PS 4 – Lecția 3a

Cuplul spiritual – seria 4

Afecțiunile mentale

  Inspirate după învățăturile lui Geshe Michael și a Lamei Christie Mcnally
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 3, a

Un scurt rezumat

Subiectul nostru este despre klesha, în română afecțiuni mentale.

Ce este klesha?

Am spus despre klesha că ea este orice gând sau orice emoție care ne tulbură liniștea sufletească.

Klesha poate fi tradusă ca „afecțiune mentală”, dar când ne gândim la afecțiune mentală, ne gândim adesea la emoții și vom vedea, că de fapt  jumătate dintre cele mai grave klesha nici măcar nu sunt emoții. De aceea ne vom folosi uneori de cuvântul klesha, dar desigur nu este rău să ne folosim de cuvântul afecțiune mentală, doar că este mai lung.

Așadar, atunci când omul are o klesha, liniștea lui sufletească este tulburată, nu este în echilibru. Spunem că aceste klesha ne perturbă echilibrul mental, echilibrul spiritual, ne perturbă stabilitatea noastră. Suntem instabili.

Cum știm dacă suntem afectați de klesha sau nu?

Să revenim la definiția ei. Definiția ei spune: „Ceva care ne tulbură liniștea sufletească și ne perturbă echilibrul”. Deci, dacă nu suntem acum fericiți în mod activ, atunci avem klesha.

În fiecare clipă în care nu fremătăm de fericire și bucurie, avem klesha.

Klesha este o karma rea…

Oamenii întreabă, dacă klesha este karma rea? Pentru că dacă ea este karma rea, asta este o problemă. Dacă suntem afectați tot timpul de un tip sau altul de klesha, și ea este karma rea, atunci acumulăm tot timpul karmă negativă, și atunci va fi imposibil de a mai ieși din situație.

Mai mult de atât, conform legilor karmice, orice klesha mică se intensifică, și fiecare va produce altele o mie.

Deci, răspunsul este: „Da, este adevărat”. Este foarte greu să ieșim din situație, altfel am fi cu toții iluminați. Nu este ușor. Necesită efort, necesită muncă. De aceea venim de opt ani și încă nu am terminat. Vom continua să venim.

…este foarte greu să scăpăm de ea…

Există o poveste în scripturile budiste, a lui Arya Nagarjuna, care compară cât de dificil este să ieșim din această situație.

Ea este despre o broască țestoasă oarbă care se ridică la suprafața oceanului printr-un inel de aur. Povestea spune că această broască care trăiește în adâncurile oceanului, iese la suprafață doar o dată la 100 de ani. Pe suprafața oceanului se află un inel de aur, care se mișcă tot timpul în bătaia vântului și a mareelor. Țestoasa oarbă de fiecare dată, urcă la suprafață într-un loc diferit, dar nici inelul nu este niciodată în același loc. Gândiți-vă cât de mică este șansa ca broasca țestoasă să urce la suprafața apei și să-și bage capul prin inel. Așa ceva este aproape imposibil, nu-i așa? Șansa de a ieși din samsara este și mai puțin probabilă.

Și motivul este că aceste klesha se perpetuează reciproc, fiecare aducând și mai multe. Asta pe de o parte. Este vestea rea.

…și în cele din urmă, cu toții vom ajunge la iluminare…

Vestea bună este că evoluția noastră spirituală este de așa natură încât, în cele din urmă, fiecare dintre noi va ajunge la iluminare. Pentru că aceste klesha sunt înrădăcinate într-o concepție greșită, iar când o vom corecta, vom urca pe calea care ne va scoate din aceste klesha.

…pentru că adevărul va învinge minciuna…

Deci, fiecare dintre noi va ajunge în cele din urmă la o concepție corectă, pentru că adevărul este întotdeauna mai puternic decât minciuna.

…și depinde de efortul nostru

Întrebarea care rămâne este cât timp va lua? Cât timp vom mai suferi până când se va întâmpla această situație? Aceasta este întrebarea, dar totul depinde de noi. Pentru că, odată ce ne-am expus la această cunoaștere, va depinde de noi dacă vom depune efort pentru a aplica aceste cunoștințe în viața noastră și de a elimina afecțiunile mentale.

Nirvana

Iar atunci când ne-am eliminat afecțiunile mentale, suntem în nirvana. Nirvana este starea în care am eliminat ireversibil toate afecțiunile mentale.

• • Concepții greșite despre Nirvana

În budism, dar și în afara budismului circulă multe concepții greșite despre ce este Nirvana.

Sunt unii care spun că se ajunge la punctul în care totul încetează. Corpul încetează și mintea încetează. Totul se termină. Există chiar și citate în scripturile budiste, cum ar fi

Bem rik gyun cheap

Bem – materie,
Rik – conștiință, minte,
Gyun – flux,
Rik gyun – fluxul minții.

Bem rik gyun chepa înseamnă că materia, corpul și fluxul minții încetează.

Nu asta a spus Buddha. Aceasta este o greșeală în înțelegerea a ceea ce este nirvana.

 – Definiția Nirvanei

Buddha a spus:

„Nirvana este eliminarea completă și ireversibilă a tuturor afecțiunilor mentale fără excepție, inclusiv tot ceea ce le poate cauza, folosind ceea ce ai experimentat”

• Deci, Nirvana nu este încetarea minții, nu este încetarea corpului, ci este încetarea tuturor afecțiunilor mentale.

Afecțiunile mentale încetează. Fluxul minții continuă.

Spunem că nu a avut început și nu va avea sfârșit, deoarece fiecare moment al minții produce un alt moment al minții și continuă așa la nesfârșit. Întrebarea este în ce minte ne aflăm? Ne aflăm într-o minte care suferă sau într-o minte iluminată, plină de plăcere, extaz, înțelepciune și toate aceste lucruri minunate.

• • Deci, Nirvana este o stare în care am eliminat complet toate afecțiunile noastre mentale.
    
  • „Fără excepție”, adică nu a mai rămas nici măcar o fărâmă din ele și acest lucru este ireversibil. Ele s-au dus și nu se mai întorc. Nu numai că au dispărut în forma lor activă, dar și în forma lor latentă. Pentru că se spune că, chiar dacă în acest moment nu avem un acces de supărare, semințele supărării sunt încă în noi. Supărarea latentă este încă în noi.
  • În starea de Nirvana, forma activă a afecțiunilor mentale a dispărut, și forma lor latentă a dispărut. Nu mai puteți fi stăpâniți de supărare sau ură sau de alte
  • Deci, este ireversibil. Tot ce le-ar putea cauza sunt acele semințe.
  • Și cum se întâmplă asta? Spune: folosind ceea ce ai experimentat”. Ce înseamnă „ceea ce ai experimentat”? Este vorba despre experiența perceperii directe a vacuității.
  • După mult studiu, multă meditație, multă contemplare și multă practică și toate aspectele căii pe care le predăm, omul ajunge în cele din urmă la experiența directă, la întâlnirea directă cu vacuitatea. Care este complet diferită de întâlnirea în care auzim despre vacuitate sau întâlnirea cu gândul despre vacuitate.

Experiența directă a vacuității are loc în meditație profundă. Omul dobândește înțelepciunea supremă, prajna paramita, înțelepciunea de dincolo. Înțelepciunea care transcende.

Omul înțelege deja direct

• • Că lucrurile nu vin din afara noastră, că noi le creăm, că noi le proiectăm.
  • El vede efectiv cum procedează, înțelege adevărul direct, nu din auzite, nu din logică, ci din experiență directă.

Această experiență este atât de puternică încât, drept urmare, el începe să-și elimine afecțiunile mentale. De fiecare dată când îi apare o afecțiune mentală sau îl deranjează, imediat activează antidotul pentru că înțelege de unde vine, iar apoi își elimină toate afecțiunile mentale și toate rădăcinile lor.

Aceasta este Nirvana.

– Cum se simte această nirvana?

Nirvana este o stare în care nu ne mai confruntăm cu supărarea, cu îndoielile și cu celelalte klesha, pentru că ele că nu mai vin, pentru că nu mai există.

Am spus că budistul luptă 24 de ore pe zi cu afecțiunile sale mentale. Aceasta este cariera unui budist. Acesta este antrenamentul nostru, să ne purificăm tot timpul. Cel ce se află în nirvana nu mai trebuie să facă asta. Ce a mai rămas?

Închideți ochii pentru un minut.

Și încercați să vă imaginați această situație.

Încercați să vă imaginați o situație în care nu mai aveți nicio îndoială cu privire la viața voastră.

Nu mai aveți nicio îndoială cu privire la ceea ce ar trebui să faceți, la ceea ce este potrivit să faceți, încotro ar trebui să o luați. Totul este complet clar în fiecare clipă.

O stare în care nu mai aveți nicio grijă.  O stare fără anxietate, fără frică, fără îngrijorare cu privire la ce se va întâmpla.

O stare în care nu vă mai temeți de nimic, pentru că dețineți controlul.

Nimic rău nu vi se mai poate întâmpla, nicio suferință nu poate veni la voi și știți asta. Știți sigur asta.

O stare în care nu mai există nervozitate, în care nu mai există ezitare.

Puteți să deschideți ochii.

  – Cum facem față dificultăților…

Ce facem dacă una dintre aceste afecțiuni mentale ne chinuie și ne deranjează? Uneori mergem la consiliere sau terapie.

Și când mergem la un astfel de consilier sau terapeut, un consilier spiritual sau psihologic, începem să le spunem despre problemele și greutățile noastre, iar ei ne pot învăța modalități de a le gestiona.

Să presupunem că aveți o problemă cu soțul/soția ta și chiar aveți un consilier bun. Ce va face el?

Te poate învăța cum să gestionezi situația, cum să-ți tratezi partenerul pentru a minimiza daunele, cum să eviți aceste situații sau cum să obții un anumit control asupra acestor situații. Te poate ajuta cu modul de viață, mai ales dacă este vorba de un învățător spiritual, te poate ajuta puțin cum să trăiești într-o realitate în care există îndoială.

Învățați cum să vă reduceți suferința, îndoiala sau anxietatea la un nivel rezonabil, la un nivel cu care puteți trăi cu ele.

 – …în comparație cu libertatea eliminării lor complete

În Nirvana este ceva complet diferit, aceste lucruri nici măcar nu mai există în viață. Nu mai apar deloc.

Nu mai este nevoie să învățăm cum să gestionăm aceste situații, Suntem liberi de aceste lucruri. Ne-am eliberat.

Nirvana este numită și libertate sau pace. Libertate absolută.

Deci, practic, studiul despre afecțiunile mentale este pentru a învăța cum să eliminăm toate aceste situații și nu cum să le facem față. Să le eliminăm  complet și pentru totdeauna.

Închideți acum din nou ochii.

Și încercați să vă imaginați situația opusă celei pe care tocmai am descris-o, a afecțiunilor mentale, a îndoielilor, a nervozității, a îngrijorării legate de viitor, a fricii, a stresului, a supărării.

O situație opusă.

Cum trăiește o persoană când toate aceste lucruri au dispărut din viața ei, complet, cu desăvârșire și el sau ea știe asta? El sau ea știe că nu va mai trebui să sufere de niciuna dintre aceste afecțiuni, sub nicio formă.

Încercați să vă imaginați cum s-ar putea simți asta.

Cum trăiește o persoană când toate aceste lucruri au dispărut din viața sa și tot ce a mai rămas este frumusețea? O viață plină de frumusețe, plăcere și pace.

O viață de libertate completă, absolută.

Deci, acesta este scopul nostru în acest studiu, și asta va fi cu partenerul.

Puteți deschide ochii.

Mândria

Vom vorbi în continuare despre mândrie. Majoritatea oamenilor suferă mai mult sau mai puțin de această afecțiune mentală.

Ce este mândria?

Mândria este atunci când mă concentrez pe ceva pe care îl am numai eu și nimeni altcineva nu-l mai are sau că sunt mai bun decât altcineva și apoi mă umflu în pene. Simt că sunt mai bun decât celălalt.

Poate arăt mai bine, poate cred că sunt mai deștept, poate am o familie mai bună?  Am o mie și una de motive – și pot fi lucruri mărunte sau mari – să cred că sunt mai bun decât oricine altcineva.

Simt ca și cum aș sta în vârful muntelui.

Muntele este lumea în care sunt mai bun decât toți ceilalți, mă uit de sus la toți ceilalți și îi văd cât de mărunți sunt.

De exemplu, ca budist, pot spune că sunt mai informat decât alții despre budism. Apare cineva și începe să-mi vorbească și văd că e foarte inteligent, că vorbește foarte frumos, că are multe de contribuit, dar cred că, de fapt, nu este atât de important, ceea ce contribuie el sunt lucruri secundare, important este că eu știu mai multe despre budism decât el. Așadar, în felul acesta găsesc un motiv ca să-l privesc de sus.

Afecțiunile mentale pot fi active sau latente

Cu toții avem tot timpul aceste afecțiuni mentale. Uneori sunt active, iar când sunt active

– s-ar putea acum să mă simt mai bine decât altcineva, sau

– s-ar putea să mă simt supărat, sau

–  s-ar putea să am poftă de ceva acum și așa mai departe.

Iar alte afecțiuni mentale să fie într-o stare latentă. Ce se întâmplă când sunt într-o stare latentă? Ele așteaptă o oportunitate de a erupe. Ele doar așteaptă să apară obiectul potrivit care să mă irite și apoi să izbucnesc.

Există tot felul de istorioare despre oameni care au meditat mulți ani. Și în tot acest timp, ei nu au mâncat, nu au băut, au stat doar într-o concentrare profundă. Yoghinul în timp ce meditează, poate supraviețui doar cu energia meditației, fără mâncare, fără băutură sau chiar fără să respire, dar părul lui continuă să crească. Deci, yoghinul care merge să mediteze mulți ani, știe că atunci când va ieși din meditație va avea părul lung.

Se povestește despre un astfel de yoghin care a intrat într-o lungă meditație, și în timp ce medita, un șoarece și-a făcut cuib în păr lui și i-a mâncat o parte din păr. După mulți ani, yoghinul iese din meditație, ajunge la pârâu, se apleacă și ce vede? Își vede părul mâncat și se supără foarte tare.

În timp ce medita, yoghinul a avut mândrie sau furie? El nu a avut nici una, nici alta pentru că se afla în stare profundă de concentrare, dar el nu le-a eliminat. Ele au stat inactive pe toată perioada de meditație. Numai după ce a ieșit din meditație și a văzut că șoarecele îi distrusese părul, s-a înfuriat. Pentru că semințele furiei erau latente.

Afecțiunile mentale, și chiar semințele lor, ne răpesc fericirea

Care este prețul pe care îl plătim pentru toate aceste afecțiuni mentale pe care le avem? Prețul este că nu suntem fericiți. Și chiar dacă afecțiunile mentale sunt în prezent inactive, însuși faptul că ele stau în mintea noastră, în mod subtil, ne face să ne simțim nefericiți. Deci, chiar dacă semințele acestor klesha, sunt inactive în prezent, ne răpesc fericirea.

Pentru a fi cu adevărat fericiți, trebuie să atingem Nirvana și să le eliminăm odată pentru totdeauna.

Sursa mândriei – concepția perisabilă

Deci, de unde vine mândria? Mândria vine din Jikta – concepția perisabilă.

Concepția perisabilă spune: „Eu sunt aici și acolo este restul lumii”. Sunt în granița pe care mi-am trasat-o. Ceea ce este în interiorul graniței sunt eu, eu mă aflu în pielea mea și restul lumii este în afara pielii mele.

Mă percep pe mine însumi ca existând de la sine și lumea ca fiind de sine stătătoare. Mă uit numai la mine, ignorându-i pe ceilalți.

Faptul că mă consider ca existând de la sine și separat de ceilalți, îmi permite să-mi dezvolt această mândrie.

Dubla greșeală

Oare această mândrie are vreun motiv real? Faptul că am un nas frumos, să zicem, este un motiv pentru care să fiu mândră?

Aici există o dublă greșeală.

1. Lucrul de care sunt mândru este rodul eforturilor altcuiva.

În primul rând, corpul meu. De unde a venit corpul meu? Din ovulul mamei, sperma tatălui și toată mâncarea pe care am mâncat-o, de fapt nu am făcut mare lucru aici.

Și dacă vorbim karmic, atunci de unde a venit corpul meu? El vine dintr-o karmă bună acumulată de altcineva într-o viață anterioară. Corect? Încarnarea mea anterioară a făcut niște fapte bune, drept urmare m-am născut ca ființă umană și arăt așa cum arăt. Nu eu am creat această karmă. Nu eu, în această viață, am creat această karma. A fost altcineva. Poate fi o continuare a fluxului meu mental (continuum-ul meu mental), dar este vorba de altcineva dintr-o încarnare anterioară care a făcut faptele bune, care a depus efort și, ca urmare a acestui fapt, arăt așa cum arăt.

La fel și dacă m-am născut într-o familie bună sau într-o familie cu mulți bani. Oare este pentru că am făcut eu ceva? Nu, este pentru că altcineva într-o încarnare anterioară a fost generos și a dat bani altora. Așadar, datorită acestui fapt, m-am născut într-o familie cu bani.

Putem spune același lucru despre înțelepciune. Dacă m-aș fi obosit și aș fi încercat să înțeleg cum funcționează lumea cu adevărat, acum sunt mai inteligent, mai deștept. Dar, din nou, acesta nu este același eu, acesta este eul care eram într-o încarnare anterioară. Este cu totul altcineva. Nu știu cum arăta, nu știu cum s-a comportat, nu știu prin ce a trecut, dar și-a făcut treaba și datorită acestui lucru am obținut toate lucrurile bune. Așadar, datorită binefacerilor sale, datorită bunătății aceluia din încarnarea anterioară, am ceea ce am. De ce anume să fiu mândru? El ar trebui să fie mândru. El și-a făcut treaba, și acum nu mai este, mândria nu are ce căuta aici.

Cum am spus, mândria se bazează pe o dublă greșeală: prima greșeală este, că cine a creat cauza acelui lucru de care sunt mândru, nu sunt eu.

2. Obiceiul de a mă vedea separat este o greșeală.

A doua greșeală este că mă identific ca o persoană separată. Am studiat multe cursuri, cum ar fi „Eu și celălalt” bazate pe Maestrul Shantideva, în care se spune că acesta este un obicei de gândire care își are originea într-o greșeală.

Greșeala ne complică

Deoarece mândria se bazează pe greșeală, ce facem?

Să zicem că mă cred frumoasă și vine cineva și îmi spune: „Ești urâtă!”. Ce ar trebui să fac? Îi voi spune: „Nu, nu sunt urâtă” sau poate nu-i voi spune nimic. Nu știu cum să mă apăr, pentru că de fapt ce-mi spune nu este adevărat. Deci, când sunt într-o situație de genul ăsta, tot ce pot face este să intru în conflict, să merg în forță, fie mă lupt cu el.

Și cu cine ni se întâmplă asta cel mai des? Cu partenerul nostru, pentru că ne frecăm tot timpul unul cu altul. Mai ales când avem un partener, există întotdeauna decizii care trebuie luate împreună, unde mergem în vacanță, în Grecia sau în Turcia?

Firește, că atunci când sunt două persoane, există două opinii. Este firesc. Este clac că uneori o părere este mai bună ca cealaltă, dar în majoritatea cazurilor nu este chiar atât de clar. Ne este greu să ne convingem unii pe alții, așa că ce facem într-o situație de genul ăsta? Ne certăm.

Spun: „Eu am dreptate, eu știu mai bine”. Așadar, mândria noastră, credința că eu sunt mai ceva decât el, am dreptul meu. Toate acestea ne fac să ne certăm, iar asta cauzează multe fricțiuni, unii cu alții.

De exemplu, dacă sunt mândru de faptul că câștig mulți bani. Lucrez ani de zile și devin mândru de mine: „Am o slujbă bună.”

Dar noi știm că situația într-o societate se schimbă foarte ușor, de la afaceri înfloritoare la scăderea lor, și dintr-o dată societatea are prea mulți oameni și îi concediază, fără să țină cont.

Deci, dacă stima mea de sine, dacă sentimentul meu de siguranță depinde de faptul că pot câștiga mulți bani, atunci ce se va întâmpla cu mine când voi fi concediat? Voi fi dintr-o dată complet devastat. Lumea mea este distrusă.

Toată încrederea mea în sine s-a dus pe apa sâmbetei.

De ce s-a dus pe apa sâmbetei? Pentru că se baza pe greșeală. Se baza pe convingerea că sunt grozav, că sunt cineva care face mulți bani, când, de fapt, este o situație temporară. În primul rând, aceasta este o situație temporară. Și în al doilea rând, nu sunt eu. Acest eu pe care l-am pus acolo este o greșeală fundamentală.

Mândria divină/ sublimă

Ce este mândria divină?

(Sublim este o formă superioară a perfecțiunii, a desăvârșirii)

Mândria divină este un sentiment în care mă identific cu cineva care merge pe o cale spirituală pentru a aduce salvarea sau binecuvântare tuturor ființelor. Dacă am mai mulți bani sau mai puțini, dacă sunt sănătos sau bolnav, asta nu mă va împiedica să gândesc așa.

Care este diferența dintre mândrie și mândria divină?

Mândria divină este opusul mândriei. De ce?

• • Mândria este întotdeauna eu versus celălalt.
  • Mândria divină este întotdeauna eu și celălalt. Ceea ce îmi atribui mie, atribui și altora.

Este o etichetă pe care mi-am dat-o, dar e o etichetă care nu mă pune în conflict cu alte ființe. Asta nu înseamnă că mă pun deasupra altora pentru că acționez în beneficiul ființelor, pentru că nici măcar nu știu ce fac alții.

Dacă merg pe stradă și văd pe cineva, poate și el acționează de dragul tuturor ființelor, dar eu nu pot ști asta. Deci, nu am niciun motiv să fiu arogant față de nimeni.

Dacă voi cultiva o astfel de mândrie divină, suișurile și coborâșurile lumii nu mă vor răni.

Responsabilitatea care mi-o asum pentru mine și pentru lume

Acest lucru poate fi atribuit cuvântului responsabilitate. Îmi asum responsabilitatea pentru mine și pentru lume.

Voi elimina toate afecțiunile mentale, fără excepție. Voi face ca lumea să fie complet pură. Și îmi asum responsabilitatea de a face asta eu însumi. Aceasta este mândria divină.

Prin purificarea sau eliminarea tuturor afecțiunilor mentale voi elimina și toată suferința mea. De fapt, merg pe o cale care este bucurie și fericire. Pe măsură ce avansez pe cale, chiar dacă uneori în viață sunt suișuri și coborâșuri, pot vedea cum nivelul meu de fericire crește constant.

Așadar, identificarea mea cu ceva pur, cu dorința de a fi o binecuvântare pentru toate ființele, mă transformă în ceva sublim. Ceva care are o bază morală, o bază spirituală solidă care mă poate susține chiar și atunci când trec prin momente grele. Pentru că vor veni vremurile grele, azi, mâine, poate poimâine, și voi cădea, mai ales dacă încă mai am mândrie.

Dacă încă mai am acest obicei de mă pune deasupra, în mod sigur voi cădea sau voi avea piedici. Dar dacă adaug la asta și mândria divină, atunci este ceva care mă susține, este o bază solidă pe care să mă sprijin să mă pot ridica.

Cum apare mândria în noi în această viață?

De multe ori mândria ne este insuflată de mama noastră. Ori spune „Uite ce deștept ești” ori „ Uite ce frumos ești”.

Încă de la o vârstă fragedă, părinții noștri ne spun de obicei, bineînțeles cu intenții bune, că suntem mai buni, mai deștepți, mai frumoși sau mai buni la carte ca alții. Părinții noștri ne insuflă această mândrie, iar noi fiind mici, nu ne putem împotrivi mai ales față de părinții noștri și față de ceilalți. Și în acest fel, ne creăm mândrie de la o vârstă fragedă. Și tocmai această mândrie, mai târziu ne va răni și ne distruge.

Cum să ne depășim mândria?

1. Unul dintre lucrurile pe care le putem face este să vedem de ce anume suntem mândri, cu ce ne mândrim și să renunțăm complet la ea.

De exemplu, dacă sunt mândru de cunoștințele mele, atunci îmi spun: Bine, de acum înainte nu mai știu nimic”. Asta ajută o vreme. Mă pot pune în situația în care nu știu sau știu mai puțin decât alții și atunci nu am nicio temelie pe care să-mi bazez mândria.

Dar asta nu va elimina mândria ascunsă în inima noastră. Va rămâne acolo, ca yoghinul care a stat în meditație. El n-a avut mândrie cât timp a meditat, dar când a ieșit din meditație și au fost prezente condițiile potrivite, mândria și furia au ieșit la iveală.

Fiecare dintre noi este plin de afecțiuni mentale. Fie într-un mod activ, fie ascuns. Însuși faptul că ne aflăm în prezent în lumea dorințelor este dovada că le avem. Deci, în primul rând, n-avem cu ce să ne mândrim, pentru că, cu toții  le avem. Și în al doilea rând, trebuie să depunem efort și să luptăm împotriva lor.

2. Există un al doilea antidot pe care îl putem folosi atunci când ne dezvoltăm mândria, și anume să ne gândim: „Ce știu eu cine este cealaltă persoană?

Chiar știm cine este cealaltă persoană? Dacă nu suntem ființe iluminate, ci doar ființe umane incapabile să citească gândurile, atunci n-avem cum ști cine este cealaltă persoană. N-avem idee de ce este el așa cum este. S-ar putea ca el să arate așa, ca să ne ajute într-un mod oarecare. S-ar putea ca el să ne transmită un mesaj sau să ne împărtășească o învățătură. Și dacă suntem mândri, atunci nu vom putea integra această învățătură.

Este genul de antidot care funcționează, asupra tuturor tipurilor de afecțiuni mentale. Nu știm cine este cealaltă persoană.

La sfârșitul prelegerii, veți primi o listă întreagă cu tot felul de antidoturi, tot felul de mijloace de a combate toate aceste afecțiuni mentale.

Pentru cei care au progresat pe cale, părem nebuni.

Cei care au făcut progrese pe calea spirituală și au reușit să-și ridice capul deasupra oceanului afecțiunilor mentale, dintre care mândria este una, mari oameni spirituali, mari înțelepți, când se uită la noi, li se pare că suntem ca o casă de nebuni. Ne aflăm la un anumit etaj în această casă de nebuni. Avem un loc special în existența umană. Sunt multe etaje acolo. Oameni care au făcut calea și și-au ridicat capetele puțin deasupra acestui ocean samsaric, noi le părem niște nebuni.

Există o istorioară bine cunoscută în literatura budistă despre un rege care trăia într-un mare regat, iar consilierii săi vin și îi spun că s-a întâmplat un mare dezastru, și anume s-a descoperit că ceva otrăvește apa în regiunile îndepărtate de capitală, iar oricine bea apă înnebunește. Apa continuă să curgă, toxinele se apropie de capitală, iar oamenii înnebunesc.

Regele trimite oamenii să strângă multă apă, dar știe el câtă apă poate stoca? Va veni otrava. Așa că spune: „Voi desena un X pe frunte și atunci când voi bea din apa otrăvită și voi înnebuni, voi vedea X-ul în oglindă și îmi voi aminti că sunt nebun”. Și ce se întâmplă? El desenează X-ul, bea apa otrăvită și nu-și mai poate aminti. E nebun, și-a pierdut mințile.

Deci suntem într-o situație ca aceasta, sau ca această broască țestoasă sub ocean. Deci, ce facem?

De aceea este important să mergem la Lama

Un alt antidot, este să mergem la Lama. Să-l lăsăm să facă munca pe noi. Trebuie să existe cineva care a ieșit puțin din casa de nebuni care să ne poată arăta ce am uitat, sau ce nu putem vedea, sau nu putem înțelege, sau nu putem observa.

Și mai ales când vine vorba de mândrie, aceasta este una dintre afecțiunile mentale la care Lama va lucra. Dacă mergeți la Lama, trebuie să vă lăsați pe mâinile lui, iar el va lucra asupra voastră, asta numai dacă îl lăsați. Și aceasta este una dintre cele mai rapide metode de a vă elibera de casa de nebuni, de a ieși de sub controlul acestor klesha și de a trece la nirvana unde nu mai există nicio klesha. Iar asta înseamnă să ne dăruim unui astfel de învățător spiritual în care avem încredere.

Un profesor demn, un profesor cu abilități adecvate este:

• • • Profesorul care deține cunoștințele necesare
    • Care a făcut calea
    • Care are iubire pentru noi.
    • Are abilitățile necesare
    • Are compasiune.

Și pentru că este foarte greu să facem asta singuri, trebuie să mergem la acel profesor în care avem toată încrederea și suntem dispuși să ne lăsăm pe mâinile lui, astfel încât să poată lucra asupra noastră. Este foarte greu să facem asta singuri. Foarte, foarte greu.

Mândria se poate trezi chiar și din lucruri mărunte…

Așa cum s-a spus în definiție, mândria poate fi îndreptată spre lucruri importante și mărețe, cum ar fi cunoașterea mea despre budism sau se poate concentra și pe lucruri banale: „Eu spăl vasele mai bine decât el” sau „Nu știu ce vase spală el, dar cu siguranță curăț chiuveta mai bine decât el”. Lucruri de genul ăsta.

…și ea se bazează întotdeauna pe „eul” fals

Și ar fi foarte bine dacă ne-am forma obiceiul de a ne surprinde când avem astfel de gânduri: „Sunt cu adevărat mai bun”. Pentru că mândria este mereu concentrată pe acest eu fals de care vrem să scăpăm.

Dauna cea mai mare a mândriei este că o persoană mândră nu învață

Mândria mai are și un alt dezavantaj, chiar mai rău decât orice am descris până acum, și anume că pe cel care este plin de mândrie, este imposibil să-l înveți ceva. Nu-l poți învăța nimic pentru că deja știe totul. Nu aude nimic, pentru că deja știe. Nu este liber să asculte, pentru că deja știe.

Și aceasta este dauna cea mai mare a mândriei, pentru că o astfel de persoană nu poate ieși din suferință, nu se poate elibera. De fapt, el suferă mult din cauza mândriei în acest fel. „Eu sunt ok, eu știu deja.”

Și se începe de la lucruri mărunte, cum ar fi spălarea chiuvetei, și se ajunge până în faze spirituale foarte importante, iar o astfel de persoană nu poate ieși, pentru că nu se lasă condusă de nimeni, nu se va devota învățătorului pentru că deja știe.

Acesta este adevărata daună a mândriei. Și dacă înțelegem amploarea ei și începem să înțelegem puțin în ce casă de nebuni ne aflăm, să ne imaginăm cum ar fi să nu mai avem afecțiuni mentale, asta ne va motiva să luptăm puternic împotriva mândriei.

Nu este deloc comod să luptăm împotriva mândriei, pentru că orgoliul prin însăși natura sa spune „Știu deja”.

Și aceasta este exact capcana. Dar când începem să înțelegem

a. Unde ne aflăm,

b. Care este oportunitatea de a urca la un nivel spiritual superior

Vom avea motivul sublim de a lupta împotriva mândriei și de a ne înălța spre mândria divină.

Mândria divină nu este atașată de eul fals

Mândria divină nu se concentrează pe eul fals/înșelător, cel care nu a existat, nu există și nu va exista niciodată. Dar pentru faptul că sunt atașată de acest eu, sunt mândru de el.

Mândria divină este opusul. Se concentrează pe cum pot deveni o sursă de binecuvântare pentru toți cei care mă întâlnesc, chiar și pentru cei pe care nu i-am întâlnit. Și atunci ea nu se va mai concentra pe un eu separat, pe un eu mărunt, pe un eu mărginit de sacul meu de piele, ci ea, de fapt, mă va scoate din mândria inferioară.