Cum și de ce să fim fericiți?
Traducere a prelegerii susținute de Lama Dvora Hla,
în urma studiului lui Lama Marut
Lecția 3
Preocuparea pentru viitor
Un alt factor care ne perturbă liniștea sufletească, este preocuparea pentru viitor. Dacă până acum am vorbit despre cum ne relaționăm față de trecut, în continuare vom vorbi despre preocuparea pentru viitor.
Nu știm ce va fi în viitor. Ceea ce încercăm este să creăm condițiile ca viitorul să fie așa cum ne dorim. Deci, în loc să fim cu mintea în prezent, ne preocupăm de a face lucruri pentru viitor. Ne facem griji pentru ce va fi peste un an.
Anul trece, și ne facem griji pentru anul următor. Majoritatea dintre noi nu comparăm între ce am planificat și ce a ieșit, pentru că suntem prea ocupați de viitorul apropiat.
Dar dacă ne uităm pentru o clipă în urmă, și dacă putem să ne amintim ce am planificat atunci pentru viitor și ce s-a întâmplat de fapt, vom vedea că de cele mai multe ori au existat prea puține legături între una și alta. Între ceea ce sperăm să fie și între ceea ce se întâmplă cu adevărat, legătura dintre ele este foarte mică. Ceea ce se întâmplă, nu are nici o legătură cu ceea ce am dori.
Lucrurile nu se întâmplă datorită faptului că le vrem. Avem nevoie cu mult mai mult de atât, avem nevoie de a planta semințe.
Și dacă nu plantăm semințe, atunci lucrurile se vor întâmpla așa cum se vor întâmpla. Cu siguranță, avem prea puțin control asupra a când se va întâmpla. Este foarte greu să fim la cele mai înalte niveluri de fericire dacă ne facem griji tot timpul, dacă ne temem de viitor. Faptul că nu știm cum se vor întâmpla lucrurile, ne determină să fim neliniștiți tot timpul. Ceea ce dorim, este să ieșim din această anxietate și să începem să căpătăm controlul asupra viitorului.
Gândiți-vă o clipă, dacă vă puteți imagina, o situație în care știți exact ce se va întâmpla. Nu numai că știți exact ce se va întâmpla, dar puteți direcționa lucrurile în așa fel, încât să ele să se petreacă exact așa cum doriți. Încercați să vă imaginați o astfel de situație utopică. Imaginați-vă cum ar putea trăi o astfel de persoană care știe ce se va întâmpla și poate direcționa lucrurile ca ele să se întâmple după cum dorește.
O astfel de persoană nu se mai îngrijorează de nimic. Nu mai există nimic de care să se mai teamă. El este în control. Și astfel de persoane există.
Deci, ceea ce dorim este să înțelegem ce produce acest control? Pentru aceasta, ne vom ajuta de Arya Nagarjuna, un mare înțelept. El a scris multe cărți despre vacuitate, printre ele este cartea Ratna Vali – Ghirlanda prețioasă. Ea este o carte despre înțelepciune și are 5 capitole. Să citim versetul 5:
Datorită credinței, pe practica spirituală se bazează,
Și datorită înțelepciunii dobândite, esența observă.
Dintre cele două, înțelepciunea este principalul,
Și credința este condiția necesară.
În acest verset se vorbește despre un proces avansat de trecere de la o situație în care ni se întâmplă lucruri, la o stare de control complet. Și pe parcursul lui se dezvoltă încrederea și credința.
El ne spune că antidotul acestei preocupări pentru viitor este încrederea în calea spirituală.
În ultima lecție din cursul 5, „Cum funcționează Karma” sunt prezentate așa-numitele „Cele șapte avuții ale lui Arya”. Ele sunt șapte calități spirituale înalte pe care le dezvoltă omul pe calea spirituală. Prima dintre acestea este credința.
Credința
Vom vorbi puțin despre credință, pentru că ea este foarte importantă. Cuvântul în limba sanscrită pentru credință este Shradha.
Când spunem „credință” în budism, nu ne referim la sensul lui obișnuit. În budism nu este încurajată credința oarbă. Nu se dorește ca oamenii să creadă în tot ceea ce se spune. De ce? Pentru că credința oarbă nu are forță suficientă. Pentru că, dacă astăzi spunem ceva și voi dați din cap afirmativ, iar mâine va veni altcineva care vă va spune altceva, și veți da și la el din cap afirmativ, nu veți ajunge nicăieri.
Ceea ce se dorește este încurajarea credinței care se bazează pe convingere. O credință care vine din înțelegere, din logica noastră. În budism, logica este o componentă foarte importată, de aceea și există multe cursuri de logică, deoarece credința trebuie să aibă picioare. Iar picioarele noastre sunt convingerea noastră. Fără ea, nu există nicio șansă să putem face munca spirituală, mai ales că ea nu este ușoară.
Arya Nagarjuna ne spune: Omul după ce a studiat și a depus multe eforturi, a înțeles de ce trebuie să se încreadă în această cale. Dobândind încrederea în această cale și în practica spirituală, el va începe să facă practica spirituală. Deci, ca urmare a acestei încrederi, a acestei credințe, începe să se angajeze în practica spirituală, iar ca urmare a acestei practici ajunge la încrederea deplină.
Va veni vremea când vom înțelege atât de bine procesul karmei, încât vom deveni maeștri ai karmei. Fiecare dintre noi ar trebui să facă asta, pentru că numai atunci vom deține controlul, și ne vom putea făuri viitorul așa cum ni-l dorim.
Și iată un citat frumos de la Vladimir Lenin “Siguranța este bună, dar controlul este și mai bun.”
În versetul cinci se vorbește despre credință și despre înțelepciune. La sfârșitul versetului scrie: Dintre cele două, înțelepciunea este principalul și credința este condiția necesară.
Despre ce înțelepciune se vorbește aici? Este acea înțelepciune care înțelege cum este creată realitatea, de unde provine ea. De aceea, ea este principalul lucru, pentru că asta va face diferența. Ea ne va aduce la Sukha, Mudita și Ananda.
Dar pentru a dobândi această înțelepciune trebuie depus mult efort. Este nevoie de Shradha. Avem nevoie de credința că acest drum funcționează.
De unde vine siguranța? Versetul 6, spune:
Cel ce nu neglijează practica spirituală,
Indiferent dacă este din dorință, supărare, frică sau dezorientare,
Va fi știut ca cel cu credință,
Un vas înalt de certă bunătate.
El spune: O persoană care are încredere în această practică, o practică constant și nu o neglijează în mod voit, este virtutea spirituală numărul unu. Există și oameni care nu vor să neglijeze practica, dar lucrurile se întâmplă; apare supărarea, nu țin carnețelul sau le este frică sau sunt dezorientați datorită unor păreri greșite, nu înțeleg.
În aceste cazuri, vom încerca să înțelegem, dar nu ne vom neglija practica. Practica este o condiție necesară pentru a avea succes. Fără ea, vom merge după cum va bate vântul. Nimic nu se va întâmpla, pentru că este multă muncă.
Arya Nagarjuna mai spune: Un astfel de om va fi știut ca cel cu credință, un vas înalt de bunătate certă. Această persoană va deveni un recipient, în care va curge bunătatea. Mudita și Ananda vor curge automat în acest vas.
În versetul 7, Nagarjuna ne spune cine este cel înțelept:
Cine este înțeleptul?
El este cel ce acționează
Numai după ce bine a analizat
Faptele trupului, a vorbelor și a minții sale,
Și își dă seama ce binecuvântare
Îi aduce lui și celorlalți.
Adică, înțeleptul:
– Nu acționează în funcție de capriciile sale,
– Nu acționează că așa îi vine,
– Nu acționează din instincte. Instinctul este un cuvânt grosolan în budism, deoarece instinctul este un obicei rău, care este adânc înrădăcinat în noi și ne face să acționăm foarte repede. Aproape toate instinctele noastre sunt greșite și ele ne provoacă suferință. Instinctiv/pe negândite țipăm sau lovim.
Deci el spune:
Înțeleptul nu face nicio faptă cu corpul, vorba și nici măcar cu gândul, înainte de a o analiza, dacă ea aduce binecuvântare, sau beneficii lui și celorlalți.
Vom merge la versetul 129, din capitolul despre meditație din cartea ”Ghidul de viață a unui Bodhisattva” scrisă de către maestrul Shantideva:
Toată fericirea ce există în lumea întreagă
Vine din dorința ca ceilalți să fie fericiți.
Și orice suferință ce există în lumea întreagă,
Vine din dorința să fiu eu însumi fericit.
Versetul ne spune că singurul mod în care putem fi fericiți, este dacă îi facem pe alții fericiți. Oamenii pot spune: „Stai așa, dar cu mine cum rămâne, nu trebuie să mă îngrijesc mai întâi de mine?” Maestrul Shantideva spune: ”Vrei să fii fericit? Îngrijește-te de ceilalți și automat vei fi fericit. Și invers: Dacă vrei să suferi, să fii nefericit, îngrijește-te numai de tine”. Este opus instinctelor noastre, nu este așa? Adevărul este că instinctele noastre sunt greșite.
Dacă vrem mai mulți bani, vom căuta să ajutăm pe altcineva să câștige bani, sau îl vom ajuta să-și găsească de lucru. Ajutorul nu trebuie dat doar o singură dată, ci trebuie făcut constant, investită energie. Pe de altă parte trebuie să ne asigurăm că au reușit la fel de bine ca și noi. Numai așa vom avea bani. Dacă avem bani puțini, instinctiv, ne îngrijorăm pentru pâinea de mâine? Deci nu vom da. Iar acest lucru este exact ceea ce ne va crea următorul deficit. Acest lucru este exact ceea ce ne va menține în lipsuri. Deci, din contră, dacă avem bani puțini, trebuie să-i dăm celuilalt. Dar pentru a face asta este nevoie de multă credință și înțelegere. Aceasta este cheia spre paradis.
A obține controlul asupra viitorului
Cum putem obține controlul asupra viitorului nostru, cum putem înceta să ne mai facem griji pentru viitorul nostru?
Iată calea:
– A nu răni, a nu ucide. Dacă vă faceți griji pentru a nu fi răniți, atunci nu-i răniți pe alții. Orice vătămare fizică, se datorează faptului că nu ați protejat viața în trecut. Dacă sunteți îngrijorați de sănătatea voastră? Mergeți și aveți grijă de cei bolnavi, aveți grijă de siguranța altora, protejați cât mai mult viața, pe cât puteți nu călcați pe furnici sau pe gândaci. Nu există altă cale.
– A nu fura. Evitați furtul. Dacă cineva are probleme financiare, ele provin din acapararea bunurilor altor persoane sau din lipsa de generozitate. Am păstrat banii pentru sine. Lipsa de generozitate ne creează un filtru în minte, prin care privim lumea. Dacă ne păstrăm banii tot timpul, pentru că ne îngrijorăm că nu vom avea suficient, ce filtru ne-am creat? „Nu este suficient”. Ne creăm singuri această situație prin lipsa noastră de generozitate.
– Comportament sexual inadecvat. Să renunți la soția bărbatului. Adică să renunțăm la adulter. Dacă nu ne place să fim înșelați, trebuie să încetăm aceste acte. Dacă nu ne oprim, mai devreme sau mai târziu, vom fi trădați. A fi înșelat nu se întâmplă numai în relațiile de cuplu, ci și la locul de muncă, unde cineva ne va trăda sau ne lucrează pe la spate, sau cineva la care ținem mult să ne părăsească. Așa funcționează karma.
Deci, acestea sunt trei comportamente care sunt legate de corp. Acum vorbește despre patru comportamente legate de vorbire.
– A minți. Ce înseamnă vorba falsă? Ea este minciuna. Minciuna este atunci când lăsați celuilalt în mod conștient o altă impresie sau o impresie falsă decât cea pe care o aveți. Și poate fi în vorbire sau în limbajul corpului. Cu alte cuvinte gândim într-un fel și lăsăm celuilalt impresia că gândim altfel și nici nu ne deranjăm să rezolvăm problema. Dacă am lăsat impresie greșită fără să vrem, nu este o minciună. Minciuna este atunci când intenționat facem sau spunem lucrurile altfel de cum gândim. Pentru că atunci doamna Karma înregistrează. Și cine este doamna Karma? Suntem noi.
Când spuneți o minciună, vă auziți pe voi spunând altceva decât ceea ce credeți. Ați plantat sămânța, iar ceea ce va reveni asupra voastră va fi minciuna, înșelătoria, sau situații în care oamenii nu vor mai avea încredere în voi.
– A dezbina. Înseamnă a bârfi, a discredita, a se lamenta, a calomnia, a separa între oameni. Ar putea fi chiar și o aluzie. Suntem experți în a face aluzii. Subtil și delicat, strecurăm cu dibăcie o aluzie, o idee calomnioasă, răutăcioasă, ceea ce va face ca persoana A să se îndepărteze de persoana B. Care sunt consecințele acestui fapt? Ne vom găsi singuri. Oamenii ne vor calomnia.
– A vorbi dur, necuviincios, răstit. A țipa, a blestema. Toate acestea se vor întoarce asupra noastră în viitor.
– A vorbi fără sens, fără rost, inutil. În această categorie intră discuțiile despre politică, sport, sex, bârfe, ce sunt inutile, nesemnificative care nu fac nicio diferență în lume.
Care este rezultatul karmic al acestui lucru? Veți deveni inutili, nesiguri pe voi. A acționa fără sens în lume, produce depresie și deznădejde. Nu vă pierdeți timpul niciodată acolo unde nu este util. Dacă acțiunea voastră nu vă aduce nici vouă și nici celuilalt vreun beneficiu, nu faceți acest lucru. Nu promiteți ceva dacă nu intenționați să vă respectați promisiunea. Pentru că voi sunteți cei care vă auziți că promiteți ceva, iar a doua zi nu v-o țineți. Acest lucru vă va determina să nu fiți luați în considerare. Se poate ca la locul de muncă să veniți cu o idee excelentă, iar șeful va alege idea mai puțin bună a colegului vostru.
– A râvni. A râvni la ceva care are altul, este de a nu ne bucura de ce are el. Nu ne bucurăm de bucuria lui. Care este rezultatul acestui lucru? O minte nesatisfăcută, nesățioasă, o minte care are tendință de dependență. Niciodată nu este suficient. Întotdeauna avem nevoie de mai mult.
– Rea voință. A te bucura de rău altuia. A dori altuia rău.
– Concepția greșită. Concepția greșită este concepția care nu înțelege faptul că faptele au consecințe. Sensul este de nihilism. “Nu contează ce fac.” “Am spus ce am spus, nu contează”. Credem că cuvintele se evaporă. Aceasta este concepția greșită. Noi am fost acolo când am spus ceea ce am spus, noi ne-am auzit ce-am spus, iar Karma notează. Am semănat karma. Noi suntem karma.
Karma concepției greșite este karma cea mai grea. Concepția greșită este contrară ordinii lumești. Ordinea lumească spune că ceea ce semănăm este ceea ce vom culege. Este foarte important ceea ce facem, spunem și gândim, pentru că este ceea ce se va întoarce asupra noastră. Când credem că nimic nu contează, și că putem face ceea ce vrem și că putem spune ceea ce vream, mergem împotriva ordinii lumești.
Ce va provoca? Ne va determina să fim într-o lume plină de nedreptăți grave, lucrurile merg contrar justiției. Putem să avem dreptate într-un proces penal și să pierdem. Lumea se va comporta invers de cum ar trebui.
Mai grav de atât, un alt rezultat karmic va fi acela că nu suntem atrași de vreo cale spirituală. Există atâția oamenii deștepți, inteligenți, care înțeleg, cu o logică bună dar care nu au nicio aspirație spirituală. Nu merg pe o cale spirituală și nici nu întâlnesc profesori spirituali. Acesta este rezultatul concepției greșite.
Cum sunt toate cele ”Zece Porunci”, legate de controlul viitor?
Dacă acceptăm teoria conform căreia tot ceea ce se întâmplă în realitatea noastră este rezultatul unor acte pe care le-am făcut în trecut, dacă aderăm la regulile etice, dacă respectăm bine etica, atunci vom elimina teama din inima noastră. Acestea vor da rezultatele dorite. Nu vă veți mai îngrijora, și prin păstrarea moralității vă veți controla viitorul.
Putem spune și altfel, de ce nu avem control în viitor? Pentru că nu ne controlăm acțiunile în prezent. Nu avem un comportament moral în prezent, motiv pentru care nu vom avea niciun control în viitor. Lucrurile se vor întâmpla așa cum se vor întâmpla și nu după cum ne-am propus.
Dacă doriți să obțineți controlul în viitor, trebuie să respectați etica. Iar nivelul pe care l-am citit acum este nivelul personal, al libertății personale, al prevenirii suferinței de sine. La cel de-al doilea nivel de moralitate, acționăm pentru binele celorlalți, fapt care ne va ridica controlul la niveluri mult mai înalte. Este ceea ce va duce la Ananda.
Dacă până acum am vorbit despre trecut și despre cum vom obține controlul în viitor, în continuare vom vorbi despre prezent.
Fericirea în timpul prezent
Versetul 9 din capitolul despre răbdare:
Orice s-ar întâmpla
Bucuria nu-mi voi tulbura;
Niciodată nemulțumirea nu va împlini ceea ce-mi doresc,
Și mai mult de atât, chiar și virtuțile mele vor dispărea.
Versetul 10 spune (două variante):
De ce să fii nemulțumit de ceva
Dacă se poate rezolva?
Și ce rost are să fi nemulțumit de ceva
Dacă nu se poate rezolva?
Dacă o situație se poate rezolva
De ce te superi pe ea?
Și dacă o situație nu se poate rezolva,
Atunci ce folos să te mai superi pe ea?
Ceea ce ni se spune, că nu avem niciodată vreo justificare pentru a fi supărați. A spune „da, m-am supărat pe el că mi-a făcut asta și asta …” nu are sens. Nu există nicio logică în mânie. Nu vă pierdeți energia pe supărare. Sunt situații în care nu este nimic de făcut, deci la ce vă folosește dacă vă enervați?
Dacă vrem să depășim obstacolele din calea fericirii:
a. Trebuie să ne amintim de scopul ultim. Iar scopul este fericirea completă. El este Ananda. Acesta este obiectivul. Și există cale de a ajunge acolo.
b. Este de a dori cu adevărat de a ajunge la acest scop.
c. Este de a fi obsedat de a ajunge acolo.
d. Dacă aceasta este obsesia noastră, va trebui să ne schimbăm prioritățile în viață.
Cu alte cuvinte vom fugi mai puțin după lucrurile temporare și vom depune mai mult efort pentru a ajunge la fericirea supremă.
Sakya Pandita, care a fost un mare înțelept care a trăit în Tibet în jurul secolului al XI-lea a spus:
„Nu lăsa ca lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune.”
e. Prioritatea spune: lucrați la resentimentele voastre. Renunțați, iertați.
f. Și cel mai important lucru care vă va da puterea să o faceți: faceți-o pentru alții, și nu doar pentru voi. Dacă veți face asta, îi veți putea învăța pe alții să nu mai sufere și să obțină fericirea.
În încheiere vom citi două versete din Hatha Yoga Paradipika, text scris acum 400 – 500 de ani de către maestrul Svatmarama.
Versetul 4.48:
Întreaga lume și toate schemele minții
Nu sunt decât o creație a gândului.
Înlătură aceste gânduri
Și lăsă deoparte toate presupunerile.
Atunci, Oh Ram, cu siguranță
Pacea ți-o vei găsi.
Versetul spune că întreaga lume este o invenție a gândurilor noastre. Asta spune el. Că am inventat lumea noastră.
Atunci de ce nu am făcut-o atât de bine? Acest lucru trebuie înțeles bine. Nu este suficient să ne creăm lumea sperând că va fi bine. Lucrurile nu vin pentru că le dorim. Trebuie să plantăm semințele pentru ele. Lucrurile apar ca o proiecție din mintea noastră și ea ne este impusă. Impusă de cine? Impusă de karma. Ce este karma? Este ceea ce am făcut în trecut.
Pe scurt, propriile acțiuni ne forțează să fim în lumea în care suntem. Dar acum putem începe să creăm lumea prin grădinărit. Noi vom fi cei care vom decide ce semințe plantăm, iar maestrul Nagarajuna ne spune cum să facem asta.
Unul dintre cele mai bune moduri de a planta semințe minunate este de a învăța aceste lucruri. Când spune „Înlătură aceste gânduri”, maestrul nu ne spune să nu mai gândim. Intenția nu este de a opri gândurile conceptuale, cu toate că ele pot fi oprite. Intenția este de a opri gândurile greșite care nu înțeleg realitatea. Cel care a ajuns în această situație, care după multă practică, a perceput direct vacuitatea a obținut control complet.
a. El a experimentat deja Ananda. Deja energiile din corp sunt altceva. Nu mai este exact om, deși în exterior pare uman. El este deja pe drumul spre iluminare.
b. Înțelege că totul vine de la el și începe să lucreze cu înțelepciunea dobândită. Orice îi apare în viață, îl transformă spre a produce iluminarea, pentru că înțelege karma.
c. În urma acestei experiențe, inima lui s-a deschis și ea. Chakra inimii s-a deschis. Acest om s-a întâlnit cu fiecare făptură din lume și știe că acum își va dedica toată viața pentru a le aduce pe toate la iluminare. Între el și toate aceste făpturi nu mai există separare. Ele fac parte din aceeași schemă a minții.
Vom încheia această prelegere cu următoarea frază în limba sanscrită:
Loke Sarve Shunya Sukha
Loke – lume.
Sarve – întreaga lume.
Shunya – vacuitate.
Sukha – plăcere sau fericire.
Loke Sarve Shunya Sukha înseamnă întreaga lume este vacuitate și fericire.
Pentru cine este? Pentru un Arya. Pentru cel care a parcurs calea și a ajuns în acel loc adânc în ocean, în care fericirea lui este de neclintit, indiferent de ce se întâmplă. Este în Ananda, plăcerea divină, permanentă. Și orice lucru îi provoacă fiori de plăcere.
28.26 inregistrare
Deci este o rugăciune minunată pe care o putem cânta și trimite ca binecuvântare întregii lumi. Puteți să meditați asupra ei, și să vă imaginați cum lumina se răspândește din inima voastră, o lumină strălucitoare și limpede, care inundă lumea de fericire și liniște.
Mulțumesc foarte mult.
Grup Facebook