Category: Cuplul Spiritual 3

A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,b

Corecții karmice pentru „respect”

 Întrebarea este: cum să încărcăm acest card de credit al cuplului nostru spiritual și cum facem cu o terță parte?

Nu ne plângem partenerului: „Obișnuiai să mă respecți. Astăzi nu mă mai respecți”. Nu facem asta. Nu ne vom plânge și nu-i vom cere să ne respecte. Funcționează să-i pretindem respect? Asta nu funcționează.

Trebuie să producem cauzele karmice pentru a-l experimenta pe partenerul nostru că ne respectă.

Vom da trei corecții karmice.

1. Respectă legea

Poate vă întrebați ce legătură are cu subiectul nostru?

Dar dacă vă gândiți puțin la asta, legile sunt date pentru a proteja cetățenii, pentru a menține ordinea în viața noastră socială. Legile sunt o expresie a dorinței societății de a păstra drepturile fiecăruia. Legile sunt o expresie a faptului că oamenii din societate decid că trebuie acordat respect celuilalt, să i se respecte drepturile celuilalt.

De exemplu, dacă legea rutieră spune că atunci când vedem indicatorul „stop” trebuie să ne oprim, și ne oprim. De ce trebuie să ne oprim când vedem indicatorul „stop”? Pentru a proteja viața, pentru a respecta viața altora sau pentru a le respecta dreptul de trecere, în măsura în care au dreptul de trecere.

Deci, dacă nu respectați legea, înseamnă că nu respectați un public întreg. Ați acumulat dintr-o dată multă karmă negativă a lipsei de respect acasă, de la partenerul vostru.

În societatea noastră nu avem această mentalitate. S-ar putea să respectăm indicatorul „stop” pentru că se dau amenzi mari sau pentru că există poliția peste tot și sunt camere peste tot, dar nu acesta este motivul pentru a-l păstra. Pentru că dacă acesta ar fi motivul de a-l respecta, atunci dacă ajungem la o intersecție la ora trei dimineața și știm că nu este nicio cameră de luat vederi acolo, nu ne vom opri. Așa-i?

Motivul de a opri la indicator nu este datorită camerelor de filmare sau a  amenzilor, ci este înțelegerea că dacă nu respectăm legea care vine să protejeze publicul, ne creăm karma de a nu fi noi respectați, de a nu ne fi respectate drepturile. Mai ales acasă, mai ales de la partenerul meu, pentru că el este cel care îmi reflectă cel mai bine mintea.

Deci, dacă este adevărat că legea a fost creată pentru a ne proteja pe toți, pentru a proteja drepturile altora, pentru a-i respecta pe ceilalți pentru a nu le face rău altora, atunci chiar și la trei dimineața, voi opri la indicatorul „stop”  chiar dacă nu este niciun polițist acolo, sau nicio cameră de filmat. Pentru că aceasta este legea și respectăm legea, pentru că legea vine să-i protejeze pe cei care locuiesc cu mine.

Dacă am o minte care îi respectă pe ceilalți, aceasta este mintea care se va întoarce la mine acasă ca fiind respectat/ă.

Deci, aici nu vorbim numai despre respectarea legii, ci despre gândul care însoțește actul de a ori la stop la ora trei dimineața. El este cel ce intensifică karma, pentru că karma este acumulată în principal prin gândire.

Deci, când ne oprim la stop, ne gândim: „Am oprit la stop deși este trei dimineața și nu este nimeni aici, pentru că respect ideea de lege. Pentru că drepturile altora și viețile altora trebuie respectate”. Prin gândul că respect idealul de a-i respecta pe ceilalți, îmi întăresc această karmă în mine. Și asta este ceea ce mi se va reflecta.

Și asta mai ales, când vorbim despre legile fiscale. Din punct de vedere karmic, dacă păstrăm legea impozitelor, nu numai din punct de vedere juridic, ci și moral, creează karma pentru a câștiga mai mulți bani. S-ar putea să plătim mai multe taxe, dar asta generează karma pentru a produce mai mulți bani.

Pentru că unde se duc taxele? Ele merg să servească societatea în care trăim. Mai multă educație, mai multă sănătate, mai multe drumuri. Dacă nu plătim așa cum trebuie impozitele, împiedicăm pe cei din jurul nostru să nu aibă parte de aceste lucruri, și nu singură persoană.

Dacă ne gândim la câte persoane sunt în România, peste 20 de milioane, am acumulat karma de a nu respecta 20 de milioane de oameni.

Cei care înțeleg acest lucru, mai ales oamenii de afaceri, vor depune toate eforturile pentru a plăti taxele în mod corespunzător, și să le plătească și cu bucurie. Acum sprijinim 20 de milioane de oameni din jurul nostru. Și dacă este nevoie să plătim mai mult, suntem gata să plătim mai mult, pentru că acum ne servim poporul.

Aceasta este o mentalitate cu care nu suntem obișnuiți

Această mentalitate este ciudată pentru noi. Din păcate, nu trăim într-o astfel de societate. Încercăm să ne ferim pe cât putem, să nu fim prinși. Și asta ne omoară; ne omoară finanțele, ne omoară respectul în casa noastră. Ne omoară relația.

Prin faptul că nu respectăm legile care vin să servească o societate întreagă, dăunăm întregi societăți, iar acest lucru se intensifică.

Karma se intensifică și apoi vine acasă, și vom suferi atât financiar cât și în relația noastră.

Pentru că totul, absolut totul, este guvernat de karma, iar toată această karmă stă în mintea mea și se reînnoiește din clipă în clipă, trece de la o clipă la alta și o port cu mine permanent. Așa că fiecare evaziune fiscală, fiecare semafor pe care nu l-am respectat, toate aceste lucruri vor merge cu mine tot timpul; toate aceste amprente mentale merg cu mine tot timpul și îmi creează în mod continuu realitatea.

Deci, dacă nu respectăm comunitatea în care trăim, prin faptul că nu respectăm regulile, legile pe care această comunitate le-a creat, atunci cum ne putem aștepta ca partenerul nostru să ne respecte acasă?

Noi suntem cei care nu îi permitem să facă asta. Oricât de mult ne-am ruga de el să ne respecte, el nu va putea să facă asta! Noi suntem cei care nu-i permitem.

Și invers! Dacă respectăm legile mediului în care trăim, le respectăm așa cum sunt scrise și respectăm idealul pe care ele reprezintă – acela de a proteja societatea –, atunci deodată partenerul va începe să se schimbe și să ne respecte.

Deci așa facem karma cu o terță parte și aici o facem cu toată țara.

Nu orice lege este morală

Dacă legea este imorală?

Sunt legi care nu sunt morale. Există legi care ne cer în anumite situații să ucidem. Ele nu sunt morale.

Și pe ele trebuie să le respectăm?

Ceea ce spunem este că trebuie să acționăm conform legilor karmei, iar dacă există legi imorale, atunci trebuie să facem ceva în privința asta.

Nu spunem: „Desconsider legea”. Nu! Trebuie să facem ceva care să respecte în continuare societatea în care trăiesc, trebuie să facem ceva care funcționează împotriva unei legi imorale. Poate că ar trebui să scriem ceva în ziar, sau să trimitem o scrisoare guvernului nostru, mai ales dacă este vorba despre acte de ostilitate sau acte de război, acte care dăunează vieții. Trebuie să avem curajul să ne ridicăm deschis și să ne spunem părerea.

Deci, idea nu este de a nu respecta legea. Respectăm ideea profundă a legii și ne ridicăm și facem ceva împotriva unei legi care este imorală, dar fără violență și fără mânie. Nu facem asta din aroganță sau din spirit de dreptate în inima noastră. Nu!

O facem din respect pentru societatea în care trăim, pentru a servi oamenii cu care trăim, și în acest fel respectăm în continuare spiritul legii.

Deci aceasta a fost prima corecție karmică.

2. Fă-ți o listă

Să explicăm puțin la ce ne referim:

• Să presupunem că lucrați undeva. Sunt oameni acolo pe care nu prea îi apreciați; s-ar putea ca ei să nu respecte regulile voastre și s-ar putea să vi se pară că nu sunt atât de morali.
• sau acționați din lipsă de respect față de ceilalți; întârziați la întâlniri, iar acesta poate deveni un obicei care arată lipsă de respect față de grupuri de oameni.

În aceste cazuri, sfatul este să vă faceți o listă în mintea voastră cu cei pe care pe care nu îi apreciați și nu îi respectați. Ca urmare a faptului că nu-i apreciem, decidem că nu este nevoie să-i respectăm.

Ei sunt cu toții profesorii noștri

Dacă suntem pe o cale spirituală și poate facem yoga, meditație, studiu, ne cultivăm un comportament moral și o gândire sănătoasă care înțelege realitatea și așa mai departe, va veni ziua în care vom începe să vedem fiecare persoană pe care o întâlnim ca pe un profesor.

Deci, în măsura în care, încă întâlnim oameni pe care nu îi respectăm sau nu îi apreciem, acesta este indicația că mai avem încă multe de făcut pe calea noastră spirituală.

Va veni ziua în care vom vedea cum ceilalți ne arată toate aceste comportamente ale noastre: de a judeca, de a critica, de a insinua, atunci respectul față de ei va veni automat. Când vom începe să vedem oamenii ca profesorii noștri, vom începe automat să-i respectăm.

Deci, dacă ne aflăm într-o relație în care partenerul nu ne respectă, sau care ne-a respectat în trecut și astăzi nu ne mai respectă, al doilea sfat este: „Uită-te în jurul tău și vezi ce te învață oamenii!”.

Să învățăm din comportamentul lor, așa cum v-am spus despre Dalai Lama la acel spectacolul muzical. El a căscat și a spus: „Mâine trebuie să meditez”, și asta a fost cea mai importantă lecție din acea seară.

În același context, cineva l-a întrebat pe Dalai Lama cum îi învățăm pe copii noștri toate aceste lucruri frumoase?

Și el a răspuns: „Îi puteți învăța doar prin exemplul vostru personal”.

Deci, vom face acea listă cu cei care încearcă să ne învețe ceva, prin comportamentul lor, prin modul în care trăiesc. Și veți vedea că lista este foarte lungă.

Poate că nici nu am observat că ei sunt alături de noi, sunt în jurul nostru tot timpul pentru a ne învăța ceva, iar noi suntem atât de preocupați să-i judecăm, să nu-i iubim și stăm departe de ei, în loc să le auzim învățătura.

Ei sunt în permanență acolo încercând să ne transmită învățături, doar că noi nu suntem suficient de atenți la asta, pentru că ne-am fixat în criticile noastre sau în opiniile noastre.

Cu cât vom aprecia mai mult exemplul personal pe care ni-l arată oamenii prin comportamentul lor, respectul nostru va crește față de ei, și automat partenerul nostru ne va respecta din ce în ce mai mult.

Respectând lumea, în mod automat, partenerul va începe să vadă în noi profesorul lui.

Dacă vrem ca partenerul nostru să ne respecte, trebuie să începem să-i respectăm pe cei din jurul nostru, și să vedem ce ne învață.

3. Deschide-te.

Al treilea sfat este să respectăm opinii și alte culturi față de care nu suntem deschiși.

Este ca și cum am călători într-o țară îndepărtată, care are obiceiuri străine, mâncăruri cu care nu suntem obișnuiți, care are alte tradiții, și învățăm să le apreciem. Să învățăm să ne punem în locul lor și să le respectăm acele obiceiuri care sunt destul de diferite de ale noastre; să călătorim într-o țară din lumea a treia, unde s-ar putea să nu fie atât de curat și mâncărurile să nu fie atât de gustoase sau sănătoase. Să mergem și să ne expunem la viața din acele locuri și să respectăm viața de acolo.

Încă sunt oameni care spun: „La noi nu se face așa ceva”. Cumva suntem mai buni decât ceilalți. Asta înseamnă că nu respectăm modul în care trăiesc alții.

Cum se reflectă asta în viața noastră? Partenerul meu nu mă respectă.

Deci, sfatul este să ne deschidem față de alte culturi, să ne expunem și la alte obiceiuri, tradiții. Să învățăm să respectăm modul în care trăiesc alții și, în acest fel, se creează respectul în casă. Să fim dispuși să fim într-un loc ciudat, iar atunci și partenerul va respecta ciudățenia noastră.

Puritatea sexuală

Voi aborda încă o problemă legată de comportamentului sexual inadecvat și a trădărilor, a înșelărilor. Oamenii întreabă foarte mult pe tema asta, pentru că mulți din societatea noastră suferă datorită nerespectării acestei reguli fundamentale.

Deci, cum arată o persoană care își menține puritatea sexuală și ce este puritatea sexuală?

• Puritatea sexuală pentru cei care sunt călugări este abstinența de la relații sexuale.
• Pentru cei care nu sunt călugări, este respectarea strictă a comportamentului sexual adecvat.

Din punct de vedere karmic, cauza de a găsi un partener bun este menținerea purității sexuale.

Și dacă suntem într-o relație de cuplu, cea mai elementară formă de menținere a purității sexuale, este să nu flirtăm cu alte persoane, să nu comită adulter.

Chiar și dacă nu avem o relație cu cineva, nu vom cocheta cu alții sau nu vom avea aventuri sentimentale cu persoane care sunt angajate deja într-o relație. Nu cauzăm probleme altor relații. Aceasta este forma de bază a menținerii purității sexuale.

Ideea aici este să respectăm cu strictețe relațiile celorlalți, iar asta se regăsește și în cele Zece Porunci – „A nu comite adulter”.

Durerea comportamentului sexual inadecvat

Trăim într-o societate care ne oferă mesaje confuze pe acest subiect. Dacă ne uităm la filmele artistice, aproape fiecare ne prezintă câte o aventură romantică. Un cuplu care fuge și trăiește fericit până la adânci bătrâneți. Asta este doar în filme. Lucrurile nu funcționează așa.

Dacă am fost complici la destrămarea unei relații de cuplu, și acum unul dintre ei este partenerul nostru, ne-am creat karma de a nu avea o relație împlinită și bună.

Așa se întoarce karma. Ne-am filmat că rănim relația cuiva, și aceasta este  rețeta sigură pentru dezastru în viitor. Și oamenii vin cu asta tot timpul: „Partenerul meu îmi este infidel. Partenera mă înșală”. Și pentru toți asta este o sursă mare de durere în viață.

Ce caracterizează o persoană care respectă

cu strictețe comportamentul sexual adecvat?

Cum vom recunoaște o persoană care respectă cu strictețe această regulă? Greu de întâlnit așa ceva. Putem întreba ce s-a întâmplat în viața ei, dar cu siguranță nu ne va spune despre gândurile care i-au trecut prin cap, chiar și dacă ar vrea.

Atunci cum arată în exterior?

1. Primul lucru pe care îl vedem în exterior, este că această persoană este foarte atentă la relațiile cu altcineva. Dacă aude că celălalt este căsătorit, nici nu se apropie de el, nici măcar cu gândul.

Regula aici este să nu spunem sau să facem ceva celuilalt, ceva ce nu am fi spus sau făcut dacă partenerul ei ar fi fost lângă ea.

Acesta este testul: dacă partenerul lui/al ei ar fi fost prin preajmă, am mai face asta? Aceasta este regula.

Cum arată oamenii puri? Cum se comportă? Puteți vedea acest lucru, de exemplu, dacă aveți norocul să locuiți lângă un călugăr sau călugăriță care a și-a păstrat jurămintele monastice pure timp de mulți ani. Ei își păstrează puritatea sexuală la nivel monastic.

2. Oamenii care au trăit într-un mod pur, nu mai au tendința de a a-i răni pe ceilalți. Această puritate vine în urma faptului că și-au menținut puritatea sexuală. Persoanele care și-au menținut puritatea sexuală pot ajunge la sexualitate cu multă inocență și netensionați.

Și din nou, cultura noastră ne derută. Chiar și în reclame, vedem o fetiță în bikini și un băiețel care se uită la ea, iar apoi li se spune: „Nu!”. Le arătăm copiilor la vârsta de patru ani și spunem: „Interzis!”. Și cresc cu această schizofrenie și inocența lor se duce. Există multă confuzie și există multă tensiune; Asta este permis sau asta nu? E bine? E rău? Pe de o parte este puritanism și pe de altă parte se permite tot, și deci există o mare derută.

Pentru cineva care crește cu puritate sexuală, toate acestea dispar. Sexualitatea este foarte naturală, nu este încordată și are multă inocență.

3. Un alt aspect care îi caracterizează pe cei care și-au menținut puritatea sexuală timp de douăzeci sau treizeci de ani, au o mare apreciere pentru frumusețe. Lucrurile li se par frumoase. Întâlnesc lucruri frumoase tot timpul. Ei pot vedea un bărbat frumos sau o femeie frumoasă, ei pot să le aprecieze frumusețea fără să fie stăpâniți de pasiune, sau de dorința de a-i cuceri și de a-i poseda.
4. Acești oameni tratează sexualitatea ca pe ceva frumos. Un fel de frumusețe în lume. Un tip foarte frumos de energie în lume.

Aceasta este energia care ne permite să ajungem la iluminare, energia sexuală. Practica în cuplu, în etapele ultime este cea care duce la iluminare. Dacă ne amintim de Naropa și Niguma, după mulți ani de practică în cuplu, s-a creat între ei multă bucurie, o energie frumoasă, care răspândește lumină, și nu a existat nimic din lucrurile ieftine care sunt asociate cu sexualitatea în societatea noastră.

Energia sexuală este considerată cea mai înaltă energie cu care se lucrează pe calea spre iluminare. Cel care își păstrează puritatea sexuală, poate vorbi liber despre ea. El îi poate ajuta și pe alții să-și cultive practica cu energia sexuală. Omul poate să respecte sexualitatea altuia, să-și respecte propria sexualitate și să fie în control și să rămână pur. Este multă bucurie în el, fericire, deschidere, și multă căldură. Putem vedea asta la călugări și chiar și la cei care au trăit în puritate mulți ani. Așa apare puritatea sexuală.

*******

Dificultăți în relație

 

 Vom aborda încă un subiect și anume dificultățile care apar într-o relație de cuplu.

Mulți oameni întâmpină dificultăți în relațiile lor, încep să le fie greu cu partenerul. Încep să aibă îndoieli, să se întrebe: „Să plec? Să nu plec? Ce să fac cu această relație?

Putem privi asta din două unghiuri.

Plecarea nu rezolvă neapărat dificultatea care apare în relația de cuplu

Un unghi este cel prezentat de Arya Nagarjuna:

Începe, durează, se sfârșește,
Existent sau inexistent,
Inferior, egal sau superior,
Toate acestea, a spus Buddha,
Există prin convenție,
Și niciodată de la sine.

Adică, tot ceea ce vedem în partenerul nostru, vine fapt de la noi. El este o proiecție a minții noastre. Deci, dacă avem dificultăți cu partenerul, relația este dificilă, nu mai putem suporta să fim în preajma lui, budismul spune că fuga de problemă nu o rezolvă, pentru că dacă vine din mintea mea, mintea mea vine cu mine oriunde aş fugi.

Nu putem scăpa de amprentele karmice din minte, indiferent unde ne ducem. Chiar dacă vom merge în altă țară, ne vom întâlni karma din nou, pentru că ea vine după noi.

Prin urmare spunem că dacă există ceva care nu ni se pare în regulă, atunci trebuie să lucrăm în interior pentru a-l schimba, trebuie să învățăm să ne schimbăm, și să nu fugim departe de probleme.

Cu toate acestea, există situații în care suntem forțați să ne părăsim relația de cuplu, sau partenerul/partenera ne părăsesc, sau suntem forțați să plecăm pentru că nu putem face față situației.

Partenerul nostru este de fapt profesorul nostru spiritual

Dacă se întâmplă acest lucru și ne despărțim de partener, cel mai important lucru este să ne păstrăm în continuare viziunea pură. Să-l vedem pe partener ca pe un învățător sfânt care a venit să ne învețe ceva.

Indiferent de ce se întâmplă, dacă voi l-ați părăsit sau partenerul va părăsit, el/ea vor rămâne în continuare parteneri pe calea voastră spre iluminare. Nu întâmplător au intrat în viața voastră și nu întâmplător au ieșit din viața voastră.

De aceea, trebuie să fiți foarte atenți de a nu vă afla niciodată în situația în care să fiți lipsiți de respect față de el/ea, chiar dacă nu mai sunteți alături de ei acum.

Este bine ca în sinea voastră să fiți recunoscători: „Îți mulțumesc că ai fost cu mine. Am învățat ce am avut nevoie să învăț și poate că a venit timpul să învăț în altă parte”, și continuați să-l respectați pe fostul partener.

Pentru că a vă angaja într-o relație spirituală de cuplu este foarte asemănătoare cu relația dintre voi și un învățător spiritual. Este similară din punct de vedere karmic. De fapt, îl primiți pe partener ca pe un profesor spiritual.

…chiar și în fiecare relație cu un profesor spiritual

    vor veni momente de încercare

Deci, dacă vă încheiați relația înainte de a sosi timpul, înainte de a o utiliza la maxim, pentru că vă este greu, este ca și când ați avea un profesor și acum vă este greu cu el, și plecați. Acest lucru creează un obicei foarte prost în minte.

Se creează obiceiul de a lăsa baltă lucrurile dificile.

Dacă aveți un profesor spiritual, vor veni situații de încercare atunci când calea se adâncește, și relația se adâncește. Vor veni momente de încercare, situații de testare, iar dacă aveți acest obicei de a pleca din situații când vă este greu, veți pleca când vă va fi greu. Puteți pleca fizic sau nu, în sensul că nu-i urmați îndrumările lui și în acest fel nu-l lăsați să [vă ajute să] avansați pe cale.

Plecarea prematură creează mari obstacole pe calea spirituală

Deci, se formează obiceiul de a nu face lucrurile până la capăt, iar acest lucru creează un obstacol enorm pe calea spirituală.

Unul dintre cele mai dificile obstacole este acest obicei de a părăsi situațiile dificile și, dacă persistăm în acest obicei, rezultatul va fi că nu vom mai întâlni profesori spirituali și nu vom mai întâlni partener.

Deci este important să nu lăsăm lucrurile neterminate. Dacă există o problemă, este bine să vă uitați la cauzele karmice ale acesteia și să lucrați cu karma pentru a schimba fenomenele pe care le vedeți în viața voastră.

Primul sfat este să evitați pe cât puteți să fugiți de o situație dificilă – pentru că  dacă plecați și nu ați rezolvat-o – va crea un mare obstacol pe calea spirituală.

Abandonarea partenerului este o lecție pentru noi

Pe de altă parte, s-ar putea ca partenerul nostru să ne părăsească. Poate că nu vrem asta, dar el/ea pleacă. Și dacă el este profesorul nostru pe calea spirituală, atunci rolul nostru este să-l ascultăm. Poate că asta este lecția pe care ne-o dă. Poate că el sau ea spune: „A venit vremea să mergi să studiezi în altă parte. Poate că am învățat unul de la altul ce trebuia să știm, iar acum tu ai nevoie de alți profesori”. Și pentru asta trebuie să le mulțumim.

Poate nu am avut curajul să ne ridicăm și să plecăm când venise timpul să trecem la următoarea lecție. Așa că partenerul ne învață lecția.

Deci, dacă chiar credem că partenerul este profesorul nostru, atunci ne dedicăm mesajului pe care încearcă să ni-l transmită. În loc să ne răzvrătim, să-l criticăm, să ne plângem, să ne bosumflăm, să ne întristăm, să-l jelim, vom spune: „Ah! Înțeleg! Accept mesajul”.

Este o mare artă să ne devotăm, să ne supunem pentru că trebuie să renunțăm la ego-ul nostru și la ceea ce vrem.

Unul dintre cele mai sfinte lucruri de făcut este devotamentul

Dacă ați întâlnit pe cineva care este un profesor spiritual, va trebui să renunțați la micul vostru ego și la mândria voastră și vă devotați mesajului care vine dintr-o sursă mai înaltă, dintr-un loc mai înalt, prin partenerul vostru.

Și poate că partenerul va spune: „Destul! Acum trebuie să pleci în altă parte”. Dacă acceptați mesajul, și nu vă răzvrătiți sau vă supărați, vi se vor întâmpla lucruri minunate mai târziu, pentru că ați venit dintr-un loc pur la ceea ce se întâmplă. Karma devotamentului față de un maestru spiritual este extraordinară și duce spre lucruri minunate.

Problema care apare este de fapt o oportunitate…

În ambele situații, dacă rămâneți sau vă despărțiți, puteți să vă transformați problema într-o oportunitate și astfel vă puteți crea o karmă frumoasă pentru viitor.

Sau o stricați și mai mult.

Iar întrebarea

Rămân în relație?

sau

Să mă despart?

nu mai este relevantă.

Ceea ce trebuie să facem este

• să evităm plantarea semințelor prin obiceiul de a lăsa baltă problemele înainte de a le rezolva.
• și pe de altă parte, trebuie să învățăm să fim atenți la mesajele pe care ni le transmite partenerul.

În acest fel învățăm să fim recunoscători pentru ceea ce s-a întâmplat în relație și să învățăm să ne supunem mesajului care vine în ea.

Și dacă va veni timpul să trecem la următorul profesor, vom continua să-l respectăm pe fostul profesor toată viața.

Deci, întrebarea nu este dacă rămânem sau părăsim relația, ci ce fel de karmă plantăm în această situație.

Și asta se leagă de sfatul pe care l-am dat mai înainte de a fi atenți la mesajele înalte care ni se transmit și să le primim cu smerenie. Dar pentru asta trebuie să readucem sacralitatea în relație.

…să ne vedem partenerul/partenera

    ca pe un înger apărut în viața noastră

Nu contează cât de problematică este relația sau poate trebuie să plecăm, noi trebuie să ne menținem linia, să ne păstrăm viziunea pură, indiferent de ce s-ar întâmpla.

Am vorbit mai înainte despre a-l vedea pe partener ca o ființă divină, așa cum Naropa și Niguma, au văzut un Buddha unul în celălalt. Și oamenii spun: „Bine! Dar dacă nu-mi văd partenerul așa? Dacă îl văd un om obișnuit? Cum voi începe să-mi văd partenerul ca pe un înger care a venit să mă ducă în paradis?”

Și asta e o întrebare foarte bună.

Ca să pot face asta, trebuie să mă învăț să-mi mențin mintea tot timpul pe aspectul divin al vieții mele. Și putem face asta logic.

Dacă este adevărat că pot să-mi cresc nivelul de compasiune prin faptul că mă supăr mai puțin, că nu mai reproșez atâta sau că am mai puține resentimente, atunci ne putem crește nivelul și mai mult. Este logic că dacă practic și mai mult, voi progresa mai mult.

Și dacă întâlnesc oameni care au parcurs deja un drum lung și sunt impresionată de progresul lor, asta îmi dă speranța că mă pot îmbunătăți. Și dacă mă pot îmbunătăți, atunci mă pot îmbunătăți și mai mult și chiar pot ajunge la nivelul unei ființe divine. De ce nu? Asta e logic.

Și dacă există deja ființe care și-au perfecționat calitățile spirituale și cunoștințele și îi iubesc necondiționat pe toți ceilalți, inclusiv pe mine, asta înseamnă că ele sunt aici în jurul meu și au grijă de mine tot timpul.

Și dacă nu am ajuns încă la fericirea supremă, asta nu e din cauza lor. Asta este din cauza mea, pentru că nu aud mesajele. Pentru că nu aud învățătura, pentru că sunt blocat în ideile mele despre cum ar trebui să fie lucrurile și nu știu cum să mă devotez. Deci aici intră bhakti (devotamentul față de cineva sfânt)

Deci, dacă iubirea acestor ființe este atât de mare și dacă sunt atât de pure, atunci ele mă ascultă chiar acum și știu ce am nevoie acum.

Ele știu să se manifeste în diferite forme ca să mă ajute să progresez.

Și poate că au apărut deja în viața mea, dar eu nu le-am observat.

Și dacă sunt atât de preocupate să-mi aducă fericirea, atunci ele pot fi chiar la mine acasă și au grijă de mine tot timpul, numai că eu nu văd asta.

Deci, acesta este modul de a începe să ne uităm la partenerul nostru. Poate că el/ea este deja aici și ne împinge tot timpul în direcția corectă, doar că trebuie să ascultăm și să învățăm.

Deci, dacă acest lucru este adevărat, atunci, logic, cel cu care trăim, este manifestarea unei astfel de ființe divine. El nu ni se dezvăluie, are multă răbdare și ne împinge tot timpul în direcția corectă.

Karma unei astfel de percepții se intensifică…

Deci, dacă încep să mă gândesc la partener așa, va acumula karma pentru mine. Când intru în bucătărie și spun „Ah! Să fie el/ea oare Buddha care a intrat în viața mea?”, acest gând acumulează karma. Dacă ne obișnuim să facem asta, atunci de fiecare dată când o facem, acumulăm mai multă karma.

Și dacă continuăm să-l bănuim așa mult timp, „Poate că el/ea este deja Buddha care mă împinge spre iluminare?”, va veni timpul, după ce am trecut peste un  anumit prag al karmei, să-l proiectăm ca atare. El nici măcar nu știe. Noi ne-am făcut treaba, schimbându-ne modul de a-l vedea.

Și apoi deodată stăm la micul dejun, iar el/ea ne spune ceva minunat pe care doar un Buddha ni l-ar putea spune și, în clipa următoare este din nou vechiul meu partener. Pe neașteptate se întâmplă ceva divin și apoi dispare într-o clipă.

Este ca și în meditație. Sunt momente în care stăm pe obiect și apoi mintea fuge de la obiect, aducem mintea din nou la obiect, și din nou ea fuge. Încetul cu încetul, umplem aceste goluri, și vom ajunge la un flux continuu de atenție.

Deci, la început putem avea astfel de revelații scurte, dar cu timpul ele se vor înmulți.

…și în cele din urmă va apărea ca un Buddha

Atunci când vedem în partener un Buddha, ne vom da seama că el a fost întotdeauna un Buddha, ca și Niguma care și-a dat seama că Naropa a fost întotdeauna Buddha pentru ea și tot ceea ce a făcut, a fost să o îndrume spre iluminare. Iar Naropa a înțeles același lucru despre ea.

Deci aceasta este povestea lor.

Dacă am acumulat multe astfel de semințe, karma se va schimba și se va manifesta prin schimbarea realității noastre, o realitate înaltă, plină de ființe divine.

Și acești îngeri nu sunt în cer. Paradisul ar putea fi chiar aici. Putem aduce paradisul pe pământ, dacă înțelegem aceste lucruri.

Dacă avem astfel de revelații fugitive, este important să ne amintim de ele. Să ne amintim că a fost o sclipire în care am văzut ceva diferit, care ar putea părea nefiresc, și poate că nu a fost ceea ce credeam. Trebuie să ne amintim de această experiență. Să permitem schimbării să aibă loc.

Este nevoie de multe binefaceri

Trebuie să facem multe binefaceri ca să facem acest lucru posibil și să continuăm să plantăm karma. Să continuăm să fim atenți la mesajele divine, să le ascultăm, pentru că ele sunt tot timpul în jurul nostru. Buddha sunt mereu în jurul nostru, încercând să ajungă la noi. Treaba noastră este să ne ascuțim auzul. Mai devreme sau mai târziu această karma se va intensifica și ceea ce a fost o sclipire de moment, se va transforma într-un șir continuu de astfel de momente.

Și asta trebuie să se întâmple, pentru că karma este certă. Rezultatul este întotdeauna similar seminței pe care am plantat-o, pentru că totul vine din mintea noastră. Arya Nagarjuna ne spune: „El niciodată nu vine de la sine”.

Așa ne creăm paradisul. Ne creăm îngerul, prin karma noastră.

A trăi cu îngerul

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3,a

Meditație

Vom începe cu o scurtă meditație.

Așezați-vă confortabil astfel încât să vă puteți relaxa corpul. Stați în poziția de lotus, sau cu picioarele încrucișate, sau pe scaun sau culcat.

Țineți-vă spatele drept. Bărbia nu prea sus, nici prea jos. Mâinile, cea dreaptă peste cea stângă să se odihnească în poală.

Și acum închideți ochii și concentrați-vă asupra respirației. Concentrați-vă pe senzația din nări la trecerea aerului.

Ați auzit probabil povestea Maestrei Niguma și a Maestrului Naropa și diferitele suișuri și coborâșuri din viața lor și, în sfârșit, vine momentul în care stau față în față, și fiecare dintre ei vede în celălalt o ființă iluminată, fiecare dintre ei este suficient de pur ca să-l vadă pe celălalt un înger care a venit să-l ducă în paradis.

Tradiția ne spune că acest moment va veni pentru fiecare dintre noi. Iar dacă nu ne-am întâlnit încă cu acest partener, îl vom întâlni atunci când vom fi suficient de puri. Și dacă avem partener, și suntem suficient de purificați, putem vedea în el același înger.

Acum vom da drumul la mașina timpului să ajungă în acest moment. Și imaginați-vă că stați în fața acestui înger minunat care este absolut perfect, care este desăvârșit atât în ​​aspectul lui exterior, cât și în calitățile lui sublime. Faceți-l în mintea voastră să fie perfect.

Este tot timpul scufundat într-o mare plăcere și se uită la voi cu iubire imensă. Încercați să vi-l imaginați că este viu, plin de viață, cald, având un miros plăcut.

Priviți-l în ochi și spuneți-i: „Ce minunat că ai venit la mine!”.

Și dacă aveți deja un partener, imaginați-vă cum se contopește cu figura ideală din meditație și amintiți-vă de vacuitatea lui. Amintiți-vă că puritatea lui vine de la voi, vine din puritatea voastră. Voi străluciți și el vă vede strălucind.

Iar acum el/ea vă ia de mână și vă spune: „Vino!” și vă duce în Paradis.

Puteți deschide ochii.

Relația spirituală este un proces de purificare reciprocă

În culmea evoluției noastre spirituale acest lucru se va întâmpla fiecăruia dintre noi, iar calea spirituală vine să ne pregătească pentru aceste momente. Ea ne face să ne purificăm, iar apoi automat partenerii noștri vor fi puri, pentru că ei sunt proiecția noastră.

Această cale a cuplului spiritual pe care o predăm, ne purifică partenerul și îl aduce la perfecțiune, prin purificarea noastră și prin a ne aduce pe noi la perfecțiune, și ambele lucruri se întâmplă simultan.

Maestra Niguma și Maestrul Naropa sunt cuplul arhetipal; procesul prin care ei au trecut este procesul prin care vom trece cu toții și poate că îl trecem deja.

Modul în care predăm în această serie legată de cuplul spiritual, este să facem acest proces de purificare și de a aduce partenerul nostru la perfecțiune, prin a lucra cu o terță parte. Nu intrăm în conflict cu partenerul, nu ne plângem și nici nu-l invităm la discuții la o ceașcă de cafea. Noi spunem că aceste moduri nu funcționează. Singura cale care funcționează  este că ne purificăm pe noi și în mod automat vom începe să vedem în el ceea ce reflectăm.

Vom continua cu câteva calități pe care dorim să le aibă partenerul nostru.

*******

Cum să ne creăm un parter care duce o viață „curată”

 Nimic nu apare fără cauză

Arya Nagarjuna spune în cele „Șaptezeci de versete”:

Voi care aveți credință în inima voastră,
Străduiți-vă să depuneți eforturi
În studierea vacuității.

Folosiți-vă logica pentru a demonstra
Că un lucru care există fără a fi dependent –
Este o contradicție evidentă.

Abandonați samsara
Și ceea ce nu este samsara
Și veniți spre pace.

Arya Nagarjuna ne vorbește așadar despre importanța studierii vacuității. Acest studiu ne permite să înțelegem că nu există lucruri care există de la sine în afara noastră, că ele nu apar în viața noastră din întâmplare sau ca o minune sau printr-o forță superioară care este independentă de noi.

El spune:

Un lucru care există fără a fi dependent –
Este o contradicție evidentă.

El spune: „Nimic nu apare de nicăieri. Nimic nu se întâmplă în viața noastră fără o cauză. Aceasta este o contradicție” „Nu are sens”, spune el. „Folosește-te de logică!”. Aceeași logică care este folosită în știința care caută cauze, care caută de ce se întâmplă lucrurile, aceeași logică, aplică-o în viața ta.

Dacă ceva apare în viața voastră, el vine dintr-o cauză. Și dacă deocamdată nu distingeți cauzele, străduiți-vă să studiați vacuitatea. Continuați să observați cum apar lucrurile, care este legea care guvernează realitatea noastră.

Pentru că spunem că acesta este singurul lucru dintre noi și fericirea pe care ne-o dorim: este cunoașterea, este înțelepciunea, este înțelegerea profundă a modului în care se întâmplă lucrurile și înțelegerea modului în care lucrurile nu se întâmplă.

Ele nu vin de la sine, nu există în sine. Nu există soți respectuoși sau nerespectuoși de la sine, sau democrați sau nedemocrați de la sine, sau fericiți sau nefericiți de la sine

Dacă locuiesc cu un partener, ceea ce apare la partenerul meu îmi reflectă mintea mea, mai ales dacă am trăit mai mulți ani împreună. El îmi reflectă mintea și îmi reflectă lucruri pe care poate nu le știu despre mine, și el va continua să stea și să-mi oglindească mintea, până când voi fi dispusă să mă uit și să-mi asum responsabilitatea pentru asta.

Maestrul spune:

          Abandonați samsara

Abandonează mintea obișnuită, acest obicei de a gândi că lucrurile vin de la sine, și de a reacționa față de ele ca și cum ar veni de la sine. Asta ne menține în suferință.

         Și veniți spre pace.

Vom intra acum în ceea ce  maestrul numește „curățenie”. Curățenia aici înseamnă și curățenie exterioară, dar și curățenia la un nivel cu mult mai profund.

Corpul nostru este o necesitate pentru a ajunge la iluminare

Corpul uman este singura cale de a ajunge la iluminare. Mai întâi de toate trebuie să avem un corp uman înainte de a ajunge la iluminare, pentru că în acest corp există „cele șase elemente”. În procesul final de atingere a iluminării, lucrăm direct cu aceste elemente pentru a ne transforma corpul într-un corp de lumină.

Deci avem nevoie de acest corp pentru a ajunge la iluminare. El este instrumentul nostru. Nu pentru că este atât de pur și magnific, de la sine, pentru că nu este. Știm că el se degradează, îmbătrânește, se îmbolnăvește. Este un corp samsaric. Nu trebuie să ne atașăm de el, pentru că îl pierdem oricum. Peste câțiva ani, vor veni tot felul de situații care ne răpesc puterea sau abilitățile sau conștientizările sau capacitatea de concentrare și așa mai departe. Corpul se va degrada, și odată cu el și mintea se va degrada.

Dar pentru că el este un instrument pentru a ajunge la iluminare, trebuie să o cultivăm, trebuie să avem grijă de sănătatea corpului, să avem grijă de sănătatea minții, să avem grijă să ne prelungim viața cât putem.

Deci aici vorbim despre partenerul sau partenera care ne ajută în această misiune; care ne ajută să ne păstrăm obiceiurile bune de viață, să ne păstrăm obiceiurile spirituale bune.

Dacă suntem pe cale să mâncăm și a treia înghețată, el va spune: „Mâine n-ai să mai fi în stare să faci Salutul Soarelui.”

Deci dorim ca partenerul să ne ajute acolo unde simțim că nu avem putere și să ne sprijine să ne îngrijim corpul și mintea. Să ne ajute să avem grijă de acest instrument prețios.

Numai corpul uman poate permite iluminarea

Cu toate că trupul pe care l-am primit este samsaric, el este singurul care poate fi transformat într-un corp de lumină.

Și există multe alte tipuri de corpuri:

• Există ființe care trăiesc și în alte tărâmuri. Cel pe care îl cunoaștem este tărâmul animalelor, dar
• Există tărâmul spiritelor,
• Există făpturi care trăiesc fără corp, care au doar minte. Se spune că acesta este rezultatul unei meditații necorespunzătoare de-a lungul timpului. Chiar dacă facem multă meditație, dar fără înțelegerea vacuității, asta ne poate arunca într-o astfel de existență.

Și mai spunem că asta este și o pierdere de timp. Pentru că semințele suferinței sunt încă în noi, pe care nu le-am purificat. De fapt, atunci când karma de a trăi o viață plăcută s-a consumat, vom cădea într-o suferință mai mare.

Deci, pe de o parte, avem un corp care ne va dezamăgi, care tinde să se îmbolnăvească, să îmbătrânească, pe de altă parte viața este foarte scurtă. Oportunitatea de a ajunge la iluminare este doar prin acest corp pe care îl avem doar pentru scurt timp. Deci, oportunitatea este foarte scurtă.

Când suntem tineri, ne simțim în plină vigoare și ne este greu să ne imaginăm cum ar fi să ne pierdem puterile.

• Corpul începe să se uzeze/să se degradeze și nu mai suntem în stare să facem toate lucrurile pe care le făceam înainte.
• Mintea începe să ne trădeze. Nu vom mai avea concentrarea pe care o aveam înainte. Dacă înainte ne puteam concentra mai mult, acum nu mai putem. Tindem să fim uituci.

Deci este foarte important ca într-o relație, partenerul să ne ajute să avem grijă de corpul nostru și să ne prelungim viața dormind suficient, mâncând corect. De asemenea, este important să ne înconjurăm şi de oameni care să ne ajute să ne păstrăm corpul și mintea sănătoasă cât mai mult posibil, astfel încât să putem desăvârși calea spirituală.

Rolul cuplului spiritual este de a ne sprijini pe calea spirituală

Dacă nu avem încă partener, atunci când alegem pe cineva, este foarte important să ne uităm la ce este el interesat. Se potrivește cu aspirațiile noastre spirituale? Îl interesează viața spirituală?

S-ar putea ca el în acest moment să fie tânăr, drăguț, să ne simțim atrași spre el, și poate chiar ne satisface nevoile, fizice sau emoționale și așa mai departe, dar el poate să ne sprijine de-a lungul timpului în viața noastră spirituală?

Pentru că de fapt pentru noi, asta este tot ceea ce contează. Celelalte lucruri vor trece repede. Atracția fizică va trece cu timpul, nevoile emoționale poate în viitor se vor schimba, și cu siguranță se vor schimba, dar putem continua împreună pe calea spirituală și să ne ridicăm nivelul în evoluția noastră?

Deci, partea care urmează este de a afla cum arată o relație cu adevărat spirituală, atunci când ambii parteneri/soți se sprijină reciproc pe calea spirituală.

Idealul unei relații spirituale: a servi lumea împreună

În mod normal, atunci când cei doi se întâlnesc, se îndrăgostesc și decid să se mute împreună, se creează în jurul lor un fel de cerc, se îngrădesc. Își închiriază sau cumpără un apartament sau o casă, își întemeiază o familie, își fac cuibul lor. Ei își creează un cerc care să le protejeze relația și ceilalți sunt în afara cercului; „Este casa noastră”, „Este familia noastră”, „Sunt copiii noștri”, „Sunt nevoile noastre”. Și asta îi îndepărtează de restul lumii.

Într-un cuplu spiritual este exact invers.

În cuplul spiritual, iubirea lor, a unuia față de celălalt, îi înconjoară și pe toți ceilalți. Îi aduce pe toți ceilalți înăuntru și o radiază mai departe în lume.

Prin iubirea lor vor putea servi întreaga lume și nu să se despartă de ea.

Ei caută să-și împărtășească iubirea cu alții și să nu se închidă în lumea lor mică, privată.

Ei intră în relația de cuplu spiritual de dragul celorlalți, nu pentru ei înșiși. Ei spun:

„Împreună vom servi lumea și îi vom include și pe ceilalți în iubirea noastră. Îi vom umple pe toți cu iubirea noastră.”

Acesta este idealul pentru un cuplu spiritual.

Când oamenii intră într-o astfel de relație, timpul pe care îl au împreună nu mai este privat, pentru că dacă își definesc relația în acest fel, atunci fiecare moment pe care îl petrec împreună este de dragul celuilalt, este pentru a-l servi pe celălalt împreună, ca cuplu.

O astfel de relație spirituală inversează procesul karmic normal

Și este un mod minunat de viață. Este cel mai satisfăcător mod pe care ni-l putem imagina. Pentru că această intenție de a servi lumea prin iubirea lor, adâncește iubirea și este contrară procesului karmic normal.

În procesul karmic obișnuit, un cuplu începe cu o mare dragoste, vine luna de miere, trece luna de miere și iubirea se diminuează, legătura începe destrame, după care, el sau ea nu-și mai amintesc de ce s-au căsătorit.

Dar într-un cuplu în care, prin iubire servesc lumea, se întâmplă exact invers. Iubirea crește în interior, dar și fizic. Deoarece fiecare atingere care face plăcere celuilalt este menită și canalizată pentru a percepe direct vacuitatea. Pentru că acesta este de fapt scopul final a tot ceea ce facem, atât în ​​yoga, cât și în relație. Folosim plăcerea pentru a percepe vacuitatea în mod direct.

Deci, plăcerea nu mai este ceva de care să mă bucur, să-l consum, și care apoi se termină. Ci este plăcerea pe care o dedic pentru a ajunge la un nivel spiritual mai înalt, astfel încât să-i pot ajuta pe ceilalți de la un nivel mai înalt. Și atunci plăcerea devine mai puternică. Aceasta este karma.

Karma de a o dedica altora, intensifică din ce în ce mai mult plăcerea și ne mărește capacitatea de a ajunge la niveluri spirituale înalte. Acestea măresc din nou plăcerea și totul devine o spirală ascendentă.

Apoi fiecare atingere a partenerului meu devine o altă mică parte din iluminarea mea și, desigur, a lui.

Un cuplu care practică această relație spirituală este conștient de acest lucru tot timpul și, de fiecare dată când își fac plăcere unul altuia, se aduc reciproc la iluminare pentru că definiția bodhicittei spune „De dragul tuturor ființelor”. Și acesta va fi motivul de a face plăcere unul altuia, și de a practica fizic.

În acest fel relația de cuplu devine o practică pentru a-i aduce pe cei doi la iluminare, pentru a-i servi pe ceilalți.

Și invers. Dacă oamenii nu fac asta, relația va deveni din ce în ce mai plictisitoare. Poate nu imediat, dar peste zece sau douăzeci de ani, relația își pierde din strălucire, devine o rutină, devine plictisitoare și uneori dispare complet. Și este atât de păcat, pentru că ar putea fi exact invers. Pentru că atunci când se practică din această motivație, relația spirituală cu timpul devine mai puternică și plăcerea reciprocă devine mai puternică, iar puterea de a-i servi pe ceilalți va crește și mai mult.

Fiecare clipă de plăcere este dedicată tuturor ființelor. Fiecare clipă de plăcere este dedicată pentru a putea genera karma pentru mai multă plăcere, care să ne apropie de perceperea directă a vacuității.

În acest fel, ne menținem plăcerea și iubirea în relație, iar relația nu va îmbătrâni, ci va deveni mai puternică.

Dorința de a-i servi și de a-i ajuta pe ceilalți prin relația noastră de cuplu plantează semințe în mintea noastră de a ne vedea relația devenind mai bună și mai trainică zi după zi, săptămână după săptămână.

Deci esența de a fi într-o relație spirituală este să fim împreună pentru a sluji lumea împreună și nu de a ne separa de lume.

Cum se pune în practică o relație spirituală?

Deci, cum se face practic asta?   Cei doi:

• Se vor încuraja reciproc să mănânce corect,
• Se vor încuraja reciproc să practice,
• Se vor asigura că dorm suficient,
• Vor avea grijă de corpul celuilalt, fiecare va promova sănătatea partenerului.
• Vor avea grijă de mintea partenerului lor. Vă vor trage să veniți, de exemplu, să ascultați o astfel de prelegere.
• Vă vor trezi devreme pentru a vă face meditația.
• Când vă văd ca v-ați enervat pe cineva, vă vor aminti de vacuitatea lui, și poate vă vor împiedica de a vă amplifica momentele de supărare și vă vor proteja de multe necazuri. Pentru că această furie plantează semințe karmice.
• Vă vor aminti tot timpul de vacuitate, pentru că este greu să ne amintim de vacuitate. Mai ales în momentele grele, când cineva ne apasă pe butoane și uităm că nu a venit de la sine, și că nu ne enervează de la sine. Avem nevoie de cineva care să ne amintească în aceste momente. Deci partenerii își vor aminti reciproc de asta.

Dacă cineva se bagă cu mașina în față pe stradă și noi suntem pe cale să deschidem gura și să ne enervăm, partenerul va spune: „Stai așa! Nu-ți amintești că și tu ai făcut același lucru acum două săptămâni cu altcineva?”

Așa că partenerii spirituali se ajută reciproc să oprească aceste mici samsare, care îi trag în jos. Ei se ajută să îşi cultive obiceiuri spirituale bune.

Dacă nu avem un astfel de partener? El nu este așa. Atunci cum îl putem determina să se schimbe? Cum îl vom face să înceapă să ne susțină viața și să fie părtaș la calea noastră spirituală?

Ne vom folosi de practica numită „Sadhana“. Sadhana înseamnă practică. De multe ori învățătorul ne dă sadhana: „Asta este practica ta zilnică…”. Este meditația, yoga, rugăciuni, mantra.

Practica nu se face doar pe perna de meditație, sau pe salteaua de yoga. Aceasta nu este singura sadhana. De fapt, toată ziua este sadhana. Dacă ești pe o cale spirituală, întreaga zi este sadhana.

Și dacă partenerul nostru nu este pe o cale spirituală, sau nu este interesat în mod deosebit de ea, sau nu ne sprijină în această direcție, asta reflectă că nu am avut sadhana, viața noastră nu a fost o sadhana.

Practica în cuplu este de fapt practica pe care am descris-o în meditație, când va veni acel moment în care îl vom întâlni pe înger, iar el sau ea ne va duce în paradis.

Relația pe care o avem este o practică de a-l întâlni pe acest înger și, de asemenea, să devenim noi înșine îngeri.

Deci, pe calea spirituală sau în relația spirituală, fiecare moment este sadhana.

Practicăm tot timpul sadhana și vrem ca lângă noi să fie cineva care să ne încurajeze să practicăm sadhana.

Prin practica noastră ne creăm partenerul spiritual

După cum am spus deja, nu este nevoie să-i spunem partenerului: „Vreau asta și asta. Amintește-mi să beau suficientă apă!”. Ori îți va aduce aminte ori nu. Cu siguranță nu ne plângem: „Niciodată nu-mi aduci aminte să beau suficientă apă”. A ne plânge plantează tot mai mult situații de nemulțumire și creează mai multă distanță între noi. De asemenea, uităm că partenerul meu ne reflectă mintea, ne reflectă sadhana noastră.

Reflectă ceea ce facem în fiecare clipă a vieții noastre.

Deci, dacă avem un partener care nu ne susține această curățenie fizică și spirituală care ne progresează pe cale, înseamnă că noi nu stăm cum trebuie în această privință. Asta se datorează faptului că nu avem nicio sadhană în viața noastră. Nu trăim ca și cum această viață ar fi un lucru sacru, care ar trebui folosită pentru a ne ridica la nivel spiritual.

Deci, pentru ca partenerul nostru să se schimbe și să fie așa cum îl dorim, să ne susțină pe calea spirituală, nu este nevoie să-l mustrăm că nu face asta, sau să-i explicăm ce ne-am dori, pentru că oricum el nu poate face asta, până când nu plantăm karma să-l facem să fie așa. Trebuie să plantăm semințele pentru a-l vedea pe partener din ce în ce mai pur.

*******

Corecții karmice pentru „curățenie”

 Deci revenim din nou la lucrul cu o terță parte. Ne vom folosi de oameni din afara relației pentru a ne construi sadhana, astfel încât partenerul să înceapă să ne susțină curățarea noastră spirituală.

1. Trimite-i mamei o înregistrare cu yoga.

De ce yoga? Pentru că e bine.

De ce mamei? Pentru că părinții sunt un obiect karmic foarte puternic, pentru că ei ne-au dat acest corp. Fără acest corp n-avem ce vorbi despre iluminare. Deci cine ne-a dat acest corp este un obiect karmic foarte, foarte important. Deci, dacă avem grijă de sănătatea părinților noștri, este o karmă cu mult mai puternică decât a avea grijă de sănătatea cuiva. Dar și de sănătatea altuia este bine să ne îngrijim.

Deci, trebuie să avem grijă de sănătatea altora. Îi trimitem la cursuri de yoga, sau îi învățăm yoga. Dacă sunt părinții noștri, cu atât mai bine.

Să-i ajutăm pe alții să-și mențină corpul și mintea sănătoase. Deci, acesta este primul sfat.

2. Adu ceai de plante la locul de muncă

Acolo unde este aparatul de cafea, pune acolo și ceai de plante. Ideea aici este de a-i ajuta pe ceilalți să-și cultive un stil de viață sănătos. Și știm că multă cafea nu este bună, provoacă hipertensiune, provoacă ulcere și alte neplăceri.

Așa că pune ceaiul tău de plante lângă aparatul de cafea și nu trebuie să spui nimic.

Deci, ne folosim de alții care sunt în afara relației de cuplu. Cultivăm sănătatea celorlalți. Aducem gustări sănătoase, îi servim pe ceilalți cu ceva care este sănătos.

Cum va afecta cuplul dacă fac asta? Aduc ceai la serviciu. Cum îmi afectează asta partenerul? Îl influențează, pentru că el este o proiecție a minții mele.

Deci, pe măsură ce mă gândesc tot timpul „trebuie să am grijă de sănătatea celor din jurul meu” și dedic ceea ce fac partenerului meu, el va începe să se schimbe, pentru că vine de la mine. Și când plantăm

• semințele cu intensitatea potrivită,
• dedicând,
• cu obiectele potrivite,
• cu motivația potrivită,
• și o facem continuu, nu doar o dată,

partenerul nostru se va schimba.

Toate obiectele din viața noastră sunt goale. Ele nu vin de la sine.

Partenerul nostru nu este cineva care de la sine, nu este interesat de o cale spirituală. Îl proiectăm așa, pentru că în trecut nu am cultivat sadhana, nu am cultivat un stil de viață spiritual. Deci, modalitatea de a-l schimba este să ne schimbăm noi mintea, iar apoi el se va schimba automat.

Deci nu este vorba de a pune ceaiul acolo. Este mai mult de atât. Vă amintiți cum funcționează karma?

• Nouăzeci la sută este intenția, este motivația. Ce gânduri v-au însoțit când ați pus ceaiul acolo și ce gânduri vă însoțesc toată ziua? Oare sunteți preocupați tot timpul de sănătatea celor din jurul vostru, să-i îndepărtați de pericole, să aveți grijă de corpul și mintea lor? Le oferiți, de exemplu, cursuri de meditație sau lucruri de genul ăsta?

Deci, totul depinde de intenția cu care faceți lucrurile. Cu cât intenția voastră este mai puternică, cu atât partenerul se va schimba mai repede.

Aceasta este legea. Cu cât intenția și motivația, și cu cât dorința de a avea grijă de alții, sunt mai puternice cu atât partenerul se va schimba mai repede.

• Un alt factor care întărește karma este cu cât suntem mai conștienți de ceea ce facem; cu cât înțelegem mai mult vacuitatea lumii din jurul nostru, cu cât înțelegem că ea este o reflecție a minții noastre. Această conștientizare este cea care accelerează manifestările karmice.

3. Evită băuturile alcoolice

Al treilea sfat aici este să fim noi un exemplu bun pentru ceilalți.

Dacă stăm în restaurant și evităm băuturile tari, asta spune mai multe decât să ținem prelegere oamenilor despre faptul că alcoolul nu este bun.

Cu cât mai puternică este sadhana noastră (practica noastră) zilnică, cu atât realitatea începe să fie mai pură și nu există nimic mai puternic decât să fim un model, un exemplu personal pentru ceilalți.

Dacă, de exemplu, sunteți la un eveniment seara și plecați mai devreme acasă, pentru că trebuie să vă treziți dimineața ca să meditați, pentru prietenii noștri asta ar părea ciudat, dar nu știm ce semințe plantăm în altcineva. Și dacă cineva este inspirat de asta și începe să-și schimbe sadhana zilnică ca urmare a exemplului nostru personal, karma se va întoarce la noi.

Sunt situații când poate suntem la restaurant, și cineva despre care știm că nu are bani se oferă să plătească nota, și noi spunem: „Nu, nu, nu! Plătim noi!”. Și el spune: „Vă rog, lăsați-mă să plătesc consumația”. Aceasta este o înțelegere a karmei. Deci, cum putem să-i refuzăm plăcerea?

Deci, dacă demonstrăm prin comportamentul nostru că trăim sadhana, asta spune mai mult decât orice vorbă rostită, iar dacă plătim cina pentru alții chiar dacă nu avem bani, o dedicăm relației noastre spirituale.

Deci ceea ce spunem este că, în timp ce încercăm să ne ameliorăm partenerul, ne purificăm noi mai mult și se va purifica și sadhana noastră. De fapt, progresăm împreună. Facem karma care ne afectează pe amândoi.

Avem un exemplu frumos de la Dalai Lama. El stă la un spectacol muzical, și evident că este invitatul de onoare. Toți muzicieni sunt foarte entuziasmați, apoi Dalai Lama cască și spune: „Mi-au cerut să spun câteva cuvinte, dar e târziu, trebuie să plec. Sunt foarte obosit, trebuie să mă trezesc mâine dimineață pentru că am sadhana de făcut”. Dalai Lama se trezește în fiecare zi la trei dimineața și are o sadhana lungă de făcut.

Dintre toate lucrurile care s-au petrecut în acea seară, s-ar putea ca singurul lucru pe care ni l-am aminti este că Dalai Lama a căscat pentru că trebuia să meargă acasă, pentru că avea sadhana de făcut dimineața. Și acesta ar putea fi cel mai important lucru care s-a întâmplat în acea seară și tot ce a făcut, a fost că el a căscat.

Așa putem fi un exemplu personal pentru cei din jurul nostru, și în acest fel vom aduce această curățenie acasă, în sensul că perechea se sprijină unul pe altul, se purifică, pentru a ajunge împreună la iluminare.

*******

Cum să ne creăm un partener care ne respectă

 Următoarea calitate este de a fi „respectuos”.

Arya Nagarjuna spune:

Începe, durează, se sfârșește,
Existent sau inexistent,
Inferior, egal sau superior –
Toate acestea, a spus Buddha,
Există prin convenție,
Și niciodată de la sine.

Lucrurile nu încep cu adevărat și nici nu se termină cu adevărat…

Arya Nagarjuna ne vorbește despre lucruri care încep, durează pentru o perioadă și se sfârșesc.

« Aceste lucruri există prin convenție, există în lumea relativă.

     Ele există în ceea ce numim „adevăr fals”. »

Ele nu au existență de sine. Lucrurile nu încep, durează și se sfârșesc de la sine, așa cum ne apar. Ni se pare ca relația începe, durează o perioadă și apoi se termină, ca si cum s-ar întâmpla de la sine.

Nagarjuna spune: „Nu! Aceste lucruri există prin convenție”. În exterior pare că asta se întâmplă, dar aceste lucruri nu există de la sine. Ele sunt doar proiecții din karma noastră. Când karma se manifestă, ne vedem că începem o relație. Iar când karma se termină, relația se termină. Și acesta este singurul mod în care o relație poate începe, sau dura sau se poate termina.

Nimic nu are existență de sine, de aceea trebuie să înțelegem cauzele care aduc lucrurile și ne iau lucrurile.

Lucrurile nu au natură de sine

Maestrul continuă:

         Inferior, egal sau superior

Aici vorbim despre oameni care au trăsăturile lor proprii. „El este inferior”, „El este superior”. Dacă am o astfel de proiecție ei așa îmi vor apărea. Ei nu sunt de la sine inferiori sau superiori.

Și acest lucru este valabil și pentru relații

Haideți, să aplicăm această cunoaștere a vacuități pe partener ca să ne respecte.

Deci, să spunem că avem partener și el nu ne respectă și încercăm să-l facem să ne respecte.

Și cum se întâmplă asta în relațiile obișnuite, normale? Relația începe frumos, există respect, dar pe măsură ce trece timpul, lucrurile încep să se destrame și partenerii își pierd interesul unul pentru celălalt. Și poate fi foarte frustrant, pentru că nu este vorba numai de respect, ci de fiecare aspect al unei relații.

Lucrurile se termină prin simplul fapt pentru că au început

Cu toți am trecut prin asta. Încă din școală, relațiile cu băieții și fetele nu durează mult. Încep, durează puțin și se termină.

Nagarjuna ne spune: „Nu de la sine”. Aceste lucruri există prin convenție, dar nu de la sine.

Dacă acest lucru nu este înțeles, cineva, de exemplu, care a avut multe relații care nu au mers va spune: „Relația nu este pentru mine! De parcă relația ar exista de la sine. „Eu sunt așa” sau „Prietenele mele sunt așa” sau „Prietenii mei sunt așa”. De multe ori cei care au crescut într-o familie în care părinții s-au despărțit sau au divorțat sau au existat certuri, vin într-o relație cu un bagaj greu, și există atâta disperare încât întotdeauna se termină prost sau ceva mereu se strică.

Este important să înțelegem că dacă întâlnim pe cineva în această viață și suntem atrași de el, este pentru că am avut o legătură cu el într-o viață anterioară. Chiar dacă au existat un șir de soți, fiecare dintre ei a fost cineva important în viața noastră într-o viață anterioară și poate că am avut o relație bună cu ei într-o viață anterioară și am păstrat amândoi această legătură adânc în inima noastră, și nu neapărat în viața anterioară, ci cu multe vieți în urmă. Și acum îi întâlnim, iar când simțim scânteia cu această persoană și nu cu cel de lângă el, este pentru că avem această karmă dintr-o viață anterioară, iar relația se reînnoiește.

În budism se spune că începutul unui lucru este de fapt cauza sfârșitului său.

Însuși faptul că ceva a început înseamnă că se va termina. Când se naște un copac, aceasta este exact cauza sfârșitului său. Un copac nu se poate termina, dacă nu s-a născut, nu-i așa? Și fiecare copac care se naște va ajunge la sfârșit. Fiecare copil născut va ajunge la sfârșit. Orice relație care începe, dacă nu înțelegem ce încearcă Arya Nagarjuna să ne spună în acest verset, se va termina. Într-un fel sau altul se va termina. Însuși faptul că întâlnim această persoană însemnă că va trebui să ne luăm rămas bun de la el, ceea ce este foarte trist. Așa funcționează samsara.

Și asta se întâmplă pentru că karma care ne-a adus împreună cu el – care a fost o karmă bună pentru că poate am avut o relație bună cu el într-o viață anterioară, și a murit înainte de a fi capabil să ajungă la iluminare, la realizarea supremă a relației de cuplu, așa că el își amintește de această relație și este atras de celălalt, dar această karmă bună se termină. Se uzează treptat și în cele din urmă se sfârșește.

În samsara, lucrurile bune sunt rare și se pierd repede…

Putem compara karma ca un card de credit. Ajungem la relația de cuplu cu cardul plin.

Fiecare clipă în care suntem împreună cu partenerul și ne este bine cu el, dacă nu înțelegem suficient de bine vacuitatea situației și vacuitatea lui, această karma se erodează.

Și, de fapt, fiecare moment bun dintr-o relație consumă/ arde multă karmă.

Momentele de fericire în samsara sunt foarte rare.  Deci dacă avem o perioadă bună cu cineva, atunci în această perioadă ardem multă karmă bună, karmă pe care am acumulat-o în multe, multe vieți anterioare. Și atunci ce va rămâne? Va rămâne karma mai puțin bună. Karma care ne va face să-l vedem deodată pe partener brusc mai puțin atractiv, sau respingător sau enervant. În fiecare clipă în care suntem împreună cu perechea noastră și ne simțim bine cu el, pierdem karma.

La fel și cu corpul. Fiecare clipă în care am acest corp uman din punct de vedere karmic este un miracol, pentru că am posibilitatea de a ajunge la iluminare. Fiecare clipă în acest corp uman, consumă cantități uriașe de karmă bună și prin urmare corpul se deteriorează și îmbătrânește. Aceasta este cauza.

…dar putem învăța să inversăm procesul

Dacă învățăm cum să reîncărcăm acest card de credit, atunci putem face ca relația noastră de cuplu să fie mai bună și să se consolideze.

Puteți spune că în teorie este posibil, dar sunt oameni care practică asta, iar perechea Naropa și Niguma a fost un bun exemplu.

Deci, dacă, de exemplu, tema noastră este respectul reciproc și ne dorim parteneri care să ne respecte, procesul „natural” între ghilimele, este că dacă a existat respect în relație, el va scădea, pentru că karma scade.

Dar este important să înțelegem că lucrurile nu trebuie să fie așa. Ele se întâmplă așa, pentru că nu înțelegem procesul. Dar dacă învățăm cum să reîncărcăm acest card de credit, respectul reciproc va crește și va crește.

Se spune că în final, Niguma și Naropa cad unul la picioarele celuilalt și îl văd pe Buddha unul în celălalt.

A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,b

Egoismul iluminat

Când am vorbit în contextul celui care întreține familia, despre faptul că generozitatea ne aduce abundență, oamenii spun imediat „Păi cum, dau ceva pentru a primi înapoi? Cum se potrivește asta cu ideea de spiritualitate, dăruire și bunătate și așa mai departe? Mi se pare egoist!”.

Spunem că banii sunt goi. Banii sunt ca focul: focul îmi poate arde casa, focul îmi poate găti cina. Banii nu sunt nici buni, nici răi în sine.

Banii, în măsura în care îi percep ca un semn al abundenței în viața mea, sunt o expresie a generozității mele din trecut. Fiecare bănuț, al tău și al lumii în general, vine din generozitate. Nu există alt loc de unde să poată veni banii.

Ca să văd abundența în viața mea, ca să proiectez abundența, e necesar să am semințele mentale ale abundenței. Altfel nu pot vedea abundența, pentru că toată realitatea mea este un ecran alb și eu sunt cel care o proiectează pe acest ecran. Ea vine de la proiectorul meu.

Pentru ca eu să proiectez abundența, trebuie să am imagini ale abundenței în minte. Și singurul loc din care pot veni imaginile abundenței este din generozitatea mea.

Banii nu sunt nici buni, nici răi în sine. Ei pot să-mi provoace sentimentul de abundență, dar pot să-mi aducă și nefericire, în cazul în care îi pierd. Sau pot fi în mijlocul deșertului cu buzunarele pline de bani și să nu pot cumpăra apă, pentru că nu există nici un magazin acolo.

S-a întâmplat asta când a fost inflație mare în primul război mondial în Germania. Oamenii mergeau cu cărucioarele pline de bani să cumpere pâine și nu se găsea pâine, atât de mare era inflația. Deci banii în sine nu garantează nimic.

Ce se întâmplă dacă înțeleg acest principiu?

Când înțeleg vacuitatea banilor, atunci înțeleg că ei în sine nu pot produce abundență pentru mine și singurul mod în care voi experimenta abundența este să fiu generos.

Dăruirea automată nu va produce neapărat abundență, dăruirea ar trebui să fie însoțită de această înțelegere. Această înțelegere spune: „Îți dau ca tu să ai belșug!”. Și îi doresc din toată inima să-i fie bine, și îi dau din ce am mai bun, nu din resturile mele.

Se spune că odată un cerșetor, bate la ușa unei doamne bogate ca să ceară de pomană. El spune: „Dragă doamnă, poate ai ceva tăiței de ieri?”. Și ea spune: „Nu am azi, dar vino mâine”.

Deci, nu facem așa.

Spunem: „Când dau, cel care primește să fie mulțumit și asta îmi va aduce belșug.”

Dacă îmi aduce abundență, karma are calitatea de a se intensifica, atunci voi avea mai mulți bani și voi putea da mai multora. Eu creez abundență în lume, creez abundență care nu a mai fost niciodată în lume.

În afacerile obișnuite, banii trec din mână în mână, dar nu cresc. Ar putea fi inflație și lumea întreagă să simtă că sunt mai puțini bani.

Pentru că nu există o cantitate fixă ​​de resurse — asta nu este adevărat. Nu există resurse externe, toate sunt proiecția noastră. Și dacă creez această karmă a generozității, creez bani în lume, creez abundență în lumea mea. Și pentru mine nu există altă lume în afară de a mea, în afară de cea pe care o proiectez. Dalai Lama numește acest lucru egoism iluminat. Acesta este genul de egoism pe care vrem să-l învățăm.

*******

Cum să ne creăm un partener democrat

O scurtă scenetă

El:  Bună dragă, mi-am cumpărat un Jeep.

Ea: Dar cum ai putut să cumperi? Nu avem bani.

El:  Femeile nu înțeleg banii, bărbații trebuie să facă asta.

Ea: Ghici ce am cumpărat? Bilete la Paris.

Mergem la Paris!

El:  Paris? Ce să facem la Paris?

Ea: Oh, Parisul! Sunt muzee, locuri istorice. Îți fac valiza și anunță, te rog, la serviciu că

nu te duci în următoarele zile.

El:  Dar n-am vorbit noi să mergem la Madrid, suflețelul meu?

Ea: Facem asta pentru tine.

El:  Chiar nu mai contează ce spun. Te rog, pune în valiză pantalonii și cămașa care îmi

plac mult, vreau să merg cu ele.

Ea: Îți pun ce-ți place.

El:  Bine, hai să călătorim.

Vom vorbim  acum despre dorința noastră ca partenerul nostru să fie democrat, egalitar.

Să împărtășească cu noi deciziile, suntem un partid egal în decizii.

Versetul pe care îl avem despre egalitate este a lui Arya Nagarjuna:

Lucrurile sunt cauzate,
Și nu sunt cauzate
Nu sunt nici unul
Și nici multe,

Ele nu există
Și nici nu există,
Și nici ca cele care simultan
Există și nu există.

În această graniță
Se întâlnesc tot felul de lucruri.

Cum să trăiești pe o linie care nu există cu adevărat

Bine ați venit la Arya Nagarjuna. Tot ce scrie despre vacuitate este o ghicitoare. Așa scrie el. Și ne vom folosi de cunoștințele lui în cuplu spiritual.

Maestrul ne vorbește despre granița dintre existent și inexistent. Granița dintre unul și multe. Și când învățăm despre vacuitate, învățăm să trăim la această graniță.

Atunci când decidem ceva, eu decid una și el decide alta, avem două idei separate: eu vreau așa, el așa.

Dacă vrem să ne aducem partenerul la perfecțiune după aceste principii, trebuie să învățăm să trăim după această linie, la această graniță. Și aceasta este granița dintre lucrurile care există și cele care nu există, între un partener care este drept și un partener care nu este drept. Pe de-o parte partenerul există, pe altă parte partenerul nu există, el este o proiecție.

Maestrul Nagarjuna ne spune că nici măcar această linie nu există. Această linie de separare, între eu vreau una și el vrea alta, nu există. Deoarece partenerul sau partenera care nu este de acord cu decizia noastră nu există de la sine. Nici partenerul care este de acord cu decizia mea, nu există de la sine.

Nu există niciun partener care să aibă propria lui natură.

Primul înțeles: partenerul care nu participă la decizii

• Este cineva acolo care a cumpărat bilete la Paris? Da, există, în experiența lui și a ei există.
• Există cineva care și-a cumpărat un Jeep de unul singur? Există.
• Există cineva care a făcut asta de la sine celuilalt? Așa ceva nu există așa ceva.

Dacă el o experimentează pe ea luând decizii fără a-l consulta, într-un mod inegal sau nedemocrat, aceasta este proiecția lui din amprentele sale. Și invers.

Maestrul Nagarjuna ne vorbește despre această dihotomie care este artificială. Ea nu există. Ea este proiecția noastră.

Deci, dacă nu există niciun partener de la sine care să ia decizii de unul singur, și dacă nu există niciun partener de la sine care să ia decizii în comun, există o granița între ei?

O graniță între ce și ce?

• primul este gol, și
• celălalt este gol.
• de asemenea, și granița dintre ei este goală, linia de separare este goală. Separarea în sine este goală.

Toate lucrurile sunt goale de orice natură de sine

Dacă spun ceva care vă impresionează, sau care vă face să conștientizați, de unde vine asta? Pot eu să pun în voi conștientizări?

Dacă mă vedeți aici spunând lucruri care sunt semnificative pentru voi de unde vine asta? Numai de la voi.

Numai voi mă proiectați. În măsura în care ați înțeles ceea ce am spus, este proiecția voastră. Dacă nu vă place ce am spus, și asta este tot proiecția voastră. Cuvintele mele sunt goale, și eu sunt goală. Totul este fructul faptelor voastre.

Dacă acum simțiți că progresați în înțelegerea voastră, este pentru că i-ați ajutat pe alții să dobândească înțelepciune, această sămânță a germinat și acum aveți o conștientizare. Numai așa veți avea conștientizări.

Dacă eu fac auzite aceste lucruri, este cum se întâmplă, și nu de ce se întâmplă. Pentru că dacă ele ar fi determinat o conștientizare, atunci toată lumea ar fi avut aceeași conștientizare. Deci nu toată lumea aude același lucru.

De fapt, numărul de versiuni a ceea ce spun eu, este la fel cu numărul de oameni care se află aici, pentru că fiecare aude în funcție de amprentele lui.

Deci, fiecare idee care îmi vine, orice cunoaștere care îmi vine, este pentru că am încercat să-i ajut pe alții. Aceasta este karma.

Acesta a fost primul înțeles al „egalității”.

Pentru a experimenta un partener egalitar, trebuie să plantez semințele pentru asta

Dacă nu experimentez un partener egalitar, care să fie părtaș la decizii, trebuie să caut asta în mine: De ce îl proiectez așa? Pentru că el nu este așa de la sine.

Trebuie să aflu ce a cauzat această proiecție și să schimb amprentele, iar apoi voi proiecta un partener democrat.

Al doilea înțeles: standard dublu

Mai există și un alt înțeles al egalității, și anume că nu există un standard dublu în relație. În scurta scenetă acest lucru a fost ilustrat frumos „Femeile nu înțeleg banii, bărbații trebuie să facă asta!”, sau „Asta este treaba bărbatului, și asta este treaba femeii!” și invers. „Bărbații au voie să se uite la femei, dar femeile nu au voie să se uite la bărbați”.

Nu există dublu standard. Egalitatea este egalitate. Nu există ceva care să-i fie permis ei și interzis lui, și invers.

Aici este și o problemă legată de cultura pe care am primit-o, sunt lucruri care sunt permise pentru un anume sex și interzise pentru celălalt și invers. Și asta se întoarce mai târziu la noi.

Deci, cum găsim un partener care este egalitar sau cum îl facem pe cel care deja îl avem să fie egalitar? Cineva care este drept, cineva care este grijuliu, cineva care nu are standarde duble?

Al treilea înțeles: niveluri diferite

Mai există un al treilea tip de „democrat”, și asta este legat de nivelul la care se află partenerul nostru, adică este similar cu noi ca nivel. Pentru că dacă trăim cu cineva, dar domeniul lui de interes este cu totul altul: nouă ne place yoga, lui nu-i place yoga, nouă ne place Dharma, el nu este interesat de Dharma. Suntem diferiți și asta afectează mult bucuria și experiența noastră comună.

Suntem pe niveluri diferite, suntem diferiți, și din acest punct de vedere nu există democrație.

Este plăcut dacă suntem mai mult sau mai puțin la același nivel și să ne bucurăm de același gen de activități. Este plăcut să ne aflăm la un nivel intelectual mai mult sau mai puțin similar. Nu este plăcut să avem idei minunate și să nu avem cui să le împărtășim, pentru că el nu ne înțelege.

Deci, ne dorim ca partenerul să fie la același nivel de interes, la același nivel intelectual, la același nivel spiritual. Și bineînțeles că asta este greu de găsit.

*******

Corecții karmice pentru „egalitate”

 Ideea noastră este despre:

• Cum pot să-mi creez un partener egalitar și cu un standard uniform și la nivelul meu.
• Cum să creez partenerul care să fie mereu părtaș la decizii,
• Să fie la un nivel similar din punct de vedere emoțional, spiritual și așa mai departe.

Să ne fie plăcut împreună. Cum realizăm așa ceva?

Deci, aici avem trei sfaturi karmice, cum să generăm această karmă.

Și nu uităm că metodele noastre implică întotdeauna o terță parte, nu mergem niciodată direct la partener, nu căutăm să-l confruntăm, nu căutăm să intrăm în conflict cu el.  Am văzut că a ne plânge nu ajută cu nimic, de aceea trebuie să lucrăm pe mintea noastră pentru a ne schimba amprentele, înregistrările.

1. Învață să cunoști cealaltă parte.

Să luăm, de exemplu, părerile politice. Avem o părere politică sau susținem un anumit partid și ne opunem ferm altei păreri politice sau altui partid.  Acest lucru se va manifesta mai târziu în casa noastră, că nu vom avea un partener democrat. Așa că una dintre modalitățile de a începe să ne schimbăm această karmă este să învățăm să cunoaștem cealaltă parte, partea pe care nu o susțin, față de care mă opun, sau care trezește în mine multe critici, neliniște, judecată și așa mai departe.

Să vedem, de ce el a vrut Jeep-ul?

Acum, ieșim din cuplu, și facem asta afară.

De ce sunt unii care încurajează să fie trase rachete?

Eu sunt împotriva trimiterii de rachete, dar sunt cei care sunt în favoarea lor. Dar înainte de      a-i judeca sau condamna, trebui să văd dacă le pot înțelege mintea.

Asta nu înseamnă că trebuie să fiu de acord cu ei, dar poate pot respecta faptul că există o diferență de abordare, mai ales dacă este împotriva mea.

De exemplu, americanii au purtat un război lung și sângeros în Vietnam care a produs multă suferință pentru toate părțile. Și erau cei care s-au opus acestui război.

Puteți spune „Nu ne amestecăm în politica altor țări, în acea politică”. Și știm că atunci când a fost Holocaustul, nu a venit nimeni în ajutorul evreilor. „De ce nu a venit nimeni?”

Lama Ken Rinpoche descrie cum a fugit din Tibet. Oamenii au trebuit să treacă  prin Himalaya și să meargă prin zăpadă cu picioarele înghețate, lipsiți de alimente. La un moment dat ei văd un avion: „Au venit americanii să ne ajute…”. Până la urmă s-a dovedit că era un avion chinez care zbura ca să bombardeze.

Trebuie să vedem și cealaltă parte, să nu ne cramponăm de poziția noastră. Nu înseamnă că trebuie să facem lucruri imorale, nu înseamnă că trebuie să facem rău altor popoare. Trebuie să ne deschidem inima și față de alte opinii, iar asta ne va produce ca partenerul să fie deschis și la alte opinii.

Deci, aici activăm un antidot la tendința automată de a-i exclude pe alții sau de a le închide gura altora, sau de a nu le da șansa să vorbească. Să nu-i excludem în inima noastră: „Ei da, ei nu”. Renunțați la această graniță, la această diviziune între părți.

Așadar, obiceiul pe care îl recomandăm, în cazul în care partenerul nu este democrat, chiar și la cele mai dificile probleme, este de a-l asculta pe celălalt. Să vă gândiți de unde vine.

2. Citește legea drepturilor omului.

Poate că nu avem în relația noastră o constituție, dar avem o mulțime de drepturi și de multe ori le luăm de la sine înțeles, iar ele nu sunt de la sine înțelese.

Lama Dvora Hla povestește că fusese în India să audă anumite învățături, într-un anume oraș. Și oamenii de acolo au spus: „În orașul nostru nu se predă această învățătură, pentru că nu suntem de acord cu aceste opinii”. Este contrar părerilor noastre, așa că în orașul nostru nu se poate da această învățătură.”

În China un lama tibetan nu poate preda pentru că guvernul chinez nu este de acord.

Geshe Michael și Lama Christie au călătorit mult să predea în China. Totul fusese organizat, sălile fuseseră rezervate și deodată a apărut o nouă regulă că „… mai mult de cinci persoane nu au voie să se întâlnească într-o cameră”.

Nu peste tot există libertatea de exprimare, nu peste tot există libertatea religiei. Avem multe, multe drepturi pe care le luăm de la sine înțeles.

Așa că trebuie să învățăm să apreciem frumusețea acestor drepturi în viața noastră, a acestei libertăți pe care o avem în viața noastră: libertatea de exprimare, libertatea religiei, protecție împotriva răufăcătorilor, a tâlharilor. Avem poliție care să ne protejeze. Avem multe lucruri frumoase care respectă drepturile omului.

Această lucru produce karma de a veni acasă și de a găsi un partener care este egalitar și grijuliu.

Nu spunem că nu se întâmplă lucruri triste. Trebuie să ne deschidem inima spre ceea ce este și să învățăm să apreciem.

Dacă avem protecție împotriva cuiva care ne ia proprietatea cu forța sau avem o lege a vieții private, trebuie să apreciem asta.

În mănăstirile tibetane este democrație. Dalai Lama a învățat cu adevărat să aprecieze lumea democratică după ce a cunoscut-o în Occident.

Deci, din partea noastră, este important să acționăm la nivel de comunitate, la nivel de stat, la nivel global, pentru a menține aceste drepturi pe care le avem și de a le întări, și de a le oferi celor care nu le au. Dacă luăm de la sine înțeles ceea ce avem și nu ne îngrijim să dăm aceste drepturi și altora, vom întâlni asta mai târziu în viața noastră, la partenerul nostru.

3. Pune-te în locul lui

Dak      ― eu,
Shen    ― celălalt sau ceilalți,

Nyam  ― a compara,
Je          ― a schimba, a înlocui, a substitui.

Adică, compararea și schimbarea (înlocuirea) de sine cu celălalt.

Această învățătură a venit de la Maestrul Shantideva, iar tibetanii au dezvoltat-o foarte mult.

Asta înseamnă să ne punem în locul celuilalt, să încercăm să ne băgăm în mintea lui, să privim lumea prin ochii lui și să încercăm să-l servim.

Să văd cum vede el situația, cum mă vede pe mine? Și din asta să încerc să acționez.

Dak Shen Nyamje este un antrenament grozav, dar nu este deloc ușor. Ideea de democrație este, în principiu, o formă de înlocuire a sinelui cu celălalt.

Intru în capul celuilalt și să spun „Poate și tu ai drept la vot!”. Și îi dau celuilalt ceea ce vrea eu pentru mine. Aceasta este de fapt ideea democratică. Și, dacă vreți, putem spune că ideea democratică vine din budism.

Dacă există vreun conflict la locul de muncă, puneți-vă în locul celuilalt, și începeți să priviți lumea prin ochii lui.

Dezvoltați-vă empatia, căutați cum îi puteți servi pe ceilalți, cum puteți acționa împreună pentru a le aduce tuturor fericire, abundență și în cele din urmă la iluminare. Cu toate că aceste lucruri sunt foarte prețioase, viață noastră e scurtă, și se poate termina oricând. Trebuie să protejăm ceea ce am primit, să creștem odată cu asta și să ajungem la niveluri semnificative. Deci, acesta a fost subiectul despre democrație.

*******

Cum să ne creăm un partener distractiv

Niciuna dintre cele patru concepții greșite
Nu există de fapt:
Lucrurile nu sunt imuabile
Și nici schimbătoare;
Lucrurile nu sunt nici ele însele,
Și nici alte lucruri;
Lucrurile nu sunt nici pure,
Și nici impure;
Și nu există nimic care să te facă fericit
Sau ceva care să te doară.

Cu toții vrem să ne distrăm alături de partenerul nostru. Cine nu vrea să se distreze cu partenerul său?

Relațiile tind să-și piardă strălucirea

Când suntem într-o relație lungă cu aceeași persoană, trăim împreună în același loc, ne obișnuim cu partenerul, ne obișnuim cu locul, ne obișnuim cu același tip de distracții, mergem în aceleași locuri, avem aceiași prieteni cu care ne întâlnim, cu timpul lucrurile devin o rutină, și poate plictisitoare.

„Ok, astăzi iei tu copiii, eu merg la muncă, fac cumpărăturile”. Începe să apară rutina și undeva distracția se termină. Toată viața planificăm, totul este după program și nu mai rămâne loc și pentru distracție, bucurie, sau pentru ceva spontan. Poate a fost la începutul relației, dar cumva a dispărut treptat. Și asta pe neobservate. După câțiva ani ne trezim că nu ne mai distrăm. Nu mai este loc de joacă, de spontaneitate, simțim că relația și-a pierdut strălucirea.

De ce? Ce s-a întâmplat cu distracția? Unde s-a dus și cum o aducem înapoi?

Dar ce este distracția?

Distracția nu vine din afară

Distracția nu este neapărat ceea ce agenții de publicitate încearcă să ne vândă. Perechea poate călători la Paris, și pentru el va fi un chin, iar pentru ea distractiv. El crede că Jeep-ul este distractiv, dar pentru ea nu este interesant.

Pentru că, la fel ca orice alt lucru, distracția nu vine din afara noastră. Nu este funcția partenerului meu să mă facă fericită. Dacă mă aștept să mă facă fericită, pot aștepta mult și bine, pentru că asta nu vine de la el.

Fericirea nu vine niciodată de la el la mine, ci vine de la mine. Trebuie să proiectez filmul distractiv și atunci va fi pentru mine distractiv.

Arya Nagarjuna spune: „Pentru că eu proiectez asta, lucrul va fi real și adevărat”. Și nu există nimic altceva în realitatea mea decât ceea ce eu proiectez.

Deci, distracția este înăuntrul meu. Trebuie să învăț cum să las amprente ca să mă bucur. Cum pot crea această bucurie, ca a unui copil care se joacă. Pentru un copil totul este nou și totul este interesant. Cum îmi pot deschide inima, și să privesc lumea din acest loc?

Distracția ne deschide inima

De multe ori când intrăm în rutină, inima noastră începe să se închidă. Distracția într-o relație nu trebuie subestimată. Ea este foarte, foarte importantă. Rolul ei este să ne deschidă inima. Când nu mai există distracție, bucurie, este un indiciu că inima este închisă. De fapt, în practica spirituală ― yoga, meditație, Dharma ―, oamenii caută să fie fericiți.

De fapt, scopul antrenamentului spiritual este de a ne deschide inima, de a ne deschide chakra inimii. Și este, de asemenea, adevărat că tot ceea ce ni se întâmplă mental are legătură cu ceea ce ni se întâmplă în corp.

Există o relație reciprocă între energia noastră și deschiderea noastră și gândurile noastre. Dacă nu există distracție în viața noastră, este un indiciu al închiderii inimii noastre. De aceea este foarte important să aducem distracția înapoi în relația noastră.

*******

Corecții karmice pentru „distracție”

Cum aducem distracția înapoi?

Trebuie să plantăm semințele pentru distracție.

1. Joacă-te. Învață să te joci din nou.

Când am fost mici am știut să ne jucăm. Învățăm să ne jucăm din nou. Acesta va fi leacul karmic pentru această fixare în care ne-am scufundat.

Trebuie să ieșim în afara relației pentru a învăța asta. Aceasta este regula noastră – cu terța persoană. Ne dezvoltăm în mod intenționat o nouă privire asupra lumii. De exemplu, alegem un alt drum de a ajunge acasă. Ieșim într-o mică aventură. Îndrăznim să facem ceva spontan, neplanificat, diferit. Chiar și dacă va dura mai mult timp sau distanța va fi mai mare. Este important să fie spontan, incitant, interesant. Facem ceva ce nu am mai făcut până acum.

Poate că ea va fi mai interesată de acest Jeep al partenerului ei. Poate ea va încerca să găsească de ce este atât de interesant pentru el acest Jeep. Poate el va încerca să vadă ce este atât de interesant în Paris.

Momentan Parisul nu este în repertoriul lui, dar poate că există totuși ceva interesant în Paris. Trebuie să facem ceva diferit, ceva nou. Să ieșim şi să învățăm ceva nou, poate un nou hobby. Să îndrăznim, să ieșim într-o mică aventură. Dacă nu ați plantat niciodată un copac, poate ar trebui să mergeți să plantați un copac. Să faceți ceva diferit, să rupeți tiparele rutinei obișnuite care vă fixează și vă închid.

 Învață de la copii

Cei mai buni profesori pentru asta sunt copiii. Pentru că ei știu să se joace. Și câinii de asemenea. Dacă nu aveți unul, împrumutați de la cineva, apoi i-l dați înapoi. Ei ne pot învăța multe. Uitați-vă cum se comportă copilul mic: totul este nou, totul este interesant, totul este curios. El gustă, pipăie, testează.

Încercați să priviți lumea prin ochii copilului mic.

Pentru că am învățat să privim lumea într-un anume fel și credem că știm deja cum este lumea. Pentru a introduce acest element al jocului și a ieși din fixație, trebuie să renunțăm la ideea că știm deja cum este lumea. Cunoaștem doar o mică parte a lumii, un mic unghi. Renunțați la ideea că nu este nimic nou. Nu este adevărat că nu este nimic nou.

Deci, luăm copilul ca profesor.

Dacă facem asta în mod consecvent, pe nesimțite, partenerul nostru va începe să fie din ce în ce mai distractiv și din ce în ce mai vesel. Pentru că noi ne schimbăm, lăsăm alte amprente în mintea noastră, pentru că ieșim din fixație.

Dacă suntem fixați, el va fi întotdeauna așa. Dacă începem să depășim limitele, vom începe să-l vedem pe partener făcând lucruri extraordinare. Și deodată va spune: „Poate vrei să mergi la Paris?”. Sau poate vine la bucătărie și dansează cu noi. El va veni, dacă noi am depășit limitele.

2. Privește cerul.

De fapt, acesta este un remediu pentru această închidere a inimii.

Uneori puteți să ieșiți într-un parc și să vă întindeți ca să priviți stelele mult timp. Acest lucru vă deschide energia. Când faceți multă meditație sau o faceți incorect într-un retreat, apare o stare de disconfort. Și asta se întâmplă aproape tuturor celor care se află într-un retreat lung.

Unul dintre sfaturile scrise în cărți este să ieșim și să ne uităm la stele. Este foarte relaxant, deschide mintea și inima.

A fi acum și aici

Și asta ne învață să fim prezenți. Să învățăm să fim acum și aici. Și, de asemenea, ne obligă să mai încetinim din ritm suficient, să ne oprim din fuga nebunească după lucruri.

Când începem să ne deschidem în acest fel, începem să o proiectăm în lumea din jurul nostru, inclusiv la partenerul nostru. Și viața poate fi foarte plăcută, cu bucurie. Datorită preocupării noastre permanente, trecem pe lângă partea amuzantă, plăcută din viața noastră.

3. Cântă pentru cineva.

Mergeți și cântați, faceți-vă de râs, este în ordine.

Dacă vreți să fiți bucuroși, să aveți bună dispoziție, faceți-i pe ceilalți bucuroși.

Faceți pe cineva care vă este complet străin să râdă, să fie bucuros. Puteți merge la un azil de bătrâni și să bucurați pe cineva. Casierița de la supermarket, care nu are nici un moment de odihnă, pentru că oamenii stau la rând, zâmbiți-i, cântați-i o melodie, spuneți-i o glumă.

Și trebuie să vă amintiți că nu există un partener care să fie plictisitor sau distractiv de la sine.

Nagarjuna spunea „Nu există nici așa, și nici așa. Și nici granița dintre ei nu există!”. Sunt doar amprentele pe care le produc și le proiectez și asta e tot ce există. Deci, oriunde vă aflați, încercați să-i faceți pe oameni bucuroși. Slujba voastră nu trebuie să fie de rutină și plictisitoare, voi o creați. Așa vă faceți  partenerul să fie distractiv.

Cu toții trecem prin faze diferite în viața noastră

Se spune despre Lordul Buddha că a fost un prinț care a trăit în palatul tatălui său și a avut o soție și un copil. Într-o zi a văzut un om bolnav și un cadavru purtat de oameni spre incinerare. Toată viața, Buddha a trăit într-un mediu protejat și a fost împiedicat să vadă bolnavi, bătrâni, moarte. Dar, într-o zi a văzut asta și a fost șocat. Povestea spune că decide să părăsească palatul și să înțeleagă de ce există boală și moarte. În toiul nopții ieși din palat, părăsindu-și soția și copilul, și porni în pribegie. El a devenit călugăr și a trăit așa câțiva ani, s-a așezat sub copacul Bodhi și a ajuns la iluminare.

Avem aici povestea cuiva care a plecat și a părăsit relația de cuplu.

Și acum vrem să răspundem la întrebarea: Când să plecăm? Când să părăsim o relație?  Uite, Buddha a plecat, în timp ce noi spunem că plecarea nu rezolvă neapărat problemele.

Este important să știți că aceasta este doar o parte a poveștii Lordului Buddha. De fapt, el a apărut în trei personaje diferite și a transmis trei tipuri diferite de învățături:

a. Această poveste pe care am spus-o este doar una dintre imaginile lui Buddha în lume. El a fost un prinț care și-a părăsit regatul, și-a părăsit casa și a devenit călugăr, s-a izolat și a găsit iluminarea. Aceasta a fost prima sa carieră, de călugăr, de singuratic, trăind în lipsuri, dar în mod deliberat, prin alegere.

Va veni timpul, când ne vom retrage să stăm liniștiți, în meditație, în singurătate.

b. Există, de asemenea, o a doua parte a carierei sale în care a apărut ca Bodhisattva. Un bodhisattva este cel care caută cum să facă bine omenirii. El va căuta cum să facă bani pentru a-i da celorlalți, pentru a face bine altora. Așa că nu neapărat va merge să se izoleze, va căuta să devină profesor, să predea, să ajungă la oameni și să-i ajute.

c. A treia apariție a Lordului Buddha, despre care nu se știe prea mult în Occident, este apariția sa tantrică. El a apărut ca un înger, ca o figură divină. Avea părul lung, avea brățări și bijuterii, și a avut o parteneră, și a transmis  această învățătură celor care sunt pregătiți pentru ea.

Aceasta este calea cea mai rapidă. Ea este mai puțin cunoscută. Este cea mai rapidă cale de a ajunge la iluminare, este calea sublimă de a ajunge la iluminare.

Va veni întotdeauna timpul potrivit pentru fiecare dintre acestea

Lecția care reiese din această poveste, este că în viața noastră, trecem și prin aceste trei faze. Și va veni momentul potrivit pentru fiecare dintre ele:

1. Va veni timpul când, pentru a putea progresa, va trebui să ne retragem, să fim singuri, să ne izolăm. Și asta ar putea însemna să ieșim dintr-o relație, de exemplu, care nu funcționează în prezent.
2. Vor fi alte momente când ieșim din izolare și ne întoarcem în societate pentru a-i ajuta pe ceilalți cât putem.
3. Și există învățătura înaltă care va veni atunci când suntem pregătiți pentru ea. Și când suntem pregătiți și suficient de puternici, va trebui să ne găsim partenerul spiritual, pentru că cu el/ea calea va fi cea mai rapidă.

Cu toții vom fi în final alături de îngerul care este partenerul nostru

Textele budiste spun că fiecare dintre noi va ajunge într-o zi la iluminare, iar în noaptea iluminării vom fi alături de partenerii noștri minunați. Vom petrece această noapte, la miezul nopții, cu partenerul și împreună vom ajunge la iluminare. Și se va întâmpla fiecăruia dintre noi.

În ce stadiu vă aflați în viața voastră? Fiecare dintre voi va trebui să apreciați locul în care vă aflați și ce vi se potrivește în acel moment.

Dar oriunde v-ați afla, în singurătate sau în societate, sau pe calea secretă, este important să înțelegeți că forța energiilor masculine și feminine, lucrul cu aceste energii, este cea mai rapidă cale de a ajunge la iluminare.

De aceea am început lecția cu meditația despre partenerul spiritual. Ne-am imaginat partenerul divin, că ne ia de mână și ne duce la iluminare. În felul acesta am plantat semințele ca într-o zi, să ni se întâmple acest lucru.

 

 A trăi cu îngerul

 Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 2,a

Meditație

Vom începe cu o scurtă meditație.

Încercați să stați cu spatele drept.

Asigurați-vă că stați cât mai confortabil. Picioarele să stea pe podea. Scaunul vă sprijină și vă sprijină meditația.

Așezați-vă mâinile în poală, una peste alta, într-o poziție confortabilă și închide-ți ușor ochii.

Acum concentrați-vă pe respirație, pe ieșirea și intrarea aerului din nări. Alegeți un punct mic la intrarea în nări și concentrați-vă pe senzația în acel punct, pe măsură ce aerul intră și iese.

În continuare vom încerca să ne pregătim pentru partenerul perfect, sau partenera perfectă, partenerul spiritual.

Și fie că aveți sau nu un partener în prezent, maeștrii ne spun, că în cele din urmă, fiecare dintre voi își va găsi partenerul perfect. Dacă aveți deja partener sau parteneră, ei vor deveni perfecți, iar dacă nu aveți partener, îl veți întâlni pe cel perfect.

Dar pentru a crea parteneri perfecți, trebuie mai întâi să vedem ce ne dorim de la partenerii noștri. Ce vrea inima noastră.

Așa că acum, în această meditație, imaginați-vă în aerul din fața voastră, o figură așezată pe perne de flori, pe perne de lumină, iar aceasta este perfectă. Cea mai frumoasa figură pe care v-o puteți imagina.

Corpul ei/al lui este din lumină. Ea/el nu mai sunt făcuți din carne și oase, nu mai are toate problemele pe care le avem noi; nu mai trebuie să îmbătrânească; nu mai trebuie să moară. Se află în permanență într-o mare plăcere iar ochii lui frumoși, vă privesc cu multă iubire.

Și așa cum vă imaginați această făptură din fața voastră, începeți să-i vedeți silueta, conturul exterior, iar apoi încercați să umpleți conturul cu detalii interioare, așa cum copiii colorează și umplu o imagine desenată. Dar ceea ce este important, este să-i vedeți ochii.

Și acum faceți figura să pară vie. Nu o lăsați ca pe o fotografie. Este important să credeți că partenerul/partenera voastră este cu adevărat în fața voastră. Așa că încercați să îi simțiți căldura corpului, să-i simțiți mirosul parfumului pe care îl emană. Încercați să pară cât mai viu.

Și acum gândiți-vă la calitățile perfecte pe care vreți să le vedeți la partener, fie fizice, fie mentale.

Ultima dată am vorbit despre partener ca el să fie iubitor, să fie atent cu voi, să vă asculte și să fie grijuliu/grijulie. Îi puteți înzestra cu orice calitate pe care v-o doriți.

Și acum uitați-vă în ochii lui/ai ei. El/ea stă acolo în fața voastră, iubindu-vă nespus. Rugați-l sau rugați-o să vină la voi cu adevărat. Spuneți-i: „Vino la mine!”.

Și ce este frumos în meditație, că el sau ea este întotdeauna de acord și nespus de bucuros să vină la voi. Vedeți cum vă ia mâna într-a lui și vă duce în paradis.

Dacă aveți în prezent un partener în viața voastră, este bine ca în acest moment să faceți o fuziune între partenerul perfect și ideal pe care vi-l imaginați și partenerul pe care îl aveți în prezent în viața voastră și să-i contopiți într-o singură imagine, astfel încât să-i vedeți pe amândoi formând o imagine perfectă.

Și acum imaginați-vă că această figură perfectă din fața voastră, vine și se topește în inima voastră, ca niște picături mici în inimă, în centrul pieptului. Nu în inima fizică. În zona inimii din centrul pieptului.

Puteți deschide ochii.

 Suntem pregătiți să întâlnim partenerul perfect?

După această meditație, întrebați-vă ce s-ar întâmpla dacă partenerul perfect ar apărea chiar acum în fața voastră? Această făptură de lumină, care nu mai îmbătrânește și moare, toate calitățile ei sunt perfecte și este nespus de frumoasă… Oare sunteți pregătiți pentru ea?

Nu știu ce simțiți voi, dar eu m-aș simți stânjenită. Aș simți că sunt plin de defecte față de ea, este toată lumină și nu are defecte. Trebuie să mă pregătesc pentru o astfel de făptură, ca să existe o potrivire. Așadar, pe lângă acest gând despre partenerul ideal și perfect, și despre toate virtuțile sale, trebuie să ne formăm și noi toate aceste virtuți astfel încât să ne potrivim.

Pentru că se spune că într-o zi vom fi cu toții în această situație. Scrierile budiste spun că va veni ziua pentru fiecare dintre noi, când vom întâlni această figură divină, îngerească, și ea ne va duce în paradis, pentru că asta se întâmplă la sfârșitul evoluției noastre spirituale, când ajungem în acest loc suprem.

Chiar înainte de a ajunge la iluminare, vom fi cu partenerul perfect și minunat, care ne va lua și ne va duce la iluminare.

Suntem gata să se întâmple asta chiar acum? Dacă nu, ce ar trebui să facem ca să fim pregătiți pentru acest moment? Pentru că noi spunem că atunci când suntem gata să apară, va trebui să apară. Deci, dacă nu v-a apărut încă, înseamnă că mai trebuie să facem ceva. El este îndrăgostit de noi și ne așteaptă.

Îl aducem și pe el și pe noi la desăvârșire simultan

În această serie despre cuplul spiritual vorbim despre calitățile pe care le dorim să le aibă partenerul nostru: îl vrem iubitor, atent, să ne susțină.

Dar ceea ce este frumos pe această cale este că, în timp ce lucrăm pentru a ne aduce partenerul la perfecțiune — să fie iubitor, atent și să ne susțină — această muncă dezvoltă exact aceleași calități și în noi.

Adică, în timp ce îmi aduc partenerul ideal la perfecțiune, mă aduc și pe mine la perfecțiune. În același timp, simultan.

Deci, practic, lucrăm deja ca un cuplu.

Această învățătură nu vorbește numai despre cum să-mi fac partenerul să fie așa cum mi-l doresc, ci cum să devin și eu așa cum îmi doresc.

Cuplul spiritual, Arya Nagarjuna și „Nunta Karmei și a vacuității”

Prelegerea noastră se bazează pe studiul karmei și al vacuității și pe legătura strânsă dintre ele. Putem spune „nunta karmei și a vacuității”. Acest studiu se bazează pe Lordul Buddha de la care ne-a venit această înțelepciune și pe marele înțelept, numit „al doilea Buddha” adică Arya Nagarjuna, care a trăit cu aproximativ 1700-1800 de ani în urmă în India. Iar abordarea noastră, care se bazează pe karmă și vacuitate, este diferită, pentru că ea este de a ne crea partenerul în inima noastră, pe baza acestor cunoștințe.

Textul pe care îl folosim se numește „Șaptezeci de versete despre vacuitate”, scris de Arya Nagarjuna. Ne vom folosi doar de câteva versete și vom încerca să le legăm de calitatea pe care o dorim să o dezvoltăm la partener.

Am enumerat douăsprezece lucruri în lectura cursului, dar nu le vom parcurge pe toate. Dar folosind același principiu, veți putea lucra cu ele.

Și acum vom trece la karma. Karma înseamnă ce ar trebui să facem. Ce acțiuni, gânduri și vorbe ar trebui să facem pentru a realiza acest partener incredibil? Toată învățătura se va baza pe karma.

Partenerul meu vine de la mine…

Ideea de bază este că partenerul nostru nu există în afara noastră. El/ea nu există acolo. Ni se pare că există acolo, afară, dar ideea de karmă și vacuitate ne spune că tot ceea ce văd la partenerul meu vine de la mine.

Tot ce văd în el, vine de la mine.

… și cu toate astea el este perfect real în viața mea…

Dar voi puteți spune: „Aha! Păi dacă așa stau lucrurile, înseamnă că totul este o iluzie, pentru că el nu există cu adevărat”

Ce ar spune Arya Nagarjuna despre asta? El ar spune: „Tocmai pentru că vine de la mine, este perfect real”. Ceea ce văd în viața mea, ceea ce apare în viața mea, este un lucru real pentru mine și nu este nicio contradicție.

Tocmai pentru faptul că aceste lucruri vin de la mine, sunt reale în viața mea.

 …și prin urmare îl pot proiecta așa cum mi-l doresc…

Ce înseamnă asta? Dacă înțeleg cum am creat ceea ce este acum în viața mea, pot începe să creez altceva. Dacă încep să am gândurile potrivite și să fac acțiunile corecte, partenerul va apărea așa cum îl creez și va fi perfect real, la fel de real ca și partenerul pe care îl am acum.

El este perfect real pentru că este o proiecție din mintea mea.

Și spunem că aceasta este realitatea. El vine de la mine, iar aceasta este realitatea mea.

A crede că partenerul meu are calități sau trăsături care nu provin de la mine, asta înseamnă ignoranţă. Aceasta este iluzia. Aceasta este neînțelegerea.

Ceea ce spunem este faptul că toate calitățile lui, tot ceea ce îl caracterizează pe partenerul meu, este rezultatul modului în care am tratat alte persoane în trecut. Și dacă există ceva în el care nu-mi place, [eu] sunt singura care îl poate schimba.

Numai eu îl pot schimba. El/ea nu trebuie să facă nimic pentru că este creația mea. Sunt singura care poate face ceva.

Și asta este minunat: nu numai că este doar rolul meu, ci chiar îl pot schimba, pentru că totul este în mâinile mele.

…prin lucrul cu o terță persoană

Așa cum ați văzut, ceea ce este interesant este că nu trebuie să-l implic pe partener în proces. Nu trebuie să merg să mă plâng despre cum apare el dacă nu îmi place. Nu trebuie să-l invit la o discuție și să încep să îi explic ceea ce este în neregulă cu el, sau ce mi-aș dori de la el, pentru că oricum nu mă va ajuta, atâta timp cât nu-mi schimb proiectorul care îmi proiectează realitatea.

Deci, nu contează dacă îi spun ce-mi doresc de la el sau să-i cer să fie așa cum vreau. Dacă proiectez imaginea veche, el va continua să apară în modul vechi.

De aceea spunem că: „Nu trebuie să-l înfrunți. Nu trebuie să te cerți cu el. Nu trebuie să-l inviți la o ceașcă de cafea”.

În acest fel nu va fi tensiune, nici conflict pentru că, tot ceea ce văd, apare din ceea ce am făcut în trecut, iar dacă schimb ceea ce fac, el trebuie să se schimbe.

Nu are de ales decât să se schimbe.

Deci, spunem: „Găsiți-vă o a treia persoană!”. Găsiți o terță persoană care este neutră, în afara relației, fie că este la serviciu, sau în supermarket, și cu el/ea generați-vă karma care să fie opusă de cea care există în prezent.

De exemplu, dacă apare cineva morocănos în viața mea, atunci nu-i voi spune: „De ce ești morocănos toată ziua?” Pentru că ce fac acum? Îl creez morocănos. Așa că în loc să fac asta, mă duc la o terță persoană și fac invers. Încerc să fiu plăcută, veselă și așa mai departe, și în acest fel îmi schimb proiectorul. Și dacă fac asta bine –  trebuie să am cunoștințe pentru a ști cum să fac asta –  el se va schimba de la sine. Nu va avea de ales, pentru că este creația mea.

Deci, vă duceți la supermarket și faceți asta cu casierița, sau cu un coleg de la serviciu. Faceți asta cu oameni neutri, cu care nu aveți conflicte sau tensiuni, cu cei pe care nu-i întâlniți în fiecare dimineață în bucătărie.

Cu acești oameni faceți karma opusă. Și nu trebuie să spuneți nimic nimănui și dedicați această acțiune pentru a vedea schimbarea dorită în partenerul vostru de acasă.

Deci, aceasta este metoda  de a ajunge la perfecțiune: folosindu-ne de o terță persoană.

Acesta este și numele metodei „Cu ajutorul unei terțe persoane”.

Deci nu este nevoie să vă agasați partenerul, totul se face cu alți oameni. Toată karma o acumulați cu alți oameni.

Așa că acum vom continua cu calitățile dorite.

*******

Cum să ne creăm un partener care își întreține familia

 Banii

Prima întrebare pe care și-o pun oamenii este: „Care este atitudinea budismului față de bani?” Sunt cei care cred că budismul se opune la a avea bani: „Stai într-un loc retras, meditezi și pentru asta ce nevoie ai de bani?”

Noi spunem că este o greșeală. De fapt în budism, banii sunt prețuiți, pentru că banul în sine este gol. El nu este nici bun, nici rău în sine.

Când avem bani,  putem folosi banii cu înțelepciune și putem ajuta o mulțime de oameni, deci este bine să avem bani.

De unde vin banii?

• Poate dacă muncesc mai mult, voi avea mai mulți bani?
• Poate dacă muncesc mai mult decât alți oameni, voi avea mai mulți bani?
• Poate dacă economisesc și nu cheltuiesc bani, voi avea mai mulți bani?

Spunem că toate acestea sunt greșite. Oamenii au iluzii despre cum vin banii, și ele provoacă multora frustrare, dezamăgire și multă suferință. Oamenii au o părere greșită despre cum să facă bani, ei fug după bani și nu reușesc să-i obțină.

Așa că acum încercăm să corectăm aceste idei deformate și să explicăm ceea ce ne-a spus Lordul Buddha despre cum să obținem banii. Versetul următor vorbește despre această problemă:

Toate lucrurile cauzate
Sunt similare
Cu un oraș fantomă,
O iluzie, sau miraj,
O obstrucțiune a vederii,
O bulă din spuma unui val,
O ficțiune, un vis,
Sau ca un cerc de foc
Când se învârte o torță aprinsă

În acest verset vorbește de iluzie, pentru că cei mai mulți dintre noi avem iluzia de cum se obțin banii, iar rezultatul este că nu acționăm corect și nu câștigăm banii pe care îi dorim.

Dacă partenerul întreține sau nu familia, asta vine de la noi

Vom alege să discutăm despre cazul în care într-o familie unul dintre soți câștigă și întreține familia și celălalt nu. Cel care nu lucrează s-ar putea să fi fost concediat de la serviciu, sau poate că nu lucrează din diverse motive, iar celălalt simte că asta nu este corect. Simte că toată povara a căzut pe umerii lui, se simte stresat și și-ar dori ca și celălalt partener să participe la povara casei, la datoriile casei. Să aducă și el bani acasă, să fie mai multe mijloace de trai și astfel să fie un echilibru.

Aceasta este o situație cu adevărat nedorită și atunci ce se poate face în acest sens?

După cum știm cauza pentru care ni se întâmplă așa ceva este un rezultat karmic. Este ceva ce am făcut, iar rezultatul este că experimentez un partener care nu mă ajută la întreținerea casei.

Deci, ceea ce trebuie să fac este să lucrez cu mine și nu cu partenerul. Când imaginile mele mentale se vor schimba, atunci îmi voi vedea partenerul că-mi va spune: „Ști ce? Ai muncit atâta timp. De ce nu-ți iei șase luni libere și mă ocup eu de gospodărie?”. Dacă am plantat bine, asta se poate întâmpla.

*******

Corecții karmice pentru „întreținătorul familiei”

Ce putem face dacă vedem că partenerul nostru nu aduce bani acasă? Partenerul este oglinda noastră, nu-i așa? Deci, dacă vedem în oglindă că „nu aduce bani”, înseamnă că trebuie să facem ceva în privința asta.

Și ce ar trebui să facem?

Deci, pentru corecția karmică, sunt trei lucruri:

1. Fii atent cu banii.
2. Fii atent la mediul înconjurător.
3. Plătește-ți datoriile la timp.

Le vom explica pe rând.

Karma are proprietatea, că dacă fac ceva, voi avea tendința să fac din nou același lucru. Prin urmare, dacă îmi rodesc semințele ca partenerul meu să nu întrețină casa, înseamnă că eu continui să plantez semințele care mă determină să văd această situație.

Ce pot face? În primul rând, să încetez de a mai planta astfel de semințe. Cum încetez?

1. Fii atent cu banii

Prima metodă este să fim atenți cu banii. Chiar dacă avem bani, chiar dacă avem mulți bani, trebuie să fim atenți de a nu arunca banii aiurea. Pentru că dacă facem așa, asta ne creează sămânța să ne vedem în viitor ca pe cineva care nu are bani sau, de exemplu, să fim în situația în care partenerul meu nu contribuie și el la mijloacele de trai. Deci trebuie să fim foarte atenți cu banii.

2. Să ai grijă de ceilalți din lumea ta

Dacă prima corecție a fost legată de viața mea personală, acum voi lărgi sfera, spre toată lumea. Deci, a doua corecție este: trebuie să mă îngrijesc de toată lumea.

Asta înseamnă să nu irosim resursele lumii. În familie am grijă să nu arunc banii, în lume am grijă să nu risipesc energia.

De exemplu, nu lăsați mașina pornită inutil, pentru că indirect creștem prețul la benzină când ne folosim de mai multă benzină. Nu risipim energia. Prețul petrolului este atât de scump, încât în India oamenii nu au bani să cumpere gaz petrolier pentru gătit și nu își pot găti mâncarea.

Deci, scopul meu este să am grijă de toți oamenii din lume și fac tot ce pot face.

3. Plătește-ți datoriile la timp

A treia corecție este de a plăti facturile la timp. Când nu plătim facturile la timp, mai ales în afaceri, primim puțină dobândă cât banii sunt în contul nostru, dar am promis banii și nu mă țin de promisiunea mea, deci îl fac pe celălalt să nu primească banii la termen. Deci, practic i-am furat bani pentru un timp. Și acest lucru creează semințele karmice în viitor, prin care mă voi vedea în lipsă de bani.

Abundența vine din generozitate

Acestea sunt trei metode care ne fac să nu mai plantăm semințele care mă determină să mă aflu în situația în care partenerul meu nu contribuie la mijloacele de trai.

Dar asta este o condiție necesară, dar nu suficientă. De ce? Pe de o parte, încetăm plantarea semințelor care ne determină o situație negativă, dar pe de altă parte trebuie să plantăm semințele care să producă abundență în viața noastră. Cum creăm abundența? Nu facem hocus pocus, și abundența vine la noi?

Există o cauză și un efect, iar cauza abundenței este dăruirea/generozitatea. Cauza tuturor banilor care există în lume nu este că s-au tipărit bani la tipografie. Cauza banilor din contul meu bancar, nu este că am muncit și am primit un salariu, pentru că sunt oameni care merg la muncă și ajung să nu fie plătiți, sau se întâmplă tot felul de lucruri. Dacă întotdeauna am merge la muncă și am primi banii, asta ar funcționa în toate cazurile. Dar dovadă e faptul că nu funcționează în toate cazurile.

Buddha, Arya Nagarjuna și mulți alți iluminați au văzut că ceea ce ne aduce abundență este dăruirea. Abundența vine din ceea ce dau altora.

Diferite tipuri de dăruire

a. Uneori pot oferi lucruri materiale.

Și alteori pot oferi:

b. Pot oferi atenție. Pot oferi simpatie, pot oferi afecțiune.

Deci, acesta este un al doilea tip de dăruire care este, de asemenea, foarte valoros.

c. Pot oferi securitate/siguranță/protecție. Unii se simt amenințați, se află în tot felul de pericole; animale de pradă, hoți… Dacă îi pot proteja, este și aceasta o formă de dăruire.

d. Și cel mai prețios tip de dăruire, cel mai valoros, este de a dărui înțelepciunea.

Se spune despre regele Solomon că a fost odată întrebat ce vrea, iar el a răspuns: „Vreau înțelepciune, pentru că prin ea, pot obține toate celelalte lucruri”. Deci, dacă putem oferi altcuiva înțelepciune, înțelegerea modului în care funcționează lumea, acest lucru este cel mai valoros dintre toate lucrurile pe care le putem dărui.

Cum să sporim karma generozității

După ce am dat, am plantat semințe care se vor întoarce la mine, și

a. Va trebui să dedic. Adică să-mi spun în sine: „Dedic această faptă de generozitate pentru ca partenerul meu să mă ajute cu mijloacele de trai”. Acest lucru direcționează karma spre locul potrivit.

b. Împreună cu asta, pentru a crește puterea de a dărui și a obține rezultatele mai repede, trebuie să dăruim din înțelegerea karmei și a vacuității. Este bine să dăm cuiva 5 lei, dar dacă îi dăm înțelegând că banii vor reveni înzecit, atunci dăruirea este cu mult mai puternică decât doar o simplă dăruire. Și astfel, rezultatul asta se va întoarce la mine mult mai repede. Trebuie să credem asta cu adevărat.

Ceea ce este important de subliniat este că nu lucrăm direct cu partenerul. Adică, nu-l agasăm, nu ne plângem, nu ne enervăm pe el sau ne încruntăm la el. Asta ne produce doar supărare și tristețe în relația noastră. Dăruirea lasă în mintea noastră amprentele abundenței și, ca urmare, partenerul nostru va găsi un loc de muncă sau va fi interesat de un loc de muncă. El/ea se va schimba.

Gândul meu face toată diferența. Este atât de multă sărăcie în lume. Puținul gaz pe care îl ard când gătesc, pot spune „Cât de mult influențează lumea?”. Poate nu mult, dar gândul meu face toată diferența, pentru că lumea este o proiecție din mintea mea. Dacă economisesc, gândindu-mă că aceste resurse le împărtășesc cu alți oameni din lume, acest gând îmi poate schimba mintea. Când amprentele din mintea mea s-au schimbat, ceea ce se întoarce la mine, este să-mi văd partenerul că este brusc interesat să-și găsească de muncă.

Și încă ceva despre plata facturilor la timp: neachitarea la timp este o formă de furt. Este o formă în care iau de la cineva ceva care nu este al meu, el nu mi-a dat permisiunea, așa că mă filmez făcând asta. Apoi voi vedea că partenerul meu se folosește de mijloacele mele de trai sau ale familiei. Așa se întoarce. Când încep să îmi plătesc taxele  și facturile la timp, și îmi schimb modul în care tratez banii, rezultatul va fi că voi experimenta asta în viața mea.

*******

Cum să ne creăm un partener senzual

Următoarea calitate este să fie „senzual”.

De unde vine plăcerea?

Avem aici un verset de la Maestrul Saraha, învățătorul lui Arya Nagarjuna, în care spune:

O persoană care nu înțelege
Că lucrurile nu au existență de sine,
Și cu toate acestea aspiră
Spre marea plăcere de a obține,
Este asemenea celui însetat
Care fuge după un miraj.

Și ce beneficiu poate să aibă
O persoană însetată,
Din ceea ce este e doar o iluzie
A apei care este în aer suspendată?

Rămâi acolo,
Între diamant și lotus,
Și joacă jocul marii plăceri –

Cel care nu reușește să învețe
Cum să-și folosească plăcerea,
Cum s-ar putea aștepta să realizeze
Speranța celor trei universuri?

Vom face un mic sondaj. Câți dintre voi sunteți interesați de extaz?

Câți dintre voi își doresc o viață plină de extaz?

Să zicem că întâlnim pe cineva și începem să ne simțim atrași de el/ea și începem să ne simțim emoționați. Și spunem: „Această persoană mă face să mă simt cum nimeni nu m-a mai făcut să mă simt așa. Îl vreau/o vreau în viața mea. O asemenea emoție. Doar îl văd că vine și inima mea începe să bată nebunește, tresaltă de bucurie”.

Ce ne spune maestrul Saraha?

O persoană care nu înțelege
Că lucrurile nu au existență de sine,
Și cu toate acestea aspiră
Spre marea plăcere de a obține,
Este asemenea celui însetat
Care fuge după un miraj.

Gândul: „Ce atractiv este! Cât mă emoționează! Îmi doresc să fiu cu această persoană toată viața!…”, și așa mai departe, ceea ce simțim când ni se întâmplă, spunem că este o formă de ignoranță.

Maestrul Saraha şi desigur, Arya Nagarjuna, spun că aceasta este o formă de ignoranță. Aceasta este cauza pentru care mai târziu oamenii își înșală partenerul.

Ei sunt într-o relație, deodată îl cunosc pe el sau pe ea. Apare emoția și își spun: „Unde ai fost până acum?”. Acesta este motivul pentru care există atât de multe divorțuri.

Toate acestea se bazează complet pe ignoranță, iar ignoranța ne va aduce întotdeauna suferință. Este natura ei. Este natura ei – scânteiază, ne ademenește, ne face cu ochiul, ne trage și cădem.

Credem că persoana de acolo ne provoacă plăcerea, extazul, bătăile de inimă, emoția, ma face să mă simt bine. „El/ea îmi face asta”.

… din același loc din care vine și pixul…

El spune:

O persoană care nu înțelege
Că lucrurile nu au existență de sine,

El fuge după un miraj.

Ce ne spune cu alte cuvinte? El/ea nu vine din afară. Imposibil să vină de acolo. Mi se pare că vine din afară, exact așa cum mi se pare că pixul vine din fabrică.

Dar lucrul adus de la fabrică, pentru un câine nu este pix. Mie așa mi se pare că este un pix, dar nu pot spune că este un „pix”, pentru că câinele îl vede altfel. Dacă ar fi fost un pix de la sine, câinele ar fi scris cu el.

Pixul nu a venit dintr-o fabrică.

… de la mine

Atunci de unde vine pixul? Vine de la mine. Trebuie ca eu să-l recunosc ca „pix”, ca să pot începe să scriu cu el. Un câine nu are capacitatea de a recunoaște un „instrument de scris”, așa că pentru el nu poate fi un pix. Nu va fi niciodată un pix. Chiar dacă îl învăț ce să facă cu el, nu se va apuca de scris, pentru că nu are amprenta de a proiecta pixul. Deci, pixul nu vine din afară spre mine, ci vine din mine. Eu proiectez pixul. Depinde de mine.

Partenerul care îmi face inima să-mi bată, sau să-mi tresalte, nu vine din afară. El vine din mine.

Și dacă inima mea a încetat să mai bată pentru el, și asta vine din mine.

Nu are rost să ne atașăm de un obiect care pare să ne facă plăcere…

Care este reacția noastră firească când întâlnim o astfel de persoană? Încercăm să ne atașăm de el, să-l prindem. Să-l ținem strâns, să ne căsătorim cu el, să-l ținem în casă, suntem dispuși să plecăm de acasă pentru el, pentru acel tresalt în inimă.

Ce se va întâmpla până la urmă? Poate că toate acestea vor dura câteva luni. Pentru că plăcerea nu vine de la ei. Plăcerea este ceva ce proiectăm.

Credem că lucrurile din afară, sunt cele care ne produc emoțiile. Reacționăm: „Asta mă face să mă simt bine. Asta mă face să mă simt rău”.

Noi spunem că nu aceasta este persoana care apare. Dacă o găsesc atrăgătoare de la sine, atunci oricine ar întâlni acel bărbat sau acea femeie ar simți exact la fel ca mine.

Dar nu asta se întâmplă, deci este clar că a fi atrăgător nu vine de la acea persoană.

Dacă ar fi venit de la ea, atunci m-aș simți emoționat de fiecare dată când aș întâlni-o. Dar cu toții știm că, această emoție dispare după un timp. Este în scădere. De ce scade? De ce am fost atât de îndrăgostiți și entuziasmați la început și totul a fost minunat? Se spune că un an și jumătate este media pentru luna de miere. Ce se întâmplă după un an și jumătate? Dintr-o dată ea nu mai este persoana cu care m-am căsătorit. Ce s-a întâmplat cu ea?

…pentru că plăcerea nu vine de la ea

Spunem că ceea ce s-a schimbat nu este acea persoană, ci ceea ce s-a schimbat este proiecția mea. Karma mea s-a schimbat.

Karma mea de a simți plăcere sau de a tresălta s-a schimbat, karma mea pentru senzualitate     s-a schimbat, iar rezultatul este că mi se pare mai puțin atractivă. Și invers! Sau eu par mai puțin atrăgător pentru ea.

Marea plăcere

Deci, cum putem schimba această situație? Cum inversăm această situație? Acum vine partea interesantă, pentru că putem inversa această situație și să facem ca vibrația inimii să crească și să ajungă la extaz.

În verset, maestrul Saraha vorbește despre marea plăcere.

Cel care nu reușește să învețe
Cum să-și folosească plăcerea,
Cum s-ar putea aștepta să realizeze
Speranța celor trei universuri?

 „Trei universuri” este descrierea cosmosului în mitologia budistă. Există universuri diferite în care trăiesc ființele. Iar cei care ajung la iluminare – la plăcerea supremă, la fericirea supremă – caută cum să salveze ființele din cele trei universuri și să le ajute să ajungă la iluminare.

El spune clar și cuprinzător: „Dacă nu înveți să produci în tine extazul, cum îi vei ajuta pe alții să atingă această stare de extaz a lui Buddha?” Buddha este permanent în extaz. Dacă nu știi cum să-l produci, las-o baltă, nu ai cum să-i ajuți pe ceilalți să ajungă la el”.

Deci, lucrul pe care îl căutăm, și după care tânjim, este exact lucrul care va aduce fericire altora.

*******

Corecții karmice pentru „senzualitate”

Acum vine partea dificilă, pentru că am spus că nu lucrăm cu partenerul. Atunci, cum creăm acest extaz cu o terță persoană? Care ar trebui să fie interacțiunea noastră cu această persoană, pentru a intensifica senzualitatea și extazul?

Și ceea ce este interesant este că, prin modul în care facem asta, partenerul nostru va deveni mai senzual și, în același timp, ne va face și pe noi mai senzuali. Deci, printr-o terță parte, lucrăm la amândoi. Karma care îmi schimbă senzualitatea este exact karma care îmi va „repara” partenerul.

Deci, cum facem? Vă voi da trei sfaturi în acest caz, și o facem cu o terță parte.

1. Îmbracă-te frumos pentru a-i face celuilalt plăcere

Primul sfat este să dăm atenție la cum ne îmbrăcăm. Și accentul se pune pe faptul că doresc      să-i fac plăcere celuilalt prin felul cum arăt.

Nu mă îmbrac pentru mine, ci pentru ceilalți. Îmi antrenez mintea, să mă văd ca o figură frumoasă, atrăgătoare, o figură tânără. Îmi creez o imagine frumoasă.

În tibetană se numește:

Nga gyel înseamnă mândrie. Mândria are o conotația negativă, dar aici are o conotație pozitivă.

În tradiția celtică o numesc Glamour – strălucire. Conform tradiției lor, a mitologiei lor, ar exista zâne care arată ca omul normal, dar au această strălucire, și se spune că pot apărea brusc având o înălțime de doi metri și jumătate.

Deci, începem să ne gândim că avem această strălucire. Și dacă mergem având acest gând despre noi că suntem strălucitori, va începe să afecteze modul în care comunicăm cu lumea, ceea ce transmitem lumii.

Așa că ne cumpărăm o ținută nouă, mergem la muncă și ne amintim cine suntem. Suntem o zână care strălucește. Și bucurați-vă de complimente. Nu este nici o problemă.

De multe ori când suntem împreună cu soțul /soția, după un timp intrăm într-un fel de rutină, nu mai dăm importanță de cum arătăm. „Nu mai trebuie să mă îmbrac special pentru el/ea. Am deja un partener. Pentru el nu mai contează”.

Acest gând afectează modul în care mă văd și pentru că afectează modul în care mă văd, afectează și modul în care mă vede partenerul, și apoi afectează și modul în care mă vede lumea, cum mă vede restul lumii.

Așa că dacă încep să mă îmbrac frumos și să apar într-un mod plăcut celorlalți, dacă încep să mă simt atrăgătoare, să mă simt plină de farmec și arăt asta lumii, [asta] îmi schimbă karma. Îmi schimbă frecvența.

Astăzi spunem „sexy”. Puteți folosi cuvântul „sexy”, dar ideea este să-l creez în interiorul meu. Acest lucru îl putem vedea bine la marii Lama tibetani. Cei care sunt foarte avansați în practica lor, dacă îi întâlnim la momentul potrivit, pot apărea ca și cum ar avea paisprezece ani. Puteți fi atât de convinși: „Cu o clipă în urmă arăta de șaptezeci de ani. Acum arată de paisprezece ani”, și chiar așa se simte. Tibetanii vizează vârsta de șaisprezece ani. Ei pot părea mai tineri, pot părea literalmente de paisprezece ani.

De ce vârsta de șaisprezece ani? Pentru că ea este considerată culmea potenței la bărbat. Pentru o fată, aceasta este considerată vârsta de doisprezece ani. Acești Lama se văd ca de șaisprezece ani și este impresionant de cum aplică această practică.

Deci, primul sfat este să apărem în fața lumii cu această strălucire, și asta va începe să schimbe modul în care lumea va reacționa față de noi și automat modul în care partenerul nostru va reacționa față de noi.

2. Apreciază frumusețea

Al doilea sfat este să apreciem frumusețea. Vedem pe cineva frumos și ne bucurăm de frumusețea lui. Cineva trece pe lângă voi și este îmbrăcat frumos și arată minunat, spuneți: „Uau! Ce bine arată!” Admirați-l. Încurajați-l.

Cu cât ne bucurăm mai mult de frumusețea care se află în lumea noastră și celebrăm vitalitatea, energia și frumusețea lumii, [cu atât] ea creează în noi energia vitalității.

Pentru că atunci când o persoană este senzuală, alături de senzualitate vine și sentimentul de multă energie. Și invers: celebrăm frumusețea și energia din afară și asta ne-o produce în viața noastră. Acest lucru creează karma care ne va impune să ne vedem partenerul ca senzual și plin de energie. El nu trebuie să facă nimic, pentru că el este proiecția noastră.

Pentru că senzualitatea este de fapt energie vitală. Și trebuie să ne întoarcem cumva la inocență în privința asta, pentru că mulți se tem de asta. Ei spun: „Nu pot. Este greșit. Nu așa sunt eu!”. Există o frică de senzualitate. Așa că aici trebuie să fim puțin inocenți, ca un copil          într-un loc nou și să fim gata să o acceptăm în viața noastră.

De multe ori există o teamă de a face asta. Oamenilor le este teamă de asta. De obicei, această teamă provine dintr-un comportament sexual nepotrivit la un moment dat în viață, deoarece o persoană care este pură în ceea ce privește comportamentul său sexual, are în el în mod natural multă senzualitate și atunci nu se va teme de acest sfat pe care îl dăm, și nici nu se va teme să aprecieze senzualitatea și frumusețea altor oameni. Dimpotrivă! Frumusețea altora va străluci în fața lui. O va observa mereu.

Și poate nu vom numi „senzualitate”, ci sentimentul că suntem cufundați mereu în frumusețe.

Și asta este valabil și pentru cei care au ales abstinența. Pentru că dacă practică corespunzător, se creează și mai multă energie în ei, deoarece preocuparea de sex scade această energie. O eliberează, o pierde.

De fiecare dată când suntem implicați în activitate sexuală, mai pierdem puțin din această vitalitate, așa că motivul de a păstra o viață de celibat este acela de a stoca acea vitalitate, astfel încât să o putem folosi pentru alte lucruri. Pentru că ne dă multă putere, care este de fapt forța vieții.

Dacă călugări practică mulți ani, așa cum trebuie, au un fel de strălucire care îi învăluie. Aceasta este energia.

3. Rămâi smerit în interior

Al treilea sfat este de a ne păstra inima curată. De a ne păstra onestitatea/integritatea și devotamentul total față de partenerul nostru.

Chiar dacă vedem oameni frumoși și atrăgători în jurul nostru, nu dezvoltăm pasiune pentru ei. Putem să le apreciem frumusețea fără să dorim să-l deținem, fără dorința de posesiune, și aceasta este puritatea.

Dacă înțelegem cum karma și vacuitatea ne creează lumea, va trebui să acționăm din această puritate, pentru a crea lumea senzuală din jurul nostru. Și asta se va întâmpla automat, dacă ne menținem mintea pură, adică să avem un comportamentul sexual pur și, de asemenea, să avem gânduri pure față de sexualitate.

Dacă suntem foarte, foarte, foarte atenți, să nu ne dăunăm sexualității, nici cu flirtul și nici cu privirile, dacă suntem foarte puri în inima noastră, aceasta este karma care ne va intensifica senzualitatea și plăcerea noastră, despre care vorbește Maestrul Saraha.

Toate acestea ne vor ajuta să ajungem la iluminare și vom putea ajuta toate ființele.

Deci, dacă ne dorim cu adevărat să fim mai atrăgători și mai senzuali și să trăim într-o lume plină de viață, energie și senzualitate, trebuie să ne păstrăm puritatea sexuală, trebuie să avem grijă de mintea noastră.

Nu spuneți cuiva ceva pe care nu l-ați spune dacă soțul sau soția ar fi stat lângă voi, nici măcar cu gândul. Doamna Karma înregistrează fiecare gând. Acest lucru scade din vitalitatea voastră, scade din potențialul nostru de a ajunge la acea lume minunată.

• Deci, sfatul este să fim atenți la mintea noastră, să fim sinceri și credincioși. Și asta nu ne împiedică să ne bucurăm de frumusețe, s-o apreciem și să apreciem oamenii frumoși. Vom spune: „Uau! Această frumusețe a apărut în viața mea datorită karmei mele”. Ne putem bucura de asta, dar să nu ne dezvoltăm dorința de posesie.
• Vedeți un cuplu frumos, reușit. Felicitați-i! Bucurați-vă de fericirea lor! Acesta generează karma pentru voi.

Deci, aceasta este karma senzualității.

 A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,b

Cum să ne creăm un partener care să fie atent cu noi

Vom trece la următoarea calitate pe care o căutăm la partenerul nostru.

A doua calitate pe care o căutăm este ca partenerul nostru să fie atent cu noi: să ne asculte, să fie interesat de ceea ce îi spunem.

În următorul verset, Arya Nagarjuna ne spune:

Atent

Ignoranța nu poate exista
Dacă karma nu este acumulată.

Acumularea de karma nu poate exista
Dacă nu există ignoranță.

Și din moment ce acestea două
Se determină reciproc,
Ambele, în egală măsură
Nu au natură proprie.

Am ceva să-i spun și el nu are timp niciodată să mă asculte. Nu-i pasă de mine, nu îl interesează. Se grăbește la lucrurile lui.

Ce voi face?

Plângerile, amenințările, folosirea forței sau lingușirile ne vor aduce exact aceleași lucruri

Deci, opțiunea pe care o avem este să-i spunem: „Niciodată nu mă asculți!”.

Ce facem? Ne plângem. Ce acumulăm? Karma plângerilor. Ce va invita în viața mea? Va invita la ascultare? Nu! Pentru că cine vrea să audă plângeri? Va invita karma să aud că alții se plâng de mine.

Asta facem. Nu obținem ceea ce ne dorim, și continuăm să ne plângem sau să avem pretenții sau să acuzăm sau să amenințăm. Aceste lucruri se vor întoarce la noi exact. Acest mod nu funcționează.

Cu toți am încercat să-i spunem partenerului: „Trebuie să vorbim. Am ceva să-ți spun. Tu niciodată nu mă asculți!”.

Trebuie să înțelegem că asta creează exact opusul. Ceea ce vreau să subliniez este că de la naștere suntem condiționați să acționăm în acest fel. Nu primim ceea ce vrem și încercăm să-l obținem:

• prin a ne plânge,
• prin amenințări, sau
• prin forță,  sau
• prin lingușiri.

Încercăm să-l obținem prin mijloace care ne aduc exact invers de ceea ce ne dorim. Deci, cu cât ne plângem mai mult, cu atât el ne va asculta mai puțin, și în cele din urmă nu ne va mai asculta de loc, iar relația nu va mai fi plăcută.

Deci toate aceste metode de a ne plânge, sau „te invit la o cafea și să vorbim”, nu funcționează.

Poate că ați încercat, și ați văzut că tot ce i-ați spus partenerului, el și-a amintit poate pentru o oră, și apoi totul revine la cum a fost pentru că karma nu s-a schimbat, pentru că nu v-ați ocupat de problema de dedesubt, de rădăcina problemei voastre. Deci toate aceste reacții, toate aceste comportamente, se bazează pe o idee greșită. Se bazează pe ignoranță. Acesta este modul ignorant de a face lucrurile.

De ce spunem că asta este ignoranță? Foarte simplu, pentru că nu funcționează.

Orice lucru care se bazează pe adevăr funcționează, și dacă nu funcționează, înseamnă că se bazează pe ignoranță.

Modul nostru obișnuit de a avea rezultate în viața noastră, nu funcționează, pentru că lucrurile pe care le vrem să le obținem nu sunt la el. A fi ascultată nu va veni de la el.

Trebuie să-l proiectez că mă ascultă. Și asta este cu totul altceva. Pentru asta trebuie să las amprente în mintea mea și apoi automat mă va asculta.

 Spirala descendentă

Este ca o spirală descendentă:

Și spirala coboară.

Și este foarte greu de ieșit din ea, dacă lucrurile au durat așa mulți ani, pentru că între timp         s-au acumulat multe resentimente și multă reproșuri. Acum îi reproșez că nu știe să mă asculte: „Cum de m-am căsătorit cu el? Cum de nu mi-am dat seama? Dar când m-am căsătorit, el m-a ascultat”. Între timp am plantat toate aceste lucruri și acum rodesc.

De unde vine asta?

Dacă experimentăm că nu suntem ascultați, de unde poate veni asta? Ce amprentă se manifestă acum în viața noastră, care ne determină această experiență? Este foarte simplu. Nu i-am ascultat pe alții. Nu am fost interesați de alții care aveau ceva de spus.

Ne-am filmat ignorându-i pe alții care aveau ceva de spus sau care ne cereau atenția. Ne-am lăsat în minte o imagine mentală, iar apoi vine momentul și această imagine înflorește, iar partenerul nu ne ascultă, nu este atent la noi.

Atunci veți spune: „Bine. Cum corectăm asta?”   Începeți să-l ascultați pe el.

Puteți lucra cu o terță parte

„Dar de patruzeci de ani nu mă ascultă, de ce să-l ascult acum? De patruzeci de ani mă ignoră. Așa deodată să încep să-l ascult? Nu merită el asta”.

Aceasta este reacția noastră naturală. Când suntem deja în acest vârtej teribil, ne va fi greu să facem asta cu partenerul nostru, pentru că deja avem în noi un munte de resentimente și reproșuri, și de aceea ne va fi greu să acumulăm karma corectă.

Deci, dacă vă este greu, sfatul este să faceți asta cu o terță parte.

Lăsați-l în pace pe partener. Nu-l chemați la cafea. Nu vă mai plângeți lui.

Există nenumărați oameni pe care îi puteți asculta. Găsiți-i pe aceia care nimeni nu-i ascultă. Găsiți oameni în vârstă pe care nimeni nu-i mai ascultă ce spun, care sunt puțin mai înceți și care își povestesc iar și iar viața.

Găsiți-i pe cei care au nevoie de atenția voastră și ascultați-i cu adevărat. Ascultați-i cu toată inima. În acest fel vă filmați ascultându-i pe ceilalți și, dacă faceți asta din înțelegerea modului în care acțiunile voastre plantează karma, [acest fapt] plantează semințe în mintea voastră, iar atunci când va veni momentul, aceste semințe vor da rod și veți fi în situația în care ceilalți vă ascultă, inclusiv partenerul vostru.

De obicei, atunci când avem o problemă ca aceasta, avem două reacții posibile. În cazul în care partenerul meu nu este atent, nu mă ascultă niciodată, nu este interesat de ceea ce îi spun, mă ignoră, există două opțiuni:

• Sau ne este greu să-i ascultăm pe alții și asta se manifestă. Eu însumi nu știu să ascult sau nu vreau să ascult, sau nu am răbdare să ascult, și asta mi se întoarce.
• Sau nici măcar nu observ că nu-l ascult. Sunt complet oarbă față de această situație, pentru că am coborât împreună atâta, încât nu mai vedem ceea ce facem.

*******

Corecțiile karmice pentru „atenție”

Vom oferi din nou trei sfaturi despre cum să transformăm samsara într-o spirală ascendentă, o spirală care ne trage în sus.

Toate aceste sfaturi nu sunt legate direct de partener, ci indirect.

Nu trebuie să intrăm în discuții cu el. Nu ne mai plângem. Ci vom practica afară cu alți oameni și se va întoarce acasă. Mergem la serviciu și ne creăm  partenerul ideal. Tot ceea ce facem cu alți oameni, la serviciu, în magazin, la cafenea, plantăm semințe, iar ele vor proiecta filmul pe care îl vrem să-l vedem pe ecranul nostru. Așadar ne folosim de o terță persoană pentru a sparge tiparul, pentru a rupe spirala.

Deci, iată primul sfat:

1. Interesează-te de cei care îți sunt inferiori

Acesta este primul sfat. Așa cum am spus, îi ascultăm pe cei pe care alții nu îi ascultă. Oameni care nu sunt interesanți sau nu au nimic de spus. Ei nu sunt greu de găsit. Puteți merge la orice azil de bătrâni și veți găsi o mulțime de oameni care sunt dornici să fie auziți. În grădinițe, sunt destui copii care au nevoie de atenție.

Și chiar dacă nu mergem în aceste locuri, clasificăm în permanență oamenii. Oriunde mergem, automat mintea noastră îi clasifică pe ceilalți: ori sunt deasupra noastră, ori neutri, ori care dintr-un motiv oarecare ni se par inferiori  nouă. Pe cei inferiori, avem tendința să nu-i ascultăm, pentru că nu ne interesează. Ei sunt sub noi.

Știm mai multe decât ei sau avem mai multe decât ei, sau orice altceva.

Și aici este oportunitatea.

Mergeți la cel care vi se pare că nu este la nivelul vostru și ascultați-l. Aceasta generează karma ca să primim ascultare. Deci, aceștia sunt oamenii la care vă opriți și îi ascultați, și apoi dedicați karma ascultării în relația voastră. Acești oameni pot fi complet străini, oameni pe care nu-i cunoaștem.

Deci, acesta a fost primul sfat. Ne ocupăm de cei care, după părerea noastră, ne sunt inferiori.

2. Fii atent la mesajele îngerilor

Al doilea sfat se referă la entitățile care sunt deasupra noastră. Mai exact, vorbim despre îngeri, iar ei sunt deasupra noastră. În budism spunem că există îngeri, există ființe care au luat aplicat această cunoaștere și această iubire și au atins scopul final. Au evoluat. Ele au evoluat în ființe de lumină, în ființe iluminate. Nu mai au un corp din carne și oase, și nu mai trebuie să moară.

Și de fapt, acesta este scopul cuplului spiritual. Scopul unei relații spirituale este ca ambii parteneri să se ajute reciproc să atingă acest nivel. Acesta este scopul suprem al unui cuplu care este spiritual și spunem că relația de cuplu face posibilă atingerea acestui scop cu mult mai repede decât pe ​​alte căi. Cu toții aspirăm să devenim ființe de lumină pline de fericire și extaz.

Aceste ființe au și capacitatea de a trimite replicile lor, emanațiile lor, și cauza pentru care se află în această beatitudine este pentru că și-au dezvoltat iubirea la maxim. Iubirea lor este perfectă. Ele iubesc orice ființă din lume, iar această iubire imensă se manifestă prin plăcerea permanentă pe care o experimentează.

Ele sunt îndrăgostite de fiecare persoană. Ele sunt pe deplin conștiente de fiecare dintre voi în acest moment. Vă pot citi gândurile. Vă pot vedea viitorul. Pot vedea toate greșelile pe care le faceți și se pot manifesta sub forme diferite care să vă ajute pe cale și să vă împingă înainte, iar noi spunem că ele se află tot timpul în jurul vostru.

Și dacă ne gândim logic, dacă este adevărat că iubirea se poate dezvolta puțin, atunci se poate dezvolta și mult, nu-i așa? Și dacă ea poate fi dezvoltată mai mult, atunci ea poate să ajungă la nivele incredibile.

Deci, dacă există ființe care au reușit deja să-și dezvolte iubirea la niveluri incredibile, atunci ne iubesc cu adevărat, nu-i așa?

Atunci ele vor face orice pentru ca noi să progresăm și se vor manifesta în așa fel încât să ne împingă mai repede spre scopul nostru final. Ele de abia așteptă să ajungem la scopul suprem.

Problema noastră este că nu avem karma să le vedem în toată gloria lor, în manifestarea deplină a corpului lor de lumină.

De aceea apar în moduri diferite, pentru că știu că nu le putem vedea forma pură. Ele apar în funcție de karma noastră, în funcție de ceea ce karma ne permite să vedem.

• Și ar putea fi cineva cu care ne ciocnim pe stradă, care spune deodată ceva ciudat care ne trezește. Avem dintr-o dată o conștientizare.
• S-ar putea să intrăm într-o librărie și să deschidem o carte și ne apare pe neașteptate un mesaj minunat care ne dă direcția pe care am căutat-o.
• Ar putea fi o melodie pe care o auzim la radio și dintr-o dată auzim un sfat de care aveam nevoie.

Ființele iluminate sunt tot timpul lângă noi, și rolul nostru este să începem să ascultăm, pentru că ele ne trimit tot timpul mesaje. Faptul că nu le înțelegem, nu este vina lor, este pentru că nu ascultăm.

Deci, aici ascultarea este de a conștientiza aceste mesaje, pentru că ele sunt aici tot timpul. Cei care sunt foarte avansați pe cale, primesc mereu mesaje. Pentru ei niciun cuvânt nu este banal. Orice vorbă spusă este de fapt un mesaj.

Deci, fiți deschiși la mesajele pe care le primiți. Rezultatul va fi când partenerul vi se va părea suspect, și veți spune: „Poate că este mai aproape decât am crezut”, și deodată el va spune: „Poți, te rog, să-mi dai ceainicul?” Și voi să auziți ceva înțelept care să vă facă să progresați, iar el nici măcar nu știe ce a făcut. Și asta pentru că v-ați dezvoltat atenția la mesaje. Ei vă transmit mesaje fără să-și dea seama.

Multe lucruri minunate vor începe să se întâmple, atunci când ne conectăm la acest loc.

3. Bucură-te de tăcere/liniște

Al treilea sfat legat de ascultare este să ne bucurăm de tăcere/liniște.

De multe ori, în societatea noastră, nu ne simțim bine când este tăcere. Dacă dintr-o dată se face liniște într-o conversație, încercăm să o umplem cu o grămadă de lucruri neimportante.

Devenim nervoși când se face brusc liniște. Tăcerea poate fi o experiență foarte intimă. Poate fi o practică foarte intimă, iar dacă suntem foarte intimi cu cineva, atunci nu trebuie să umplem mereu golurile cu vorbă. Intimitatea este deja acolo. Deci, încercați această practică.

O puteți face cu prietenii. Nu încercați să umpleți golurile cu vorbele voastre tot timpul. Simțiți-vă confortabili cu tăcerea, care este, de asemenea, o formă de comunicare. Și poate că există deja în voi o comunicare profundă în această prezență liniștită/tăcută și nu trebuie să răspundeți la tot ceea ce auziți. Poate că auziți lucruri și vă dați timp să le digerați. Verificați dacă aveți ceva de spus.  Poate că nu există ceva care trebuie spus, și dați lucrurilor să se cufunde, și bucurați-vă de liniște/de tăcere.

Rezultatul practicii la acest nivel este comunicarea foarte profundă cu partenerul. Și atunci când relația este bună și există intimitate, nu mai este nevoie de a vorbi tot timpul pentru a comunica, iar când se adâncește mai mult, puteți începe să citiți mintea celuilalt fără nicio dificultate. Va deveni foarte dulce să fiți atenți și deschiși unul față de celălalt.

Cum rezolvăm karmic rănirea sau durerea în relația de cuplu?

Întrebare:   Dacă ești cu un partener care te-a rănit, sau poate te-a înșelat, a avut o aventură cu altcineva. Sau chiar te-a rănit fizic. Ce să facem? Cum rezolvăm asta? Ar trebui ruptă relația și să plecăm? Ce să facem în aceste cazuri?

Răspuns:     Dacă tot ce am spus este adevărat, atunci tot ceea ce vedem la partenerul nostru este o proiecție din amprentele noastre. Proiectorul nostru proiectează doar imaginile pentru care le avem deja în mintea noastră, pe care noi înșine le-am plantat acolo prin acțiunile noastre trecute, pentru că nu avem alte imagini în afara lor.

Deci, ce să fac dacă imaginile din mintea mea produc acum pe cineva care mă înșală?

Deci, ce facem la nivel convențional? Mulți oameni vor spune: „M-ai înșelat. Atunci eu plec”. Mulți reacționează așa.

Dacă nu m-am ocupat de imaginile mentale care au proiectat înșelatul, următorul partener mă ​​va înșela din nou. Nu m-am ocupat de cauza profundă a rănii care s-a întors asupra mea, fie că este înșelătoria, infidelitatea, violența, și altele. Dacă sunt lovită – înseamnă că eu am lovit în trecut. Nu m-am ocupat de violența mea, și atunci imaginile mă așteaptă după colț, iar data viitoare vor lovi din nou.

Se spune că rata divorțurilor în a doua căsătorie este de 63%, pentru că oamenii nu s-au ocupat de rădăcina problemei. Oamenii spun: „Ok! Prima căsnicie nu a mers, voi căuta pe altcineva”.

Vor găsi pe altcineva, dar problema nu s-a rezolvat, și au mai puțină răbdare și apoi totul se termină. Unii dintre ei s-ar putea să se ocupe de ceea ce nu funcționează în căsnicie, și atunci a treia căsnicie va avea șanse mai mari. Procentul divorțurilor în a treia căsnicie este în scădere, iar a treia ar fi putut fi prima sau a doua, dacă am fi avut grijă de imaginile mentale.

Același lucru se întâmplă și cu violența.

• Dacă există violență acasă, nu m-am ocupat de violența din inima mea, de semințele care vin din violență mea.
• și violența mea poate fi mică. Ea ar putea fi doar în gând. Karma se intensifică.
• deci trebuie să înțelegem că karma ne va urma mereu,
• și trebuie să înțelegem că, până nu ne ocupăm de cauzele profunde, nu vom putea scăpa de acest necaz.

Dar nu toți suntem destul de puternici să rămânem atunci când există violență, când suntem răniți emoțional sau fizic. Este nevoie de multă putere pentru a rămâne în această stare și a lucra cu noi. Uneori este imposibil.

Dacă rămâneți într-o asemenea relație, veți abandona complet calea spirituală pentru că durerea este teribilă, și poate că nu ar trebui să rămâneți în ea. Depinde de voi. Depinde de cât de puternici sunteți spiritual. Dacă sunteți tot timpul zbuciumați, sunteți prinși în durere, durere, durere, atunci nu puteți progresa pe cale, de aceea este nevoie uneori de a vă îndepărta de situație, pentru a vă ridica din nou în picioare și să vă reveniți, să vă recăpătați liniștea.

Deci este foarte personal. Dacă sunteți foarte puternici, cel mai rapid mod este să rămâneți acolo și să lucrați cu această karmă, dar dacă vă este greu, atunci este momentul să vă îndepărtați.

Dar nu trebuie să uitați adevăratele cauze. De a nu da vina pe ei, chiar dacă vă simțiți răniți. Nu de la ei vine asta. Să înțelegeți că este karma voastră care vă pocnește și să lucrați cu acele semințe. Deci, fie că rămâneți sau plecați, este important ce veți face cu semințele care vă rănesc.

Deci, ideea este să vă uitați la ce s-a întâmplat și să vedeți ce imagine mentală v-a proiectat filmul în viața voastră, și atunci să vă ocupați de aceste semințe la nivel karmic. De exemplu, dacă violența verbală, emoțională sau fizică vine la mine, trebuie să scap de violența din inima mea. Acum trebuie să lucrez la furia, ura, agresivitatea mea.

Trebuie să înțeleg că acestea sunt lucrurile pe care le-am făcut în trecut și care mi-au adus această imagine acum. Atunci nu mai pot da vina pe nimeni. Fie că sunt în situație sau că am ieșit din situație, este toată responsabilitatea mea.

În acest joc al karmei și al vacuității totul este responsabilitatea mea. Eu am creat totul, pentru că nu există alte amprente care să stea în mintea mea, cu excepția celor pe care eu le-am lăsat acolo. Nimeni altcineva nu poate pune lăsa amprente în mintea mea. Numai eu fac asta.

Și nimeni altcineva nu poate purifica amprentele din mintea mea. Numai eu pot face asta. De aceea îmi asum responsabilitatea.

Totul vine de la mine, și acest lucru îmi redă puterea. Nimeni altcineva nu are putere asupra mea.

Un eveniment ca acesta, care poate fi dureros, mă întărește, mă ridică, pentru că iau acum lucrurile în mâinile mele. Acum lucrez cu amprentele mele și le schimb. Îmi rescriu viitorul schimbând aceste semințe, purificându-le.

Și dacă reușesc să-mi purific violența din mine, se vor schimba și vechii mei parteneri, și cei noi care vor veni vor fi altfel, iar fenomenul va înceta.

Toate aceste lucruri vor continua și dincolo de relație. Lumea mea va fi mai liniștită, mai pașnică. Vor fi mai puține acte de agresivitate în mediul meu înconjurător, pentru că îmi elimin agresivitatea din mine.

Karma poate fi eliminată chiar dacă este veche

Dacă nu îmi amintesc, mai pot elimina sămânța plantată? Da, sigur! Deoarece viața îmi proiectează ceea ce este în mintea mea, mă uit: „Ce mi se întoarce? Dacă mi întoarce violență, trebuie să lucrez cu violența care este în mine și nu trebuie să-mi amintesc ce am făcut. Chiar dacă cred despre mine că nu sunt așa. Pot fi oarbă la agresivitatea mea, dar dacă experimentez în mod constant violență, atunci trebuie să încep să mă uit unde sunt eu violentă? Unde sunt eu agresivă? Și ar putea fi în gânduri. S-ar putea să am gânduri rele, să le doresc răul altora că trimit rea voință oamenilor. Așa că realitatea îmi reflectă doar ceea ce trebuie să fac și nu trebuie să-mi amintesc.

Așadar, aceasta este munca cu karma și este frumoasă, pentru că, dacă sunt gata să-mi asum responsabilitatea – și pentru asta este nevoie de curaj pentru că nu este comod să ies din imaginea frumoasă pe care mi-am făcut-o despre mine ​​și să văd de fapt ce se întâmplă în viața mea  –,  dacă sunt gata să-mi asum responsabilitatea, puterea se va întoarce la mine și voi deveni o persoană foarte puternică. Viața mea se va schimba.

Vreau să mai adaug trei puncte:

1. Karma poate fi purificată

Primul punct este că se poate purifica karma veche, cum ar fi karma din viețile anterioare.

2. Karma vine din ignoranță. Concepția corectă ne va proteja de ea.

Al doilea punct este că dacă ne amintim mereu de karmă și vacuitate, chiar dacă avem karma rea, nu o lasă să rodească. Este ceva foarte puternic care ne protejează.

3. Karma menține tendința, și de aceea este necesar să oprim orice comportament negativ.

Și al treilea punct este că, dacă ni se întâmplă lucruri rele, este semn că am făcut lucrurile rele, deci avem obiceiul de a le face. Asta înseamnă că de acum înainte trebuie să fim foarte atenți să nu mai lăsăm amprente mentale noi care ne vor produce suferință în viitor.

A trăi cu îngerul

Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 1, a

Cuplul spiritual este cea mai rapidă cale spre iluminare

Această prelegere este a treia serie din seria de prelegeri despre cuplul spiritual  în România.

Poate spre deosebire de ceea ce cred majoritatea oamenilor, în budism spunem că partenerul spiritual este important Și spunem că acesta este cel mai rapid mod de a ajunge la iluminare.

Dar, ce este iluminarea?

Când spunem „iluminare” ne referim la a ajunge la fericirea supremă, la fericirea maximă la care poate ajunge o ființă:

• Un loc în care nu mai există suferință. Un loc în care cuvântul „suferință” nu este cunoscut.
• Un loc unde nu mai există boală.
• Un loc în care nu mai există nicio afecțiune mentală. Nu există nimic care să ne mai tulbure liniștea sufletească.
• O astfel de ființă are iubire imensă, necondiționată pentru toate ființele.
• Are o mare compasiune pentru toate ființele.
• Ea este omniscientă. Această ființă, sau înger știe exact ce trebuie să audă fiecare om, când trebuie să audă și cum trebuie să audă; și ce-l poate aduce la fericirea maximă.
• Singurul scop al existenței ei și a modului ei de existență, este de a ne aduce fericirea maximă.
• Și exact acest mod în care trăiește și această intenție din inima ei, îi produce plăcerea maximă.

Această ființă pe care am descris-o, o putem numi „înger”, o ființă perfectă de lumină.

Fiecare dintre noi caută fericirea. Puțini dintre noi își pot imagina ce este acest nivel maxim de fericire, iar scopul budismului este să ne aducă la el. O numim „iluminarea lui Buddha”, sau „fericirea supremă”.

Și cel mai rapid mod de a ajunge la ea, este prin cuplul spiritual. De aceea, dedicăm aceste prelegeri pentru a ne crea această relație, fie să o transformăm pe cea pe care deja o avem, într-o relație spirituală care să ne ducă acolo.

Esența practicii – să ne vedem partenerul ca pe un înger

Esența practicii este să ne vedem partenerul ca ființă divină; să-l vedem așa și să-l tratăm așa. Să credem în inima noastră că partenerul nostru ne-a fost trimis.

Dar nu întâmplător. Nu există coincidențe în această întâlnire și există o cauză adâncă pentru care ne aflăm cu el.

Deci, dacă este adevărat că partenerul este o ființă divină, este ca Dumnezeu, atunci cum ar trebui să trăim cu un astfel de partener? Cum trăim cu Dumnezeu? Cum trăim cu acest înger? Ce ar trebui să facem dacă știm că suntem lângă un înger?

Dacă credem asta cu adevărat, nu vom mai putea continua cu tiparele noastre obișnuite, nu-i așa? Să-l vedem ca pe ceva obișnuit, ca pe un muritor de rând, pe care trebuie să-l corectăm. Îngerii sunt perfecți. Nu este nevoie să-l reparăm sau să-l îndreptăm.

Puteți vedea deja, că această cale vă duce la un comportament diferit de cel cu care sunteți obișnuiți, de ceea ce auzim de la consilierii matrimoniali.

Și când începem să vorbim despre acest subiect, mulți oameni spun: „Bine, bine, dar mai întâi trebuie să-l găsesc pe acest partener. Și apoi învață-mă despre cum să mă comport cu el”.

Deci, cum vom găsi persoana care are aceste calități pe care le căutăm, care să ne permită să ne găsim împreună această fericire maximă?

Învățătura de astăzi va răspunde la ambele întrebări:

1. Cum să-l găsim? și
2. Dacă îl avem deja, cum să-l transformăm?

Învățătura se bazează pe scrieri autentice…

Toate aceste serii de învățături despre cuplu spiritual se bazează pe scrieri străvechi, în mare pe învățături ale budismului tibetan, dar nu numai. Aceste învățături sunt vechi de mii de ani, și au fost aduse de ființele iluminate pentru a le aplica în viața noastră. Nu am inventat nimic, nimic nu ne aparține, doar vă transmitem cunoștințe și sperăm să le transmiteți la rândul vostru mai departe.

În această prelegere, vom folosi una dintre lucrările marelui înțelept Arya Nagarjuna.

Tong Nyi înseamnă vacuitate,
Dun Chupa – șaptezeci.

Adică, Cele șaptezeci de versete despre vacuitate.

„Șaptezeci de versete despre vacuitate” este numele bine-cunoscutei lucrării ale acestui înțelept Arya Nagarjuna.

A trăit în secolul al II-lea e.n, în India. El este uneori numit „al doilea Buddha” datorită înțelepciunii sale extreme.

Arya este numele dat celui care a perceput direct. Subiectele despre care vorbim în cursurile noastre, el le-a experimentat direct în meditație directă și ne-a dăruit învățătura despre vacuitate.

În această prelegere vom cita câteva versete din lucrarea lui și câteva versete ale învățătorului lui Arya Nagarjuna, numit Maestrul Saraha.

Despre înțelepciunea vacuității

Ceea dorim în această prelegere este să vorbim de la nivelul înțelepciunii vacuității care este suprem. Dar înainte de asta, vom spune câteva cuvinte despre vacuitate.

Aproape cu toții ați auzit de cuvântul „vacuitate”. Și este important să știți că atât în ​​lumea occidentală, cât și în orient, există multe neînțelegeri despre ce este vacuitatea. De aceea dorim sa eliminăm mai întâi aceste neînțelegeri ale vacuității.

Înțelegerile greșite ale vacuității:

1. „A goli capul de orice gând”

Prima greșeală este de a spune că vacuitatea este golirea capului de gânduri. A sta în meditație și a ajunge în punctul în care capul este complet gol de gânduri, și asta este vacuitatea.

Aceasta este o înțelegere greșită a vacuității care, din păcate, este răspândită în cercurile budiste, atât în ​​Occident, cât și în Orient.

a) Nu există nicio dovadă că acest lucru este posibil. Este adevărat că cineva își poate rafina foarte mult gândurile, dar nu este posibil să-și golească capul de gânduri.

b) Nu există nicio dovadă că acest lucru ne poate duce la fericirea supremă pe care am descris-o. Poate aduce multă liniște, poate aduce mult calm, dar nu există dovezi că asta ne va scoate de fapt din suferință.

2. „A vedea totul gol”

Al doilea concept greșit despre vacuitate în cultura noastră, și există școli de gândire care predau astfel, este: să stai cu ochii închiși și să vezi totul gol. Sunt unii care stau în fața unui perete alb și se uită la el, sau încearcă să vadă totul negru.

Este aproape similar cu primul concept, în sensul de cum m-ar putea face asta fericit? Cum, poate apărea deodată fericirea după douăzeci de ani de privit la un zid alb în tăcere? Acest lucru nu se poate întâmpla, pentru că nu am plantat cauza pentru fericire.

3. Concepția nihilistă

A treia concepție care este cea mai gravă dintre înțelegerile greșite ale vacuității, pe care o numim „nihilism”, este de a lua ideea că lucrurile sunt goale de orice natură proprie și de a o aduce în locul în care spunem: „Păi, dacă lucrurile sunt goale, atunci nu există cu adevărat, așa că nimic nu contează, totul este o iluzie și atunci nu există bine, nu există rău, pot face ce vreau. Nu există nici cauzalitate și nici rezultate pentru acțiunile mele”.

Acest lucru este foarte periculos. Pentru că atunci când aducem vacuitatea la această extremă, pe care o numim „extrema nihilistă”, ne face să nu ne respectăm moralitatea. Nerespectarea moralității este ceea ce ne va provoca suferință în viitor.

A crede în această concepție, ne va provoca multă suferință.

Aplicarea vacuității în relația spirituală

După cum puteți ghici, studiul vacuității necesită un echilibru între concepțiile pe care le avem, ceea ce este nu este ușor și vom mai face un pas în această direcție, în contextul unei relații spirituale. Vom lua ideea de vacuitate și o aplica în relația spirituală. Veți vedea că această prelegere va fi complet diferită de ceea ce ați fost obișnuiți să auziți despre relații. O abordare complet diferită a partenerului vostru, o abordare complet diferită a modului de a găsi un partener pentru cei care își caută unul.

De exemplu, pentru a găsi un partener spiritual

Deci, când vorbesc despre găsirea unui partener, mulți oameni spun: „Cum voi găsi un partener? Aha! Mă voi duce la o cafenea, voi sta acolo și mă voi uita bine la cine intră pe ușă și dacă stau destul de mult, într-o zi femeia visurilor mele sau partenerul meu ideal va intra”.

„Într-o zi mă voi întâlni cu el”, iar dacă nu se va întâmpla la cafenea, poate se va întâmpla la barul, sau petrecerea, sau evenimentul la care mă voi duce. Îl pândesc. Voi sta acolo cu multă răbdare, voi privi cu atenție și într-o zi va apărea. Într-o zi va apărea cel perfect sau ce perfectă, care are exact tot ceea ce am căutat; Ea/el va avea toate virtuțile, va fi perfectă. Trebuie doar să aștept și ea îmi va cădea singură în poală. Atunci pot spune: „Mi-am găsit partenerul ideal”.

Deci, în mintea noastră avem deja imaginea celei pe care ne-am dori-o în viața noastră și stăm acolo și spunem: „Ok! Ia să vedem, se potrivește? Nu! Nu se potrivește. Nu! Nu se potrivește”. Așteptăm să apară partenerul ideal.

Abordarea lui Arya Nagarjuna, abordarea vacuității este complet diferită. Este opusă la 180 de grade de aceasta. Și vă invităm să o încercați. Dacă ați încercat deja toate celelalte lucruri și nu au funcționat, atunci nu aveți ce pierde.

Karma și vacuitatea merg întotdeauna mână în mână

Noi spunem că lumea noastră este goală. Lumea noastră este ca un ecran alb. Un ecran fără nimic pe el. Și filmul pe care îl proiectez pe acest ecran, pe ecranul meu, este viața mea. Acest film este lumea mea.

Cine este proiectorul de filme?

Spunem că acest proiector este karma mea. Iar karma mea este totalul amprentelor rămase în mintea mea în urma modului în care i-am tratat pe alții în trecut. Ca rezultat al modului în care

• Am acționat,
• Am vorbit, și
• Am gândit

despre alți oameni din trecut.

Semințele karmice pe care le purtăm cu noi…

Toate aceste acțiuni de a vorbi, de a gândi și de a face, au lăsat amprente în subconștientul meu într-un ritm de 65 dintr-o singură pocnitură de degete. Și acest cumul imens de amprente stau acum în depozitul din subconștient. Acesta este depozitul meu karmic și el este proiectorul, care proiectează permanent filmul pe ecran.

Putem numi amprentele „semințe”, sau le putem privi ca pe niște imagini mentale. La sfârșitul fiecărei acțiuni făcute ne rămâne o imagine mentală. Amprenta este ca o mică imagine mentală. Iar această imagine nu este neapărat vizuală. Amprenta este de cele mai multe ori vizuală, dar poate fi asociată cu amintiri sau cu alte simțuri, sau concepte, sau nume, sau credințe sau ceva lăsat în urma acțiunile noastre. Așa că o vom numi „imagine mentală” pentru moment.

… ne creăm întreaga noastră lume…

Aceste imagini mentale, le proiectăm tot timpul pe ecranul gol, care este viața, iar această proiecție ne creează lumea.

Atunci care este problema?

Dacă ne proiectăm întreaga lume, atunci:

De ce există atâta suferință în ea? –

De ce există atâta sărăcie?

De ce există războaie?

De ce există boli?

De ce există trădări?

De ce există pierderi?

De ce există despărțiri?

… în mod normal acest lucru nu este sub controlul nostru

Aceste lucruri sunt cu adevărat proiectate din mine, sunt proiectate din depozitul meu karmic, din depozitul de imagini mentale pe care le port cu mine peste tot, nu pot scăpa de el, chiar și dacă merg în vacanță. Ele merg cu mine.

Chiar dacă îmi schimb partenerii, ele merg cu mine. Asta nu este sub controlul meu. Am acest proiector care face ce vrea, conform anumitor legi.

Tot ceea ce trăiesc acum, bine sau rău, plăcut sau neplăcut, este o experiență determinată de aceste amprente.

Înțelegerea legilor karmice ne redă treptat controlul

Ceea ce spunem este să înțelegem legile care guvernează acest proces de proiecție, cum funcționează aceste lucruri, care este mecanismul care produce lumea mea. Pentru că atunci voi putea lucra cu el și să produc amprentele pe care mi le doresc, imaginile pe care mi le doresc.

Ne putem crea partenerul după cum ni-l dorim

Putem să ne creăm partenerul pe care ni-l dorim. Și spunem că numai așa îl pot întâlni. Pot întâlni numai ceea ce îmi permite proiectorul meu.

Nu voi putea întâlni ceea ce proiectorul meu nu permite. El va proiecta doar în funcție de imaginile care au fost sădite în mintea mea, iar ele sunt determinate întru-totul de acțiunile, cuvintele și gândurile mele.

În această prelegere vom face calea înapoi;

• Începem cu „Asta vreau”,
• După care, ce trebuie să plantăm pentru a-l produce?

Și atunci va fi în mâna noastră. Deci, nu va trebui să stăm în cafenea. Nici măcar să mergem la cafenea. Dacă facem această muncă cum trebuie, conform karmei și a vacuității, el/ea va veni și ne va bate la ușă. Și dacă vă place să mergeți la cafenea, mergeți la cafenea și s-ar putea să-l/s-o întâlniți acolo, dar numai dacă aveți semințele potrivite. Dacă nu le aveți, nu-l veți întâlni acolo.

Deci, dacă învățăm lucruri pe care trebuie să le facem, partenerul ideal va trebui să apară în viața noastră. Nu va avea de ales.

Pentru că atunci când va veni momentul, karma ne va livra marfa întotdeauna, fără greșeală.

Deci, în această prelegere ne vom uita la un grup de calități pe care majoritatea oamenilor le caută la un partener.

Ne vom întoarce la înțelepciunea lui Nagarjuna și a învățătorului său Saraha și vom vedea cum producem aceste calități la partener. Ar putea fi partenerul pe care nu-l avem încă, și ar putea fi partenerul pe care îl avem deja, dar îi lipsesc aceste calități.

Un studiu aprofundat al karmei ajută foarte mult

Dar pentru asta trebuie să înțelegem cum funcționează karma, să înțelegem puțin despre legile karmei. Cursul 5 este un studiu mai detaliat despre Karma, dacă vreți să știți mai multe despre ea.

Unii oameni spun: „Nu accept karma. Nu văd de ce este adevărat, așa că n-o accept”.

Cauza pentru care oamenii reacționează în acest fel este că nimeni nu i-a învățat vreodată despre karma. Ei nu au auzit o învățătură bună despre karma. Și când ajung să audă despre ea, așa cum ne învață Arya Nagarjuna, Geshe Michael, deodată le devine totul clar, simplu și atât de logic.

Vor exclama: „Uau! Unde am fost până acum? Am suferit aiurea”.

Și asta este adevărat. Când primim această înțelepciunea și ne uităm înapoi spunem: „Am suferit atâta. Dacă aș fi avut cunoștințe, poate că n-aș fi trecut prin asta”.

Dar pentru a ajunge la această cunoaștere, trebuie mai întâi să sufăr și să încep să caut cunoașterea, deci suferința are un rol. Ea nu este întâmplătoare. Ea ne împinge de la spate să căutăm cunoașterea, iar apoi avem șansa să ne transformăm viața.

Deci, dacă înțelegem bine karma și cum să o aplicăm, putem obține orice ne dorim și să ne oprim suferința. Putem opri orice suferință pe care o avem.

Deci vom începe.

Trei generații de înțelepciune profundă

Pe prima pagină a lecturii acestei prelegeri sunt trei imagini:

1. Poza de sus este o imagine a Maestrului Saraha, care a fost profesorul lui Arya Nagarjuna.
2. Poza din mijloc este puțin mai mare și este poza lui Arya Nagarjuna. Putem vedea pe capul lui șerpi. Acest lucru simbolizează faptul că înțelepciunea pe care ne-a adus-o, numită „perfecțiunea înțelepciunii”, provine de la făpturi legendare numite „naga”, care au forma de șarpe.
3. Iar imaginea de jos este a maestrului Aryadeva , desenat în postura de dezbatere budistă, de polemică.

Budiștii, în special în Tibet, cred că, pentru a dobândi înțelepciunea, trebuie să o dezbatem. Dezbaterea se face după un anume format, care ne ajută să aprofundăm învățătura. În mănăstirile tibetane se țin dezbateri în fiecare zi, timp de câteva ore; Patru ore, șase ore.

Povestea maestrului Ariadeva

Am să vă povestesc în continuare despre Maestrul Arayadeva.

Întrebarea este, de ce avem nevoie de poveștile acestor oameni? Pentru că tot ce s-a întâmplat cu ei, vine să ne învețe ceva.

Arya Nagarjuna a avut mulți discipoli și a predat perfecțiunea înțelepciunii. El este numit „al doilea Buddha”, și a trăit în jurul anului 200 e.n. A trăit aproximativ șase sute de ani. La un moment dat, a descoperit o modalitate de a trăi fără să mănânce și a plecat împreună cu discipolul său Araydeva să trăiască în peșteri, în locuri izolate. Arayadeva locuiește cu el, și douăzeci și patru de ore pe zi îl servea pe Nagarjuna. Dar asta nu pentru că Arya Nagarjuna avea nevoie de servitor, ci pentru că dorea să-l învețe pe Arayadeva tot timpul. Și de ce voia să-l învețe tot timpul? Pentru că dorea ca cineva să-i continue tradiția. Nu cineva care să știe să spună lucrurile, ci cineva care să trăiască înțelepciunea, să fie cu adevărat un vas plin de toată înțelepciunea sa și apoi să o transmită mai departe într-un mod adecvat. Este nevoie de mult timp pentru a preda și transfera toată înțelepciunea de la unul la altul. În cele din urmă, Ariadeva era aproape pregătit, și apoi s-a întâmplat ceva.

În India exista obiceiul că atunci când avea loc o dezbatere, învinsul trebuia să se convertească la religia învingătorului. Deci, dezbaterile pe baza religiei erau foarte importante. Întreaga ta concepție asupra lumii, toată tradiția pe care ai primit-o de la părinți, dacă ai pierdut într-o dezbatere se duce totul de râpă.

Deci, din respectul față de opiniile tale și ale profesorilor tăi, trebuie să faci tot efortul să nu piezi dezbaterea.

Se povestește că cineva cu multă faimă, dar care nu era budist, a ajuns la mănăstirea budistă „Nalanda” și a spus că dorește să susțină o dezbatere. Dar nimeni nu a îndrăznit să dezbată cu el, pentru că era vestit în acest domeniu.

Arya Nagarjuna primește mesajul pe căii magice că este nevoie de ajutorul lui, deoarece nu era nimeni nu era în stare să dezbată cu acest om. Maestrul Arayadeva îi spune lui Arya Nagarjuna: „Bine! Cred că sunt pregătit. Pot să merg să merg și să susțin dezbaterea”. Așa că Arya Nagarjuna începe să dezbată cu Aryadeva. Aryadeva îl învinge Arya Nagarjuna, și în acest fel Arya Nagarjuna este de acord să-l lase pe Aryadeva să plece.

Acum ajungem la partea principală a poveștii.

Ariadeva pleacă spre mănăstire și pe drum se întâlnește cu o yoghină care era vrăjitoare.

Și ea îi spune lui Araydeva: „Am nevoie de o poțiune magică care să facă minuni, dar pentru a crea această poțiune, am nevoie de un organ din corpul cuiva iluminat. Ești o persoană iluminată, ești un bodhisattva, dă-mi ochiul tău. O voi pune în poțiune, iar ea va primi puterea de care are nevoie”.

Ei bine, nu e chiar plăcut să-ți dai ochiul, dar Ariadeva nu a ezitat prea mult. Și-a scos ochiul și l-a dat vrăjitoarei, dar el și-a scos ochiul stâng și l-a dat vrăjitoarei cu mâna stângă. În India, mâna stângă este considerată mâna murdară. Vrăjitoarea a luat ochiul se uită la el și spune: „Mi-ai dat ochiul cu mâna stângă. Asta este semn că nu mă respecți. Cum poți face așa ceva. Nu pot să cred că ai făcut așa ceva”. Ea luă ochiul, îl aruncă pe jos, și îl călcă în picioare.

Acesta a fost momentul de criză pentru Arayadeva. Araydeva a spus: „Dacă oamenii se pot comporta așa, dacă oamenii îmi cer ochiul și, după le-am dat ochiul, îl calcă în picioare, nu cred că sunt în stare să fac față la așa ceva. Da, este adevărat că am promis să scot oamenii din suferință, dar dacă oamenii sunt așa, nu cred că sunt capabil să fac asta”.

Această poveste a intrat în literatura budistă. Este povestea cuiva care era deja iluminat, percepu-se deja vacuitatea în mod direct, studiase cu Arya Nagarjuna, care a fost cel mai mare profesor al vacuității. Învățătura sa este atât de profundă și atât de cuprinzătoare. Nagarjuna era „regele vacuității”. Și nici Aryadeva nu era mai prejos. El scrise-se patru sute de versete despre vacuitate, trăise cu Arya Nagarjuna zi și noapte, servindu-l pe acesta. Aryadeva ajunsese la o cunoaștere profundă a vacuității și cu toate acestea, când s-a întâmplat incidentul, s-a prăbușit sufletește.

Apoi și-a revenit, și-a amintit de învățături și de promisiunea lui de a salva toți oamenii și, bineînțeles, și-a continuat drumul spre dezbatere. El a câștigat dezbaterea și se spune că s-au întâmplat tot felul de miracole și asta este povestea.

Fiți pregătiți pentru provocările care vor veni pe cale

Care este concluzia? Concluzia este că dacă vom urma această cale, la un moment dat vom putea eșua, mai ales în viața de cuplu. Dacă sunteți deja căsătoriți, deja știți că după luna de miere încep să apară greutăți, dificultăți și vor fi situații când lucrurile vor exploda. Dar nu renunțați. Continuați, pentru că până la urmă calea funcționează.

Arayadeva a fost doborât de îndoială, dar el și-a depășit-o. Și-a reamintit de toată învățătura, s-a întors la cale și a reușit să aducă mulți oameni la iluminare.

Și așa cum am spus, vom cădea, vom uita. Învățătura nu este obișnuită. N-am integrat-o suficient. De aceea nu trebuie să disperăm, ci să ne amintim de exemplul lui.

Când mai târziu, Aryadeva era întrebat despre acest caz, obișnuia să glumească și spunea: „Văd mai mult cu un singur ochi decât vezi tu cu ambii ochi”.

*******

Cum să creăm un partener iubitor

Acum vom trece la caracteristicile pe care le căutăm, iar dacă vă uitați pe prima pagină, veți vedea că:

1. Prima trăsătură este afecțiunea sau iubirea. Este scris la masculin, dar se aplică ambelor sexe – un partener iubitor sau o parteneră iubitoare.

Înțelepciunea maestrului Saraha

Primul verset aparține Maestrului Saraha.

Se cunosc foarte puține lucruri despre viața lui. Nu există cărți ale lui care să fi rămas intacte. Multe cărți au dispărut în India. Multe cărți de înțelepciune au dispărut în India și altele sunt pe cale de dispariție. În zilele noastre se depune mult efort pentru a introduce pe calculator textele rămase.

Deci nu se știe prea multe despre viața lui Saraha. Dar există citate de ale lui în alte cărți. Iar citatul de pe pagina 2 este cel mai cunoscut citat al lui. El spune:

Dacă în vacuitate vii să locuiești
Fără să ai în inimă compasiune,
Niciodată n-ai să găsești
Calea care este sublimă.

Dacă vei sta să meditezi
Numai la compasiune,
Vei rămâne mereu în samsara,
Și nu vei ajunge la nirvana.

Dar dacă ești capabil
Să le practici pe amândouă,
Vei putea scăpa de samsara
Chiar și de nirvana.

Maestrul Saraha ne spune aici că iubirea ocupă primul loc. Cuvintele „compasiune” și „iubire” alternează în text. Iubirea este pe primul loc. El spune: „Trebuie să iubim. Fără iubire nu putem dobândi fericirea”. „Dar”, ne spune el: „ca să dobândim fericirea pe care ne-o dorim atât de mult, iubirea nu este suficientă. Trebuie să înțelegem și cum funcționează această lume”.

Care este mecanismul care ne conduce lumea?

Ce ne creează realitatea?

De ce are loc această prelegere astăzi?

De ce sunteți aici la această prelegere?

De ce este această clădire stă astăzi aici pentru voi?

Ce vă permite să ascultați această prelegere astăzi?

Noi spunem că totul are o cauză, că nimic nu este întâmplător. Deci, care sunt cauzele care v-au permis, de exemplu, să fiți aici?

Iubirea fără înțelepciune va duce la suferință

Dacă există iubire, dar nu este însoțită de această cunoaștere, în versetul al doilea Maestrul Saraha spune: „Dacă vei sta să meditezi numai la compasiune, putem pune iubire în loc de compasiune, vei rămâne mereu în samsara, și nu vei ajunge la nirvana”.

Cu alte cuvinte, spune: numai iubirea sau numai compasiunea care nu este însoțită de înțelepciune, de cunoaștere, va aduce suferință.

Iubirea care nu înțelege cum funcționează această lume, trebuie să ducă la suferință.

În schimb, iubirea care înțelege cum se întâmplă lucrurile, iubirea care înțelege ceea ce îmi creează viața așa cum este ea, aceasta este iubirea adevărată.

De ce? Maestrul spune: „Pentru că o astfel de iubire ne permite să influențăm lumea, ne permite să schimbăm lumea”.

– Avem nevoie de iubire. Avem nevoie de compasiune. Avem nevoie ca inima noastră să se deschidă spre toate ființele și să dorim să le aducem fericirea.

– Avem nevoie de cunoaștere pentru a face asta.

Iubirea fără cunoaștere nu are putere. Ea nu poate face mare lucru.

Dacă înțelegem cu adevărat ce ne creează lumea, de ce ne-am născut aici, atunci dacă avem multă iubire, putem ajuta cu adevărat oamenii. Putem servi lumea. Fără asta, această iubire ne va aduce mai multă durere.

La fel și în relații

Ceea ce am spus despre lume, este adevărat și pentru relații, pentru că în esență este același lucru. Practic, lumea este o proiecție din mintea mea și relația este o proiecție din mintea mea.

Dacă intrăm într-o relație cu multă iubire, dar nu înțelegem de ce a apărut această persoană în viața mea, se va mistui, va duce la durere.

Chiar și înțelepciunea care nu este însoțită de iubire va duce la suferință

Aceasta este o parte despre care ne vorbește Maestrul Saraha în primul verset, dar el este îngrijorat și de contrariul ei.

El spune: „Dacă ești doar un filosof care discută tot timpul de unde vine lumea și ce creează lumea, nu îți cultivi iubirea pentru lume, nu-ți pasă de lume, îți petreci timpul în meditație și te gândești la vacuitate, și nu cauți să ajuți oamenii, vei suferi” Asta se va întâmpla, vei suferi.

Avem nevoie de amândouă

Maestrul ne spune în ultimul verset: „Avem nevoie de ambele lucruri. Trebuie să legăm iubirea cu înțelepciunea”. Trebuie să ne iubim partenerul, dar și să înțelegem de unde vine.

Ce l-a adus în viața noastră? De unde a apărut în viața noastră? Și atunci putem ajunge împreună la fericirea dorită.

Ce înseamnă fericirea dorită?

Care este acest scop pe care vrem să-l atingem în relația spirituală? În primul rând nu vrem să suferim. Mai înainte am descris ce este iluminarea. Un loc

– fără suferință,

– este omnisciență,

– iubire și compasiune infinită, și

– o mare plăcere.

Și nu avem prea mult timp să ajungem aici Viața umană este scurtă. Trebuie să învățăm rapid să ne dezvoltăm iubirea, compasiunea și înțelepciunea. Împreună le numim „perfecțiunea înțelepciunii”.

Karma care produce un partener iubitor

Care este karma iubirii? Cum creăm iubirea?

În lectura cursului sunt oferite trei sfaturi. Pentru fiecare dintre calități există încă o listă cu trei lucruri pe care le putem face pentru a genera iubirea.

Încă un lucru pe care trebuie să-l înțelegem: De ce avem nevoie atât de iubire, cât și de înțelepciune? Spunem că totul este karmă și vacuitate. Deci, pentru a acumula karma care să ne facă să progresăm pe calea spirituală și să dobândim înțelepciunea, avem nevoie de iubire. Cu alte cuvinte iubirea este motorul care ne împinge la început, iar apoi ajungem la înțelepciunea supremă care ne eliberează. De aceea este nevoie pentru ambele.

Cum ajungem la iubire?

Metoda despre care se vorbește aici este, că dacă presupunem că partenerul nostru este un fel de înger, atunci nu vom corecta îngerul. Dar chiar și așa, dacă nu obținem iubirea pe care o dorim, atunci trebuie să facem ceva, pentru că totul are o cauză. Deci, trebuie să ne creăm cauza.

Unde vom crea cauza? Dacă nu vrem să lucrăm pe partenerul nostru și nu vrem să-l agasăm cu: „Cumpără asta pentru mine”, „Vorbește-mi puțin mai frumos”, „Bucură-mă”, atunci unde putem crea cauza?

Se spune că unul dintre locuri este la serviciu. Aproape toți mergem la muncă. Majoritatea oamenilor petrec mult timp la serviciu. Geshe Michael povestea că se trezea în fiecare zi la cinci și jumătate, călătorea două ore cu autobuzul până la New York, apoi încă o jumătate de oră cu metroul, și ajungea la birou la nouă, deja obosit. După care muncea de la nouă la cinci, dar niciodată nu termina munca la ora cinci. Și așa a lucrat cincisprezece ani. Nu pentru că trebuia să muncească, pentru că avea o moștenire mică, ci pentru că Lama lui i-a spus să muncească, și pentru că serviciul este cel mai bun loc să aplicăm ceea ce învățăm. Dacă doar învățăm, și nu venim în contact cu alți oameni, atunci nimeni nu ne va apăsa pe butoane și nu vom ști dacă progresăm.

Ajungem la serviciu. Și aici ne aflăm într-o rețea de relații. Șeful meu stă la biroul lui, la douăzeci de metri de mine, prietenul meu stă la biroul de lângă mine, iar în spatele meu, stă o colegă pe care nu o pot suferi, care mă calcă pe nervi tot timpul și mă feresc de ea ca de foc, iar mai departe stă alt coleg care este neutru, nici bun, nici rău.

Deci avem tot felul de relații la locul de muncă. Ce trebuie să facem pentru a crea cauza ca să fim iubiți? Trebuie să găsim pe cineva și să-i dăm iubire, iar dacă vom da iubire, atunci vom primi iubire și vom dedica karma unui anumit rezultat. După ce creăm karma, ne spunem: „Bine! Acum am făcut ceva. Vreau ca rezultatul să rodească într-un anumit fel”. Și asta înseamnă a dedica karma unui anumit rezultat. Deci, ceea ce trebuie să facem este să căutam pe cineva căruia să-i dăruim iubire și apoi dedicăm karma ca partenerul meu sau cel care va veni, să ne iubească. Deci aceasta este procedura și nu este ceva complicat.

1. Interesează-te de bunăstarea unui coleg de muncă

Dintre cei de la serviciu, pe cine aleg să fac asta? Se pare că, cu cât dificultatea este mai mare, karma va fi mai puternică. Deci, dacă voi începe să-l iubesc pe cel pe care îl urăsc, atunci karma va fi formidabilă.

Dar, poate că îmi va fi greu să trec direct la cineva pe care îl urăsc și să încep să-l iubesc. Pe de altă parte, dacă iubesc deja pe cineva, asta nu-mi creează karma ca să fiu iubit. Așa că spunem: „Să luăm pe cineva care este neutru”. Aceasta este o karma mai bună. Deci, dacă ne este greu la început să luăm pe cineva pe care îl urâm și să începem să-l iubim, atunci vom începe cu cineva neutru.

La serviciu trebuie să fie cineva cu care interacționezi mai greu. Vezi că nimeni nu prea vorbește cu el, așa că te duci și îi acorzi puțină atenție, îi arăți interes, și nu ca să câștigi ceva. Câștigul îl vei primi acasă mai târziu, când vei dedica karma. Deci, față de această persoană, devenim din ce în ce mai interesați de ea, îi dedicăm din timpul nostru și îi acordăm atenție. Și toate aceste lucruri le facem numai spre binele ei.

După ce terminăm să mai fim în interacțiune cu el, ne amintim că dorim să primim iubire și atunci dedicăm karma.

Deci, acesta este primul sfat. Am făcut karma la serviciu și rezultatele vor veni acasă.

Așa cum am spus, toate cele trei sfaturi care ni se dau, toate sunt în afara casei. Nu vom lucra la partenerul nostru, pentru că el este deja un înger.

      2. Fă acte de bunătate aleatorii

Al doilea sfat de cum să ne creăm karma iubirii, este să facem „acte aleatorii de bunătate”. Ce vrem să spunem prin asta?

Oriunde mergem, căutăm să facem bine. Casierița dacă pare puțin stresată, îi spunem o vorbă bună, îi zâmbim, i-am oferit puțin interes. Cât a durat? Poate câteva secunde, dar am făcut-o să se bucure. Vedem pe cineva, îi spunem un cuvânt frumos sau îi zâmbim. Geshe Michael și Lama Christy când mergeau la restaurant, alegeau pe cineva la întâmplare și îi plăteau consumația, fără să-i spună nimic. Deci căutăm să facem ceva bun pentru oameni, dezinteresat, și dedicăm karma relației noastre de cuplu.

3. Sună-ți părinții

Al treilea sfat este legat de părinți. Părinții sunt obiecte karmice foarte puternice. Dacă facem ceva bun pentru părinții noștri, este o karmă foarte puternică.

De multe ori oamenii se plâng de părinții lor, au resentimente față de ei, pentru că nu s-au comportat așa cum trebuie.

Însuși faptul că ne-au adus pe lume, ne-au îngrijit de mici și ne-au crescut, este deja un serviciu extraordinar pe care ni l-au făcut, ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Prin urmare, orice lucru bun pe care îl facem pentru ei este o karmă imensă și îi va face pe părinți foarte fericiți. Cu toate că veți spune că relația voastră cu părinții nu este atât de bună, părinților voștri încă le pasă de voi. Ei își doresc să-i sunați, să țineți legătura cu ei. Deci, sunați-i. Nu trebuie ca discuția să fie lungă, cinci minute sunt suficiente. Întrebați-i: „Ce mai faci? Cum te simți? Ai nevoie de ceva?” Aceste lucruri menține legătura, se simt mai puțin singuri. Iar după ce ați terminat convorbirea telefonică, dedicați karma relației voastre.

Așadar, acestea sunt cele trei metode de a genera karma bună și încercăm să o facem cât mai puternică și să o dedicăm relația relației, iar apoi ea se va întoarce la noi.