Category: ACI 15

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4 – a doua parte

 

Gakja conform școlii Numai Minte (unul dintre ele)

Ce este gakja în școala Numai Minte?

Ce este gakja? Lucrul de care vacuitatea este goală, este gakja ― o formă imposibilă de existență. Gakja este acel lucru care nu există și nu va putea exista vreodată. Dar noi credem că există și de aceea suferim și murim.

Deci, ce este gakja în școala Numai Minte? Legătura naturală. Pixul care este proprietarul substantivului „pix”. Acel lucru căzut pe drum și care a venit pe lume cu dreptul de a fi numit băț.

–   Această lipsă de separare,
–   Această asociere unică între numele pe care îl inventez și shenwang-ul de sub el.
–   Această asociere între „Tashi” și copilul care s-a născut.
–   Acel kuntak lipit de shenwang este un gakja.

Școala vorbește de încă un gakja. Ne vom referi la el mai încolo.

Pixul este pix pentru că îl numesc „pix”. Iar dacă altcineva îl numește „stilou”, atunci se înșală și apoi mă voi război pentru el pentru că este pix. Asta este ignoranța în această școală.

Șeful este rău, pentru că toată lumea știe că este rău. Și aici am dovezi că este rău. Apoi el va părea că e rău de la sine, iar eticheta se va schimba cu shenwang.

Chiar și această școală vorbește de faptul că avem iluzii, [că] greșim.

 

Construcțiile/conceptele provin din karma

De ce îl numesc pe șef „rău”, în școala Numai Minte?  De unde provin etichetele pe care le lipesc acestui șef?  Ele vin din mintea mea.

Cum mi-au venit în minte?  Și această școală vorbește despre karma.

Așa că îl numesc pe șef „rău” sau „idiot”, pentru că am karma care mă obligă să-l numesc „șef rău”, dar toată această discuție este despre a face distincția între nume, poreclă, concept, noțiune sau imaginea mentală pe care o am de „rău” și  între „șef”, care are o existență definită în această școală Numai Minte.

Deci pixul este un pix de la sine în școala Numai Minte?

Aici ar trebui să spunem: „Te referi la kuntak sau la shenwang?”

Shenwang-ul are existență definită. Eticheta „pix” aparține acestui shenwang, prin definiție? El trebuie să fie pix?  A spune că acest lucru a fost întotdeauna pix, va fi întotdeauna un pix, este un „pix”, asta înseamnă ignoranță. „Câinele nu înțelege. El roade pixul. Câinele mi-a ros pixul”.

 

Yongdrup

Ce este Yongdrup în această școală?

Faptul că anumite kuntak-uri merg mereu mână în mână cu anumite shenwang-uri – este gakja.

Faptul că numele de „pix” trebuie să meargă întotdeauna împreună cu acest shenwang – este gakja. Yongdrup este că acest fapt nu este adevărat.

Care este yongdrup-ul acestui shenwang? Faptul că acesta nu este lipit de niciun kuntak.

Atâta timp cât nu realizăm că această lipire este o minciună, vom continua să suferim.

În școala Calea de Mijloc, „există în mod natural”, „există de la sine”, „există prin definiție”, „există cu adevărat” ― toate acestea în școala Calea de Mijloc sunt identice.

În școlile inferioare, școala Numai Minte fiind una dintre ele, fiecare astfel de noțiune are o interpretare diferită. Ele nu înseamnă neapărat același lucru. Dar școala Numai Minte face unele distincții între aceste fraze (de exemplu, unele lucruri există prin definiție, dar nu există de la sine).

Conform școlii Căii de Mijloc, nimic nu există prin definiție, nimic nu există de la sine.

În școala Numai Minte, shenwang-ul „pix”  există prin definiție.

A crede că acestui shenwang i se cuvine să fie numit „pix” – este gakja, acesta este un fapt care este fals. Iar faptul că acest fapt este fals este vacuitatea lui.

 

Lipsa care este Yongdrup

Există două distincții:

mepa                                    yupa

minpa                                 yinpa

Una dintre ele este:

Yupa  – există,
Mepa – nu există.

Vom spune despre un lucru: „există” sau „nu există”.

Iar

Yinpa  – a fi,
Minpa – a nu fi.

Sau putem spune „el este” sau „el nu este”.

Acest obiect „este un șarpe” sau „nu este un șarpe”. Asta versus „există” sau „nu există”.

În română, verbul a fi este folosit pentru a descrie atât existența, cât și identitatea, însă în tibetană se folosesc două cuvinte diferite.

Am să explic.

–   Atunci când denumesc acest lucru [cu numele de] pix și cred că el trebuie să fie întotdeauna numit pix, fac În sensul de a descrie ce este.
–   Și asta comparativ cu a spune „aici există un pix” sau „aici nu există un pix”, care este Yupa și

Deci, ce este gakja?

Yinpa sau Minpa (a fi sau a nu fi) este gakja, atunci când identific greșit.

Atunci când spun că acest shenwang este întotdeauna un „pix”, care este eticheta pe care i-o dau, acesta va fi gakja. Acesta este procesul greșit.

De ce?  Deoarece kuntak nu există prin definiție și shenwang în școala Numai Minte, există prin definiție, deci identific greșit. Identific ceva care există prin definiție cu ceva care nu există prin definiție. Eu spun: „Acest băiat este Tashi”, în loc să spun „Băiatul numit Tashi”. Acesta este procesul de identificare greșită.

 

Rezumat

Să facem un scurt rezumat. Suntem în școala Numai Minte.

Oare shenweng-ul pix există prin definiție?   Da.

Atunci când îl numesc „pix”, este un kuntak bun?   Da.

El este un instrument de scris, și nu este un caiet. Este o etichetă bună.

Atunci când spun că el ar trebui să fie numit „pix” de la sine, acesta este procesul corect?   Nu.

Oare faptul că pixul este numit pix de la sine, chiar există?   Nu.

Revin din nou.

Atunci când spun „acest pix merită să fie numit pix de la sine”, este acesta un fapt care există? Nu.

Acesta este vacuitatea în școala Numai Minte. Deci Yongdrup, vacuitatea, în această școală este faptul că aceste kutak-uri greșite nu se aplică pe schenwang-uri.

Școala Numai Minte, spre deosebire de școala Calea de Mijloc, nu spune că lucrul este gol de eticheta lui, ci spune că lucrul este gol de a-și primi eticheta în mod natural.

Shenwang poate primi o mulțime de etichete, nu-i așa?

Atunci când vă concentrați în mod eronat asupra tipului de construcții care nu există― construcții care există de la sine și care nu sunt doar lucruri imaginare― în principal identificați greșit natura construcției. Construcția pe care vă concentrați există, dar identitatea sa este aceea de a nu exista prin definiție și de a fi doar o invenție a imaginației dumneavoastră. Faptul că un pix este ceea ce noi numim pix este ceva care există, dar nu este ceva care are identitatea de a exista prin definiție. Construcția voastră care se concentrează asupra esenței, „acesta este un pix”, există; construcția voastră care se concentrează asupra caracteristicilor, „acesta este un pix albastru”, de asemenea, există; dar construcția voastră care se concentrează asupra unui pix care este ceea ce noi numim pix de la sine este ceva care nu există. Luați în considerare cele două fraze:

1. Faptul că pixul este ceea ce noi numim pix de la sine, nu există.

2. Faptul că pixul nu are identitatea de a avea o construcție legată de el care există prin definiție.

Al doilea mod de a privi vacuitatea pixului este mai important, deoarece nu contestăm existența construcției numite „faptul că acest pix este ceea ce noi numim pix”; contestăm faptul că identitatea construcției „faptul că acest pix este ceea ce noi numim pix” există prin definiție de la sine.

Până când nu treceți la gândirea școlii Căii de Mijloc, văzând propriul corp și propria minte ca pe o construcție, nu veți putea deveni niciodată un Buddha. Tantra nu va funcționa pentru voi dacă ajungeți doar până la gândirea școlii Numai Minte, pentru că încă mai credeți că corpul și mintea voastră există prin definiție de la sine. Acest lucru ar însemna că trebuie să îmbătrâniți și să muriți, deoarece îmbătrânirea și moartea nu ar fi doar proiecții.

 

Pe ce se aplică principiul celor trei caracteristici?

Când Buddha vorbește în sutra despre cele trei caracteristici/atribute, el folosește materia fizică ca exemplu. Exemplul pe care îl folosește este materia fizică.

Este corpul meu și tot ceea ce pot atinge, tot ceea ce este fizic.

Buddha explică:

–   shenwang este lucrul fizic, corpul, sau copilul, sau corpul meu, sau ceea ce pot atinge sau văd cu simțurile mele, iar
–   numele, construcțiile pe care le construiesc în mintea mea le atașez acestor shenwang-uri, iar
–   shenwang-ul este gol de a fi lipit de vreun kuntak de la sine. Încă mai există un proces de conceptualizare care este corect și un proces care este incorect în această școală, dar nu există o astfel de lipire naturală.

Asta a explicat Buddha despre lucrurile fizice.

Dar mai avem și restul agregatelor. În Abhidharma Kosha, care este o școală din prima învârtire a roții Dharmei, Buddha a împărțit lumea noastră în cinci agregate:

• • Agregatul fizic este primul din cinci,
  • Agregatul emoțiilor și sentimentelor,
  • Agregatul discernământului,
  • Agregatul tuturor celorlalți factori mentali și
  • Agregatul conștienței.

–  Cele cinci agregate.

În cadrul sutrei, Buddha continuă apoi să aplice cele trei atribute fiecăruia dintre cele cinci agregate pe care le-a menționat în prima învârtire a roții Dharmei. Acestea sunt numite în tibetană:

pungpo nga

Buddha continuă să aplice principiul pe o serie întreagă de lucruri menționate în prima învârtire a roții Dharmei. Acestea includ

–   Cele douăsprezece uși ale simțurilor

kyeche chunyi

–   Cele optsprezece diviziuni ale universului

kam chopgye

care sunt obținute atunci când cele șase conștientizări legate de simțuri sunt adăugate celor douăsprezece uși ale simțurilor.

Buddha a continuat să aplice principiul și pe

–   Cele douăsprezece verigii ale existenței dependente

tendrel yenlak chunyi

Despre acestea am vorbit în cursul 9, lecția 2.

–   Cele patru tipuri de hrănire

se shi

Pe care l-am menționat în studiul Abhidharma Kosha în cursul 8, lecția 6.

–   Cele șase elemente

kam druk

Acestea sunt elementele care alcătuiesc corpul. Literatura budistă enumeră între patru și șase astfel de elemente. (vezi Cursul 8, lecția 6)

–   Buddha vorbește și despre cele patru adevăruri ale lui Arya.

Pakpey denpa shi

Ceea ce am numit „Cele Patru Adevăruri Nobile”. Ele de fapt ar trebui să se numească „Patru adevăruri ale lui Arya”.

De ce se numesc așa? Pentru că cel care a coborât din perceperea directă a vacuității conștientizează în mod direct aceste patru adevăruri nobile.

În următoarele 24 de ore, el este inundat de conștientizări. Și toate aceste conștientizări împreună, Buddha le-a formulat ca Patru Adevăruri Nobile. Aceasta a fost prima învățătură pe care a dat-o Buddha.

Buddha a vorbit despre simțuri și despre obiectele simțurilor, cele șase elemente ― fiecare dintre ele având propriul lui shenwang, kuntak și yongdrup sau fiecare dintre aceste lucruri are propriul său lucru dependent, construcția și vacuitatea.

Fiecare își creează propriul triunghi. Și în toate aceste cazuri, în școala Numai Minte, vacuitatea este modul incorect de a lipi kuntak de shenwang.

 

Cum sunt legate toate acestea de iluminarea noastră?

Și din nou, scopul tuturor acestor analize este să realizăm că pixul nu este un pix de la sine. Să înțelegem cum creăm pixul prin conceptualizările noastre. Să înțelegem cum îi creăm pe toți oamenii din jurul nostru, inclusiv pe cei care nu ne plac, inclusiv pe cei care ne rănesc. Să înțelegem că ei vin de la noi.

Scopul este să realizăm că toate problemele din viața noastră provin din propriile noastre construcții/concepte, pe care le considerăm existente de la sine. Datorită acestei concepții greșite, reacționăm împotriva lor și ne acumulăm karma rea care ne va provoca toată suferința.

Și dacă vrem să ne ridicăm la realitatea tantrică, la realitatea paradisului și a îngerilor, va trebui să renunțăm la orice astfel de identificare pe care o dăm lucrurilor, la orice astfel de existență proprie de sine pe care o dăm lucrurilor.

Conform tantrei, de fiecare dată când avem un singur gând despre un singur obiect ca existând de la sine, ne-am deteriorat vânturile și corpul și ne-am apropiat de moarte. Gândul că lucrurile există de la sine ne ucide la propriu.

Fiecare gând ca acesta ― și suntem plini de ele tot timpul ― ne sufocă canalul central. Și invers, cu cât înțelegem mai mult vacuitatea și cu cât înțelegem mai mult această separare dintre kuntak și shenwang, cu atât legăturile vor începe să se desfacă și vom aduce mai multă prană în canalul nostru central. Deci există o strânsă legătură între această învățătură, gândurile pe care le avem datorită ei și corpul nostru energetic.

De fiecare dată când avem gânduri greșite, îmbătrânim.

În seminarul Cuplul spiritual 4 se vorbește despre afecțiunile mentale. Acolo se spune că jumătate dintre cele mai importante afecțiuni mentale sunt legate de concepțiile greșite. Ele nici măcar nu sunt legate de emoții, furie, gelozie, etc. Ci de gânduri.

Fiecare gând care dă existență de sine unui obiect, face ca prana să curgă în canalele laterale. Există obiect, există subiect. Ne îndepărtează de iluminare.  Pentru că ori de câte ori prana va curge în canalele laterale, vor sufoca canalul central, prin faptul că ele se încolăcesc în jurul lui, determinându-ne să îmbătrânim și să murim.

Numai cu gândul! Nu trebuie să facem nimic altceva.

A crede că un lucru există de la sine, mă îmbătrânește.

Știința ne dă explicații științifice despre îmbătrânirea omului, despre ce se întâmplă cu pielea lui, cu inima și cu arterele lui și așa mai departe, iar în final spune: „De ce se întâmplă toate acestea, nu știm”. Pentru că explicația nu există acolo. Pentru că explicația este în concepția asupra lumii. Explicația este aici.

Yoga Sutra este o învățătură despre modul în care gândurile, practica fizică și canalele interioare sunt conectate integral și cum împreună tot acest sistem vine să ne elibereze.

Aici vorbim de obicei doar despre concepția asupra lumii și mai puțin despre corpul interior și despre corpul energetic. Acesta este un studiu tantric care nu este inclus în învățătura deschisă ACI. Studierea lui oferă această legătură și ne oferă toată înțelepciunea din partea lui Buddha, a ființelor iluminate. Patanjali a combinat pur și simplu în mod ingenios cunoașterea yoghinilor și cunoașterea tantrică.

Acesta este un studiu fără egal, plin de inspirație.

 

Eliminarea morții

Scopul budismului este să oprească această gândire, această percepție a lucrurilor ca existând de la sine.

Concepțiile greșite asupra lumii sunt afecțiuni mentale care ne ucid. Ignoranța în sine este o afecțiune mentală – simpla neînțelegere a lumii noastre, chiar dacă nu ne-am supărat pe nimeni, [simpla neînțelegere] este suficientă pentru a ne ucide.

Dacă vom putea să ne eliminăm ignoranța, nu va mai exista moarte. Buddha a spus în Sutra Inimii: „Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.”

Acesta este scopul nostru. Scopul nostru nu este de a deveni oameni drăguți sau oameni calmi, ci este cu mult mai radical. Scopul este de a învinge moartea. În Yoga Sutra, Jivan Mukta este cel care s-a eliberat încă în această viață. Eliberat de ce? Eliberat de moarte. Înainte să vină moartea, el a învins moartea.

Și asta este scris în toate tradițiile. Nu este doar în tradiția budistă, nu este doar în tradiția hindusă. Este și în creștinism.

Calea spre ea, în această tradiție, este formulată simplu și explicată clar și frumos, ca o rețetă de gătit. Trebuie doar să mergem pas cu pas și să urmăm instrucțiunile.

Dacă veți face toate acestea din motivația Mahayana, din dorința  de a face calea nu numai pentru voi, ci de dragul tuturor ființelor, veți face un mare salt înainte, deoarece karma va fi atât de puternică încât va accelera foarte mult procesul. Și fiecare poate face asta.

Calea necesită multă muncă?  Desigur.  Este nevoie de multă muncă.  Nu este ușor, dar oamenii au făcut calea.  Calea este așternută în fața noastră.

Avem karma de a avea calea și profesorii în lumea noastră.  Și să nu uităm că sămânța care ne aduce profesorul și pe noi la profesor, este aceeași.

Această înțelegere din ce în ce mai aprofundată a lumii noastre și a comportamentului nostru potrivit acestei înțelegeri, nu numai că ne schimbă mediul și relațiile noastre, ci și corpul. Ne schimbă fiecare componentă a corpului, deoarece corpul este inseparabil de corpul energetic și de gânduri.

Faptul că suntem expuși acestor învățături, este un mic antidot împotriva îmbătrânirii. Acum va trebui să intensificăm procesul, să ne ridicăm la nivelul tantric, pentru că este un proces care începe calea, dar este slab. Dar trebuie să începem de undeva!  Începem de aici și apoi cu această înțelegere trecem la nivelul tantric, care va accelera procesul.

Iar în cele din urmă corpul și mintea se vor transforma complet.  Nu vom mai fi așa cum arătăm și gândim astăzi, ci cum va arăta și gândi Buddha.

Aceasta este baza care primește transformarea și devine un înger.  Și această situație va fi ireversibilă.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 4 – prima parte

 

Firul triplu: interdependența celor trei atribute

 

În acest curs ne referim tot timpul la „Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre”. Și ne aflăm în locul în care Bodhisattva îi cere lui Buddha să-i dea mai multe vine detalii. El spune: „De ce îmi vorbești de aceste trei atribute? De ce nu ai vorbit despre ele înainte? Ce semnifică ele? Care sunt legăturile dintre ele?”

Toate acestea sunt acum subiectul lecției noastre. Deci, lecția 4 va discuta despre cele trei atribute. Buddha explică care sunt atributele și care sunt conexiunile între ele.

 

Trepiedul 

Atunci când Buddha îi descrie lui Bodhisattva în amănunt cele trei atribute, el le descrie ca pe un trepied.

Fiecare dintre cele trei atribute susține existența celorlalte două. Ele sunt ca un trepied sau ca cele trei colțuri ale unui triunghi. Lordul Buddha nu descrie lucrurile dependente în mod izolat, ca lucruri care se schimbă sau lucruri care sunt cauzate. El le descrie în ceea ce privește relația lor cu construcțiile ― kuntak. Lucrurile dependente sunt baza construcțiilor și ele sunt în principal suferința și cauza suferinței.

 

Esența lucrurilor dependente ― shenwang

Buddha începe cu shenwang. El ne dă trei dintre calitățile lor. Următoarele trei propoziții ar trebui să înceapă cu cuvântul shenwang. Cu toate că el nu apare în propoziții, subiectul lor este legat de shenwang.

1.   Lucrurile dependente sunt arena în care ne creăm construcțiile

Nampar tokpay chuyul

Aceasta este una dintre calitățile lui shenwang.

Începem cu sfârșitul frazei.

Chuyul – arenă.
În Sutra Inimii, la început există o mică rugăciune în care apare cuvântul Chuyul. L-am tradus „obiect activ”.
Chuyul poate fi tradus și „obiectul activității”, care este sensul literal, dar și „arenă”. O arenă a activității.
Tokpa – construcție,
Nampar tokpay – construcții mentale.

Adică, shenwang este arena în care ne creăm construcțiile sau în care are loc conceptualizarea.

Sau mai putem spune lucrurile dependente (shen wang) sunt „arena” în care acționează mintea care creează construcțiile (kun tak). Sunt lucrurile la care ne gândim prin construcții precum „acesta este un băț”.

Ceea ce ne spune școala Numai Minte este că mintea noastră se joacă într-o arenă. Toate fenomenele schimbătoare din jurul nostru, inclusiv noi înșine, întreaga noastră lume este o arenă.

Aceasta este arena lucrurilor schimbătoare, shenwang, și în ea ne creăm construcțiile mentale. Asta scrie aici.

Văd, de exemplu, un shenwang – un pix, și creez noțiunea de „pix” în relație cu acest shenwang. Creez o imagine mentală, sau o noțiune, sau un termen, sau un nume, adică un kuntak, și îl atribui acestui obiect.

Dar shenwang-ul în sine? Școala Numai Minte spune că shenwang-urile există cu adevărat, au o existență care le definește, există prin definiție. Dar când mă gândesc la ele, când mă raportez la ele, când interacționez cu lumea mea și cu mine însumi, trec de fapt prin conceptualizări. Mă gândesc: „Am nevoie de un pix”.

Deci am un gând. Am noțiunea/conceptul de „pix”, am ideea de „pix”, am ideea de „eu”, am ideea de „nevoie”.

De fapt, gândesc în cuvinte, gândesc în noțiuni. Toate gândurile mele sunt așa. Și de fapt, interacțiunea mea cu lumea este prin gândurile mele, este prin cuvintele mele, fie că sunt rostite, fie că sunt gândite, dar ea este prin noțiuni, prin conceptualizări.

Deci, școala Numai Minte spune că există un obiect acolo care se schimbă ― shenwang ―, care depinde de cauzele și factorii ei, dar este subtil pentru mine. „Subtil” în sensul că nu îl pot atinge, îmi este aproape ascuns. Nu-l pot atinge cu adevărat, mă raportez mereu la el prin kuntak, prin noțiune, prin concept.

Asta scrie aici.

Nampar tokpay chuyul înseamnă: shenwang-urile sunt arena în care îmi creez construcțiile, conceptele.

Deci, pentru școala Numai Minte, există un pix care are o existență definită, de la sine, dar nu îi vorbesc direct, ci prin kuntak, prin ideea mea de „pix”. Prin noțiunea mea de „pix”.

El are propria sa existență unică, propria sa existență definită și are o funcție care vine din partea lui. Are funcția de pix. Iar eu îl tratez ca fiind pix.

La rândul lui, este pix. Și asta spre deosebire de kuntak.

Să ne întoarcem pentru o clipă la băiatul Tashi. Numele „Tashi” există prin definiție? Nu. Pentru că băiatul ar fi putut primi un alt nume.

Deci, kuntak-ul nu are o existență proprie definită, pentru că este un lucru imaginar, inventat de mintea noastră. I-am inventat un nume și l-am numit „Tashi”.

În schimb, în ​​școala Numai Minte, cum rămâne cu copilul care a ieșit din pântecele mamei sale? Are o existență definitorie? Da, îl putem atinge, plânge.

Deci, kuntak-urile nu au o existență definitorie, pe când celelalte două categorii au.

Este ca și cum kuntak-ul stă între mine și shenwang.

–   Există shenwang, copilul,
–   Exist eu care mă raportez la copil,
–   Și numele care stă între noi.

Mă raportez la copil prin conceptul/noțiunea mea a acestui lucru.

Deci, în exemplul copilului Tashi, dacă shenwang este copilul, iar kuntak este „Tashi”, care este în acest exemplu mintea care concepe?

Cine i-a dat numele? Părinții.

Deci, în acest exemplu, părinții sunt o pildă pentru mintea care concepe. Deci,  există copilul care se naște, după un timp i se dă numele de Tashi și cine i-a dat numele Tashi? Părinții. Deci, acesta este un exemplu pentru procesul pe care îl facem în mintea noastră: există un copil acolo, afară, dar el este shenwang, după care i se dă un nume. Deci

–   Mintea care concepe − părinții.
–   Kuntak este „Tashi”
–   Iar shenwang este copilul. Este ca lucrul în sine pe care îl ating.

Asta numai în școala Numai Minte. Trebuie să uităm ceea ce știm de la școala Căii de Mijloc.

Arena este shenwang. Este terenul de joacă în care mintea noastră își inventează construcțiile/noțiunile și își creează imaginile mentale. Mintea se raportează la shenwang-uri, și inventează construcții. Cu excepția cazurilor, cum ar fi floarea care crește în aer și altele de acest gen, de aceea spunem Pelcher, adică în general.

2.   Lucrurile dependente sunt cele care primesc eticheta

Kuntakpay tsennyi kyi ne

Din nou, cuvântul „shenwang” nu este menționat aici, dar această propoziție se referă la el.

Tsennyi  – definiție, caracteristică, atribut. Aici are sensul de caracteristică, atribut.
Ne            – loc.

Deci, shenwang, lucrurile dependente sunt locul în care stau construcțiile – kuntak. Sau shenwang-urile sunt cele care primesc kuntak-uri.

Înainte, când am spus că shenweng-urile sunt arena în care mintea își creează construcțiile, s-a pus accentul pe procesul de conceptualizare. Și asta se întâmplă în arena shenwang-urilor.

Acum accentul este pus pe shenwang. El este cel care primește kuntak. Shenwang este cel asupra căruia proiectăm, este obiectul proiecției. El este cel care primește proiecția noastră.

Sau putem spune că lucrurile dependente (shen wang) sunt obiectele pe care se aplică atributul construcțiilor (kuntak); ele sunt cele pe care aplicăm cuvintele sau gândurile. Ele sunt cele care primesc etichetele.

Deci, obiectul nostru, copilul, primește numele de Tashi, iar apoi spunem „Tashi este talentat”, „Tashi este ingenios”.

Începem treptat să identificăm copilul cu numele pe care i l-am dat, apoi în timp uităm de această diferență.

Școala Numai Minte spune că dacă ne amintim că numele copilului și copilul nu sunt același lucru, că pixul și numele de „pix” nu sunt același lucru, suntem pe calea de eliberare. Numele, eticheta este o invenție a minții și nu are existență prin definiție. Pe când obiectul în sine are o existență definitorie.

3.   Lucrurile dependente prezintă calitatea de a face lucrurile să se întâmple

Duje kyi tsenma

Tsenma – caracteristici,
Duje este traducerea tibetană a cuvântului sanscrit Samskara, care înseamnă factor cauzal. Ceva ce cauzează altceva.

Deci, shenwang-urile prezintă caracteristicile lucrurilor care cauzează alte lucruri. Ele însele sunt cauzate și cauzează alte lucruri.

Sau putem spune că lucrurile dependente (shen wang) prezintă caracteristicile tipice ale unui factor sau ale unui lucru schimbător

 

Legătura dintre lucrurile dependente și construcțiile noastre…

Mai înainte am spus că shenwang-urile sunt lucruri schimbătoare, lucruri care au cauze și factori.

Acum Buddha spune: Acest shenwang,

–   este lucrul la care mă gândesc ca fiind un „pix”. În mod activ: mă gândesc la el ca fiind un „pix”.
–   este obiectul gândirii mele ca „pix”, este lucrul pe care îl consider ca fiind „pix” și
–   este, de asemenea, lucrul care funcționează ca un pix.

Trei aspecte diferite:

–   Este un lucru pe care mi-l imaginez,
–   Este un lucru imaginar,
–   Este un lucru care se schimbă în sine.

Deci, lucrul care se schimbă în sine, al treilea, este de fapt deja inclus în definiția lui shenwang.

De ce nu a definit Buddha lucrurile dependente pur și simplu ca acele lucruri care se schimbă? De ce adaugă Buddha și pe primele două?

Buddha vrea să ne atragă atenția asupra modului în care creăm construcțiile, kuntak-urile, în mintea noastră. El vrea să începem să fim atenți la modul în care funcționează mintea noastră și la modul în care ne raportăm la lucruri. Cum știm ce știm? Cum ne relaționăm la această cunoaștere?

Dacă revenim la exemplul lui Tashi, știm că Tashi nu a fost Tashi din prima clipă, i-a trebuit câteva zile ca să primească numele de Tashi. Aceasta este pilda. Iar morala este că dăm kuntak-uri tuturor lucrurilor. Iar apoi schimbăm noțiunea cu lucrul real. Dar lucrul nu a fost real până când l-am conceput.

Și acesta este un proces pe care îl facem în ambele școli de gândire. Atât în ​​școala Numai Minte cât și în școala Căii de Mijloc. Trebuie să devenim conștienți de acest proces în care mintea creează noțiuni, concepte și care este legătura dintre ele și lucrul pe care îl conceptualizează? Din acest punct, școlile sunt similare.

Diferența dintre ele este lucrul care primește numele sau concepția. În școala Numai Minte, acest lucru există prin definiție, dar în școala Căii de Mijloc, nu este așa.

Când cineva ne rănește, repede credem: „Este rău, sau mă rănește, sau trebuie să fiu atent și să mă feresc de el, sau de el trebuie să mă apăr”. Îi atribuim imediat un concept.

Și credem că așa este el în sine.

Asta nu este adevărat, așa cum copilul nu este Tashi de la sine, până când îl denumim Tashi. El nu este lucrul pe care îl denumesc.

Îmi etichetez șeful: „Șeful e rău”. Oare există acolo un șef? În școala Numai Minte, șeful există, având propriul lui mod unic de a fi, având propria sa natură de sine. Dar există o distincție între shenweng și kuntak – eticheta sau noțiunea pe care i-o dăm.

 

…și importanța de a distinge între ele

Școala face un pas mare spre a începe să distingem între construcții/concepte și lucrurile schimbătoare care le primesc. Această distincție ne ajută să ne îndreptăm atenția asupra întregului proces în care conceptualizăm lucrurile și apoi schimbăm conceptul cu lucrul real.

Școala Numai Minte ne îndreaptă atenția asupra acestui proces pe care îl facem tot timpul. De fiecare dată când ne enervăm pe cineva, suntem în școala Numai Minte, sau în școlile inferioare. Dăm existență de sine lucrurilor pe care le cunoaștem, dar ele nu au existență de sine.

De ce purtăm toate aceste discuții despre shenwang și kuntak? Pentru ca să nu suferim. Ca să nu fim nevoiți să murim, de exemplu. De aceea a venit Buddha și a predat aceste lucruri.

Ce legătură are asta cu iluminarea?

Dacă mă gândesc la mine ca la cineva care are propria lui natură definită și propria lui existență unică, sau propriul lui mod unic de a fi, că există de la sine, nu voi putea ajunge la iluminare. Pentru că eu cred că sunt deja așa. De fiecare dată când îmi atribui calitatea de a fi om, dau acestui shewang existență de sine și atunci nu voi putea să mă eliberez.

Orice învățătură ne aduce la un nivel spiritual mai înalt decât cel al unei persoane obișnuite. Și asta nu este ceva ușor pentru că trebuie să ne depășim credința puternică pe care o avem în acest shenwang, care are un fel de existență proprie definită. Această credință este foarte adânc înrădăcinată în noi, de fapt venim cu ea din viețile anterioare.

Această muncă uriașă pe care trebuie să o facem cu mintea noastră va fi mai ușoară dacă înțelegem cum atribuim kuntak-uri lucrurilor care ne înconjoară. Cum le conceptualizăm și apoi ne raportăm la ele prin denumirile pe care i le-am dat. Acest lucru ajută foarte mult la dezvoltarea înțelepciunii. Numai înțelepciunea ne poate ajuta să ne eliberăm de credința în existența de sine a lucrurilor.

Numai dacă înțelegem cum ne creăm fiecare aspect al nostru, ceea ce numim uman și efemer, abia atunci vom putea trece la următorul nivel.

Acest proces este foarte util și trebuie să-l facem înainte de a putea trece la următorul nivel. Deoarece suntem limitați de amprentele  pe care le-am adus cu noi din multele vieți anterioare.

Vedem toate obiectele din lumea din jurul nostru în felul în care le vedem doar din obișnuința a milioane de vieți trecute. Așadar, ca să schimbăm lumea din jurul nostru, în special să trecem la un nivel spiritual superior, este o sarcină foarte mare și dificilă, dar este mult mai ușor dacă înțelegem cum inventăm numele pentru fiecare lucru. Acesta este indiciul; aceasta este perfecțiunea înțelepciunii.

Chiar acum suntem limitați de tot ceea ce ne amintim din viețile noastre trecute și ne percepem sau ne inventăm lumea pe baza unor semințe care există de mii și mii de ani. Nu suntem în mod inerent mai inteligenți decât animalele – avem doar obiceiul a mii de vieți de a vedea acest cilindru ca pe un pix, astfel încât în această viață îl recunoaștem destul de repede ca fiind pix. Așadar, pentru a trece la a vedea lumea într-un mod nou trebuie să trecem prin poarta numită perfecțiunea înțelepciunii, care constă în a înțelege cum inventăm pixul. Trebuie să înțelegem relația dintre construcții, schimbarea lucrurilor și vacuitate. Aceasta este cunoașterea. Să facem acel salt între ceea ce știam din viețile noastre trecute și ceea ce suntem în stare să fim – [iar asta] se realizează prin perfecțiunea înțelepciunii. Și înainte de a putea face acest salt, trebuie să înțelegem cum ne jucăm în această arenă a lumii din jurul nostru. Cum o creăm și cum ne jucăm în ea.

 

Confuzia dintre Kuntak și Shenwang este o formă de ignoranță

Ignoranța are mai multe fețe în această școală Numai Minte. Una dintre ele este să credem că Tashi primește numele de „Tashi” prin însăși definiția sa.

Confundăm numele și lucrul de sub el. În această școală de gândire atunci când credem că Tashi este, prin definiție, Tashi – aceasta este ignoranță.

Întru-unul din cursuri a fost dat exemplul bățului pe care îl credem șarpe.  Mergem pe drum, este întuneric, și vedem ceva pe drum și ne gândim [că este un] „șarpe”. După care ne dăm seama că obiectul era un băț care arăta ca un șarpe.

Dacă ne gândim „șarpe” și suntem convinși că este un „șarpe” și nu ne dăm seama că i-am dat kuntak-ul „șarpe”, atunci vom fi siguri că există un șarpe acolo și ne vom comporta ca și cum șarpele ar fi un acolo. Ne vom pierde timpul și energia luptându-ne cu acest șarpe imaginar. Aceasta este ignoranță. Pentru că shenwang-ul care este acolo pe drum este liber de denumirea sau kuntak-ul pe care i-l dăm. El nu este, prin definiție, un șarpe. Dovadă, că mai târziu am constatat că era de fapt un băț.

Deci, ignoranța în această școală este de a crede că este un șarpe prin însăși definiția sa: „Am văzut un șarpe”.

Cum se traduce asta în viața de zi cu zi? La fel ca exemplul cu șarpele.

Ne apare o situație și o interpretăm ca fiind foarte neplăcută. O interpretăm ca și cum ea ar fi așa prin definiție, deși aceasta este o construcție pe care o avem despre o stare care nu are nimic neplăcut de la sine. Și credem atât de tare în acest kuntak încât, pentru a scăpa de neplăcut, suntem dispuși să rănim pe alții, sau să facem lucruri ilegale.

De ce „Tashi” nu există prin definiție? Pentru că în școala Numai Minte „a exista prin definiție” înseamnă: de la sine, în modul său unic – el este Tashi. Dar nu există nimic în el care să fie de la sine Tashi. Acesta este un kuntak, acesta este numele pe care i-am dat. Dacă el ar fi fost Tashi de la sine, atunci de îndată ce a ieșit din pântecele mamei sale, toată lumea ar fi spus „s-a născut Tashi”.

 

Credința în existența prin definiție ne înlănțuie

Să nu uităm că două dintre cele trei grupuri există prin definiție și doar unul nu există prin definiție. Care este ea? Kuntak.

În școala Căii de Mijloc câte lucruri există prin definiție? Nici măcar unul. Ea nu are nevoie de cele trei grupuri. Și acesta este motivul pentru care în această școală, Buddha nu a vorbit în mod specific despre cele trei grupuri.

Să mergem acum în lumea tantrică. Sunteți deja foarte avansați și întâlniți îngeri. Îi spuneți persoanei de lângă voi: „Uau, uite ce înger!” Și ea spune: „De ce înger vorbești? Unde vezi tu înger?”. Ea nu vede un înger. Tu vezi un înger, iar ea nu-l vede. Cine are dreptate?

În funcție de ce școală răspundem?

Conform școlii Căii de Mijloc, este posibil acest lucru? Categoric că da.

Conform concepției școlii Căii de Mijloc, natura unei persoane nu este altceva decât o proiecție mentală, astfel încât, dacă acumulăm karma potrivită, toate lucrurile din lumea din jurul nostru pot deveni sfinte.

Nu este așa în școala Numai Minte. Pentru că shenwang are existență de sine, prin definiție. Îngerul este și el un shenweng. Are propria sa existență unică. Deci, ori ești înger, ori nu ești.

Dacă ne este greu să-l credem pe cel care ne spune: „Am văzut un înger”, atunci în ce școală de gândire ne aflăm? În școala Numai Minte, deci nu ne putem elibera.

Conform școlii Numai Minte un înger tantric este un înger tantric de la sine, iar o persoană normală este o persoană normală de la sine, deoarece ele sunt lucruri schimbătoare, lucruri care există prin definiție și au caracteristicile lor, pe când ele sunt doar proiecția noastră mentală.

 

Lucrurile dependente și suferința din lumea noastră

Buddha ne-a dat trei descrieri ale shenwang. Cele trei propoziții care s-au referit la shenwang:

–   Ele sunt arena de acțiune în care ne creăm construcțiile/conceptele,
–   Ele sunt obiectul conceptualizărilor noastre și,
–   Ele sunt lucruri schimbătoare.

De ce Buddha ne-a dat aceste trei descrieri cu referire la shenwang?

Pentru că vrea să ne determine să ne gândim la modul în care conceptualizăm.

Deci, Shenwang reprezintă în esență 99,99% din lumea noastră. Suntem în permanență înconjurați de fenomene. Fenomene care sunt supuse unor procese, cauze și factori și trec permanent prin procese de creștere și declin. Aceasta este viața noastră. Asta este ceea ce numim „lucruri”. Am putea spune: „Shenwang-urile sunt lucrurile”. Ele sunt ca o bază de discuție, între noi și lume.

Despre aceste shenwang-uri care ne creează lumea ne-a vorbit Buddha în „Adevărul suferinței” și „Adevărul sursei suferinței”.

Dukngel gyi denpa

și

Kunjung gyi denpa

Suferința și cauzele suferinței.

Toate aceste fenomene schimbătoare:

–  Sau sunt afectate, există o afecțiune mentală care este acum activă,
–  Sau sunt rezultatul unei afecțiuni mentale pe care am avut-o în trecut, care a creat acest lucru,
–  Sau ele creează acum o afecțiune mentală.

Aceasta este lumea afectată în care trăim. De ce este afectată? Pentru că suntem plini de afecțiuni mentale. Pentru că avem ignoranță.

Întreaga școală Numai Minte se bazează pe aceste shenwang-uri, pentru că ele sunt cea mai mare parte a lumii noastre.

99,99% dintre lucrurile care ne preocupă sunt lucrurile schimbătoare, care conform școlii Numai Minte ele există prin definiție.

 

Analiza Shenwang-urilor

Mai înainte am spus că tot timpul confundăm kuntak cu shenwang-ul din spatele lui. Ca și cum am proiecta kuntak pe un shenwang. Întrebarea este cum știm că shenwang există prin definiție?

Ce semn aș avea, în școala Numai Minte, că ceva există prin definiție?

Eu spun: „Unde este pixul?”. Caut pixul și îl găsesc.

Dacă merg de la kuntak la shenweng și caut lucrul pe care îl numesc „pix” – îl găsesc, uite pixul. Pot scrie cu acest obiect. Caut lucrul și îl găsesc. Lucrul pe care l-am găsit, care se afla în spatele numelui, există prin definiție. El se  potrivește cu numele pe care îl am în minte, cu noțiunea pe care o am în minte – „pix”. L-am găsit: “Ah! Uite Shenwang!”.

Ce spune școala Căii de Mijloc?

Caut pixul. Pot găsi pixul?

Nu. Găsesc un băț.

Atunci voi căuta bățul și ce voi găsi?

Părți! Alb, albastru, capac, bază, mină, plastic. Caut bățul și nu îl găsesc. Nu-l pot găsi.

În școala Numai Minte, acest lucru există prin definiție pentru că atunci când îl caut, îl găsesc. Viața este mult mai simplă.

În școala Căii de Mijloc, atunci când caut un pix, găsesc un pix?

Am căutat pixul, se ascundea aici, apoi am scris cu el. Deci am găsit pixul. L-am găsit sau nu l-am găsit?

Care este diferența?

În școala Căii de Mijloc, găsesc un pix, dar nu unul care dacă continui să caut nu voi mai găsi încă ceva dedesubt. Procesul continuă.

În timp ce școala Numai Minte se oprește, deoarece shenwang-ul de sub kuntak are existență prin definiție. El există. Este un lucru schimbător, este un lucru care are cauze. Are propria sa existență unică.

 

Întrebare: Deci, nu mai urmează și un alt strat de kuntak și shenwang?

Răspuns: Nu, nu în școala Numai Minte. Ea se oprește aici.

Școala Numai Minte ne oferă un pas intermediar între „totul există prin definiție”, concepție pe care au avut-o școlile inferioare, chiar înainte de școala Numai Minte, și școala Căii de Mijloc „nimic nu are existență de proprie sine”.

Buddha ne-a dat un strat în școala Numai Minte. El ne spune: „Fii atent, tu ești cel care denumești lucrurile.” Ne spune să începem să fim atenți la proces. Școala Calea de Mijloc spune: „Acest proces nu se oprește niciodată.”

Dacă caut ceva, îl voi găsi? Nu.

În școala Numai Minte, găsesc lucrul pe care l-am căutat și mă opresc din căutat. Dacă tot ce vreau este să scriu, caut pixul, găsesc un pix, scriu, și aici mă opresc. Dar dacă continui să-i caut componentele, nu le voi găsi, procesul nu se va opri.

Deci, am spus că în școala Numai Minte, sub kuntak există un shenwang. El există prin definiție și are propriile sale proprietăți. Are propria sa existență unică. Asta înseamnă că el trebuie să fie acolo, altfel nu există nimic. Pentru că dacă n-ar fi acolo, atunci ce ar mai exista prin definiție? Școala spune că shenwang-urile există prin definiție.

În școala Căii de Mijloc există acest proces, care nu se termină: de a da la o parte un înveliș, apoi alt înveliș și alt înveliș… Ca și cum am decoji o ceapă, foaie după foaie.

Deci, în școala Numai Minte, curățăm doar o coajă de ceapă. Dar acest lucru ne ajută, pentru că odată ce ne dăm seama că există o coajă de decojit, ne ajută cu adevărat să mergem mai departe. Și exact asta a vrut să spună Buddha în această explicație.

 

Două tipuri de construcții

Există două moduri în care ne creăm imagini mentale sau construiți despre lucruri.

Ce facem cu shenwang-urile? Le conceptualizăm, ne gândim la ele. Și ne gândim în două moduri diferite. Iar acum Buddha enumeră două moduri diferite în care conceptualizăm lucrurile:

1.   Construcții/concepte legate de esența unui anumit lucru

Ngowo la kuntakpay kuntak

Ngowo          – esența sau natura unui obiect – în acest caz, a shenweng-ului.
Kuntak         – construcție sau concept.
Kuntakpay – a construi sau procesul de conceptualizare.

Adică, o construcție pe care o construiești despre esența unui lucru.

Deci există kuntak pe care îl construim în raport cu esența shenwang-ului.

Un tip de conceptualizare pe care îl avem este despre esența fenomenelor din jurul nostru.

De exemplu, „pixul”. Este un instrument de scris, asta este esența lui. Este o verbalizare și/sau o conceptualizare.

Eu spun: „Acesta este un pix”. Este un instrument de scris, asta este esența lui. Acesta este un tip de conceptualizare.

2.   Construcții/concepte legate de caracteristicile unui anumit lucru

Kyepar la kuntakpay kuntak 

Kyepar          – caracteristici, trăsături.
Kuntakpay – a construi sau procesul de conceptualizare,
Kuntak         – construcție sau concept.

Adică, o construcție pe care o faci despre caracteristicile unui lucru.

Eu spun: „Este un pix albastru”. Deci fac o construcție în raport cu esența lui și o construcție legată de caracteristicile lui „albastru”, „lung” sau „ascuțit”.

Așadar, puteți construi o construcție referitoare la natura de bază a unui obiect („pix”) sau referitoare la trăsăturile sau caracteristicile specifice ale unui obiect („lung și albastru”). Acestea sunt construcții corecte care nu se confundă.

Putem spune substantive și adjective. Sau putem include și numele verbelor, deoarece numele poate fi nu numai un substantiv, ci și o acțiune.

În ambele cazuri, kuntak sau conceptualizarea este o idealizare pe care o facem în mintea noastră. O idee, o noțiune care este fixă, care este perfectă, neschimbătoare și care este în mintea noastră. Și acest kuntak îl proiectăm acesta pe shenwang.

De exemplu:

Am menționat mai devreme, primul adevăr nobil a lui Arya, adevărul suferinței.

–   Când conceptualizăm/verbalizăm esența Primului Adevăr Nobil a lui Arya, spunem simplu: „adevărul suferinței”.
–   Când conceptualizăm/verbalizăm trăsătura principală a acestui adevăr, atunci spunem, de exemplu: „Adevărul suferinței este ceva ce o persoană ar trebui să realizeze că i se întâmplă”.

 

Vacuitatea conform școlii Numai Minte

Să revenim la trepiedul nostru.

Am spus că avem două moduri de a concepe un lucru:

–   Unul este să spunem despre el că este „pix”, îi dăm numele „pix”.
–   Și al doilea este să-i denumim trăsăturile , sau să-i dăm adjective.

Școala Numai Minte va spune că aceste două moduri sunt corecte,

–   Există și un al treilea mod în care conceptualizăm, care este greșit în această școală: să identificăm între shenwang și kuntak (să considerăm că ele sunt identice) și să spunem: „Desigur că este pix, este de la sine pix”.

Din nou, avem o problemă lingvistică pentru că folosim același cuvânt pentru shenwang și kuntak.

Atunci când spun „pix”, vorbesc despre kuntak. Lucrul acesta funcționează ca un pix, cu siguranță este pix.

E ca și cum am spune că bățul pe care îl văd pe drum este cu siguranță un șarpe. Arată ca un șarpe, are culorile unui șarpe și chiar mi s-a părut că se mișcă ca un șarpe.

Nu separăm eticheta de lucrul care primește eticheta. În școala Numai Minte a nu face separarea este ignoranță.

A crede că lucrul este același cu eticheta pe care i-am dat-o, este ignoranță. Și faptul că este o greșeală, este vacuitatea. Acesta este Yongdrup.

Shenwang-ul este gol de a fi strâns legat de eticheta pe care i-o dau.

Pot să-l numesc pe copil „Tashi” sau să-i dau alt nume. Pot identifica lucrul pe care îl văd pe drum ca șarpe sau în alte condiții, chiar îl văd [ca fiind] un băț.

Lucrul nu este eticheta pe care i-o dau. Dacă credem că lucrul este eticheta pe care i-o dăm, școala Numai Minte consideră asta ignoranță. Asta înseamnă că nu-i înțelegem vacuitatea. Există mai multe fețe ale vacuității, aceasta este o față a ei.

O față a ei este că un lucru nu este neapărat eticheta pe care i-o dau.

În măsura în care nu există separare între etichetă și lucrul care primește eticheta, cum ar fi, șeful este „rău” pentru că toți colegii din birou au spus că el est rău, asta înseamnă ignoranță.

Deci, în școala Numai Minte, obiectul nu are dreptul la etichetă, la nume. Nu are nicio proprietate asupra etichetei pe care i-o dau. Kuntak-urile nu sunt naturale pentru obiecte. Numele „Tashi” nu este natural copilului care se naște. Sunt invențiile noastre.

Kuntak-urile sunt lucruri imaginare, inventate de mintea noastră. Ele nu există prin definiție. Lucrurile nu vin cu nume. Noi le dăm nume. Noi creăm nume și apoi le dăm lucrurilor.

 

Poate o astfel de concepție a vacuității să elibereze?

Ce spune școala Numai Minte despre cum ne eliberăm?

Ea spune: „Ah, cei din școala Căii de Mijloc, spun că nimic nu există de la sine, deci cine se poate elibera? La urma urmei, el nici măcar nu există, atunci despre cine vorbim? Totul este o prostie. Ei vorbesc despre nimic. Nu este nimeni care să fie eliberat”. Ea va râde de școala Căii de Mijloc.

Școala Calea de Mijloc va spune celor din școala Numai Minte: „Voi abia ați început procesul. Mai sunt nenumărate straturi dedesubt. Abia ați început. Cum v-ați putea elibera vreodată?”

Cine a predat aceste școli? Buddha.

Cui le-a predat? Lui bodhisattva care era derutat de descrierea supremă. Așa că Buddha i-a spus: “Hai să mergem pas cu pas. Să luăm lucrurile pe rând”.

În mod sigur Buddha înțelegea vacuitatea foarte bine. El ajunsese la iluminare. Este imposibil să ajungem la iluminare fără să percepem vacuitatea. Mai mult de atât, el a citit mintea acestui bodhisattva derutat și și-a spus: „De asta are nevoie acum pentru a-i da etapele căi”.

Să spunem că asta e tot ce știe școala Numai Minte. Poate o persoană să se elibereze, să devină un arhat?

Vom pune o întrebare mai simplă. Avem toate școlile inferioare dinaintea școlii Numai Minte. Școlile Abhidharma, din prima învârtire a roții Dharmei, numite Hinayana. Ele spun că toate lucrurile care există ― există prin definiție.

Deci vorbim despre arhat-ul din Hinayana, care a ajuns la Nirvana. El și-a eliminat toată suferința și toate semințele suferinței. Iar Buddha a spus că nu se poate face asta fără să percepem direct vacuitatea. Școlile nici măcar nu studiază vacuitatea. Ele vorbesc de lipsa de sine, care este ceva diferit. Este posibil acest lucru?

Ceea ce spunem este că dacă există un arhat al Hinayanei, el nu ar putea deveni un arhat fără să perceapă direct vacuitatea. El trebuie să perceapă vacuitatea pentru a ajunge la această stare în care își elimină orice afecțiune mentală. Fără a înțelege lipsa existenței de sine a fiecărui lucru, nu putem scăpa de toate afecțiunile mentale. Deci, el trebuie să ajungă la această conștientizare.

Este posibil să fi ajuns la ea în ciuda opiniilor pe care le-a îmbrățișat. A stat în meditație și a „căzut” în această experiență. Este posibil. Există vreo șansă să ajungem la ea fără ca mai întâi să studiem și să înțelegem?

Profesorii noștri spun că șansele sunt zero. Este greu. Chiar și atunci când am studiat Madhyamika Prasangika, tot este dificil. E multă muncă. Dacă nu ați învățat conceptul complet al vacuității, șansa este foarte mică de a ajunge acolo. Și oamenii pot ajunge la percepția vacuității chiar dacă nici măcar n-au auzit de cuvântul vacuitate. Se întâmplă asta, dar este foarte, foarte rar.

Mă încadrez în aceasta categorie? Nu îmi asum riscul. Și nu aveți de ce să riscați, pentru că v-am vorbit deja despre pix și câine. Am plantat virusul în voi, iar el va continua să crească.

 

Orice învățătură a lui Buddha aduce pe oameni la iluminare

După cum știți există un jurământ Bodhisattva de a nu-i disprețui sau minimaliza pe cei din Hinayana sau școlile inferioare. De ce? Pentru că Buddha a predat aceste lucruri.

De ce le-a predat? Pentru că asta ajută oamenii. Pentru că cei care nu sunt încă pregătiți pentru lucrul suprem, învățătura îi va ridica la o etapă de la care se vor putea îndrepta spre lucrul suprem.

Deci, este foarte important să nu-i subestimăm, să nu le diminuăm valoarea, să nu le spunem că nu vor ajunge la iluminare, pentru că vor ajunge la iluminare. Ei sunt doar într-o etapă pe calea iluminării.

Ceea ce subliniază acest jurământ este faptul că dacă înțelegem că avem nevoie de toată gloria școlii Căii de Mijloc, a școlii Prasangika Madhyamika și că trebuie să decojim toate straturile existenței de sine pentru a ajunge la iluminare, atunci nu le pot spune „Nu este adevărat!”. Deci din punct de vedere filozofic, trebuie să fiu corectă, dacă persoana din fața mea este pregătită. Dacă nu este pregătită, ce a făcut Buddha? A spus ceva pe jumătate corect, pentru că asta l-a ajutat pe om în acel moment.

Nu putem subestima motivația celor din școlile inferioare. Despre asta vorbește jurământul Bodhisattva. Deci nu disprețuim învățăturile Hinayana și al școlilor inferioare. Dimpotrivă, ele sunt atât de prețuite încât le dedicăm cursuri întregi. Pentru că ne ajută să ne ridicăm la un nivel mai înalt și pentru că îi ajută pe alții din locul în care se află.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 3 

 

Recapitulare

Un rezumat al celor trei învârtiri ale roții:

• Cele trei învârtiri ale roții Dharmei

În lecțiile anterioare am spus că Buddha a predat Dharma în trei perioade numite cele trei învârtiri ale roții. Și în principal a explicat vacuitatea, care este principalul subiect în studiul nostru. El a explicat vacuitatea în trei moduri diferite.

Și când spunem trei învârtiri ale roții, nu ne referim la ele din punct de vedere cronologic, deși prima învârtire a fost într-adevăr prima din punct de vedere cronologic. Buddha a continuat să predea prima și a doua învârtire în diferite momente ale carierei sale didactice, și același lucru este valabil și pentru a treia învârtire. Deci aceste perioade de timp nu sunt consecutive.

Am spus că învârtirea roții Dharmei este un act în care o persoană care a dobândit conștientizări și înțelepciune, precum Buddha, vine și predă. Și datorită faptului că această înțelepciune și aceste conștientizări sunt transcendentale, sunt dincolo de cuvinte și gândire, ele nu pot fi spuse cuiva și gata, el se va ilumina. Dar dacă ar fi fost așa de simplu, ne-am fi iluminat deja.

Tot ce poate face un astfel de profesor este să explice, să predea. Iar acest lucru este ca și cum roata începe să se învârtă în inima profesorului și cuvintele profesorului ajung la urechile elevului. După care, elevul reflectă asupra lor, le practică, acționează conform instrucțiunilor și, în cele din urmă, ajunge la conștientizările lui proprii. Și aceasta este roata.

Mai târziu, acest elev, după ce a parcurs un drum lung, devine el însuși profesor și apoi continuă să învârtă roata. Și așa se întâmplă din generație în generație.

⇒      Prima învârtire

Prima învârtire a roții este reprezentată, de exemplu, în „Abhidharma Kosha”, dar nu numai. În scripturile anterioare, Buddha împarte omul și lumea în mai multe părți: corpul, mintea, cinci agregate, 12 porți ale simțurilor și obiectele lor, 18 categorii, 4 adevăruri, și cele 12 verigi ale „existenței dependente”.

Atunci când Buddha s-a referit la aceste lucruri, în descrierea sa, a spus că ele au o natură proprie și există prin definiție de la sine.

⇒      A doua învârtire

Chiar și în „Sutra inimii” Buddha enumeră în continuare aceleași lucruri, dar acolo nu mai spune că ele au existență de sine.

„Sutra inimii” este deja o reprezentare a celei de a doua „învârtiri a roții Dharmei”. Este o altă fază a învățăturii Lordului Buddha, în care se referă la aceleași lucruri, dar acum spune ceva diferit. Acum spune: „Uită de ceea ce am spus înainte. Nimic nu are natură proprie!“.     El își îndreaptă degetul spre nas și spune: „Nu există nas”. Își îndreaptă degetul spre ochi și spune: „Nu există ochi”. Își îndreaptă degetul spre ureche: „Nu există ureche”. El vorbește despre patru adevăruri: „Nu există patru adevăruri”. El continuă să spună că „nu există conștiință, nu există iluminare, nu există nirvana.” Buddha pare că dorește să-și șocheze ascultătorii. Aceasta este „a doua învârtire a roții Dharmei”.

⇒      A treia învârtire

La „a treia învârtire a roții Dharmei” oameni care sunt uimiți de a doua învârtire vin la Lordul Buddha și îi spun: „Te rugăm, Buddha, ajută-ne! Explică-ne, la ce te referi când spui că nu există ochi, că nu există ureche, că nimic nu are existență de sine?”.

Buddha aude întrebarea și își spune: „Această persoană nu înțelege învățătura pe care i-am dat-o. Trebuie să-l ajut, trebuie să i-o detaliez mai mult”.

Bodhisattva pe nume

Dundam yangdak pak

Îl întreabă pe Buddha, iar răspunsul lui începe „A treia învârtire a roții Dharmei”. Răspunsul se găsește în  sutra pe nume Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre. „Acestor sutre” se referă la sutrele pe care Buddha însăși le-am predat înainte, până la această sutră. „Acum o să-ți explic exact ce am vrut să spun”.

„Când am spus că nimic nu există de la sine și nimic nu are o natură proprie, nu am vrut să spun asta într-un mod atât de radical.” El spune: „Unele dintre lucrurile pe care le-am enumerat, le-am spus la propriu, iar altele pe care le-am enumerat au fost la figurat, ele trebuie interpretate și aici te voi ajuta să înțelegi”.

 

• Cele trei caracteristici/atribute

Și acum, Buddha împarte toate lucrurile din lumea noastră în trei categorii. Pe care le-am numit cele trei atribute.

1.      Kuntak

Buddha spune: „Atunci când am spus că nimic nu există prin definiție, nu are existență proprie de sine, m-am referit la lucrurile imaginare inventate de mintea noastră. Lucrurile care nu există cu adevărat, care sunt rodul imaginației noastre.”

Și Buddha dă exemplul florii care crește în aer. Acesta este un exemplu de un lucru care ni-l putem imagina, dar care nu există. Acesta este unul dintre exemple, care este mai puțin interesant. De ce? Pentru că nu ne interesează lucrurile pe care ni le imaginăm și care nu există.

Ah, dar există lucruri pe care le născocim în mintea noastră care se referă la lucrurile din realitatea noastră, cum ar fi, de exemplu, numele cuiva. Inventăm un nume și i-l dăm cuiva.

Am numit acest lucru kuntak. În română spunem construcție. O construcție poate fi un nume, poate fi o etichetă, poate fi un gând, poate fi o idee, ceva în capul nostru pe care l-am inventat în raport cu realitatea.

Toate acestea sunt în capul nostru, iar Buddha spune: „Când am spus că nimic nu are existență de sine, mă refeream în primul rând la acestea. Ele nu au existență prin definiție. Nu au o anumită natură care să le definească, pentru că sunt invenția noastră, ele nici măcar nu există”.

2.      Shenwang

Atunci când ne uităm la lucrurile din lumea noastră, care sunt schimbătoare, care nu sunt imaginare și care există – le-am numit Shenwang.

Shenwang înseamnă: sub controlul unei alte forțe, controlat de o altă forță.

Sensul este „controlat de cauze și factori care l-au adus la existență. Orice lucru este cauzat într-un anume fel. 99,99% din lucrurile care se află în lumea noastră sunt așa, adică sunt schimbătoare și condiționate de cauzele și factorii lor. Aceste lucruri le-am numit shenwang.

Buddha spune: „Când vorbeam despre acestea”, fiți atenți la faptul că ele există prin definiție, suntem în a treia învârtire a roții.  Ele au un fel de natură proprie, au o existență prin definiție, au o anumită unicitate, există ceva care face ca acest pix să fie unic și care îl deosebește de alt lucru.

“Când vorbesc acum despre lipsa naturii lor proprii, mă refer la faptul că ele nu au natura de a se schimba de la sine. Aceste lucruri se schimbă, dar natura de a se schimba nu este de la sine. Ele depind întotdeauna de cauzele lor, nu pot veni fără cauze. Deci, când mă refeream la lipsa naturii proprii, mă refeream la faptul că nu au natura să se schimbe de la sine.”

„Dacă cauza nu există, nici efectul nu există, atunci lucrul nu va apărea în lumea mea. Deci, lucrurile sunt supuse cauzelor și factorilor care le determină existența.” Acestea sunt Shenwang.

3.      Yongdrup

Al treilea tip de lucruri l-am numit Yongdrup și acestea sunt lucrurile supreme.

Și aici, când vorbim despre lipsa naturii proprii, spunem că lucrurile nu au natura proprie de a fi supreme.  Ce înseamnă asta?

Am spus că Buddha ne vorbește despre Yongdrup în două moduri.

a.   Un mod în care vorbește despre Yongdrup este obiectul pe care îl percepe Arya atunci când se află în meditația profundă a vacuității. Acesta este obiectul pe care, atunci când o persoană îl vede în meditație profundă și ca urmare atunci când iese din ea, toate afecțiunile sale mentale sunt curățate treptat, după care va ieși complet din suferință. Acesta este un prim sens.

b.   Un al doilea sens al lui Yongdrup este faptul că nimic în lumea noastră nu există de la sine.

Deci avem trei atribute:

1.   Avem kuntak – construcție.
2.   Shenwang – lucrul dependent și
3.  Yongdrup, care este totalitatea.

Deci, acestea au fost, pe scurt, noțiunile pe care le-am folosit în lecția trecută. Și vom continua să discutăm despre ele.

 

Cele cinci afirmații celebre ale lui Buddha
în a doua învârtire a roții

Vă mai amintiți de scena în care Buddha încearcă să-l ajute pe bodhisattva? Bodhisattva îl întreabă pe Buddha: „Nu înțeleg ce ai vrut să spui când ai zis că nimic nu are propria lui natură de sine”. Iar Buddha îi răspunde: „Bine, te ajut. N-am vrut să spun ceva atât de total. Există trei cazuri, și în fiecare caz am vrut să spun ceva puțin diferit. În primul caz am vrut să spun că lucrurile nu au cu adevărat existență proprie, în al doilea caz am spus că ele nu au natura proprie de a se schimba, și în al treilea caz am spus că lucrurile nu au natura proprie de a fi supreme.”

Acum, Buddha discută cu Bodhisattva și despre alte lucruri pe care le-a spus în a doua învârtire a roții, pe care Bodhisattva nu le înțelegea. Buddha se întoarce la lucrurile pe care le-a spus în a doua învârtire a roții și le interpretează pentru bodhisattva.

În „A doua învârtire a roții Dharmei”, Buddha a dat cinci afirmații faimoase. Arya Nagarjuna le citează mult. Așa că acum vom trece peste ele.

1.      Lucrurile sunt lipsite de natură proprie.

Ngowo nyi mepa

Ngowo – esență, natură, natură proprie.

Ngowo nyi mepa înseamnă lucrurile sunt lipsite de natură proprie sau nimic nu are natură proprie.

Acesta este prima dintre cele cinci afirmații pe care Buddha le-a rostit în „a doua învârtire a roții Dharmei”.

În lecțiile 1 și 2 am vorbit deja despre asta.

2.      Nimic nu începe

Ma kyepa

Ma       – cuvânt de negație,
Kyepa – a crește; a se naște; a se forma, a fi creat, a fi făcut,

Ma kyepa este a doua afirmație pe care Buddha a făcut-o în „A doua învârtire a roții Dharmei”, care înseamnă „Nimic nu începe” sau „Nimic nu crește”.

3.      Nimic nu se oprește

Ma gakpa

Gakpa – a se opri, a înceta, a se termina.

Dacă înainte a fost „nu începe”, acum este invers, „nu se oprește”. „Nimic nu se oprește”. Deci în a doua învârtire a Dharmei Buddha a spus: „Nimic nu are natură proprie, nimic nu începe, nimic nu se oprește”.

Buddha ne trage covorul de sub picioare. Tot ceea ce am crezut despre realitatea noastră, Buddha spune: „Nu este adevărat”.

4.      Lucrurile se află într-o stare de pace, dintotdeauna.

Suma ne shiwa

Shiwa – a fi liniștit; a fi calm; pace.
Acest cuvânt mai înseamnă și Nirvana.
Suma ne – dintotdeauna, primordial, fără de început.

A doua afirmație a lui Buddha din a doua învârtire a roții este „Totul se află în pace, dintotdeauna” sau „Toate lucrurile existente se află deja în pace și au fost așa încă de la început”.

5.      Prin însăși natura lor, lucrurile sunt în Nirvana.

Rang shin gyi yong su nya-ngen le depa

Nya-ngen – tristețe, jale, îndurerare,
Nya-ngen le depa – dincolo de tristețe,

Nya-ngen le depa este cuvântul tibetan pentru nirvana.
Shiwa este un sinonim pentru nirvana, pe când Nya-ngen le depa  este cuvântul pentru nirvana.

Yong su – complet,
Rang shin gyi – prin natura lor.

Rang shin gyi yong su nya-ngen le depa  înseamnă „Toate lucrurile existente, prin însăși natura lor, au depășit complet starea de durere”. Asta înseamnă că sunt deja în nirvana.

Ultimele două afirmații sunt foarte asemănătoare ca semnificație. De asemenea, și cele care spun „nimic nu începe” și „nimic nu se oprește” sunt de fapt două fațete ale aceleiași monede. Deci, le putem pune ca perechi.

Hai să vorbim despre ele.

1.      Lucrurile sunt lipsite de natură proprie.

Am discutat despre Ngowo nyi mepa și despre cum se relaționează la cele trei categorii în lecțiile 1 și 2.

Acum vom trece la celelalte patru afirmații.

2.      Lucrurile nu încep.

Buddha a spus „Lucrurile nu încep” – Ma kyepa.

Oare ziua începe?  Soarele răsare dimineața?

Pentru mine soarele a răsărit azi dimineață. Mi se pare că el a răsărit fără nicio legătură cu mine. Pare că soarele a răsărit fără să mă aștepte pe mine să mă trezesc, că își face treaba indiferent de mine.

Ce spune Madhyamika? Spunem că totul în viața noastră, inclusiv răsăritul soarelui, nu se poate întâmpla fără ca eu să-l proiectez. Karma mea mă forțează să-l proiectez.

Asta înseamnă că proiectez soarele să răsară și dacă nu-l proiectez să răsară, el nu va răsări. Dacă nu am karma pentru această proiecție, atunci în lumea mea soarele nu va răsări dimineața.

Există oameni care nu au karma să vadă soarele răsărind dimineața, nu-i așa? De exemplu, orbii, sau cei care sunt în comă, [ei] nu văd soarele răsărind dimineața. Ceea ce înseamnă că soarele nu răsare dimineața de la sine.

Ceea ce am descris acum este Ma kyepa din perspectiva „Madhyamika”, a școlii Căii de Mijloc.

Școala Numai Minte, care este subiectul nostru în acest curs, are o altă explicație în ceea ce privește această problemă. Ea spune că lucrurile au un fel de existență prin definiție, au un fel de natură proprie.  Soarele este un lucru schimbător, nu-i așa?  Știm când este soare și când nu este soare. Școala Numai Minte spune că soarele are ceva care îl definește, are propria sa existență unică. Soarele nu este ca luna. Are unicitate.

Atunci când școala Numai Minte aude Ma kyepa, că lucrurile nu încep, ei vor spune: „Acest lucru necesită explicație”.

Să nu uităm că acest curs se referă la când să luăm lucrurile la propriu și când la figurat, când să le interpretăm. Deci, aici școala spune: „Acest lucru trebuie interpretat”.

Bodhisattva îi spune lui Buddha: „La ce te referi când spui că soarele nu răsare?”.

Acest exemplu se referă la afirmația „nu începe”.

Este ca și cum Buddha îi spune: „Desigur că soarele răsare de la sine. Îl vezi că răsare în fiecare dimineață și alți șase miliarde de oameni îl văd răsărind dimineața. Deci, toată lumea greșește?”

a. Ce spune școala „Madhyamika”?

„Cu toți greșesc”. Conform școlii Căii de Mijloc, cu toții greșesc. Dacă cineva crede că soarele răsare de la sine, se înșală.

b. Ce spune școala Numai Minte?

Această școală nu va considera că oamenii greșesc.  Ce va începe să facă?  Ea va începe să împartă lucrurile în trei categorii înainte de a da un răspuns.  Când Buddha vorbește despre Ma kyepa, în școala Numai Minte, el va vorbi despre cele trei atribute.

Deci, să luăm Ma kyepa și să o împărțim în trei categorii.

I.      Construcțiile nu încep (și nu se opresc)

Să începem cu kuntak-urile, cu construcțiile, cu noțiunile pe care îi avem în cap, cu lucrurile mentale, care sunt rodul imaginației noastre, așa cum se relaționează la soare.

Noțiunea de „soare” începe sau nu începe?   Nu, este o idee.  Ideea nu se schimba, nu-i așa? Nu începe, nu se oprește. Mergem în paralel și cu Ma kyepa și cu Ma gakpa. Deci, ideea „soarele” nu începe, nu se oprește.

De aceea atunci când vorbim despre kuntak-uri, ele, desigur nu încep și nu se opresc. Ele nu există, sunt doar lucruri imaginare inventate de mintea noastră. Ele nu există cu adevărat, nu prin definiție. Nu au o natură care să le definească.

Dar numele „Tashi”?  Vă mai amintiți de băiețelul Tashi? Numele Tashi nu începe, nu se oprește. Când se naște copilul, îi dăm un nume. Din momentul în care i-am dat numele, el va fi Tashi. Dacă nu-și va schimba numele, el va fi Tashi. Numele nu începe și nu se oprește. El nu trece prin aceste procese. Este doar o idee.

Ideile iau existență, durează o vreme, și atunci când omul moare, numele nu mai este asociat cu nicio persoană, apoi dispare, încetează să mai existe. El nu are un început și un sfârșit ca soarele care răsare și apune, fenomen care se schimbă, el este doar un concept în capul nostru.

Ceea ce spunem este că ideea nu trece prin acest proces. Dacă ideea va fi denumită altfel mai târziu, nu contează. Ideea din mintea noastră este constantă. Poate mai târziu gândirea mea se va dezvolta, dar atunci va fi deja o idee nouă. O idee, odată ce vine în ființă, este permanentă. Așa este descrisă în această școală.

Buddha spune: „Atunci când vorbesc despre lucruri care sunt kuntak, sunt concepte, sunt noțiuni, care sunt în imaginația noastră, într-adevăr, ele nu au natura să înceapă sau natura să se oprească. Ele nu încep și nu se opresc”.

Așadar, în școala Numai Minte, când Buddha spune că „lucrurile nu au început”, s-a referit la propriu sau la figurat, în ceea ce privește kuntak?

În școala Numai Minte, atunci când ne restrângem doar la kuntak, Buddha a vorbit la propriu, literalmente.

II.      Totalitatea nu începe (și nu se oprește)

În școala Numai Minte, Yongdrup înseamnă vacuitate.

Oare vacuitatea începe și se sfârșește în sensul fenomenelor din lumea noastră care încep, trec printr-un curs de creștere, cresc și apoi se diminuează?

Nu. Atâta timp cât am un obiect, acesta are vacuitatea lui. Ea nu devine mai puțină vacuitate sau mai multă vacuitate. Ea nu se diminuează sau se mărește.

Vacuitatea pixului nu se micșorează/nu se diminuează atunci când mina pixului s-a consumat. Nu ne referim la faptul că soarele este mai sus pe cer, mai jos pe cer. Atâta timp cât există soare în lumea mea, acest soare are vacuitatea sa în sensul de Yongdrup al școlii Numai Minte.

Vom vorbi mai mult despre asta, încă nu am terminat de explicat. Vacuitatea soarelui nu se diminuează și nu dispare încet. Ea există atâta timp cât obiectul există și dispare atunci când obiectul dispare.

Așadar, vacuitatea nu trece printr-un proces de creștere și descreștere, în sensul de Ma kyepa, Ma gakpa – nu are natura de a crește sau de a începe și, natura de a se sfârși.

Deci, Buddha, atunci când vorbește în școala Numai Minte despre Yongdrup, el se referă la propriu.

III.      Lucrurile dependente

Atunci când, în sutra numită Comentariul despre adevărata intenție a sutrelor, Buddha vorbește despre Ma kyepa și Ma gakpa și încearcă să le asocieze celor trei atribute, el sare peste shenwang. Vom vorbi despre asta mai încolo.

3.      Lucrurile nu se opresc.

Să vorbim despre Ma gakpa. Să luăm exemplul morții noastre, când viața noastră se termină.

În „Sutra inimii”, Buddha spune: „Nu există moarte, nu există bătrânețe…” Ceea ce a spus Buddha este la propriu sau la figurat?

Dacă nu spun conform cărei școli, ar trebui să mă întrebați, pentru că vorbim în funcție de diferitele școli de gândire.

a.      Conform școlii Madhyamika

⇒      Nu există moarte

Când Buddha a spus: „Nu există moarte”, a vrut să spună la propriu?  Da.

Da, noi suntem cei care proiectăm moartea. Avem karma care ne impune să ne vedem murind și separându-ne de acest corp.  Și asta este la propriu.  Și când spune: „Nu există moarte”, ce-a vrut să spună?   El spune: Dacă îmi purific suficient mintea, dacă acumulez suficiente binefaceri, karma mea se va schimba și, așa cum ea mă forțează acum să mă văd murind, următoarea mea karma mă va proiecta într-o altă existență în care nu există moarte. Pentru că  școala Madhyamika spunem că nimic nu are existență proprie.

Acest lucru este cu totul adevărat și oricine dintre noi poate face asta. Acestea nu sunt doar niște idei filozofice și atât. Deși acest curs este un curs de filozofie, noi nu predăm filozofie de dragul filosofiei.

Predăm această filozofie ca să ne putem folosi de înțelegerea ei pentru a scăpa de proiecțiile care ne provoacă suferință: inclusiv moartea, inclusiv boala, inclusiv suferința, inclusiv singurătatea – orice fel de suferință.

Școala Madhyamika spune că totul este o proiecție, inclusiv propria noastră moarte, iar dacă reușim să ne îndreptăm afecțiunile mentale care ne controlează, dacă reușim să le purificăm și să le eliminăm din mintea noastră, nu va mai exista karma care să ne proiecteze moartea.

⇒     Nu există suferință.

Întrebare: Dacă văd un copil lovit, unde este proiecția aici?

Răspuns: Voi răspunde printr-o altă întrebare, cu intenția de a ne neutraliza emoțiile. Când vezi un copil ai cărui părinți îl iubesc și au grijă de el, asta nu este tot o proiecție? Dacă nu ne neutralizăm emoțiile, nu putem vedea nimic. Atunci când ne domină o afecțiune mentală, nu putem vedea nimic.

Când o persoană experimentează ceva bun în viața sa sau ceva rău în viața sa și indiferent la ce vârstă o experimentează, totul este o proiecție. Puteți spune: „Dar copilul nu a făcut nimic în această viață care să-i pricinuiască bătaia!”.  Da, probabil că așa este, dar asta este tot o proiecție karmică din semințele lui karmice. Și pentru asta suntem aici. Dacă înțelegem aceste lucruri, nu vom mai planta semințe negative și atunci nu va mai trebui să ne naștem într-o realitate suferindă.

Sunt atâția copii bătuți în lumea noastră, oameni înfometați, oameni bolnavi de SIDA, copii născuți cu malformații, și multe alte forme de suferință. Și ceea ce spunem este că fiecare formă de suferință din lumea noastră vine din proiecție. Proiecțiile au nevoie de timp ca să se manifeste. Și de obicei atunci când ele se manifestă, de mult am uitat de cauzele lor. De aceea vorbim aici despre toate aceste lucruri.

Această învățătură ne aduce în starea în care să nu mai avem de a face cu astfel de situații. Ele nu se vor mai întâmpla în viața noastră, pentru că nu vom mai avea karma să le proiectăm.

⇒     Și fiecare dintre noi o poate face.

Daca sunteți aici înseamnă că:

• • Nu sunteți un copil bătut. Nimeni nu vă lovește acum.
  • Aveți suficient timp liber să fiți aici și nu vă chinuie nicio durere. Altfel
    n-ați fi fost aici.
  • Aveți destulă abundență materială care vă permite astăzi să nu munciți din greu, și să stați aici și să ascultați aceste lucruri.
  • Aveți capacitatea mentală de a înțelege aceste cuvinte.
  • Aveți interes să veniți la curs; dintre toate lucrurile pe care le-ați fi putut face, ați ales să veniți aici și să auziți despre Kuntak și Shenwang.

Desigur, nu este suficient că am scris și am vorbit despre kuntak. Va trebui să meditați asupra acestor lucruri, să le integrați, să le practicați și să le verificați cu ajutorul carnețelului și, în cele din urmă, să vă transformați complet cursul vieții noastre prin înțelegerea acestor cunoștințe.

Pentru asta învățăm despre kuntak și shenwang. Altfel – ar fi pierdere de timp. Aceasta a fost școala Madhyamika.

b.      Conform școlii Numai Minte

Ce ar spune școala Numai Minte?

Ea spune să analizăm în funcție de cele trei atribute.

I.   Oare Kuntak-urile se opresc? Nu, ele nu se opresc pentru că nici măcar nu încep. Ele sunt lucruri imaginare, nu există cu adevărat. Școala spune: „Ele nu există prin definiție”. Acesta este limbajul pe care îl folosește.

II.   Dar ce putem spune despre vacuitate? Vacuitatea îmbătrânește și se degradează până când va muri? Nu, nu se întâmplă asta.

III.   Și, când vine vorba de shenwang, Buddha îl trece cu vederea.

4.      Toate lucrurile existente se află într-o stare de pace, dintotdeauna

Să trecem la patru.

Suma ne shiwa − lucrurile au fost dintotdeauna în pace. Asta a spus Buddha în a doua învârtire a roții Dharmei. În a doua învârtire a roții Dharmei el a predat „Sutra inimii”, „Sutra tăietorul de diamant”, sutrele „Prajna Paramita”.

Deci Buddha spune: „Lucrurile au fost dintotdeauna în nirvana, în pace, de la bun început”.

Am vorbit mai înainte de Shiwa și am spus că este un sinonim pentru nirvana, pe când        Nya-ngen le depa  este cuvântul pentru nirvana.

Dar mai există între ele o mică diferență de sens.

Shiwa aici este un termen folosit în literatura budistă care înseamnă că lucrurile se află în partea pură a realității.

 

Puritate și impuritate

La începutul cursului 5, am enumerat capitolele cărții „Abhidharma Kosha”. Există opt capitole. Primele cinci se referă la ceea ce se numește „partea impură a realității”, iar ultimele trei se referă la „partea pură a realității”.

• Partea impură

Care este partea impură a realității? Este partea samsarică, partea care implică afecțiunile mentale. 

Cu toții ne aflăm în samsara pentru că mintea noastră este plină de afecțiuni mentale. Dacă ne uităm bine la noi, putem observa

⇒   Ori că suntem sub influența unei afecțiuni mentale, avem o criză de furie, sau o criză de ignoranță,

⇒   Ori ne creăm cauza pentru criza următoare, pentru că reacționăm din ignoranță și ne generăm cauza următoarei afecțiuni mentale,

⇒   Ori suntem acum în contact cu ceva care este rezultatul unei minți afectate, o minte care a fost afectată anterior.

Asta este tot ce există.

Dacă ne uităm la chifla pe care am mâncat-o în această dimineață, spunem, că ea se află în partea impură a lucrurilor. Nu pentru că ar avea bacterii în ea, ci pentru că se va consuma. Orice lucru din viața noastră este:

⇒   Ori este rezultatul a ceva impur,

⇒   Ori este suferință în prezent,

⇒   Ori va crea suferință.

Faptul că am acest corp, va trebui să sufăr când îmbătrânește, se îmbolnăvește sau moare. Așa este totul, aceasta este partea impură a vieții și cu toții ne aflăm în ea.

• Partea pură

Mai există și partea pură, care se numește Shiwa aici.

Care sunt lucrurile pure, neafectate din viața noastră? Foarte puține, aproape că nu există. Învățătura Dharma, de exemplu, este pură. Ea nu va aduce suferință. Dar puteți spune: „Ah, am fost la un curs de Dharma și apoi soțul meu a țipat la mine”. Oare el a țipat la tine pentru că ai fost la o lecție de Dharma? Așa ceva nu se poate.

Deoarece, conform legilor karmei, un lucru bun nu poate produce un rezultat negativ. Faptul că a țipat la tine, aceasta este o karmă diferită, cu mult mai veche.

A veni la o lecție de Dharma nu poate crea suferință.

–   În lecțiile de Dharma ne eliminăm ignoranța și acesta nu poate fi decât un antidot împotriva suferinței. Deci, asta înseamnă a fi, de exemplu, pur.
–  Înțelegerea vacuității la orice nivel, se află în partea pură.
–  Dezvoltarea Renunțării, la orice nivel, se află în partea pură.
–  Dezvoltarea compasiunii, se află în partea pură
–  Practica de meditație, se află în partea pură.

Deci, toate lucrurile care sunt legate de Dharma, conștientizările legate de Dharma și realizările spirituale se află în partea pură. Toate aceste lucruri ne scot din suferință.

Câte dintre acestea avem? La început sunt o picătură în ocean.

Deci, acestea sunt două părți separate: partea impură a vieții și partea pură a vieții.

Shiwa înseamnă ceva care este liber de partea afectată, care nu se află în partea impură.

Buddha a spus în a doua învârtire a Dharmei că „Toate lucrurile sunt Shiwa, de la bun început”. Ele au fost mereu în partea neafectată.

La ce s-a referit? Până acum am spus că orice este impur.

• Conform școlii Madhyamika

Să luăm „Madhyamika”. Ea spune că în partea impură există afecțiuni mentale, dar afecțiunile mentale nu există de la sine.

Care este cauza afecțiunilor mentale? Ignoranța.

Dacă eliminăm cauzele afecțiunilor mentale, ele nu vor mai exista. Ele nu pot veni fără cauzele lor.

Deci, dacă le eliminăm, atunci suntem deja în Shiwa.

• Conform școlii Numai Minte

Conform școlii Numai Minte, la ce s-a referit Buddha? Iar aici trebuie să ne relaționăm pe rând la kuntak, shenwang și yongdrup.

I.   Kuntak

Kuntak-urile sunt lucruri imaginare sau născociri ale imaginației noastre. Sunt lucruri care nu există, nu au existență definitorie, sunt în mintea noastră. De aceea putem spune că ele sunt în pace.

II.   Vacuitatea

Dar vacuitatea? Se află ea în partea afectată? Desigur că nu. Vacuitatea este, de asemenea, lipsită de lucrurile afectate mental.

III.   Shenwang

Dar Shenwang? Majoritatea lor sunt suferință. Fie că sunt suferință, fie că vor crea suferință în viitor, fie că vin din suferință.

Lumea pe care o trăim, lumea pe care suntem forțați să o experimentăm, este doar proiecție. Ea este 99% o creație a minții noastre, care se află într-o stare haotică, într-o stare de neînțelegere. Mintea noastră, de altfel, reflectă starea energiilor din corp, care sunt și ele într-o stare haotică, pentru că mintea, gândurile și vânturile merg împreună.

Deci, ori lucrurile sunt rezultat al haosului, al haosului din mintea mea, ori sunt haosul în sine, dacă sunt într-o astfel de situație, ori creez mai mult haos, pentru că nu înțeleg.

Cum a numit Buddha această stare? El a numit-o: „Adevărul suferinței”, iar noi trăim în acest adevăr al suferinței.

–   Sau lucrurile nu sunt bune, lucruri pe care nu ni le dorim și care ne provoacă suferință,
–   Sau avem lucruri bune în viața noastră, dar ele se vor sfârși, sau ni se vor lua, cum ar fi sănătatea noastră, soții noștri, locul de muncă, succesul nostru, reputația noastră. Ele vor lua sfârșit mai devreme sau mai târziu.

Și dacă vă aflați aici, probabil că deja le-ați experimentat în viața voastră. Cel care neagă acest adevăr nu va veni aici.

Din nou Lordul Buddha sare peste shenwang – lucrurile schimbătoare –, pentru că ele nu se potrivesc acestei descrieri.

5.      Toate lucrurile existente, prin însăși natura lor, sunt în Nirvana

Trecem la a cincea afirmație:

Rang shin gyi yong su nya-ngen le depa

Buddha spune: „Prin însăși natura lor, lucrurile existente sunt complet în Nirvana”.

În cursul 2, lecția 6, am învățat despre tipurile de nirvana.

a. Primul tip de nirvana, este încetarea totală și ireversibilă a tuturor afecțiunilor mentale, și a cauzelor lor, atunci când am perceput direct vacuitatea. Adică, Arya, care a perceput vacuitatea în mod direct, se folosește de ceea ce a perceput pentru a-și elimina toate afecțiunile mentale și a cauzelor lor, iar lumea lui va fi purificată. Aceasta este definiția clasică a nirvanei.

b. Al doilea tip de nirvana, se numește:

Rang shin gyi nya-ngen le depa

Adică, nirvana naturală.  Nirvana naturală se referă la vacuitate.

c. Când spunem Nya-ngen le depa adică „Lucrurile sunt dincolo de durere”, înseamnă

Nyang-de, sau nirvana, este o abreviere pentru nyang-ngen (durere) le (dincolo) depa (plecat), sau plecat dincolo de durere.

Deci, Buddha spune aici că lucrurile, prin însăși natura lor, sunt dincolo de partea afectată a lucrurilor, sunt de partea pură a lucrurilor.

Cinci și patru sunt asemănătoare.

Dacă ne uităm la școala Numai Minte, la ce s-a referit Buddha aici?

I.      Kuntak – Sunt ele oare pure, lipsite de afecțiuni mentale? Da, am spus că acestea sunt doar idei.
II.      Vacuitatea este în partea pură? Da.
III.      Din nou se sare peste shenwang.

 

Kuntak-urile sunt cu adevărat pure?

Vă voi pune o întrebare dificilă: Oare kuntak-urile nu sunt afectate?

Oare kuntak poate crea suferință?    Și încă cum!

Toată suferința noastră vine din concepția greșită, din neînțelegere, din Gakja. Deci, cu siguranță, kuntak poate crea suferință.

În tibetană există expresia

Pelcher

Pelcher înseamnă în general, majoritatea sau aproape toate.

Asta înseamnă că dacă cineva găsește ceva ieșit din comun, atunci argumentul nostru nu este greșit: „O clipă! Eu am spus în general!”.

Deci, în general, kuntak-urile nu sunt în partea afectată. Majoritatea.

Acum veți spune: „Toată suferința noastră este cauzată de kuntak-uri.”, dar nu toate, poate unul sau două, de Gakja – adică un lucru de sine stătător imaginat care n-ar putea exista în primul rând.  Un astfel de Gakja poate provoca toată suferința.  Atașamentul de sine greșit poate provoca toată suferința, dar majoritatea kuntak-urilor nu sunt așa.

 

Natura shenwang-urilor

Dar în ceea ce privește shenwang?

Buddha nu îi spune lui Bodhisattva: „Uită de tot ce am spus în a doua învârtire a roții”. Buddha spune doar: „Trebuie să înțelegi detaliile a ceea ce am vrut să spun, trebuie să detaliez pentru tine”.

Deci avem o problemă aici, pentru că, pe de o parte, Buddha nu retractează cele spuse în a doua învârtire, și pe de altă parte, când îi explică acum lui Bodhisattva, sare peste shenwang-uri. De ce?

De fapt, în prima afirmație, [în care spune] că lucrurile nu au natură proprie, el a vorbit despre shenwang. Dar în ultimele patru afirmații despre care vorbim astăzi, Buddha sare peste shenwang.

De ce credeți că Buddha sare peste shenwang?

 

Shenwang-urile sunt lucruri care încep
și se opresc prin însăși definiția lor…

Pentru că da, ele încep și se opresc.

Shenwang-urile, lucrurile schimbătoare, într-adevăr încep și se opresc. Soarele răsare și apoi apune. Je Tsongkapa spune:

shenwang ranggi tsennyi kyi kye gak

Rang gi tsennyi – prin însăși definiția lor,
Kye gak                – încep și se opresc.

Shenwang, prin însăși definiția lor, încep și se opresc.

Aceasta este natura shenwang-urilor, sunt lucruri dependente, sunt lucruri care se schimbă, iar natura lor este să înceapă și natura lor este să se oprească. Aceasta este natura lucrurilor schimbătoare.

În plus, dacă luăm în considerare semnificația a ceea ce este pur și ceea ce nu este pur, despre care am vorbit mai înainte, nu putem spune că shenwang-urile sunt în partea pură.

shenwang pelcher kunnyon gyi du

Pelcher     – în general, în majoritatea cazurilor,
Kun nyon – lucruri afectate, impure,
Du               – incluse.

Adică, în cele mai multe cazuri, lucrurile dependente, shenwang-urile, aparțin laturii impure a lucrurilor.

 

…și într-adevăr avem tendința să credem așa…

Când spunem

–   Soarele răsare de la sine, soarele este shenwang, este un lucru în schimbare, are natura proprie de a răsări și de apune,
–   vasul are natura lui proprie de a fi creat și apoi să se spargă,

Cine crede în aceste lucruri? Noi.

–   Când pierdem ceva, ne pare rău.
–   Când avem minus în bancă, ne plângem.
–   Când cineva ne lovește mașina, îi spunem: „De ce nu ai fost atent?”. Pentru că noi credem că celălalt ne-a făcut asta.
–   Când cineva ne rănește, îi spunem: „Cum îți permiți să vorbești așa cu mine?”. Pentru că credem că lucrurile vin de la el.

La ce ne gândim când Buddha spune „Nu există moarte?”. Credem că vorbește la figurat. Asta ar spune și școala Numai Minte. Ea spune: „Moartea este shenwang, acest lucru trebuie explicat, Buddha nu a vrut să spună la propriu”. Așa gândim și noi, așa credem.

Ceea ce vrem să spunem este că fiecare dintre noi poate schimba toate aceste lucruri, dacă depune efort. În primul rând, trebuie să veniți la lecții, iar apoi să vă faceți temele. Dacă nu veți face asta, veți uita în scurt timp tot ce vi s-a spus aici și nu va avea niciun efect asupra voastră, iar atunci va fi pierdere de timp.

Nu vă va aduce niciun beneficiu, și nici nu-i veți putea ajuta pe ceilalți care suferă.

De aceea doresc să vă îndemn, să vă faceți temele, testele, meditațiile și testul final. Ele nu sunt ușoare în acest curs, dar făcându-le nu veți uita semnificația acestor învățături.

Trebuie să ne luptăm tot timpul cu mintea noastră, care este greșită. Ea este plină de concepții greșite tot timpul.

Acest curs ne cere să gândim.

 

…dar ele nu încep sau se opresc sau sunt impure de la sine…

În cartea sa „Lekshe nyingpo Drange”, Je Tsongkapa îl citează și pe maestrul Asanga, considerat unul dintre cei mai mari gânditori ai școlii Numai Minte, chiar dacă el însuși nu a aparținut acesteia. Maestrul Asanga a scris trei cărți din perspectiva școlii Numai Minte, ceea ce denotă că ea este importantă și, de asemenea, a scris două cărți din perspectiva școlii Madhyamika. Se spune, de fapt, că nu maestrul Asanga le-a scris el, ci el le-a primit de la însuși Maitreya, în paradisul său.

Cât de departe este de mers?

Nu trebuie mers nicăieri, ci putem ajunge stând pe perna de meditație dacă ne purificăm mintea.

Deci, Je Tsongkapa îl citează pe Maestrul Asanga, care a spus că Lordul Buddha a sărit într-adevăr peste shenwang în cele cinci afirmații ale sale, dar asta trebuie interpretat. Buddha nu a intenționat cu adevărat să treacă peste shenwang. Este evident de ce el nu s-a referit la shenwang-uri.

Ele sunt lucruri care se schimbă, lucruri care sunt dependente de propriile lor cauze și condiții. Maestrul Asanga clarifică:

Ranggi gyukyen mene makyewa dang magakpa

Gyu    – cauze,
Kyen  – condițiile de sprijin. Aceasta se referă la cauzele principale și la condițiile de sprijin. În cursul 4 am vorbit despre cauzele materiale.

Gyukyen  – cauze și condiții,
Ranggi      – ale lor,
Me              – nu,
Ne               – dacă.

În română acest Ne se spune primul.

Așa este sintaxa tibetană.

Makyepa   – nimic nu începe,
Dang           – și,
Magakpa  – nimic nu se oprește.
Makyewa dang magakpa – nimic nu începe și nimic nu se oprește.

Deci, dacă cauzele și condițiile lor lipsesc, atunci Makyewa dang magakpa nimic nu începe și nimic nu se oprește sau Nimic nu începe și nimic nu se oprește fără principalele lor cauze și condiții de sprijin.

Shenwang-urile nu pot apărea fără cauzele și condițiile lor. Este simplu de înțeles, de aceea Buddha nu le-a menționat. Desigur că ele nu încep și nu se opresc de la sine. Au nevoie de cauzele și condițiile lor.

 

… și în acest fel explicația lui Buddha include de fapt și shenwang-urile

Oare putem spune că shenwang-urile nu încep sau nu se opresc?

Da, putem spune asta dar trebuie adăugat: shenwang-urile nu încep dacă nu apar cauzele și condițiile lor.

Așadar, maestrul Asanga, în calitate de purtător de cuvânt al școlii Numai Minte, spune că Buddha a lăsat de înțeles că ultimele patru afirmații se aplică lucrurilor schimbătoare, dar numai atunci când includem cauzele și condițiile lor.

Ce înseamnă toate acestea pentru noi?

Dacă condițiile încă mai sunt acolo, dacă încă mai este ignoranța, atunci suferința va continua să apară, pentru că cauzele și condițiile sunt încă acolo. Și invers, dacă vrem să punem capăt suferinței, trebuie să oprim cauzele suferinței. Atunci nu va mai fi suferință.

Chiar și școala Numai Minte va spune exact același lucru, în acest sens este același lucru.

– Ce spunem de faptul că Shenwang-urile nu sunt în partea afectată a realității?

Să nu uităm că afirmațiile patru și cinci vorbesc despre partea afectată și partea pură a realității. Ce spunem de faptul că shenwang-urile nu sunt în partea afectată a realității?

Nu sunt de la sine. Dacă cauzele și condițiile nu sunt acolo, atunci ele nu se află în partea afectată.

Deci, când vorbim despre Shenwang, trebuie să adăugăm: „Nu fără cauzele și condițiile lor”.

 

Natura totalității

Conform sutrei, nici totalitatea nu crește și nici nu se oprește.

Când vine vorba de totalitate, sutra începe să folosească termeni foarte ciudați. Ea spune „Vacuitatea nu crește și vacuitatea nu se oprește, pentru că ea continuă din momentul neschimbării neschimbate, până la momentul stabilității stabile”.

Tak pa takpey du dang Tersu tersu kyi du

Adică, „din momentul neschimbării neschimbate, până la momentul stabilității stabile”.

Je Tsongkapa explică: Deoarece vacuitatea nu este ceva creat, nu începe și nici nu se termină. Și din moment ce nu aparține părții afectate a realității, i se aplică și afirmațiile patru și cinci, adică ea se află dintotdeauna în pace și prin însăși natura sa este nirvana.

 

La ce ne referim mai exact?

Iar aici este important să fim preciși în înțelegerea noastră; Trebuie să fim preciși în înțelegerea vacuității, altfel nu ne este de nici un folos.

Vacuitatea este similară cu spațiul gol într-un sens anume, dar nu este spațiu gol, nu este un ecran gol, este doar similar cu asta.

Vacuitatea este similară cu spațiul gol, în sensul că în spațiul gol nu este nimic. Nu există lucruri în el.

Atunci când vorbim despre vacuitate, o legăm întotdeauna de un fenomen. Pelcher, în general. Aproape întotdeauna o legăm de fenomen.

Când spunem că pixul este gol, nu vorbim despre cât spațiu ocupă sau câtă mină de scris are, ci despre faptul că el este gol de a exista de la sine, fără ca eu să-l fi proiectat. Fără proiecția mea nu există pix. M-am întors pentru o clipă la Madhyamika.

Deci, atunci când vorbim despre vacuitate, aceasta este întotdeauna atașat de obiect, Pelcher – aproape întotdeauna. Și în absența unui obiect, nu putem vorbi de vacuitate, este lipsit de sens.

Este complet lipsit de sens să vorbim despre vacuitate fără a ne referi la obiect. Și aceasta este o greșeală comună, pentru că transformă vacuitatea în „ceva”! Asta face ca vacuitatea să fie ceva care există cumva de la sine, ceva care este pozitiv, în timp ce vacuitatea este întotdeauna în limbaj negativ, este întotdeauna o absență.

De ce anume este gol pixul? Este gol de orice existență proprie de sine care nu provine din proiecția pe care o proiectez pe o colecție de date brute.

De aceea punem Pelcher pentru vacuitate și spațiul gol, pentru că vacuitatea nu este un fenomen.

Dar dacă scoatem aceste două lucruri, întotdeauna vom vorbi despre vacuitatea fenomenelor. N-are sens să vorbim despre vacuitate ca existând undeva. Pentru că noi nu vorbim despre o vacuitate geografică sau fizică, unde nu există lucruri. Noi vorbim despre lipsa existenței de sine. Existența de sine trebuie să fie pentru ceva, de aceea vacuitatea este lipsa existenței de sine.

De unde am pornit? [De la] „Neschimbarea neschimbată”.

„Neschimbarea neschimbată și stabilitatea stabilă” sunt nume pentru momentul de început al acestui pix și momentul de sfârșit al acestui pix. Adică, vacuitatea acestui pix ia naștere când acest pix ia existență și încetează sau se oprește când acest pix încetează. Și tot timpul, din momentul nașterii până în momentul morții pixului, vacuitatea este același vacuitate, este neschimbătoare. Ea nu scade, nu crește, nu se diminuează. Nimic din toate acestea nu se întâmplă vacuității pixului.

Sau vacuitatea pixului, de exemplu, există ca un lucru neschimbător de când a început pixul; iar vacuitatea pixului va continua atâta timp cât pixul va exista.

(vacuitatea este un lucru neschimbător care nu se schimbă pe tot parcursul existenței pixului)

Deci aceasta este terminologia ciudată care apare în carte.

Să nu uităm că suntem în școala Numai Minte care vorbește despre shenwang – lucruri care se schimbă și despre kuntak – concept, idee.

Există soarele care a răsărit și există ideea mea despre soarele răsărit. Acestea sunt două lucruri diferite. Ideea mea este permanentă, este frumoasă, este ideală, este perfectă.

Soarele este perfect, dar dacă ne uităm cu telescopul astronomic, vom vedea pete solare, ceea ce este altceva. Deci, școala face distincție între lucrul schimbător care este în realitate și ideea care o lipesc pe el.

Ceea ce se întâmplă este că în timp amestecăm cele două lucruri. Spunem: „Tashi se comportă urât în clasă”, dar numele „Tashi” nu se comportă urât. De-a lungul timpului, amestecăm Kuntak-ul și Shenwang-ul, conform acestei școli de gândire, iar aceasta este una dintre problemele noastre.

Atribuim idei fixe lucrurilor care sunt în permanență în proces de schimbare, iar acesta este unul dintre motivele pentru care suferim. Vom vorbi mai mult despre asta.

Din lectura cursului:

A doua dintre cele trei lipsuri tratate aici este descrisă în Comentariul asupra adevăratei intenții după cum urmează:

Și din alt punct de vedere am spus că nimic din ceea ce există nu crește sau nu se oprește vreodată; că toate au încetat și au fost așa încă de la început; și că, prin însăși natura lor, au depășit complet starea de tristețe. Când am spus asta, mă refeream la calitatea de a fi lipsit de orice natură de a fi ultim: ceea ce este descris de absența unei naturi proprii a obiectelor.

De ce este așa? Iată cum funcționează. Calitatea de a fi lipsit de orice natură de a fi suprem – care este descrisă de absența unei naturi proprii a obiectelor – este ceva care continuă doar în timpul neschimbării neschimbate și în timpul stabilității stabile. Acesta este acel lucru neprodus care este natura reală a tuturor lucrurilor existente, și este liber de tot ceea ce este afectat mental.

Gândiți-vă la acest lucru, la această natură reală a lucrurilor, un lucru neprodus care continuă în timpul neschimbării neschimbate și în timpul stabilității stabile. Pentru că este un lucru neprodus, el nu crește și nici nu se oprește. Și pentru că este lipsit de orice lucru afectat mental, atunci este, de asemenea, stins, încă de la bun început, și ceva care, prin însăși natura sa, a depășit complet starea de tristețe. . .

Marele Comentariu explică expresia „timpul neschimbării neschimbate” ca referindu-se la tot timpul care a trecut deja, iar expresia „timpul stabilității stabile” ca referindu-se la tot timpul care urmează să vină.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – a patra parte

 

Elementele de bază ale școlii Numai Minte – continuare

 

Un exemplu de explicație defectuasă a vacuității: curentul Jonangpa

Unul dintre lucrurile minunate pe care le-a făcut Je Tsongkapa, a fost să elimine distorsiunile care s-au strecurat de-a lungul anilor în înțelegerea cuvintelor lui Buddha. De fiecare dată când se ridica un nou profet și devia puțin, poate [doar] un milimetru în lateral, înțelegerea vacuității nu mai era bună, iar elevii nu mai înțelegeau.

Sunt atât de multe inexactități. Se întâmplă tot timpul, în toată lumea și cu profesori mari și buni. Je Tsongkapa, în cartea sa, ne arată greșeala din gândirea diferitelor curente din Tibet care existau în vremurile sale și care continuă până astăzi, și nici măcar nu știți asta. Profesorii vin și predau vacuitatea greșit.

Puteți spune: „Fiecare are propria părere” – dar nu când vine vorba despre vacuitate.

Dacă predați incorect vacuitatea, oamenii mor și nu se vor putea elibera. Deja acest lucru depășește diferențele filozofice și diferențele de opinie și democrație. Nu! Nu suntem democrați aici. Ori explicați corect, ori oamenii mor.

Je Tsongkapa nu a dat numele școlilor care vorbesc greșit. Dar comentatorii textului său și-au dat seama despre ce școli vorbește Je Tsongkapa.

În tema acestei lecții, apare o întrebare pusă de Geshe Hla despre o astfel de școală care nu mai există astăzi.

Această școală a existat pe timpul lui Je Tsongkapa în Tibet, condusă de Jonangpa. Era considerat un om deosebit de inteligent și cu o înțelegere foarte profundă. Iar aici a greșit.

Je Tsongkapa respinge ideea școlii tibetane a lui Jonangpa care susținea că totalitatea neschimbătoare, adică vacuitatea, este un obiect pozitiv și de sine stătător.

Deci, școala lui Jonangpa descrie vacuitatea în termeni pozitivi. Ea spune că vacuitatea este ceva asemănător cu lumina, un atribut al minții, o formă de gândire sau o aură, ceva ca un curcubeu.

 

(Întrebarea 5 – lecția 2

Descrie pe scurt cum respinge Je Tsongkapa ideea școlii Jonangpa din Tibet conform căreia totalitatea neschimbătoare, sau vacuitatea, este ceva care există de sine stătător, un obiect pozitiv.

Je Tsongkapa spune că ar fi total contrar să susții simultan următoarele două lucruri:

a. Cuvintele sutrei („Comentariul asupra adevăratei intenții”) ar trebui luate la propriu (Lordul Buddha spune în mai multe moduri că vacuitatea este o simplă absență a ceva care nu există.)

b. Vacuitatea nu este simpla excludere a ceea ce negăm atunci când vorbim despre „lipsa de sine”.)

Aceasta nu poate fi o descriere corectă.  De ce?  Pentru că este o descriere în termeni pozitivi, ca și cum vacuitatea ar fi ceva, pe când vacuitatea este o lipsă. Vacuitatea este întotdeauna descrisă ca lipsă.  În cazul pixului, de exemplu, el este gol de existență proprie de sine sau lipsit de existență proprie.  În școala „Căii de Mijloc”, pixul este gol de o existență care este indepen-dentă de proiecția mea.

Vacuitatea este întotdeauna o lipsă. Deci, când cineva compară vacuitatea cu ceva pozitiv, înseamnă că nu descrie corect vacuitatea și asta este foarte trist.

Există școli tibetane care vorbesc până în ziua de azi despre strălucirea minții ca vacuitate, despre o lumină aparte ca fiind vacuitatea. Nu aceasta este vacuitatea.

Ceea ce dorim este să ajungem la înțelegerea că nimic nu are existență proprie de sine în afară de ceea ce noi proiectăm. Aceasta este de fapt concepția supremă la care vrem să ajungem. Orice altă înțelegere nu ne poate elibera.

Dacă învățătura nu descrie vacuitatea la nivelul Prasangika Madhyamika ca fiind „lipsa oricărei existențe de sine”, [atunci] nu ne putem transforma lumea noastră, oricât de mult am practica, pentru că nu avem înțelegere.

Deci Je Tsongkapa ne spune că dacă o persoană se referă la vacuitate ca la ceva pozitiv, [atunci] nu poate să susțină că acceptă în același timp și cuvintele sutrei ale școlii Numai Minte. Cu alte cuvinte, ea este de acord cu sutra și apoi vorbește despre vacuitate ca fiind ceva pozitiv.

Je Tsongkapa spune:

„Dacă tu îmi spui că ești de acord cu școala Numai Minte, atunci nu poți vorbi despre vacuitate ca fiind ceva pozitiv. Pentru că școala Numai Minte spune că toate lucrurile sunt goale. Ea vorbește despre totalitate. Toate lucrurile au yongdrup, orice lucru este lipsit de existență de sine.”

Deci cele două lucruri nu pot exista în același timp. Acesta este răspunsul la întrebare. De aceea Geshe Hla a ales să-l includă în teme, pentru că este esențial. Acest lucru depășește discuțiile filozofice interesante.

Adesea se folosește cuvântul „sferă de lumină”, sau „strălucitor”, sau ceva de genul acesta. Și asta pentru că în literatura budistă uneori vacuitatea este numită și „lumina clară”. Dar când spunem lumina clară, în tibetană

Ö sel

nu are nimic de-a face cu lumina așa cum ne gândim la lumină. Vorbim despre vacuitate, despre lipsă.

Este aceeași vacuitate, și orice altă descriere a ei este ca o condamnare la moarte pentru cineva. Scopul nostru este să ajungem la fericirea supremă. Iar dacă vorbim puțin diferit despre vacuitate, nu vom putea ajunge în acest loc. Este imposibil.

 

Exemple ale diferitelor tipuri de lipsă de natură proprie

După ce Buddha a definit cele trei categorii, cele trei atribute: concepte, lucruri dependente și totale, el ne dă și un exemplu pentru fiecare dintre ele care să ne ajute să înțelegem care sunt diferențele dintre ele.

1. Exemplu de ilustrare a totalității: spațiu gol

Voi începe cu al treilea grup, iar această ordine este ordinea în care Buddha a prezentat lucrurile în sutra.

El spune:

Yongdrup namka dang dra

Yongdrup înseamnă vacuitate în această școală.

El vrea să ne dea un exemplu de vacuitate pentru a ne ajuta să ne gândim la ea, iar exemplul pe care ni-l dă este Namka.

Namka înseamnă spațiu gol. Namka mai înseamnă și cer, firmament, paradis, eter.

Dra             – similar; același; similitudine; asemănare; ca.
Dang dra – la fel ca.

Vacuitatea este similară cu spațiul gol.

Vacuitatea nu este un spațiu gol, este doar asemănător cu el. Este la fel ca spațiul gol.

Acesta este un exemplu care ne ajută cu adevărat să ne gândim la vacuitate, dar asta nu înseamnă că spațiul gol este vacuitatea.

Trebuie înțeles la ce ne referim atunci când spunem spațiu gol. El nu este spațiul dintre stele, nu este spațiul dintre degetele mele. Când vorbesc despre spațiu, vorbesc despre spațiul pe care îl ocupă degetul meu. Lucrul care îmi susține degetul, îi permite să fie, acesta este spațiul. Am nevoie de un spațiu în care să-mi pun degetul, altfel nu pot exista deloc. Dar asta nu înseamnă că degetul meu împinge puțin spațiu deoparte. Nu trebuie împins nimic. Spațiul este acolo chiar și atunci când degetul este acolo.

Aceasta înseamnă că acest spațiu este neschimbător. Când îmi pun degetul în spațiul gol, spațiul gol este încă acolo.

–   Orice lucru se află în acest spațiu gol, deci în acest sens, este similar cu vacuitatea: orice lucru are vacuitate.

–   Spațiul gol, de asemenea, este similar cu vacuitatea în sensul că nu se schimbă. Atunci când degetul meu se află în acest spațiu, spațiul nu se comprimă sau se mișcă, nu se schimbă. Nici vacuitatea nu se schimbă. În momentul în care pixul a luat ființă, el este deja gol, este lipsit de existență proprie de sine, de o existență independentă de semințele karmice. Atâta timp cât există, el este gol.

Asta înseamnă că atâta timp cât există pixul, el nu devine dintr-o dată existent de la sine. În limbajul școlii Numai Minte, pixul vine din sămânța karmică care m-a adus pe mine la el și pe el la mine – tot timpul.

Într-o zi acest pix se va distruge, se va topi, i se va întâmpla ceva și el nu va mai fi un pix. Ce se va întâmpla atunci cu vacuitatea lui?

Va dispare.

Deci, în momentul în care pixul este creat, atunci și vacuitatea [lui] este creată instantaneu.  În momentul în care pixul dispare și vacuitatea dispare.  Dar atâta timp cât pixul există, vacuitatea lui nu se schimbă.  Pixul este permanent gol.  Dacă mina pixului s-a consumat cu patruzeci la sută, nu înseamnă că pixul va fi cu patruzeci la sută gol.  El va rămâne sută la sută gol atâta timp cât există.

Așadar, vacuitatea, ca și spațiul gol, este ceva care nu se schimbă. Dar ea nu este un lucru etern, nu este un lucru permanent. Este Takpa.

Takpa
Neschimbător

Mitakpa
Schimbător

Adesea vacuitatea este tradusă incorect ca permanentă sau eternă. Există o diferență între neschimbător și permanent. Atâta timp cât ea există, nu se schimbă, pentru că vacuitatea este lipsă/absență. Numai lucrul căruia îi aparține se schimbă. Shenwang-ul căruia îi aparține Yongdrup-ul se schimbă, dar Yongdrup-ul nu se schimbă. Vacuitatea nu se schimbă. Ea doar începe și dispare. Atunci când pixul nu există, nu pot vorbi despre vacuitatea lui.

Care este exemplul pe care Buddha îl dă pentru Yongdrup? Acesta este spațiul gol.

2. Exemplu de ilustrare a kuntak-ului: floarea care crește în aer

Kuntak namkay metok dang dra

Kuntak înseamnă conceptualizările noastre sau construcțiile mentale, rodul imaginației noastre.
Namka – spațiul gol,
Metok   – floare.
Namkay metok  înseamnă  floarea care crește în aer.

Deci, ni se spune că, Kuntak–urile/construcțiile sunt la fel ca floarea care crește în aer, deoarece sunt doar lucruri imaginare inventate de mintea noastră.

• Floarea care crește în aer este un exemplu care este dat pentru două tipuri de kuntak:

1. 1. Obiectele la care se referă construcțiile pot să existe (precum Tashi), un nume care este atașat la ceva care există prin definiție conform acestei școli de gândire Numai Minte.
   2. Sau să nu existe (precum floarea care crește în aer). În ambele cazuri, construcția este tot inventată.

• Aici, floarea nu vine în sensul a ceva care nu există – ci în sensul că este o invenție a minții. Deci, când dăm exemplu de kuntak, accentul nu este pus pe faptul că el nu există, ci pe faptul că este ceva ce ne imaginăm.

Deci, acesta este exemplul pe care Buddha îl dă pentru kuntak – floarea [care] crește în aer. În scripturi sunt date și alte exemple precum: coarnele iepurelui, sau omul de pe lună, sau iepurele din lună.

3. Exemplu de ilustrare a lucrurilor dependente – Shenwang

Shenwang gyuma dang dra

Dang dra     – la fel ca.
Shenwang – lucruri dependente. Sau putem spune lucrurile care provin din cauze și condiții. Buddha le compară cu Gyuma. (cursul 6)
Gyuma         – iluzie.

Lucrurile dependente sunt la fel ca o iluzie.

Deci, shenwang sunt lucrurile

–   Dependente,
–   Trec printr-un proces de schimbare,
–   Sunt cauzate,
–   Nu sunt permanente,
–   Funcționează,
–   Sunt controlate de cauzele și condițiile lor.

„Shenwang” mai înseamnă și „controlate de altceva”.  De ce anume sunt controlate?  De cauze și condiții.  Și dacă suntem în Madhyamika, lucrurile sunt controlate de karma noastră.  Iar în școala Numai Minte  sămânța karmică este cea care le aduce.

De exemplu: suferința noastră. Suferința noastră este produsă și întreținută de ignoranța noastră. Și ne ucide.

Deci, suferința noastră se află și ea în categoria Shenwang. Dacă lucrurile dependente sunt la fel ca o iluzie, atunci și suferința este ca o iluzie, ca un film.

Shenwang-urile ni se par ca și cum ar exista de la sine, separate, independente de noi, pe când școala Numai Minte spune: „Ele provin din aceeași sămânță karmică care ne-a adus pe noi la ele”. Noi le-am creat și pe ele și pe noi înșine din aceeași sămânță karmică.

Ele vin de la ea și, în măsura în care situația continuă, ea este menținută de acea karmă; Atâta timp cât situația există, aceeași sămânță karmică este încă activă, până când se degradează, până când suferă o schimbare.

 

Natura iluziei în școala Numai Minte

Pixul pare separat de mine, pare separat de ochiul meu, el nu este legat de ochiul meu. Ochiul meu vine de la mama și de la tata. Dar aceasta este o iluzie. Pixul și ochiul meu provin din aceeași sămânță karmică pe care am plantat-o ​​și care acum mă face să experimentez un pix, sau să experimentez un dușman, sau să experimentez tristețe, sau să experimentez bucurie.

Obiectele ni se par ca fiind în exteriorul nostru, nelegate de noi. În timp ce noi spunem: „Nu, ele vin de fapt din aceeași sămânță karmică. [Din] Ceva ce am făcut în trecut”.

Deci, în școala Numai Minte, a crede că lucrul este separat, că n-are nimic de-a face cu mine, că nu vine din karma mea – asta este ignoranță. Asta înseamnă că shenwang, care reprezintă în esență toate fenomenele în schimbare din lumea noastră, ne minte tot timpul. Deci, în acest sens, conform acestei școli de gândire, trăim în minciună permanent, pentru că credem că sunt separate.

Este ca și cum pixul mi-ar spune: „Eu sunt aici și nu vin din aceeași karmă din care vii tu. Sunt separat de tine”. Sau șeful îmi spune: „Ai muncit bine, iar eu doar am venit să țip la tine”. Acesta este shenwang.

Ce înseamnă iluzie în școala Căii de Mijloc? Că lucrurile există independent de proiecțiile mele.

În școala Căii de Mijloc, când spune „iluzie”, se referă la Arya care iese din meditația vacuității. În meditație, el percepe direct vacuitatea și înțelege realitatea supremă, se află în realitatea supremă.

După ce iese din meditație, lucrurile îi apar din nou ca fiind separate, ca venind din afară lui. Dar Arya înțelege că este o iluzie pentru că a perceput deja altfel. Dar nu poate evita iluzia. El înțelege că ceea ce percepe și experimentează este greșit, și nu poate controla nimic până la data următoare când va intra din nou în meditația vacuității, iar asta poate dura uneori mulți ani, în funcție de nivelul de Bodhisattva la care se află. Dar între o experiență directă a vacuității și alta, el trăiește într-o iluzie.

Deci ceea ce spune școala Numai Minte este

–   Că mintea care percepe lucrurile,
–   Și lucrurile pe care le percepe

vin din aceeași sămânță karmică. Sau ea spune că sunt din același material.

Și asta ajută foarte mult, mai ales când apare ceva neplăcut. Și spun: „Sunt eu, sunt eu, sunt eu!”. Este aceeași substanță, aceeași sămânță karmică.

Și este adevărat că această sămânță a fost plantată în trecut. Dar mă ajută să îmi asum responsabilitatea, mă ajută să lucrez cu ea fără să mă las doborâtă.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – a treia parte

 

Elementele de bază ale școlii Numai Minte – continuare

 

Un scurt rezumat

•    La propriu și la figurat

Atunci când Lordul Buddha a spus în a doua învârtire a roții Dharmei că nimic nu are natură proprie, a spus-o la propriu sau la figurat?

La această întrebare trebuie să adăugăm și școala de gândire.

Ce va răspunde școala Prasangika? La propriu. Nimic nu are natură proprie. Nimic nu există de la sine. Lucrurile sunt ca și un curcubeu.

Dar școala de gândire Numai Minte? La figurat.

Buddha a spus: „Nu am vrut să spun asta. Am vrut să spun că există trei tipuri: există „kuntak”, există „shenwang”, există „yongdrup”. Fiecare tip de „lipsă de natură proprie” are un înțeles ușor diferit.

Așa că acum trebuie să fim atenți tot timpul în ce școală ne poziționăm.

•    Cele trei atribute

–   Kuntak. Ce înseamnă kuntak în școala Numai Minte?  El înseamnă un lucru imaginar sau o construcție a minții.  Ce înseamnă că acestea nu au propria lor natură?  Asta înseamnă că nu au existență prin definiție, că nu există cu adevărat, ele nu sunt realitate, sunt în capul nostru, sunt ficțiuni – plăsmuiri ale imaginației noastre.

–   Shenwang. Lucrurile schimbătoare care ne înconjoară tot timpul, care suntem și noi înșine.  Ce înseamnă că nu au propria lor natură?  Ele depind de cauzele și condițiile lor.

–   Yongdrup. Existența totală, sau totalitatea. Lucrurile nu au natură proprie de a fi supreme/ultime.

Deci, shenwang – lucrurile schimbătoare nu sunt supreme pentru că nu asta percepem în experiența vacuității în mod direct. Nu percepem că lucrurile se schimbă atunci când suntem în percepția directă a vacuității. De aceea shenwang-urile nu au natura de a fi supreme/ultime.

Dar kuntak-urile – conceptele, noțiunile?  Ele nu au natura de a fi supreme pentru că acestea sunt lucruri pe care le inventăm. Deci, nici ele nu sunt supreme.

 

Existența prin definiție conform școlii Numai Minte

Ranggi tsennyi kyi druppa

Rang       – propriu,
Ranggi   – natură proprie,
Tsennyi  – definiție,
Druppa  – a exista.

Deci, există prin definiție. Ceva care are existență prin definiție.

Conform școlii Numai Minte, pixul are existență prin definiție?

Da. Pentru că altfel, aș putea lua un caiet și să cred că este pix. Pixul are existență prin definiție, este un pix, are natura de a fi pix, are propria sa existență unică. Acest pix are o altă existență decât a caietului.

Unul dintre lucrurile care caracterizează școala Numai Minte și școlile inferioare este ponderea mare pe care o acordă informațiilor pe care le percepem prin simțuri și că au tendința de a o accepta ca fiind adevărată.

Școala Calea de Mijloc pune la îndoială corectitudinea acestor informații și întâlnim asta într-o oarecare măsură chiar și în Svatantrika, partea inferioară a Căii de Mijloc.

Dacă vă amintiți, am spus în lecția unu că uneori, o mișcare anume ne poate deruta, ne poate înșela. Vedem o frunză zburând pe stradă și credem că este un șoarece.

Prasangika Madhyamika merge mult dincolo de acest lucru și neagă complet acest punct. Ea spune că nu putem accepta informațiile pe care le primim prin simțuri ca fiind corecte. Sutra Inimii este foarte puternică în exprimarea acestei idei.

Vă voi pune o întrebare: Din cele trei atribute: concepte, lucruri dependente și totale, câte dintre ele există prin definiție conform școlii Numai Minte?

–   Kuntak-urile, există prin definiție? Nu, ele sunt imaginare. Ele nu au existență prin definiție, nu au o natură proprie.

Tsennyi ngowo nyi mepa

Ngowo nyi – natura sa proprie.

Ele nu au natură proprie.

Dar celelalte? Există prin definiție? Da, conform școlii Numai Minte, ultimele două există prin definiție.

–   Orice lucru care se schimbă, orice astfel de obiect din lumea mea, orice fenomen din lumea mea care nu este o plăsmuire a imaginației mele, există prin definiție, are propria sa natură.

–   Același lucru este valabil și pentru vacuitate, care este al treilea grup. Ea nu este invenția mea. Fiecare obiect are vacuitatea sa, iar această vacuitate are propriul său mod de a exista.

 

În școala Calea de Mijloc nimic nu există prin definiție!

Dacă ne întoarcem la școala Căii de Mijloc, pixul există prin definiție? Nu. Pisica nu vede un pix.

Conform școlii Căii de Mijloc, eu văd un pix pentru că-l proiectez. Datorită karmei, în mintea mea există o proiecție și atunci când văd acest obiect, automat îl identific ca pix. Proiectez pe el eticheta „pix”.

Această proiecție îmi este impusă. Nu pot decide că este un os de ros. Nu va funcționa ca os de ros pentru mine, nu mestec așa ceva. Asta înseamnă că natura de a scrie vine de la mine. Proiecția mea îmi este impusă de karma mea. Deci, noțiunea de pix vine de la mine și îl proiectez pe acest obiect. Câinele are o altă noțiune, pisica are o altă noțiune.

Să presupunem că printr-un mod miraculos am elimina toate aceste concepte pe care le avem despre acest obiect: eu, câinele și pisica, eliminăm aceste concepte. Ce rămâne? Oare mai pot găsi un pix dacă elimin conceptele?

N-am să mai pot vedea un pix. În școala Căii de Mijloc, dacă elimin toate aceste concepte n-am să mai pot vedea un pix.

Acest lucru deja vă este clar. Deja înțelegeți că dacă n-ați fi avut noțiunea de pix n-ați fi putut vedea un pix.

Și atunci ar mai exista pixuri în lumea voastră? Nu. Dacă nu puteți recunoaște un pix, atunci nu vor exista pixuri în lumea voastră. Veți trăi într-o lume fără pixuri.

Dacă nu veți mai avea supărare în voi, trăiți într-o lume fără supărare.

Aceasta este școala Calea de mijloc. Aplicând concepția școlii Prasangika Madhyamika, ne creăm paradisul.

Conform școlii Căii de Mijloc, faptul că nu găsesc un pix dacă nu am eticheta „pix” este dovada că pixul nu există prin definiție, că n-are natura proprie definită de a fi pix.

Nu este definit ca pix, pentru că nu îl găsesc fără mine. Fără mine pixul nu există.

Dacă nu aș avea noțiunea de pix, pot să mă uit la el mult și bine, și nu va începe să scrie. Iar acest lucru dovedește că pixul nu există prin definiție.

În școala Numai Minte pixul există prin definiție? Da, el este pix. El scrie, deci este un pix.

Și după școala Căii de Mijloc? Nu, el nu există prin definiție.

Conform școlii Căii de Mijloc, câte lucruri există prin definiție? Niciunul. Nici chiar vacuitatea.

Nu există nimic care să nu fie gol, inclusiv vacuitatea. Nu există nimic care să existe prin definiție în școala Căii de Mijloc.

Ce înseamnă acest lucru? Asta înseamnă că dacă nu am karma să văd ceva într-un anumit fel, atunci nu-l voi putea vedea.

El nu va apărea în lumea mea.

–   Dacă nu am karma să văd îngerii, ei nu vor apărea în lumea mea, nu voi putea să-i percep.

–   Dacă nu am karma să văd un șef supărat, șeful meu nu va fi niciodată supărat.

–   Dacă nu am karma de a avea șef, nu voi avea șefi.

Karma nu doar colorează realitatea noastră și îi dă anumite calități, ci ne și creează realitatea.

Asta nu înseamnă că realitatea este acolo și noi doar o colorăm sau punem pe ea eticheta: „plăcut, neplăcut”. Karma creează fiecare moment, fiecare amănunt și fiecare aspect al realității mele, conform Căii de Mijloc.

 

Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru succesul căii noastre

Chiar și atunci când mă văd îmbătrânind, este o proiecție.

Nu există corp care să îmbătrânească de la sine, pentru că nici măcar corpul nu există de la sine.

Acest lucru este valabil și pentru moarte.

Atunci când omul experimentează procesul morții, acesta este proiecția sa și fără ea n-ar putea experimenta moartea.

Când această karmă este curățată, purificată, nu se mai poate muri și nu se mai poate îmbătrâni. Este în puterea noastră să schimbăm această karmă.

Odată ce înțelegem Calea de Mijloc,

–  Că totul este proiecția noastră,

–  Proiecție care vine, nu [vine] în mod arbitrar, ci din karma,

–   Și nici karma nu vine în mod arbitrar, iar acest lucru este foarte important de înțeles pentru că uneori oamenii identifică karma cu soarta. Ea nu este soarta. Și karma tot noi am semănat-o.

Dacă înțelegem că noi suntem cei care semănăm, atunci ne putem schimba karma. Putem semăna o altă karma și o putem purifica pe cea veche.

Însăși înțelegerea începe procesul de purificare.

Iar apoi toate întrebările grele pe care le pun oamenii care nu au auzit niciodată asemenea lucruri și spun: „Dacă cineva îți îndreaptă pistolul spre tine, nu-l ucizi mai întâi?”

Ce a răspuns Dalai Lama? „Vă spun când ajung acolo.”

Nu va trebui să facem față situației, pentru că ea nu va apărea în primul rând. Afacerea noastră este de a elimina problemele înainte ca ele să apară.

 

Întrebare: De ce există atât de multă preocupare pentru moarte?

Răspuns: Pentru că nu ne place acest proces. Este un proces foarte dureros, dificil și traumatic.

Se întâmplă tuturor?

Soarele strălucește pentru toată lumea?

Pentru majoritatea dintre noi soarele răsare în fiecare dimineață.

Dar sunt orbii care n-au karma de a vedea răsăritul. Sunt alții care putrezesc în temnițe, nici ei n-au karma de a vedea răsăritul. Sunt și cei care locuiesc la Polul Nord care trăiesc jumătate de an în întuneric. Sau murim și atunci ni se termină karma de a vedea soarele.

Acest lucru este doar temporar. Numărul tuturor ființelor din lume este cu mult mai mare de opt miliarde, și majoritatea dintre ele nu au karma să vadă soarele.

Să nu uităm că ne folosim de limbajul școlii Madhyamika, și soarele este tot o proiecție a noastră. Faptul că el strălucește și asta este tot o proiecție.

Pixul este o proiecție, nu-i așa? Și scrisul este tot o proiecție, pentru că ce fac când scriu cu pixul? Ating această suprafață cu acest băț și îl mișc puțin dintr-o parte în alta. Am scris? Am frecat un obiect de un alt obiect. Este complet gol.

Ce îl face să fie scris? Eu. Proiecția mea. Altfel, și un câine ar putea să frece suprafața cu ceva și să lase o dâră, dar el nu-ar spune scris. Pentru că nu are conceptul de a scrie, nu are karma să înțeleagă că este scris. Totul este gol.

Karma de a vedea soarele este o proiecție pe care o avem chiar acum, și ea este temporară.

Karma noastră de a fi într-o lume în care oamenii mor este, de asemenea, o proiecție. Chiar și ea poate fi transformată.

Aceasta este Calea de Mijloc. De aceea, subliniem atât de mult importanța înțelegerii Căii de Mijloc. Pentru că dacă credem că moartea este moarte prin definiție, pixul este un pix prin definiție, atunci n-am avea nicio șansă să ne schimbăm. Nu ne vom putea transforma, pentru că nu vom face ceea ce este necesar, pentru că nu credem în asta.

De ce nu credem în asta? Pentru că nu am trecut prin procesul logic de testare, de învățare, să înțelegem de ce este cu adevărat posibil să ne transformăm. Și fără asta n-are rost să mai continuăm.

Studiul vacuității este, de asemenea, esențial. Practica avansată a Tantrei depinde în întregime de înțelegerea de aici. Fără asta, ea nu va reuși. Chiar și dacă faceți practici secrete, exotice și incitante, Tantra nu va funcționa fără această înțelegere. Ne vom entuziasma puțin, și asta este tot. Și vom muri.

Dacă înțelegem că moartea este o proiecție, acesta este biletul nostru de ieșire de aici. Fără această înțelegere este ca și cum am fi renunțat la bilet.

Trebuie să înțelegem că școala Numai Minte vorbește despre „moarte prin definiție”. Discuția noastră despre moarte a fost conform școlii Madhyamika. Ea nu folosește termenul „există prin definiție”. Dar asta e doar semantică.

Dar atunci când spunem „Este posibil să ne învingem moartea, este posibil să nu murim.” spunem asta ca metaforă sau la propriu?

Întrebarea imediată va fi: „Conform cărei școli?”

Școala Calea de Mijloc vorbește la propriu. Moartea nu este un joc, nu este o metaforă. Eu sunt cea care îmi proiectez întreaga lume și pe mine însumi, din karma mea. Karma care este determinată în întregime de semințele mele pe care le-am plantat prin acțiuni, vorbe și gânduri. Dacă reușesc să transform această karmă – care mă forțează să mă văd acum într-un corp uman – atunci voi fi forțată să mă văd într-un corp de înger nemuritor. Asta nu va fi un joc. Voi trăi într-o lume în care nu există cuvântul moarte.

Acest punct este foarte important.

Când spunem: a învinge moartea, nu vorbim de metafore. Unii oameni au făcut asta. Puteți spune: „N-am întâlnit pe nimeni așa. Oricine moare”.

Da, oricine moare dacă aceasta este lumea pe care eu o proiectez. Câinele, nu poate vedea un pix, oricât de mult i l-am flutura și am scrie lângă el. Câinele se va uita la pix și poate îl va linge, dar nu va scrie cu el, pentru că nu există pix în lumea lui. Nu vede un pix.

Sau ca și cum am explica culorile unui orb. El nu poate înțelege culoarea, pentru că nu a văzut niciodată așa ceva, este daltonist/orb de la naștere.

Dacă aceasta este lumea pe care o proiectez, atunci toți trebuie să moară, nu e nimic de făcut, așa stau lucrurile. De aceea Buddha a venit și a spus:

„Asta nu este tot! Se întâmplă așa acum pentru că ai karma care te face să proiectezi.

Lumea ta este complet goală, un ecran gol, iar karma te obligă să proiectezi o lume care are moarte, boală, bătrânețe, războaie și foamete. Dacă vei învăța să cureți asta, filmul care se va derula pe ecran va fi paradisul.”

Cum ne putem demonstra nouă?

Este ușor de făcut asta? Nu! Este posibil acest lucru? Da! Oamenii au făcut asta? Da! Au făcut-o. De unde știm asta?

Întrebarea este similară cu: „De unde știm că există ființe iluminate? N-am întâlnit niciodată vreuna.”

Poate că ele sunt peste tot în jurul nostru, dar nu le putem recunoaște pentru că încă nu avem karma.

Poate că tot ceea ce ni se întâmplă este un act al unei ființe iluminate care încearcă să ne împingă să ieșim din suferință.

Karma de a-i putea vedea pe cei care au învins moartea este aproape aceeași ca și karma de a învinge noi înșine moartea.

Când se apropie momentul, dintr-o dată va apare un înger și un alt înger, și un alt înger, deja vom fi foarte aproape ca noi să devenim așa.

Încercăm să facem imposibilul. Încercăm să-i facem pe oameni să înțeleagă că această situație este posibilă. În mintea lor moartea există. Oamenii se nasc într-o lume a morții pentru că vânturile lor nu curg corespunzător, pentru că canalele lor și canalul central sunt obstrucționate și nu pot experimenta acest lucru. Încercăm să vorbim oamenilor într-o limbă nouă.

Scopul învățăturii și al ființelor iluminate este să ne facă să înțelegem acest lucru și să-l realizăm.

Pentru că potențialul se află în noi toți.

Natura lui Buddha este vacuitatea noastră. Nu suntem condamnați de o soartă crudă să fim într-un fel sau altul, ci de karma pe care noi înșine am plantat-o. Și tocmai datorită faptului că oricine poate face asta, suntem aici. Altfel, n-ar fi avut niciun rost să vorbim despre asta. Am fi spus: „Hai să mâncăm și să bem pentru că mâine tot murim!”.

 

Corespondența dintre cele trei atribute și
diferitele tipuri de lipsă de natură proprie

După cum am spus avem trei atribute. Ele au apărut atunci când Buddha a început să-i explice lui bodhisattva: „Stai puțin, când am spus că nimic nu are nicio natura proprie, de fapt mă refeream la trei tipuri de lipsă a naturii proprii”. Și Buddha începe să-i explice…

1. Kuntak – o construcție a minții sau lucru imaginar. Kuntak este definit ca fiind lipsit de natura proprie, în sensul că nu există prin definiție.

De ce kuntak-urile nu au o natură proprie care să existe prin definiție? Pentru că ele nu există cu adevărat, în această școală de gândire. Sunt o plăsmuire a imaginației, noi le-am inventat.

2. Shenwang. Atunci când Buddha a vorbit despre lipsa naturii proprii a lucrurilor dependente, s-a referit la faptul că ele n-au natura proprie de a crește de la sine. Ele vin din cauze și condiții, ele nu se schimbă de la sine.

De ce pixul n-are natura proprie de a se schimba? Pentru că el nu se poate schimba fără cauzele și condițiile care să aducă schimbarea, iar acesta este procesul karmic.

Practic, Buddha face distincție între cele două grupuri. El spune, că primul grup vine din mintea noastră. Este o plăsmuire a imaginației noastre.

Pe când lucrurile din al doilea grup există cumva, acolo afară, de la sine, în școala Numai Minte.

3. Yongdrup – vacuitatea, ea este supremă, dar n-are natura de a fi supremă.

Pixul n-are natura proprie de a fi suprem. De ce n-are natura proprie de a fi suprem? Pentru că nu este un obiect pe care îl percepem atunci când ne aflăm în percepția directă a vacuității. Când cineva percepe direct vacuitatea, nu percepe pixuri. Acesta ar fi răspunsul școlii Numai Minte. Aceasta face parte din definiția a ceea ce înseamnă a fi suprem în această școală. A fi suprem are două părți. Unul este: este suprem dacă este perceput în percepția directă a vacuității.

Pixul are existență de sine în școala Numai Minte?

Nu, pentru că este gol. Și în această școală totul este gol, doar că vacuitatea este definită diferit.

Deci, în această școală se va face diferența, între „există de la sine” și „există prin definiție”.

Vom vorbi despre asta în lecțiile următoare.

 

De ce a fost dat numele Numai Minte?

Școala Numai Minte spune ceva foarte interesant și anume: că eu însumi și lucrul pe care îl percep provenim din aceeași sămânță karmică.

Adică, șeful care intră pe ușă și începe să țipe la mine, iar eu, care aud țipetele, venim din aceeași sămânță. Aceeași sămânță karmică îl creează pe el țipând și pe mine auzind țipetele.

Ce spune Madhyamika? Că eu proiectez pe o colecție de culori, forme, țipete un șef rău. Care este diferența? Aceasta este tema voastră de gândire.

Această concepție a școlii Numai Minte este foarte utilă.

Eu, care percep lumea, și lumea pe care o percep, spune ea, sunt făcute din aceeași materie, în sensul că venim din aceeași sămânță karmică.

Aceeași karmă m-a adus în această cameră și mi-a adus această cameră.

Este exact aceeași karmă.

Acest lucru este foarte util atunci când șeful țipă. Ne ajută să ne închidem gura și să nu țipăm înapoi.

Dacă n-aș fi avut această karma, șeful n-ar fi putut să țipe la mine, pentru că n-aș fi fost acolo să-i aud țipetele. Faptul că el țipă și eu aud țipete se întâmplă în același timp. Este aceeași sămânță karmică care ne-a creat pe amândoi.

Școala spune: „Pixul și ochiul meu care vede pixul au venit din aceeași sămânță karmică. Puteți spune: „Stai așa, ochiul este țesut viu, iar pixul nu este”. Școala va răspunde: „Noi nu vorbim despre asta. Ele nu sunt din aceeași substanță fizică, ci vin din aceeași sămânță karmică.”

De aceea școala este numită Numai Minte.

Ea nu spune că pixul este un lucru mental. Așa pare, dar nu spune asta. Ea spune: „Este adevărat că pixul nu este un lucru mental și nici ochiul meu nu este un lucru mental, dar faptul că văd cu ochiul meu un pix acum, toate acestea provin din aceeași sămânță karmică”.  Și unde este sămânța?  În minte.

Pixul și ochiul vin din aceeași sămânță karmică, din același loc, din minte și de aceea școala este numită Numai Minte.

Întreaga mea lume și eu care o experimentez, cu toți suntem creați de aceeași karmă, de aceleași semințe karmice.

Școala spune: „Acțiunile, gândurile și cuvintele mele plantează o sămânță karmică, ea rămâne la incubat și când acumulează energie va da rod.”

Cum va rodi? Imaginați-vă că țineți palmele închise la piept și le deschideți ca o floare cu două petale, una simbolizându-vă pe voi, iar cealaltă lucrurile pe care le experimentați.

Ele par separate. Și asta e tragedia noastră, spune această școală.

Șeful pare separat de mine și spun: „Șeful țipă, este un om rău, trebuie să fac ceva cu el”, dar nu pot face nimic cu el fără să mă rănesc și pe mine, pentru că venim din aceeași sămânță. Dacă l-am rănit, mă rănesc pe mine.

El sunt eu. Asta spune școala.

 

De ce numele totalitate ?

De ce a fost dat numele de totalitate – yongdrup? Pentru că orice lucru este 100% gol prin definiția lor. Este gol de ce?

El este gol de a veni de la sine, fără a veni din aceeași sămânță karmică care m-a adus la el.

Vom vorbi despre asta în lecțiile viitoare.

Aceasta se numește totalitate, pentru că în momentul în care un obiect există, el este 100% gol.

În momentul în care pixul există, el imediat este gol. Este gol de a fi independent de această sămânță karmică. Imediat, sută la sută.

 

Vacuitatea și existența dependentă în școala Numai Minte

–   Care este vacuitatea pixului în școala Căii de Mijloc?
Pixul care există indiferent de proiecția mea, pixul care este pix de la sine. În școala Căii de Mijloc – pixul care există de la sine, independent de proiecția mea – așa ceva nu există. Vacuitatea pixului înseamnă că pixul este gol de a fi pix fără ca eu să-l proiectez ca pix.

–   În școala Căii de Mijloc, gakja este pixul care există de la sine.

–   Ce înseamnă gakja în școala Numai Minte?
Pixul care există independent de sămânța care a l-a proiectat perceput de mine și pe mine percepându-l.

–   Ce înseamnă existența dependentă în școala Numai Minte?
De unde vine pixul? Din sămânța karmică, și aceeași sămânță karmică care mi-a adus pixul, [care] m-a adus și pe mine la el.
Aceasta este existența dependentă a pixului în școala Numai Minte.

–   Care este vacuitatea pixului în școala Numai Minte?
Există o sămânță karmică care îl aduce la mine și pe mine la el. El este gol de orice altă existență. Nu are altă existență decât cea pe care tocmai am descris-o.

Deci, în școala Numai Minte, pixul este gol de faptul că el și eu care îl percep, nu provenim din aceeași sămânță karmică. El are calitatea de a scrie, există prin definiție, dar vine din sămânța mea karmică care mi l-a adus la mine și pe mine la el.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – a doua parte 

 

Recapitulare

Textul nostru

În acest curs discutăm despre cartea

drange lekshe nyingpo

Esența elocvenței despre arta interpretării, scrisă de Je Tsongkapa.

Lama Dvora Hla povestește:

„Vă voi spune o poveste emoționantă:

În timp ce studiam acest curs cu Geshe Michael la New York, pe vremea aceea au început să sosească mărturiile despre ororile care s-au petrecut în Tibet ca urmare a ocupației chineze: torturi, îngropau călugării până la gât și îi lăsau așa să moară, îi obligau să facă sex în public, un călugăr și o călugăriță. Lucruri groaznice. Un soldat stătea în picioare și forța elevul să-și împuște profesorul. Este greu de descris ororile. O parte din ei nu au fost uciși, dar au fost băgați în închisori și torturați.

Pe scurt, cineva care a scăpat din închisoare, un călugăr care a stat treizeci și trei de ani de închisoare și a fost chinuit cu diverse torturi, când a evadat din închisoare, a reușit să scoată cu el instrumentele de tortură pe care le foloseau chinezii pentru a-l tortura. El a ajuns în Statele Unite și a depus mărturie în fața Congresului American prin ce a trecut.

În perioada în care ni s-a predat acest curs, una dintre călugărițele care studia cu noi în acel moment lucra la un centru tibetan.

Ea l-a întâlnit pe acest călugăr, iar el văzu lecturile acestui curs, pentru că ea făcea temele; El a văzut că erau scrise în tibetană.

El i-a spus călugăriței: „Oh! Este Lekshe nyingpo”. Și începu să plângă. „Nu știi cât de norocoasă ești!”.

El fusese închis înainte de a primi învățătura despre carte. Dar avea cartea cu el și a stat acolo treizeci și trei de ani și a memorat cartea. Așa că știa întreaga carte pe de rost, dar nu a primit niciodată instrucțiuni despre ea. Așa că a spus: „Ce norocoasă ești!” și a plâns. Deci: cât de norocoși suntem. Avem o karma extraordinară s-o primim. Folosiți-vă bine de ea!”.

 

Cele trei învârtiri ale roții Dharmei…

Am spus că Lordul Buddha a predat trei învârtiri ale roții Dharmei. Și când spunem „trei învârtiri”, asta nu înseamnă perioade de timp diferite, ci prezentări diferite ale Dharmei susținute în fața unor audiențe diferite, în momente diferite. Învățătura a fost transmisă de fiecare dată, întru-unul din cele trei grupuri de studiu, pe care le numim „cele trei învârtiri ale roții Dharmei”.

• Prima învârtire a roții Dharmei

Prima învârtire a roții Dharmei a început imediat ce Buddha a atins iluminarea. A fost prima învățătură pe care a dat-o, iar apoi a continuat s-o predea de-a lungul carierei sale didactice în diferite ocazii.

El a predat despre:

–   Cele „Patru adevăruri”

–   Cele „Cinci agregate”

–   A predat despre „cele douăsprezece uși ale simțurilor”. De ce douăsprezece? Pentru că avem șase simțuri și fiecare simț are obiectele sale, așa că împreună numărăm două-sprezece.

–   Uneori sunt numărate optsprezece, și atunci se numesc „categorii”. Cum s-a ajuns la optsprezece? Sunt șase + șase + șase.  Adică șase simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul, simțul tactil și gândul, care este, de asemenea, un simț.  Fiecare dintre ele are propriile sale obiecte, deci avem încă șase obiecte și fiecare dintre simțuri are o conștientizare care îi corespunde. Există conștientizarea legată de simțul văzului, care traduce ceea ce vedem, și în acest fel devenim conștienți de ceea ce vedem. Dacă cineva este făcut knockout, ochiul lui s-ar putea să vadă și să perceapă un obiect, dar nu conștientizează. Deci, fiecare simț are propria sa conștientizare. Deci sunt optsprezece.

–   Roata Dharmei cu cele opt spițe ale sale

–   Și așa mai departe.

În această perioadă când Buddha preda despre aceste lucruri, el a spus: „Fiecare dintre aceste lucruri are propria sa natură”. Simțul văzului are natura sa, simțul auzului are natura sa, orice are natura lui.

Auzim deja atâția termeni precum „existență de sine” sau „propria sa natură” sau  „existență solidă” sau „existență adevărată” sau „existență prin definiție”.

Dar în fiecare dintre școli ele au semnificații diferite. Fiecare dintre învârtirile roții Dharmei are semnificații diferite.

• A doua învârtire a roții Dharmei.

În a doua învârtire a roții, nimic nu are natură proprie. Nimic nu are existență de sine.

Deci, în prima învârtire, Buddha a predat toate aceste liste lungi care sunt toate importante și este bine să le cunoaștem și, el a spus: „Au propria lor natură!”.

În a doua învârtire, Buddha ne-a transmis sutrele Prajna Paramita, printre care „Sutra Inimii”,  „Sutra Tăietorul de Diamant”, sutre lungi, medii și scurte. Iar Buddha spune: „Nu există nimic de la sine. Nimic”. El spune: „Nu există ochi, nu există ureche,…”. În timp ce arată spre ochi, el spune: „Nu există ochi”. Deci ce vrea să spună? Aceasta este a doua învârtire.

Apoi vine Bodhisattva pe nume Dun dam yang dak pak și îl roagă pe Buddha: „Te rog să-mi explici”, iar în urma întrebării sale, Buddha îi răspunde și astfel începe a treia învârtire a roții Dharmei.

După cum am spus, acest răspuns este dat în sutra numită „Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre”. Buddha îi spune: „Nu te impacienta. Îți voi explica exact ce am vrut să spun. Sunt lucruri care există prin definiție și sunt lucruri care nu există prin definiție.”

• A treia învârtire, a distincțiilor fine

„Acum îți explic. Când am spus că nimic nu are o natură proprie, de fapt m-am referit la trei tipuri de lipsă a naturii proprii”. Buddha îi spune: „Chiar crezi că am intenționat să spun că nimic nu are propria sa natură? Nu, nu, nu. Nu te panica. Am să-ți explic.” Această învârtire se numește: „învârtirea detaliilor”, „învârtirea distincțiilor fine”.

Buddha spune: „Nu am vrut să spun la propriu, că nimic nu are natură proprie. De fapt, trebuie să precizez”. Asta spune în a treia învârtire.

De ce ne derută Buddha?

Pentru că ne obligă să gândim, ne obligă să examinăm. El ne spune în versetul său că se va folosi „de mijloace abile și de milioane de raționamente diferite” pentru a ne forța să ne gândim la lucruri. Pentru că dacă nu ne gândim la ele, dacă nu le vom clarifica, nu ne vom putea elibera. Și nu contează câtă meditație știm să facem. Putem medita mulți ani și s-ar putea să devenim mai calmi, mai limpezi la minte, mai mulțumiți, dar semințele suferinței sunt încă în noi. N-am scăpat încă de suferință.

Deci, această confuzie, această derută este subiectul acestui curs.

  

Buddha a predat special pentru noi

Și când Buddha a predat aceste lucruri în urmă cu două mii cinci sute de ani, el ne-a văzut clar pe fiecare dintre noi chiar în acest moment. El a predat special pentru noi.

Buddha a predat aceste lucruri pentru că a înțeles mintea oamenilor. Chiar dacă îi învățăm cea mai înaltă învățătură asupra vacuității, care este „Prasangika Madhyamika”, ei vor spune: „Da, da, așa este!”, dar vor trăi conform școlii Numai Minte. Buddha a predat pentru fiecare dintre noi chiar în acest moment, ca să începem să observăm.

 

Cele trei teste

În acest curs se învață cartea lui Je Tsongkapa, care este un comentariu al sutrei lui Buddha, care este un comentariu al acelor sutre.

Cum putem ști dacă Je Tsongkapa cunoaște despre ce vorbește? Însuși Je Tsongkapa ne oferă criterii despre cum să ne testăm încrederea în el sau în alt profesor.

Am vorbit despre cele „trei teste” și le-am comparat cu metodele de testare a aurului din acele vremuri. Oricine dorea să cumpere aur, mai întâi îl verifica dacă este aur adevărat sau curat. Îl topea, îl tăia și îl freca cu o piatră de testare.

Și am comparat aceste verificări cu verificările pe care le facem atunci când primim învățături sau când întâlnim un profesor, și cum testăm dacă putem avea încredere în acel profesor, încredere în ceea ce predă sau în Buddha.

Și am spus că există trei teste importante:

1.   A testa în raport cu propria noastră experiență directă.

De exemplu: știu că focul arde și cineva îmi spune: „Focul nu arde!”, atunci nu-l cred. Pentru că am băgat mâna în foc și știu că arde. Sau știu că soarele nu este albastru.

Deci, în primul rând, verificăm prin experiența noastră directă.

Dar asta nu este suficient. De ce? Pentru că nu am experimentat totul. Poate că se vorbește despre lucruri pe care nu le-am experimentat.

Și adevărul este că venim la un profesor spiritual pentru a auzi despre lucruri pe care încă nu le-am experimentat sau înțeles. Deci, acesta este un test important, dar este departe de a fi suficient.

2.   Testul logic.

Testăm lucrurile pe care nu le-am experimentat din punct de vedere logic.

Este logic ceea ce spune profesorul? Are sens?

Dacă urmăm pe cineva fără să-l testăm, nu este bine. Nu trebuie să ne bazăm pe factori care nu sunt relevanți. Faptul că profesorul vorbește frumos, sau este carismatic, sau este distractiv, sau vă iubește este important. Fără îndoială că este mai bine ca profesorul să fie distractiv decât plictisitor, dar nu acesta este criteriul de a decide cine este profesorul vostru. Asta nu este bine!

Trebuie să vă utilizați logica pentru a verifica dacă lucrurile care vi se spun se potrivesc cu logica voastră. Acesta este al doilea test.

Puteți aplica logica și asupra lucrurilor pe care încă nu le-ați experimentat direct și le puteți respinge prin logica voastră. De exemplu, n-ați întâlnit un Buddha, poate că nu ați întâlnit o ființă iluminată și spuneți: „De unde știu că Buddha a existat? Nu l-am întâlnit.”

Geshe Lothar a spus odată: „Ce știți despre cum ar trebui să arate Buddha? De unde știți că nu l-ați întâlnit? Poate că el este deja lângă voi și voi habar n-aveți.”

Și dacă Buddha este o ființă iluminată și dacă are compasiune, înțelepciune, iubire și cunoaștere infinită, atunci el va face tot ceea ce este necesar pentru a vă învăța, pentru a vă ajuta să vă eliminați suferința. El nu va merge după ideea voastră a ceea ce vă place. Pentru că deja ați făcut ceea ce vă place și iată-vă din nou în suferință. Deci, poate că face ceva ce nu vă place. Spuneți: „Oh, el nu este plăcut, sigur nu poate fi un Buddha!”.

Poate că nu l-ați întâlnit pe Buddha, dar puteți să-i deduceți existența.

În cursul 4 am învățat că dacă Buddha vorbește atât de fidel despre suferința umană, atunci poate că știe și despre alte lucruri. Perspicacitatea lui uimitoare n-am mai întâlnit-o în altă parte. Poate vom crede în ceea ce spune chiar dacă nu putem verifica personal. Așa că deducem lucrurile folosind logica. Deci acesta este un exemplu, al existenței ființelor iluminate.

3.   Testul de autoritate

Există un al treilea tip de lucruri pe care nu le putem deduce nici măcar prin logica mea.

Pot sta și o sută de ani să fac demonstrații logice și tot nu voi putea înțelege de ce părul meu are această culoare și nu altă culoare. Nu că ar conta, dar alte lucruri ar putea conta. De ce locuiesc într-un loc poluat?

Nu pot înțelege mecanismele karmei. Trebuie să mă bazez pe o ființă iluminată. Deci, cum decid cine spune adevărul și cine nu, despre lucrurile pe care nu le pot experimenta eu însămi și, pe care nu le pot verifica nici prin logica mea?

De aceea, în această situație trebuie să mă bazez pe autoritate.

Și cum pot ști cine este o autoritate? Mă voi uita la profesorii pe care i-am întâlnit deja, care m-au impresionat, care mi-au câștigat deja încrederea și verific dacă există sau nu contradicții.

Deci, acesta este al treilea criteriu, care se bazează pe autoritate. Și Je Tsongkhapa citează asta.

4.   Testul suprem

Deci, în cele din urmă, cine decide ce este corect și ce nu?

Fiecare dintre noi, fiecare va decide singur.

Este important să examinăm fiecare opinie pe care am adoptat-o.

Aceste teste trebuie făcute într-un mod care să funcționeze. Și, din păcate, mulți oameni urmează lucruri fără să le testeze, fără să le verifice. Ei iau de bună ce le-a spus mama, sau la școală, sau profesoara din clasa I. Ceea ce le-a spus educatoarea de la grădiniță sau în clasa I,   li s-a întipărit adânc în minte, pentru că la vremea aceea eram complet deschiși și naivi.

Iar dacă își vor întâlni educatoarea după treizeci de ani, nu vor mai fi atât de impresionați de măreția ei spirituală. Dar i-au acceptat ideile despre cauzalitatea în lume de mici.

Deci, nu este de ajuns să luăm lucrurile de bune doar că „așa au spus ei” sau [pentru că] „așa facem noi asta” sau [pentru] că această persoană este frumoasă sau vorbește frumos sau este impresionantă. Trebuie să verificăm corect lucrurile.

 

Testul pentru buna înțelegere

a.   Afecțiunile mentale se împuținează

Cum știm dacă avem o bună înțelegere a vacuității? Dacă înțelegerea noastră este bună, în cele din urmă va elimina orice afecțiune mentală. Dar până va veni acel moment, ea va reduce afecțiunile mentale. Treptat vom fi mai calmi, mai liniștiți, iar lumea din jurul nostru se va schimba.

Dar să nu uităm că este nevoie de timp pentru karma să dea rod, și dacă sunteți doar de puțin timp pe această cale, va trebui să aveți răbdare pentru a obține rezultate.

Este nevoie de timp pentru ca vechile karme să se calmeze, să dispară și pentru ca noile semințe pe care le plantați acum să înceapă să dea roade.

Între timp, profitați de tot ce vine, plăcut/neplăcut, pentru a vă aprofunda înțelegerea: „Ce am făcut în trecut de mi-a adus această neplăcere?”. Așa progresați pe cale.

Pentru că atunci când vi se întâmplă un necaz și suferiți, începeți să înțelegeți că și alții din jurul vostru suferă. Veți avea mai multă compasiune, inima voastră se va deschide puțin mai mult, și va veni mai multă înțelepciune. Pentru că compasiunea și înțelepciunea merg împreună:       când inima se deschide – înțelepciunea intră.

Dacă lumea voastră devine cu adevărat mai calmă și voi veți fi mai calmi, acesta este testul că înțelegerea voastră este corectă.

Dacă nu se întâmplă asta, înseamnă că nu ați înțeles încă. Trebuie să învățați în continuare. Asta nu înseamnă că sunteți mai răi decât alții. Oamenii se află în samsara, suferă. Ei suferă pentru că nu înțeleg, pentru că au afecțiuni mentale. Cu toții avem, altfel nu am fi fost în samsara.

b.   Înțelegerea bună reduce critica și ne dezvoltă compasiunea.

Și, atunci când începem să înțelegem, criticăm mai puțin. Nu vom mai reacționa de genul: „Nu-l ajut pe ăsta pentru că este un om rău”. Nu! Tocmai că este rău, trebuie ajutat. De unde vine el în viața noastră? Am plantat semințe în trecut. Iar dacă nu-l ajutăm acum, va continua să vină.

Trebuie să curățăm asta. Aici este pata. Trebuie curățată. Deci, trebuie să-l iubim, trebuie să-l ajutăm. Deci acesta este testul.

Singura energie din univers care poate curăța afecțiunile mentale – este această înțelegere. Este eliminarea ignoranței, înțelegerea vacuității.

Aceasta este singura energie care ne poate elibera și ea necesită aceste învățături. Este nevoie de studiu și, desigur, de practică.

Este adevărat că încă mai avem obiceiuri proaste și instincte care se bazează pe greșeală, dar odată ce ne-am convins de aceste lucruri, vom începe automat să ne eliminăm atât obiceiurile proaste, cât și instinctele.

De aceea, trebuie să ajungem la perceperea directă a vacuității, pentru că atunci vom avea puterea de a schimba chiar și aceste niveluri adânci, înnăscute ale instinctelor noastre de a lovi îndărăt pe cine ne lovește sau de a ne răzbuna pe cine ne calcă în picioare.

Este singurul lucru din acest univers care poate face acest lucru, motiv pentru care este atât de important să ajungem la înțelegerea corectă a vacuității.

c.   Înțelegerea bună ne permite să-i ajutăm pe alții

Și încă un avantaj al bunei înțelegeri. Dacă, de exemplu, faceți acest curs care vă dă ceva care nu este în întregime corect, adică „aproape corect”, asta vă va determina să examinați “Oare ce nu este în întregime corect?”. Pentru că pentru cei care aparțin acestei școli, este perfect logic, este în întregime corect.

Avem acum un alt unghi de a privi lucrurile. Asta ne obligă să ne gândim, să ne dezvoltăm capacitatea de a dezbate. Acest lucru ne permite să-i ajutăm pe alții  care suferă; îi putem ajuta să-și elimine neînțelegerea, pentru că și noi am trecut prin aceleași etape.

Deci, acesta este un avantaj în plus, de a investi timpul și efortul într-un curs ca acesta, datorită compasiunii noastre față de ceilalți, astfel încât să îi putem ajuta cu adevărat.

Dacă cineva vine să studieze cu mine și are o greșeală în înțelegerea lui, pentru a putea discerne care este greșeala lui și apoi să-i ofer învățătura potrivită, trebuie să trec eu însumi prin acest proces de examinare.

 

Elementele de bază ale școlii Numai Minte – continuare

Buddha a enumerat trei tipuri de lipsă a naturii proprii.

1.   Lipsa naturii proprii prin definiție.

Primul tip, lucrurile care nu au o natură proprie care le definește. Le-am numit Kuntak. Kuntak înseamnă un lucru imaginar sau o construcție a minții. El nu are o natură definită, spune Buddha, nu are o natură care s-o definească. El este de fapt invenția noastră, este o ficțiune.

Există două tipuri de construcții.

–   Lucrurile pe care le conceptualizăm și care nu există cu adevărat, cum ca ar fi floarea care crește în aer.

–  Lucruri pe care le conceptualizăm și care chiar există. Am dat exemplul băiețelului Tashi. Copilul se naște. La început este o bucățică de carne care țipă. După o zi sau două, părinții îi dau un nume, iar acum îi spun „Tashi”. Ei încep să se gândească la el ca fiind Tashi. Acest „Tashi” este un nume, o etichetă pe care o dăm unei colecții de forme, culori și sunete.

Deci, este o etichetă, este o născocire a imaginației părinților. Iar acum toată lumea va începe să se refere la băiat ca „Tashi” și să spună „Tashi plânge” sau „lui Tashi îi este foame” sau orice are nevoie Tashi.

„Tashi”, sau numele, este în esență o idealizare a ceea ce este acolo. Oferă un fel de reprezentare conceptuală în mintea noastră, în imaginația noastră, a ceva care de fapt se schimbă permanent. Pe când „Tashi”, reprezentarea, nu se schimbă.

Când spunem „Tashi”, sau „Livia” pe care o cunoaștem de acum o oră sau de acum o săptămână nu este „Livia” de astăzi, ea s-a schimbat. Așa se rup relațiile, „Oh, nu cu asta m-am căsătorit”. Foarte rău! Cea cu care te-ai căsătorit nu mai este aceeași.

Deci, avem o idealizare a lucrurilor prin nume și aceasta este Kuntak.

Și această idealizare are în ea un fel de perfecțiune, este o idealizare care nu există în realitate. Este o idee pe care o avem despre lucruri, care în realitate sunt altceva.

Deci, în a treia învârtire a roții, pentru școala Numai Minte, kuntak-urile nu există prin definiție, n-au natură proprie prin definiție.

Așa că Buddha spune: Când am spus „că lucrurile n-au natură proprie de sine”, mă refeream la kuntak, la lucrurile care sunt concepte, noțiuni, idei, idealizări, care sunt rodul imaginației, care sunt în gândurile noastre. Acestea n-au o natură proprie care să le definească. Ele nu există într-un mod unic care le definește și le distinge. Pentru că ele nici măcar nu există în realitate, sunt doar în mintea noastră.

Deci, Buddha îl ajută pe Bodhisattva să înțeleagă ce înseamnă că lucrurile n-au natură proprie. Iar primul tip de lipsă este lipsa unei naturi proprii definitorii.

Așadar, primul grup de lucruri sunt kuntak, despre care Buddha spune că ele nu există prin definiție.

 

2.   Lucrurile care sunt controlate de alte lucruri

În al doilea tip de lipsă a naturii proprii este lipsa unei naturi proprii de creștere. Buddha ne vorbește despre Shenwang, lucrurile dependente. Le mai spunem: lucrurile schimbătoare, lucrurile cauzate, lucrurile care funcționează, lucrurile care produc.

Sensul cuvântului tibetan Shenwang este „sub controlul altuia”, adică lucrurile sunt sub controlul altor lucruri.

Ce înseamnă „altor lucruri”? Cauzele lor.

Ele nu apar fără cauze și condiții. Copilul nu poate veni pe lume fără tată și mamă. Șeful care țipă nu poate veni fără să existe cauzele pentru un șef care țipă, fără ca eu să am karma să primesc un asemenea șef care țipă.

Deci, Shenwang acest grup conține aproape tot ce apare în viața noastră, tot ce este supus schimbării.

Buddha spune că lucrurile dependente nu au natura de a crește singure. Ele nu au natura de a suferi schimbări de la sine sau de a fi create de la sine.

Schimbarea nu vine de nicăieri. Lucru nu apare de nicăieri. Are nevoie de propriile sale cauze și condiții pentru a apărea.

Și asta se aplică oricărei suferințe ale noastre.

Nu există nicio suferință care să vină de la sine. Nu există nicio suferință care să apară din senin și acum sufăr.

Și aici ne referim la bolile noastre, la îmbătrânirea noastră, la moartea noastră, și chiar la lucrurile bune din viața noastră.

Dacă toate lucrurile ar fi fost bune, nu ați fi stat acum aici la lecție. Dar dacă vă aflați aici, asta înseamnă că doriți să scăpați de ceea ce vă deranjează.

Deci, Buddha a spus: „Atunci când m-am referit la faptul că lucrurile care trec prin procese de schimbare nu au natură proprie, am vrut să spun că schimbarea nu vine de nicăieri. Schimbarea nu are natură proprie, ea vine din cauze și condiții. „Atunci când cauzele și condițiile apar, va apare și rezultatul.”

Deci, în această învățătură, Buddha ne învață de fapt cum să încetăm suferința.

 

 

Una dintre formele de ignoranță
este confuzia dintre Kuntak și Shenwang

Care este diferența dintre kuntak −numele „Tashi”− și copilul Tashi?

Copilul se schimbă, iar numele, kuntak-ul nu se schimbă, rămâne constant, este o idee. Înainte de a numi copilul Tashi, nimeni nu s-a gândit la numele „Tashi”. Dar după ce l-au numit Tashi, toată lumea se va gândi la el ca „Tashi”.

Ce dovedește asta? Că numele „Tashi”, kuntak -ul „Tashi” nu are natură proprie. Dacă el ar fi avut natură proprie, atunci de îndată ce Tashi ar fi ieșit din pântecele mamei, toată lumea ar fi spus: „Uite-l pe Tashi”, dar ei nu spun asta. Deci, aceasta este dovada că numele, ideile, conceptele, kuntak-urile nu există prin definiție. Numele este o născocire a imaginației, dar cum rămâne cu copilul care este − shenwang – lucru dependent?

În această școală, el are o existență prin definiție, o existență proprie unică. Acest copil are propria sa existență unică, care este diferită de existența altui băiat sau fată.

Ce se întâmplă pe parcursul timpului? La început, băiatul nu a avut un nume, apoi a fost numit Tashi și va trăi cu acest nume o viață lungă. De-a lungul anilor oamenii vor continua să se refere la el ca „Tashi”, acel copil care crește, devine adolescent, bărbat apoi ajunge bătrân, și încep să identifice kuntak cu shenwang și distincția dispare.

Ei încep să-i atribuie lui kuntak o existență prin definiție, pe care el nu o are.

Așa că oamenii încep să confunde numele, eticheta și obiectul. Să nu uităm că suntem în școala Numai Minte. Începem să confundăm numele, eticheta, care nu au existență prin definiție, cu copilul, băiatul care are o existență prin definiție, o existență care îl definește, o existență unică a lui.

În această școală, asta înseamnă ignoranță. Această confuzie între ceva care nu există prin definiție și ceva care există prin definiție, este una dintre expresiile ignoranței.

În această școală de gândire, a crede că pixul este numit „pix” prin definiție ar fi o greșeală.

În seria a doua a de Yoga Tibetană a Inimii, unul dintre aspectele ignoranței care au fost predate, a fost că [noi] credem că lucrurile sunt eticheta pe care le-o dăm. Sau pe limbajul vacuității: lucrurile sunt goale de a fi eticheta pe care le-o dăm.

Deci, una dintre aromele ignoranței în această școală este să credem că lucrul este eticheta pe care i-o dăm.

Atunci când spun că eu cred că acest obiect este un pix, l-am numit „pix”, mă refer la el ca pix, această școală spune că eu confund eticheta –kuntak− cu obiectul shenwang, obiectul căruia îi dau eticheta.

 

Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru eliminarea suferinței

Acest lucru este foarte, foarte important, în această călătorie de eliminare a suferinței. Pentru că dacă în viața mea apare ceva ce nu-mi place sau care îmi provoacă suferință, atunci cine decide că este neplăcut? Eu sunt cea care decid că nu-mi place și nu am avut de ales.

Dacă îmi rup piciorul acum, nu pot decide că este o mare plăcere. Mă doare. Eticheta „doare” vine de la mine.

Dacă cred că lucrurile sunt etichetele lor, dacă pixul este întotdeauna „pix”, iar acest lucru este întotdeauna „durere”, atunci nu pot schimba asta.

Și asta va fi adevărat și în această școală.

Dacă cred că un anume grup de fenomene este identic cu eticheta pe care am dat-o grupului, sunt pierdută, n-am la ce să mai sper. Întotdeauna anumite lucruri vor fi dureroase pentru mine.

Dar această școală spune: cu o altă karma, în circumstanțe diferite, n-ar fi durere. Impactul dintre os și alt obiect nu va mai fi neapărat dureros. Buddha nu are dureri, nu are picior rupt, nu are astfel de etichete. Deci, în această școală, a confunda kuntak cu shenwang este o expresie a ignoranței, iar această ignoranță ne va ucide.

 

3.   Lipsa unei naturi proprii de a fi suprem.

Al treilea tip de lipsă a naturii proprii este lipsa unei naturi proprii de a fi suprem.

Și acest lucru se aplică celor două grupuri despre care am vorbit. Acest lucru se aplică practic pe tot ce există.

Există două aspecte ale „lipsei naturii proprii de a fi suprem a ființei supreme”:

1. Primul aspect este că lucrurile nu au natura de a exista de la sine.

Și acest lucru este adevărat și în această școală Numai Minte. Și ea vorbește despre vacuitate, dar o definește diferit. Deci, lucrurile sunt goale de existență de sine și, prin urmare, nu sunt supreme. Acesta este un aspect când spunem că lucrurile nu au natura proprie de a fi supreme.

2. Un al doilea aspect al faptului că lucrurile nu au natura de a fi supreme este următorul: ele nu sunt lucrurile pe care le percepem atunci când ne aflăm în perceperea directă a vacuității.

Atunci când cineva percepe direct vacuitatea, obiectul pe care îl percepe este vacuitatea și acesta este lucrul suprem. Celelalte lucruri pe care nu le percepe în acele momente, nu sunt supreme.

În concluzie:

1. Primul grup cuprinde lucrurile imaginare sau construcții ale minții – kuntak. Acestea nu există prin definiție, adică nu există cu adevărat. Deci, ele nu au natură proprie, în sensul că nu există prin definiție.

2. Al doilea grup se referă la toate lucrurile care se schimbă −shenwang−, la tot ce ni se întâmplă. Tot ceea ce ni se întâmplă și ne provoacă suferință nu vine de nicăieri. Acesta este sensul de a „nu avea o natură proprie”, în a doua grupă.

3. Al treilea grup se referă în esență la tot ceea ce există – ele nu au natura proprie de a fi supreme.

 

Cea mai rea conceptualizare este Gakja

Dintre toate kuntak-urile, care este cel mai rău? Gakja.

Ce este Gakja?  Este lucrul pe care îl negăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, independent de proiecțiile noastre impuse de karma noastră.

Pentru a ilustra Gakja ne folosim de imaginea elefantului roz cu două capete care aleargă acum prin cameră. Așa ceva nu există, nu a existat și nu va putea exista vreodată, dar, acest Gakja, acest „eu” care nu a existat niciodată și de care sunt atașată, cred în el. Cred în acest eu al meu.

Gakja este kuntak. De ce este kuntak?

În primul rând: nu există. Este ceva imaginar, este o născocire a imaginației mele. Aceasta este o idee pe care o am. Este cea mai rea dintre toate, deoarece este complet greșită. Cred ceva despre mine care este complet greșit.

Până în străfundurile sufletului nostru credem în ceva ce nu există. Și asta ne provoacă suferința.

Dacă ne întoarcem la șeful Gakja, el este șeful rău. El nu a venit de la mine, a venit de la el de acasă. Nu sunt eu de vină că el este așa. Nu am nimic în comun cu el și vine și țipă la mine.

Este o superstiție pe care o avem cu toții, cu toții, indiferent de ce religie suntem. Este o superstiție pe care o are fiecare ființă din samsara.

 

Ce se va întâmpla dacă eliminăm Gakja…

Spunem că dacă putem elimina acest Gakja, ne putem opri îmbătrânirea și ne putem opri moartea.

Însuși faptul că vă confruntați cu aceste întrebări, așa cum faceți acum, vânturile din interiorul corpului încep să se orânduiască. Încep să curgă puțin mai bine.

Cu timpul, când se ajunge la perceperea vacuității, ele vor curge perfect.

Ele curg perfect pentru o vreme, dar această situație nu poate fi menținută.

De aceea, percepția directă a vacuității este diferită de starea unui Buddha. El se află permanent în starea perfectă.

Atunci când gândirea noastră se îndreaptă, atunci și vânturile – energiile− se îndreaptă. Pentru că vânturile și gândurile merg mereu împreună. Așadar, pe măsură ce înțelegerea noastră despre vacuitate se adâncește, chiar și la nivel intelectual, vânturile încep să se îndrepte din ce în ce mai mult. Începem să oprim puțin procesul de îmbătrânire. Dacă dorim să-l oprim complet, trebuie să mergem mai departe cu acest proces.

Ce se va întâmpla dacă am elimina toți șefii care există în viața noastră?

Dacă reușim să eliminăm toți acești Gakja, adică toate lucrurile care au existență proprie de sine – aceasta va fi adevărata realitate, realitatea supremă.

 

… și ce se întâmplă dacă nu o facem?

Deoarece nu există:

Șefi răi de la sine,

Parteneri care ne enervează de la sine,

Dușmani care ne amenință de la sine.

Ei sunt precum ceața sau curcubeul care oricât am încerca să-l prindem, nu putem. Ei ne apar așa pentru că nu suntem puri. Pentru că am plantat semințe în trecut care ne determină să percepem ceva care de fapt n-are nicio natură de a fi enervant de la sine.

La fel se întâmplă și cu lucrurile plăcute. Și ele sunt complet goale. Dacă ni se par plăcute, iubitoare și pline de compasiune, ele sunt tot un curcubeu, dar numai că nu ne plângem de asta.

Tot ceea ce apare în viața noastră este complet gol și este complet dependent de ceea ce proiectăm. Ceea ce proiectăm este ceea ce vedem. Nu putem vedea altceva, pentru că nu am plantat karma pentru asta.

Cum ne petrecem toată ziua? Încercând să eliminăm lucrurile care de fapt nu există.

⇓   Încercăm să scăpăm de vecinul zgomotos care ne enervează,

⇓   Reacționăm față de el ca și când este de la sine așa,

⇓   Apoi ne generăm furie, critică și alte afecțiuni mentale care ne tulbură liniștea sufletească.

⇓   Ca urmare a acestor afecțiuni mentale, acționăm greșit. Ne exprimăm greșit, ne comportăm greșit.

⇓   Lăsăm amprente oribile în mintea noastră.

⇓   Și ele ne mențin în această lume suferindă.

⇓   Acestea produc mai multe afecțiuni mentale, care ne vor aduce din nou un șef furios.

⇓   Și în cele din urmă, nu numai că ne creează o lume de suferință, ci ne și ucid.

⇓   Vânturile noastre vor fi mereu în locurile în care nu trebuie și ne vor ucide, asta în cazul în care nu învățăm să oprim acest proces.

 Și avem puțin timp.

 

Cele trei grupuri includ practic totul

Poate că ați observat faptul că cele trei grupuri: 1, 2 și 3 enumerate de Buddha acoperă tot ceea ce există. Adică:

1. Lucrurile imaginare

2. Lucrurile care suferă schimbări, lucrurile dependente și

3. Lucrurile care sunt supreme – vacuitatea.

Deci, toate fenomenele.

 

Existenta prin definiție

În școala Numai Minte

–   Dintre cele trei grupuri pe care le-a enumerat Buddha, doar primul grup nu există prin definiție. Lucrurile care sunt incluse în ea, nu au o natură care să le definească, nu au existență unică care să le caracterizeze pentru că ele nu există cu adevărat, ele sunt în mintea noastră. Kuntak nu are existență prin definiție. Acesta este sensul de a nu avea natură proprie, în această școală.

–   În schimb, fenomenele schimbătoare, care sunt tot ce ne înconjoară, au existență prin definiție. Au o natură care le definește. Acest șef este rău. El nu este ca alt șef. Fiecare lucru are propria sa unicitate, propria sa definiție.

Ce spune școala Madhiamika?

–   Ea va spune că „a exista prin definiție” este ca și cum ar „exista printr-o natură proprie”.

Dacă există în viața noastră oameni care ne enervează, care nu ne plac, sau au calități negative, dacă le atribuim anumite calități, asta înseamnă că sunt în această școală de gândire Numai Minte.

 

Percepția vacuității este cheia fericirii noastre

Întrebare: Dacă punem în aplicare aceste idei și începem efectiv să ne curățăm afecțiunile mentale, ne va fi mai puțin bine decât acum?

Răspuns: Nu. N-are cum să  se întâmple asta. Pentru că atunci când începem să înțelegem de unde vin lucrurile, vom începe să producem din ce în ce mai multe lucruri care ne plac. Mai mult de atât, dacă ajungem la un anumit punct, nu vom mai putea opri potopul de lucruri bune care se va revărsa asupra noastră. Nu-l vom mai putea opri, iar lucrurile vor fi în continuare complet goale. Ele vor continua să fie complet goale și noi vom continua să fim complet goi. Dar acum vom deveni maeștrii iluziei (înțelegem iluzia în care trăim).

Realizăm că suntem într-un film. La început nu ne-am dat seama de asta și am crezut în tot ceea ce am văzut pe ecran. Eram gata să ucidem oamenii răi. Dar acum realizăm că noi suntem regizorul filmului. Noi producem filmul.

Asta nu înseamnă că înainte am fost în realitate și acum am trecut la film. Chiar și acum suntem în film, și ne pare un coșmar. Parcă am fi într-un coșmar, ne simțim neputincioși și deodată ne trezim din vis. Ne dăm seama că am fost într-un coșmar în care nu trebuia să fim.

Asta rezultă din înțelegerea vacuității. Începem să deținem controlul. Apare ceva neplăcut: „Ah, înțeleg! Închid butonul ăsta”. Și vom continua să dezactivăm unul după altul lucrurile neplăcute.

Ce este Nirvana?

Nirvana este o stare în care am eliminat toate afecțiunile mentale una câte una, folosind ceea ce am perceput în experiența directă a vacuității, adică de conștientizările pe care le-am dobândit.

Pentru un Arya care percepe pentru prima dată vacuitatea, toate semințele sunt încă active, și ele vor rodi. Dar acum, el începe să le dezactiveze, pentru că înțelege de unde vin. El nu mai plantează semințe noi care să-i aducă suferință.

Dacă cineva este obraznic cu el, va fi foarte atent la ceea ce îi iese pe gură, pentru a nu crea din nou obrăznicie. Nu pentru că nu e frumos să fie obraznic, ci pentru că nu mai vrea să sufere.

Arya înțelege că nu are de ales. Nu mai are îndoieli. Înțelege că totul vine de la el și el este singurul care poate schimba.

Arya știe ce trebuie să facă, nu mai are nicio îndoială cu privire la ceea ce trebuie să facă. Calea îi este complet clară. Va ști să planteze semințele potrivite.

Deci, odată cu percepția directă a vacuității, vine cealaltă parte: înțelegerea perfectă a karmei, a ceea ce produce semințele. Arya înțelege că le produce, și vede chiar și procesul. El știe că trebuie să elimine sămânța care îl determină să proiecteze un om rău, și nu să tragă în ecran.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 2 – prima parte

 

Vom începe lecția cu o mică repetiție. In acest curs vor fi multe repetiții, deoarece subiectele sunt complexe. Acesta este cel mai complex curs dintre toate cursurile pe care le-am studiat, iar conceptele sunt noi și este nevoie de timp să ne obișnuim cu ele, așa că vom încerca să revenim asupra lor de fiecare dată.

 

Concepția lumii care elimină orice suferință

Cursul 15 este ultimul curs din seria cursurilor ACI, cu excepția cursurilor 16, 17 și 18 care rezumă primele 15 cursuri. Aceste cursuri sunt concepute pentru a oferi o privire de ansamblu asupra materialului predat în mănăstirile tibetane din curentul Gelugpa și să ne ajute să dobândim o concepție asupra lumii prin care să ne eliminăm suferința.

Toată suferința noastră vine din faptul că nu ne înțelegem realitatea. Nu înțelegem cum funcționează lumea noastră. Ipotezele noastre despre cauzalitate sunt greșite. Reacționăm la ceea ce credem că sunt cauze, dar care nu sunt cauze. Reacția noastră plantează din nou semințe care ne vor provoca suferință. Și dacă vom reuși să eliminăm această greșeală pe care o facem în înțelegerea realității, Buddha ne spune că nu va mai trebui să suferim.

Așadar, aceste cursuri explică această concepție asupra lumii, prin învățătura pe care Buddha a dat-o în perioade diferite ale vieții sale, publicului diferit, în diferite domenii. Buddha ne-a transmis învățătura despre vacuitate și compasiune în multe forme diferite.

În cartea pe care se bazează acest curs Drange lekshe nyingpo ― Esența elocvenței despre arta interpretării este citată o poezie în care Buddha spune că atâta timp cât oamenii nu înțeleg pe deplin vacuitatea, ei vor fi forțați să rătăcească prin samsara și să sufere. Și ceea ce avem acum este un paradis în comparație cu majoritatea samsarei. Dar pe de altă parte, n-avem nicio siguranță că vom rămâne în acest loc când această viață se va termina și chiar și în această viață putem gusta multă suferință, din păcate.

Să citim în tibetană:

Tongpa shiwa/ kyewa mepey tsul
Mi shepe ni/ drowa kyam gyur pa
De dak tuk je mangwe tap tsul dang
Rikpa gya dak gi/ ni dzu par dze

Tongpa            – vacuitate.
Shiwa               – liniște, Nirvana,
Kyewa mepa – nu a început,
Tsul                    – mod.

Adică: lucrurile sunt goale, sunt deja în nirvana și nu au început.

Mi shepe           – pentru că ele nu știu toate astea,
Drowa                – oameni, ființe,
Kyam gyur pa –  continuă să învârtă roata,
Tuk je                  – compasiunea sfântă, compasiunea din inima lui Buddha.
Mangwe           – multe.
Mangwe tap tsul dang – în multe moduri, în multe metode, cu mijloace abile vin și dau
Rikpa gya         – mii de explicații, mii de argumente, multe dovezi ale vacuității pentru Dzu par dze
Dzu                       – minciună.

Adică: pentru a le scoate din minciună.

În română:

„Ființele trebuie să rătăcească aici în roată
Pentru că nu cunosc vacuitatea lucrurilor,
Care nu au început niciodată
Și care se află în pace.

Cei cu compasiune se folosesc de mijloace abile
Și de milioane de raționamente diferite
Ca din minciună să le scoată.”

Deci, acesta este scopul acestor cursuri, să vă ofere diferite abordări, demonstrații, diferite aspecte.

 

Cum să ne relaționăm la această învățătură?

Ni se arată pixul, înțelegem problema pixului și a câinelui, dar între asta și înțelegerea profundă că tot ceea ce există în viața noastră vine de la noi, fără excepție, este o mare diferență. Avem nevoie de mult timp pentru a înțelege și pentru a asimila această concepție asupra lumii.

Dacă încă mai aveți în viața voastră un șef rău, sau vreun soț care vă nemulțumește, sau dușmani, dacă încă mai aveți astfel de lucruri în viața voastră care vi se par că există de la sine, asta înseamnă că încă nu ați asimilat această concepție asupra lumii.

Care e problema? Până când nu veți asimila profund această concepție, până când nu vă veți asuma întreaga responsabilitate pentru fiecare aspect din viața voastră, nu veți putea scăpa de aceste situații.

Ce înseamnă întreaga responsabilitate? Asta nu înseamnă să avem sentimente de vinovăție: „Ce să fac? Am creat o lume plină de păcate!”. Nu trebuie să gândim așa. Karma a provocat acest lucru. Am plantat cauze care au dus la asta. Trebuie să înțelegem ce am plantat. Nu putem schimba trecutul, el s-a dus. Ceea ce putem face este de a înceta de a mai planta aceste cauze, pentru că dacă lumea continuă să fie așa, asta înseamnă că în continuare plantăm fără să știm, fără să ne dăm seama.

Nimeni nu vrea să sufere. Nimeni nu vrea să creeze o lume suferindă sau parteneri care nu ne iubesc. Nimeni nu vrea asta. Dar asta producem, pentru că vine de la noi.

Există deci două aspecte importante:

1.   Primul aspect este că până nu vom înțelege și nu ne asumăm întreaga responsabilitate, vom continua să producem o lume suferindă, fără să intenționăm. Dacă continuăm s-o producem, atunci continuăm să reacționăm față de ea. Continuăm s-o judecăm, să fim nemulțumiți de ea, să ne împotrivim față de lucrurile pe care nu ni le dorim sau să încercăm să obținem ceea ce ne dorim, fără să înțelegem de unde vin aceste lucruri și, în acest fel, continuăm samsara, ne continuăm suferința.

2.   În același timp, reacția noastră va stârni sentimente răscolitoare, afecțiuni mentale, emoții negative. Mânia, invidia, vrăjmășia, mândria, toate aceste lucruri care ne întunecă mintea. Acesta este numele lor. Ele nu ne lasă să trăim, ne îngreunează viața. (Un studiu minunat asupra afecțiunilor mentale poate fi găsit în „Cuplu spiritual 4”.)

Și de unde vin aceste sentimente negative care ne amărăsc viața și nu ne lasă să trăim? Ele vin din faptul că reacționăm la realitate, pentru că nu o înțelegem. Nu înțelegem cum o creăm. Așa că noi continuăm să suferim în acest fel datorită realității care ne biciuie, datorită reacției noastre față de ea și datorită afecțiunilor mentale care ne omoară din interior. Vom suferi mereu până când vom înțelege.

 

Învățătura și integrarea ei

Pe de o parte, aceste cursuri vin și ne transmit toată această cunoaștere extraordinară, care ne salvează sufletele. Iar generații după generații de profesori și-au dedicat întreaga viață pentru ca această cunoaștere să ajungă la noi într-o formă curată și pură, ca să o putem folosi.

Datorită karmei noastre incredibile avem parte de această cunoaștere, și trăim într-o lume în care aceste linii de mari maeștri există, sunt pure și neîntrerupte. și le primim în propria noastră limbă, în locul în care ne aflăm.

Dar, pe de altă parte, avem nevoie să studiem mult. Dalai Lama spunea: „Învățați, învățați, învățați!”. Ca să putem ajunge la tantra și să facem meditații trebuie să învățăm mult.

Când vorbim despre aceste lucruri, ne referim la trei înțelepciuni:

• • Înțelepciunea ascultării
  • Înțelepciunea reflecției
  • Și înțelepciunea meditației

Trei niveluri de înțelepciune.

♦   Primul nivel de înțelepciune, sau de înțelegere, sau de conștientizare, vine ca rezultat al studiului. Din ceea ce am auzit, din ceea ce am citit. Acesta este primul nivel ― de a ne familiariza cu cunoașterea.

Trebuie să veniți la lecții. Să vă faceți timp pentru ele. Chiar credeți că veți avea timp în viitor, după ce v-ați terminat toate treburile casei și de la serviciu, și [după ce] ați terminat cu toate călătoriile în țară și în străinătate?!   Dharma va fugi de voi.

Karma de a prefera alte lucruri în locul Dharmei, este că Dharma se va îndepărta de noi, deoarece natura karmei este că se intensifică.

Deci, în primul rând trebuie să veniți la cursuri. Să le dați importanță și prioritate. Să vă eliberați timpul și să vă faceți temele și meditațiile, altfel nu va funcționa.

♦   Dar cu toate acestea, înțelegerea nu este suficient de adâncă. Pentru că dacă cineva vă calcă pe picior, instinctele vor fi rapide și veți reacționa negativ. Lucrurile se întâmplă iute. Așa că instinctul intervine și veți lovi îndărăt.

De aceea, trebuie să vă așezați să meditați. Să faceți Chegom – meditația analitică asupra celor învățate. Temele sunt pline de meditații analitice pe care trebuie să le faceți. Dacă nu le faceți nu veți putea integra învățătura și nu vă veți putea elibera.

Meditațiile sunt pentru a reflecta asupra lucrurilor pe care le predăm.

♦   Abia mai târziu, după ce toate acestea au fost integrate suficient, veți face meditația de fixare.

Pentru că dacă te concentrezi pe un obiect pe care nu-l înțelegi și poate el nici măcar nu este corect, atunci nu va ieși nimic din asta.

Deci, pe de o parte, trebuie să vă dezvoltați capacitatea de fixare. Pe de altă parte, trebuie s-o „hrăniți” cu material. Pe calea tibetană, nu medităm niciodată asupra unui obiect care nu este sfânt, care nu ne scoate din suferință. Aceste obiecte trebuie să fie clare și pure pentru voi, iar pentru asta aveți nevoie de studiu. De aceea, Dalai Lama spune și toți profesorii noștri spun: „Învățați, învățați, învățați!”.

 

Acumularea de binefaceri

Dar nici asta nu este suficient, pentru că nu este ușor să ne schimbăm mintea.

Și mai sunt și alte lucruri care ne ajută. Le putem formula în termeni de corp, vorbă și gând.

Ca să putem progresa pe cale și să nu ne apară obstacole: obstacole de sănătate, obstacole financiare, lipsa de timp liber, chiar și de a ne menține interesul nostru pentru cale, trebuie să acumulăm multe binefaceri.

Care e problema noastră? Ne este greu să acumulăm multe binefaceri pentru că avem ignoranță.

Pentru ca binefacerea să fie cu adevărat puternică, pentru ca ea să funcționeze, trebuie să fim deja destul de puri – și noi nu suntem așa! Deci este foarte greu. Ar trebui să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a acumula cât mai multe binefaceri cu corpul, vorba și cu gândul.

Cu alte cuvinte, să lăsăm amprente puternice în mintea noastră în direcția dorită, prin comportament, vorbă și gând.

Ce înseamnă cu corpul? Comportament: cum mă comport cu ceilalți, cât de generos sunt, cât de mult protejez viața, cât de mult protejez bunurile altora, am un comportament sexual adecvat… toate lucrurile din jurăminte.

Mai sunt și alte lucruri. Ca de exemplu, prosternările. De ce sunt importante prosternările? Statuilor, fotografiilor de pe altar nu le pasă de prosternările noastre. Prosternarea este o modalitate de a ne folosi corpul pentru a lăsa o amprentă în mintea noastră care spune: „Acest lucru este important. Lucrurile pe care le reprezintă aceste imagini și statui mă pot scoate din suferință.”

Este atât de greu să lăsăm aceste amprente în mintea noastră. De aceea ar trebui să profităm de orice ocazie ca să lăsăm astfel de amprente.

Pregătiți-vă un altar, ceva care simbolizează pentru voi calea și scopurile ei înalte, și prosternați-vă în timp ce vă gândiți: „Sunt gata să-mi dedic viața pentru ele, pentru că sunt cu mult mai înalte decât ceea ce cred eu că sunt: cineva care știe doar să îmbătrânească și să moară.”

Cu vorba, înseamnă să spunem rugăciuni, să ne conectăm la sensul lor sfânt, să ne păstrăm jurămintele legate de vorbire.

 

Școala Numai Minte

Cartea Drange Lekshe Nyingpo este dedicată întrebării importante și delicate despre cum să interpretăm vorbele marilor maeștrii, mai ales dacă pare să existe o contradicție.

Aceasta este măreția lui Je Tsongkapa, care recunoaște importanța acestui lucru și ne-a oferit instrumente pentru a face față acestor întrebări și, în general, ne-a deschis posibilitatea că există lucruri pe care trebuie să le interpretăm și să nu le luăm ca atare. Dacă vom lua cuvintele „Ucide-ți tatăl și mama!” ca atare, va fi un dezastru. Nu asta a vrut să spună Buddha.

Școala „Numai Minte” a fost concepută de Buddha pentru cei care nu erau încă pregătiți pentru Madhyamika Prasangika datorită totalității conceptului ei:

• • Pe de o parte, este singura cale care permite eliberarea completă de suferință și atingerii iluminării.
  • Pe de altă parte, ne este greu psihic. Ne este greu să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce se întâmplă în viața noastră, [adică] a înțelege, a recunoaște și a accepta că totul vine de la noi.

Dar fără această recunoaștere și responsabilitate, nu ne vom putea transforma, iar suferința va continua să vină. Va trebui să ne asumăm întreaga responsabilitate „Suferința vine de la mine. Treaba mea acum este să înțeleg cum vine de la mine, astfel încât să încetez să o mai produc”.

Învățătura școlii „Numai Minte” ne ajută să clarificăm opiniile greșite pe care le putem avea.

Celebrul nostru bodhisattva vine și îl roagă pe Buddha: „Te rog să-mi explici!” și ca urmare a acestei explicații s-a născut școala Numai Minte.

Deci, școala Numai Minte și acest text au primit numele „Învârtirea roții Dharmei a distincților fine”.

 

Întrebarea lui Bodhisattva: „Ce ai vrut să spui
prin faptul că nimic nu are o natură de sine?”

Întrebarea lui în tibetană:

Ngowo nyi me?

Am pus aici semnul de întrebare, dar tibetanii nu au un semn de întrebare.

Ngowo nyi     – natură proprie,
Me                     – negație.

Nimic nu are o natură proprie.

Deci întrebarea „Ce înseamnă că nimic nu are propria sa natură?” a declanșat a „doua învârtire a roții Dharmei”.

Putem înțelege frustrarea acestui Bodhisattva care l-a determinat să se ridice și să-l întrebe pe Buddha. Ni-l putem imagina stând în picioare, ținând pixul și cum îl întreabă pe Buddha: „La ce te referi când spui că nu are propria sa natură de sine? Eu văd un pix! Ce vrei să spui?”

Deci pixul n-are natura de a fi un pix? Are aceeași natură cu a caietului? Nu, asta are natura de caiet, asta are natura de pix. Ar fi o prostie să spun că nu are natură de pix, altfel cum aș ști cu ce să scriu? Voi încerca să scriu cu caietul.

 

Răspunsul Lordului Buddha

Să nu uităm că suntem în școala Numai Minte. Deci vom învăța despre vacuitate conform acestei școli.

• Răspunsul vine să liniștească.

Iată cum Lordul Buddha începe să răspundă la întrebarea lui bodhisattva.

El îi spune: «Ai dreptate. Este într-adevăr derutant. Când am vorbit în „A doua învârtire a Dharmei”, că nimic nu are Ngowo nyi, adică nimic nu are natură proprie, am spus asta la figurat. Nu am vrut să spun la propriu că nimic nu are o natură proprie».

Să nu uitați că acum suntem în „Numai Minte”, și nu cunoaștem încă „Prasangika Madhyamika”, iar aici Buddha ne explică: „Nu am vrut să spun că nimic nu are propria sa natură, n-aș spune așa ceva. Este prea radical.”

„Cu siguranță, pixul există”, spune Buddha „Poți vedea că pixul funcționează.” Și așa îl liniștește puțin pe bietul nostru Bodhisattva.

 

De ce face asta?

Suntem acum pe cale să primim un răspuns foarte detaliat și știm deja că acest răspuns nu va fi corect. Dar asta este tot ce poate integra acum Bodhisattva. El nu poate mai mult. Așa că Buddha îi dă această explicație.

Am numit acest lucru Tap ke, adică înțelepciunea profesorului.

Și este important ca profesorul să facă asta în mod înțelept. Pentru că dacă Bodhisattva se va simți frustrat, va spune: „Profesorul ăsta este extremist. Plec de aici!”. Și atunci acesta și-a pierdut calea. Și-a pierdut calea spre iluminare. Buddha dorește ca bodhisattva să rămână pe cale, să continue să investigheze și să fie interesat, apoi îi va da răspunsul potrivit pentru el.

Putem vedea mari profesori făcând asta tot timpul. Și asta este foarte frumos. Unii dintre voi sunteți deja profesori, iar alții vor deveni profesori, și poate veți fi în aceste situații, în care un elev are o problemă, care poate fi de obicei psihologică; poate că are un atașament sau poate că este condus de convingerile sale din trecut și nu vreți să îl pierdeți încă de la început. Dați-i timp. Este nevoie de timp pentru ca omul să treacă prin procesul mental de eliberare de atașament.

Așadar, uneori trebuie să-i oferiți o versiune mai simplă și uneori chiar parțială. Dar dacă sunteți conștienți de faptul că îi dați un răspuns parțial și poate nu în întregime corect, cu scopul de a-l face să rămână și apoi îl aduceți pe calea cea bună, atunci va fi lucrul corect de făcut.

Lama Dvora Hla povestește:

„Dalai Lama face asta de multe ori. Am fost odată la o întâlnire în care a fost întrebat despre avort, iar în budism avortul este considerat omor. Dar el nu a vrut să descurajeze publicul care nu auzise niciodată de Dharma și nu știa despre karma și semințe și așa mai departe. A dat un răspuns foarte diplomatic și foarte liniștitor care ar fi putut să fie interpretat ca și cum nu ar nega avortul. A vorbit diplomatic și a fost foarte frumos. În felul acesta, acea persoană va continua să fie interesată și va continua să vină la evenimentele lui Dalai Lama și poate va căuta alți profesori și, în cele din urmă, va înțelege suferința teribilă care urmează după uciderea unei persoane.

L-am văzut mergând atât de departe încât a negat validitatea anumitor scripturi budiste și știu că el nu crede așa, pentru că în alte ocazii ar spune ceva complet diferit unui alt public. Dar asta i se potrivește publicului [respective] pentru a-l menține pe cale, pentru că altfel acel public ar gândi: „Acest om este un extremist!” și îl vor cita negativ ulterior în ziare, iar asta nu va face nimănui vreun serviciu: nici imaginii lui, nici acelei persoane și nici capacității lui de a continua să ajute oamenii.”

Cuvântul cheie aici este Tap ke, care înseamnă cu pricepere. Chiar dacă spunem elevului lucruri incorecte și prea simplificate, trebuie să facem asta din înțelegerea că vorbele noastre îl vor menține pe elev în cadrul căii și îl aducem încet, încet acolo unde trebuie să fie.

• Trebuie să ne ferim de a critica, de a judeca

Am vorbit deja despre faptul că trebuie să fim foarte atenți să nu criticăm profesorii pe care îi auzim sau îi vedem făcând lucruri cu care nu suntem de acord, parțial sau în întregime, pentru că nu știm de ce fac ceea ce fac. Nu știm cine sunt. Iar dacă ne angajăm într-o discuție contradictorie cu un profesor, trebuie să facem asta cu inima deschisă, fără să-l judecăm, pentru a-l ajuta și pe el și pe alți elevi să afle adevărul.

Cu siguranță putem să ne ridicăm și să spunem: „Nu-mi place acest mesaj și iată motivele mele…” și atunci putem veni cu argumente logice și frumoase. Dar sub nicio formă nu-l umilim sau îl desconsiderăm sau îl judecăm, pentru că nu-i putem citi mintea.

Și acest lucru se aplică nu numai altor curente budiste, ci și altor religii. Iar dacă intrăm în polemică cu ele, este numai în cazul în care avem priceperea de a aduce oamenilor beneficii și nu ca să ne demonstrăm iscusințele noastre polemice.

 

Elementele de bază ale școlii Numai Minte

Cele trei atribute

În răspunsul său, Buddha îl va calma pe Bodhisattva și va face trei distincții fine: va enumera trei lucruri, care sunt termenii de bază ai școlii Numai Minte. Deci, vi le voi prezenta, le voi explica și apoi vom lucra cu ele. Și astfel vă va fi mai ușor de înțeles.

Deci Lordul Buddha răspunde făcând distincții fine între lucruri, explicând că unele lucruri au o natură proprie, iar altele nu au o natură proprie. Și face o anumită împărțire a lucrurilor din lumea noastră.

Lucrurile pe care le enumeră le vom numi „atribute”. De ce atribute? Pentru că cele trei lucruri pe care le enumeră caracterizează orice lucru. Vom reveni la asta mai târziu.

Această listă de trei atribute pe care ne-o oferă Buddha, formează baza școlii „Numai Minte”. Ea a fost dată ca urmare a nedumeririi lui Bodhisattva: „În a doua învârtire a roții Dharmei ai spus că nimic nu are natură proprie”. Iar Buddha i-a răspuns: „Nu te mai impacienta! Acum îți voi descrie trei lucruri care te vor ajuta să faci distincțiile.”

1.   Nimic nu are o natură proprie definitorie sau lipsa oricărei naturi definitorii

Tsennyi ngowo nyi mepa

Ngowo nyi mepa este întrebarea lui Bodhisattva: „Adică cum, nimic nu are o natură proprie?”

Buddha îi spune: „Nu, nu, nu! Hai să verificăm!”.

În primul rând, există lucruri care sunt Tsennyi ngowo nyi mepa.

Ngowo nyi mepa înseamnă lipsa unei naturii proprii.

Tsenny – definiție.

Deci, Buddha spune: „Sunt lucruri care prin definiție nu au natură proprie” – sau „n-au natură proprie care să le definească”.

 

Câteva remarci

I.   Ah! Asta înseamnă că există și lucruri care au propria lor natură care le definește.

Școala Numai Minte permite ca anumite lucruri să aibă o natură proprie care le definește.

De exemplu ea spune: „Focul are natura proprie de a fi fierbinte”. Oțelul are natura proprie de a fi dur și rece. Unele lucruri au o anumită natură. Dar sunt lucruri care nu au o natură proprie care să le definească.

II.   Când spunem: „prin definiție”, nu este atât de clar în română, ce înseamnă: „Nu au natură proprie prin definiție”?

Pentru că atunci când ne gândim la „definiție”, ne gândim la dicționar, care este definiția cuvântului în dicționar.

Se pare că există un comentariu asupra sutrei noastre, scris de un înțelept chinez pe nume Wen Sek. Comentariul său este foarte bun, dar în toată explicația sa el se referă la definiție ca la definiția dintr-un dicționar. Je Tsongkapa, în scrierea sa, dispută cu el aspru. Deci, nu vrem să cădem și noi în această greșeală.

Dacă spui „focul este fierbinte prin definiție”, nu înseamnă că definiția focului este să fie fierbinte. Înseamnă că însăși natura focului este de a fi fierbinte. Natura sa, și nu definiția dicționarului.

Deci, când spunem „ce-l definește”, vorbim despre propria sa natură.

Deci, există lucruri care au o astfel de natură definitorie, cum ar fi exemplul focului, care este fierbinte, și există lucruri care nu au.

Deci, acesta este primul tip de lucruri, lucruri care nu au o natură proprie care să le definească.

Din lectura cursului:
„Termenul de aici „caracteristică definitorie” sau „definiție” [a avea „caracteristici definitorii” sau „existând prin definiție”] a fost explicat în marele comentariu chinez și în alte locuri ca referindu-se la o definiție verbală specifică/particulară a unui lucru. Cu toate acestea, această idee este incorectă, deoarece – în primul rând – sutra însăși se referă în mod clar la ideea de „existență prin definiție” în părțile în care vorbește despre construcții. În plus, chiar și construcțiile au propriile lor descrieri verbale particulare care sunt folosite pentru a le defini; astfel, dacă acesta ar fi sensul „definiției” aici, atunci ar fi o problemă dacă am continua să le descriem ca lipsite de natură sau de caracteristici definitorii proprii.”

 

Kuntak – construcții

Și aceste lucruri la care se referă Buddha se numesc:

Kuntak

Kun – complet, în totalitate,
Tak  – etichetat.

Deci, o traducere literală ar fi: „complet etichetat”.

Este greu de tradus acest cuvânt. Kuntak înseamnă un lucru imaginar sau o construcție a minții, ceva construit complet mental. Ideea aici este că lucrurile sunt o născocire a imaginației noastre.

Vom traduce cuvântul Kuntak – construcție.

Să nu uităm că Buddha îi explică lui Bodhisattva semnificația lipsei naturii proprii. Deci, primul grup de lucruri despre care școala Numai Minte este de acord că sunt lipsite de natură proprie care le definește, sunt construcțiile mentale, Kuntak-urile, lucrurile pe care ni le imaginăm, care sunt în capul nostru. Putem traduce Kuntak [ca însemnând] „ceva ce este în mintea mea”.

 

Două tipuri de construcții

Există două tipuri de construcții.

a)   Primul tip sunt lucrurile pe care le conceptualizăm și care nu există cu adevărat, cum ar fi de exemplu:

–   O floare care crește în aer fără apă sau pământ. Acesta este un exemplu de kuntak legat de un obiect care nu există în realitate.; sau
–   Coarnele unui iepure, un obiect care de fapt nu există, dar ni-l putem imagina, și nu are nicio natură proprie care să-l definească pentru că el nici măcar nu există cu adevărat.

b)   Lucruri pe care le conceptualizăm și care chiar există

Al doilea tip de construcții sunt lucrurile pe care le conceptualizăm și care există. Este un Kuntak legat de lucruri care există în experiența noastră obișnuită.

Iată exemplul pe care îl dau tibetanii: băiețelul născut într-o familie. La câteva zile după nașterea băiețelului, părinții decid să îl numească Tashi, iar de atunci încolo se gândesc la el ca la „băiatul nostru Tashi”, ceea ce este o construcție.

Când părinții se gândesc la copilul care țipă în pat, cine este? Acesta este „Tashi”. Cine țipă? „Tashi” țipă.

Deci, Tashi există, dar kuntak este numele lui. Numim „Tashi” o colecție de forme, culori, țipete și decibeli.

În concluzie, există două tipuri de kuntak:

a)   Primul, este un concept sau o construcție sau o etichetă sau un nume sau o noțiune, care aparține unui obiect care nu există de fapt, precum floarea care crește în aer.

b)   Iar al doilea, este numele pe care i-l dăm unui copil, de exemplu.

În cazul copilului, trebuie să facem distincția între trei lucruri implicate:

1. 1. Mica pată de carne care este obiectul, pe deoparte.
   2. Mintea părinților care se gândesc la băiat într-un anumit fel, pe de altă parte. Construcția minții lor care aplică un nume (să-i spunem Tashi) și gândurile (el este micuțul nostru copil Tashi).
   3. Construcția „acesta este băiatul nostru Tashi” care se află între noul născut și mintea părinților.

Odată ce părinții i-au dat numele și s-au obișnuit oarecum cu el, de acum înainte se vor uita la copil prin acest kuntak, prin nume.

Și asta facem cu toții. Dacă avem copii, când s-au născut le dăm un nume și de atunci ne obișnuim atât de mult cu el încât spunem, de exemplu: „Daniel vine în vizită”.

Deci aceste construcții, sau conceptualizări sau kuntak, le producem mental prin denumirea lucrurilor sau prin modul în care ne gândim la lucruri, dar toate acestea sunt lucruri pe care le inventăm de fapt în capul nostru. Sunt în mintea noastră.

Școala Numai Minte spune: „Toate aceste lucruri care sunt doar rodul imaginației noastre, creația noastră mentală –  n-au o nicio natură proprie care să le definească”.

Ele sunt Tsennyi ngowo nyi mepa.

Acesta este primul grup de lucruri care, conform Lordului Buddha, sunt lipsite de natură proprie. De ce natură proprie sunt lipsite? De natura proprie prin definiție.

 

2.   Nimic nu crește prin natura sa sau lipsa oricărei naturi proprii de creștere

Al doilea tip de lucruri, care, de asemenea, nu au natură proprie, sunt numite:

Kyewa ngowo nyi mepa

Ngowo nyi mepa înseamnă lipsa unei naturii proprii.
Kyewa ― a începe, a fi creat, a crește.

Deci, lipsa unei naturi proprii de creștere.

Dacă înainte, am vorbit de lipsa unei naturi proprii definitorii, acum vom vorbim despre lipsa unei naturi proprii de creștere.

Această afirmație se referă la lucrurile care cresc, sau la lucrurile dependente, iar semnificația sa poate fi exprimată în două moduri:

 

Lucrurile dependente – Shenwang

Shenwang

Acestea sunt lucrurile care nu au o natură proprie de creștere.

Ce înseamnă asta?

În al doilea grup de lucruri, Buddha ne vorbește despre lucrurile care cresc sau care suferă schimbări, cu alte cuvinte: toate lucrurile schimbătoare.

Un grup foarte mare, care cuprinde aproape totul.

El nu include, de exemplu, numele „Tashi” sau orice alt nume. Dar în afară de asta, aproape toate lucrurile din viața noastră sunt lucruri care se schimbă. De ce se schimbă? Pentru că vin din cauze.

În budism

• A fi un lucru schimbător, sau
• A fi un lucru creat, sau
• A fi un lucru produs, sau
• A fi un lucru care vine din cauze, sau
• A fi un lucru care funcționează, sau
• A fi un lucru care produce ceva,

toate acestea sunt sinonime.

Deci, toate lucrurile care se schimbă, care cresc, lucrurile care se dezvoltă în timp, care trec printr-un proces de creștere și descreștere, care suferă schimbări în timp, aceste lucruri, spune Buddha, nu au natura de a crește de la sine sau nu au o natură proprie de creștere.

De ce? Pentru că ele sunt Shenwang

Shen    – altul,
Wang  – putere, control.

Asta înseamnă că sunt sub controlul altor lucruri sau sunt dependente. Vin din cauze. Lucruri care depind de alte lucruri. Orice lucru schimbător are cauze și depinde de cauzele sale. Este rezultatul unor cauze.

Ce înseamnă „a fi rezultatul unor cauze”?

Este energia care se transmută în permanență. Este ca și sămânța care devine vlăstar, care devine copac și dă roade, și [apoi] sunt iar semințe.

Odată ce sămânța a încolțit și a ieșit vlăstarul, sămânța dispare și energia ei este transferată în vlăstar, iar vlăstarul, împreună cu apa și soarele, și așa mai departe, devine copac.

Tot acest proces descrie de fapt procesul de schimbare a energiei, de transformare a energiei dintr-o formă în alta. Acestea sunt lucrurile care cresc. Și asta se petrece tot timpul.

Cauza produce un rezultat și prin faptul că a produs un rezultat, ea însăși a dispărut; Energia ei a trecut la rezultat.

Și procesul continuă la infinit.

Deci, acesta este procesul de schimbare a lucrurilor.

Lucruri care se schimbă, nu există de la sine, depind de propriile lor cauze. Ele au nevoie de cauzele lor pentru a fi acolo unde sunt, pentru că sunt rezultatul unor cauze. Ele sunt cauzate. Ele sunt sub controlul altor lucruri, acesta este sensul literal al lui Shenwang.

Ele sunt sub controlul altor lucruri, în sensul că sunt dependente de alte lucruri. Ele nu există de la sine. Fără ou n-ar exista puiul, deci puiul nu există de la sine, este controlat de ou. Oul, la rândul său, este controlat de găină, care este controlată la rândul ei de puiul din care a crescut și așa mai departe. Fiecare astfel de lucru din acest lanț nesfârșit este controlat de cauzele care l-au determinat.

Shenwang sunt lucrurile dependente, lucrurile care încep, lucrurile care cresc. Acestea, spune Buddha, nu au o natură proprie de creștere.

 

Toate lucrurile dependente sunt guvernate de adevărul suferinței.

Dacă ne uităm la toate lucrurile din al doilea grup, lucrurile dependente, putem spune că ele sunt guvernate de primul adevăr al lui Buddha, „adevărul suferinței”. În tibetană, se numește:

Duk den

Duk den este prescurtarea lui Dukngel denpa, adică adevărul suferinței.

Dukngel denpa

Buddha ne-a descris suferința noastră în detaliu și la diferite niveluri. El ne-a descris cum totul se schimbă și cum va trebui să ne luăm rămas bun de la toate. Cu alte cuvinte, lucrurile sunt permanent în curs de transformare. Nu putem deține ceva la nesfârșit. De ce? Pentru că toate lucrurile sunt rezultatul unor cauze karmice și trebuie să se schimbe.

Deci, dacă partenerul v-a părăsit, nu trebuie să vă necăjiți. El trebuia să plece. Cauza care l-a adus s-a terminat.

Dacă doriți, putem formula adevărul suferinței,

Duk den înseamnă că jumătate din lucrurile care ni se întâmplă sunt neplăcute, iar cealaltă jumătate, care sunt plăcute – va trebui să le pierdem și pe ele.

 

Exemplul 1: Nasul meu

Să luăm de exemplu – nasul meu. Este „Kuntak” sau „Shenwang”?

Atunci când mă gândesc la nasul meu, de fapt am o idee despre „nasul meu”. Am un concept al „nasului meu” sau o etichetă a „nasului meu”, sau un kuntak al „nasului meu”,. Și, de fapt, nu îmi văd niciodată nasul. Conform școlii Numai MInte, nu mă refer aici la vederea ochilor.

Conform acestei școli de gândire, mă uit la nasul meu prin această etichetă. Am eticheta de „nas” care este kuntak, este un nume, este un concept. Și când mă gândesc „nasul meu”, nu pot niciodată să-mi ating nasul direct, în mintea mea, pentru că nasul meu este fizic și mintea mea nu. De fapt, trec prin conceptul mental, care este imaginația mea, care este kuntak. Și acestea sunt relațiile pe care le am cu nasul meu și cu orice altceva din lumea mea.

• Nasul este shenwang, se schimbă.

Nasul meu este schimbător? Da. Uneori este plin de mucozități și alteori nu.

• Nasul este un kuntak și, prin urmare, nu se schimbă.

Oare conceptul, eticheta pe care o am – „nasul meu”, este un lucru schimbător? Kuntak nu se schimbă.

Acum puteți spune: „Într-o zi vei muri, și atunci ce va fi cu acest kuntak care este nasul Gabrielei?”. El nu se schimbă. Pur și simplu va înceta să mai existe. Va înceta să mai existe pentru că nu va mai avea la ce să se relaționeze, nu va mai avea nicio bază. Dar atâta timp cât există, nu se schimbă. Eticheta „nas” va fi o etichetă atâta timp cât nasul meu există. Cât timp există nasul fizic, eticheta pe care i-o dau rămâne o etichetă. Kuntak este faptul că îi dau o etichetă, cuvântul „nas”, și el nu se schimbă.

 

Exemplul 2: Tashi

Să revenim la „Tashi”.

Copilul „Tashi” s-a născut, a crescut, s-a maturizat, a îmbătrânit. El rămâne „Tashi”, nu-i așa?

Ce se întâmplă atunci când moare? Numele „Tashi” nu mai este legat de o persoană, deoarece persoana – baza – a dispărut. Acesta este un kuntak care are o bază existentă.

Deci, dacă copilul nu mai există, atunci și kuntak încetează să mai existe. El a dispărut. Dar el nu trece printr-un proces de creștere sau descreștere. Atâta timp cât există „Tashi”, el nu poate crește sau descrește, nu poate fi mai mult „Tashi” sau mai puțin „Tashi”.

 

Exemplul 3: Vacuitatea

Același lucru este și cu vacuitatea. Ne vom folosi pentru o clipă de conceptul de vacuitate pe care îl cunoaștem din Prasangika Madhyamika, pentru că n-am vorbit încă despre vacuitate conform școlii Numai Minte.

Pixul este gol, care după școala Prasangika Madhyamika înseamnă lipsa existenței de sine. Atâta timp cât acest pix există, el este gol.

Vacuitatea pixului înseamnă „lipsa existenței de sine”. Iar această lipsă a existenței de sine nu poate fi mai multă sau mai puțină.

Pixul în sine se schimbă. Poate fi mai zgâriat, mai puțin zgâriat, suferă schimbări. Dar vacuitatea lui nu se schimbă. Vacuitatea lui există atâta timp cât pixul există. Și își pierde existența atunci când nu mai are la ce să se relaționeze.

Vacuitatea depinde întotdeauna de ceva; aparține de ceva. Dar ea nu crește și nu se schimbă.

Pixul se schimbă, vacuitatea lui nu se schimbă. Ea va dispărea doar atunci când nu am despre ce să vorbesc, când pixul nu mai există. Pentru că vacuitatea este lipsa existenței de sine. Și când spunem „lipsa existenței de sine”, ar trebui să spunem „lipsa existenței de sine… a ceva”.

Dacă nu există acel „ceva”, atunci n-am de ce să mai vorbesc despre vacuitate.

Și ceea ce am spus despre vacuitate este valabil și pentru nume, sau noțiune, sau orice lucru din capul meu. Acum suntem în școala Numai Minte. Acel lucru din capul meu nu se schimbă. Dar obiectul de care este el atașat se schimbă. Acesta este „Shenwang”.

 

Diferența dintre Kuntak și Shenwang

Oare doar kuntak nu se schimbă?

• • Toate lucrurile care se schimbă, care reprezintă 99,99% din lumea noastră sunt
  • Lucrurile care nu se schimbă –kuntak– sunt lucrurile din mintea noastră.

Acestea sunt etichetele, numele, modul în care conceptualizăm ceva, felul în care ne gândim la el sau idei. Acestea sunt lucrurile mentale care se află în mintea noastră. Ele pot aparține unei baze schimbătoare sau unui lucru care nu poate exista, precum elefantul roz cu două capete care alergă acum prin cameră.

 

3.   Nimic nu are natura de a fi suprem sau lipsa oricărei naturii supreme

Al treilea grup:

Dundampa ngowo nyi mepa

Dundampa – suprem, ultim,
Ngowo nyi mepa înseamnă lipsa unei naturii proprii.

Adică, lipsa unei naturi proprii de a fi suprem.

Să nu uităm că Bodhisattva era frustrat de spusele lui Buddha că nimic nu are o natură proprie. Buddha îi spune: „Nu, te panica. Iată lista cu cele trei tipuri de lipsă a naturii proprii și totul îți va fi clar.”

a. Lipsa oricărei naturi definitorii
b. Lipsa oricărei naturi de creștere
c. Lipsa oricărei naturii supreme

 

Existența totală, sau totalitatea – Yongdrup

Yongdrup

Ce înseamnă Yongdrup?

Yong – total sau complet,
Drup – existență.

Împreună s-ar traduce existență totală, dar vom traduce totalitate.

Yongdrup înseamnă totalitate.

În școala Numai Minte,   yongdrup este termenul pentru vacuitate.

De ce totalitate? Pentru că orice lucru are vacuitatea sa și asta este totalitatea.

Literal,  yongdrup înseamnă „totul există” și înseamnă că, în momentul în care un obiect există, acesta este 100% gol (total gol). Desigur, când ne referim aici la vacuitate, ne referim la vacuitatea conform școlii Numai Minte și despre asta vom vorbi mai târziu.

Ce înseamnă că lucrurile nu au natura proprie de a fi supreme?

Ce este un lucru suprem? Lucrul suprem este ceea ce percepe Bodhisattva atunci când se află în perceperea directă a vacuității. El percepe realitatea absolută, el percepe vacuitatea, realitatea supremă.

• Kuntak este o realitate supremă?

Nu, bineînțeles că nu, pentru că bodhisattva nu are concepte în percepția directă a vacuității. Nu are o gândire conceptuală. Nu-i apar noțiuni. Numai vacuitatea îi apare. Deci, cu siguranță, kuntak-urile nu sunt supreme.

Dacă luăm kuntak-ul „Tashi”, [acesta] este un kuntak născocit de imaginația părinților. Părinții au inventat numele „Tashi” și i l-au dat copilului. Puteți spune: Dacă mama și tata nu s-ar fi gândit la numele de „Tashi”, atunci nu ar fi existat numele „Tashi”. Dacă nimeni nu l-ar fi numit pe acestui copil așa, atunci el n-ar fi fost „Tashi”. Deci „Tashi” nu este ceva suprem care este impregnat în acest copil.

• Shenwang poate fi suprem?

Nu. Pentru că atunci când percepem shenwang – un lucru dependent, ceva care se schimbă, atunci el nu poate fi suprem. Percepția noastră a lui nu este ca și perceperea vacuității. Vacuitatea este neschimbătoare, „shenwang-ul” se schimbă.

Percepția directă a vacuității ne schimbă viața pentru totdeauna. Ne schimbă existența pentru totdeauna. Percepția acestor „shenwang o avem tot timpul.

Un alt sens al faptului că shenwang nu este suprem, este lipsa existenței de sine, el apare în funcție de cauze și condiții.

 

Rezumat

Deci acestea sunt lucrurile pe care Buddha le-a enumerat ca fiind lipsite de natură proprie în trei moduri diferite.

• • Cele trei atribute

Așadar, am enumerat trei tipuri de lipsă a naturii proprii conform școlii Numai MInte. Buddha îi răspunde lui bodhisattva: „Liniștește-te! Iată lucrurile care nu au natură proprie și iată cele trei atribute…”.

Ele sunt numite atribute pentru că fiecare lucru are una sau mai multe dintre aceste trei atribute. Să considerăm pixul.

–   Cu siguranță are elementul de „shenwag”, un obiect care se schimbă permanent. Mina se schimbă, aspectul lui se schimbă, se apropie din ce în ce mai mult de ziua în care va piere. Deci, are atributul de shenwang.

–   Are kuntak-ul „pix” pe care l-am dat acestui obiect,

–   Și are Yongdrup, totalitatea lui, care este vacuitatea lui. Vom vorbi despre asta mai mult, în lecțiile următoare.

• • Cele trei grupuri de lucruri

Cele trei atribute definesc trei grupuri de lucruri, care împreună conțin în esență tot ceea ce există.

1.   Primul grup sunt lucrurile imaginare, kuntak. Acestea nu există prin definiție, adică nu există cu adevărat. Și toate lucrurile din acest grup sunt lipsite de natură proprie, în sensul că nu există prin definiție.

2.   Al doilea grup conține toate lucrurile dependente, shenwang, care sunt de fapt toate lucrurile schimbătoare, iar aceasta ne include și pe noi și tot ceea ce ni se întâmplă. Toate acestea sunt lipsite de o natură proprie a creșterii și asta se înțelege prin „lipsite de natură proprie” pentru al doilea grup.

3.   Al treilea grup include în esență toate lucrurile. Toate lucrurile nu au natură proprie de a fi supreme.

• • Există multe lucruri care au propria lor natură

Dacă ne întoarcem și ne uităm la cele trei atribute pe care le-am enumerat, se pare că școala Numai Minte lasă pe dinafară un grup foarte mare de lucruri care au o existență definită, care au un fel de natură proprie.

• • Ce înseamnă existență prin definiție ?

Un lucru există prin definiție dacă are o natură care îl definește, o existență care îi este unică, ceva care îl diferențiază și îi conferă existența sa unică.

Dacă aveți un șef care este rău din firea lui, sau un vecin enervant, sau un soț iresponsabil, sau un copil indisciplinat, din firea lor, acesta este un semn că sunteți adepții școlii Numai Minte!

 

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – a doua parte

 

Un studiu care ne pregătește pentru Tantra

Am vorbit despre necesitatea cunoașterii diferitelor școli de gândire și a diferențelor dintre ele, nu pentru că sunt corecte, ci pentru că este important să cunoaștem diferitele nuanțe, uneori subtile, ale diferențelor dintre ele astfel încât înțelegerea noastră a vacuității să fie cât mai precisă.

Deci, fiecare dintre noi ar trebui să se străduiască să ajungă la o înțelegere foarte bună a școlii Prasangika Madhyamika. Și asta nu este așa de greu pentru că o predăm în toate cursurile noastre. Am învățat că toate lucrurile sunt goale de orice existență de sine, că sunt toate proiecțiile noastre, ce ne sunt impuse de karma noastră.

Cu toate că aceste lucruri sunt adevărate este nevoie de mult mai mult. Este nevoie de a le experimenta. Și asta se face numai prin meditație. Va trebui să hrănim aceste meditații cu învățătura primită. Să luăm exemple din viața noastră și să le examinăm prin prisma învățăturilor și apoi să ne folosim de concluziile pe care le-am tras din aceste exemple.

Arya Nagarjuna a fost un mare înțelept, numit al doilea Buddha, care a scris mult despre vacuitate. El ne-a adus învățătura din a doua învârtire a roții Dharmei. Toată învățătură sutrelor Prajna Paramita a venit la noi prin Arya Nagarjuna. În sutrele Prajna Paramita, pe lângă învățăturile despre vacuitate, mai există și multe povești, anecdote și exemple foarte frumoase.

El a condensat învățătura asupra vacuității din aceste sutre și l-a prezentat în diferitele sale scrieri care sunt foarte profunde, foarte interesante, dar nu și ușoare. Este foarte util să-l studiem pe Arya Nagarjuna și să medităm la învățătura lui. Așa că avem mult de studiat și, bineînțeles avem în paralel și studiul tantric.

Studiul tantric – vacuitatea în Tantra este aceeași vacuitate, ea nu se schimbă. Lucrurile sunt goale exact în același mod. Marea diferență în Tantra este metoda prin care ajungem să percepem direct vacuitatea. Metodele sunt cu mult mai puternice și, prin urmare, oferă șansa de a o finaliza într-o singură viață.

 

Șansele noastre sunt incredibile și rare

Șansa noastră este mai mare decât oricând, prin faptul că aceste scrieri au devenit disponibile în Occident datorită unor profesori precum Geshe Michael și alții, care stau și le traduc în diverse limbi pe care le putem înțelege.

Pe de altă parte, cele 18 cursuri ACI, nu pot acoperi toată învățătura budistă. Este un ocean de învățături. Dar ele sunt o pregătire foarte bună pentru Tantra. Sunt o bază bună.

Mi-aș dori foarte mult să vă transmit cunoștințele pe care le primesc de la învățătoarea inimii mele și de la profesorilor dânsei, cunoștințele tantrice pe care le primesc de la ei, din generozitate, din abundență și într-un mod fără precedent datorită faptului că scrierile le-au fost disponibile. Ei ne transmit această cunoaștere într-o limbă pe care o putem înțelege. Și în plus au și experiență personală.

Cu siguranță există profesori minunați. Există linii de transmisie frumoase, dar este rar să întâlnești un profesor care provine dintr-o linie pură, neîntreruptă și să primești toate cunoștințele…

De exemplu, știm că Naropa a predat diferite tantre pe care le practicăm.

El a predat unui elev doar un aspect, altui elev alt aspect și se pare că doar unul sau doi au primit totul. Altora nu le-a predat, nu pentru că Naropa nu a vrut, ci ei nu au avut karma să primească. Deci, a primi învățătura a fost extrem de rar.

Dar karma noastră este incredibilă, pentru că aceste învățături ne sunt astăzi disponibile.

Și mai mult de atât, profesorii noștri au stat și le-au practicat în retreat, în deșert, timp de trei ani. Ei au realizat, practic, ceea ce le-a oferit învățătura.

Deci, a primi întreaga cale de la cei care au practicat-o este extrem de rar.

Visul meu este să vă transmit aceste cunoștințe în continuare. De aceea este nevoie să înființăm un centru în care să se poată face acest lucru. Studiul nu se va face în București. Este un studiu secret, și pentru el este nevoie de alte condiții.

Vreau să vă încurajez să participați la această promovare extraordinară, care va permite, studiul cel mai avansat.

Acest studiu nu va putea fi transmis celor care nu sunt pregătiți pentru el, celor care nu au pregătire suficientă a cursurilor.

Vă rog mult să faceți aceste cursuri și să le continuați și în lipsa mea.

Dacă vreți să ajungeți la studiul secret, trebuie să vă investiți timpul în a studia aceste cursuri.

Să spunem că ați făcut deja toate cursurile, dar pentru a reuși pe cale, pe lângă studii, aveți nevoie și de multe binefaceri.

Semințele nu pot fi plantate, pentru că nu au solul necesar în care să fie plantate. Iar solul este reprezentat de binefacerile voastre. Trebuie să acumulați multe binefaceri.

Ce înseamnă multe binefaceri? A ajuta în răspândirea Dharmei. A dărui-o cât mai multor oameni – acumulează multe binefaceri.

Pentru a reuși pe cale este foarte important să fie create condițiile karmice ca să puteți studia, să fiți interesați, să aveți profesori și așa mai departe. Pentru a crea toate acestea, va trebui să plantați acum.

 

Abilitățile lui Buddha

Să revenim la subiectul nostru.

După cum am spus, Buddha știe că trebuie să percepem direct vacuitatea pentru a pune capăt suferinței noastre, inclusiv îmbătrânirea și moartea și orice formă de suferință din viața noastră.

Să nu credeți că Buddha așteaptă până veți termina cursurile, el vă ajută deja acum. El nu se odihnește nicio clipă, și se folosește de:

Tap ke

Tap ke înseamnă abilitate, pricepere, metodă, șiretlic/truc.

Și pentru că înțelepciunea și compasiunea lui este infinită, Buddha va face tot ce-i stă în putință pentru a ne aduce la perceperea vacuității. El se folosește de tehnici viclene, sau mijloace abile, pentru a ne aduce la înțelegeri mai înalte ale vacuității, deoarece aceasta este o parte esențială a căii și nu este ușor.

Lordul Buddha a predat concepții inferioare ale vacuității, pe care cei cu capacități mentale reduse să le poată asimila până când vor putea să ajungă la niveluri superioare.

Dacă ați fi Buddha și ați iubi mult pe cineva și i-ați dori tot ceea ce este mai bun, atunci va trebui cumva să-l faceți să învețe mai întâi despre vacuitate, și apoi să-i creați condițiile pentru ca el să se izoleze și să poată percepe vacuitatea.

Și dacă nu vrea? Nu puteți forța pe cineva să meargă la lecții, pentru că asta nu va funcționa. Ori nu se va duce, ori ne va face o favoare dar nu va asculta învățătura. Nu funcționează așa.

De aceea Buddha, în înțelepciunea lui infinită, se va folosi de priceperea lui și de tot felul de trucuri – Tap ke – pentru a ne aduce la învățăturile vacuității. Și, de asemenea, este gata să facă lucruri ieșite din comun pentru a ne aduce la studiul vacuității, aruncând uneori un comentariu sarcastic sau ceva prin care să ne stârnească sau să ne provoace, numai pentru ca noi să ajungem acolo unde trebuie să fim.

 

Profesori în curs de metamorfoză

De exemplu, un Buddha poate să se manifeste sub forma unui profesor care predă elevilor o anumită învățătură timp de zece ani până când elevii o înțeleg bine, se obișnuiesc cu ea, încep să o practice bine. Și apoi ce va face profesorul?

Le trage covorul de sub picioarele lor! Pentru că elevii nu trebuie să stagneze niciodată.

Toate poveștile despre marii înțelepți descriu aceste metamorfoze prin care trec oamenii. La fiecare zece sau douăzeci de ani oamenii se schimbă.

Cel mai faimos este Naropa.

Naropa fusese moștenitorul tronului regal. De la o vârstă fragedă, Naropa a dat dovadă de independență sperând să urmeze o carieră de studiu și meditație, dar, cedând dorințelor părinților săi, a acceptat o căsătorie aranjată cu o tânără brahmană Niguma. Naropa dorea să studieze Dharma și nu dorea să conducă regatul. După 8 ani, Naropa și Niguma au fost de acord să dizolve căsătoria și să devină călugări. La vârsta de 28 de ani, Naropa a intrat în faimoasa mănăstire Nalanda unde și-a câștigat reputația de mare erudit și foarte bun în dezbateri, lucru esențial la acea vreme, deoarece tradiția dezbaterilor era de așa natură încât învinsul devenea automat elevul învingătorului. În cele din urmă, a obținut titlul de „Gardian al Porții de Nord”, s-a implicat în multe dezbateri, a predat și a câștigat mulți studenți.

El a devenit starețul mănăstirii Nalanda, până când a fost distrusă de triburile musulmane care veneau din direcția Iranului.

După mulți ani în care dobândise cunoștințe vaste și un mare prestigiu, mulți studenți, întâlni o vrăjitoare bătrână și urâtă care se dovedi a fi un înger deghizat, care îi spuse: „Hei, dacă vrei să ajungi la iluminare, trebuie să mai faci încă ceva” și el devine yoghin.

Naropa părăsește mănăstirea, își dă roba jos, dar rămâne în continuare călugăr. El pleacă să practice în munți și începe să practice tantra. El se întoarce la Niguma și încep să practice împreună. Naropa suferă schimbări drastice: atât în ​ modul său de practică, în stilul de viață, cât și în concepția lui asupra lumii.

Și profesorii vor face asta elevilor pentru a-i aduce la iluminare. Și o pot face în moduri diferite. Același profesor poate să apară în forme diferite, nu neapărat cu același nume.

Acesta este rolul lui Buddha – să ne tragă spre iluminare. Și printre altele, pentru a înțelege vacuitatea, ne încurajează să gândim, pentru că suntem leneși și nu ne place să ne gândim la astfel de lucruri.

 

Mii de moduri de a preda vacuitatea

Și pentru a ne îndemna să gândim, de exemplu, profesorii ne predau învățătura despre vacuitate care este aproape corectă, care nu este completă și care ne obligă să o verificăm.

Din versetul pe care l-am citit mai devreme, reiese că Buddha muncește din greu, folosindu-se de Tap ke, de abilitățile lui și de metode speciale, pentru a-i face pe oameni să înțeleagă vacuitatea sută la sută. Iar, dacă elevul este pregătit și îi vine vremea să învețe tantra, atunci va apare profesorul tantric. În acest fel, Buddha împinge tot timpul oamenii să înainteze spre nivelele superioare.

Și ce înseamnă „împinge oamenii să înainteze spre nivelele superioare?” Când Buddha ne trage covorul de sub picioare. Adică ne împinge din locul în care ne-am acomodat. Și nu va fi confortabil. El face asta ca să putem progresa și să nu ne complacem în confortul nostru.

Cum face asta?

Rikpa Gya

Rikpa – argument logic, raționament logic, dovadă logică,
Gya     – o sută.

Gya înseamnă o sută, dar de fapt înseamnă mult. Când tibetanii vor să spună mult, spun Gya.

Rikpa gya înseamnă nenumărate motive bune. Buddha se folosește de sute de abordări, argumente și dovezi diferite ale vacuității pentru a-i ajuta pe oameni până când vor percepe în mod direct vacuitatea, pentru a-i ajuta să înțeleagă Yi Che – înțelegerea aproximativă a vacuității sau cât mai apropiată de vacuitate.

Deci, în acest verset pe care Je Tsongkapa l-a citat din Sutra Cerută de Rashtrapala, Buddha spune că: „Mă voi folosi de Tap ke, mă voi folosi de trucuri, vă voi prezenta sute sau mii de raționamente și dovezi ale vacuității pentru a vă ajuta să o înțelegeți”. Și toate acestea cu scopul de a ne stimula să gândim, astfel încât să putem percepe direct vacuitatea.

Este nevoie de multă pregătire pentru a percepe direct vacuitatea. Nu ne referim la faptul că medităm și deodată percepem vacuitatea. Asta se poate întâmpla cuiva o dată la o mie de ani, pentru că a muncit mult în viețile anterioare. Deci, este nevoie de mult studiu și de multă practică.

În acest curs al școlii Numai Minte vom învăța câteva idei noi despre vacuitate.

Lecțiile de la 1 la 7 se vor ocupa doar de școala Numai Minte. Lecțiile 8 și 9 se vor ocupa de Svatantrika și lecția 10 de Prasangika Madhyamika.

Je Tsongkapa în textul său, predă școala Numai Minte în paralel cu școala Madhyamika.

 

Nu orice afirmație a lui Buddha trebuie luată la propriu

După cum am spus, în acest curs ne vom ocupa de Drangye – ce este la propriu și ce este la figurat. De ce facem asta? Pentru că Buddha a spus lucruri diferite în momente diferite pentru un public diferit și trebuie să decidem când să-l luăm la propriu și când nu. Când cuvintele lui necesită o interpretare suplimentară.

Și aici apare problema, pentru că în unele locuri Buddha spune: „Ceea ce v-am învățat înainte nu a fost exact, ceea ce vă învăț acum este exact”. Și asta o spune de mai multe ori, despre lucruri diferite. Și acum ce facem? Oare ne putem baza pe afirmația lui Buddha care spune: „Acum, cu adevărat mă refer la ceea ce spun, și nu înainte!”. Mai ales dacă el spune asta în locuri diferite cu privire la lucruri diferite, atunci nici asta nu putem lua la propriu. Chiar și aici trebuie să decidem ce a vrut să spună cu adevărat.

De aceea, trebuie să dezvoltăm mijloace pentru a interpreta atât cuvintele lui Buddha, cât și mărturia lui Buddha despre cuvintele sale.

Nici asta nu putem lua la propriu, fără nicio îndoială, pentru că atunci vom ajunge la contradicții, vor apărea probleme. Pentru că, așa cum am spus despre învârtirea roții Dharmei, Buddha a avut nevoie să învârtă roata încă odată și încă odată pentru că publicul era diferit. Și de fiecare dată când avea un public care nu înțelesese învățătura anterioară, Buddha spunea: „Liniștiți-vă! Liniștiți-vă! Atunci chiar nu m-am referit cu adevărat la ceea ce am spus. Acum vă spun exact la ceea ce mă refer”.

Dar, nici pe asta nu ne putem baza. Atunci pe ce să ne bazăm?

Și aici este frumusețea textului lui Je Tsongkapa. El a fost un erudit, un geniu spiritual, a studiat mult și a ajuns la aceste întrebări. În timp ce scria o carte despre vacuitate, el s-a lovit de aceste probleme și s-a lăsat de scris. Apoi a revenit la el și a scris despre Drangye – cum putem ști să-l interpretăm pe Buddha?

Textul ține cont de faptul că Buddha se folosește de abilitățile sale, de trucuri și metode speciale –  Tap-ke  –  pentru a ne duce cât mai repede posibil la scopul nostru și de aceea trebuie să luăm în considerare acest lucru atunci când examinăm cuvintele lui Buddha.

Deoarece de multe ori, Buddha intenționat nu spune lucrurile exact, pentru că asta este ceea ce au nevoie elevii să audă în acel moment, poate pentru că nu sunt suficienți de pregătiți pentru versiunea completă – sau poate din diferite motive.

Acum lucrurile se complică și mai mult, pentru că am spus:

–   Buddha a predat vacuitatea în moduri diferite și acum trebuie să decidem când a vorbit la propriu și când nu.
–   Buddha însuși a spus: „Aici am spus la propriu… și aici…”, și a spus-o în momente diferite despre lucruri diferite.

Deci, nu ne putem baza doar pe cuvintele lui.

 

Fiecare școală are propriul Drangye

Așa că înțelepții au venit și ne-au dat sfaturi și ne-au dat criterii care să ne ajute să decidem ce este bine și ce este greșit. Ce să luăm la propriu și ce să luăm la figurat.

Dar pe de altă parte, înțelepții Căii de Mijloc au dat un sistem conform căruia vom decide, iar cei ai școlii Numai Minte au dat un alt sistem. Dar în schimb, dacă primii au luat lucrurile la propriu, ceilalți nu le-au considerat la propriu. Și acum ce facem?

Așadar, fiecare școală de gândire are propriile sale idei despre ce este la propriu și ce este la figurat.

Dar acum se ridică întrebarea: Chiar merită să facem asta?

Nu este aceasta un fel de insultă la adresa omniscientului Buddha, acest profesor minunat care a ajuns la iluminare și ne poate duce la iluminare? Suntem învățați să-i respectăm adânc pe profesorii care ne duc spre iluminare, atunci cum își permite acest Bodhisattva să-i spună lui Buddha: „Scuză-mă, te rog! Buddha, explică-mi de ce înainte ai spus una și acum spui alta? Asta nu este erezie? Este oare demn să facem astfel de lucruri? Dacă Dalai Lama s-ar afla aici, oare i-ați spune: „Scuză-mă, te rog! N-ai explicat suficient de bine. Poți să-mi dai mai multe detalii, pentru că nu am înțeles”.

 

Buddha a spus: Cuvintele mele trebuie testate, așa cum este testat aurul

Aici, Je Tsongkapa ne dă unul dintre cele mai frumoase răspunsuri, din toată literatura budistă.

Je Tsongkapa îl citează pe Buddha. El spune:

Ngai ka sek che dar ser shin gu chir min

Nga     – eu,
Ngai   – al meu,
Ka       – cuvânt,
Sek      – a topi,
Che     – a tăia,
Dar     – a freca,
Ser      – aur,
Shin    – a trata ca,
Ser shin – ca aurul,
Gu chir  – a respecta,
Min         – nu.

Tibetanul începe de la sfârșit. Care este subiectul? „Cuvintele mele”. Ale cui? Ale lui Buddha.

Lordul Buddha a spus: „Nu respecta cuvintele mele, nu te încrede în ele, fără să le testezi; testează-le așa cum testezi aurul: topește-l, taie-l, freacă-l !”

Până în ziua de astăzi, în India, totul este împodobit cu mult aur, și de aceea se face mult comerț cu el. De multe ori, indienii își pun toți banii în aur, iar femeile de la sate merg la câmp cu tot aurul pe ele. De ce? Pentru că nu au încredere în bănci și nici nu-l pot lăsa acasă. De aceea, își iau aurul cu ele. Și pentru că se face mult comerț cu aurul, oamenii trebuie să-l verifice ca să nu fie fals (sau să nu fie aur curat).

Cum verificăm aurul?

Se pare că existau metode, teste de verificare:

→   Se topește,
→   Este tăiat pentru a vedea că nu există alt metal la mijloc și
→   Este frecat cu o piatră de testare.

Acestea erau cele trei teste. Buddha spune: „Așa cum faci aurului cele trei teste, aplică la fel aceste teste cuvintelor mele. Și până când nu vor trece cu succes de aceste teste, nu-mi da crezare, nu accepta cuvintele mele pur și simplu pentru că le-am spus”.

Faptul că Buddha ne încurajează să-i examinăm cuvintele și să nu le acceptăm doar pentru că le-a spus, este unul dintre cele mai frumoase lucruri care există în budism.

El a spus și invers: „Nu le accepta până ce nu le-ai testat, până nu te-ai convins. Nu mă interesează credincioșii proști, sau credulii care mă urmează datorită carismei sau din obsesie. Asta nu te ajută să ajungi la iluminare. Trebuie să te convingi adânc de învățătură, ca să o poți aplica.”

 

Cele trei teste

Budiștii trebuie să examineze și să testeze toate învățăturile pentru a vedea dacă sunt demne de a fi urmate.

Care este analogia acestor trei teste Sek, Che și Dar?

1.         A testa în raport cu propria noastră experiență directă.

Primul test – Sek – a topi. Analogia este de a testa lucrurile în raport cu experiența noastră directă. Adică: lucrurile pe care le pot experimenta direct și despre care știu că sunt adevărate.

Verific cuvintele lui Buddha, de exemplu, în raport cu experiența mea directă.

De exemplu, lucrurile percepute prin simțuri. Pot spune direct dacă această culoare este roșie sau această culoare este albă, presupunând că nu sunt daltonistă. Lucruri pe care le pot experimenta direct și le pot experimenta în mod convingător. Deci, dacă văd aici alb și cineva îmi spune că este negru, atunci probabil că nu-l voi lua ca profesor. El îmi contrazice experiența mea. Acesta este primul test.

2.         Testul logic

Al doilea test – Che – a tăia. Analogia aici este de a testa în raport cu propria analiză logică și de a verifica dacă cuvintele lui Buddha sunt sau nu coerente din punct de vedere intern. Aici ne referim la cazurile în care nu putem experimenta direct, dar ne-am convins logic că ceva este adevărat. Oare se potrivește cu logica noastră sau nu? Și asta în cazurile în care, prin logica mea, am capacitatea să trag concluzii. Contrazice logica mea? Își contrazice propria logică?

3.         Testul de autoritate

Al treilea test – Dar – a freca. Testăm aurul prin frecare cu o piatră de testare.

Sunt lucruri pe care nu le putem cunoaște nici prin logică, pentru că sunt dincolo de ea, precum cum funcționează în detaliu karma. Numai o ființă iluminată poate cunoaște asta.

Atunci ce facem dacă nu putem cunoaște aceste lucruri importante? În acest caz avem nevoie de ajutorul unei ființe luminate. Și acesta este motivul pentru care venim să studiem cu ea pentru că aceste lucruri nu le putem cunoaște singuri.

Dar chiar și atunci trebuie să verificăm ceea ce spune ea. Deci, de exemplu, dacă am întâlnit un alt profesor,

–   care în urma unei relații lungi și strânse cu el
–   în care ne-am verificat unul pe celălalt,
–   ne-am convins de onestitatea și cunoștințele acestuia,
–   ne-am dezvoltat încrederea în el,
–   am învățat să-i apreciem puritatea intențiilor lui
–   și ne dăm seama că acesta nu ne-ar induce niciodată în eroare în mod intenționat
–   sau nu ar susține ceva ce nu știe că este adevărat
–   și că el acționează numai spre binele nostru

și acum îl acceptăm ca fiind o autoritate.

Acum auzim cuvintele lui Buddha și ele contrazic cuvintele profesorului nostru și, spunem: „Stai așa, deja l-am acceptat pe acest profesor ca autoritate, m-am convins că pot avea încredere în el, iar acum contrazice cuvintele Scripturii”. Acest lucru va crea o problemă pentru noi. Deci, acesta este un al treilea tip de cunoaștere.

Deci, să rezumăm din nou:

• • Prima cunoaștere o avem din experiența noastră directă și din realitatea vizibilă.
  • A doua cunoaștere nu vine din experiență directă, ci ca rezultat al logicii noastre bune. Verificăm dacă lucrurile spuse de Buddha sunt în acord cu logica noastră.
  • A treia cunoaștere, în care logica nu ne mai ajută, vine din faptul că ne bazăm pe o autoritate. În urma unei legături strânse și îndelungate cu un profesor, îl acceptăm ca fiind o autoritate și verificăm: ceea ce spune el, în care cred, față de ceea ce spune altul pe care cu greu îl cunosc.

Asta facem tot timpul în viața noastră, asta se întâmplă la tribunal, așa acționăm de fapt.

Deci, acestea sunt cele trei teste.

 

Atunci în cine ne putem încrede cu adevărat?

De ce vorbim despre aceste teste?

Pentru că Je Tsongkapa ne propune aceste teste pentru a verifica adevărul cuvintelor profesorului. Să putem verifica când vorbește la propriu și când la figurat. Și acum le aplică pe cele trei învârtiri ale roții Dharmei.

–   În prima învârtire a roții, Buddha a spus: „Anumite lucruri, cum ar fi corpul nostru, cum ar fi deschiderile simțurilor și așa mai departe, există prin definiție”.
–   Apoi, în a doua învârtire a roții, Buddha a spus: “Nu, nu, nu, nimic nu există așa cum credem noi că există. Nimic nu există prin definiție”.
–   Apoi, la întrebarea pusă de bodhisattva Paramarta Samudgata: „Nu înțeleg, uneori spui una, alteori spui alta!”, Buddha îi răspunde: „Când am spus că nimic nu există cu adevărat, n-am vrut să spun că nimic nu există cu adevărat”. După care Buddha începe să explice detailat.

Și asta ne pune în fața necesității de a decide cum să-l interpretăm pe Buddha.

După Buddha au urmat și alți mari înțelepți, Arya Nagarjuna, Chandrakirti, Dharmakirti, care l-au interpretat pe Buddha pentru noi. Ei au explicat foarte frumos cuvintele lui Buddha, dar explicațiile lor sunt diferite unele de altele. Atunci pe care dintre ei îl vom lua acum ca autoritate?

Situația este dificilă. Pe cine să ne bazăm cu adevărat?

Dar de fapt, întrebarea „Cine are cu adevărat dreptate?” este la fel ca întrebarea „Este un pix sau un os de ros?”.

Este aceeași întrebare. Ea este inutilă.

Pentru că de fapt, cine spune că este un pix sau os de ros? Cine va spune asta?

Pe cine voi lua drept martor pentru a-mi spune dacă este un pix sau os de ros?

Nu există niciunul. De ce? Pentru că obiectul este gol. El nu este nici pix și nici os de ros și nici altceva, de la sine. Nu are nicio natură de sine și aceasta este Prasangika. De aceea întrebarea este inutilă.

Deci ce este obiectul pentru mine? Este un pix. Pentru mine, el funcționează ca pix și de aceea percepția mea că el este un pix este corectă pentru mine.

Dar ea va fi complet greșită pentru câine. El nu știe ce să facă cu un pix. Percepția lui că este un os de ros este perfect corectă.

Atunci pe ce să ne bazăm? Depinde unde ne aflăm pe calea noastră spirituală.

 

Fiecare om are propriul său profesor

Și asta ne aduce din nou la Tap ke.

Buddha va apare în fața oamenilor sub forma de profesori diferiți, în funcție de locul în care se află, pentru a-i ajuta să progreseze pe cale. Și asta face tot timpul.

Deci, oamenii vor fi atrași de căi diferite și de profesori diferiți și totul este perfect. Cu toții sunt manifestările lui Buddha și ei pot spune lucruri contradictorii și lucruri diferite, iar în budism spunem că nimic nu este absolut corect.

La nivel convențional nu putem vorbi despre un lucru că este mai corect decât altul.

Buddha va continua să ne conducă spre profesorii care ni se potrivesc, prin care să putem progresa.

Și să nu uităm de primul jurământ bodhisattva: „A te lăuda sau a-i critica pe ceilalți”. La ce se referă? El nu se referă la faptul de a mă lăuda, pentru că atunci aș încălca jurământul în orice moment, ci la faptul că mă laud când spun că sunt un profesor mai bun decât alți profesori.

Atunci când mă laud și îl minimalizez pe alt profesor în fața elevului său, l-am îndepărtat pe elev de calea spre iluminare. De ce? Pentru că acel profesor poate că era exact de ceea ce avea nevoie acel elev. Buddha știe totul. El știe exact de cine are nevoie acel elev.

a.   Deci, pe de o parte avem jurământul bodhisattva de a nu strica niciodată astfel de relații. Dimpotrivă. Dacă înțelegem cum plantăm semințele karmice, vom face tot ce putem pentru a aduce profesorii și elevii împreună. Aceasta este rolul nostru: să aducem        profesorii și elevii împreună. În acest fel, plantăm semințele karmice de a-i întâlni pe cei mai potriviți profesori, care să ne ducă spre fericirea supremă. Deci, din punct de vedere karmic, nu dorim să îndepărtăm profesorii de elevi lor.

b.   Pe de altă parte, uneori putem vedea un profesor care induce în eroare elevii. Există diverse secte al căror lider predică sinuciderea sau lucruri oribile; Iar inima noastră spune: „Acest lucru este greșit. El face rău elevilor”. Atunci ce vom face?

Spunem că dacă vedem pe cineva că îi înșală pe alții, trebuie să ne ridicăm și să facem ceva pentru a-i ajuta pe acei oameni, la fel ca și atunci când cineva lovește o altă persoană. Dar, dacă am învățat aceste lucruri, trebuie să și recunoaștem că habar               n-avem de ce face acea persoană acele lucruri și nici măcar nu știm cine este.

Trebuie să evităm să judecăm și să criticăm acea persoană.

Deci, vedem un act cu care nu suntem de acord, pe care îl considerăm dăunător. Într-un astfel de caz avem datoria să facem ceva cu condiția  [ca ceea ce facem] să ajute. Dacă nu ajută, nu-l facem. Dar, în cazul în care oamenii au o oarecare încredere în noi și le-am putea da argumente logice care să-i ajute să înțeleagă ce se întâmplă, atunci va trebui să facem asta.

De aceea, niciodată nu-i vom judeca pe alți profesori. Nu știm cine sunt și de ce fac asta. N-avem nicio idee. Și așa va fi întotdeauna.

Învățătura supremă a lui Drangye este: „Nu judeca niciodată!”.

Este adevărat că Drangye ne ajută să aprofundăm înțelegerea vacuității și acesta este un scop foarte important, dar Drangye ne demonstrează în mod indirect faptul că nu știm.

Doar Buddha este omniscient și se manifestă în fața oamenilor în funcție de cum au ei nevoie, iar noi nu știm de ce face ceea ce face. Cu siguranță nu putem vedea cum se vor derula și dezvolta lucrurile în următorii 500 de ani sau 1000 de ani.

Deci nu putem judeca. Putem acționa doar în măsura în care înțelegem că asta va aduce binecuvântare oamenilor și nimic altceva.

Dacă Buddha însuși a predat pe vremea lui patru școli diferite de gândire, iar unele dintre ele sunt incorecte, poate că el încă continuă să facă asta. Poate că el continuă să trimită profesori care predau puțin pe lângă subiect, pentru că de asta au nevoie acei elevi, pentru că nu sunt încă pregătiți să primească și altceva.

Putem vedea asta în mănăstiri. După cum știm, ei au o tradiție de dezbateri foarte dezvoltată.

–   sunt tinerii care tocmai au absolvit titlul de Geshe și știu să dezbată genial și cunosc toată materia de studii,
–   Și sunt cei în vârstă care sunt maeștri, dar ei nu mai au nevoie să demonstreze nimic nimănui.

Iar uneori aceștia intenționat iau o poziție greșită, sau puțin greșită, și se prefac că au uitat ceva și îl lasă pe tânărul Geshe să-i învingă. Și ei spun „Ah, da, așa este corect! M-ai învins!”. Între timp toți ceilalți privesc și mai învață câte ceva.

Așadar, Buddha apare în diferite moduri și se folosește de abilitățile sale, de Tap ke, de metode speciale, de tot felul de trucuri și mijloace abile, pentru a-i ajuta pe oamenii să progreseze.

Nu știm dacă persoana de lângă noi nu este un astfel de Buddha, și poate că țipetele șefului ne pot duce într-un loc la care n-am fi ajuns altfel. Poate demiterea noastră este exact ceea ce aveam nevoie pentru a deschide ușa către altceva. Deoarece nu avem omnisciența lui Buddha nu putem înțelege de ce ni se întâmplă astfel de lucruri și nu știm de ce oamenii fac ceea ce fac.

 

Textele acestui curs

1.   Esența elocvenței despre arta interpretării

După cum am spus, Je Tsongkapa, în timp ce scria o carte despre vacuitate, a devenit frustrat datorită descrierilor diferite ale vacuității. El a lăsat cartea în mijloc și s-a apucat să scrie altă carte numită:

Drange lekshe nyingpo

Uneori se spune Lekshe nyingpo,

Ea este scrisă de marele maestru Je Tsongkapa.

je tsongkapa

El a fost unul dintre cei mai mari profesori care au exista vreodată pe această planetă. A fost profesorul primului Dalai Lama și a scris aproximativ zece mii de pagini. În mănăstiri se ia o pagină și este dezbătută un an întreg. El scris zece mii de pagini care sunt de o mare profunzime. Atât Sutra cât și Tantra. El a avut o cunoaștere vastă și o înțelepciune incredibilă. Unii spun despre Je Tsongkapa că ar fi primit cunoașterea prin canalizare directă de la Manjushri. Alții spun că el însuși a fost Manjushri, care a apărut sub înfățișarea lui Je Tsongkapa.

Ce înseamnă numele cărții?

Drangye        – la propriu sau la figurat,
Lek                  – bine,
She                  – a explica,
Lekshe           – bine explicat,
Nyingpo        – esență, inimă.

Deci, putem spune: Esența explicației bune despre arta interpretării.

În engleză se spune elocvență. Cineva care vorbește elocvent, care are darul de a expune frumos și convingător sau are o abilitate retorică bună.

Vom traduce „Esența elocvenței despre arta interpretării”.

În mănăstiri, după ce se studiază Prajna Paramita timp de 11 ani, se opresc din studiu și timp de un an memorează această carte. Are aproximativ două sute treizeci de pagini, și nu este deloc ușor să fie învățată pe de rost. Se țin concursuri pe tema ei și se dau premii studenților care reușesc s-o învețe pe de rost.

Cartea este excepțională prin valoarea, calitatea și înțelepciunea ei. Și însuși faptul că a fost scrisă, este un lucru foarte neobișnuit. Pentru că Je Tsongkapa ne oferă criterii despre cum să fie interpretate cuvintele unui mare profesor precum Buddha, și nu de a solicita interpretare, pentru că altfel apar contradicții.

Dacă există o tradiție spirituală sau o tradiție religioasă și nu are o astfel de învățătură, la ce va duce asta? Când unii susțin că profesorul a spus așa și alții spun că profesorul a spus așa” se iscă război religios. Și sunt gata să și omoare, pentru că profesorul sau Dumnezeu sau oricine altcineva a spus așa.

De aceea această învățătură este esențială pentru a preveni astfel de lucruri și pentru a preveni deteriorarea tradițiilor religioase. Acesta este măreția și geniul lui Je Tsongkapa care a înțeles că este nevoie de o astfel de învățătură.

2.   Comentariul despre adevărata intenție a sutrelor

După cum am spus, bodhisattva Paramarta Samudgata s-a dus la Buddha și l-a întrebat „Te rog să-mi explici…” și am spus că apare în capitolul 7 al unui comentariu pe care l-a scris Buddha (în care sunt 10 capitole). Și din moment ce Buddha a scris acest comentariu, el este de fapt o sutra.

Și această sutra se numește:

Dode gongdrel

În sanscrită, Samdhinirmochana Sutra.

Ea este o sutra faimoasă care stă la baza tuturor învățăturilor școlii Numai Minte.

Drel    – comentariu,
Gong   – adevărata intenție sau gândul din spatele lucrurilor sau intenția din spatele lucrurilor,
Do       – sutra. Este cuvântul tibetan pentru sutra,
De       – acestea.

Deci, „Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre”.

Ce sunt „aceste sutre”?

„Sutra” înseamnă o scurtă predică rostită de Buddha, iar această carte este comentariul său asupra propriilor sale sutre.

Buddha a scris acest comentariu despre adevăratul sens al sutrelor rostite de el mai înainte, adică în prima și în a doua învârtire a roții Dharmei. El a transmis sutre, a transmis învățătură, iar acum vine și dă această sutră, în a treia învârtire a roții Dharmei. Această a treia învârtire a început-o bodhisattva Paramarta Samudgata. Aceasta este sutra în care Buddha a răspuns la întrebarea acestui bodhisattva cu privire la contradicțiile dintre prima și a doua învârtire a roții.

jangsem dundam yangdak pak shupay leu

Jangsem        – bodhisattva,
Dundam Yangdak pak – Paramarta Samutgata,
Shupay           – întrebare,
Leu                    – capitol.

Adică, Jangsem Dundam yangdak pak shupay leu înseamnă capitolul despre întrebarea lui bodhisattva Dundam yangdak pak.

Așadar, Buddha explică adevărata sa intenție și aici spune: „Ceea ce am predat atunci nu a fost exact ceea ce am vrut să spun. Acum luați această învățătură drept învățătura supremă”.

Deci, cine va spune că aceasta este învățătura corectă și că ar trebui luată la propriu? Adică, Buddha a spus: „Luați asta la propriu”. Cine ar fi de acord cu asta? Doar școala Numai Minte.

Școala Madhyamika Prasangika spune: „Nu, nu, nu. Aceste lucruri ar trebui luate la figurat. Aceste cuvinte ale lui Buddha: „Aceasta este adevărata intenție”, le-a spus pentru că asta trebuia să audă acel public, „dar nu asta a intenționat cu adevărat”.

3.   Sutra cerută de Arya numită „Înțelepciunea Nesfârșită”

Există o sutră paralelă cu aceasta, care este acceptată de școala Madhyamika și a primit numele celui care a cerut-o: bodhisattva Pakpa lodru misepe.

Lodru     – înțelepciune,
Pakpa    – Arya,
Mi sepa  – nesfârșit.

Arya a cărui înțelepciune este nesfârșită.

El i-a cerut lui Buddha sutra, iar în urma cererii sale, Buddha i-a explicat într-o altă sutra numită:

pakpa lodru misepe shupay do

Sutra cerută de Bodhisattva al cărui nume este Înțelepciunea Nesfârșită.

În ea Buddha spune: „Ce am predat în a doua învârtire a Roții Dharmei este ceea ce am vrut să spun cu adevărat”.

 

Cei mai mari deschizători de drumuri

Există o listă de oameni care sunt considerați deschizători de drumuri în învățăturile budiste sau „marii inovatori”.

Doi dintre ei sunt bine cunoscuți:

1.   Arya Nagarjuna, numit și „al doilea Buddha”. El ne-a dat detalii despre înțelepciunea vacuității conform școlii Madhyamika.

2.   Maestrul Asanga, care ne-a oferit explicații și detalii despre școala de gândire Numai Minte.

Ei sunt considerați adevărați deschizători de drumuri în domeniul vacuității conform școlii Madhyamika și a școlii Numai Minte.

Fratele maestrului Asanga a fost maestrul Vasubandhu.

Maestrul Vasubandhu a scris „Abhidharma Kosha”.

Abhidharma Kosha face parte din școala Detailiștilor. O școală mai joasă. Înseamnă asta că a crezut în această școală? Nu neapărat, pentru că atunci când a scris „Abhidharma Kosha”, a spus: „Doar citez”.

De fapt, el a scris două seturi de scrieri, unul din tradiția „Abhidharma” și al doilea set din școala „Numai Minte”.

Cursul 15

Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?

Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)

Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 1 – prima parte

 

Studiul, importanța și originile sale

Acest curs se concentrează pe vacuitate, iar în ceea ce privește latura intelectuală a vacuității, este poate cel mai dificil curs din cele studiate până acum. Acest curs intră pentru prima dată în problema diferitelor școli ale budismului.

Este un studiu filozofic și este un subiect care poate fi foarte tehnic, pentru că se intră în multe detalii, dar vom încerca să-l facem cât mai interesant.

Suntem deosebit de norocoși cu acest curs. Geshe Michael împreună cu un grup de elevi ai săi, au mers special la Mănăstirea Sera Mey pentru a primi acest studiu de la unul dintre cei mai buni profesori din lume pentru această materie ce se numește Geshe Tupten Rinchen, care a fost unul dintre principalii profesori ai lui Geshe Michael.

Acest profesor a predat această materie într-un mod extraordinar în ceea ce privește întinderea și profunzimea lui și, de asemenea, într-un mod foarte interesant și în viață.

Acest studiu a fost dat după ce Geshe Michael era deja Geshe. În mănăstire, pe măsură ce trec anii, seriile de studenți se împuținează, oamenii pleacă. Iar această învățătură este dată la sfârșitul programului de studii din mănăstire pentru că este mai complexă. Dacă clasa de studii se micșorează, atunci cea de sub ea se micșorează și ea și pentru asta clasele au început să fie unite. Se pare că datorită acestui fapt, Geshe Michael a pierdut acest studiu. Așa că a primit titlul de Geshe fără să urmeze acest curs.

Mai târziu, Geshe Michael s-a întors în India cu un grup de studenți ai săi, din New York și au primit acest studiu de trei ori.

După cum am menționat, Geshe Tupten Rinchen a fost un expert în acest domeniu, unul dintre cei mai mari din lume.

Nu vom intra în toate detaliile pe care le-a transmis – pentru că nu se poate face asta în zece lecții. Dar vă vom transmite principalele puncte și cred că este suficient pentru ca să simțiți ce reprezintă acest material și de ce este important.

Cursul tratează „care a fost intenția lui Buddha” și vom explica mai târziu de ce a fost ales acest titlu. De ce trebuie să punem această întrebare?

 

Subiectul cursului

Numele subiectului pe care îl vom studia, în tibetană este:

Drange

Drange este o prescurtare. Cum știm tibetanii prescurtează mereu. În română se spune „la propriu și la figurat”.
Drang – figurat,
Nge      – la propriu, literal.

Putem spune că Drang este vorba metaforică al lui Buddha, sau când Buddha vorbește la figurat.

Nge este atunci când Buddha vorbește la propriu. Când ar trebui să fie înțeles literal.

Aproape toată învățătura acestui curs, cu excepția ultimelor lecții, se bazează pe punctul de vedere al școlii „Numai Minte”. Ea are o concepție diferită asupra vacuității față de Școala Căii de Mijloc, iar studierea concepțiilor ei clarifică concepția corectă asupra vacuității.

Asta înseamnă că tot ceea ce ați auzit despre vacuitate până acum, ar trebui să lăsați deoparte. Acum ne vom pune pălăria școlii „Numai Minte” și vom uita pentru o clipă tot ce-am învățat. Apoi veți putea revenii la ele, dar cu mai multă profunzime și cu mai multă înțelegere, și acesta e jocul.

În mănăstiri, această materie se studiază timp de aproximativ doi ani, spre sfârșitul programului de studii. Deci, este ca și cum am învăța din nou despre vacuitate.

Drang dun              Nge dun

Dun              – adevăr, sens, semnificație.
Drang dun înseamnă cuvintele rostite trebuie luate la figurat.
Nge dun     – cuvintele rostite trebuie luate explicit, la propriu.

 

De ce trebuie să înțelegem la propriu și la figurat?

De ce trebuie să înțelegem la propriu și la figurat?

De exemplu, Buddha a spus odată: „Omoară-ți mama și tatăl!”. Cum trebuie să luăm asta, la propriu sau la figurat?. Buddha nu a spus-o la propriu. Cu toții știm că, a omorî mama sau tatăl este unul dintre cele mai mari păcate pe care o persoană îl poate săvârși. Este una dintre cele „Cinci fapte imediate”. Este un tip de păcat care garantează renașterea în infern imediat după această viață. După cum știm karma are timpul ei de rodire, există karme care rodesc în această viață, altele care rodesc în viața următoare și există karme care pot rodi cu mult mai târziu. Uciderea unui părinte este unul dintre cele mai grave păcate pe care îl poate comite cineva. În mod garantat va cădea în infern de îndată ce această viață se va termina.

Deci, când Buddha a spus „Omoară-ți mama și tatăl!” fiecare budist și fiecare persoană va întreba: Ce a vrut Buddha? Deci există deja întrebarea: Ce a vrut să spună aici? De ce spune el așa ceva? Deci aceasta este întrebarea care stă la baza acestui curs, care a fost intenția lui Buddha? Și vom intra în curând în asta și în multe altele.

Deci, „Omoară-ți mama și tatăl” trebuie luat la figurat și nu la propriu.  În acest caz specific de „ucide-ți tatăl și pe mama ta” a fost evident la figurat, și nu trebuie luat la propriu. Oamenii apelau la sfaturile lui Buddha și îl întrebau: „Vrem să ne îndreptăm spre o viață spirituală, dar avem tot felul de obligații. Avem afacere, avem familie, avem asta și asta..”. În acele vremuri, oamenii se gândeau să se alăture comunității care îl urma pe Buddha, dorind să devină călugări și să studieze direct cu el. Dar aveau tot felul de dificultăți care le apăreau pe cale.

Și Buddha le-a spus:

„Dacă viața de familie vă distrage puternic atenția de la obiectivele voastre spirituale, ar trebui să plecați de acasă.”

Asta a vrut să spună Buddha.

Deci „Omoară-ți mama și tatăl!” înseamnă să-i părăsești. Dacă situația este de așa natură încât nu puteți practica acasă, atunci părăsiți casa. Pentru că în Asia antică fiii trebuiau să-și întrețină părinții. Deci la asta s-a referit Buddha.

Poate vreți să întrebați: De ce este atât de extrem?

Pentru că trebuie să ne străduim să ajungem la cel mai înalt nivel de care suntem capabili. Este foarte ușor să ne obișnuim cu o anumită practică, sau să trăim într-un anumit mediu, să stagnăm și să rămânem mulțumiți acolo.

Dacă nu depunem efortul adecvat și maxim, pentru a practica calea spirituală cât mai bine și la cel mai înalt nivel de care suntem capabili, atunci nu vom ajunge nicăieri. Moartea ne va înhăța din urmă.

De îndată ce am stăpânit o anumită etapă, trebuie să trecem la etapa următoare. Și dacă nu facem asta, atunci moartea ne va termina înainte ca noi să o terminăm pe ea. Suntem permanent în competiție cu moartea. Trebuie să învățăm cum să dobândim controlul asupra lucrurilor. Și pentru asta este nevoie de mult efort și multă practică.

Și de ce este asta important? Pentru că nu vom putea fi de folos nici părinților noștri și nici nouă înșine dacă renunțăm și murim. Vom muri și noi și ei. Și nu îi vom putea ajuta pentru că nu am atins un nivel suficient de înalt.

Aceasta este dilema morală în care se află fiecare practicant serios. La un moment dat, prioritățile vor trebui să susțină practica. Sunt situații în care practica se poate face în cadrul familiei. Asta nu înseamnă că toată lumea ar trebui să părăsească familia.

De fapt, putem face calea foarte bine chiar și din locul în care ne aflăm, dar va necesita efort, va necesita gândire, va necesita planificare, va necesita mult curaj, multă dăruire.

La asta s-a referit Buddha când a spus: „Ucide părinții!”.

 

„Care a fost adevărata intenție?”

De ce Buddha a exagerat? De ce a spus „ucide-i”? De ce nu s-a folosit de expresii mai simple? Aceasta nu este singura dată când Buddha a făcut asta.

În „Sutra inimii”, Chenrezik și Shariputra stau în fața călugărilor. Chenrezik îi arată lui Shariputra ochiul și îi spune: „Nu există ochi”. Îi arată urechea și spune: „Nu există ureche”. El exagerează în mod special. Are un motiv bine întemeiat  pentru care face asta. Vrea să trezească oamenii. Deci, nu este prima dată când Buddha exagerează.

Chiar și profesorii fac asta uneori, pentru a-i ajuta pe elevi să-și schimbe un obicei dăunător, sau să observe ceva ce nu observă, într-un mod sarcastic. Școala Madhyamika Prasangika folosește sarcasmul.

De exemplu: Să spunem că elevul este neîndemânatic, îi scapă tot timpul lucrurile din mână. Nu dă atenție lucrurilor și îi cad din mână.

Ce-i va spune profesorul? „Adu-mi ceașca de ceai și nu uita să o scapi pe drum”.

Desigur că atunci elevul va începe să fie mai atent. Aceasta este priceperea unui profesor. Cum să ajungă elevul la rezultatul dorit într-un mod indirect.

Gong shi

Gong shi înseamnă „care a fost adevărata intenție” sau „care este baza adevăratei intenții”?

La ce se gândea Buddha când a spus: „Ucide-ți tatăl și mama!”. Care i-a fost intenția? Ce gând a vrut să trezească în noi când a spus astfel de lucruri? Ce a vrut să se trezească cu noi?

Aceasta este întrebarea esențială în studiul Drange. Întrebarea este ce a vrut să spună cu adevărat. De ce Buddha a spus ceva care pare a fi incorect sau nedorit sau chiar invers? Deci, dacă el recurge la astfel de mijloace și la un asemenea mod de a vorbi, de ce face asta, la ce se referă, cu ce intenție? Ce îl motivează pe Buddha sau pe profesor să vorbească în acest fel?

În acest studiu, întrebarea „Care este adevărata lui intenție?” este esențială.

Acesta este sensul de bază a lui Drang dun. Atunci când vorba este la figurat, când este ceva ce trebuie interpretat.

 

Cele trei învârtiri ale roții Dharmei

Dacă ne uităm la toată învățătura lui Buddha pe care a predat-o timp de aproape 50 de ani, putem vedea trei faze ale ei. Sunt numite cele „trei învârtiri ale roții Dharmei”. Ele se referă la trei perioade majore ale învățăturii sale. Cuvântul „perioadă” nu este chiar potrivit, pentru că aceste învățături nu au fost transmise cronologic, ci amestecat. Dar ele pot fi grupate în trei departamente.

Când ne uităm la învățăturile din fiecare departament, ele par a fi diferite, ca și cum nu ar fi același Buddha care le-a transmis. Toate învățăturile sunt sutrele aceluiași Buddha. Dar el vorbește diferit. Se folosește de termeni diferiți și, în principal, explică vacuitatea într-un mod diferit.

De ce se numește învârtirea roții Dharmei? Buddha a stat în meditație, a dobândit conștientizări și a ajuns la iluminare. Conștientizările lui par să fie în inima lui. Cum le va transmite discipolului? Buddha le poate transmite doar prin vorbele lui, prin a le preda.

Ca și cum vorba iese din inima lui. Buddha vorbește și învârte roata Dharmei în discipol, iar dacă discipolul ascultă învățătura, o practică și meditează asupra ei, [atunci] va ajunge apoi și el la aceleași conștientizări în inima lui.

Și aceasta este singura cale posibilă. De aceea se numește învârtirea roții: de la conștientizările lui Buddha la conștientizările discipolului.

 

Cele trei învârtiri ale roții Dharmei

1. Prima învârtire – Se poate spune că prima învârtire este prima învățătură pe care Buddha a transmis-o. Buddha a atins iluminarea sub copacul Bodhi. Iar după ce s-a iluminat, primii oameni pe care i-a întâlnit au fost cinci prieteni cu care practicase înainte de a se ilumina. Aceștia fuseseră tigroaica și puii ei în viața anterioară a lui Buddha. Datorită faptului că Buddha și-a sacrificat trupul, pentru a le salva viața, s-a creat între ei o legătură karmică puternică, și ca urmare aceștia s-au reîncarnat ca cinci călugări. Și au practicat împreună.

Buddha, după ce a ajuns la iluminare, le dă acestora prima învățătură, prima sutra despre cele „Patru Adevăruri Nobile”.

Prima învârtire a roții Dharmei include următoarele învățături:

• • Cele Patru Adevăruri Nobile.
  • Cele „douăsprezece verigi” ale existenței dependente.
  • Cele „cinci agregate” care se află în „Abhidharma Kosha”.
  • Despre simțuri, deschiderilor simțurilor, obiectele simțurilor, conștientizările simțurilor.
  • Despre roata cu opt spițe a Dharmei.
  • Treizeci și șapte de părți ale iluminării.

Aceste învățături sunt incluse mai mult în Hinayana. Desigur că și noi le studiem, pentru că Hinayana este foarte importantă. Buddha a revenit asupra acestor învățături, ​​în diferite etape ale vieții sale. Deci, aceasta este prima învârtire a roții Dharmei. Și vom reveni cu mai multe detalii despre asta mai târziu.

Și în această primă învârtire a roții, Buddha a vorbit despre corp și a spus că acest corp există prin definiție. Și nu numai corpul, ci și toate simțurile, deschiderile simțurilor, toate lucrurile pe care le-am menționat, Buddha le-a descris ca fiind existente prin definiție.

El a vorbit despre lipsa de sine, dar a persoanei, și nu neapărat a componentelor persoanei. El le-a descris ca fiind existente, prin definiție. Vom vorbi despre asta mai târziu.

 

2. A doua învârtire

Au trecut câțiva ani și avem scena frumoasă de pe Vârful Vulturului descrisă în „Sutra inimii”. Acolo Buddha, prin reprezentanții săi Avalokiteshvara și Shariputra, dă o cu totul altă învățătură. El spune: „Nu există nici ochi, nici ureche, nici suferință, nici eliminarea suferinței, nici bătrânețe, nici moarte, nici eliminarea bătrâneții, nici eliminarea morții.”

Buddha ne provoacă. El ne arată toate aceste părți și spune: „Nu există niciuna!”. Tot ceea ce           v-am învățat ― „Cele Patru Adevăruri”, „Cele Douăsprezece Verigi” și așa mai departe ― „nu există”. Aceasta este o cu totul altă discuție despre vacuitate. Este o învățătură complet diferită.

Și când învățăm Sutra Inimii atunci ne întrebăm: „La ce s-a referit Buddha când a spus «Nu există»?” Învățătura Sutrei Inimii spune: „Nu că nu există corpul cu adevărat, ci el nu există de la sine”. În această învățătură el continuă să enumere toate lucrurile despre care a vorbit înainte și spune: „Niciunul dintre ele nu există de la sine. Toate acestea sunt goale și, de asemenea, orice altceva pe care îl arăți este, de asemenea, gol. Toate fenomenele sunt goale, fără excepție”.

Sutra Inimii, Sutrele Prajna Paramita, Sutra Tăietorul de Diamant, [toate] fac parte din „a doua învârtire a roții Dharmei”. Aceasta este o altă învățătură, o altă perioadă, alți oameni, alt loc.

 

3. A treia învârtire

Există, de asemenea, o „a treia învârtire a roții Dharmei”.

În a treia învârtire a roții Dharmei, Buddha spune brusc altceva. Oamenii vin și îl întreabă și el le explică vacuitatea altfel, care contrazice ambele afirmații anterioare. Așadar, trebuie să fi vorbit la figurat în două dintre aceste cazuri. Cea mai mare parte a acestui curs se va concentra pe expresiile Lordului Buddha și pe faptul dacă acestea ar trebui luate la propriu sau la figurat.

Deci, dacă Buddha a dat trei explicații diferite ale vacuității și a dat și mai multe, atunci nu toate pot fi corecte pentru că sunt diferite.

Deci, aparent, Buddha pare să se contrazică. Aparent, pare că există contradicții în cuvintele lui Buddha.

Dar pe de altă parte Je Tsongkapa a spus că dacă le înțelegem bine, vom vedea că nu există nicio contradicție între ele. Dacă aparent există o contradicție, atunci două din cele trei afirmații pe care le-am menționat nu pot  fi la propriu pentru că sunt diferite. Deci două dintre ele sunt la figurat. Dar care din cele două?

 

Trei forme de figurative

Am spus că Drang dun înseamnă la figurat. A vorbi la figurat poate avea trei forme diferite.

1. La nivel de cuvinte

În primul rând, ne referim la vorbire, la cuvinte. Ce se află în spatele cuvintelor? Ce se ascunde în spatele cuvintelor? Care este sensul din spatele cuvintelor? Oare persoana a spus ceea ce avea de gând să spună sau poate a vrut să spună altceva și are un motiv să folosească acest mod de a vorbi?

Părinții fac uneori asta cu copii mici, a căror logică nu este încă dezvoltată sau nu vor să meargă după o logică, sau părinții nu au timp să le explice de ce să nu fugă pe stradă. Uneori părinții vorbesc la figurat pentru a atinge un obiectiv care este important.

De exemplu: copiii stau acasă și se joacă și izbucnește un incendiu în casă. Copiii sunt absorbiți de joc, iar tatăl spune: „Trebuie să ieșim acum din casă!”. Copiii se încăpățânează și îi spun: „Nu, nu! Trebuie să terminăm jocul!”. Atunci tatăl le spune „Am un joc mai bun afară.”, așa că ei ies afară. Deci, acesta este un exemplu de utilizare a vorbirii abile, pentru a atinge un obiectiv important.

Deci, dacă se vorbește la figurat, cuvintele nu corespund sensului real. Dacă se vorbește la propriu, atunci cuvintele și sensul intenționat corespund reciproc.

Atunci când tatăl a spus: „Am un alt joc afară”, el nu s-a referit la un joc, ci a spus cu intenția de a scoate copiii din casă.

Prin urmare, prima formă de vorbire la figurat este la nivel de cuvinte, de expresii.

 

2. La nivel de realitate

Drang dun poate apărea nu numai la nivelul cuvintelor, ci și la nivelul realității. La nivelul realității ne întrebăm: „Când îmi apare un obiect în față, oare modul în care el există corespunde modului în care îmi apare mie? Se potrivește modul în care apare obiectul cu modul în care acesta există cu adevărat?”.

Realitatea la figurat este atunci când obiectul ne minte, apărând într-un mod diferit de cum este în realitate; aceasta este realitatea înșelătoare din jurul nostru.

Dacă mergem după descrierile vacuității pe care le-am primit până acum, nu există nicio potrivire. Obiectul ne apare ca și cum ar fi în afara noastră și spunem că el este doar o aparență/înfățișare exterioară. Acesta este Drang dun la nivel de realitate. Este figurat, este ceva indirect.

Realitatea pixului este falsă sau nu? Realitatea lui supremă corespunde cu modul în care ne apare sau nu? Aceasta este întrebarea aici.

Dacă corespunde pe deplin, atunci vom spune că ea este la propriu.

Dacă nu corespunde, înseamnă că unul dintre lucruri trebuie să fie o iluzie sau ceva fals și asta trebuie explicat. Am vorbit despre asta atunci când am predat despre vacuitatea pixului și forma în care ne apare.

• • Așadar, primul mod în care apare Drang dun este vorbirea la figurat.
  • Al doilea mod, este realitatea care necesită explicare și
  • Al treilea mod este înțelegerea mea.

 

3. La nivel de percepție

Este la nivelul înțelegerii sau a percepției, a modului în care percepem lucrurile.

Iar la acest nivel ne referim la două stări ale minții:

a. Percepția corectă

Tsema

În sanscrită Pramana.

De fapt, corect este să spunem percepție validă mai degrabă decât percepție corectă, pentru a nu complica cu școala Prasangika Madhyamika care spune că percepțiile celui care nu este Arya sunt incorecte. Așa că vom spune percepție validă.

Un exemplu de Tsema: când mă uit la acest obiect și văd un cilindru în culorile alb-negru. Acesta este Tsema. Am o percepție validă. Îl percep prin simțurile mele. Nu sunt amețită deoarece nu am băut alcool, nu sunt somnolentă – toate aceste situații în care mintea mea nu este tulbure, deci percepția mea este validă.

Câte astfel de pramana am pe zi, 65 pe secundă. Tot timpul. Simțurile mele funcționează tot timpul. Cu excepția cazurilor în care mintea mea este tulburată de droguri sau de beție, sau de întuneric sau de furie care îmi distorsionează perceperea, [cu excepția acestor cazuri] presupunem că simțurile funcționează bine.

Deci, la acest nivel de percepție conștientă, prin simțuri, majoritatea percepțiilor sunt Tsema. Percepția directă a simțurilor. Uneori, o mișcare anume ne poate deruta, ne poate înșela. Vedem o frunză zburând pe stradă și credem că este un șoarece. Deci, pot fi situații care nu sunt Tsema, deși simțurile sunt în ordine și nu am băut alcool. Dar, practic, majoritatea percepțiilor sunt Tsema.

Deci, dacă am Tsema despre acest obiect, atunci această percepție, vom spune [despre ea] că ea este la propriu. Obiectul este cu adevărat un cilindru alb-negru, deci percepția este corectă sau validă.

Deci, ceea ce percep prin simțurile mele care nu sunt defectuoase, îl consider la propriu. Mă voi raporta la ea și îi voi răspunde și îmi voi continua viața pornind de la presupunerea că ceea ce văd, un cilindru alb și negru, este valid. Iau asta la propriu.

Pentru că nu cred că roșu este de fapt alb. Și, desigur, există și alte percepții, cum ar fi frunza care zboară și cred că este șoarece. Această percepție nu o pot lua la propriu. Privind retrospectiv, pot înțelege că ar fi trebuit să interpretez percepția diferit. Acolo nu era un șoarece.

Deci, percepțiile valide sunt la nivelul percepțiilor la propriu, ceea ce înseamnă că înțelegerea mea corespunde în mod valid modului în care lucrurile există cu adevărat.

b. Înțelegerea aproximativă

Acesta este un alt nivel de percepție.

Yi chu

Yi este un alt cuvânt în tibetană pentru minte.

Yi Chu este o percepție care este considerată incorectă. Este o percepție care este aproximativă, un mod aproximativ de înțelegere a lucrurilor, nu tocmai exact.

De exemplu: când vorbim despre vacuitatea pixului. Omul vede ceva, câinele vede altceva, adică ceva ce există de la sine – și ajungem la concluzia că acel ceva nu are nicio existență proprie de sine. Obiectul nu este nici pix de la sine și nici os de ros, de la sine, prin urmare este gol.

Deci, avem o anumită înțelegere a vacuității, dar nu am perceput-o direct.

Aici nu sunt în situația în care văd un cilindru alb-negru și sunt sigură de ceea ce văd. Nu, nu mai am aceeași siguranță, pentru că nu am perceput direct vacuitatea. Am auzit povestea și am înțeles-o.

Adică, am o înțelegere a vacuității care se bazează pe o explicație pe care am auzit-o și poate că am un grad de convingere, dar aceasta nu este o percepție directă.

Acest lucru se întâmplă la nivel figurat, ceea ce înseamnă că înțelegerea mea corespunde doar în linii mari cu modul în care sunt lucrurile.

Deci, când vorbim despre ce este Drang dun și Nge dun, în acest exemplu de vacuitate, este clar:

• • Că atunci când percepția este directă – sunt convinsă 100% că este Nge dun. Este la propriu. Acum știu că lucrurile sunt goale.
  • În al doilea caz, aproape cred, dar încă mai am îndoielile mele. Încă mai am îndoieli care mă sâcâie. De unde știu asta? Mă enervez. Încă mai cred că celălalt nu este în regulă de la sine. Deci, atunci când înțelegerea mea se bazează doar pe explicații și contemplare, pe înțelepciunea auzului și pe înțelepciunea contemplării dar nu încă pe înțelepciunea meditației pentru că încă nu am perceput direct vacuitatea în meditație, ea este Drang dun.

Deci, în primul caz am spus că este la propriu, iar în al doilea caz, [că] este la figurat, aproximativ.

Este foarte interesant că înainte ca omul să ajungă la nivelul de iluminare completă a lui Buddha, există un nivel înainte foarte aproape de acesta, în care corpul său este aproape angelic. Este aproape de a fi un înger și este în întregime o funcție a cât de bine înțelege vacuitatea.

Deci, în primul caz, la propriu, modul în care există lucrurile și modul în care apar sunt complet compatibile. În percepția directă a vacuității, percepem realitatea supremă, adică ceea ce apare și ceea ce există coincid perfect. În al doilea caz, la figurat, există o legătură care nu este complet clară.

Deci,

• • La nivel de vorbire, de cuvinte, ne întrebăm: „Oare există o concordanță între ceea ce spune Buddha sau profesorul, și ceea ce a avut de gând sau a intenționat să spună? Dacă există concordanță, [atunci] vorbirea este la propriu. Dacă nu există concordanță, atunci cuvintele ar trebui interpretate.
  • La nivel de realitate, oare modul în care lucrul există corespunde modului în care îmi apare mie? Se potrivește modul în care apare obiectul cu modul în care acesta există cu adevărat?” Dacă nu, este Drang dun. Dacă da, este Nge dun,
  • La nivel de percepție, modul în care percep obiectul se potrivește cu modul în care există obiectul?

Care este diferența dintre doi și trei?

La doi mă uit la modul în care apare obiectul, iar de la trei mă uit la modul în care îl percep eu.

 

Lui Bodhisattva îi este greu să înțeleagă intenția lui Buddha

În acest curs ne vom concentra mai ales pe nivelul de cuvinte, pe vorbirea la figurat al lui Buddha. Vom intra mai adânc în subiectul – când Buddha a vorbit la propriu sau la figurat. Când Buddha a vorbit literalmente și când cuvintele sale necesită interpretare.

–   Pentru că la început Buddha a spus că pixul, corpul, agregatele au propria lor natură. Asta a spus în prima învârtire a Dharmei.
–   Apoi spune, în Sutra Inimii: „Nimic nu există așa cum crezi tu”.

Apoi un bodhisattva pe nume

Dundam yangdak pak

vine la Buddha și îi spune: „Iartă-mă că îți spun, dar cu tot respectul, uneori ai explicat una și alteori alta. Mai întâi ne-ai spus că cele cinci agregate, cele șase simțuri, au propria lor natură, și apoi ne-ai spus că nu este așa. Te rog, vrei să ne explici?”

Deci, ce va face Buddha? Buddha se întâlnește cu un elev care are dificultăți de înțelegere, nu pentru că lucrurile nu sunt clare, ci pentru că el nu are încă capacitatea de a integra lucrurile în profunzimea lor. Vacuitatea este complicată. Pentru că dacă se merge prea departe cu elevul, care nu este încă pregătit mental să integreze pe deplin sensul vacuității, acest lucru are putea avea consecințe negative.

Dacă suntem o persoană logică care caută adevărul, odată ce ne-am convins de ceva, atunci trebuie să fim consecvenți cu ceea ce ne-am convins. Altfel, începem să ne încurcăm.

Să zicem că sunt convinsă că fumatul nu este bine pentru mine și continui să fumez, deci nu sunt consecventă.

Cu toții, avem concepții greșite, de aceea suntem aici. Cu toții avem o minte care ne înșală. Patanjali spunea: „Trebuie să oprim înșelăciunile minții.”

Dar de îndată ce cineva mi-a arătat ceva, logic, în mod ordonat, pas cu pas, și în fiecare loc am fost de acord cu el și am ajuns la concluzia că șeful care țipă la mine nu poate fi rău de la sine, ci el a venit de la mine. Dacă acum sunt consecventă cu asta, înseamnă că nu mai trebuie să reacționez niciodată cu furie sau să-l învinuiesc, sau să-l bârfesc sau să-mi petrec timpul la telefon spunându-le altora ce persoană oribilă este. Dar ne este greu să facem asta, pentru că suntem obișnuiți să ne plângem mereu, și [plângându-ne] poate îl facem pe cineva să ne țină partea, așa că continuăm.

Sunt persoane care dacă aud această concluzie a învățăturii totale despre vacuitate, așa cum ne-a spus Buddha în „Sutra inimii”, se vor speria prea tare, și se vor îndepărta de învățături, iar Samsara îi va ucide.

 

Capitolul despre problema lui Bodhisattva – Dundam yangdak pak

Buddha îl întâlnește pe Bodhisattva pe nume Dundam yangdak pak, care îi pune aceste întrebări. Atunci Buddha îi răspunde: „Atunci când am spus că nimic nu există cu adevărat, nu am vrut să spun asta, ci că sunt lucruri care există și lucruri care nu există.” După care Buddha începe să explice în detaliu ― și aceasta este școala Numai Minte la care ne vom referi în acest curs.

Acest Bodhisattva care era discipolul lui Buddha, presupunea din capul locului că Buddha nu minte, că Buddha nu este capabil să mintă, că nu are niciun interes să mintă. Și dacă compasiunea lui Buddha era atât de mare, atunci n-ar fi putut niciodată să-i facă rău discipolului. Mai mult de atât, Buddha era și omniscient, știind bine ce-i dăunează și ce este benefic discipolului.

Dar acum discipolul aude ce spune Buddha, iar asta îl derută și este confuz. Dar el nu sare imediat la concluzia că Buddha se contrazice și, prin urmare, îi întoarce spatele. El nu face asta, pentru că el crede în Buddha, așa că îl întreabă cu bună credință: „Te rog, explică-mi!”.

Acesta este un întreg capitol care apare în sutra și numele capitolului este „Întrebarea lui Bodhisattva”, întrebarea lui Dundam yangdak pak.

Dundam yangdak pak shupay leu

Dundam yangdak pak este numele lui bodhisattva, iar în sanscrită i se spune Paramarta Samutgata.

Dundam  – adevărul absolut.
Yangdak – complet, cu siguranță.
Shupa este un cuvânt poetic pentru o întrebare. Un cuvânt antic tibetan pentru întrebare. șupa
Leu            – capitol.

Deci, Dundam yangdak pak shupay leu înseamnă capitolul despre întrebarea lui bodhisattva Dundam yangdak pak.

Acest capitol apare în cartea numită „Sutra cu privire la adevărata intenție”. „Explicația adevăratei intenții”.

Cine a scris această carte? Buddha a scris-o, pentru că este o sutră. Se numește explicație, dar Buddha este cel care explică.

Și în această carte, care este o sutră foarte lungă, în capitolul 7 se află întrebarea lui Bodhisattva, iar în urma acestei întrebări vine răspunsul lui Buddha. Iar răspunsul lui desfășoară în fața noastră școala Numai Minte. Întreaga școală Numai Minte se bazează pe această explicație a lui Buddha.

Deci, cine a inventat această școală de gândire? Buddha. Și, de asemenea, le-a inventat și pe toate celelalte, chiar dacă nu sunt neapărat de acord între ele.

 

Cele patru școli ale budismului antic

Când ne referim la cele patru școli de budism ne referim la budismul antic din India. Și pe toate pe care le-a predat Buddha. Vom porni de la cea mai înaltă până la cea mai de jos.

1. Prima, este Calea de Mijloc care este cea mai înaltă școală. Aceasta are două subșcoli: Svatantrika și Prasangika madhyamika

2. A doua școală este Numai Minte.

3. Mai jos se află școala Sutriștilor – numită și școala „Logicienilor”. Ea a fost prezentată în cursul 4.

4. Și cea mai jos este școala Abhidharma sau „Înțelepciunea înaltă” sau Școala detailiștilor care se numește Vaibhașika – toate acestea sunt nume ale aceleiași școli. În cursurile 5 și 8 am studiat Abhidharma Kosha.

Mai există și alte școli printre ele care nu sunt considerate budiste. Există o ierarhie printre ele în ceea ce privește înțelegerea lor asupra vacuității. Dar ele nu vorbesc despre vacuitate.

Dar odată ce școala începe să vorbească despre vacuitate, chiar și la cel mai de jos nivel, ea intră deja în categoria de școli budiste. Cu toate că în „prima învârtire a roții Dharmei”, care sunt școlile Sutriștilor și Abhidharma, se vorbește destul de mult despre existența de sine, dar vorbesc puțin și despre vacuitate.

Și se merge în sus până la școala cea mai înaltă a „Căii de Mijloc”, școala Prasanghika, care spune că nimic nu are existență de sine. Sub ea, se află școala Svatantrika care vorbește de un anumit grad de existență de sine.

Și aici lucrurile se complică. În școala Svatantrika există două curente principale: un curent care tinde spre școala Numai Minte și altul care tinde spre Sutriști.

Deci acestea sunt cele patru școli ale Indiei antice.

A nu se confunda cu cele patru tradiții acceptate astăzi în budismul tibetan:

–   Sakya
–   Kagyu
–   Nyingma
–   Gelugpa

Unde sunt toate? Pe Calea de Mijloc superioară, Prasangika. Ele nu diferă în ceea ce privește înțelegerea lor despre vacuitate. Ele diferă în modul în care ajung să perceapă vacuitatea în mod direct.

Dacă tragem o linie sub școala Numai minte, ceea ce este sub linie este considerat Hinayana, și ceea ce este deasupra liniei este Mahayana.

Aceste școli le învățăm în tradiția noastră. În mănăstiri se dedică mult timp studiului acestor școli. Mult timp este dedicat logicii budiste. Întreaga tradiție de dezbateri, a structurii de dezbateri vine de la școala Sutriștilor, a Logicienilor.

Budismul tibetan respectă tradiția Hinayana și, de asemenea, acesteia îi este dedicată mult studiu și mult timp. Ea nu trebuie subestimată pentru că a fost transmisă de Buddha, iar Buddha nu a vorbit în vânt. Dacă el le-a predat, înseamnă că a avut motive întemeiate (să ne  transmită învățăturile) ca să le învățăm. Vom vorbi despre asta mai târziu.

Mai mult de atât, în Lam Rim-ul scurt pe care l-am studiat la sfârșitul cursului 9 (lecțiile 8, 9 și 10), se spune că a subestima învățăturile pe care le-a transmis Buddha este o karma foarte grea, indiferent de școala de gândire. Pentru că plantează semințe care ne vor îndepărta de Dharma și totodată chiar și jurămintele bodhisattva ne spun să nu facem asta.

 

Școlile se deosebesc între ele prin înțelegerea lor asupra vacuității

Lucrul care deosebește cele patru școli este modul în care acestea explică vacuitatea. Așa cum am spus, Buddha le-a predat pe toate, dar trei și jumătate dintre ele greșesc în privința vacuității. Numai școala Prasangika este complet corectă.

Fiecare dintre noi trebuie să ajungă la o bună înțelegere a școlii Prasangika dacă dorește să se elibereze de suferință și samsara.

Dacă atribuim unui lucru chiar și o fărâmă de existență de sine, nu ne vom putea elibera.

 

Importanța studierii celor patru școli de gândire

Este foarte dificil să ajungem la un asemenea nivel de înțelegere profundă a școlii Madhyamika. De aceea este importantă studierea școlii Numai Minte care este aproape corectă și este foarte aproape de Madhyamika. Când începem să o studiem, diferențele subtile dintre ele încep să devină vizibile.

Este foarte important să aprofundăm înțelegerea diferențelor subtile, ca nu cumva să ne atașăm de școala Numai minte fără să ne dăm seama și astfel să nu ne mai putem elibera.

Lama Dvora Hla povestește:

« Am participat în India la învățătura pe care a dat-o  Geshe Michael despre Svatantrika și despre cele două aspecte ale sale. Studiul nu a fost ușor pentru că s-a intrat în foarte multe detalii. Cu mine a fost  cineva pe care îl respectam foarte mult și care era un mare maestru în Vipassana, provenind din tradiția Hinayana. Un om extraordinar. Am fost prieteni și înainte, și am stat mult împreună, dar l-am văzut că își pierde răbdarea, și a părăsit învățătura. El mi-a spus: „Acestea sunt școli străvechi de gândire, și nici măcar nu sunt corecte – este păcat să-ți dedici lor timpul!”. »

Buddha a avut un motiv întemeiat de a le preda.

Este o mare greșeală să credem că dacă ele sunt străvechi și incorecte, nu ne sunt necesare.

Motivul pentru care Buddha a predat cele patru școli de gândire este că, în orice public uman, în orice moment al istoriei omenirii, atunci când se explică vacuitatea, o parte a publicului se va atașa în mod natural de una dintre aceste patru școli. Acestea sunt cele patru tipuri de personalitate sau moduri de gândire despre vacuitate pe care le au oamenii chiar înainte de a auzi despre budism.

Ei cred că sunt în Prasangika, dar de fapt nu sunt. Iar rolul nostru ca profesori este să-i ridicăm la școala Prasangika, pentru că altfel nu se vor putea elibera de suferință.

Deci trebuie să cunoaștem exact nuanțele și diferențele dintre diferitele școli de gândire.

În acest curs ne vom concentra doar pe școala Numai Minte în comparație cu Prasangika. Există și alte cursuri pe care le putem studia în viitor, care merg mai în profunzime.

Deci, cei care studiază, în mod firesc, vor fi atrași de una dintre aceste școli și chiar și noi înșine în momente diferite ale vieții, vom fi într-una dintre școli.

Și dacă nu cunoaștem subtilitățile, nu putem ști în ce școală ne aflăm.

Atunci când am predat școala Calea de Mijloc, Prasangika, „Sutra inimii”, cursul 12, descrierea vacuității este atât de frumoasă, atât de curată, atât de cuprinzătoare, complet corectă și relativ simplă. Atunci de ce ne-am îndrepta spre ceva greșit și complicat? De ce am face asta?

În continuare vom da motivele pentru care este important să studiem diferitele școli.

 

Înțelegerea vacuității este esențială pentru a ne elibera de samsara

Acesta este un citat dat Je Tsongkapa și vă voi spune numele cărții în curând. Nu sunt cuvintele lui, ci este un citat din sutra numită „Sutra cerută de Ființa Realizată Rashtrapala”.

Tongpa shiwa kyewa mepe tsul mi shepe drowa kyam gyur pa

Drowa  – oameni, ființe,
Dro       – a merge, a umbla. Ei sunt numiți cei care „umblă” prin samsara pentru că sunt mereu în samsara.
Kyam    – a hoinări, a rătăci fără scop.

Deci, ființele care rătăcesc fără scop prin samsara.

Mi           – nu,
Shepa    – a ști, a înțelege,
Shepe înseamnă datorită ignoranței, sau pentru că ele nu știu.

Pentru că nu știu, ființele rătăcesc prin samsara, în suferință, în durere.

Ce nu știu ele?

Tongpa  – vacuitate.
Shiwa     – liniște, Nirvana,
Kyewa mepa – nu a început,
Tsul         – mod.

Oamenii care nu înțeleg modul în care lucrurile sunt goale, că sunt deja în nirvana, că nu au început niciodată – din cauza acestei neînțelegeri sunt forțați să rătăcească prin samsara.

Din lectura cursului:

„Ființele trebuie să rătăcească aici în roată
Pentru că nu cunosc vacuitatea lucrurilor,
Care nu au început niciodată
Și care se află în pace.
Cei cu compasiune se folosesc de mijloace abile
Și de milioane de raționamente diferite
Ca din minciună să le scoată.”

Ceea ce spun aceste rânduri este că natura reală a tuturor lucrurilor este ceva extrem de dificil de perceput și că, dacă cineva nu reușește să o perceapă, nu poate fi eliberat niciodată din ciclul suferinței. Învățătorul nostru plin de compasiune a văzut clar aceste lucruri și, prin urmare, se angajează să aducă ființele la înțelegerea acestei naturi reale, folosind o mulțime de mijloace pricepute și o mulțime de tipuri diferite de raționamente.

Din acest motiv, cei care au capacitatea de înțelegere ar trebui să depună eforturi mari pentru a ajunge la înțelegerea naturii reale a lucrurilor. Acest lucru, la rândul său, depinde de capacitatea de a distinge între ceea ce este la figurat și ceea ce este la propriu printre cele mai înalte cuvinte rostite – cuvintele lui Buddha cel victorios.”

El spune: „Dacă nu înțeleg vacuitatea, Tongpa, sunt forțate să rătăcească prin samsara”.

Oamenii sunt forțați să rătăcească neputincioși prin samsara și se rănesc tot timpul, provocându-și o suferință imensă, pentru că nu înțeleg vacuitatea.

Și invers: dacă înțeleg vacuitatea, nimic din toate acestea nu pot să se întâmple. Suferința poate fi oprită.

Cu toții știm că mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi va pierde tot ce are. Își va pierde viața, își va pierde familia. Chiar dacă acum viața noastră este bună, la ce ne așteptăm?

Sau îmbătrânim și rămânem pe mâna copiilor, care nu prea vor să aibă grijă de noi, pentru că au treburile lor. Sau vom fi duși într-un azil de bătrâni și vom fi astfel la cheremul unor asistenți care nici ei nu prea vor să aibă grijă de noi.

Și nu contează cât de deștepți sau deștepte suntem sau cât de succes suntem, câți bani avem, cât de puternici sau cât de frumoși suntem, sau cât de frumoasă este viața noastră în acest moment – nu contează. Asta este ceea ce ne așteaptă.

Și acest text spune: „Realitatea nu trebuie să fie așa cum este. Ea poate fi schimbată!”.

Acest citat spune că motivul pentru care se întâmplă toate acestea este pentru că nu înțelegem vacuitatea.

Motivul pentru care îmbătrânim este că nu înțelegem vacuitatea. Motivul pentru care ne pierdem abilitățile simțurilor ― ochii care nu mai văd atât de bine, urechile nu mai aud atât de bine, simțul nostru de orientare [care] nu mai funcționează atât de bine ―, este pentru că nu am înțeles vacuitatea.

 

Este necesară înțelegerea exactă a vacuității

Je Tsongkapa a dat acest citat ca răspuns celor care îl acuzau că este prea filozofic, că despică firul în șapte, că intră în prea multe detalii. De ce nu este suficient să stăm liniștiți, să medităm și să percepem vacuitatea?

El spune că această discuție filosofică este esențială pentru ca noi să reușim în meditație, să percepem într-adevăr vacuitatea și să nu stăm în meditație visători sau să facem ceva relaxant și plăcut, dar care ne omoară și nu ne eliberează.

Je Tsongkapa spune:

„Dacă nu înțelegi exact spre ce aspiri, unde vrei să ajungi, dacă mintea ta nu este pătrunsă de această înțelegere amănunțită a ceea ce este vacuitatea și ce nu este vacuitatea, cum o vei realiza în meditație?”

Cum o vei realiza, mai ales că la un moment dat meditația devine neconceptuală? Dacă mintea nu este impregnată de o bună înțelegere, nu ai nicio șansă să o percepi.

Meditația poate fi foarte plăcută, poate fi foarte relaxantă. Cei care meditează mult pot simți ca și cum ar fi în Nirvana. Pentru că tac, ei nu păcătuiesc cu vorba, sunt foarte concentrați, iar concentrarea aduce multă plăcere și calm.

Dar ei nu-și elimină toate semințele. Ele rămân în minte, iar când se creează condițiile, semințele le explodează în față și cad din nou. Deci, ca răspuns la dificultăți, Je Tsongkapa spune: „Ființele vor continua să rătăcească, să se perinde prin samsara, dacă nu vor înțelege pe deplin vacuitatea”.

 

Studiul asupra distincțiilor fine

Acest studiu se numește „Studiul asupra distincțiilor fine”.

Înțelegerea acestei învățături, înțelegerea școlii Numai Minte, este o stratagemă a lui Buddha pentru a ne ajuta să ne ascuțim înțelegerea asupra vacuității, astfel încât să nu cădem în această capcană de a nu merge în direcția corectă în meditație.

 

Puntea spre Madhyamika

Așadar, această școală Numai Minte constituie o punte frumoasă între locul în care ne aflăm acum, din punct de vedere al înțelegerii vacuității pe care o avem – care este vagă, imprecisă (a auzi despre pix și câine nu este suficient) – și locul în care ar trebui să fim, având o înțelegere profundă a școlii Madhyamika.

Și pentru că avem aici o descriere diferită a vacuității care, așa cum am menționat, nu este în întregime corectă, asta ne îndeamnă să gândim. Acest lucru ne îndeamnă să verificăm ce este adevărat, ce nu este adevărat, ce este analog, ce este diferit?

Pentru a înțelege școala Numai Minte, la început avem nevoie de puțină disciplină și să punem deoparte Prasangika Madhyamika, pentru că altfel vom fi mereu tentați să mergem spre ceea ce este mai simplu și elegant și nu pătrundem în miezul școlii Numai Minte. Ea este o școală foarte frumoasă și aproape complet corectă. De aceea trebuie să învățăm bine nuanțele pe care nu le are această școală.

 

O bună înțelegere a școlii Prasangika Madhyamika
este esențială pentru succesul nostru pe calea spirituală

Dalai Lama spunea că nu se poate ajunge la iluminare doar prin meditație. Dacă stăm mult să medităm fără să înțelegem vacuitatea, nu vom ajunge la ea, pentru că nu știm încotro să mergem.

Același lucru este și cu Tantra. Tantra nu are nicio șansă de a reuși fără Prasangika Madhyamika. Totul se bazează pe Prasangika Madhyamika.

Ideea că putem deveni un înger se bazează pe înțelegerea și convingerea noastră profundă a vacuității absolute a ceea ce este.

Dacă corpul meu este așa cum este, are natură proprie și existență de sine, atunci ce șansă am să-l transform? N-am nicio șansă.

Cum pot crede că se poate transforma? Trebuie să înțeleg, să fiu convinsă pe deplin de principiile, de ideile școlii Prasangika Madhyamika.

Pentru ca acest lucru să se întâmple bine, trebuie să înțeleg toate greșelile în care pot să cad.

De asemenea, se spune că doar stând în meditație nu ne poate elibera. Doar rostind rugăciuni și mantre, nu ne va duce acolo. Oamenii primesc inițieri, primesc sadhana, primesc mantre. Asta acumulează merite, se poate ajunge departe, dar nu ne poate elibera de la sine fără această înțelegere. Este imposibil.

Și aceasta este măreția lui Je Tsongkapa. El a lămurit atât de frumos diversele subtilități, nuanțe și importanța studierii lor. Și de aici s-a dezvoltat Gelugpa. Există multe tradiții și practici frumoase, mulți Lama minunați de care suntem atrași, dar fără a avea această precizie, vom fi întotdeauna pe delături și nu vom ajunge nicăieri.

Avem doar această viață în care putem face ceva.

Și fiecare dintre conceptele școlilor inferioare este un concept pe care îl vom adopta la un moment în viața noastră, fără să ne dăm seama măcar.

Lordul Buddha spunea:

„Este bine să facem comparație între diferitele școli. Iar preocuparea pentru compararea detaliilor este foarte importantă și este necesară pentru a înțelege vacuitatea, pentru a opri îmbătrânirea și pentru a opri moartea.”

Acest lucru este esențial.

 

Nu facem asta de dragul filozofiei

Noi nu predăm de dragul filozofiei. Nu asta ne interesează pe noi. Ceea ce ne interesează este beneficiul și binecuvântarea pe care o primim de a ne atinge scopul. Și nimic altceva.

Dacă studiem bine școlile și intrăm în subtilități – iar pentru asta este nevoie de timp – atunci când vom auzi pe cineva explicând vacuitatea vom putea aprecia corectitudinea, precizia și, așa cum am spus despre subiectul vacuității, precizia este esențială.