera unui budist. Acesta este antrenamentul nostru, să ne purificăm tot timpul. Cel ce se află în nirvana nu mai trebuie să facă asta. Ce a mai rămas?

Închideți ochii pentru un minut.

Și încercați să vă imaginați această situație.

Încercați să vă imaginați o situație în care nu mai aveți nicio îndoială cu privire la viața voastră.

Nu mai aveți nicio îndoială cu privire la ceea ce ar trebui să faceți, la ceea ce este potrivit să faceți, încotro ar trebui să o luați. Totul este complet clar în fiecare clipă.

O stare în care nu mai aveți nicio grijă.  O stare fără anxietate, fără frică, fără îngrijorare cu privire la ce se va întâmpla.

O stare în care nu vă mai temeți de nimic, pentru că dețineți controlul.

Nimic rău nu vi se mai poate întâmpla, nicio suferință nu poate veni la voi și știți asta. Știți sigur asta.

O stare în care nu mai există nervozitate, în care nu mai există ezitare.

Puteți să deschideți ochii.

  – Cum facem față dificultăților…

Ce facem dacă una dintre aceste afecțiuni mentale ne chinuie și ne deranjează? Uneori mergem la consiliere sau terapie.

Și când mergem la un astfel de consilier sau terapeut, un consilier spiritual sau psihologic, începem să le spunem despre problemele și greutățile noastre, iar ei ne pot învăța modalități de a le gestiona.

Să presupunem că aveți o problemă cu soțul/soția ta și chiar aveți un consilier bun. Ce va face el?

Te poate învăța cum să gestionezi situația, cum să-ți tratezi partenerul pentru a minimiza daunele, cum să eviți aceste situații sau cum să obții un anumit control asupra acestor situații. Te poate ajuta cu modul de viață, mai ales dacă este vorba de un învățător spiritual, te poate ajuta puțin cum să trăiești într-o realitate în care există îndoială.

Învățați cum să vă reduceți suferința, îndoiala sau anxietatea la un nivel rezonabil, la un nivel cu care puteți trăi cu ele.

 – …în comparație cu libertatea eliminării lor complete

În Nirvana este ceva complet diferit, aceste lucruri nici măcar nu mai există în viață. Nu mai apar deloc.

Nu mai este nevoie să învățăm cum să gestionăm aceste situații, Suntem liberi de aceste lucruri. Ne-am eliberat.

Nirvana este numită și libertate sau pace. Libertate absolută.

Deci, practic, studiul despre afecțiunile mentale este pentru a învăța cum să eliminăm toate aceste situații și nu cum să le facem față. Să le eliminăm  complet și pentru totdeauna.

Închideți acum din nou ochii.

Și încercați să vă imaginați situația opusă celei pe care tocmai am descris-o, a afecțiunilor mentale, a îndoielilor, a nervozității, a îngrijorării legate de viitor, a fricii, a stresului, a supărării.

O situație opusă.

Cum trăiește o persoană când toate aceste lucruri au dispărut din viața ei, complet, cu desăvârșire și el sau ea știe asta? El sau ea știe că nu va mai trebui să sufere de niciuna dintre aceste afecțiuni, sub nicio formă.

Încercați să vă imaginați cum s-ar putea simți asta.

Cum trăiește o persoană când toate aceste lucruri au dispărut din viața sa și tot ce a mai rămas este frumusețea? O viață plină de frumusețe, plăcere și pace.

O viață de libertate completă, absolută.

Deci, acesta este scopul nostru în acest studiu, și asta va fi cu partenerul.

Puteți deschide ochii.

Mândria

Vom vorbi în continuare despre mândrie. Majoritatea oamenilor suferă mai mult sau mai puțin de această afecțiune mentală.

Ce este mândria?

Mândria este atunci când mă concentrez pe ceva pe care îl am numai eu și nimeni altcineva nu-l mai are sau că sunt mai bun decât altcineva și apoi mă umflu în pene. Simt că sunt mai bun decât celălalt.

Poate arăt mai bine, poate cred că sunt mai deștept, poate am o familie mai bună?  Am o mie și una de motive – și pot fi lucruri mărunte sau mari – să cred că sunt mai bun decât oricine altcineva.

Simt ca și cum aș sta în vârful muntelui.

Muntele este lumea în care sunt mai bun decât toți ceilalți, mă uit de sus la toți ceilalți și îi văd cât de mărunți sunt.

De exemplu, ca budist, pot spune că sunt mai informat decât alții despre budism. Apare cineva și începe să-mi vorbească și văd că e foarte inteligent, că vorbește foarte frumos, că are multe de contribuit, dar cred că, de fapt, nu este atât de important, ceea ce contribuie el sunt lucruri secundare, important este că eu știu mai multe despre budism decât el. Așadar, în felul acesta găsesc un motiv ca să-l privesc de sus.

Afecțiunile mentale pot fi active sau latente

Cu toții avem tot timpul aceste afecțiuni mentale. Uneori sunt active, iar când sunt active

– s-ar putea acum să mă simt mai bine decât altcineva, sau

– s-ar putea să mă simt supărat, sau

–  s-ar putea să am poftă de ceva acum și așa mai departe.

Iar alte afecțiuni mentale să fie într-o stare latentă. Ce se întâmplă când sunt într-o stare latentă? Ele așteaptă o oportunitate de a erupe. Ele doar așteaptă să apară obiectul potrivit care să mă irite și apoi să izbucnesc.

Există tot felul de istorioare despre oameni care au meditat mulți ani. Și în tot acest timp, ei nu au mâncat, nu au băut, au stat doar într-o concentrare profundă. Yoghinul în timp ce meditează, poate supraviețui doar cu energia meditației, fără mâncare, fără băutură sau chiar fără să respire, dar părul lui continuă să crească. Deci, yoghinul care merge să mediteze mulți ani, știe că atunci când va ieși din meditație va avea părul lung.

Se povestește despre un astfel de yoghin care a intrat într-o lungă meditație, și în timp ce medita, un șoarece și-a făcut cuib în păr lui și i-a mâncat o parte din păr. După mulți ani, yoghinul iese din meditație, ajunge la pârâu, se apleacă și ce vede? Își vede părul mâncat și se supără foarte tare.

În timp ce medita, yoghinul a avut mândrie sau furie? El nu a avut nici una, nici alta pentru că se afla în stare profundă de concentrare, dar el nu le-a eliminat. Ele au stat inactive pe toată perioada de meditație. Numai după ce a ieșit din meditație și a văzut că șoarecele îi distrusese părul, s-a înfuriat. Pentru că semințele furiei erau latente.

Afecțiunile mentale, și chiar semințele lor, ne răpesc fericirea

Care este prețul pe care îl plătim pentru toate aceste afecțiuni mentale pe care le avem? Prețul este că nu suntem fericiți. Și chiar dacă afecțiunile mentale sunt în prezent inactive, însuși faptul că ele stau în mintea noastră, în mod subtil, ne face să ne simțim nefericiți. Deci, chiar dacă semințele acestor klesha, sunt inactive în prezent, ne răpesc fericirea.

Pentru a fi cu adevărat fericiți, trebuie să atingem Nirvana și să le eliminăm odată pentru totdeauna.

Sursa mândriei – concepția perisabilă

Deci, de unde vine mândria? Mândria vine din Jikta – concepția perisabilă.

Concepția perisabilă spune: „Eu sunt aici și acolo este restul lumii”. Sunt în granița pe care mi-am trasat-o. Ceea ce este în interiorul graniței sunt eu, eu mă aflu în pielea mea și restul lumii este în afara pielii mele.

Mă percep pe mine însumi ca existând de la sine și lumea ca fiind de sine stătătoare. Mă uit numai la mine, ignorându-i pe ceilalți.

Faptul că mă consider ca existând de la sine și separat de ceilalți, îmi permite să-mi dezvolt această mândrie.

Dubla greșeală

Oare această mândrie are vreun motiv real? Faptul că am un nas frumos, să zicem, este un motiv pentru care să fiu mândră?

Aici există o dublă greșeală.

1. Lucrul de care sunt mândru este rodul eforturilor altcuiva.

În primul rând, corpul meu. De unde a venit corpul meu? Din ovulul mamei, sperma tatălui și toată mâncarea pe care am mâncat-o, de fapt nu am făcut mare lucru aici.

Și dacă vorbim karmic, atunci de unde a venit corpul meu? El vine dintr-o karmă bună acumulată de altcineva într-o viață anterioară. Corect? Încarnarea mea anterioară a făcut niște fapte bune, drept urmare m-am născut ca ființă umană și arăt așa cum arăt. Nu eu am creat această karmă. Nu eu, în această viață, am creat această karma. A fost altcineva. Poate fi o continuare a fluxului meu mental (continuum-ul meu mental), dar este vorba de altcineva dintr-o încarnare anterioară care a făcut faptele bune, care a depus efort și, ca urmare a acestui fapt, arăt așa cum arăt.

La fel și dacă m-am născut într-o familie bună sau într-o familie cu mulți bani. Oare este pentru că am făcut eu ceva? Nu, este pentru că altcineva într-o încarnare anterioară a fost generos și a dat bani altora. Așadar, datorită acestui fapt, m-am născut într-o familie cu bani.

Putem spune același lucru despre înțelepciune. Dacă m-aș fi obosit și aș fi încercat să înțeleg cum funcționează lumea cu adevărat, acum sunt mai inteligent, mai deștept. Dar, din nou, acesta nu este același eu, acesta este eul care eram într-o încarnare anterioară. Este cu totul altcineva. Nu știu cum arăta, nu știu cum s-a comportat, nu știu prin ce a trecut, dar și-a făcut treaba și datorită acestui lucru am obținut toate lucrurile bune. Așadar, datorită binefacerilor sale, datorită bunătății aceluia din încarnarea anterioară, am ceea ce am. De ce anume să fiu mândru? El ar trebui să fie mândru. El și-a făcut treaba, și acum nu mai este, mândria nu are ce căuta aici.

Cum am spus, mândria se bazează pe o dublă greșeală: prima greșeală este, că cine a creat cauza acelui lucru de care sunt mândru, nu sunt eu.

2. Obiceiul de a mă vedea separat este o greșeală.

A doua greșeală este că mă identific ca o persoană separată. Am studiat multe cursuri, cum ar fi „Eu și celălalt” bazate pe Maestrul Shantideva, în care se spune că acesta este un obicei de gândire care își are originea într-o greșeală.

Greșeala ne complică

Deoarece mândria se bazează pe greșeală, ce facem?

Să zicem că mă cred frumoasă și vine cineva și îmi spune: „Ești urâtă!”. Ce ar trebui să fac? Îi voi spune: „Nu, nu sunt urâtă” sau poate nu-i voi spune nimic. Nu știu cum să mă apăr, pentru că de fapt ce-mi spune nu este adevărat. Deci, când sunt într-o situație de genul ăsta, tot ce pot face este să intru în conflict, să merg în forță, fie mă lupt cu el.

Și cu cine ni se întâmplă asta cel mai des? Cu partenerul nostru, pentru că ne frecăm tot timpul unul cu altul. Mai ales când avem un partener, există întotdeauna decizii care trebuie luate împreună, unde mergem în vacanță, în Grecia sau în Turcia?

Firește, că atunci când sunt două persoane, există două opinii. Este firesc. Este clac că uneori o părere este mai bună ca cealaltă, dar în majoritatea cazurilor nu este chiar atât de clar. Ne este greu să ne convingem unii pe alții, așa că ce facem într-o situație de genul ăsta? Ne certăm.

Spun: „Eu am dreptate, eu știu mai bine”. Așadar, mândria noastră, credința că eu sunt mai ceva decât el, am dreptul meu. Toate acestea ne fac să ne certăm, iar asta cauzează multe fricțiuni, unii cu alții.

De exemplu, dacă sunt mândru de faptul că câștig mulți bani. Lucrez ani de zile și devin mândru de mine: „Am o slujbă bună.”

Dar noi știm că situația într-o societate se schimbă foarte ușor, de la afaceri înfloritoare la scăderea lor, și dintr-o dată societatea are prea mulți oameni și îi concediază, fără să țină cont.

Deci, dacă stima mea de sine, dacă sentimentul meu de siguranță depinde de faptul că pot câștiga mulți bani, atunci ce se va întâmpla cu mine când voi fi concediat? Voi fi dintr-o dată complet devastat. Lumea mea este distrusă.

Toată încrederea mea în sine s-a dus pe apa sâmbetei.

De ce s-a dus pe apa sâmbetei? Pentru că se baza pe greșeală. Se baza pe convingerea că sunt grozav, că sunt cineva care face mulți bani, când, de fapt, este o situație temporară. În primul rând, aceasta este o situație temporară. Și în al doilea rând, nu sunt eu. Acest eu pe care l-am pus acolo este o greșeală fundamentală.

Mândria divină/ sublimă

Ce este mândria divină?

(Sublim este o formă superioară a perfecțiunii, a desăvârșirii)

Mândria divină este un sentiment în care mă identific cu cineva care merge pe o cale spirituală pentru a aduce salvarea sau binecuvântare tuturor ființelor. Dacă am mai mulți bani sau mai puțini, dacă sunt sănătos sau bolnav, asta nu mă va împiedica să gândesc așa.

Care este diferența dintre mândrie și mândria divină?

Mândria divină este opusul mândriei. De ce?

• • Mândria este întotdeauna eu versus celălalt.
  • Mândria divină este întotdeauna eu și celălalt. Ceea ce îmi atribui mie, atribui și altora.

Este o etichetă pe care mi-am dat-o, dar e o etichetă care nu mă pune în conflict cu alte ființe. Asta nu înseamnă că mă pun deasupra altora pentru că acționez în beneficiul ființelor, pentru că nici măcar nu știu ce fac alții.

Dacă merg pe stradă și văd pe cineva, poate și el acționează de dragul tuturor ființelor, dar eu nu pot ști asta. Deci, nu am niciun motiv să fiu arogant față de nimeni.

Dacă voi cultiva o astfel de mândrie divină, suișurile și coborâșurile lumii nu mă vor răni.

Responsabilitatea care mi-o asum pentru mine și pentru lume

Acest lucru poate fi atribuit cuvântului responsabilitate. Îmi asum responsabilitatea pentru mine și pentru lume.

Voi elimina toate afecțiunile mentale, fără excepție. Voi face ca lumea să fie complet pură. Și îmi asum responsabilitatea de a face asta eu însumi. Aceasta este mândria divină.

Prin purificarea sau eliminarea tuturor afecțiunilor mentale voi elimina și toată suferința mea. De fapt, merg pe o cale care este bucurie și fericire. Pe măsură ce avansez pe cale, chiar dacă uneori în viață sunt suișuri și coborâșuri, pot vedea cum nivelul meu de fericire crește constant.

Așadar, identificarea mea cu ceva pur, cu dorința de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, mă transformă în ceva sublim. Ceva care are o bază morală, o bază spirituală solidă care mă poate susține chiar și atunci când trec prin momente grele. Pentru că vor veni vremurile grele, azi, mâine, poate poimâine, și voi cădea, mai ales dacă încă mai am mândrie.

Dacă încă mai am acest obicei de mă pune deasupra, în mod sigur voi cădea sau voi avea piedici. Dar dacă adaug la asta și mândria divină, atunci este ceva care mă susține, este o bază solidă pe care să mă sprijin să mă pot ridica.

Cum apare mândria în noi în această viață?

De multe ori mândria ne este insuflată de mama noastră. Ori spune „Uite ce deștept ești” ori „ Uite ce frumos ești”.

Încă de la o vârstă fragedă, părinții noștri ne spun de obicei, bineînțeles cu intenții bune, că suntem mai buni, mai deștepți, mai frumoși sau mai buni la carte ca alții. Părinții noștri ne insuflă această mândrie, iar noi fiind mici, nu ne putem împotrivi mai ales față de părinții noștri și față de ceilalți. Și în acest fel, ne creăm mândrie de la o vârstă fragedă. Și tocmai această mândrie, mai târziu ne va răni și ne distruge.

Cum să ne depășim mândria?

1. Unul dintre lucrurile pe care le putem face este să vedem de ce anume suntem mândri, cu ce ne mândrim și să renunțăm complet la ea.

De exemplu, dacă sunt mândru de cunoștințele mele, atunci îmi spun: Bine, de acum înainte nu mai știu nimic”. Asta ajută o vreme. Mă pot pune în situația în care nu știu sau știu mai puțin decât alții și atunci nu am nicio temelie pe care să-mi bazez mândria.

Dar asta nu va elimina mândria ascunsă în inima noastră. Va rămâne acolo, ca yoghinul care a stat în meditație. El n-a avut mândrie cât timp a meditat, dar când a ieșit din meditație și au fost prezente condițiile potrivite, mândria și furia au ieșit la iveală.

Fiecare dintre noi este plin de afecțiuni mentale. Fie într-un mod activ, fie ascuns. Însuși faptul că ne aflăm în prezent în lumea dorințelor este dovada că le avem. Deci, în primul rând, n-avem cu ce să ne mândrim, pentru că, cu toții  le avem. Și în al doilea rând, trebuie să depunem efort și să luptăm împotriva lor.

2. Există un al doilea antidot pe care îl putem folosi atunci când ne dezvoltăm mândria, și anume să ne gândim: „Ce știu eu cine este cealaltă persoană?

Chiar știm cine este cealaltă persoană? Dacă nu suntem ființe iluminate, ci doar ființe umane incapabile să citească gândurile, atunci n-avem cum ști cine este cealaltă persoană. N-avem idee de ce este el așa cum este. S-ar putea ca el să arate așa, ca să ne ajute într-un mod oarecare. S-ar putea ca el să ne transmită un mesaj sau să ne împărtășească o învățătură. Și dacă suntem mândri, atunci nu vom putea integra această învățătură.

Este genul de antidot care funcționează, asupra tuturor tipurilor de afecțiuni mentale. Nu știm cine este cealaltă persoană.

La sfârșitul prelegerii, veți primi o listă întreagă cu tot felul de antidoturi, tot felul de mijloace de a combate toate aceste afecțiuni mentale.

Pentru cei care au progresat pe cale, părem nebuni.

Cei care au făcut progrese pe calea spirituală și au reușit să-și ridice capul deasupra oceanului afecțiunilor mentale, dintre care mândria este una, mari oameni spirituali, mari înțelepți, când se uită la noi, li se pare că suntem ca o casă de nebuni. Ne aflăm la un anumit etaj în această casă de nebuni. Avem un loc special în existența umană. Sunt multe etaje acolo. Oameni care au făcut calea și și-au ridicat capetele puțin deasupra acestui ocean samsaric, noi le părem niște nebuni.

Există o istorioară bine cunoscută în literatura budistă despre un rege care trăia într-un mare regat, iar consilierii săi vin și îi spun că s-a întâmplat un mare dezastru, și anume s-a descoperit că ceva otrăvește apa în regiunile îndepărtate de capitală, iar oricine bea apă înnebunește. Apa continuă să curgă, toxinele se apropie de capitală, iar oamenii înnebunesc.

Regele trimite oamenii să strângă multă apă, dar știe el câtă apă poate stoca? Va veni otrava. Așa că spune: „Voi desena un X pe frunte și atunci când voi bea din apa otrăvită și voi înnebuni, voi vedea X-ul în oglindă și îmi voi aminti că sunt nebun”. Și ce se întâmplă? El desenează X-ul, bea apa otrăvită și nu-și mai poate aminti. E nebun, și-a pierdut mințile.

Deci suntem într-o situație ca aceasta, sau ca această broască țestoasă sub ocean. Deci, ce facem?

De aceea este important să mergem la Lama

Un alt antidot, este să mergem la Lama. Să-l lăsăm să facă munca pe noi. Trebuie să existe cineva care a ieșit puțin din casa de nebuni care să ne poată arăta ce am uitat, sau ce nu putem vedea, sau nu putem înțelege, sau nu putem observa.

Și mai ales când vine vorba de mândrie, aceasta este una dintre afecțiunile mentale la care Lama va lucra. Dacă mergeți la Lama, trebuie să vă lăsați pe mâinile lui, iar el va lucra asupra voastră, asta numai dacă îl lăsați. Și aceasta este una dintre cele mai rapide metode de a vă elibera de casa de nebuni, de a ieși de sub controlul acestor klesha și de a trece la nirvana unde nu mai există nicio klesha. Iar asta înseamnă să ne dăruim unui astfel de învățător spiritual în care avem încredere.

Un profesor demn, un profesor cu abilități adecvate este:

• • • Profesorul care deține cunoștințele necesare
    • Care a făcut calea
    • Care are iubire pentru noi.
    • Are abilitățile necesare
    • Are compasiune.

Și pentru că este foarte greu să facem asta singuri, trebuie să mergem la acel profesor în care avem toată încrederea și suntem dispuși să ne lăsăm pe mâinile lui, astfel încât să poată lucra asupra noastră. Este foarte greu să facem asta singuri. Foarte, foarte greu.

Mândria se poate trezi chiar și din lucruri mărunte…

Așa cum s-a spus în definiție, mândria poate fi îndreptată spre lucruri importante și mărețe, cum ar fi cunoașterea mea despre budism sau se poate concentra și pe lucruri banale: „Eu spăl vasele mai bine decât el” sau „Nu știu ce vase spală el, dar cu siguranță curăț chiuveta mai bine decât el”. Lucruri de genul ăsta.

…și ea se bazează întotdeauna pe „eul” fals

Și ar fi foarte bine dacă ne-am forma obiceiul de a ne surprinde când avem astfel de gânduri: „Sunt cu adevărat mai bun”. Pentru că mândria este mereu concentrată pe acest eu fals de care vrem să scăpăm.

Dauna cea mai mare a mândriei este că o persoană mândră nu învață

Mândria mai are și un alt dezavantaj, chiar mai rău decât orice am descris până acum, și anume că pe cel care este plin de mândrie, este imposibil să-l înveți ceva. Nu-l poți învăța nimic pentru că deja știe totul. Nu aude nimic, pentru că deja știe. Nu este liber să asculte, pentru că deja știe.

Și aceasta este dauna cea mai mare a mândriei, pentru că o astfel de persoană nu poate ieși din suferință, nu se poate elibera. De fapt, el suferă mult din cauza mândriei în acest fel. „Eu sunt ok, eu știu deja.”

Și se începe de la lucruri mărunte, cum ar fi spălarea chiuvetei, și se ajunge până în faze spirituale foarte importante, iar o astfel de persoană nu poate ieși, pentru că nu se lasă condusă de nimeni, nu se va devota învățătorului pentru că deja știe.

Acesta este adevărata daună a mândriei. Și dacă înțelegem amploarea ei și începem să înțelegem puțin în ce casă de nebuni ne aflăm, să ne imaginăm cum ar fi să nu mai avem afecțiuni mentale, asta ne va motiva să luptăm puternic împotriva mândriei.

Nu este deloc comod să luptăm împotriva mândriei, pentru că orgoliul prin însăși natura sa spune „Știu deja”.

Și aceasta este exact capcana. Dar când începem să înțelegem

a. Unde ne aflăm,

b. Care este oportunitatea de a urca la un nivel spiritual superior

Vom avea motivul sublim de a lupta împotriva mândriei și de a ne înălța spre mândria divină.

Mândria divină nu este atașată de eul fals

Mândria divină nu se concentrează pe eul fals/înșelător, cel care nu a existat, nu există și nu va exista niciodată. Dar pentru faptul că sunt atașată de acest eu, sunt mândru de el.

Mândria divină este opusul. Se concentrează pe cum pot deveni o sursă de binecuvântare pentru toți cei care mă întâlnesc, chiar și pentru cei pe care nu i-am întâlnit. Și atunci ea nu se va mai concentra pe un eu separat, pe un eu mărunt, pe un eu mărginit de sacul meu de piele, ci ea, de fapt, mă va scoate din mândria inferioară.

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

  Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2

 

Tărâmul dorințelor

Vom reveni și vom discuta despre klesha.

Mai devreme am vorbit despre dorință și am spus că fiecare acțiune pe care o întreprindem este, în esență, mânată de dorință. Există dorințe minunate, dar din păcate majoritatea dorințelor nu sunt așa. Aici ne referim la aspectul lor negativ, ne referim la dorința care ne dăunează și ne provoacă suferință.

Tradiția budistă descrie diversele forme de existență din universul nostru. Existența umană este doar una dintre  ele, una dintre nenumărate forme de existență. Aceste forme de existență sunt împărțite în șase grupuri, în cadrul împărțirii în trei lumi ale existenței.

Ființele umane se află în tărâmul dorințelor, pentru că sunt mânate tot timpul de dorințe. Ne dorim tot timpul lucruri. Mintea dorește/tânjește mereu după lucruri. Dacă ați încercat vreodată să meditați, știți cât de greu este să vă concentrați, deoarece mintea fuge încontinuu și dorește lucruri.

Multe niveluri de dorință

Aceste sentimente pe care le descriem, pot fi la niveluri grosiere – a dori să realizăm ceva și suntem dispuși să rănim pe altcineva pentru asta – și pot fi la niveluri mult mai subtile, care mână permanent mintea și nu-i dă pace.

Așadar, spunem că mintea noastră este, în esență, complet pătrunsă de dorință. La niveluri grosiere, la niveluri medii și chiar la niveluri foarte, foarte subtile. S-ar putea să nu le mai numiți klesha, să nu mai spuneți că este suferință, dar da, este de fapt o formă de suferință, pentru că ne privează de pacea și plăcerea Nirvanei.

Ca pata grasă care pătrunde complet în material

Pabongka Rinpoche compară toate afecțiunile mentale cu petele de grăsime. Ca și cum am fi ca o haină cu pete pe ea.

Și majoritatea petelor sunt pete de noroi. Cu efort, le putem curăța și îndepărta. Dar dorința este asemenea petei de ulei care pătrunde în fibrele țesăturii și este foarte greu de îndepărtat.

Întreaga noastră ființă este pătrunsă de dorință pentru că ne aflăm în tărâmul dorinței. Pentru că suntem cufundați în ea, ne-am născut în această formă de existență. Pe de altă parte, dacă nu scăpăm de ea, nu vom avea nicio șansă să ne înălțăm spre o lume mai bună. Și modalitatea de a scăpa de ea este prin eliminarea ignoranței.

Două modele

Am spus mai înainte că șarpele reprezintă furia, iar porcul ignoranța. Și avem două modele.

• • În modelul pe care îl vedem mai sus, fiecare animal ține în gură coada celuilalt animal. Acest model este folosit, de exemplu, pentru a descrie o situație în care începem cu dorința, iar dacă n-am obținut ceea ce am vrut, aceasta se transformă în supărare/furie și, datorită furiei, cădem mai adânc în ignoranță.
  • Al doilea model de mai jos spune că atât furia, cât și dorința apar din ignoranță.

Și spunem că acest model este cel mai corect.

Ignoranța

 Soluția supremă – eliminarea ignoranței

Am spus mai înainte, că de multe ori supărarea provine din oboseală.

Și iată soluția supremă de a elimina supărarea/furia și dorința. Conform celei de-a doua diagrame, soluția supremă este pur și simplu eliminarea ignoranței.

Trebuie să auzim de multe ori aceste lucruri

Ne străduim, depunem efort să înțelegem karma și vacuitatea. După ceva timp credem că le-am înțeles. Iar apoi vine cineva și ne apasă pe butoane. Bum! Apare supărarea.

Deci, nu este suficient de a auzi o singură dată aceste lucruri pentru a ajunge la o înțelegere. Avem nevoie să auzim de mii de ori.

Prin urmare, trebuie să profitați de fiecare ocazie când vorbiți cu oamenii, să le explicați și, de asemenea, să primiți mai multe explicații pe tema karmei și a vacuității, mai ales acum că vi se predă cursul 15, este o oportunitate excelentă de a ajunge la o mai mare profunzime a karmei și vacuității.

Ignoranță versus concepția greșită

Care este diferența dintre ignoranță și concepția greșită?

• • • Concepția greșită este credința că ceva corect nu este corect, și invers.
    • Pe de altă parte, ignoranța, este mai degrabă o stare în care nu știm. Și când nu știm, mergem după tendințele noastre naturale. Care este tendința noastră naturală? Când cineva țipă la noi, de exemplu, tendința noastră naturală este să țipăm îndărăt.

50.000 de ani ochi pentru ochi

În 50.000 de ani de evoluție umană, am reacționat în același mod natural „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Dacă mă lovește, îi lovesc și eu, mai puternic, mai repede. Așa se comportă toate statele. Acest lucru este valabil

• • • La nivel personal
    • La nivel de stat
    • La nivelul de grup.

Aceasta este de fapt reacția naturală – ochi pentru ochi – care ne determină să rămânem în acest ciclu al suferinței. Au trecut 50.000 ani. De ce să nu ne schimbăm, de ce să nu încercăm și altceva care ar putea funcționa? S-a dovedit că nu funcționează. Nivelul de suferință în lume n-a scăzut.

Înțelepciunea este opusul ignoranței

Cum putem elimina această ignoranță? Care este opusul ignoranței? El este înțelepciunea?

De ce supărarea este ceva rău? Pentru că ne distruge toată karma bună, ne distruge prieteniile și ne distruge sănătatea.

Urcă supărarea în mine. Cum pot privi asta dintr-o perspectivă diferită?

Reacția naturală este să spunem: „M-a făcut prost și acum sunt supărat pe el”. Aceasta este reacția naturală.

Care va fi reacția înțeleaptă? Este să ne spunem o altă poveste: „Karma mi-a rodit acum. Cum mi-am creat karma care mă determină acum să aud oamenii care îmi spun că sunt un prost? Am creat această karma tratându-i pe ceilalți cu lipsă de respect. I-am tratat cu lipsă de respect, poate i-am rănit”. Mai există și alte moduri de a planta sămânța care va rodi, astfel încât cineva să mă numească prost.

Dacă practic înțelepciunea, atunci voi spune: „Oh, mi-a rodit o karma care nu-mi place”. Ce îmi spune asta despre tendințele mele? Că îi critic pe alții. Probabil că vorbesc cu alți oameni cu lipsă de respect.

Deci, acum vom da mare atenție relațiilor noastre cu ceilalți. Vom fi de două ori mai atenți de a nu-i numi pe alții „proști”, de a nu le spune altora ce e în neregulă cu ei. Iar în acest fel oprim ciclul suferinței. Și, în cele din urmă, când semințele vechi se vor epuiza, vom începe să experimentăm lumea într-un mod complet diferit.

A acționa cu înțelepciune are o mare forță karmică

Puterea karmei pe care o acumulăm pe măsură ce semăn semințe bazate pe înțelepciune este extraordinară.

În cursul 6, Tăietorul de diamant, Lordul Buddha a spus:

„Să presupunem, Subhuti, că unul dintre fiii sau fiicele nobilei familii ar lua toate planetele acestui măreț sistem lumesc, un sistem cu mii și mii de planete și le-ar acoperi bine cu toate cele șapte feluri de comori prețioase și le-ar oferi cuiva ca ofrandă. Să presupunem, pe de altă parte, că cineva ar lua un singur vers cu patru rânduri din această prezentare a Dharmei și l-ar explica altora, și l-ar preda corect. Făcând acest lucru, persoana ar crea și mai mulți munți de merite în comparație cu predecesorul său: meritele sale vor fi nenumărate și dincolo de orice estimare.

Puterea acestei karme este atât de puternică încât într-un timp relativ scurt ne aduce schimbări fundamentale în viața noastră..

Dacă trăiesc cu un partener care are anumite tendințe. Să presupunem că am un partener care se enervează ușor sau cu o altă trăsătură de caracter care nu-mi place deloc. Dacă îmi schimb reacția, îmi iau responsabilitatea și aplic înțelepciunea, într-un timp relativ scurt, ar putea fi șase luni, dintr-o dată, partenerul meu se va schimba, iritabilitatea lui va scădea și, încet, va dispărea. Așadar, prin înțelepciunea mea, mă schimb și pe mine și îmi schimb și partenerul.

Singurul lucru care funcționează cu adevărat este să aplicăm înțelepciunea, să ne asumăm responsabilitatea și să vedem cum ne putem schimba pe noi înșine pentru a ne schimba partenerul.

Ignoranța se bazează pe sentimentul de separare

În limba tibetană, ignoranța se spune:

Marikpa

Când partenerul țipă la mine, ignoranța spune: „El/ea țipă la mine”,  Această ignoranță este porcul care îți șoptește la ureche: „el, el, el”.

Ceea ce nu se spune explicit, dar se ascunde dedesubt, este că el este acolo și eu sunt aici. Suntem separați, nu există nicio legătură între noi. El vine din afara mea, și țipă la mine.

Cu înțelepciune, acest lucru se va inversa. Înțelepciunea înțelege că nu suntem separați. Înțelepciunea știe că dacă aud țipete, este pentru că am țipat în trecut. Ignoranța crede că celălalt este acolo afară, face ceea ce face, iar eu îl acuz și țip îndărăt la el. Și asta am făcut 50.000 de ani de civilizație. Am reacționat greșit datorită ignoranței care nu înțelege realitatea care ne înconjoară.

Înțelepciunea șterge linia care mă separă de ceilalți

Înțelepciunea inversează această situație. Pentru a inversa această situație, trebuie să înțelegem că această linie pe care am trasat-o între noi  și ceilalți este invenția noastră și provine doar din ignoranță. Nu vom putea elimina cu adevărat supărarea dacă nu ștergem această linie. Trebuie să înțelegem că această linie de separare nu a existat niciodată, și că ea este invenția noastră.

Binefacerea acestei învățături depășește cu mult orice altă binefacere pe care o putem face. Dacă omul, după mult studiu, meditații și practică ajunge la această conștientizare, se poate transforma pe sine și își poate transforma întreaga lume.

Reacția naturală este adânc înrădăcinată în noi și mult timp ne-a făcut să cădem …

Concluzia este că nu putem avea încredere în reacția noastră naturală. Nu ne putem baza pe ea.

Spunem că am avut deja nenumărate vieți. Ea s-a înrădăcinat în noi pe parcursul a nenumărate vieți, în care am fost mereu scufundați în ignoranță. Nu am înțeles cine suntem noi și cine sunt ei și realitatea care ne înconjoară.

Aceasta este mintea noastră primitivă, cu care venim pe lume, iar calea spirituală vine să ne transforme această minte. Dacă vrem să ne înălțăm la un nivel spiritual superior, trebuie să ne ridicăm deasupra acestui nivel instinctiv pe care îl are fiecare dintre noi. Din acest punct de vedere nu suntem diferiți de toate celelalte ființe, inclusiv animalele și așa mai departe. Am venit cu ea din condiționarea de milioane de ani.

…și scopul căii spirituale este de a o depăși…

Calea spirituală este de a depăși toate aceste condiționări. Deci nu este ușor. Este mult de muncă. Este mult de muncă pentru a depăși condiționările care se află în ADN-ul nostru, în codurile noastre. Dacă cineva reușește să facă această muncă, meritele lui vor fi foarte mari, nu doar pentru el însuși, ci pentru întreaga sa lume.

… printr-o decizie unilaterală care nu depinde de nimic …

Ce înseamnă acest lucru? Aud țipete, apare ceva neplăcut, apare ceva care mă irită, care declanșează această reacție naturală care, așa cum am spus, provine din ignoranță.

Atunci iau poziție și îmi spun: „În mod unilateral, necondiționat, fără să depind de nimeni sau de ceva ce face altcineva, nu voi răspunde violenței cu violență. Nu violenței verbale, nu violenței fizice, nu violenței psihice. De asemenea, nu voi judeca și nu îi voi urî pentru ceea ce ei spun. Refuz să continui acest cerc vicios.

Vreau să ies din acest cerc de condiționări care îmi provoacă atâta suferință mie și altora. Nu contează ce au spus și cum s-au comportat.

Ce au spus și cum s-au comportat, eu am plantat asta odată, demult. Nu mai am ce face. Dar acum refuz cu fermitate să răspund loviturii cu lovitură, criticii cu critică, blestemelor cu blesteme, obrăzniciei cu obrăznicie. Toate aceste tendințe ale noastre naturale. Refuz să răspund cu aceeași monedă!

…pentru că m-am săturat să sufăr

De ce? Pentru că m-am săturat să sufăr. Nu vreau să mai sufăr. Pentru că mă voi răni dacă voi continua.

• • • Nu pentru că e adevărat,
    • Nu pentru că mi-au spus la curs,

ci pentru că m-am săturat să sufăr.

Aceste afecțiuni mentale mi-au făcut întotdeauna viața mizerabilă și amară, iar uneori mi-au luat bucuria vieții.

Așa că iau atitudine: „Ce vine, vine. Nu răspund cu aceeași monedă”.

Este ușor? Nu. Dar, dacă reușim să trecem de prima barieră, le vom trece și pe celelalte mai ușor. Cu timpul va deveni noul nostru obicei, și ne vom purifica lumea rapid.

Rapid –  ar putea fi un an, ar putea fi zece ani. Dar, ce sunt zece ani în comparație cu milioane de vieți de suferință? O fărâmă. Ne purificăm și vedem cum se transformă lumea chiar sub ochii noștri. Deci oportunitatea este mare.

                                         

Concepția perisabilă

Vom trece la următoarea afecțiune mentală – concepția perisabilă.

Jikta

Ignoranță versus concepția greșită

Există scripturi care compară Jikta și Marikpa, în timp ce altele fac alte distincții.

Când vorbim aici despre Marikpa, despre ignoranță, vorbim despre înțelegerea greșită mai generală a modului în care funcționează lumea. Iar când vorbim despre concepția perisabilă sau Jikta, ne referim la o neînțelegere mai specifică. Și aceasta este tot ignoranță, dar mai restrânsă la subiectul de cum mă percep pe mine însumi.

Deci, Jikta este concepția greșită legată de „eu” și de „al meu”.

Ce cred despre cine sunt eu și ce cred despre ce este al meu – lucrurile mele, corpul meu, părțile mele, familia mea. De cele mai multe ori, când mă refer la ceea ce-mi aparține, mă refer la corpul și mintea mea.

De ce se numește concepție perisabilă?

Jikta se mai numește și concepția distrugerii.

Ea se numește concepție perisabilă:

a. Pentru că ne distruge.

Pentru că nu înțeleg cine sunt, trebuie să mor. Ea se concentrează pe ceva care va fi distrus. Se concentrează pe „eu” sau pe „lucrurile mele” și crede că aceste lucruri există de la sine. „Eu” înseamnă corpul meu, sinele meu, brațele, picioarele etc. Am o existență a mea și trebuie să o protejez .„Al meu” înseamnă casa mea, hainele, etc. Datorită acestui lucru ne producem toate afecțiunile mentale. Ea este sursa tuturor afecțiunilor mentale.

b. Pentru că și ea însăși se va distruge.

Un alt motiv pentru care este numită concepție perisabilă este acela că, în cele din urmă, conform budismului, și ea se va distruge. Această concepție este înrădăcinată în eroare, este înrădăcinată în minciuni, iar noi spunem că, în cele din urmă, adevărul va triumfa. Va dura ceva timp și depinde de noi cât va dura. În cele din urmă, adevărul va triumfa. Între timp, ea ne consumă.

Cine sunt „eu” la urma urmei?

Ce rău este în a gândi: „Acesta sunt eu”. Acesta este corpul meu. Aceasta este mintea mea. Ce e rău în a spune că sunt diferit de celălalt?

Corpul meu nu este deloc al meu…

Hai să vorbim despre corpul meu. De unde a venit corpul meu? El provine din sperma și ovulul părinților mei și tot ce am mâncat și respirat de atunci.

Unde este „eu” în toate acestea? Ce este al meu din toate astea?

• • Orezul pe care l-am mâncat sunt „eu”?
  • Aerul pe care l-am respirat? La începutul cursului am făcut o scurtă meditație. Ne-am concentrat pe respirație. Când respir aer, acesta vine din exterior și intră înăuntru. Când începe acest aer care îmi intră în nas să devină „eu”? În ce moment el devine „eu”? Începe vreodată să fie „eu”?

…și se schimbă de la o clipă la alta

Și dacă privim acest corp, el se schimbă de la o clipă la alta. În fiecare clipă el se schimbă. Se spune, că toate celulele din corp sunt înlocuite în câțiva ani. Astăzi nu mai am nicio celulă în corpul meu pe care o aveam la vârsta de când de șapte ani. Și cu toate acestea cred că acea Gabriela și Gabriela de azi este același „eu”. Cumva sunt același eu. Dar nu mai am nicio celulă în corp, pe care am avut-o atunci. Deci, unde este „eu” acolo?

…și la fel și mintea…

Același lucru care se aplică corpului se aplică și minții. Am o idee despre cineva întreg și permanent, care dăinuie de când m-am născut și până astăzi. Există un eu, același eu care eram când aveam șapte ani, și care continuă și în ziua de azi. Dar cea de șapte ani, unde este? Unde este ea?

Dacă mă uit și analizez, am un flux constant de gânduri și sentimente care se schimbă permanent și nimic mai mult. Gândul pe care îl am acum în minte, peste un minut voi avea alt gând în mintea mea. O emoție care mă chinuie acum poate fi rapid înlocuită de plăcerea unei prăjituri.

… totul se schimbă de la o clipă la alta…

Ce se schimbă de la o clipă la alta în interiorul acestui lucru solid, întreg și permanent și în interiorul meu?

… totul se schimbă fără niciun control din partea noastră

Nu numai că gândurile se schimbă de la o clipă la alta, dar nici măcar nu le controlez. Supărarea mă cuprinde fără să o pot controla. Dacă aș fi putut să o controlez, nu mi-aș permite nici măcar o secundă să fiu nefericită, nu-i așa? Dar nu putem face asta.

Gândurile noastre, provin din semințele karmice pe care le-am plantat atunci când am spus, am făcut și am gândit lucruri în trecut. Și când ele dau rod, se întorc la noi sub forma experiențelor și gândurilor noastre din acest moment. Gândurile sunt, de asemenea, rodiri karmice. Și de aceea când cineva vine și țipă la mine, este rodirea unei semințe pe care am plantat-o demult. Nu pot controla nimic în acest moment.

Așadar nu-mi pot controla nici gândurile și nici procesele fizice. Toate acestea nu sunt „eu”.

Dacă părăsim corpul și mintea, ce altceva mai rămâne?

Ce altceva mă mai compune? Unde îl mai pot găsi pe acest „eu”?

Și cu toate acestea ne atașăm de „Eu”

Cu toate acestea ne atașăm de un „Eu”.

Cum știm că suntem atașați de „eu”? Când cineva mă jignește, mă ofensez. Sau când cineva mă lovește, spun: „De ce mă lovești?” Deci, cred că există „eu”. Eu am fost lovită și trebuie să răspund la lovitură.

Dacă îl supunem pe acest „eu” unui test riguros, nu-l vom putea găsi. Și cu toate acestea îl apărăm cu toată puterea. Aceasta este Jikta. Este atașamentul de un „eu” care este imaginar și care nu există cu adevărat.

De ce este considerat acest lucru klesha?

În principal pentru că ne face egoiști.

Pentru că credem într-un „eu” care se presupune că există de la sine, pe care trebuie să-l apărăm și pe care trebuie să-l îngrijim.

Mai întâi pe noi înșine și apoi pe ceilalți. Și asta ne face egoiști.

Când credem că avem o existență solidă și independentă de la sine, devenim egoiști. Apoi vrem lucruri pentru noi înșine, vrem să scăpăm de cele care ne supără și suntem dispuși să facem delicte pentru a obține ceea ce ne dorim. A obține ceva sau a scăpa de ceva.

Când vreau să realizez ceva pentru mine sau să scap de ceva ce nu-mi place în viață, sunt mereu preocupată de acest „eu”. Pe care dacă îl caut, nu-l găsesc. El este o idee preconcepută a noastră. Avem multe astfel de idei preconcepute, dar cu această idee avem o problemă serioasă. Pentru că datorită ei facem delicte și acumulăm karmă negativă, care mai târziu se va întoarce la noi sub forma multor suferințe.

Cuplul spiritual poate ajuta la eliminarea egoismului

Atunci cum ne folosim relațiile de cuplu pentru a începe să demontăm această concepție distrugătoare, această concepție perisabilă?

În primul rând, a fi într-o relație de cuplu, ne oferă o oportunitate de aur de a ne antrena să fim mai puțin egoiști. De a ne antrena să avem grijă de ceilalți, pentru că suntem în permanență alături de cineva. De a ne antrena să avem grijă de partener și nu doar de noi înșine. Relația de cuplu ne permit să învățăm să iubim oamenii.

Și putem începe cu partenerul nostru și să nu ne oprim aici.

Nu orice iubire este iubire adevărată…

Și este important când vorbim despre iubire, să facem distincție între iubirea care este iubire adevărată și iubirea care este o formă de negociere, o negociere condusă de egoismul din cuplu: tu faci asta pentru mine și eu voi face asta pentru tine și ajungem la un anumit status quo și murim în cadrul acestui status quo.

Asta este ceea ce numim de obicei iubire. Tu îmi faci pe plac așa, și eu îți fac pe plac așa. Și este important să fie ceva echilibrat, nu-i așa? Nu să-ți dau eu mai mult decât îmi dai tu.

Multe dintre relațiile noastre merg în această direcție. Asta nu este iubire adevărată. Aceasta este o negociere egoistă. Acestea sunt convenții născute din egoism.

…de obicei este o situație confortabilă care nu ne deschide inima

Acestea sunt convenții prin care, poate, cu multă îndemânare, putem ajunge la o situație confortabilă, în care nu ne mai asumăm riscuri, dar asta nu este iubire. Aceste situații nu ne deschid inima. Ele nu ne vor da satisfacția profundă a vieții.

Pentru a ajunge la acest nivel de deschidere a inimii și satisfacție profundă, trebuie să fim dispuși să ieșim în afara zonei noastre de confort. Să ne punem în pericol. Să fim dispuși să ne îmbunătățim.

Iubirea adevărată

Cum sună iubirea adevărată?

Vreau ca tu să fii complet fericit/ă. Vreau ca tu să nu mai suferi niciodată în viața ta.

Aceasta este iubire adevărată.

Cum pot obține așa ceva? …

Cum mă pot asigura că partenerul meu nu va mai suferi, că nu-i va lipsi nimic și că va fi complet fericit?

Înțeleg că fiecare durere pe care o are el/ea este o proiecție a propriei mele minți. Dacă îl văd suferind în vreun fel sau lipsindu-i ceva, este o proiecție a minții mele. Eu am făcut asta.

Deci, cum îi alung durerea? Cum îi iau durerea? Cum mă pot asigura să nu-l mai văd suferind sau că-l doare ceva?

…doar prin eliminarea afecțiunilor mentale din mine…

Iată secretul: „Trebuie să scap de această durere din mine.”

Trebuie să scap de aceste klesha din mine și atunci îl voi proiecta pe partener fericit.

Dacă sunt mânată de iubire profundă și adevărată pentru partenerul meu, voi lucra asupra mea. Voi lucra cu afecțiunile mele mentale – cu klesha – ca să nu-l mai văd suferind.

Pentru că atâta timp cât nu fac această muncă, el va continua să sufere. Pentru că el este permanent o reflectare a mea.

Și atunci ne vom da seama că acest „eu”, despre care am crezut că este veșnic separat și definit cu propriile sale limite, îl include de fapt și pe celălalt. Și nu suntem atât de separați. El mă reflectă în permanență.

Și poate că nu există acest „eu”. Dacă el mă reflectă pe mine tot timpul, eu mă văd mereu în el.

Pentru că orice durere și suferință de care suferă partenerul meu este rezultatul propriilor mele afecțiuni mentale pe care nu le-am eliminat încă. Deci, pentru a-l aduce la fericirea perfectă, mă voi purifica. Voi munci la purificarea mea.

…și asta implică ieșirea din zona noastră de confort

Și pentru asta sunt dispusă să-mi asum riscul și să ies din zona mea de confort și să fac lucruri care sunt incomode pentru mine, cum ar fi, să nu mai țip înapoi la el, chiar dacă eu am dreptate și el nu are dreptate.

Nu contează cine are dreptate. Este irelevant.

Dacă îi întorc țipetele, îi întorc și suferința lui. Pentru că păstrez klesha cu mine și el va continua să sufere.

Aceasta este iubirea adevărată. De a munci din greu pentru a-mi înlătura afecțiunile mentale, astfel încât partenerul meu să nu mai fie nevoit să sufere.

Această muncă va estompa linia dintre noi…

Cu cât ne gândim mai mult la aceste lucruri, cu atât linia de separare dintre noi și partener devine mai neclară, se va șterge, va dispare.

Pentru că atunci când spun „eu”, este doar o etichetă. Este doar un nume pe care îl dau unei colecții de părți, mâini, picioare, cap și așa mai departe. Este doar o etichetă. Corpul este doar o colecție de organe care a venit de la părinții noștri și din mâncarea pe care o mâncam. E doar o etichetă pe care o dau acestor lucruri.

Și pe măsură ce această linie dintre noi începe să se estompeze, ne dăm seama treptat că el nu va putea fi fericit dacă noi nu ne aducem fericirea.

Pentru că atunci când elimin aceste klesha din mine, îmi aduc fericirea și automat îl aduc și pe el la fericire. Și atunci devenim un singur corp cu patru picioare, patru brațe și două capete. Și această separare se va estompa din ce în ce mai mult. Pentru că „eu” sunt doar o etichetă.

Și acum pot defini o altă etichetă care ni se aplică amândurora. Pentru că eu, nu exist așa cum credeam că exist, separat și existând de la sine și stând pe propriile mele picioare. Nu există un astfel de „eu”. Aceasta este o proiecție și, prin această muncă spirituală asupra afecțiunilor mentale, pot schimba această definiție.

…și ne creăm o identitate mult mai extinsă

Începând să estompăm linia de separare, ne vom produce un eu cu mult mai mare.

Începem cu partenerul nostru, dar nu ne oprim aici.

Când estompăm linia de separare în cadrul relației de cuplu, ne va fi apoi mai ușor să estompăm și linia de separare cu ceilalți. Și fără să ne dăm seama, vom fi în armonie și îndrăgostiți de lume, iar lumea va fi îndrăgostită de noi, și vom fi în paradis. Acesta este modul în care cuplul poate fi o pârghie pentru creșterea spirituală.

Așadar, partenerul meu devine un ajutor prețios care mă ajută să-mi deschid inima. Mă ajută să ies din micile limite pe care le-am pus în jurul meu și care mă protejează, dar în același timp mă izolează de întreaga lume, provocând sufocarea energiei mele, îmbătrânirea și moartea. Apoi, ambii parteneri se scot reciproc din cercul morții. Aceasta este munca.

O spirală ascendentă

Uneori suntem mai tari într-un anumit domeniu, iar el mai slab în altul. Alteori este invers. Și când vom face această muncă împreună, atunci acolo unde el este slab, eu îl voi întări, iar acolo unde sunt eu slabă, el mă va întări.

Ne tragem reciproc în sus, spre deosebire de situația nefericită în care intrăm într-un ciclu de reacții instinctive și amândoi ne tragem reciproc în jos.

În sensul său cel mai profund, cuplul spiritual ne aduce să devenim o singură ființă care se mișcă în lume și o transformă. Ca și cuplu, ne transformăm lumea și ne contopim inimile într-una singură, apoi ne contopim cu restul lumii.

Și aceasta este oportunitatea într-o relație spirituală.

 

Înainte să ne luăm rămas bun, dorim să mulțumim profesorilor care ne-au transmis această învățătură. În primul rând  mulțumim Lamei Dvora care ne-a transmis-o. Lama Dvora a primit-o de la Geshe Michael Roach și Lama Christy McNally. Două persoane care, timp de aproximativ doisprezece ani, au fost un laborator viu pentru toate aceste cunoștințe și datorită cărora putem sta aici să le ascultăm. Le transmitem mulțumirile noastre. Și bineînțeles tuturor învățătorilor de pe linia de transmisie care ne-au adus această înțelepciune, și facem asta prin a le oferi mandala.

(Mandala)

Pentru a nu pierde această karma, vom dedica celorlalți binefacerea de a auzi aceste lucruri. Pentru că această ascultare poate aduce schimbări profunde în viața noastră și vrem să o trimitem și altora.

(Dedicație)

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

  Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1, b

Afecțiunile mentale ne îmbătrânesc și ne ucid.

Știința studiază procesele de îmbătrânire. Ea poate descrie cum funcționează chimia, cum funcționează fizica, cum funcționează fiziologia. Știința poate face acest lucru într-o oarecare măsură, dar de ce se întâmplă aceste procese, ea nu are răspuns.

Și noi spunem că știm! Soluția nu va fi în știință. Ea nu este în domeniul științei.  Acest domeniu este rezervat tradițiilor spirituale. Aici o găsim.

Cheia constă în înțelegerea acestor klesha și cum le putem depăși.

Fiecare dintre afecțiunile mentale pe care le-am menționat anterior, este ceva care ne rănește, ne provoacă suferință și, în cele din urmă, ne ucide. Ele sunt cauza.

Vestea bună este că dacă le eliminăm pe acestea, eliminăm și pe cele 84000, pentru că aceste 84000 derivă din cele zece. Deci, dacă le-am eliminat doar de acestea zece, am terminat.

Buddha a spus că procesul de îmbătrânire și procesul morții sunt cauzate de aceste lucruri. Ele sunt cele care ne omoară.

Dorința

Pe pagina 4 din broșură apare prima afecțiune mentală – dorința.

Definiția dorinței

Definiția dorinței este dată de Pabongka Rinpoche.

Ce este dorința?

Acesta este un sentiment care apare în noi față de lucrurile care ni se par atractive, cum ar fi banii, corpul nostru sau al altcuiva, mâncarea, băutura sau orice altceva și este urmată de dorința de a nu ne despărți de aceste lucruri.

Ceva mi se pare atractiv, îl vreau, vreau să fie al meu și nu vreau să-mi fie luat.

Lângă frază apare un asterisc. Asteriscul este o completare care nu este scrisă în tibetană, dar care vine să clarifice un aspect foarte important care este scris acolo:

Și chiar disponibilitatea de a lupta sau de a-i răni pe alții sau pe tine însuți pentru a le obține.

Să vorbim puțin despre asta.

Exemplu: Pofta de dulciuri

Să luăm de exemplu pofta de dulciuri. Dacă suntem predispuși la diabet sau avem diabet și poftim la zahăr, asta dăunează sănătății, și cu toate acestea nu suntem dispuși să renunțăm la zahăr. Ne spunem: „Ce rău este cu puțin zahăr? dar el poate dăuna sănătății. Chiar dacă nu am ajuns încă în punctul de a face diabet sau suntem aproape de diabet, acesta are efecte asupra organismului. Perturbă somnul, de exemplu.

Dorința pătrunde în fiecare aspect al vieții noastre

Spunem că fiecare aspect al vieții noastre este pătruns de dorință. Motivul pentru care ne dăm jos din pat dimineața este dorința pentru că vrem altceva. Sau ne gândim că a nu fi în pat acum este mai bine decât în pat. Ne dăm jos din pat ca să obținem lucrurile pe care ni le dorim. Seara credem invers.

Întreaga noastră lume este pusă în mișcare de lucrurile după care tânjim, de lucrurile pe care ni le dorim. Fiecare mașină care circulă pe șosea este din acest motiv. Cel care se mută dintr-un loc în altul este pentru a obține ceva ce își dorește, pentru că acel ceva este acolo și nu aici. Fiecare mișcare pe care o facem este așa.

Nu orice dorință este afecțiune mentală

Dorința este neapărat ceva rău, ceva negativ? Este negativ să ne dăm jos din pat? Vă propunem cumva să nu vă dați jos din pat și atunci veți ajunge în paradis?

Nu! Nu, spunem așa ceva! Sunt dorințe care sunt foarte bune, cum ar fi dobândirea fericirii. De ce ați venit aici, la lecție? Ați venit aici pentru că vă doriți ceva, nu-i așa? Vreți să auziți ceva care v-ar putea ajuta în viață, pentru că vreți să fiți fericiți.

Dorința de a fi fericiți este universală. Toate ființele vii caută fericirea și toate urăsc suferința.

În acest sens suntem asemenea oricărei ființe vii, umane sau neumane. Fiecare dintre noi caută să ajungă la starea în care să nu existe nicio suferință și nici durere. Fiecare dintre noi și-ar dori să trăiască într-o lume atât de pură, în care nici noi și nici cei dragi nu mai sufere.

Deci, ce e rău în a dori? Noi spunem că nu este nimic în neregulă cu asta. De fapt, spunem că este minunat să cultivăm o astfel de dorință, de a ieși din suferință și de a-i scoate pe alții din suferință. Nu este nimic greșit în asta.

Vrem ca dorința pentru fericire și înlăturarea suferinței să fie arzătoare. Vrem să fim mânați de dorința arzătoare de a găsi fericirea pentru noi și copiii noștri. De a avea grijă de oamenii pe care îi iubim.

Deci, care este aici afecțiunea mentală? Care este diferența dintre dorința minunată pe care tocmai am descris-o și dorința care este o afecțiune mentală? Diferența constă în acest asterisc pe care le-am adăugat. Diferența constă în modul în care procedăm pentru a obține lucrurile pe care vrem să le păstrăm pentru noi, lucrurile după care tânjim.

Diferența dintre o dorință care este de fapt minunată și o dorință care este afecțiune mentală constă în ceea ce suntem dispuși să facem pentru a obține acele lucruri pe care le dorim sau de a le păstra cu noi.

Pentru că acest tip de dorință, în care nu precupețim niciun efort pentru a dobândi ceea ce ne dorim, ne va răni, ne va cauza suferință.

Dorința care ne dăunează

Dorința greșită, dorința care este dispusă să facă altora rău numai pentru a obține ceea ce vreau și care nu ezită de a se folosi de orice mijloace pentru a obține ceea ce vreau, această dorință ne va face rău și nouă și altora în acest proces.

Care este dorința care ne face rău?

• Am dat exemplul persoanei diabetice care consumă zahăr. Îi este poftă de zahăr și asta îl omoară.
• Un alt exemplu, este cel în care ne îndrăgostim de cineva și suntem atât de atrași de el/ea și atât de siguri că fericirea noastră este cu el, ne dorim atât de mult să fim cu el, încât suntem dispuși să-l furăm de la partenerul lui, să-l acaparăm.

Facem orice pentru a fi alături de el și nu ne uităm la consecințele acțiunilor noastre. Îi rănim pe ceilalți, poate și alte familii. Iar asta ne va aduce suferință. Primul val de pasiune va trece, va veni suferința.

Sursa dorinței care ne rănește este neînțelegerea

Atunci, de unde vine această stare în care credem că fericirea există undeva afară și pentru a o atinge recurgem la căi care ne dăunează și nouă și celorlalți?

Ea vine din faptul că nu înțelegem de unde vin lucrurile, de unde vin lucrurile bune în viața noastră. Nu înțelegem cum să dobândim fericirea pe care ni-o dorim atât de mult.

Există căi de a dobândi fericire mică, medie, mare și supremă, dar ele nu for face rău nimănui. Pentru că dacă vom răni pe altcineva, vom avea parte de necazuri. Aceasta este legea lumii.

Cum îmi găsesc partenerul visurilor mele? Are oare sens că voi fi fericit dacă fur partenerul altcuiva, dacă provoc suferință altcuiva? Este imposibil. Aceasta este ignoranță. Este imposibil să devin fericit dacă îl fac pe celălalt să sufere. Poate exista o scurtă perioadă de euforie, și apoi va fi înlocuită de altceva.

Toate emoțiile tulburătoare sunt însoțite de ignoranță

Putem vedea că ceea ce însoțește acea pasiune și va însoți și celelalte emoții tulburătoare este ignoranța. Sunt însoțite de neînțelegerea provenienței lucrurilor.

Este gândul că există ceva acolo, în afara noastră, și că dacă îl obținem, atunci ne va fi bine. Este gândul care nu înțelege că nu poate veni din exterior. Imposibil.

• O astfel de dorință este o dorință care ne face rău. Ea își are originea în ignoranță, este impregnată de ignoranță și ne va provoca suferință. În primul rând nouă dar și celorlalți.
• Opusul ei este dorința inteligentă, dorința înțeleaptă, care înțelege. Chiar și o persoană lipsită de ignoranță, își dorește și ea fericirea; ambele persoane sunt egale prin faptul că își doresc fericirea, doar că una înțelege de unde vine fericirea, pe când cealaltă nu.

Cum să aducem toate lucrurile bune în viața noastră?

Cel care înțelege cum să dobândească fericirea înțelege că tot ce există în viața sa, fără excepție, este doar o proiecție care vine de la el.

O proiecție provenită din mintea sa.

De exemplu: Dacă doresc să am lucruri frumoase în jurul meu, singura modalitate prin care voi fi înconjurat de lucruri frumoase este să le ofer altora lucruri frumoase. Aceasta e singura cale. Dacă voi face așa, inevitabil voi fi înconjurat de lucruri frumoase. Dacă încerc să obțin lucruri frumoase furând, ori nu le voi putea ține, ori chiar dacă le am, nu voi fi fericit cu ele.

Singura modalitate prin care pot fi înconjurat de puritate este dacă voi avea grijă să fiu pur. Aceasta este singura cale, pentru că lumea mea este proiectată din mintea mea.

Dacă

Vreau o lume pură,

Vreau lucruri frumoase,

Vreau lucruri delicioase,

Vreau lucruri plăcute,

Vreau oameni iubitori,

Vreau, vreau, vreau, vreau.

Este bine să știm ce ne dorim în viața noastră. Este bine să ne facem o listă cu ce credem că am fi fericiți dacă le-am avea, și apoi să le obținem pe calea corectă.

Calea corectă folosește cunoașterea karmică. Calea corectă înțelege cum să realizezi aceste lucruri, care nu sunt dăunătoare, care sunt pure, care sunt curate.

Și această cale este disponibilă fiecăruia dintre noi. Dacă fiecare ființă are avea înțelegerea modului în care funcționează lumea, și-ar putea crea lumea visurilor sale și mult mai mult decât atât – binele poate fi cu mult mai mult decât suntem capabili să visăm, pe căile adecvate și bazate pe înțelepciune. Și mai ales bazate pe înțelepciune.

Această diferență între dorința bună și dorința dăunătoare este foarte importantă.

Fericirea nu vine doar dacă stăm într-o peșteră friguroasă

Există o idee incorectă despre budism care a prins rădăcini în cultura noastră din Occident, poate și în Orient, cum că tot ceea ce își doresc budiștii sau călugării este să stea într-o peșteră friguroasă și să mediteze, să nu-și dorească nimic, să nu primească nimic, să nu zâmbească, să nu plângă, ci doar să stea în peșteră și vor fi fericiți. Cumva asta produce fericirea.

Nu este adevărat. Nu acesta este scopul budismului. Nu credem că a sta într-o peșteră abandonată și friguroasă duce la culmea fericirii. Este adevărat că uneori vine momentul potrivit să ne retragem și să practicăm. Nu excludem această cale, dar cu toții vrem să fim fericiți.

Este nevoie de înțelegerea karmei și a vacuității

Dacă oamenii înțeleg karma și vacuitatea și acționează conform acestei înțelegeri, inevitabil vor fi în paradis. Vor fi aruncați în paradis și vor fi înconjurați de lucruri minunate și de abundență, totul va fi magic. Orice lucru dorit va veni miraculos.

Și acest lucru se va întâmpla dacă trăim după regulile înțelepciunii lui Buddha despre karma și vacuitate.

Buddha a spus așa: „Învățătura mea vine să vă elibereze de orice suferință.” „A fi liber de suferință” înseamnă a trăi o viață plină de plăcere, iar acest lucru este posibil numai dacă înțelegem cum funcționează această lume.

Cauza pentru care nu am ajuns încă acolo este pentru că nu înțelegem cum funcționează lumea. Este o dovadă că aceste klesha există în noi.

Dorința negativă se poate transforma instantaneu în furie

Cum putem aplica acest lucru în viața de zi cu zi cu partenerul nostru spiritual? Cum ne poate ajuta partenerul în această direcție și la ce ar trebui să fim atenți?

Când ne surprindem că avem această klesha – dorința negativă, o mare parte din ea este legată de așteptările pe care le avem. Ne așteptăm ca partenerul nostru să se comporte într-un fel sau altul, ori să ne aducă flori în fiecare sâmbătă, ori să spele vasele …avem așteptări despre cum ar trebui el să fie. Să fie atent cu noi, să nu se uite la fotbal tot timpul.

Ne așteptăm să fie într-un fel sau altul, dar el nu este cum vrem. Îi spunem: „Toată lumea vine cu flori acasă sâmbăta și tu nu-mi aduci niciodată flori”.

Ce se întâmplă când această așteptare nu se întâmplă? Iute dorința se transformă în furie.

Acesta este unul dintre testele care ne arată dacă dorința este înrădăcinată în ignoranță sau nu. Când ea este pură, nu se poate transforma în furie.

Când dorința nu este pură și nu obținem ceea ce ne dorim de la celălalt, atunci ea se va transforma foarte repede în furie.

Cei trei șefi de stat major: cocoșul, șarpele și porcul

Putem vedea în imaginea de mai jos trei animale. Din gura porcului iese un cocoș, iar cocoșul ține în plisc coada unui șarpe.

• Cocoșul reprezintă dorința.
• Porcul reprezintă ignoranța. Ignoranța dă naștere la dorința dăunătoare, la cea negativă. Dorința negativă este întotdeauna prinsă de ignoranță, în neînțelegerea de unde obținem lucrurile pe care ni le dorim.
• Șarpele iese din pliscul cocoșului. Atunci când nu obținem ceea ce ne dorim, dorința se transformă foarte repede în furie sau gelozie sau aversiune sau resentimente sau văicăreli.

Ignoranța, dorința și ura sau furia care sunt reprezentate aici sunt cei trei șefi de stat major. Ei guvernează toate celelalte dorințe. Toate cele zece afecțiuni mentale sunt conduse de cei trei.

Putem vedea că cei trei generali se hrănesc reciproc: ignoranța hrănește dorința.

În imaginea de jos există o altă reprezentare a lor, dar în locul cocoșului apare un porumbel. Atât  porumbelul cât și șarpele ies din gura porcului. Asta înseamnă că ignoranța hrănește atât dorința, cât și aversiunea care ne dăunează.

Teribila vâltoare a așteptărilor neîmplinite

 Problema este că odată ce intrăm în această vâltoare, dorința sau aversiunea se intensifică într-un ritm incredibil. De îndată ce apare un gând de genul: „Trebuie să obțin asta” sau „Ar fi trebuit să primesc asta și nu am primit”,  acesta se transformă în supărare, iar el va continua să se intensifice și să ajungă foarte repede la cote ridicate.

 Așadar, așteptările devin un declanșator la care trebuie să fim atenți, înainte de a cădea în această vâltoare teribilă.

Dacă dăm vina pe partenerul nostru de ceva ce nu merge bine, trebuie să ne oprim și să ne uităm, pentru că nu vine de la el. Așteptarea că el ne aduce fericirea este greșită. Este înrădăcinată în ignoranță.

Dacă nu obțin ceea ce vreau de la el sau ea și încep să reacționez furios, acesta este un comportament copilăresc. Sunt copii mici care dacă nu-și primesc înghețata sau jucăria pe care o vor, fac criză de nervi.

Este la fel ca atunci când spunem: „Să-mi aduci flori sau ciocolată, pentru că așa vreau eu, pentru că asta mă va face fericit ”-

1. Nu există nicio garanție că asta te va face fericit, pentru că nu vine de la el.
2. Și în încercarea de a realiza acest lucru în acest fel, vei suferi și tu și relația în care ești.

 Înțelepciunea care cultivă relații bune

Deci, ce fac când nu obțin ceea ce vreau? Ce ar trebui să fac când mă aștept ca partenerul să fie așa cum vreau și nu obțin ceea ce îmi doresc?

Dacă trăim conform principiilor karmei și a vacuității, care sunt principiile care explică de unde vin lucrurile în viața noastră, chiar dacă acum nu am obținut ceea ce mi-am dorit sau am obținut, dar nu ceea ce mi-am dorit, și asta este tot conform principiilor karmei și a vacuității. Iar karma are timpul ei de acțiune, are timpul ei de rodire. Sămânța pe care am plantat-o va avea nevoie de timp ca să rodească pentru mine.

Așadar, dacă nu găsesc partenerul ideal pe care mi-l doresc acum, nu mă va ajuta cu nimic dacă fac o criză de nervi sau să vin cu pretenții. Nu asta poate produce partenerul ideal. Cauza pentru care nu am partenerul dorit este pentru că nu am sămânța karmică. Nu am plantat-o, sau poate că am plantat-o  dar încă nu a dat rod. Deci nu mă va ajuta cu nimic dacă încerc să forțez acum lucrurile.

Trebuie să abordăm această situație cu înțelepciune spirituală.

Vom spune: „Ok, nu am acum ce vreau pentru că nu am plantat ce vreau. Așa că voi începe să plantez acum. Dacă încep să plantez, trebuie să se întoarcă la mine. Va lua timp”.

Apoi mă uit la relație:

– Asta am, nu este ce vreau, nu se potrivește.

– Ok! Hai să mă uit la ce vreau și să încep să plantez.

– Iar partenerul, fără să vrea va începe să-mi întoarcă ceea ce vreau.

Dacă nu am obținut ce mi-am dorit, sunt singurul care a creat această situație. Nu există nimeni altcineva care să creeze această situație, pentru că nu poate veni din exterior, este imposibil. În mod sigur nu partenerul meu.

Cel care are această înțelepciune, respiră adânc până când noile semințe vor rodi, iar între timp va acționa cu răbdare, va acționa cu înțelepciune, nu va produce agitație, nu se va plânge și nu va veni cu pretenții.

Trebuia să plantăm și să așteptăm ca recolta să dea roade. Există modalități de a planta, există modalități de a planta bine, și există, de asemenea, modalități de a grăbi coacerea recoltei. Nu vom face totul astăzi, avem optsprezece cursuri pentru asta, dar cel care are această înțelepciune o va folosi pe partener. Partenerul îi va reflecta ce a plantat deja și ce trebuie să mai planteze, și va crește odată cu asta.

Iar atunci nu va mai fi nevoie să ne supărăm, să ne enervăm, să învinovățim și să pretindem. Toate acestea sunt inutile pentru că știu de unde au venit și știu cum să le repar. Mă uit exact la ce vreau și la ce nu am încă și plantez. Îmi reamintesc că sunt într-o relație spirituală, că mă folosesc de această relație pentru a mă înălța spiritual, mă folosesc de ceea ce îmi reflectă partenerul meu pentru a vedea ce n-am făcut încă.

Regele Roții

Și voi încheia acest subiect cu o poveste din scripturile tibetane. În scripturile tibetane există o poveste foarte frumoasă despre Regele Roții. Se spune despre această figură mitologică că are o putere imensă în univers. Ea este numită „Regele Roții” deoarece are o navă spațială enormă ca o roată. El se mișcă cu această navă spațială printre planete. El este regele lumii.

Și în această poveste există trei niveluri ale Regelui Roții. Există un rege cu o roată din aur, argint și bronz. Care este diferența?

• Regele Roții la nivelul aurului, se spune că este aproape ca un Buddha; el nu este Buddha, dar este aproape ca un Buddha. Toți oamenii lumii vin și-l roagă: „Fii conducătorul nostru. Fi tu regele nostru.”
• Cel de argint, este și el conducător, dar trebuie să fie ales. Există partide. El trebuie să facă campanie electorală și trebuie să convingă oamenii să fie ales.
• Cel de bronz preia puterea prin forță, el luptă pentru putere. Și pentru a câștiga, trebuie să-și elimine adversarii.

Acestea sunt trei niveluri ale Regelui Roții care reflectă cele trei niveluri karmice pe care le are fiecare dintre noi.

Dacă sunteți într-o relație spirituală și sunteți Regele Roții de aur, partenerul vostru este perfect, vă satisface toate dorințele și așteptările. El vine singur, nu trebuie să faceți nimic.

Dacă sunteți poate la nivelul de argint, s-ar putea să fie nevoie să depuneți mai multă muncă. Partenerul nu este perfect pentru că voi nu sunteți perfecți.

Deci, ce e de făcut? Să-i cerem: „Fii aur!”? Asta nu va ajuta. Așadar, va trebui să purificăm nivelul de argint până la nivelul de aur. Iar partenerul se va schimba automat, pentru că el este reflexia noastră.

Așa cum am spus, nu ne plângem, nu învinovățim, lucrăm cu karma. Plantăm semințele, ne construim un partener după pofta inimii noastre, un partener ideal, un partener de vis prin munca noastră.

Calea puterii este cea a bronzului. Pe calea de aur, nu folosim forța, ci cunoașterea, înțelepciunea, inteligența, iubirea și compasiunea. Aceasta este calea.

Este  multă onestitate și înțelepciune în a spune: „Acesta este partenerul pe care îl am astăzi, el îmi reflectă unde mă aflu astăzi, hai să văd câtă frumusețe pot crea acum în cadrul acestei relații prin cunoaștere pe care o am”.

Furia

În tibetană furia se spune:

 

 

Kong Tro

Pe pagina de copertă a broșurii sunt două desene cu cele trei animale care se află în centrul Roții Vieții. În partea de sus vedem un porc, acesta ține coada cocoșului, iar cocoșul ține coada șarpelui în cioc, iar șarpele ține coada porcului.

Care dintre aceste animale reprezintă furia? Șarpele reprezintă furia, cocoșul reprezintă dorința, iar porcul reprezintă ignoranța.

În desenul de sub el, porcul ține coada șarpelui și coada porumbelului. Porumbelul reprezintă dorința, deoarece se împerechează des, iar șarpele reprezintă ura, deoarece este foarte agresiv și adesea mușcă fără să-l provoci.

Definiția furiei

Care este definiția furiei? Ce este furia?

Furia apare atunci când există ceva ce nu vreau și, pentru că nu vreau acel lucru, apare în mine o emoție și apoi vreau să scap de el. Dar vreau atât de tare să scap de el încât vreau să fac rău cuiva. Vreau să rănesc pe cineva.

Dacă văd o piatră în drum, o ridic și o dau deoparte, asta nu este neapărat furie, am făcut ceva bun. În schimb văd piatra pe drum, mă enervez pe piatră și dau cu piciorul în ea. Asta da este furie.

Și ce se întâmplă când dau cu piciorul în piatră? Mă doare piciorul. Deci exact asta ne face furia. Ea poate fi îndreptată spre pietre, sau spre obiecte, sau spre  circulația blocată, sau spre furtună sau vremea care nu-mi place. Și, de obicei, este îndreptată spre oameni, și mai exact spre ce oameni? Mai ales pe cel cu care locuim. În principal partenerul sau soțul/soția.

Budismul nu intenționează să ne facă indiferenți

Există uneori ideea că budiștii sunt tăcuți. Scopul unui budist este să devină ca o legumă. Cineva vine îl lovește, rămâne impasibil. Cineva îl sărută pe obraz, rămâne impasibil.

Nu acesta nu este scopul budismului. Un budist își poate dori lucruri bune în viață, un budist poate fi nefericit când i se întâmplă lucruri rele în viață.

Un budist dorește să oprească suferința, asta nu este ceva rău. Când devine asta un lucru rău? Care este diferența dintre bine și rău?

Diferența dintre bine și rău constă în momentul în care sunt dispus să rănesc pe cineva și mai mult de atât –  când vreau să rănesc pe cineva. După un timp când nu am primit ce mi-am dorit, încep să mă simt frustrat, mă enervez și supărarea începe să crească. Mă domină atât de mult încât vreau să rănesc pe cineva. Este o energie grea.

Daunele furiei

Ce este în neregulă cu furia?

• Furia îmi face rău în primul rând mie. Tensiunea arterială crește și sănătatea se deteriorează.

(Simptomele pe care omul le manifestă atunci când devine nervos pot cuprinde: scrâșnitul dinților, încleștatul pumnilor, amețeală, transpirație, tensiune musculară, înroșirea feței, mâncărimi, creșterea pulsului).

• Există însă un efect mult mai serios, mult mai puternic al furiei. De exemplu, ai depus efort să cultivi prietenia cu cineva și ai investit poate ani de zile în asta. I-am făcut bine, ai fost drăguț cu el și ai avut grijă de ei. Ți-ai dorit prietenie și ai ajuns la prietenie. Fiecare este deschis față de celălalt, energia curge între voi, vă simțiți bine împreună. Apoi se întâmplă ceva. Cealaltă persoană face ceva ce nu-ți place și, te superi. Apoi te enervezi atât de tare încât îți pierzi controlul și spui: „Întotdeauna am vrut să-ți spun că de fapt ești un prost; întotdeauna am vrut să-ți spun că, de fapt, nu-mi place cum arăți”.

Când spunem aceste lucruri, ce se întâmplă cu afecțiunile mentale? Și chiar dacă nu vorbim serios când suntem supărați, după ce cuvintele au ieșit din gură, prietenia a dispărut. Pentru că ce își vor mai aminti mai târziu?

Oare își vor mai aminti de toate faptele bune pe care le-au făcut, de toată iubirea care au avut-o unul pentru altul în toți acei ani? Nu, ci își vor aminti cuvintele dureroase cu care s-au rănit unul pe celălalt.

În acest fel, furia poate să ne determine să pierdem într-o clipă o mare prietenie pe care am cultivat-o cu mult efort ani de zile.

– Din punct de vedere karmic, întreaga noastră lume a fost creată ca urmare a rodirii semințelor karmice pe care le-am semănat în trecut. De fiecare dată când fac ceva bun, în conul bancar karmic, intră ceva karmă bună. Și așa cum știm nu este chiar atât de ușor să facem fapte de bunătate, pentru că avem multe tendințe să facem lucruri care nu sunt chiar atât de plăcute.

Deci am depus mult efort și încetul cu încetul am acumulat o sumă de binefaceri în bancă. Ce se întâmplă cu suma aceea din bancă când ne enervăm? S-a redus la zero. Se resetează automat. Tot ce am acumulat s-a pierdut.

Furia are puterea de a neutraliza toată karma bună pe care am făcut-o. Taie de la rădăcină toate binefacerile.

Și asta e groaznic. Mai ales pentru cineva care este pe o cale spirituală. Pentru a progresa pe calea spirituală, avem nevoie de multă karmă bună, iar dacă ne permitem să ne enervăm, atunci, pe de o parte, o împingem și, pe de altă parte, punem piciorul pe frână. Nu mergem înainte, și putem chiar merge înapoi. Așadar, este foarte important să stopăm furia.

Cu toții dorim să avem karma bună. Orice în viața noastră este o rodire karmică. Toată lumea își dorește să le fie bine în viață. Deci, ce ar trebui să facem mai întâi? Să stopăm supărarea/furia.

Este important să învățăm să identificăm furia cât mai repede posibil

Furia ne provoacă suferințe de nedescris și, din această cauză, gândurile furioase care ne atacă pot fi asemănate cu un hoț. Avem un tezaur de binefaceri pe care l-am acumulat, iar aceste momente de furie vin ca un hoț și ne fură toate binefacerile.

De aceea trebuie să știm cum să ne stăvilim supărarea înainte ca ea să apară

Vom intra acum să cunoaștem ce declanșează supărarea, să cunoaștem ce se declanșează înainte ca supărarea să ia amploare. Pentru că înainte să avem un acces puternic de furie, înainte de a scoate arma și să tragem în cineva, au existat momente premergătoare, a existat o evoluție a evenimentelor care au dus la asta. Și dacă învățăm să identificăm evoluția care duce la criza de furie, asta ne va da timp. Acest lucru poate preveni daunele enorme ale furiei. Pentru că, după ce ne-a atacat, credem că este bine să rămânem supărați, ne face bine să fim supărați și continuăm să ne manifestăm supărarea cu putere. Așa că trebuie să învățăm să o înțelegem mai întâi.

Deci, toată această învățătura despre identificarea factorilor declanșatori ne dă timp, poate o oră, două ore, poate o zi, poate o zi întreagă, iar între timp putem preveni supărarea.

Vom vorbi aici despre condițiile în care supărarea ne poate copleși cu ușurință. Condițiile de slăbiciune din mintea noastră. Vulnerabilitatea care se dezvoltă.

Un exemplu foarte simplu este atunci când suntem obosiți. Dacă nu dormim suficient și suntem obosiți, ne este mai ușor să ne enervăm.

Deci, dacă aceasta este problema noastră, dacă înțelegem gravitatea daunelor provocate de supărare și vrem să le prevenim, atunci trebuie să ne asigurăm că dormim suficient. Așadar, pentru noi ar fi o practică spirituală să ne asigurăm că dormim suficient, pentru a nu cădea în prada supărării.

Yoga poate ajuta mult, alimentația corectă poate ajuta mult.

Deci, dacă aceasta este o problemă în viața noastră, trebuie să ne asigurăm odihnă, o alimentație corespunzătoare, yoga și exerciții fizice.

Iar atunci când va apărea o situație care ne-ar putea enerva, zâmbim, ne simțim mulțumiți.

Planificare preventivă

Dar pentru a preveni supărarea, trebuie să înțelegem foarte bine cât de multe binefaceri arde supărarea, câtă suferință ne va aduce ea.

Cum știți pe site-ul nostru puteți găsi seminariile despre dezvoltarea răbdării și a ucide supărarea.

Când înțelegem importanța prevenirii supărării, vom înțelege și importanța activării acestor antidoturi pentru a preveni intrarea în aceste situații vulnerabile. Bineînțeles că nu dorim să ne stricăm prieteniile de ani, pentru că nu am dormit suficient, sau din cauza unor prostii.

Este ca și cum ne pregătim din timp pentru următorul atac al unei Klesha. Vom intra acum în subiectul gestionării inteligente al afecțiunilor noastre mentale.

Nu să facem față acestor klesha, ci să le eliminăm complet

Așa cum am spus nu dorim să știm doar cum să facem față acestor klesha, cum să le gestionăm, ci vrem să le eliminăm complet, să le punem capăt; să nu mai apară în noi.

Înainte de a face această muncă spirituală, mai întâi trebuie să ne controlăm într-o oarecare măsură afecțiunile mentale pentru a permite minții să aibă suficient timp liber pentru a face această muncă spirituală. Altfel, afecțiunile mentale ne vor ataca tot timpul, cădem tot timpul și nu putem să facem munca necesară. Trebuie investit mult efort pentru a le elimina complet.

Deci, prevenirea și cunoașterea factorilor declanșatori, sunt foarte utile în învățarea modului de a ne elimina afecțiunile mentale complet.

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

  Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1, a

Cunoașterea transmisă în aceste prelegeri este foarte valoroasă și foarte importantă și putem spune chiar sfântă. Ea este sfântă pentru că are capacitatea de a ne scoate din suferință. Pentru că are capacitatea de a ne aduce deja la fericire făcând pași mici în viața noastră de zi cu zi. Și în cele din urmă spre fericirea supremă, un loc lipsit de suferință.

Și pentru că o astfel de cunoaștere poate aduce asemenea binecuvântare, atunci ea este sfântă.

În viața noastră de zi cu zi, suntem tot timpul preocupați de lucruri mărunte și de aceea vrem să facem loc acestei cunoașteri în inima noastră, ca să ne poată servi atunci când avem nevoie.

Iar pentru asta vom începe cu rugăciuni.

Prima rugăciune se numește Mandala. Mandala în budism este numele dat lumii iluminate, o lume fără suferință pe care dorim să o creăm pentru noi înșine și pentru toți cei din viața noastră. Aceasta este paradisul, în care totul este încântător, plăcut și sfânt.

Și acum ne imaginăm lumea așa cum este acum ca pe o lume sacră. Ne imaginăm că toată lumea noastră, cu geografia ei, cu istoria ei și cu toți oamenii pe care îi cunoaștem, devine un paradis și că toate ființele și-au eliminat orice suferință din viața lor.

Imaginați-vă că toate faptele voastre bune, toate faptele bune ale celorlalți, toate gândurile de bunătate pe care le aveți, sunt ca niște perle și pietre prețioase răspândite în toată această mandala, și că o oferim profesorilor care ne-au transmis această cunoaștere. Profesorilor care și-au dedicat viața timp de multe generații, timp de mii de ani, o linie continuă de profesori care, și datorită lor, această cunoaștere a ajuns la noi.

Deci, le oferim toată această mandala sfântă în semn de mulțumire și respect pentru toată învățătura care a ajuns la noi.

De asemenea, o oferim și tuturor ființelor din jurul nostru, astfel încât să poată și ele experimenta o lume sfântă, o lume plină de plăcere.

(Mandala)

Vom începe cu o scurtă meditație doar pentru ane liniști.

Meditație: relaxare

Așezați-vă confortabil, închideți ușor ochii și concentrați-vă pe respirație.

Îndreptați-vă atenția spre un punct mic la baza nărilor, unde puteți simți aerul intrând și ieșind.

Rămâneți cu atenția fixată în acest loc și observați doar senzațiile când aerul intră și iese.

Dacă există gânduri, lăsați-le să plece. Permiteți-i minții să rămână în acel mic loc dintre nări și concentrați-vă cât mai mult posibil.

Eliberați-vă grijile, renunțați la gânduri și rămâneți nemișcați, concentrați pe un singur punct.

Puteți deschide ochii.

 

Subiectul nostru este cuplul spiritual și este a patra serie pe această temă.

Fiecare serie pune un accent diferit pe relațiile spirituale.

Ce înseamnă un cuplu spiritual?

Atunci când vorbim despre cuplul spiritual, oamenii vor să știe:

• • Cum să găsească un partener/parteneră spirituală?
  • Iar după ce l-au găsit, cum să rămână partenerul în relație? Pentru că nu este suficient doar să-l găsim pe partener, ci și cum să-l păstrăm alături de noi. Și asta este o altă artă, este o altă înțelepciune.
  • Nici asta nu este suficient, pentru că nu este suficient ca partenerul să fie alături de noi, ci vrem și să fim fericiți cu el. A fi alături de cineva și a suferi împreună nu este cuplu spiritual. Deci, a treia înțelepciune și poate cea mai importantă dintre toate este cum să fim fericiți împreună?
  • Și mai este ceva, și mai important. Pentru cei care au deja un partener, ce să facem ca el să fie și mai spiritual? Cum să ne ridicăm unul pe altul la un nivel spiritual superior.

Despre asta este vorba când ne referim la cuplul spiritual. Este vorba despre modul în care doi oameni fac călătoria spirituală împreună. Ei se folosesc de relația lor pentru a se ridica la un nivel spiritual superior.

Dar când oamenii aud expresia „cuplu spiritual”, ei pot face tot felul de asociații:

• • Poate merg împreună la biserică în fiecare duminică? Dacă li se potrivește, poate fi parte a căii lor, dar nu la asta se referă termenul de cuplu spiritual.
  • De asemenea, nu ne referim la doi oameni care se plimbă pe străzi înconjurați de o aură angelică, cu toate că ar putea fi minunat dacă i s-ar întâmpla asta cuiva.

În cuplul spiritual ne folosim de cunoașterea și înțelepciunea spirituală pentru a reuși în relația de cuplu.

Și spun asta, spun spre deosebire de utilizarea diferitelor mijloace emoționale sau psihologice pentru a obține succesul convențional într-o relație. Aici vorbim despre creșterea nivelului spiritual. Ne folosim de mijloace care merg mai profund, ne folosim de cunoștințele spirituale pentru a reuși în relație, pentru a fi fericiți și pentru a ne ridica mai mult în relație; atât pentru a face relația fericită cât și pentru a o folosi ca pârghie pentru a urca mai sus.

Cel mai important instrument: înțelegerea karmei

Atunci când spunem „ne folosim de cunoașterea și înțelepciunea spirituală”, ne referim în primul rând la folosirea cunoașterii despre karma.

Ne folosim în relația de cuplu de principiile karmei. Lucrăm cu ele pentru ca relația să reușească. Cei care fac asta cu succes, pot crea ceva minunat.

Cum să creăm un parteneriat minunat

Vă recomand să ascultați această lecție cu gândul: „Cum pot folosi ceea ce aud aici pentru a face ca relația mea, fie cea care există deja, fie cea care se va crea, să fie minunată?

Și dacă doriți cu adevărat ca aceste cunoștințe să funcționeze și mai puternic, este atunci când facem asta nu doar pentru noi înșine, ci și pentru ceilalți.

Dacă sunteți pregătiți pentru această etapă, încercați să ascultați din dorința de a putea transmite aceste cunoștințe altora. Această intenție va începe deja să funcționeze pentru voi.

Atunci când nu ascultați doar pentru voi, ascultarea va fi diferită. Ascultând ca profesori, aceasta este karma cu mult mai puternică decât ați fi ascultat-o doar pentru a fi voi fericiți.

Este foarte dificil să ne creăm fericirea pentru noi dacă nu lucrăm simultan la a crea fericirea și pentru ceilalți. De fapt, spunem că este imposibil.

Așadar, aceasta a fost o scurtă introducere a ceea ce este cuplul spiritual în general.

Pabongka Rinpoche

În această prelegere s-au folosit fragmente din cartea lui Pabongka Rinpoche. Pabongka Rinpoche a fost un mare înțelept tibetan care a trăit în secolul al XX-lea, a murit în 1491 și a fost considerat cel mai mare învățător al Tibetului în secolul al XX-lea. El a fost învățătorul inimii lui Trijang Rinpoche, (el a fost învățătorul actualului Dalai Lama) la rândul său a fost învățătorul inimii lui Ken Rinpoche. Ken Rinpoche a fost învățătorul inimii Lamei Dvora, iar Lama Dvora este învățătoarea inimii mele.

Pabongka Rinpoche a scris cartea Eliberarea în Palma Mâinii Tale, o capodoperă a cunoașterii budiste, prezentată într-un mod foarte accesibil și foarte practic pentru viață. Deci fragmentele de aici provin din această carte.

Afecțiunile mentale

În această serie, seria numărul patru despre cuplul spiritual, ne vom concentra asupra afecțiunilor mentale. În mica broșură  pe care ați primit-o, scrie Kleshas în engleză. În română am tradus afecțiuni mentale. Klesha este un cuvânt sanscrit. În tibetană se spune:

Nyon mong

Ce este Klesha sau Nyon mong? Ce este afecțiunea mentală?

Definiția pe care o dă Pabongka Rinpoche, pe care nu a inventat-o, este definiția budistă acceptată:

Afecțiunea mentală sau klesha este orice ce ne tulbură liniștea sufletească.

Orice ne tulbură pacea sufletească este o afecțiune mentală.

Aceasta este definiția clasică, iar Pabongka Rinpoche completează această definiție și spune: Nu numai că ne tulbură liniștea sufletească, ci ne scoate din echilibru. Ne aruncă din starea în care viața curge, într-o stare de turbulență, de furtună.

Așadar, orice gând sau emoție care face așa ceva se încadrează în categoria de klesha, a afecțiunilor mentale.

Am putea spune emoții negative, cum ar fi furia, ostilitatea, ura, resentimentul, mândria. Vom vorbi despre ele pe parcursul acestei prelegeri. Deci, acestea sunt ceea ce numim, dacă vreți – emoții tulburătoare, emoții care ne perturbă liniștea sufletească.

Afecțiunile mentale nu sunt doar sentimente, nu sunt doar emoții. Vom vedea mai târziu în studiu că cele mai grave lucruri care ne tulbură liniștea sufletească și ne zdruncină echilibrul sunt de fapt gândurile, și nici măcar gândurile, ci concepțiile asupra lumii care se află în fundal și ne provoacă suferință.

Așadar, aceste lecții sunt dedicate studierii acestor lucruri.

• • Cum ne perturbă pacea sufletească și cum ne perturbă relațiile noastre
  • Cum să ieșim din ele și cum să corectăm aceste situații, astfel încât să nu mai suferim de pe urma lor.

În primul rând, trebuie să învățăm să identificăm dușmanul afecțiunilor mentale

Pabongka Rinpoche spune în cartea sa că, atunci când studiem afecțiunile mentale, marea noastră sarcină este de a învăța să le identificăm. Să învățăm să le identificăm înainte ca ele să ne domine.

Pentru că problema cu klesha este că, în momentul în care una dintre ele ne domină, ne târăște după ea și în scurt timp, nici nu ne mai dăm seama că suntem în ea. Dacă nu aplicăm antidot atunci când ne atacă furia, după un timp chiar ne simțim bine să continuăm să fim furioși. Nici măcar nu ne dăm seama în ce probleme ne băgăm.

Așadar, prima noastră sarcină în acest studiu este să începem să identificăm cum arată acest inamic. Aceste afecțiuni mentale sunt dușmanii noștri, care ne atacă din interior. Trebuie să-i identificăm.

Suntem ca într-un câmp de luptă, afecțiunile mentale sunt dușmani noștri pe câmpul de luptă. Dacă un soldat vine pe noi, trebuie să știm dacă el este unul de-al nostru sau nu? Dacă nu este unul de-al nostru, poate ar trebui să tragem repede în el, înainte ca el să tragă noi.

Și trebuie să învățăm să facem asta în timp scurt

Deci, trebuie să identificăm klesha care ne atacă, astfel încât să o putem elimina înainte să ne facă rău. Și pentru a face asta, avem foarte puțin timp la dispoziție. Pentru că furia, de exemplu, ne domină instantaneu, provocându-ne și nouă și altora multe probleme. Ea va distruge cu siguranță relațiile noastre.

Și aceasta este una dintre cele mai dificile probleme legate de klesha, odată ce o astfel de klesha ne domină mintea, suntem neputincioși.

Vine furia. Avem trei, poate cinci secunde s-o observăm și să nu intrăm în ea. Dacă nu reușim să o prindem în acest scurt timp, ea deja ne va stăpâni, inima va începe să bată mai repede, sângele se va urca la cap, tonul vocii va crește, și atunci e prea târziu. Și uneori, în funcție de locul în care sunteți pe calea spirituală, poate dura o săptămână până să vă reveniți după acest atac. Sunt oameni care ani de zile își păstrează supărarea și resentimentele.

Lupta împotriva afecțiunilor mentale este însăși practica noastră

Cei care sunt pe această cale spirituală, în general și budiștii în special, luptă împotriva afecțiunilor mentale 24 de ore pe zi. Aceasta este practica noastră. Practica noastră este de a lupta și de a elimina afecțiunile mentale 24 de ore pe zi. Aceasta este lupta noastră. Uneori îi numim pe acești oameni războinici spirituali. Ei se războiesc cu afecțiunile lor mentale pentru a-și purifica mintea.

De ce se luptă cu aceste afecțiuni mentale? Pentru că ele ne fac viața mizerabilă, ne fac nefericiți, ne amărăsc viața, uneori ne determină să fim puși în situații extreme, ne fac atât de nefericiți.

Arhat: Cel care a învins inamicul

Și există situația opusă, în care omul și-a învins afecțiunile mentale. Se numește Nirvana. Aceasta este o stare în care omul și-a eliminat toate afecțiunile mentale, fiecare emoție negativă, fiecare gând negativ, tot ceea ce îi tulbură pacea sufletească.

Cel care au atins Nirvana în sanscrită se numește Arhat. El și-a eliminat toate sentimentele și toate gândurile perturbatoare din interiorul său și se află într-o plăcere extraordinară.

În tibetană, cuvântul arhat este tradus:

Dra Chompa

Dra – dușman,
Chompa – a distruge; a învinge; a triumfa asupra.

Deci, ”distrugătorii dușmanului” este numele lor în tibetană. Arhat care a atins Nirvana este distrugătorul dușmanului. Ce dușman a distrus? Dușmanul afecțiunilor mentale.

Nu trebuie să învățăm cum să facem față afecțiunilor mentale, ci să le eliminăm complet

Și unul dintre obiectivele importante pe calea noastră spirituală este să ajungem acolo. Iar dacă acesta este unul dintre obiectivele importante pe calea noastră, atunci nu ne va interesa cum să facem față afecțiunilor mentale, a ține piept furiei sau geloziei. Trebuie să facem și asta pe cale, dar scopul nostru este să le eliminăm complet. Ca ele să nu mai apară niciodată. Să ucidem toată această negativitate din noi care ne tulbură liniștea sufletească.

Și vom vorbi despre ambele aspecte în cadrul acestei prelegeri, atât despre gestionarea situației, cât și despre eliminarea acesteia. Eliminare completă. Și pentru a avea succes în acest sens, trebuie să învățăm să identificăm care este uniforma celui care ne atacă? Și acesta este numele jocului.

Boala și leacul

Oare putem să identificăm această boală spirituală în care ne aflăm constant și care ne atacă? Putem oare s-o identificăm în scurtul timp pe care îl avem, înainte ca ea să pună stăpânire pe noi, și să-i aplicăm antidotul?

Nyenpo

Nyenpo înseamnă antidot. Antidotul care ne va permite să stopăm afecțiunea mentală înainte ca ea să ne domine.

Lista scurtă: Zece afecțiuni principale pe care le avem cu toții

În budism, există optzeci și patru de mii de afecțiuni mentale.

Buddha, din marea lui compasiune, a spus: „Am să vă găsesc o listă mai scurtă.” Sunt optzeci și patru de mii pe care le avem cu toți. Și printre ele există o listă cu douăzeci și șase care sunt cele mai mari, douăzeci și șase de generali. Printre cei douăzeci și șase:

• • • șase sunt general-locotenent și
    • alți douăzeci sunt general-maior.

Deci sunt șase mari, printre cele șase mari sunt cinci și al șaselea. Al șaselea are, de asemenea, cinci. Deci sunt cinci mari și un al șaselea care este mare și este împărțit în cinci, deci câte avem împreună? Zece. Numărul șase devine cinci lucruri.

Așadar, avem zece generali, care sunt cele zece afecțiuni mentale principale și vom discuta despre ele în această prelegere.

Atacul unei afecțiuni mentale poate provoca pagube enorme

Am spus că odată ce afecțiunea mentală a pus stăpânire pe noi, ea ne târăște după ea, și ne scufundă și mai mult, iar apoi producem din ce în ce mai multă energie negativă și, pe parcurs, acumulăm karma oribilă, multă karmă negativă.

Atunci când suntem atacați de klesha, acumulăm foarte repede karma negativă și va fi foarte greu să scăpăm de ea mai târziu. Foarte, foarte greu.

Uneori relațiile pe care le-am cultivat mult timp, cu multă atenție și iubire, pot fi complet distruse în zece minute de furie. Când se întâmplă asta, oamenii nu-și mai vorbesc și mult lucruri urâte se pot întâmpla în urma unui astfel de atac.

Așadar, una dintre sarcini este să învățăm să le identificăm rapid, pentru a aplica rapid antidotul, și este important să știm și ce antidot să aplicăm, pentru că avem douăzeci și șase, iar fiecare dintre ele are un antidot diferit. Așadar, trebuie să cunoaștem nuanțele și diferențele lor și ce antidot să aplicăm. Pe de altă parte trebuie să cunoaștem bine acest material pentru a putea extrage rapid medicamentul potrivit, deoarece avem puțin timp la dispoziție.

Deci, în aceste lecții vom învăța cum să ne eliminăm rapid afecțiunile mentale într-un timp scurt. Vă vom oferi sfaturi, sugestii, abilități și metode, care au fost dezvoltate de-a lungul a două mii cinci sute de ani de către cei mai mari înțelepți spirituali din tradiția noastră.

Și, de fapt, întreaga cale a budismului, și alte tradiții spirituale care sunt autentice, scopul lor este: să ne facă oameni mai buni și să ne ajute să  ne eliminăm negativitatea din noi. Și tot ce spunem aici a fost dezvoltat de oameni ca mine și ca voi, care au fost în locul în care suntem și noi, și s-au luptat cu afecțiunile lor și au învins. A fi Dra Chompa înseamnă a fi cel care și-a învins dușmanul. Și cu toții suntem plini de aceste afecțiuni mentale.

Cuplul spiritual ne poate ajuta să ne eliminăm afecțiunile noastre mentale

Când ne alegem partenerul, de obicei îl alegem pe cel care ne poate ajuta cel mai bine în dezvoltarea noastră spirituală. Dar pentru a atinge dezvoltarea, trebuie să trecem prin schimbare și orice schimbare este dificilă. Așadar, în mod paradoxal, persoana cu care alegem să ne căsătorim este, de obicei, persoana cu care ne va fi cel mai greu să trăim.

De obicei există luna de miere și apoi, după un timp, relația începe să devină din ce în ce mai dificilă, să se înrăutățească. Deci, ce putem face când lucrurile devin dificile? Unii oameni fug, nu-i așa? Ei nu profită de această oportunitate. Părăsesc relația și apoi caută pe altcineva, și de obicei ceea ce se întâmplă este că aceeași karmă care le-a adus greutăți în prima relație, va aduce greutăți și în a doua relație. Și între timp îmbătrânesc.

Așadar, oportunitatea de a învăța despre afecțiunile mentale este de a folosi  relația noastră spirituală, pentru a ne aduce într-un loc în care să putem evolua. Pentru că este cu mult mai ușor de făcut în cuplu.

Dacă suntem singuri, ne putem vedea propria față? De obicei, cel care trăiește singur nu se confruntă cu propriile afecțiuni mentale. Uneori apar mici necazuri, dar nu este ceva care să ne șlefuiască în fiecare zi, iar oportunitatea de a experimenta greutățile, de a experimenta afecțiunile noastre mentale este cu mult mai mică. Deci, șansa de a progresa pe cale este foarte mică.

Așadar, scopul nostru este să luăm relația noastră de cuplu ca un instrument care ne ajută să înlăturăm afecțiunile mentale. Pentru că în cadrul unei relații,  nu ne putem ascunde de ele, afecțiunile mentale trebuie să apară în cadrul relației, și asta este în regulă. Și asta pentru faptul că partenerul nostru este oglinda noastră și atunci putem să ne identificăm afecțiunile noastre mentale și să lucrăm.

Ce alte opțiuni mai putem avea în viața noastră de cuplu? Cealaltă opțiune este să nu creăm valuri în relația noastră, să nu apăsăm pe butoanele partenerului, să fim drăguți, să ne străduim. Dacă știm că îi place să se uite la fotbal la televizor în fiecare sâmbătă seara și nu e ceva ce ne interesează, atunci vom găsi altceva de făcut sâmbătă seara. Și dacă mie îmi place să dansez, iar lui nu-i place, atunci găsim o soluție. Important să nu facem valuri, să nu producem agitație ca să nu-l supărăm pe partener.

Și când alegem această direcție de a nu face valuri, atunci ceea ce se va întâmpla va fi că, încetul cu încetul, relația se va deteriora.

Ne vom distanța unul față de altul, vom fi din ce în ce mai puțin pe un drum comun și, în cele din urmă, vom ajunge bătrâni și singuri, dacă nu murim noi mai întâi. Foarte puțini oameni reușesc să mențină relații calde după mulți, mulți ani.

Când ne luptăm împotriva afecțiunilor mentale, atunci ne dezvoltăm spiritual, pentru că nu facem asta doar pentru noi înșine, iar acest lucru va afecta întreaga lume din jurul nostru, pentru că atunci când le învingem, toată lumea va beneficia de asta.

Trebuie să-i dăm putere partenerului spiritual

Care este pericolul folosirii afecțiunilor mentale ca instrument pentru dezvoltarea spirituală? Dacă decid să-mi folosesc partenerul ca pe cineva care să mă ajute să-mi dezvolt afecțiunile mentale, atunci trebuie să-i dau partenerului meu puterea. Dacă îmi apare o afecțiune mentală și partenerul meu este prin preajmă, și mă năpustesc asupra lui, asta nu-mi va permite să mă dezvolt.

Pentru a reuși cu adevărat să mă dezvolt, trebuie să-i dau puterea partenerului meu. Îmi asum responsabilitatea, îi dau puterea. Îmi zic: „Faptul că face ceea ce face și, ca urmare, eu am o afecțiune mentală, cine este de vină pentru asta? Poate el să-mi creeze afecțiunea mentală? Dacă el este cel care îmi creează afecțiune mentală, atunci de fiecare dată când face asta, afecțiunea mentală va apărea. Dar noi știm că uneori ea apare și alteori nu, deci trebuie să vină de la mine.

Dacă sunt dispus, atunci când îmi este greu să lupt împotriva afecțiunii mentale, să-i ofer partenerului meu puterea, atunci voi putea progresa. Așadar, am șansa să fac progrese reale în războiul împotriva afecțiunilor mentale. Și acesta este, de fapt, și motivul spiritual pentru care ne creăm relația de cuplu, de a ne dezvolta spiritual. Partenerul îmi reflectă ceea ce este în mintea mea și eu îi reflect lui. Fiecare partener din cuplu își reflecta unul altuia afecțiunile mentale.

Dacă, de exemplu, partenerul se enervează pe mine, ce ar trebui să fac într-o astfel de situație?

Trebuie să-mi găsesc puterea interioară să ies din situația asta, să privesc din exterior, și să-mi amintesc teoria. Este adevărat că într-o astfel de situație este cel mai greu să ne amintim teoria. Dacă am căzut deja în brațele supărării, va fi imposibil să mi-o reamintesc.

Scopul este să încercăm să ne amintim, și să ieșim din cercul vicios: „El mi-a făcut asta și mi-a spus asta”. Să observăm care este oportunitatea în această situație. Cum o putem folosi? Cum ne putem folosi de partener? Pentru că partenerul are înțelepciune. Faptul că suntem atrași de acest partener, asta înseamnă că are virtuți, că are o anumită înțelepciune care îi permite să ajute relația. Așadar, scopul este să profităm de el, să ajungem în punctul în care relația înflorește și capacitatea noastră de a depăși afecțiunile mentale să crească.

Vreau să subliniez faptul că partenerul ne reflectă pe noi, este valabil nu doar pentru cupluri. Lumea pe care o privim este imaginea din oglinda minții noastre.

Uneori, lucrurile pe care nu vrem să le știm despre noi, sau nu vrem să le recunoaștem, sau pe care le negăm, lumea va veni și ni le va reflecta.

Și cine poate face asta mai bine decât partenerul? Dacă mă consider că nu sunt supărăcioasă și întâlnesc un partener care se supără pe mine în fiecare dimineață și seară, atunci trebuie să încep să mă uit în oglindă, pentru că el/ea este oglinda mea.

Unul dintre înțelesurile de a da puterea partenerului este de a observa ceea ce ne reflectă el și să lucrăm cu asta. Pentru că dacă încercăm tot timpul să spargem această oglindă, ea va continua să reflecte ceea ce avem în noi. Până când nu le vom elimina din noi, oglinda va continua să ni le reflecte.

Situații de status quo care împiedică creșterea

(status quo – starea de fapt existentă. Aceasta cuprinde situația actuală, fie ea socială, economică, juridică, de mediu, politică, religioasă, științifică sau militară. În sens sociologic, se referă la starea actuală a structurii sau a valorilor sociale.)

Majoritatea cuplurilor care rezistă și rămân împreună găsesc un fel de status quo, intră într-o stare de comoditate. Unul se evită pe celălalt, el se uită la fotbal, iar ea iese cu prietenele sâmbătă seara.

Ei își fac de-a lungul anilor o serie de aranjamente ca să le fie confortabil. Fiecare conferă celuilalt un confort emoțional, atenuând o parte din singurătate, poate că au ajuns la un aranjament financiar confortabil. Dar nu există nicio creștere acolo, niciun progres. Cuplul se înțelege, unul evită pe celălalt și niciunul nu progresează, pentru că partenerul nu este folosit ca o oglindă care să reflecte unde trebuie lucrat.

Deci, aceasta este legătura dintre învățătura asupra afecțiunilor mentale și utilizarea ei în cadrul cuplului spiritual. Cadrul unui cuplu spiritual poate fi un laborator minunat pentru această învățătură și pentru oportunitatea de a ne purifica, pentru că oglinda locuiește cu noi acasă. Stăm permanent în fața oglinzii. Suntem în permanență în fața oglinzii. Așadar, întrebarea este: „Oare ne vom uita în oglindă sau o vom acoperi cu pânză?”

Lista celor zece mari afecțiuni mentale

Pe pagina 3 a broșurii pe care ați primit-o, este o listă cu primele zece mari afecțiuni mentale. Voi trece peste ele pe scurt, ca să aveți idee despre ce este vorba, și apoi voi intra mai în amănunt.

Aceste afecțiuni mentale sunt cei zece generali. Ele sun în „top 10” pentru că le avem cu toții, altfel n-am mai fi fost aici, am fi fost cu toții în paradis.

Faptul că vă aflați aici indică faptul că le aveți. Noi nu facem excepție. S-ar putea să nu le vedeți în voi. De aceea folosiți-vă de această seară pentru le identifica. Pentru că, așa cum am spus, fără a recunoaște inamicul, nu-l putem învinge. Nici măcar nu știți că există în voi, că sunteți sub influența lui, iar atunci nu vă veți putea ridica la un nivel spiritual superior.

1. Dorința

Do Chak

Do Chak înseamnă dorință, pasiune, poftă, patimă.

2. Supărarea/furia

Kongtro

Traducerea „supărare” este doar una dintre traducerile cuvântului Kongtro. El mai înseamnă furie, ură, dușmănie, ostilitate și multe alte cuvinte. Așadar, cuvântul cuprinde toate aceste sentimente care ne ard în interior, de împotrivire, de ură, de respingere.

3. MândriaNga gyel

Nga – eu,

Gyel – rege.

Deci, cuvântul tibetan pentru mândrie este „Eu sunt rege” sau „Eu sunt regină”.

4. Ignoranța

Marikpa

Marikpa înseamnă mândrie.

Numărul patru deja nu mai este o emoție. Prin urmare, emoțiile care ne tulbură liniștea sufletească nu sunt tocmai traducerea cuvântului klesha. Și vom vedea că ignoranța este unul dintre cei mai mari dușmani pe care îi avem, din care izvorăsc toate celelalte afecțiuni mentale.

5. Îndoiala

Te tsom

Te tsom înseamnă îndoială.

Am adăugat aici „îndoieli leneșe”, pentru că nu toate îndoielile sunt negative.

Ni se pare că îndoiala este ceva inocent, toată lumea are îndoieli, și ce rău este să ai îndoieli? Și este adevărat, există îndoieli care sunt utile, există îndoieli care sunt negative. Dar ele sunt mai dăunătoare decât ne putem imagina. De fapt, ne omoară. De aceea, este foarte important să cunoaștem acest subiect al îndoielilor negative.

Concepții greșite

Vom trece acum la coloana a doua:

Ta

și

Tawa

În tibetană Tawa înseamnă concepție, concepție asupra lumii, viziune sau percepție.

Acest Tawa este împărțit în cinci concepții diferite, cinci gusturi diferite ale concepției greșite, care sunt foarte, foarte dăunătoare pentru noi. Spunem că ele ne omoară.

Așadar, intrăm într-o categorie foarte importantă.

Le vom numi acum repede și mai târziu le vom detalia.

6. Concepția perisabilă

Jikta

Jikta – concepție perisabilă.

Toate aceste concepții sunt aspecte diferite ale ignoranței. Și această ignoranță este legată de neînțelegerea a cine sunt eu. Neînțelegere despre cine sunt eu și ce sunt lucrurile mele? Și vom vorbi mai multe despre ea. Unul dintre cei mai mari dușmani pe care îi avem în viața noastră este Jik ta.

7. Concepția extremă

Tarta

Ta înseamnă extrem.

Deci, Tar ta – concepție extremă.

Concepția extremă este concepția de tipul „totul sau nimic”. Aceasta este o concepție care are două extreme, fiecare extremă constituind o gravă neînțelegere a realității noastre. Majoritatea dintre noi ne aflăm la o extremă, și câțiva dintre noi pot cădea în cealaltă extremă, dar în ambele cazuri suntem pierduți.

Uneori descriem aceste extreme ca pe o prăpastie, și ca să nu cădem trebuie să găsim o cale de mijloc pe care să mergem. Și această cale e foarte, foarte îngustă și sinuoasă și e foarte greu să rămânem pe ea. Este greu de găsim și greu de rămas pe ea.

8. Concepția arogantă

Tawa chok dzin

 

Chok – înalt, superior, arogant,
Chok ta – concepție arogantă.

Concepția arogantă nu este același lucru cu a fi o persoană arogantă. Vom vorbi despre asta. Este foarte important să identificăm acest dușman, pentru că putem fi deja adânc în el fără să ne dăm seama de asta. Și dacă suntem scufundați în această concepție, nu putem progresa pe calea spirituală. În ciuda tuturor eforturilor noastre, nu vom reuși. Așadar, este foarte important să o identificăm, foarte important să învățăm despre ea.

9. Concepția dificultății sau credința în căi spirituale greșite

Tsul trim dang tul shuk chok dzin

În română am prescurtat-o la concepția dificultății.

Această concepție greșită care se referă la calea spirituală care nu înțelege ce este o cale spirituală adecvată. Este omul care deja caută o cale spirituală, dar alege o cale care nu este eficientă, care, de fapt, îi este dăunătoare.

10. Concepția greșită

Lok ta

Lok ta – concepție greșită.

Concepția care neagă în mod activ corectitudinea altor concepții corecte.

În Lok ta, omul neagă lucruri care sunt de fapt adevărate. Cum ar fi: pot face ce vreau „Mănânc și beau pentru că mâine tot voi muri, pentru că nu contează.”

Această concepție greșită care spune „nu contează ce fac” se va întoarce asupra mea și mă va lovi, mă va biciui și voi suferi enorm din cauza ei. Persoana care are Lok ta neagă adevărul spiritual profund, comun fiecărei tradiții spirituale, care spune: „Ce semeni, aia culegi”.

O persoană care neagă această lege universală a lumii noastre, este un exemplu de tip Lok ta. O astfel de persoană va trebui să sufere, pentru că ceea ce a semănat va trebui să culeagă. S-ar putea să treacă un timp până va culege, dar ceea ce i se va întoarce îl va răni greu. Și mai sunt și alte aspecte.

Vom vorbi despre toate aceste afecțiuni mentale la modul general și vom vorbi, de asemenea, despre cum sunt legate de cuplul spiritual și cum ne putem folosi partenerii pentru le elimina.

Nu mi-e rușine să mă folosesc de cuvântul „a ne folosi” pentru că atunci când ne folosim unul de altul și ne ajutăm reciproc, vom putea crește împreună. Iar  acest lucru va implica asumarea de riscuri. Va implica să stăm într-un loc

– care nu va fi comod și

– să vedem în oglindă ceva ce nu ne place,

– să nu fugim de el și

– să activăm antidotul. Să nu ripostăm, să nu spargem oglinda, ci să stăm, să observăm și să activăm antidotul.

Și acest lucru este complet diferit de modul în care majoritatea oamenilor își construiesc relațiile. Majoritatea oamenilor caută un loc comod în care să se înțeleagă unii cu alții, să nu facă valuri.

Munca aici este diferită, ea ne va duce la dezvoltarea nu numai a noastră, ci și a copiilor care cresc în cadrul relației de cuplu și a oamenilor care ne înconjoară. Devenim o sursă de lumină pentru ceilalți, îi vom călăuzi, iar pe parcursul căii  dobândim fericirea și dacă facem calea până la capăt, vom ajunge în paradis.

A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b

Corecții karmice pentru „respect”

 Întrebarea este: cum să încărcăm acest card de credit al cuplului nostru spiritual și cum facem cu o terță parte?

Nu ne plângem partenerului: „Obișnuiai să mă respecți. Astăzi nu mă mai respecți”. Nu facem asta. Nu ne vom plânge și nu-i vom cere să ne respecte. Funcționează să-i pretindem respect? Asta nu funcționează.

Trebuie să producem cauzele karmice pentru a-l experimenta pe partenerul nostru că ne respectă.

Vom da trei corecții karmice.

1. Respectă legea

Poate vă întrebați ce legătură are cu subiectul nostru?

Dar dacă vă gândiți puțin la asta, legile sunt date pentru a proteja cetățenii, pentru a menține ordinea în viața noastră socială. Legile sunt o expresie a dorinței societății de a păstra drepturile fiecăruia. Legile sunt o expresie a faptului că oamenii din societate decid că trebuie acordat respect celuilalt, să i se respecte drepturile celuilalt.

De exemplu, dacă legea rutieră spune că atunci când vedem indicatorul „stop” trebuie să ne oprim, și ne oprim. De ce trebuie să ne oprim când vedem indicatorul „stop”? Pentru a proteja viața, pentru a respecta viața altora sau pentru a le respecta dreptul de trecere, în măsura în care au dreptul de trecere.

Deci, dacă nu respectați legea, înseamnă că nu respectați un public întreg. Ați acumulat dintr-o dată multă karmă negativă a lipsei de respect acasă, de la partenerul vostru.

În societatea noastră nu avem această mentalitate. S-ar putea să respectăm indicatorul „stop” pentru că se dau amenzi mari sau pentru că există poliția peste tot și sunt camere peste tot, dar nu acesta este motivul pentru a-l păstra. Pentru că dacă acesta ar fi motivul de a-l respecta, atunci dacă ajungem la o intersecție la ora trei dimineața și știm că nu este nicio cameră de luat vederi acolo, nu ne vom opri. Așa-i?

Motivul de a opri la indicator nu este datorită camerelor de filmare sau a  amenzilor, ci este înțelegerea că dacă nu respectăm legea care vine să protejeze publicul, ne creăm karma de a nu fi noi respectați, de a nu ne fi respectate drepturile. Mai ales acasă, mai ales de la partenerul meu, pentru că el este cel care îmi reflectă cel mai bine mintea.

Deci, dacă este adevărat că legea a fost creată pentru a ne proteja pe toți, pentru a proteja drepturile altora, pentru a-i respecta pe ceilalți pentru a nu le face rău altora, atunci chiar și la trei dimineața, voi opri la indicatorul „stop”  chiar dacă nu este niciun polițist acolo, sau nicio cameră de filmat. Pentru că aceasta este legea și respectăm legea, pentru că legea vine să-i protejeze pe cei care locuiesc cu mine.

Dacă am o minte care îi respectă pe ceilalți, aceasta este mintea care se va întoarce la mine acasă ca fiind respectat/ă.

Deci, aici nu vorbim numai despre respectarea legii, ci despre gândul care însoțește actul de a ori la stop la ora trei dimineața. El este cel ce intensifică karma, pentru că karma este acumulată în principal prin gândire.

Deci, când ne oprim la stop, ne gândim: „Am oprit la stop deși este trei dimineața și nu este nimeni aici, pentru că respect ideea de lege. Pentru că drepturile altora și viețile altora trebuie respectate”. Prin gândul că respect idealul de a-i respecta pe ceilalți, îmi întăresc această karmă în mine. Și asta este ceea ce mi se va reflecta.

Și asta mai ales, când vorbim despre legile fiscale. Din punct de vedere karmic, dacă păstrăm legea impozitelor, nu numai din punct de vedere juridic, ci și moral, creează karma pentru a câștiga mai mulți bani. S-ar putea să plătim mai multe taxe, dar asta generează karma pentru a produce mai mulți bani.

Pentru că unde se duc taxele? Ele merg să servească societatea în care trăim. Mai multă educație, mai multă sănătate, mai multe drumuri. Dacă nu plătim așa cum trebuie impozitele, împiedicăm pe cei din jurul nostru să nu aibă parte de aceste lucruri, și nu singură persoană.

Dacă ne gândim la câte persoane sunt în România, peste 20 de milioane, am acumulat karma de a nu respecta 20 de milioane de oameni.

Cei care înțeleg acest lucru, mai ales oamenii de afaceri, vor depune toate eforturile pentru a plăti taxele în mod corespunzător, și să le plătească și cu bucurie. Acum sprijinim 20 de milioane de oameni din jurul nostru. Și dacă este nevoie să plătim mai mult, suntem gata să plătim mai mult, pentru că acum ne servim poporul.

Aceasta este o mentalitate cu care nu suntem obișnuiți

Această mentalitate este ciudată pentru noi. Din păcate, nu trăim într-o astfel de societate. Încercăm să ne ferim pe cât putem, să nu fim prinși. Și asta ne omoară; ne omoară finanțele, ne omoară respectul în casa noastră. Ne omoară relația.

Prin faptul că nu respectăm legile care vin să servească o societate întreagă, dăunăm întregi societăți, iar acest lucru se intensifică.

Karma se intensifică și apoi vine acasă, și vom suferi atât financiar cât și în relația noastră.

Pentru că totul, absolut totul, este guvernat de karma, iar toată această karmă stă în mintea mea și se reînnoiește din clipă în clipă, trece de la o clipă la alta și o port cu mine permanent. Așa că fiecare evaziune fiscală, fiecare semafor pe care nu l-am respectat, toate aceste lucruri vor merge cu mine tot timpul; toate aceste amprente mentale merg cu mine tot timpul și îmi creează în mod continuu realitatea.

Deci, dacă nu respectăm comunitatea în care trăim, prin faptul că nu respectăm regulile, legile pe care această comunitate le-a creat, atunci cum ne putem aștepta ca partenerul nostru să ne respecte acasă?

Noi suntem cei care nu îi permitem să facă asta. Oricât de mult ne-am ruga de el să ne respecte, el nu va putea să facă asta! Noi suntem cei care nu-i permitem.

Și invers! Dacă respectăm legile mediului în care trăim, le respectăm așa cum sunt scrise și respectăm idealul pe care ele reprezintă – acela de a proteja societatea –, atunci deodată partenerul va începe să se schimbe și să ne respecte.

Deci așa facem karma cu o terță parte și aici o facem cu toată țara.

Nu orice lege este morală

Dacă legea este imorală?

Sunt legi care nu sunt morale. Există legi care ne cer în anumite situații să ucidem. Ele nu sunt morale.

Și pe ele trebuie să le respectăm?

Ceea ce spunem este că trebuie să acționăm conform legilor karmei, iar dacă există legi imorale, atunci trebuie să facem ceva în privința asta.

Nu spunem: „Desconsider legea”. Nu! Trebuie să facem ceva care să respecte în continuare societatea în care trăiesc, trebuie să facem ceva care funcționează împotriva unei legi imorale. Poate că ar trebui să scriem ceva în ziar, sau să trimitem o scrisoare guvernului nostru, mai ales dacă este vorba despre acte de ostilitate sau acte de război, acte care dăunează vieții. Trebuie să avem curajul să ne ridicăm deschis și să ne spunem părerea.

Deci, idea nu este de a nu respecta legea. Respectăm ideea profundă a legii și ne ridicăm și facem ceva împotriva unei legi care este imorală, dar fără violență și fără mânie. Nu facem asta din aroganță sau din spirit de dreptate în inima noastră. Nu!

O facem din respect pentru societatea în care trăim, pentru a servi oamenii cu care trăim, și în acest fel respectăm în continuare spiritul legii.

Deci aceasta a fost prima corecție karmică.

2. Fă-ți o listă

Să explicăm puțin la ce ne referim:

• Să presupunem că lucrați undeva. Sunt oameni acolo pe care nu prea îi apreciați; s-ar putea ca ei să nu respecte regulile voastre și s-ar putea să vi se pară că nu sunt atât de morali.
• sau acționați din lipsă de respect față de ceilalți; întârziați la întâlniri, iar acesta poate deveni un obicei care arată lipsă de respect față de grupuri de oameni.

În aceste cazuri, sfatul este să vă faceți o listă în mintea voastră cu cei pe care pe care nu îi apreciați și nu îi respectați. Ca urmare a faptului că nu-i apreciem, decidem că nu este nevoie să-i respectăm.

Ei sunt cu toții profesorii noștri

Dacă suntem pe o cale spirituală și poate facem yoga, meditație, studiu, ne cultivăm un comportament moral și o gândire sănătoasă care înțelege realitatea și așa mai departe, va veni ziua în care vom începe să vedem fiecare persoană pe care o întâlnim ca pe un profesor.

Deci, în măsura în care, încă întâlnim oameni pe care nu îi respectăm sau nu îi apreciem, acesta este indicația că mai avem încă multe de făcut pe calea noastră spirituală.

Va veni ziua în care vom vedea cum ceilalți ne arată toate aceste comportamente ale noastre: de a judeca, de a critica, de a insinua, atunci respectul față de ei va veni automat. Când vom începe să vedem oamenii ca profesorii noștri, vom începe automat să-i respectăm.

Deci, dacă ne aflăm într-o relație în care partenerul nu ne respectă, sau care ne-a respectat în trecut și astăzi nu ne mai respectă, al doilea sfat este: „Uită-te în jurul tău și vezi ce te învață oamenii!”.

Să învățăm din comportamentul lor, așa cum v-am spus despre Dalai Lama la acel spectacolul muzical. El a căscat și a spus: „Mâine trebuie să meditez”, și asta a fost cea mai importantă lecție din acea seară.

În același context, cineva l-a întrebat pe Dalai Lama cum îi învățăm pe copii noștri toate aceste lucruri frumoase?

Și el a răspuns: „Îi puteți învăța doar prin exemplul vostru personal”.

Deci, vom face acea listă cu cei care încearcă să ne învețe ceva, prin comportamentul lor, prin modul în care trăiesc. Și veți vedea că lista este foarte lungă.

Poate că nici nu am observat că ei sunt alături de noi, sunt în jurul nostru tot timpul pentru a ne învăța ceva, iar noi suntem atât de preocupați să-i judecăm, să nu-i iubim și stăm departe de ei, în loc să le auzim învățătura.

Ei sunt în permanență acolo încercând să ne transmită învățături, doar că noi nu suntem suficient de atenți la asta, pentru că ne-am fixat în criticile noastre sau în opiniile noastre.

Cu cât vom aprecia mai mult exemplul personal pe care ni-l arată oamenii prin comportamentul lor, respectul nostru va crește față de ei, și automat partenerul nostru ne va respecta din ce în ce mai mult.

Respectând lumea, în mod automat, partenerul va începe să vadă în noi profesorul lui.

Dacă vrem ca partenerul nostru să ne respecte, trebuie să începem să-i respectăm pe cei din jurul nostru, și să vedem ce ne învață.

3. Deschide-te.

Al treilea sfat este să respectăm opinii și alte culturi față de care nu suntem deschiși.

Este ca și cum am călători într-o țară îndepărtată, care are obiceiuri străine, mâncăruri cu care nu suntem obișnuiți, care are alte tradiții, și învățăm să le apreciem. Să învățăm să ne punem în locul lor și să le respectăm acele obiceiuri care sunt destul de diferite de ale noastre; să călătorim într-o țară din lumea a treia, unde s-ar putea să nu fie atât de curat și mâncărurile să nu fie atât de gustoase sau sănătoase. Să mergem și să ne expunem la viața din acele locuri și să respectăm viața de acolo.

Încă sunt oameni care spun: „La noi nu se face așa ceva”. Cumva suntem mai buni decât ceilalți. Asta înseamnă că nu respectăm modul în care trăiesc alții.

Cum se reflectă asta în viața noastră? Partenerul meu nu mă respectă.

Deci, sfatul este să ne deschidem față de alte culturi, să ne expunem și la alte obiceiuri, tradiții. Să învățăm să respectăm modul în care trăiesc alții și, în acest fel, se creează respectul în casă. Să fim dispuși să fim într-un loc ciudat, iar atunci și partenerul va respecta ciudățenia noastră.

Puritatea sexuală

Voi aborda încă o problemă legată de comportamentului sexual inadecvat și a trădărilor, a înșelărilor. Oamenii întreabă foarte mult pe tema asta, pentru că mulți din societatea noastră suferă datorită nerespectării acestei reguli fundamentale.

Deci, cum arată o persoană care își menține puritatea sexuală și ce este puritatea sexuală?

• Puritatea sexuală pentru cei care sunt călugări este abstinența de la relații sexuale.
• Pentru cei care nu sunt călugări, este respectarea strictă a comportamentului sexual adecvat.

Din punct de vedere karmic, cauza de a găsi un partener bun este menținerea purității sexuale.

Și dacă suntem într-o relație de cuplu, cea mai elementară formă de menținere a purității sexuale, este să nu flirtăm cu alte persoane, să nu comită adulter.

Chiar și dacă nu avem o relație cu cineva, nu vom cocheta cu alții sau nu vom avea aventuri sentimentale cu persoane care sunt angajate deja într-o relație. Nu cauzăm probleme altor relații. Aceasta este forma de bază a menținerii purității sexuale.

Ideea aici este să respectăm cu strictețe relațiile celorlalți, iar asta se regăsește și în cele Zece Porunci – „A nu comite adulter”.

Durerea comportamentului sexual inadecvat

Trăim într-o societate care ne oferă mesaje confuze pe acest subiect. Dacă ne uităm la filmele artistice, aproape fiecare ne prezintă câte o aventură romantică. Un cuplu care fuge și trăiește fericit până la adânci bătrâneți. Asta este doar în filme. Lucrurile nu funcționează așa.

Dacă am fost complici la destrămarea unei relații de cuplu, și acum unul dintre ei este partenerul nostru, ne-am creat karma de a nu avea o relație împlinită și bună.

Așa se întoarce karma. Ne-am filmat că rănim relația cuiva, și aceasta este  rețeta sigură pentru dezastru în viitor. Și oamenii vin cu asta tot timpul: „Partenerul meu îmi este infidel. Partenera mă înșală”. Și pentru toți asta este o sursă mare de durere în viață.

Ce caracterizează o persoană care respectă

cu strictețe comportamentul sexual adecvat?

Cum vom recunoaște o persoană care respectă cu strictețe această regulă? Greu de întâlnit așa ceva. Putem întreba ce s-a întâmplat în viața ei, dar cu siguranță nu ne va spune despre gândurile care i-au trecut prin cap, chiar și dacă ar vrea.

Atunci cum arată în exterior?

1. Primul lucru pe care îl vedem în exterior, este că această persoană este foarte atentă la relațiile cu altcineva. Dacă aude că celălalt este căsătorit, nici nu se apropie de el, nici măcar cu gândul.

Regula aici este să nu spunem sau să facem ceva celuilalt, ceva ce nu am fi spus sau făcut dacă partenerul ei ar fi fost lângă ea.

Acesta este testul: dacă partenerul lui/al ei ar fi fost prin preajmă, am mai face asta? Aceasta este regula.

Cum arată oamenii puri? Cum se comportă? Puteți vedea acest lucru, de exemplu, dacă aveți norocul să locuiți lângă un călugăr sau călugăriță care a și-a păstrat jurămintele monastice pure timp de mulți ani. Ei își păstrează puritatea sexuală la nivel monastic.

2. Oamenii care au trăit într-un mod pur, nu mai au tendința de a a-i răni pe ceilalți. Această puritate vine în urma faptului că și-au menținut puritatea sexuală. Persoanele care și-au menținut puritatea sexuală pot ajunge la sexualitate cu multă inocență și netensionați.

Și din nou, cultura noastră ne derută. Chiar și în reclame, vedem o fetiță în bikini și un băiețel care se uită la ea, iar apoi li se spune: „Nu!”. Le arătăm copiilor la vârsta de patru ani și spunem: „Interzis!”. Și cresc cu această schizofrenie și inocența lor se duce. Există multă confuzie și există multă tensiune; Asta este permis sau asta nu? E bine? E rău? Pe de o parte este puritanism și pe de altă parte se permite tot, și deci există o mare derută.

Pentru cineva care crește cu puritate sexuală, toate acestea dispar. Sexualitatea este foarte naturală, nu este încordată și are multă inocență.

3. Un alt aspect care îi caracterizează pe cei care și-au menținut puritatea sexuală timp de douăzeci sau treizeci de ani, au o mare apreciere pentru frumusețe. Lucrurile li se par frumoase. Întâlnesc lucruri frumoase tot timpul. Ei pot vedea un bărbat frumos sau o femeie frumoasă, ei pot să le aprecieze frumusețea fără să fie stăpâniți de pasiune, sau de dorința de a-i cuceri și de a-i poseda.
4. Acești oameni tratează sexualitatea ca pe ceva frumos. Un fel de frumusețe în lume. Un tip foarte frumos de energie în lume.

Aceasta este energia care ne permite să ajungem la iluminare, energia sexuală. Practica în cuplu, în etapele ultime este cea care duce la iluminare. Dacă ne amintim de Naropa și Niguma, după mulți ani de practică în cuplu, s-a creat între ei multă bucurie, o energie frumoasă, care răspândește lumină, și nu a existat nimic din lucrurile ieftine care sunt asociate cu sexualitatea în societatea noastră.

Energia sexuală este considerată cea mai înaltă energie cu care se lucrează pe calea spre iluminare. Cel care își păstrează puritatea sexuală, poate vorbi liber despre ea. El îi poate ajuta și pe alții să-și cultive practica cu energia sexuală. Omul poate să respecte sexualitatea altuia, să-și respecte propria sexualitate și să fie în control și să rămână pur. Este multă bucurie în el, fericire, deschidere, și multă căldură. Putem vedea asta la călugări și chiar și la cei care au trăit în puritate mulți ani. Așa apare puritatea sexuală.

*******

Dificultăți în relație

 

 Vom aborda încă un subiect și anume dificultățile care apar într-o relație de cuplu.

Mulți oameni întâmpină dificultăți în relațiile lor, încep să le fie greu cu partenerul. Încep să aibă îndoieli, să se întrebe: „Să plec? Să nu plec? Ce să fac cu această relație?

Putem privi asta din două unghiuri.

Plecarea nu rezolvă neapărat dificultatea care apare în relația de cuplu

Un unghi este cel prezentat de Arya Nagarjuna:

Începe, durează, se sfârșește,
Existent sau inexistent,
Inferior, egal sau superior,
Toate acestea, a spus Buddha,
Există prin convenție,
Și niciodată de la sine.

Adică, tot ceea ce vedem în partenerul nostru, vine fapt de la noi. El este o proiecție a minții noastre. Deci, dacă avem dificultăți cu partenerul, relația este dificilă, nu mai putem suporta să fim în preajma lui, budismul spune că fuga de problemă nu o rezolvă, pentru că dacă vine din mintea mea, mintea mea vine cu mine oriunde aş fugi.

Nu putem scăpa de amprentele karmice din minte, indiferent unde ne ducem. Chiar dacă vom merge în altă țară, ne vom întâlni karma din nou, pentru că ea vine după noi.

Prin urmare spunem că dacă există ceva care nu ni se pare în regulă, atunci trebuie să lucrăm în interior pentru a-l schimba, trebuie să învățăm să ne schimbăm, și să nu fugim departe de probleme.

Cu toate acestea, există situații în care suntem forțați să ne părăsim relația de cuplu, sau partenerul/partenera ne părăsesc, sau suntem forțați să plecăm pentru că nu putem face față situației.

Partenerul nostru este de fapt profesorul nostru spiritual

Dacă se întâmplă acest lucru și ne despărțim de partener, cel mai important lucru este să ne păstrăm în continuare viziunea pură. Să-l vedem pe partener ca pe un învățător sfânt care a venit să ne învețe ceva.

Indiferent de ce se întâmplă, dacă voi l-ați părăsit sau partenerul va părăsit, el/ea vor rămâne în continuare parteneri pe calea voastră spre iluminare. Nu întâmplător au intrat în viața voastră și nu întâmplător au ieșit din viața voastră.

De aceea, trebuie să fiți foarte atenți de a nu vă afla niciodată în situația în care să fiți lipsiți de respect față de el/ea, chiar dacă nu mai sunteți alături de ei acum.

Este bine ca în sinea voastră să fiți recunoscători: „Îți mulțumesc că ai fost cu mine. Am învățat ce am avut nevoie să învăț și poate că a venit timpul să învăț în altă parte”, și continuați să-l respectați pe fostul partener.

Pentru că a vă angaja într-o relație spirituală de cuplu este foarte asemănătoare cu relația dintre voi și un învățător spiritual. Este similară din punct de vedere karmic. De fapt, îl primiți pe partener ca pe un profesor spiritual.

…chiar și în fiecare relație cu un profesor spiritual

    vor veni momente de încercare

Deci, dacă vă încheiați relația înainte de a sosi timpul, înainte de a o utiliza la maxim, pentru că vă este greu, este ca și când ați avea un profesor și acum vă este greu cu el, și plecați. Acest lucru creează un obicei foarte prost în minte.

Se creează obiceiul de a lăsa baltă lucrurile dificile.

Dacă aveți un profesor spiritual, vor veni situații de încercare atunci când calea se adâncește, și relația se adâncește. Vor veni momente de încercare, situații de testare, iar dacă aveți acest obicei de a pleca din situații când vă este greu, veți pleca când vă va fi greu. Puteți pleca fizic sau nu, în sensul că nu-i urmați îndrumările lui și în acest fel nu-l lăsați să [vă ajute să] avansați pe cale.

Plecarea prematură creează mari obstacole pe calea spirituală

Deci, se formează obiceiul de a nu face lucrurile până la capăt, iar acest lucru creează un obstacol enorm pe calea spirituală.

Unul dintre cele mai dificile obstacole este acest obicei de a părăsi situațiile dificile și, dacă persistăm în acest obicei, rezultatul va fi că nu vom mai întâlni profesori spirituali și nu vom mai întâlni partener.

Deci este important să nu lăsăm lucrurile neterminate. Dacă există o problemă, este bine să vă uitați la cauzele karmice ale acesteia și să lucrați cu karma pentru a schimba fenomenele pe care le vedeți în viața voastră.

Primul sfat este să evitați pe cât puteți să fugiți de o situație dificilă – pentru că  dacă plecați și nu ați rezolvat-o – va crea un mare obstacol pe calea spirituală.

Abandonarea partenerului este o lecție pentru noi

Pe de altă parte, s-ar putea ca partenerul nostru să ne părăsească. Poate că nu vrem asta, dar el/ea pleacă. Și dacă el este profesorul nostru pe calea spirituală, atunci rolul nostru este să-l ascultăm. Poate că asta este lecția pe care ne-o dă. Poate că el sau ea spune: „A venit vremea să mergi să studiezi în altă parte. Poate că am învățat unul de la altul ce trebuia să știm, iar acum tu ai nevoie de alți profesori”. Și pentru asta trebuie să le mulțumim.

Poate nu am avut curajul să ne ridicăm și să plecăm când venise timpul să trecem la următoarea lecție. Așa că partenerul ne învață lecția.

Deci, dacă chiar credem că partenerul este profesorul nostru, atunci ne dedicăm mesajului pe care încearcă să ni-l transmită. În loc să ne răzvrătim, să-l criticăm, să ne plângem, să ne bosumflăm, să ne întristăm, să-l jelim, vom spune: „Ah! Înțeleg! Accept mesajul”.

Este o mare artă să ne devotăm, să ne supunem pentru că trebuie să renunțăm la ego-ul nostru și la ceea ce vrem.

Unul dintre cele mai sfinte lucruri de făcut este devotamentul

Dacă ați întâlnit pe cineva care este un profesor spiritual, va trebui să renunțați la micul vostru ego și la mândria voastră și vă devotați mesajului care vine dintr-o sursă mai înaltă, dintr-un loc mai înalt, prin partenerul vostru.

Și poate că partenerul va spune: „Destul! Acum trebuie să pleci în altă parte”. Dacă acceptați mesajul, și nu vă răzvrătiți sau vă supărați, vi se vor întâmpla lucruri minunate mai târziu, pentru că ați venit dintr-un loc pur la ceea ce se întâmplă. Karma devotamentului față de un maestru spiritual este extraordinară și duce spre lucruri minunate.

Problema care apare este de fapt o oportunitate…

În ambele situații, dacă rămâneți sau vă despărțiți, puteți să vă transformați problema într-o oportunitate și astfel vă puteți crea o karmă frumoasă pentru viitor.

Sau o stricați și mai mult.

Iar întrebarea

Rămân în relație?

sau

Să mă despart?

nu mai este relevantă.

Ceea ce trebuie să facem este

• să evităm plantarea semințelor prin obiceiul de a lăsa baltă problemele înainte de a le rezolva.
• și pe de altă parte, trebuie să învățăm să fim atenți la mesajele pe care ni le transmite partenerul.

În acest fel învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce s-a întâmplat în relație și să învățăm să ne supunem mesajului care vine în ea.

Și dacă va veni timpul să trecem la următorul profesor, vom continua să-l respectăm pe fostul profesor toată viața.

Deci, întrebarea nu este dacă rămânem sau părăsim relația, ci ce fel de karmă plantăm în această situație.

Și asta se leagă de sfatul pe care l-am dat mai înainte de a fi atenți la mesajele înalte care ni se transmit și să le primim cu smerenie. Dar pentru asta trebuie să readucem sacralitatea în relație.

…să ne vedem partenerul/partenera

    ca pe un înger apărut în viața noastră

Nu contează cât de problematică este relația sau poate trebuie să plecăm, noi trebuie să ne menținem linia, să ne păstrăm viziunea pură, indiferent de ce s-ar întâmpla.

Am vorbit mai înainte despre a-l vedea pe partener ca o ființă divină, așa cum Naropa și Niguma, au văzut un Buddha unul în celălalt. Și oamenii spun: „Bine! Dar dacă nu-mi văd partenerul așa? Dacă îl văd un om obișnuit? Cum voi începe să-mi văd partenerul ca pe un înger care a venit să mă ducă în paradis?”

Și asta e o întrebare foarte bună.

Ca să pot face asta, trebuie să mă învăț să-mi mențin mintea tot timpul pe aspectul divin al vieții mele. Și putem face asta logic.

Dacă este adevărat că pot să-mi cresc nivelul de compasiune prin faptul că mă supăr mai puțin, că nu mai reproșez atâta sau că am mai puține resentimente, atunci ne putem crește nivelul și mai mult. Este logic că dacă practic și mai mult, voi progresa mai mult.

Și dacă întâlnesc oameni care au parcurs deja un drum lung și sunt impresionată de progresul lor, asta îmi dă speranța că mă pot îmbunătăți. Și dacă mă pot îmbunătăți, atunci mă pot îmbunătăți și mai mult și chiar pot ajunge la nivelul unei ființe divine. De ce nu? Asta e logic.

Și dacă există deja ființe care și-au perfecționat calitățile spirituale și cunoștințele și îi iubesc necondiționat pe toți ceilalți, inclusiv pe mine, asta înseamnă că ele sunt aici în jurul meu și au grijă de mine tot timpul.

Și dacă nu am ajuns încă la fericirea supremă, asta nu e din cauza lor. Asta este din cauza mea, pentru că nu aud mesajele. Pentru că nu aud învățătura, pentru că sunt blocat în ideile mele despre cum ar trebui să fie lucrurile și nu știu cum să mă devotez. Deci aici intră bhakti (devotamentul față de cineva sfânt)

Deci, dacă iubirea acestor ființe este atât de mare și dacă sunt atât de pure, atunci ele mă ascultă chiar acum și știu ce am nevoie acum.

Ele știu să se manifeste în diferite forme ca să mă ajute să progresez.

Și poate că au apărut deja în viața mea, dar eu nu le-am observat.

Și dacă sunt atât de preocupate să-mi aducă fericirea, atunci ele pot fi chiar la mine acasă și au grijă de mine tot timpul, numai că eu nu văd asta.

Deci, acesta este modul de a începe să ne uităm la partenerul nostru. Poate că el/ea este deja aici și ne împinge tot timpul în direcția corectă, doar că trebuie să ascultăm și să învățăm.

Deci, dacă acest lucru este adevărat, atunci, logic, cel cu care trăim, este manifestarea unei astfel de ființe divine. El nu ni se dezvăluie, are multă răbdare și ne împinge tot timpul în direcția corectă.

Karma unei astfel de percepții se intensifică…

Deci, dacă încep să mă gândesc la partener așa, va acumula karma pentru mine. Când intru în bucătărie și spun „Ah! Să fie el/ea oare Buddha care a intrat în viața mea?”, acest gând acumulează karma. Dacă ne obișnuim să facem asta, atunci de fiecare dată când o facem, acumulăm mai multă karma.

Și dacă continuăm să-l bănuim așa mult timp, „Poate că el/ea este deja Buddha care mă împinge spre iluminare?”, va veni timpul, după ce am trecut peste un  anumit prag al karmei, să-l proiectăm ca atare. El nici măcar nu știe. Noi ne-am făcut treaba, schimbându-ne modul de a-l vedea.

Și apoi deodată stăm la micul dejun, iar el/ea ne spune ceva minunat pe care doar un Buddha ni l-ar putea spune și, în clipa următoare este din nou vechiul meu partener. Pe neașteptate se întâmplă ceva divin și apoi dispare într-o clipă.

Este ca și în meditație. Sunt momente în care stăm pe obiect și apoi mintea fuge de la obiect, aducem mintea din nou la obiect, și din nou ea fuge. Încetul cu încetul, umplem aceste goluri, și vom ajunge la un flux continuu de atenție.

Deci, la început putem avea astfel de revelații scurte, dar cu timpul ele se vor înmulți.

…și în cele din urmă va apărea ca un Buddha

Atunci când vedem în partener un Buddha, ne vom da seama că el a fost întotdeauna un Buddha, ca și Niguma care și-a dat seama că Naropa a fost întotdeauna Buddha pentru ea și tot ceea ce a făcut, a fost să o îndrume spre iluminare. Iar Naropa a înțeles același lucru despre ea.

Deci aceasta este povestea lor.

Dacă am acumulat multe astfel de semințe, karma se va schimba și se va manifesta prin schimbarea realității noastre, o realitate înaltă, plină de ființe divine.

Și acești îngeri nu sunt în cer. Paradisul ar putea fi chiar aici. Putem aduce paradisul pe pământ, dacă înțelegem aceste lucruri.

Dacă avem astfel de revelații fugitive, este important să ne amintim de ele. Să ne amintim că a fost o sclipire în care am văzut ceva diferit, care ar putea părea nefiresc, și poate că nu a fost ceea ce credeam. Trebuie să ne amintim de această experiență. Să permitem schimbării să aibă loc.

Este nevoie de multe binefaceri

Trebuie să facem multe binefaceri ca să facem acest lucru posibil și să continuăm să plantăm karma. Să continuăm să fim atenți la mesajele divine, să le ascultăm, pentru că ele sunt tot timpul în jurul nostru. Buddha sunt mereu în jurul nostru, încercând să ajungă la noi. Treaba noastră este să ne ascuțim auzul. Mai devreme sau mai târziu această karma se va intensifica și ceea ce a fost o sclipire de moment, se va transforma într-un șir continuu de astfel de momente.

Și asta trebuie să se întâmple, pentru că karma este certă. Rezultatul este întotdeauna similar seminței pe care am plantat-o, pentru că totul vine din mintea noastră. Arya Nagarjuna ne spune: „El niciodată nu vine de la sine”.

Așa ne creăm paradisul. Ne creăm îngerul, prin karma noastră.

A trăi cu îngerul

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,a

Meditație

Vom începe cu o scurtă meditație.

Așezați-vă confortabil astfel încât să vă puteți relaxa corpul. Stați în poziția de lotus, sau cu picioarele încrucișate, sau pe scaun sau culcat.

Țineți-vă spatele drept. Bărbia nu prea sus, nici prea jos. Mâinile, cea dreaptă peste cea stângă să se odihnească în poală.

Și acum închideți ochii și concentrați-vă asupra respirației. Concentrați-vă pe senzația din nări la trecerea aerului.

Ați auzit probabil povestea Maestrei Niguma și a Maestrului Naropa și diferitele suișuri și coborâșuri din viața lor și, în sfârșit, vine momentul în care stau față în față, și fiecare dintre ei vede în celălalt o ființă iluminată, fiecare dintre ei este suficient de pur ca să-l vadă pe celălalt un înger care a venit să-l ducă în paradis.

Tradiția ne spune că acest moment va veni pentru fiecare dintre noi. Iar dacă nu ne-am întâlnit încă cu acest partener, îl vom întâlni atunci când vom fi suficient de puri. Și dacă avem partener, și suntem suficient de purificați, putem vedea în el același înger.

Acum vom da drumul la mașina timpului să ajungă în acest moment. Și imaginați-vă că stați în fața acestui înger minunat care este absolut perfect, care este desăvârșit atât în ​​aspectul lui exterior, cât și în calitățile lui sublime. Faceți-l în mintea voastră să fie perfect.

Este tot timpul scufundat într-o mare plăcere și se uită la voi cu iubire imensă. Încercați să vi-l imaginați că este viu, plin de viață, cald, având un miros plăcut.

Priviți-l în ochi și spuneți-i: „Ce minunat că ai venit la mine!”.

Și dacă aveți deja un partener, imaginați-vă cum se contopește cu figura ideală din meditație și amintiți-vă de vacuitatea lui. Amintiți-vă că puritatea lui vine de la voi, vine din puritatea voastră. Voi străluciți și el vă vede strălucind.

Iar acum el/ea vă ia de mână și vă spune: „Vino!” și vă duce în Paradis.

Puteți deschide ochii.

Relația spirituală este un proces de purificare reciprocă

În culmea evoluției noastre spirituale acest lucru se va întâmpla fiecăruia dintre noi, iar calea spirituală vine să ne pregătească pentru aceste momente. Ea ne face să ne purificăm, iar apoi automat partenerii noștri vor fi puri, pentru că ei sunt proiecția noastră.

Această cale a cuplului spiritual pe care o predăm, ne purifică partenerul și îl aduce la perfecțiune, prin purificarea noastră și prin a ne aduce pe noi la perfecțiune, și ambele lucruri se întâmplă simultan.

Maestra Niguma și Maestrul Naropa sunt cuplul arhetipal; procesul prin care ei au trecut este procesul prin care vom trece cu toții și poate că îl trecem deja.

Modul în care predăm în această serie legată de cuplul spiritual, este să facem acest proces de purificare și de a aduce partenerul nostru la perfecțiune, prin a lucra cu o terță parte. Nu intrăm în conflict cu partenerul, nu ne plângem și nici nu-l invităm la discuții la o ceașcă de cafea. Noi spunem că aceste moduri nu funcționează. Singura cale care funcționează  este că ne purificăm pe noi și în mod automat vom începe să vedem în el ceea ce reflectăm.

Vom continua cu câteva calități pe care dorim să le aibă partenerul nostru.

*******

Cum să ne creăm un parter care duce o viață „curată”

 Nimic nu apare fără cauză

Arya Nagarjuna spune în cele „Șaptezeci de versete”:

Voi care aveți credință în inima voastră,
Străduiți-vă să depuneți eforturi
În studierea vacuității.

Folosiți-vă logica pentru a demonstra
Că un lucru care există fără a fi dependent –
Este o contradicție evidentă.

Abandonați samsara
Și ceea ce nu este samsara
Și veniți spre pace.

Arya Nagarjuna ne vorbește așadar despre importanța studierii vacuității. Acest studiu ne permite să înțelegem că nu există lucruri care există de la sine în afara noastră, că ele nu apar în viața noastră din întâmplare sau ca o minune sau printr-o forță superioară care este independentă de noi.

El spune:

Un lucru care există fără a fi dependent –
Este o contradicție evidentă.

El spune: „Nimic nu apare de nicăieri. Nimic nu se întâmplă în viața noastră fără o cauză. Aceasta este o contradicție” „Nu are sens”, spune el. „Folosește-te de logică!”. Aceeași logică care este folosită în știința care caută cauze, care caută de ce se întâmplă lucrurile, aceeași logică, aplică-o în viața ta.

Dacă ceva apare în viața voastră, el vine dintr-o cauză. Și dacă deocamdată nu distingeți cauzele, străduiți-vă să studiați vacuitatea. Continuați să observați cum apar lucrurile, care este legea care guvernează realitatea noastră.

Pentru că spunem că acesta este singurul lucru dintre noi și fericirea pe care ne-o dorim: este cunoașterea, este înțelepciunea, este înțelegerea profundă a modului în care se întâmplă lucrurile și înțelegerea modului în care lucrurile nu se întâmplă.

Ele nu vin de la sine, nu există în sine. Nu există soți respectuoși sau nerespectuoși de la sine, sau democrați sau nedemocrați de la sine, sau fericiți sau nefericiți de la sine

Dacă locuiesc cu un partener, ceea ce apare la partenerul meu îmi reflectă mintea mea, mai ales dacă am trăit mai mulți ani împreună. El îmi reflectă mintea și îmi reflectă lucruri pe care poate nu le știu despre mine, și el va continua să stea și să-mi oglindească mintea, până când voi fi dispusă să mă uit și să-mi asum responsabilitatea pentru asta.

Maestrul spune:

          Abandonați samsara

Abandonează mintea obișnuită, acest obicei de a gândi că lucrurile vin de la sine, și de a reacționa față de ele ca și cum ar veni de la sine. Asta ne menține în suferință.

         Și veniți spre pace.

Vom intra acum în ceea ce  maestrul numește „curățenie”. Curățenia aici înseamnă și curățenie exterioară, dar și curățenia la un nivel cu mult mai profund.

Corpul nostru este o necesitate pentru a ajunge la iluminare

Corpul uman este singura cale de a ajunge la iluminare. Mai întâi de toate trebuie să avem un corp uman înainte de a ajunge la iluminare, pentru că în acest corp există „cele șase elemente”. În procesul final de atingere a iluminării, lucrăm direct cu aceste elemente pentru a ne transforma corpul într-un corp de lumină.

Deci avem nevoie de acest corp pentru a ajunge la iluminare. El este instrumentul nostru. Nu pentru că este atât de pur și magnific, de la sine, pentru că nu este. Știm că el se degradează, îmbătrânește, se îmbolnăvește. Este un corp samsaric. Nu trebuie să ne atașăm de el, pentru că îl pierdem oricum. Peste câțiva ani, vor veni tot felul de situații care ne răpesc puterea sau abilitățile sau conștientizările sau capacitatea de concentrare și așa mai departe. Corpul se va degrada, și odată cu el și mintea se va degrada.

Dar pentru că el este un instrument pentru a ajunge la iluminare, trebuie să o cultivăm, trebuie să avem grijă de sănătatea corpului, să avem grijă de sănătatea minții, să avem grijă să ne prelungim viața cât putem.

Deci aici vorbim despre partenerul sau partenera care ne ajută în această misiune; care ne ajută să ne păstrăm obiceiurile bune de viață, să ne păstrăm obiceiurile spirituale bune.

Dacă suntem pe cale să mâncăm și a treia înghețată, el va spune: „Mâine n-ai să mai fi în stare să faci Salutul Soarelui.”

Deci dorim ca partenerul să ne ajute acolo unde simțim că nu avem putere și să ne sprijine să ne îngrijim corpul și mintea. Să ne ajute să avem grijă de acest instrument prețios.

Numai corpul uman poate permite iluminarea

Cu toate că trupul pe care l-am primit este samsaric, el este singurul care poate fi transformat într-un corp de lumină.

Și există multe alte tipuri de corpuri:

• Există ființe care trăiesc și în alte tărâmuri. Cel pe care îl cunoaștem este tărâmul animalelor, dar
• Există tărâmul spiritelor,
• Există făpturi care trăiesc fără corp, care au doar minte. Se spune că acesta este rezultatul unei meditații necorespunzătoare de-a lungul timpului. Chiar dacă facem multă meditație, dar fără înțelegerea vacuității, asta ne poate arunca într-o astfel de existență.

Și mai spunem că asta este și o pierdere de timp. Pentru că semințele suferinței sunt încă în noi, pe care nu le-am purificat. De fapt, atunci când karma de a trăi o viață plăcută s-a consumat, vom cădea într-o suferință mai mare.

Deci, pe de o parte, avem un corp care ne va dezamăgi, care tinde să se îmbolnăvească, să îmbătrânească, pe de altă parte viața este foarte scurtă. Oportunitatea de a ajunge la iluminare este doar prin acest corp pe care îl avem doar pentru scurt timp. Deci, oportunitatea este foarte scurtă.

Când suntem tineri, ne simțim în plină vigoare și ne este greu să ne imaginăm cum ar fi să ne pierdem puterile.

• Corpul începe să se uzeze/să se degradeze și nu mai suntem în stare să facem toate lucrurile pe care le făceam înainte.
• Mintea începe să ne trădeze. Nu vom mai avea concentrarea pe care o aveam înainte. Dacă înainte ne puteam concentra mai mult, acum nu mai putem. Tindem să fim uituci.

Deci este foarte important ca într-o relație, partenerul să ne ajute să avem grijă de corpul nostru și să ne prelungim viața dormind suficient, mâncând corect. De asemenea, este important să ne înconjurăm şi de oameni care să ne ajute să ne păstrăm corpul și mintea sănătoasă cât mai mult posibil, astfel încât să putem desăvârși calea spirituală.

Rolul cuplului spiritual este de a ne sprijini pe calea spirituală

Dacă nu avem încă partener, atunci când alegem pe cineva, este foarte important să ne uităm la ce este el interesat. Se potrivește cu aspirațiile noastre spirituale? Îl interesează viața spirituală?

S-ar putea ca el în acest moment să fie tânăr, drăguț, să ne simțim atrași spre el, și poate chiar ne satisface nevoile, fizice sau emoționale și așa mai departe, dar el poate să ne sprijine de-a lungul timpului în viața noastră spirituală?

Pentru că de fapt pentru noi, asta este tot ceea ce contează. Celelalte lucruri vor trece repede. Atracția fizică va trece cu timpul, nevoile emoționale poate în viitor se vor schimba, și cu siguranță se vor schimba, dar putem continua împreună pe calea spirituală și să ne ridicăm nivelul în evoluția noastră?

Deci, partea care urmează este de a afla cum arată o relație cu adevărat spirituală, atunci când ambii parteneri/soți se sprijină reciproc pe calea spirituală.

Idealul unei relații spirituale: a servi lumea împreună

În mod normal, atunci când cei doi se întâlnesc, se îndrăgostesc și decid să se mute împreună, se creează în jurul lor un fel de cerc, se îngrădesc. Își închiriază sau cumpără un apartament sau o casă, își întemeiază o familie, își fac cuibul lor. Ei își creează un cerc care să le protejeze relația și ceilalți sunt în afara cercului; „Este casa noastră”, „Este familia noastră”, „Sunt copiii noștri”, „Sunt nevoile noastre”. Și asta îi îndepărtează de restul lumii.

Într-un cuplu spiritual este exact invers.

În cuplul spiritual, iubirea lor, a unuia față de celălalt, îi înconjoară și pe toți ceilalți. Îi aduce pe toți ceilalți înăuntru și o radiază mai departe în lume.

Prin iubirea lor vor putea servi întreaga lume și nu să se despartă de ea.

Ei caută să-și împărtășească iubirea cu alții și să nu se închidă în lumea lor mică, privată.

Ei intră în relația de cuplu spiritual de dragul celorlalți, nu pentru ei înșiși. Ei spun:

„Împreună vom servi lumea și îi vom include și pe ceilalți în iubirea noastră. Îi vom umple pe toți cu iubirea noastră.”

Acesta este idealul pentru un cuplu spiritual.

Când oamenii intră într-o astfel de relație, timpul pe care îl au împreună nu mai este privat, pentru că dacă își definesc relația în acest fel, atunci fiecare moment pe care îl petrec împreună este de dragul celuilalt, este pentru a-l servi pe celălalt împreună, ca cuplu.

O astfel de relație spirituală inversează procesul karmic normal

Și este un mod minunat de viață. Este cel mai satisfăcător mod pe care ni-l putem imagina. Pentru că această intenție de a servi lumea prin iubirea lor, adâncește iubirea și este contrară procesului karmic normal.

În procesul karmic obișnuit, un cuplu începe cu o mare dragoste, vine luna de miere, trece luna de miere și iubirea se diminuează, legătura începe destrame, după care, el sau ea nu-și mai amintesc de ce s-au căsătorit.

Dar într-un cuplu în care, prin iubire servesc lumea, se întâmplă exact invers. Iubirea crește în interior, dar și fizic. Deoarece fiecare atingere care face plăcere celuilalt este menită și canalizată pentru a percepe direct vacuitatea. Pentru că acesta este de fapt scopul final a tot ceea ce facem, atât în ​​yoga, cât și în relație. Folosim plăcerea pentru a percepe vacuitatea în mod direct.

Deci, plăcerea nu mai este ceva de care să mă bucur, să-l consum, și care apoi se termină. Ci este plăcerea pe care o dedic pentru a ajunge la un nivel spiritual mai înalt, astfel încât să-i pot ajuta pe ceilalți de la un nivel mai înalt. Și atunci plăcerea devine mai puternică. Aceasta este karma.

Karma de a o dedica altora, intensifică din ce în ce mai mult plăcerea și ne mărește capacitatea de a ajunge la niveluri spirituale înalte. Acestea măresc din nou plăcerea și totul devine o spirală ascendentă.

Apoi fiecare atingere a partenerului meu devine o altă mică parte din iluminarea mea și, desigur, a lui.

Un cuplu care practică această relație spirituală este conștient de acest lucru tot timpul și, de fiecare dată când își fac plăcere unul altuia, se aduc reciproc la iluminare pentru că definiția bodhicittei spune „De dragul tuturor ființelor”. Și acesta va fi motivul de a face plăcere unul altuia, și de a practica fizic.

În acest fel relația de cuplu devine o practică pentru a-i aduce pe cei doi la iluminare, pentru a-i servi pe ceilalți.

Și invers. Dacă oamenii nu fac asta, relația va deveni din ce în ce mai plictisitoare. Poate nu imediat, dar peste zece sau douăzeci de ani, relația își pierde din strălucire, devine o rutină, devine plictisitoare și uneori dispare complet. Și este atât de păcat, pentru că ar putea fi exact invers. Pentru că atunci când se practică din această motivație, relația spirituală cu timpul devine mai puternică și plăcerea reciprocă devine mai puternică, iar puterea de a-i servi pe ceilalți va crește și mai mult.

Fiecare clipă de plăcere este dedicată tuturor ființelor. Fiecare clipă de plăcere este dedicată pentru a putea genera karma pentru mai multă plăcere, care să ne apropie de perceperea directă a vacuității.

În acest fel, ne menținem plăcerea și iubirea în relație, iar relația nu va îmbătrâni, ci va deveni mai puternică.

Dorința de a-i servi și de a-i ajuta pe ceilalți prin relația noastră de cuplu plantează semințe în mintea noastră de a ne vedea relația devenind mai bună și mai trainică zi după zi, săptămână după săptămână.

Deci esența de a fi într-o relație spirituală este să fim împreună pentru a sluji lumea împreună și nu de a ne separa de lume.

Cum se pune în practică o relație spirituală?

Deci, cum se face practic asta?   Cei doi:

• Se vor încuraja reciproc să mănânce corect,
• Se vor încuraja reciproc să practice,
• Se vor asigura că dorm suficient,
• Vor avea grijă de corpul celuilalt, fiecare va promova sănătatea partenerului.
• Vor avea grijă de mintea partenerului lor. Vă vor trage să veniți, de exemplu, să ascultați o astfel de prelegere.
• Vă vor trezi devreme pentru a vă face meditația.
• Când vă văd ca v-ați enervat pe cineva, vă vor aminti de vacuitatea lui, și poate vă vor împiedica de a vă amplifica momentele de supărare și vă vor proteja de multe necazuri. Pentru că această furie plantează semințe karmice.
• Vă vor aminti tot timpul de vacuitate, pentru că este greu să ne amintim de vacuitate. Mai ales în momentele grele, când cineva ne apasă pe butoane și uităm că nu a venit de la sine, și că nu ne enervează de la sine. Avem nevoie de cineva care să ne amintească în aceste momente. Deci partenerii își vor aminti reciproc de asta.

Dacă cineva se bagă cu mașina în față pe stradă și noi suntem pe cale să deschidem gura și să ne enervăm, partenerul va spune: „Stai așa! Nu-ți amintești că și tu ai făcut același lucru acum două săptămâni cu altcineva?”

Așa că partenerii spirituali se ajută reciproc să oprească aceste mici samsare, care îi trag în jos. Ei se ajută să îşi cultive obiceiuri spirituale bune.

Dacă nu avem un astfel de partener? El nu este așa. Atunci cum îl putem determina să se schimbe? Cum îl vom face să înceapă să ne susțină viața și să fie părtaș la calea noastră spirituală?

Ne vom folosi de practica numită „Sadhana“. Sadhana înseamnă practică. De multe ori învățătorul ne dă sadhana: „Asta este practica ta zilnică…”. Este meditația, yoga, rugăciuni, mantra.

Practica nu se face doar pe perna de meditație, sau pe salteaua de yoga. Aceasta nu este singura sadhana. De fapt, toată ziua este sadhana. Dacă ești pe o cale spirituală, întreaga zi este sadhana.

Și dacă partenerul nostru nu este pe o cale spirituală, sau nu este interesat în mod deosebit de ea, sau nu ne sprijină în această direcție, asta reflectă că nu am avut sadhana, viața noastră nu a fost o sadhana.

Practica în cuplu este de fapt practica pe care am descris-o în meditație, când va veni acel moment în care îl vom întâlni pe înger, iar el sau ea ne va duce în paradis.

Relația pe care o avem este o practică de a-l întâlni pe acest înger și, de asemenea, să devenim noi înșine îngeri.

Deci, pe calea spirituală sau în relația spirituală, fiecare moment este sadhana.

Practicăm tot timpul sadhana și vrem ca lângă noi să fie cineva care să ne încurajeze să practicăm sadhana.

Prin practica noastră ne creăm partenerul spiritual

După cum am spus deja, nu este nevoie să-i spunem partenerului: „Vreau asta și asta. Amintește-mi să beau suficientă apă!”. Ori îți va aduce aminte ori nu. Cu siguranță nu ne plângem: „Niciodată nu-mi aduci aminte să beau suficientă apă”. A ne plânge plantează tot mai mult situații de nemulțumire și creează mai multă distanță între noi. De asemenea, uităm că partenerul meu ne reflectă mintea, ne reflectă sadhana noastră.

Reflectă ceea ce facem în fiecare clipă a vieții noastre.

Deci, dacă avem un partener care nu ne susține această curățenie fizică și spirituală care ne progresează pe cale, înseamnă că noi nu stăm cum trebuie în această privință. Asta se datorează faptului că nu avem nicio sadhană în viața noastră. Nu trăim ca și cum această viață ar fi un lucru sacru, care ar trebui folosită pentru a ne ridica la nivel spiritual.

Deci, pentru ca partenerul nostru să se schimbe și să fie așa cum îl dorim, să ne susțină pe calea spirituală, nu este nevoie să-l mustrăm că nu face asta, sau să-i explicăm ce ne-am dori, pentru că oricum el nu poate face asta, până când nu plantăm karma să-l facem să fie așa. Trebuie să plantăm semințele pentru a-l vedea pe partener din ce în ce mai pur.

*******

Corecții karmice pentru „curățenie”

 Deci revenim din nou la lucrul cu o terță parte. Ne vom folosi de oameni din afara relației pentru a ne construi sadhana, astfel încât partenerul să înceapă să ne susțină curățarea noastră spirituală.

1. Trimite-i mamei o înregistrare cu yoga.

De ce yoga? Pentru că e bine.

De ce mamei? Pentru că părinții sunt un obiect karmic foarte puternic, pentru că ei ne-au dat acest corp. Fără acest corp n-avem ce vorbi despre iluminare. Deci cine ne-a dat acest corp este un obiect karmic foarte, foarte important. Deci, dacă avem grijă de sănătatea părinților noștri, este o karmă cu mult mai puternică decât a avea grijă de sănătatea cuiva. Dar și de sănătatea altuia este bine să ne îngrijim.

Deci, trebuie să avem grijă de sănătatea altora. Îi trimitem la cursuri de yoga, sau îi învățăm yoga. Dacă sunt părinții noștri, cu atât mai bine.

Să-i ajutăm pe alții să-și mențină corpul și mintea sănătoase. Deci, acesta este primul sfat.

2. Adu ceai de plante la locul de muncă

Acolo unde este aparatul de cafea, pune acolo și ceai de plante. Ideea aici este de a-i ajuta pe ceilalți să-și cultive un stil de viață sănătos. Și știm că multă cafea nu este bună, provoacă hipertensiune, provoacă ulcere și alte neplăceri.

Așa că pune ceaiul tău de plante lângă aparatul de cafea și nu trebuie să spui nimic.

Deci, ne folosim de alții care sunt în afara relației de cuplu. Cultivăm sănătatea celorlalți. Aducem gustări sănătoase, îi servim pe ceilalți cu ceva care este sănătos.

Cum va afecta cuplul dacă fac asta? Aduc ceai la serviciu. Cum îmi afectează asta partenerul? Îl influențează, pentru că el este o proiecție a minții mele.

Deci, pe măsură ce mă gândesc tot timpul „trebuie să am grijă de sănătatea celor din jurul meu” și dedic ceea ce fac partenerului meu, el va începe să se schimbe, pentru că vine de la mine. Și când plantăm

• semințele cu intensitatea potrivită,
• dedicând,
• cu obiectele potrivite,
• cu motivația potrivită,
• și o facem continuu, nu doar o dată,

partenerul nostru se va schimba.

Toate obiectele din viața noastră sunt goale. Ele nu vin de la sine.

Partenerul nostru nu este cineva care de la sine, nu este interesat de o cale spirituală. Îl proiectăm așa, pentru că în trecut nu am cultivat sadhana, nu am cultivat un stil de viață spiritual. Deci, modalitatea de a-l schimba este să ne schimbăm noi mintea, iar apoi el se va schimba automat.

Deci nu este vorba de a pune ceaiul acolo. Este mai mult de atât. Vă amintiți cum funcționează karma?

• Nouăzeci la sută este intenția, este motivația. Ce gânduri v-au însoțit când ați pus ceaiul acolo și ce gânduri vă însoțesc toată ziua? Oare sunteți preocupați tot timpul de sănătatea celor din jurul vostru, să-i îndepărtați de pericole, să aveți grijă de corpul și mintea lor? Le oferiți, de exemplu, cursuri de meditație sau lucruri de genul ăsta?

Deci, totul depinde de intenția cu care faceți lucrurile. Cu cât intenția voastră este mai puternică, cu atât partenerul se va schimba mai repede.

Aceasta este legea. Cu cât intenția și motivația, și cu cât dorința de a avea grijă de alții, sunt mai puternice cu atât partenerul se va schimba mai repede.

• Un alt factor care întărește karma este cu cât suntem mai conștienți de ceea ce facem; cu cât înțelegem mai mult vacuitatea lumii din jurul nostru, cu cât înțelegem că ea este o reflecție a minții noastre. Această conștientizare este cea care accelerează manifestările karmice.

3. Evită băuturile alcoolice

Al treilea sfat aici este să fim noi un exemplu bun pentru ceilalți.

Dacă stăm în restaurant și evităm băuturile tari, asta spune mai multe decât să ținem prelegere oamenilor despre faptul că alcoolul nu este bun.

Cu cât mai puternică este sadhana noastră (practica noastră) zilnică, cu atât realitatea începe să fie mai pură și nu există nimic mai puternic decât să fim un model, un exemplu personal pentru ceilalți.

Dacă, de exemplu, sunteți la un eveniment seara și plecați mai devreme acasă, pentru că trebuie să vă treziți dimineața ca să meditați, pentru prietenii noștri asta ar părea ciudat, dar nu știm ce semințe plantăm în altcineva. Și dacă cineva este inspirat de asta și începe să-și schimbe sadhana zilnică ca urmare a exemplului nostru personal, karma se va întoarce la noi.

Sunt situații când poate suntem la restaurant, și cineva despre care știm că nu are bani se oferă să plătească nota, și noi spunem: „Nu, nu, nu! Plătim noi!”. Și el spune: „Vă rog, lăsați-mă să plătesc consumația”. Aceasta este o înțelegere a karmei. Deci, cum putem să-i refuzăm plăcerea?

Deci, dacă demonstrăm prin comportamentul nostru că trăim sadhana, asta spune mai mult decât orice vorbă rostită, iar dacă plătim cina pentru alții chiar dacă nu avem bani, o dedicăm relației noastre spirituale.

Deci ceea ce spunem este că, în timp ce încercăm să ne ameliorăm partenerul, ne purificăm noi mai mult și se va purifica și sadhana noastră. De fapt, progresăm împreună. Facem karma care ne afectează pe amândoi.

Avem un exemplu frumos de la Dalai Lama. El stă la un spectacol muzical, și evident că este invitatul de onoare. Toți muzicieni sunt foarte entuziasmați, apoi Dalai Lama cască și spune: „Mi-au cerut să spun câteva cuvinte, dar e târziu, trebuie să plec. Sunt foarte obosit, trebuie să mă trezesc mâine dimineață pentru că am sadhana de făcut”. Dalai Lama se trezește în fiecare zi la trei dimineața și are o sadhana lungă de făcut.

Dintre toate lucrurile care s-au petrecut în acea seară, s-ar putea ca singurul lucru pe care ni l-am aminti este că Dalai Lama a căscat pentru că trebuia să meargă acasă, pentru că avea sadhana de făcut dimineața. Și acesta ar putea fi cel mai important lucru care s-a întâmplat în acea seară și tot ce a făcut, a fost că el a căscat.

Așa putem fi un exemplu personal pentru cei din jurul nostru, și în acest fel vom aduce această curățenie acasă, în sensul că perechea se sprijină unul pe altul, se purifică, pentru a ajunge împreună la iluminare.

*******

Cum să ne creăm un partener care ne respectă

 Următoarea calitate este de a fi „respectuos”.

Arya Nagarjuna spune:

Începe, durează, se sfârșește,
Existent sau inexistent,
Inferior, egal sau superior –
Toate acestea, a spus Buddha,
Există prin convenție,
Și niciodată de la sine.

Lucrurile nu încep cu adevărat și nici nu se termină cu adevărat…

Arya Nagarjuna ne vorbește despre lucruri care încep, durează pentru o perioadă și se sfârșesc.

« Aceste lucruri există prin convenție, există în lumea relativă.

     Ele există în ceea ce numim „adevăr fals”. »

Ele nu au existență de sine. Lucrurile nu încep, durează și se sfârșesc de la sine, așa cum ne apar. Ni se pare ca relația începe, durează o perioadă și apoi se termină, ca si cum s-ar întâmpla de la sine.

Nagarjuna spune: „Nu! Aceste lucruri există prin convenție”. În exterior pare că asta se întâmplă, dar aceste lucruri nu există de la sine. Ele sunt doar proiecții din karma noastră. Când karma se manifestă, ne vedem că începem o relație. Iar când karma se termină, relația se termină. Și acesta este singurul mod în care o relație poate începe, sau dura sau se poate termina.

Nimic nu are existență de sine, de aceea trebuie să înțelegem cauzele care aduc lucrurile și ne iau lucrurile.

Lucrurile nu au natură de sine

Maestrul continuă:

         Inferior, egal sau superior

Aici vorbim despre oameni care au trăsăturile lor proprii. „El este inferior”, „El este superior”. Dacă am o astfel de proiecție ei așa îmi vor apărea. Ei nu sunt de la sine inferiori sau superiori.

Și acest lucru este valabil și pentru relații

Haideți, să aplicăm această cunoaștere a vacuități pe partener ca să ne respecte.

Deci, să spunem că avem partener și el nu ne respectă și încercăm să-l facem să ne respecte.

Și cum se întâmplă asta în relațiile obișnuite, normale? Relația începe frumos, există respect, dar pe măsură ce trece timpul, lucrurile încep să se destrame și partenerii își pierd interesul unul pentru celălalt. Și poate fi foarte frustrant, pentru că nu este vorba numai de respect, ci de fiecare aspect al unei relații.

Lucrurile se termină prin simplul fapt pentru că au început

Cu toți am trecut prin asta. Încă din școală, relațiile cu băieții și fetele nu durează mult. Încep, durează puțin și se termină.

Nagarjuna ne spune: „Nu de la sine”. Aceste lucruri există prin convenție, dar nu de la sine.

Dacă acest lucru nu este înțeles, cineva, de exemplu, care a avut multe relații care nu au mers va spune: „Relația nu este pentru mine! De parcă relația ar exista de la sine. „Eu sunt așa” sau „Prietenele mele sunt așa” sau „Prietenii mei sunt așa”. De multe ori cei care au crescut într-o familie în care părinții s-au despărțit sau au divorțat sau au existat certuri, vin într-o relație cu un bagaj greu, și există atâta disperare încât întotdeauna se termină prost sau ceva mereu se strică.

Este important să înțelegem că dacă întâlnim pe cineva în această viață și suntem atrași de el, este pentru că am avut o legătură cu el într-o viață anterioară. Chiar dacă au existat un șir de soți, fiecare dintre ei a fost cineva important în viața noastră într-o viață anterioară și poate că am avut o relație bună cu ei într-o viață anterioară și am păstrat amândoi această legătură adânc în inima noastră, și nu neapărat în viața anterioară, ci cu multe vieți în urmă. Și acum îi întâlnim, iar când simțim scânteia cu această persoană și nu cu cel de lângă el, este pentru că avem această karmă dintr-o viață anterioară, iar relația se reînnoiește.

În budism se spune că începutul unui lucru este de fapt cauza sfârșitului său.

Însuși faptul că ceva a început înseamnă că se va termina. Când se naște un copac, aceasta este exact cauza sfârșitului său. Un copac nu se poate termina, dacă nu s-a născut, nu-i așa? Și fiecare copac care se naște va ajunge la sfârșit. Fiecare copil născut va ajunge la sfârșit. Orice relație care începe, dacă nu înțelegem ce încearcă Arya Nagarjuna să ne spună în acest verset, se va termina. Într-un fel sau altul se va termina. Însuși faptul că întâlnim această persoană însemnă că va trebui să ne luăm rămas bun de la el, ceea ce este foarte trist. Așa funcționează samsara.

Și asta se întâmplă pentru că karma care ne-a adus împreună cu el – care a fost o karmă bună pentru că poate am avut o relație bună cu el într-o viață anterioară, și a murit înainte de a fi capabil să ajungă la iluminare, la realizarea supremă a relației de cuplu, așa că el își amintește de această relație și este atras de celălalt, dar această karmă bună se termină. Se uzează treptat și în cele din urmă se sfârșește.

În samsara, lucrurile bune sunt rare și se pierd repede…

Putem compara karma ca un card de credit. Ajungem la relația de cuplu cu cardul plin.

Fiecare clipă în care suntem împreună cu partenerul și ne este bine cu el, dacă nu înțelegem suficient de bine vacuitatea situației și vacuitatea lui, această karma se erodează.

Și, de fapt, fiecare moment bun dintr-o relație consumă/ arde multă karmă.

Momentele de fericire în samsara sunt foarte rare.  Deci dacă avem o perioadă bună cu cineva, atunci în această perioadă ardem multă karmă bună, karmă pe care am acumulat-o în multe, multe vieți anterioare. Și atunci ce va rămâne? Va rămâne karma mai puțin bună. Karma care ne va face să-l vedem deodată pe partener brusc mai puțin atractiv, sau respingător sau enervant. În fiecare clipă în care suntem împreună cu perechea noastră și ne simțim bine cu el, pierdem karma.

La fel și cu corpul. Fiecare clipă în care am acest corp uman din punct de vedere karmic este un miracol, pentru că am posibilitatea de a ajunge la iluminare. Fiecare clipă în acest corp uman, consumă cantități uriașe de karmă bună și prin urmare corpul se deteriorează și îmbătrânește. Aceasta este cauza.

…dar putem învăța să inversăm procesul

Dacă învățăm cum să reîncărcăm acest card de credit, atunci putem face ca relația noastră de cuplu să fie mai bună și să se consolideze.

Puteți spune că în teorie este posibil, dar sunt oameni care practică asta, iar perechea Naropa și Niguma a fost un bun exemplu.

Deci, dacă, de exemplu, tema noastră este respectul reciproc și ne dorim parteneri care să ne respecte, procesul „natural” între ghilimele, este că dacă a existat respect în relație, el va scădea, pentru că karma scade.

Dar este important să înțelegem că lucrurile nu trebuie să fie așa. Ele se întâmplă așa, pentru că nu înțelegem procesul. Dar dacă învățăm cum să reîncărcăm acest card de credit, respectul reciproc va crește și va crește.

Se spune că în final, Niguma și Naropa cad unul la picioarele celuilalt și îl văd pe Buddha unul în celălalt.

A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,b

Egoismul iluminat

Când am vorbit în contextul celui care întreține familia, despre faptul că generozitatea ne aduce abundență, oamenii spun imediat „Păi cum, dau ceva pentru a primi înapoi? Cum se potrivește asta cu ideea de spiritualitate, dăruire și bunătate și așa mai departe? Mi se pare egoist!”.

Spunem că banii sunt goi. Banii sunt ca focul: focul îmi poate arde casa, focul îmi poate găti cina. Banii nu sunt nici buni, nici răi în sine.

Banii, în măsura în care îi percep ca un semn al abundenței în viața mea, sunt o expresie a generozității mele din trecut. Fiecare bănuț, al tău și al lumii în general, vine din generozitate. Nu există alt loc de unde să poată veni banii.

Ca să văd abundența în viața mea, ca să proiectez abundența, e necesar să am semințele mentale ale abundenței. Altfel nu pot vedea abundența, pentru că toată realitatea mea este un ecran alb și eu sunt cel care o proiectează pe acest ecran. Ea vine de la proiectorul meu.

Pentru ca eu să proiectez abundența, trebuie să am imagini ale abundenței în minte. Și singurul loc din care pot veni imaginile abundenței este din generozitatea mea.

Banii nu sunt nici buni, nici răi în sine. Ei pot să-mi provoace sentimentul de abundență, dar pot să-mi aducă și nefericire, în cazul în care îi pierd. Sau pot fi în mijlocul deșertului cu buzunarele pline de bani și să nu pot cumpăra apă, pentru că nu există nici un magazin acolo.

S-a întâmplat asta când a fost inflație mare în primul război mondial în Germania. Oamenii mergeau cu cărucioarele pline de bani să cumpere pâine și nu se găsea pâine, atât de mare era inflația. Deci banii în sine nu garantează nimic.

Ce se întâmplă dacă înțeleg acest principiu?

Când înțeleg vacuitatea banilor, atunci înțeleg că ei în sine nu pot produce abundență pentru mine și singurul mod în care voi experimenta abundența este să fiu generos.

Dăruirea automată nu va produce neapărat abundență, dăruirea ar trebui să fie însoțită de această înțelegere. Această înțelegere spune: „Îți dau ca tu să ai belșug!”. Și îi doresc din toată inima să-i fie bine, și îi dau din ce am mai bun, nu din resturile mele.

Se spune că odată un cerșetor, bate la ușa unei doamne bogate ca să ceară de pomană. El spune: „Dragă doamnă, poate ai ceva tăiței de ieri?”. Și ea spune: „Nu am azi, dar vino mâine”.

Deci, nu facem așa.

Spunem: „Când dau, cel care primește să fie mulțumit și asta îmi va aduce belșug.”

Dacă îmi aduce abundență, karma are calitatea de a se intensifica, atunci voi avea mai mulți bani și voi putea da mai multora. Eu creez abundență în lume, creez abundență care nu a mai fost niciodată în lume.

În afacerile obișnuite, banii trec din mână în mână, dar nu cresc. Ar putea fi inflație și lumea întreagă să simtă că sunt mai puțini bani.

Pentru că nu există o cantitate fixă ​​de resurse — asta nu este adevărat. Nu există resurse externe, toate sunt proiecția noastră. Și dacă creez această karmă a generozității, creez bani în lume, creez abundență în lumea mea. Și pentru mine nu există altă lume în afară de a mea, în afară de cea pe care o proiectez. Dalai Lama numește acest lucru egoism iluminat. Acesta este genul de egoism pe care vrem să-l învățăm.

*******

Cum să ne creăm un partener democrat

O scurtă scenetă

El:  Bună dragă, mi-am cumpărat un Jeep.

Ea: Dar cum ai putut să cumperi? Nu avem bani.

El:  Femeile nu înțeleg banii, bărbații trebuie să facă asta.

Ea: Ghici ce am cumpărat? Bilete la Paris.

Mergem la Paris!

El:  Paris? Ce să facem la Paris?

Ea: Oh, Parisul! Sunt muzee, locuri istorice. Îți fac valiza și anunță, te rog, la serviciu că

nu te duci în următoarele zile.

El:  Dar n-am vorbit noi să mergem la Madrid, suflețelul meu?

Ea: Facem asta pentru tine.

El:  Chiar nu mai contează ce spun. Te rog, pune în valiză pantalonii și cămașa care îmi

plac mult, vreau să merg cu ele.

Ea: Îți pun ce-ți place.

El:  Bine, hai să călătorim.

Vom vorbim  acum despre dorința noastră ca partenerul nostru să fie democrat, egalitar.

Să împărtășească cu noi deciziile, suntem un partid egal în decizii.

Versetul pe care îl avem despre egalitate este a lui Arya Nagarjuna:

Lucrurile sunt cauzate,
Și nu sunt cauzate
Nu sunt nici unul
Și nici multe,

Ele nu există
Și nici nu există,
Și nici ca cele care simultan
Există și nu există.

În această graniță
Se întâlnesc tot felul de lucruri.

Cum să trăiești pe o linie care nu există cu adevărat

Bine ați venit la Arya Nagarjuna. Tot ce scrie despre vacuitate este o ghicitoare. Așa scrie el. Și ne vom folosi de cunoștințele lui în cuplu spiritual.

Maestrul ne vorbește despre granița dintre existent și inexistent. Granița dintre unul și multe. Și când învățăm despre vacuitate, învățăm să trăim la această graniță.

Atunci când decidem ceva, eu decid una și el decide alta, avem două idei separate: eu vreau așa, el așa.

Dacă vrem să ne aducem partenerul la perfecțiune după aceste principii, trebuie să învățăm să trăim după această linie, la această graniță. Și aceasta este granița dintre lucrurile care există și cele care nu există, între un partener care este drept și un partener care nu este drept. Pe de-o parte partenerul există, pe altă parte partenerul nu există, el este o proiecție.

Maestrul Nagarjuna ne spune că nici măcar această linie nu există. Această linie de separare, între eu vreau una și el vrea alta, nu există. Deoarece partenerul sau partenera care nu este de acord cu decizia noastră nu există de la sine. Nici partenerul care este de acord cu decizia mea, nu există de la sine.

Nu există niciun partener care să aibă propria lui natură.

Primul înțeles: partenerul care nu participă la decizii

• Este cineva acolo care a cumpărat bilete la Paris? Da, există, în experiența lui și a ei există.
• Există cineva care și-a cumpărat un Jeep de unul singur? Există.
• Există cineva care a făcut asta de la sine celuilalt? Așa ceva nu există așa ceva.

Dacă el o experimentează pe ea luând decizii fără a-l consulta, într-un mod inegal sau nedemocrat, aceasta este proiecția lui din amprentele sale. Și invers.

Maestrul Nagarjuna ne vorbește despre această dihotomie care este artificială. Ea nu există. Ea este proiecția noastră.

Deci, dacă nu există niciun partener de la sine care să ia decizii de unul singur, și dacă nu există niciun partener de la sine care să ia decizii în comun, există o granița între ei?

O graniță între ce și ce?

• primul este gol, și
• celălalt este gol.
• de asemenea, și granița dintre ei este goală, linia de separare este goală. Separarea în sine este goală.

Toate lucrurile sunt goale de orice natură de sine

Dacă spun ceva care vă impresionează, sau care vă face să conștientizați, de unde vine asta? Pot eu să pun în voi conștientizări?

Dacă mă vedeți aici spunând lucruri care sunt semnificative pentru voi de unde vine asta? Numai de la voi.

Numai voi mă proiectați. În măsura în care ați înțeles ceea ce am spus, este proiecția voastră. Dacă nu vă place ce am spus, și asta este tot proiecția voastră. Cuvintele mele sunt goale, și eu sunt goală. Totul este fructul faptelor voastre.

Dacă acum simțiți că progresați în înțelegerea voastră, este pentru că i-ați ajutat pe alții să dobândească înțelepciune, această sămânță a germinat și acum aveți o conștientizare. Numai așa veți avea conștientizări.

Dacă eu fac auzite aceste lucruri, este cum se întâmplă, și nu de ce se întâmplă. Pentru că dacă ele ar fi determinat o conștientizare, atunci toată lumea ar fi avut aceeași conștientizare. Deci nu toată lumea aude același lucru.

De fapt, numărul de versiuni a ceea ce spun eu, este la fel cu numărul de oameni care se află aici, pentru că fiecare aude în funcție de amprentele lui.

Deci, fiecare idee care îmi vine, orice cunoaștere care îmi vine, este pentru că am încercat să-i ajut pe alții. Aceasta este karma.

Acesta a fost primul înțeles al „egalității”.

Pentru a experimenta un partener egalitar, trebuie să plantez semințele pentru asta

Dacă nu experimentez un partener egalitar, care să fie părtaș la decizii, trebuie să caut asta în mine: De ce îl proiectez așa? Pentru că el nu este așa de la sine.

Trebuie să aflu ce a cauzat această proiecție și să schimb amprentele, iar apoi voi proiecta un partener democrat.

Al doilea înțeles: standard dublu

Mai există și un alt înțeles al egalității, și anume că nu există un standard dublu în relație. În scurta scenetă acest lucru a fost ilustrat frumos „Femeile nu înțeleg banii, bărbații trebuie să facă asta!”, sau „Asta este treaba bărbatului, și asta este treaba femeii!” și invers. „Bărbații au voie să se uite la femei, dar femeile nu au voie să se uite la bărbați”.

Nu există dublu standard. Egalitatea este egalitate. Nu există ceva care să-i fie permis ei și interzis lui, și invers.

Aici este și o problemă legată de cultura pe care am primit-o, sunt lucruri care sunt permise pentru un anume sex și interzise pentru celălalt și invers. Și asta se întoarce mai târziu la noi.

Deci, cum găsim un partener care este egalitar sau cum îl facem pe cel care deja îl avem să fie egalitar? Cineva care este drept, cineva care este grijuliu, cineva care nu are standarde duble?

Al treilea înțeles: niveluri diferite

Mai există un al treilea tip de „democrat”, și asta este legat de nivelul la care se află partenerul nostru, adică este similar cu noi ca nivel. Pentru că dacă trăim cu cineva, dar domeniul lui de interes este cu totul altul: nouă ne place yoga, lui nu-i place yoga, nouă ne place Dharma, el nu este interesat de Dharma. Suntem diferiți și asta afectează mult bucuria și experiența noastră comună.

Suntem pe niveluri diferite, suntem diferiți, și din acest punct de vedere nu există democrație.

Este plăcut dacă suntem mai mult sau mai puțin la același nivel și să ne bucurăm de același gen de activități. Este plăcut să ne aflăm la un nivel intelectual mai mult sau mai puțin similar. Nu este plăcut să avem idei minunate și să nu avem cui să le împărtășim, pentru că el nu ne înțelege.

Deci, ne dorim ca partenerul să fie la același nivel de interes, la același nivel intelectual, la același nivel spiritual. Și bineînțeles că asta este greu de găsit.

*******

Corecții karmice pentru „egalitate”

 Ideea noastră este despre:

• Cum pot să-mi creez un partener egalitar și cu un standard uniform și la nivelul meu.
• Cum să creez partenerul care să fie mereu părtaș la decizii,
• Să fie la un nivel similar din punct de vedere emoțional, spiritual și așa mai departe.

Să ne fie plăcut împreună. Cum realizăm așa ceva?

Deci, aici avem trei sfaturi karmice, cum să generăm această karmă.

Și nu uităm că metodele noastre implică întotdeauna o terță parte, nu mergem niciodată direct la partener, nu căutăm să-l confruntăm, nu căutăm să intrăm în conflict cu el.  Am văzut că a ne plânge nu ajută cu nimic, de aceea trebuie să lucrăm pe mintea noastră pentru a ne schimba amprentele, înregistrările.

1. Învață să cunoști cealaltă parte.

Să luăm, de exemplu, părerile politice. Avem o părere politică sau susținem un anumit partid și ne opunem ferm altei păreri politice sau altui partid.  Acest lucru se va manifesta mai târziu în casa noastră, că nu vom avea un partener democrat. Așa că una dintre modalitățile de a începe să ne schimbăm această karmă este să învățăm să cunoaștem cealaltă parte, partea pe care nu o susțin, față de care mă opun, sau care trezește în mine multe critici, neliniște, judecată și așa mai departe.

Să vedem, de ce el a vrut Jeep-ul?

Acum, ieșim din cuplu, și facem asta afară.

De ce sunt unii care încurajează să fie trase rachete?

Eu sunt împotriva trimiterii de rachete, dar sunt cei care sunt în favoarea lor. Dar înainte de      a-i judeca sau condamna, trebui să văd dacă le pot înțelege mintea.

Asta nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu ei, dar poate pot respecta faptul că există o diferență de abordare, mai ales dacă este împotriva mea.

De exemplu, americanii au purtat un război lung și sângeros în Vietnam care a produs multă suferință pentru toate părțile. Și erau cei care s-au opus acestui război.

Puteți spune „Nu ne amestecăm în politica altor țări, în acea politică”. Și știm că atunci când a fost Holocaustul, nu a venit nimeni în ajutorul evreilor. „De ce nu a venit nimeni?”

Lama Ken Rinpoche descrie cum a fugit din Tibet. Oamenii au trebuit să treacă  prin Himalaya și să meargă prin zăpadă cu picioarele înghețate, lipsiți de alimente. La un moment dat ei văd un avion: „Au venit americanii să ne ajute…”. Până la urmă s-a dovedit că era un avion chinez care zbura ca să bombardeze.

Trebuie să vedem și cealaltă parte, să nu ne cramponăm de poziția noastră. Nu înseamnă că trebuie să facem lucruri imorale, nu înseamnă că trebuie să facem rău altor popoare. Trebuie să ne deschidem inima și față de alte opinii, iar asta ne va produce ca partenerul să fie deschis și la alte opinii.

Deci, aici activăm un antidot la tendința automată de a-i exclude pe alții sau de a le închide gura altora, sau de a nu le da șansa să vorbească. Să nu-i excludem în inima noastră: „Ei da, ei nu”. Renunțați la această graniță, la această diviziune între părți.

Așadar, obiceiul pe care îl recomandăm, în cazul în care partenerul nu este democrat, chiar și la cele mai dificile probleme, este de a-l asculta pe celălalt. Să vă gândiți de unde vine.

2. Citește legea drepturilor omului.

Poate că nu avem în relația noastră o constituție, dar avem o mulțime de drepturi și de multe ori le luăm de la sine înțeles, iar ele nu sunt de la sine înțelese.

Lama Dvora Hla povestește că fusese în India să audă anumite învățături, într-un anume oraș. Și oamenii de acolo au spus: „În orașul nostru nu se predă această învățătură, pentru că nu suntem de acord cu aceste opinii”. Este contrar părerilor noastre, așa că în orașul nostru nu se poate da această învățătură.”

În China un lama tibetan nu poate preda pentru că guvernul chinez nu este de acord.

Geshe Michael și Lama Christie au călătorit mult să predea în China. Totul fusese organizat, sălile fuseseră rezervate și deodată a apărut o nouă regulă că „… mai mult de cinci persoane nu au voie să se întâlnească într-o cameră”.

Nu peste tot există libertatea de exprimare, nu peste tot există libertatea religiei. Avem multe, multe drepturi pe care le luăm de la sine înțeles.

Așa că trebuie să învățăm să apreciem frumusețea acestor drepturi în viața noastră, a acestei libertăți pe care o avem în viața noastră: libertatea de exprimare, libertatea religiei, protecție împotriva răufăcătorilor, a tâlharilor. Avem poliție care să ne protejeze. Avem multe lucruri frumoase care respectă drepturile omului.

Această lucru produce karma de a veni acasă și de a găsi un partener care este egalitar și grijuliu.

Nu spunem că nu se întâmplă lucruri triste. Trebuie să ne deschidem inima spre ceea ce este și să învățăm să apreciem.

Dacă avem protecție împotriva cuiva care ne ia proprietatea cu forța sau avem o lege a vieții private, trebuie să apreciem asta.

În mănăstirile tibetane este democrație. Dalai Lama a învățat cu adevărat să aprecieze lumea democratică după ce a cunoscut-o în Occident.

Deci, din partea noastră, este important să acționăm la nivel de comunitate, la nivel de stat, la nivel global, pentru a menține aceste drepturi pe care le avem și de a le întări, și de a le oferi celor care nu le au. Dacă luăm de la sine înțeles ceea ce avem și nu ne îngrijim să dăm aceste drepturi și altora, vom întâlni asta mai târziu în viața noastră, la partenerul nostru.

3. Pune-te în locul lui

Dak      ― eu,
Shen    ― celălalt sau ceilalți,

Nyam  ― a compara,
Je          ― a schimba, a înlocui, a substitui.

Adică, compararea și schimbarea (înlocuirea) de sine cu celălalt.

Această învățătură a venit de la Maestrul Shantideva, iar tibetanii au dezvoltat-o foarte mult.

Asta înseamnă să ne punem în locul celuilalt, să încercăm să ne băgăm în mintea lui, să privim lumea prin ochii lui și să încercăm să-l servim.

Să văd cum vede el situația, cum mă vede pe mine? Și din asta să încerc să acționez.

Dak Shen Nyamje este un antrenament grozav, dar nu este deloc ușor. Ideea de democrație este, în principiu, o formă de înlocuire a sinelui cu celălalt.

Intru în capul celuilalt și să spun „Poate și tu ai drept la vot!”. Și îi dau celuilalt ceea ce vrea eu pentru mine. Aceasta este de fapt ideea democratică. Și, dacă vreți, putem spune că ideea democratică vine din budism.

Dacă există vreun conflict la locul de muncă, puneți-vă în locul celuilalt, și începeți să priviți lumea prin ochii lui.

Dezvoltați-vă empatia, căutați cum îi puteți servi pe ceilalți, cum puteți acționa împreună pentru a le aduce tuturor fericire, abundență și în cele din urmă la iluminare. Cu toate că aceste lucruri sunt foarte prețioase, viață noastră e scurtă, și se poate termina oricând. Trebuie să protejăm ceea ce am primit, să creștem odată cu asta și să ajungem la niveluri semnificative. Deci, acesta a fost subiectul despre democrație.

*******

Cum să ne creăm un partener distractiv

Niciuna dintre cele patru concepții greșite
Nu există de fapt:
Lucrurile nu sunt imuabile
Și nici schimbătoare;
Lucrurile nu sunt nici ele însele,
Și nici alte lucruri;
Lucrurile nu sunt nici pure,
Și nici impure;
Și nu există nimic care să te facă fericit
Sau ceva care să te doară.

Cu toții vrem să ne distrăm alături de partenerul nostru. Cine nu vrea să se distreze cu partenerul său?

Relațiile tind să-și piardă strălucirea

Când suntem într-o relație lungă cu aceeași persoană, trăim împreună în același loc, ne obișnuim cu partenerul, ne obișnuim cu locul, ne obișnuim cu același tip de distracții, mergem în aceleași locuri, avem aceiași prieteni cu care ne întâlnim, cu timpul lucrurile devin o rutină, și poate plictisitoare.

„Ok, astăzi iei tu copiii, eu merg la muncă, fac cumpărăturile”. Începe să apară rutina și undeva distracția se termină. Toată viața planificăm, totul este după program și nu mai rămâne loc și pentru distracție, bucurie, sau pentru ceva spontan. Poate a fost la începutul relației, dar cumva a dispărut treptat. Și asta pe neobservate. După câțiva ani ne trezim că nu ne mai distrăm. Nu mai este loc de joacă, de spontaneitate, simțim că relația și-a pierdut strălucirea.

De ce? Ce s-a întâmplat cu distracția? Unde s-a dus și cum o aducem înapoi?

Dar ce este distracția?

Distracția nu vine din afară

Distracția nu este neapărat ceea ce agenții de publicitate încearcă să ne vândă. Perechea poate călători la Paris, și pentru el va fi un chin, iar pentru ea distractiv. El crede că Jeep-ul este distractiv, dar pentru ea nu este interesant.

Pentru că, la fel ca orice alt lucru, distracția nu vine din afara noastră. Nu este funcția partenerului meu să mă facă fericită. Dacă mă aștept să mă facă fericită, pot aștepta mult și bine, pentru că asta nu vine de la el.

Fericirea nu vine niciodată de la el la mine, ci vine de la mine. Trebuie să proiectez filmul distractiv și atunci va fi pentru mine distractiv.

Arya Nagarjuna spune: „Pentru că eu proiectez asta, lucrul va fi real și adevărat”. Și nu există nimic altceva în realitatea mea decât ceea ce eu proiectez.

Deci, distracția este înăuntrul meu. Trebuie să învăț cum să las amprente ca să mă bucur. Cum pot crea această bucurie, ca a unui copil care se joacă. Pentru un copil totul este nou și totul este interesant. Cum îmi pot deschide inima, și să privesc lumea din acest loc?

Distracția ne deschide inima

De multe ori când intrăm în rutină, inima noastră începe să se închidă. Distracția într-o relație nu trebuie subestimată. Ea este foarte, foarte importantă. Rolul ei este să ne deschidă inima. Când nu mai există distracție, bucurie, este un indiciu că inima este închisă. De fapt, în practica spirituală ― yoga, meditație, Dharma ―, oamenii caută să fie fericiți.

De fapt, scopul antrenamentului spiritual este de a ne deschide inima, de a ne deschide chakra inimii. Și este, de asemenea, adevărat că tot ceea ce ni se întâmplă mental are legătură cu ceea ce ni se întâmplă în corp.

Există o relație reciprocă între energia noastră și deschiderea noastră și gândurile noastre. Dacă nu există distracție în viața noastră, este un indiciu al închiderii inimii noastre. De aceea este foarte important să aducem distracția înapoi în relația noastră.

*******

Corecții karmice pentru „distracție”

Cum aducem distracția înapoi?

Trebuie să plantăm semințele pentru distracție.

1. Joacă-te. Învață să te joci din nou.

Când am fost mici am știut să ne jucăm. Învățăm să ne jucăm din nou. Acesta va fi leacul karmic pentru această fixare în care ne-am scufundat.

Trebuie să ieșim în afara relației pentru a învăța asta. Aceasta este regula noastră – cu terța persoană. Ne dezvoltăm în mod intenționat o nouă privire asupra lumii. De exemplu, alegem un alt drum de a ajunge acasă. Ieșim într-o mică aventură. Îndrăznim să facem ceva spontan, neplanificat, diferit. Chiar și dacă va dura mai mult timp sau distanța va fi mai mare. Este important să fie spontan, incitant, interesant. Facem ceva ce nu am mai făcut până acum.

Poate că ea va fi mai interesată de acest Jeep al partenerului ei. Poate ea va încerca să găsească de ce este atât de interesant pentru el acest Jeep. Poate el va încerca să vadă ce este atât de interesant în Paris.

Momentan Parisul nu este în repertoriul lui, dar poate că există totuși ceva interesant în Paris. Trebuie să facem ceva diferit, ceva nou. Să ieșim şi să învățăm ceva nou, poate un nou hobby. Să îndrăznim, să ieșim într-o mică aventură. Dacă nu ați plantat niciodată un copac, poate ar trebui să mergeți să plantați un copac. Să faceți ceva diferit, să rupeți tiparele rutinei obișnuite care vă fixează și vă închid.

 Învață de la copii

Cei mai buni profesori pentru asta sunt copiii. Pentru că ei știu să se joace. Și câinii de asemenea. Dacă nu aveți unul, împrumutați de la cineva, apoi i-l dați înapoi. Ei ne pot învăța multe. Uitați-vă cum se comportă copilul mic: totul este nou, totul este interesant, totul este curios. El gustă, pipăie, testează.

Încercați să priviți lumea prin ochii copilului mic.

Pentru că am învățat să privim lumea într-un anume fel și credem că știm deja cum este lumea. Pentru a introduce acest element al jocului și a ieși din fixație, trebuie să renunțăm la ideea că știm deja cum este lumea. Cunoaștem doar o mică parte a lumii, un mic unghi. Renunțați la ideea că nu este nimic nou. Nu este adevărat că nu este nimic nou.

Deci, luăm copilul ca profesor.

Dacă facem asta în mod consecvent, pe nesimțite, partenerul nostru va începe să fie din ce în ce mai distractiv și din ce în ce mai vesel. Pentru că noi ne schimbăm, lăsăm alte amprente în mintea noastră, pentru că ieșim din fixație.

Dacă suntem fixați, el va fi întotdeauna așa. Dacă începem să depășim limitele, vom începe să-l vedem pe partener făcând lucruri extraordinare. Și deodată va spune: „Poate vrei să mergi la Paris?”. Sau poate vine la bucătărie și dansează cu noi. El va veni, dacă noi am depășit limitele.

2. Privește cerul.

De fapt, acesta este un remediu pentru această închidere a inimii.

Uneori puteți să ieșiți într-un parc și să vă întindeți ca să priviți stelele mult timp. Acest lucru vă deschide energia. Când faceți multă meditație sau o faceți incorect într-un retreat, apare o stare de disconfort. Și asta se întâmplă aproape tuturor celor care se află într-un retreat lung.

Unul dintre sfaturile scrise în cărți este să ieșim și să ne uităm la stele. Este foarte relaxant, deschide mintea și inima.

A fi acum și aici

Și asta ne învață să fim prezenți. Să învățăm să fim acum și aici. Și, de asemenea, ne obligă să mai încetinim din ritm suficient, să ne oprim din fuga nebunească după lucruri.

Când începem să ne deschidem în acest fel, începem să o proiectăm în lumea din jurul nostru, inclusiv la partenerul nostru. Și viața poate fi foarte plăcută, cu bucurie. Datorită preocupării noastre permanente, trecem pe lângă partea amuzantă, plăcută din viața noastră.

3. Cântă pentru cineva.

Mergeți și cântați, faceți-vă de râs, este în ordine.

Dacă vreți să fiți bucuroși, să aveți bună dispoziție, faceți-i pe ceilalți bucuroși.

Faceți pe cineva care vă este complet străin să râdă, să fie bucuros. Puteți merge la un azil de bătrâni și să bucurați pe cineva. Casierița de la supermarket, care nu are nici un moment de odihnă, pentru că oamenii stau la rând, zâmbiți-i, cântați-i o melodie, spuneți-i o glumă.

Și trebuie să vă amintiți că nu există un partener care să fie plictisitor sau distractiv de la sine.

Nagarjuna spunea „Nu există nici așa, și nici așa. Și nici granița dintre ei nu există!”. Sunt doar amprentele pe care le produc și le proiectez și asta e tot ce există. Deci, oriunde vă aflați, încercați să-i faceți pe oameni bucuroși. Slujba voastră nu trebuie să fie de rutină și plictisitoare, voi o creați. Așa vă faceți  partenerul să fie distractiv.

Cu toții trecem prin faze diferite în viața noastră

Se spune despre Lordul Buddha că a fost un prinț care a trăit în palatul tatălui său și a avut o soție și un copil. Într-o zi a văzut un om bolnav și un cadavru purtat de oameni spre incinerare. Toată viața, Buddha a trăit într-un mediu protejat și a fost împiedicat să vadă bolnavi, bătrâni, moarte. Dar, într-o zi a văzut asta și a fost șocat. Povestea spune că decide să părăsească palatul și să înțeleagă de ce există boală și moarte. În toiul nopții ieși din palat, părăsindu-și soția și copilul, și porni în pribegie. El a devenit călugăr și a trăit așa câțiva ani, s-a așezat sub copacul Bodhi și a ajuns la iluminare.

Avem aici povestea cuiva care a plecat și a părăsit relația de cuplu.

Și acum vrem să răspundem la întrebarea: Când să plecăm? Când să părăsim o relație?  Uite, Buddha a plecat, în timp ce noi spunem că plecarea nu rezolvă neapărat problemele.

Este important să știți că aceasta este doar o parte a poveștii Lordului Buddha. De fapt, el a apărut în trei personaje diferite și a transmis trei tipuri diferite de învățături:

a. Această poveste pe care am spus-o este doar una dintre imaginile lui Buddha în lume. El a fost un prinț care și-a părăsit regatul, și-a părăsit casa și a devenit călugăr, s-a izolat și a găsit iluminarea. Aceasta a fost prima sa carieră, de călugăr, de singuratic, trăind în lipsuri, dar în mod deliberat, prin alegere.

Va veni timpul, când ne vom retrage să stăm liniștiți, în meditație, în singurătate.

b. Există, de asemenea, o a doua parte a carierei sale în care a apărut ca Bodhisattva. Un bodhisattva este cel care caută cum să facă bine omenirii. El va căuta cum să facă bani pentru a-i da celorlalți, pentru a face bine altora. Așa că nu neapărat va merge să se izoleze, va căuta să devină profesor, să predea, să ajungă la oameni și să-i ajute.

c. A treia apariție a Lordului Buddha, despre care nu se știe prea mult în Occident, este apariția sa tantrică. El a apărut ca un înger, ca o figură divină. Avea părul lung, avea brățări și bijuterii, și a avut o parteneră, și a transmis  această învățătură celor care sunt pregătiți pentru ea.

Aceasta este calea cea mai rapidă. Ea este mai puțin cunoscută. Este cea mai rapidă cale de a ajunge la iluminare, este calea sublimă de a ajunge la iluminare.

Va veni întotdeauna timpul potrivit pentru fiecare dintre acestea

Lecția care reiese din această poveste, este că în viața noastră, trecem și prin aceste trei faze. Și va veni momentul potrivit pentru fiecare dintre ele:

1. Va veni timpul când, pentru a putea progresa, va trebui să ne retragem, să fim singuri, să ne izolăm. Și asta ar putea însemna să ieșim dintr-o relație, de exemplu, care nu funcționează în prezent.
2. Vor fi alte momente când ieșim din izolare și ne întoarcem în societate pentru a-i ajuta pe ceilalți cât putem.
3. Și există învățătura înaltă care va veni atunci când suntem pregătiți pentru ea. Și când suntem pregătiți și suficient de puternici, va trebui să ne găsim partenerul spiritual, pentru că cu el/ea calea va fi cea mai rapidă.

Cu toții vom fi în final alături de îngerul care este partenerul nostru

Textele budiste spun că fiecare dintre noi va ajunge într-o zi la iluminare, iar în noaptea iluminării vom fi alături de partenerii noștri minunați. Vom petrece această noapte, la miezul nopții, cu partenerul și împreună vom ajunge la iluminare. Și se va întâmpla fiecăruia dintre noi.

În ce stadiu vă aflați în viața voastră? Fiecare dintre voi va trebui să apreciați locul în care vă aflați și ce vi se potrivește în acel moment.

Dar oriunde v-ați afla, în singurătate sau în societate, sau pe calea secretă, este important să înțelegeți că forța energiilor masculine și feminine, lucrul cu aceste energii, este cea mai rapidă cale de a ajunge la iluminare.

De aceea am început lecția cu meditația despre partenerul spiritual. Ne-am imaginat partenerul divin, că ne ia de mână și ne duce la iluminare. În felul acesta am plantat semințele ca într-o zi, să ni se întâmple acest lucru.