Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – prima parte
Vom începe lecția cu o mică repetiție. In acest curs vor fi multe repetiții, deoarece subiectele sunt complexe. Acesta este cel mai complex curs dintre toate cursurile pe care le-am studiat, iar conceptele sunt noi și este nevoie de timp să ne obișnuim cu ele, așa că vom încerca să revenim asupra lor de fiecare dată.
Concepția lumii care elimină orice suferință
Cursul 15 este ultimul curs din seria cursurilor ACI, cu excepția cursurilor 16, 17 și 18 care rezumă primele 15 cursuri. Aceste cursuri sunt concepute pentru a oferi o privire de ansamblu asupra materialului predat în mănăstirile tibetane din curentul Gelugpa și să ne ajute să dobândim o concepție asupra lumii prin care să ne eliminăm suferința.
Toată suferința noastră vine din faptul că nu ne înțelegem realitatea. Nu înțelegem cum funcționează lumea noastră. Ipotezele noastre despre cauzalitate sunt greșite. Reacționăm la ceea ce credem că sunt cauze, dar care nu sunt cauze. Reacția noastră plantează din nou semințe care ne vor provoca suferință. Și dacă vom reuși să eliminăm această greșeală pe care o facem în înțelegerea realității, Buddha ne spune că nu va mai trebui să suferim.
Așadar, aceste cursuri explică această concepție asupra lumii, prin învățătura pe care Buddha a dat-o în perioade diferite ale vieții sale, publicului diferit, în diferite domenii. Buddha ne-a transmis învățătura despre vacuitate și compasiune în multe forme diferite.
În cartea pe care se bazează acest curs Drange lekshe nyingpo ― Esența elocvenței despre arta interpretării este citată o poezie în care Buddha spune că atâta timp cât oamenii nu înțeleg pe deplin vacuitatea, ei vor fi forțați să rătăcească prin samsara și să sufere. Și ceea ce avem acum este un paradis în comparație cu majoritatea samsarei. Dar pe de altă parte, n-avem nicio siguranță că vom rămâne în acest loc când această viață se va termina și chiar și în această viață putem gusta multă suferință, din păcate.
Să citim în tibetană:
Tongpa shiwa/ kyewa mepey tsul
Mi shepe ni/ drowa kyam gyur pa
De dak tuk je mangwe tap tsul dang
Rikpa gya dak gi/ ni dzu par dze
Tongpa – vacuitate.
Shiwa – liniște, Nirvana,
Kyewa mepa – nu a început,
Tsul – mod.
Adică: lucrurile sunt goale, sunt deja în nirvana și nu au început.
Mi shepe – pentru că ele nu știu toate astea,
Drowa – oameni, ființe,
Kyam gyur pa – continuă să învârtă roata,
Tuk je – compasiunea sfântă, compasiunea din inima lui Buddha.
Mangwe – multe.
Mangwe tap tsul dang – în multe moduri, în multe metode, cu mijloace abile vin și dau
Rikpa gya – mii de explicații, mii de argumente, multe dovezi ale vacuității pentru Dzu par dze
Dzu – minciună.
Adică: pentru a le scoate din minciună.
În română:
„Ființele trebuie să rătăcească aici în roată
Pentru că nu cunosc vacuitatea lucrurilor,
Care nu au început niciodată
Și care se află în pace.
Cei cu compasiune se folosesc de mijloace abile
Și de milioane de raționamente diferite
Ca din minciună să le scoată.”
Deci, acesta este scopul acestor cursuri, să vă ofere diferite abordări, demonstrații, diferite aspecte.
Cum să ne relaționăm la această învățătură?
Ni se arată pixul, înțelegem problema pixului și a câinelui, dar între asta și înțelegerea profundă că tot ceea ce există în viața noastră vine de la noi, fără excepție, este o mare diferență. Avem nevoie de mult timp pentru a înțelege și pentru a asimila această concepție asupra lumii.
Dacă încă mai aveți în viața voastră un șef rău, sau vreun soț care vă nemulțumește, sau dușmani, dacă încă mai aveți astfel de lucruri în viața voastră care vi se par că există de la sine, asta înseamnă că încă nu ați asimilat această concepție asupra lumii.
Care e problema? Până când nu veți asimila profund această concepție, până când nu vă veți asuma întreaga responsabilitate pentru fiecare aspect din viața voastră, nu veți putea scăpa de aceste situații.
Ce înseamnă întreaga responsabilitate? Asta nu înseamnă să avem sentimente de vinovăție: „Ce să fac? Am creat o lume plină de păcate!”. Nu trebuie să gândim așa. Karma a provocat acest lucru. Am plantat cauze care au dus la asta. Trebuie să înțelegem ce am plantat. Nu putem schimba trecutul, el s-a dus. Ceea ce putem face este de a înceta de a mai planta aceste cauze, pentru că dacă lumea continuă să fie așa, asta înseamnă că în continuare plantăm fără să știm, fără să ne dăm seama.
Nimeni nu vrea să sufere. Nimeni nu vrea să creeze o lume suferindă sau parteneri care nu ne iubesc. Nimeni nu vrea asta. Dar asta producem, pentru că vine de la noi.
Există deci două aspecte importante:
1. Primul aspect este că până nu vom înțelege și nu ne asumăm întreaga responsabilitate, vom continua să producem o lume suferindă, fără să intenționăm. Dacă continuăm s-o producem, atunci continuăm să reacționăm față de ea. Continuăm s-o judecăm, să fim nemulțumiți de ea, să ne împotrivim față de lucrurile pe care nu ni le dorim sau să încercăm să obținem ceea ce ne dorim, fără să înțelegem de unde vin aceste lucruri și, în acest fel, continuăm samsara, ne continuăm suferința.
2. În același timp, reacția noastră va stârni sentimente răscolitoare, afecțiuni mentale, emoții negative. Mânia, invidia, vrăjmășia, mândria, toate aceste lucruri care ne întunecă mintea. Acesta este numele lor. Ele nu ne lasă să trăim, ne îngreunează viața. (Un studiu minunat asupra afecțiunilor mentale poate fi găsit în „Cuplu spiritual 4”.)
Și de unde vin aceste sentimente negative care ne amărăsc viața și nu ne lasă să trăim? Ele vin din faptul că reacționăm la realitate, pentru că nu o înțelegem. Nu înțelegem cum o creăm. Așa că noi continuăm să suferim în acest fel datorită realității care ne biciuie, datorită reacției noastre față de ea și datorită afecțiunilor mentale care ne omoară din interior. Vom suferi mereu până când vom înțelege.
Învățătura și integrarea ei
Pe de o parte, aceste cursuri vin și ne transmit toată această cunoaștere extraordinară, care ne salvează sufletele. Iar generații după generații de profesori și-au dedicat întreaga viață pentru ca această cunoaștere să ajungă la noi într-o formă curată și pură, ca să o putem folosi.
Datorită karmei noastre incredibile avem parte de această cunoaștere, și trăim într-o lume în care aceste linii de mari maeștri există, sunt pure și neîntrerupte. și le primim în propria noastră limbă, în locul în care ne aflăm.
Dar, pe de altă parte, avem nevoie să studiem mult. Dalai Lama spunea: „Învățați, învățați, învățați!”. Ca să putem ajunge la tantra și să facem meditații trebuie să învățăm mult.
Când vorbim despre aceste lucruri, ne referim la trei înțelepciuni:
-
- Înțelepciunea ascultării
- Înțelepciunea reflecției
- Și înțelepciunea meditației
Trei niveluri de înțelepciune.
♦ Primul nivel de înțelepciune, sau de înțelegere, sau de conștientizare, vine ca rezultat al studiului. Din ceea ce am auzit, din ceea ce am citit. Acesta este primul nivel ― de a ne familiariza cu cunoașterea.
Trebuie să veniți la lecții. Să vă faceți timp pentru ele. Chiar credeți că veți avea timp în viitor, după ce v-ați terminat toate treburile casei și de la serviciu, și [după ce] ați terminat cu toate călătoriile în țară și în străinătate?! Dharma va fugi de voi.
Karma de a prefera alte lucruri în locul Dharmei, este că Dharma se va îndepărta de noi, deoarece natura karmei este că se intensifică.
Deci, în primul rând trebuie să veniți la cursuri. Să le dați importanță și prioritate. Să vă eliberați timpul și să vă faceți temele și meditațiile, altfel nu va funcționa.
♦ Dar cu toate acestea, înțelegerea nu este suficient de adâncă. Pentru că dacă cineva vă calcă pe picior, instinctele vor fi rapide și veți reacționa negativ. Lucrurile se întâmplă iute. Așa că instinctul intervine și veți lovi îndărăt.
De aceea, trebuie să vă așezați să meditați. Să faceți Chegom – meditația analitică asupra celor învățate. Temele sunt pline de meditații analitice pe care trebuie să le faceți. Dacă nu le faceți nu veți putea integra învățătura și nu vă veți putea elibera.
Meditațiile sunt pentru a reflecta asupra lucrurilor pe care le predăm.
♦ Abia mai târziu, după ce toate acestea au fost integrate suficient, veți face meditația de fixare.
Pentru că dacă te concentrezi pe un obiect pe care nu-l înțelegi și poate el nici măcar nu este corect, atunci nu va ieși nimic din asta.
Deci, pe de o parte, trebuie să vă dezvoltați capacitatea de fixare. Pe de altă parte, trebuie s-o „hrăniți” cu material. Pe calea tibetană, nu medităm niciodată asupra unui obiect care nu este sfânt, care nu ne scoate din suferință. Aceste obiecte trebuie să fie clare și pure pentru voi, iar pentru asta aveți nevoie de studiu. De aceea, Dalai Lama spune și toți profesorii noștri spun: „Învățați, învățați, învățați!”.
Acumularea de binefaceri
Dar nici asta nu este suficient, pentru că nu este ușor să ne schimbăm mintea.
Și mai sunt și alte lucruri care ne ajută. Le putem formula în termeni de corp, vorbă și gând.
Ca să putem progresa pe cale și să nu ne apară obstacole: obstacole de sănătate, obstacole financiare, lipsa de timp liber, chiar și de a ne menține interesul nostru pentru cale, trebuie să acumulăm multe binefaceri.
Care e problema noastră? Ne este greu să acumulăm multe binefaceri pentru că avem ignoranță.
Pentru ca binefacerea să fie cu adevărat puternică, pentru ca ea să funcționeze, trebuie să fim deja destul de puri – și noi nu suntem așa! Deci este foarte greu. Ar trebui să folosim toate mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a acumula cât mai multe binefaceri cu corpul, vorba și cu gândul.
Cu alte cuvinte, să lăsăm amprente puternice în mintea noastră în direcția dorită, prin comportament, vorbă și gând.
Ce înseamnă cu corpul? Comportament: cum mă comport cu ceilalți, cât de generos sunt, cât de mult protejez viața, cât de mult protejez bunurile altora, am un comportament sexual adecvat… toate lucrurile din jurăminte.
Mai sunt și alte lucruri. Ca de exemplu, prosternările. De ce sunt importante prosternările? Statuilor, fotografiilor de pe altar nu le pasă de prosternările noastre. Prosternarea este o modalitate de a ne folosi corpul pentru a lăsa o amprentă în mintea noastră care spune: „Acest lucru este important. Lucrurile pe care le reprezintă aceste imagini și statui mă pot scoate din suferință.”
Este atât de greu să lăsăm aceste amprente în mintea noastră. De aceea ar trebui să profităm de orice ocazie ca să lăsăm astfel de amprente.
Pregătiți-vă un altar, ceva care simbolizează pentru voi calea și scopurile ei înalte, și prosternați-vă în timp ce vă gândiți: „Sunt gata să-mi dedic viața pentru ele, pentru că sunt cu mult mai înalte decât ceea ce cred eu că sunt: cineva care știe doar să îmbătrânească și să moară.”
Cu vorba, înseamnă să spunem rugăciuni, să ne conectăm la sensul lor sfânt, să ne păstrăm jurămintele legate de vorbire.
Școala Numai Minte
Cartea Drange Lekshe Nyingpo este dedicată întrebării importante și delicate despre cum să interpretăm vorbele marilor maeștrii, mai ales dacă pare să existe o contradicție.
Aceasta este măreția lui Je Tsongkapa, care recunoaște importanța acestui lucru și ne-a oferit instrumente pentru a face față acestor întrebări și, în general, ne-a deschis posibilitatea că există lucruri pe care trebuie să le interpretăm și să nu le luăm ca atare. Dacă vom lua cuvintele „Ucide-ți tatăl și mama!” ca atare, va fi un dezastru. Nu asta a vrut să spună Buddha.
Școala „Numai Minte” a fost concepută de Buddha pentru cei care nu erau încă pregătiți pentru Madhyamika Prasangika datorită totalității conceptului ei:
-
- Pe de o parte, este singura cale care permite eliberarea completă de suferință și atingerii iluminării.
- Pe de altă parte, ne este greu psihic. Ne este greu să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru tot ceea ce se întâmplă în viața noastră, [adică] a înțelege, a recunoaște și a accepta că totul vine de la noi.
Dar fără această recunoaștere și responsabilitate, nu ne vom putea transforma, iar suferința va continua să vină. Va trebui să ne asumăm întreaga responsabilitate „Suferința vine de la mine. Treaba mea acum este să înțeleg cum vine de la mine, astfel încât să încetez să o mai produc”.
Învățătura școlii „Numai Minte” ne ajută să clarificăm opiniile greșite pe care le putem avea.
Celebrul nostru bodhisattva vine și îl roagă pe Buddha: „Te rog să-mi explici!” și ca urmare a acestei explicații s-a născut școala Numai Minte.
Deci, școala Numai Minte și acest text au primit numele „Învârtirea roții Dharmei a distincților fine”.
Întrebarea lui Bodhisattva: „Ce ai vrut să spui
prin faptul că nimic nu are o natură de sine?”
Întrebarea lui în tibetană:
Ngowo nyi me?
Am pus aici semnul de întrebare, dar tibetanii nu au un semn de întrebare.
Ngowo nyi – natură proprie,
Me – negație.
Nimic nu are o natură proprie.
Deci întrebarea „Ce înseamnă că nimic nu are propria sa natură?” a declanșat a „doua învârtire a roții Dharmei”.
Putem înțelege frustrarea acestui Bodhisattva care l-a determinat să se ridice și să-l întrebe pe Buddha. Ni-l putem imagina stând în picioare, ținând pixul și cum îl întreabă pe Buddha: „La ce te referi când spui că nu are propria sa natură de sine? Eu văd un pix! Ce vrei să spui?”
Deci pixul n-are natura de a fi un pix? Are aceeași natură cu a caietului? Nu, asta are natura de caiet, asta are natura de pix. Ar fi o prostie să spun că nu are natură de pix, altfel cum aș ști cu ce să scriu? Voi încerca să scriu cu caietul.
Răspunsul Lordului Buddha
Să nu uităm că suntem în școala Numai Minte. Deci vom învăța despre vacuitate conform acestei școli.
- Răspunsul vine să liniștească.
Iată cum Lordul Buddha începe să răspundă la întrebarea lui bodhisattva.
El îi spune: «Ai dreptate. Este într-adevăr derutant. Când am vorbit în „A doua învârtire a Dharmei”, că nimic nu are Ngowo nyi, adică nimic nu are natură proprie, am spus asta la figurat. Nu am vrut să spun la propriu că nimic nu are o natură proprie».
Să nu uitați că acum suntem în „Numai Minte”, și nu cunoaștem încă „Prasangika Madhyamika”, iar aici Buddha ne explică: „Nu am vrut să spun că nimic nu are propria sa natură, n-aș spune așa ceva. Este prea radical.”
„Cu siguranță, pixul există”, spune Buddha „Poți vedea că pixul funcționează.” Și așa îl liniștește puțin pe bietul nostru Bodhisattva.
De ce face asta?
Suntem acum pe cale să primim un răspuns foarte detaliat și știm deja că acest răspuns nu va fi corect. Dar asta este tot ce poate integra acum Bodhisattva. El nu poate mai mult. Așa că Buddha îi dă această explicație.
Am numit acest lucru Tap ke, adică înțelepciunea profesorului.
Și este important ca profesorul să facă asta în mod înțelept. Pentru că dacă Bodhisattva se va simți frustrat, va spune: „Profesorul ăsta este extremist. Plec de aici!”. Și atunci acesta și-a pierdut calea. Și-a pierdut calea spre iluminare. Buddha dorește ca bodhisattva să rămână pe cale, să continue să investigheze și să fie interesat, apoi îi va da răspunsul potrivit pentru el.
Putem vedea mari profesori făcând asta tot timpul. Și asta este foarte frumos. Unii dintre voi sunteți deja profesori, iar alții vor deveni profesori, și poate veți fi în aceste situații, în care un elev are o problemă, care poate fi de obicei psihologică; poate că are un atașament sau poate că este condus de convingerile sale din trecut și nu vreți să îl pierdeți încă de la început. Dați-i timp. Este nevoie de timp pentru ca omul să treacă prin procesul mental de eliberare de atașament.
Așadar, uneori trebuie să-i oferiți o versiune mai simplă și uneori chiar parțială. Dar dacă sunteți conștienți de faptul că îi dați un răspuns parțial și poate nu în întregime corect, cu scopul de a-l face să rămână și apoi îl aduceți pe calea cea bună, atunci va fi lucrul corect de făcut.
Lama Dvora Hla povestește:
„Dalai Lama face asta de multe ori. Am fost odată la o întâlnire în care a fost întrebat despre avort, iar în budism avortul este considerat omor. Dar el nu a vrut să descurajeze publicul care nu auzise niciodată de Dharma și nu știa despre karma și semințe și așa mai departe. A dat un răspuns foarte diplomatic și foarte liniștitor care ar fi putut să fie interpretat ca și cum nu ar nega avortul. A vorbit diplomatic și a fost foarte frumos. În felul acesta, acea persoană va continua să fie interesată și va continua să vină la evenimentele lui Dalai Lama și poate va căuta alți profesori și, în cele din urmă, va înțelege suferința teribilă care urmează după uciderea unei persoane.
L-am văzut mergând atât de departe încât a negat validitatea anumitor scripturi budiste și știu că el nu crede așa, pentru că în alte ocazii ar spune ceva complet diferit unui alt public. Dar asta i se potrivește publicului [respective] pentru a-l menține pe cale, pentru că altfel acel public ar gândi: „Acest om este un extremist!” și îl vor cita negativ ulterior în ziare, iar asta nu va face nimănui vreun serviciu: nici imaginii lui, nici acelei persoane și nici capacității lui de a continua să ajute oamenii.”
Cuvântul cheie aici este Tap ke, care înseamnă cu pricepere. Chiar dacă spunem elevului lucruri incorecte și prea simplificate, trebuie să facem asta din înțelegerea că vorbele noastre îl vor menține pe elev în cadrul căii și îl aducem încet, încet acolo unde trebuie să fie.
- Trebuie să ne ferim de a critica, de a judeca
Am vorbit deja despre faptul că trebuie să fim foarte atenți să nu criticăm profesorii pe care îi auzim sau îi vedem făcând lucruri cu care nu suntem de acord, parțial sau în întregime, pentru că nu știm de ce fac ceea ce fac. Nu știm cine sunt. Iar dacă ne angajăm într-o discuție contradictorie cu un profesor, trebuie să facem asta cu inima deschisă, fără să-l judecăm, pentru a-l ajuta și pe el și pe alți elevi să afle adevărul.
Cu siguranță putem să ne ridicăm și să spunem: „Nu-mi place acest mesaj și iată motivele mele…” și atunci putem veni cu argumente logice și frumoase. Dar sub nicio formă nu-l umilim sau îl desconsiderăm sau îl judecăm, pentru că nu-i putem citi mintea.
Și acest lucru se aplică nu numai altor curente budiste, ci și altor religii. Iar dacă intrăm în polemică cu ele, este numai în cazul în care avem priceperea de a aduce oamenilor beneficii și nu ca să ne demonstrăm iscusințele noastre polemice.
Elementele de bază ale școlii Numai Minte
Cele trei atribute
În răspunsul său, Buddha îl va calma pe Bodhisattva și va face trei distincții fine: va enumera trei lucruri, care sunt termenii de bază ai școlii Numai Minte. Deci, vi le voi prezenta, le voi explica și apoi vom lucra cu ele. Și astfel vă va fi mai ușor de înțeles.
Deci Lordul Buddha răspunde făcând distincții fine între lucruri, explicând că unele lucruri au o natură proprie, iar altele nu au o natură proprie. Și face o anumită împărțire a lucrurilor din lumea noastră.
Lucrurile pe care le enumeră le vom numi „atribute”. De ce atribute? Pentru că cele trei lucruri pe care le enumeră caracterizează orice lucru. Vom reveni la asta mai târziu.
Această listă de trei atribute pe care ne-o oferă Buddha, formează baza școlii „Numai Minte”. Ea a fost dată ca urmare a nedumeririi lui Bodhisattva: „În a doua învârtire a roții Dharmei ai spus că nimic nu are natură proprie”. Iar Buddha i-a răspuns: „Nu te mai impacienta! Acum îți voi descrie trei lucruri care te vor ajuta să faci distincțiile.”
1. Nimic nu are o natură proprie definitorie sau lipsa oricărei naturi definitorii
Tsennyi ngowo nyi mepa
Ngowo nyi mepa este întrebarea lui Bodhisattva: „Adică cum, nimic nu are o natură proprie?”
Buddha îi spune: „Nu, nu, nu! Hai să verificăm!”.
În primul rând, există lucruri care sunt Tsennyi ngowo nyi mepa.
Ngowo nyi mepa înseamnă lipsa unei naturii proprii.
Tsenny – definiție.
Deci, Buddha spune: „Sunt lucruri care prin definiție nu au natură proprie” – sau „n-au natură proprie care să le definească”.
Câteva remarci
I. Ah! Asta înseamnă că există și lucruri care au propria lor natură care le definește.
Școala Numai Minte permite ca anumite lucruri să aibă o natură proprie care le definește.
De exemplu ea spune: „Focul are natura proprie de a fi fierbinte”. Oțelul are natura proprie de a fi dur și rece. Unele lucruri au o anumită natură. Dar sunt lucruri care nu au o natură proprie care să le definească.
II. Când spunem: „prin definiție”, nu este atât de clar în română, ce înseamnă: „Nu au natură proprie prin definiție”?
Pentru că atunci când ne gândim la „definiție”, ne gândim la dicționar, care este definiția cuvântului în dicționar.
Se pare că există un comentariu asupra sutrei noastre, scris de un înțelept chinez pe nume Wen Sek. Comentariul său este foarte bun, dar în toată explicația sa el se referă la definiție ca la definiția dintr-un dicționar. Je Tsongkapa, în scrierea sa, dispută cu el aspru. Deci, nu vrem să cădem și noi în această greșeală.
Dacă spui „focul este fierbinte prin definiție”, nu înseamnă că definiția focului este să fie fierbinte. Înseamnă că însăși natura focului este de a fi fierbinte. Natura sa, și nu definiția dicționarului.
Deci, când spunem „ce-l definește”, vorbim despre propria sa natură.
Deci, există lucruri care au o astfel de natură definitorie, cum ar fi exemplul focului, care este fierbinte, și există lucruri care nu au.
Deci, acesta este primul tip de lucruri, lucruri care nu au o natură proprie care să le definească.
Din lectura cursului:
„Termenul de aici „caracteristică definitorie” sau „definiție” [a avea „caracteristici definitorii” sau „existând prin definiție”] a fost explicat în marele comentariu chinez și în alte locuri ca referindu-se la o definiție verbală specifică/particulară a unui lucru. Cu toate acestea, această idee este incorectă, deoarece – în primul rând – sutra însăși se referă în mod clar la ideea de „existență prin definiție” în părțile în care vorbește despre construcții. În plus, chiar și construcțiile au propriile lor descrieri verbale particulare care sunt folosite pentru a le defini; astfel, dacă acesta ar fi sensul „definiției” aici, atunci ar fi o problemă dacă am continua să le descriem ca lipsite de natură sau de caracteristici definitorii proprii.”
Kuntak – construcții
Și aceste lucruri la care se referă Buddha se numesc:
Kuntak
Kun – complet, în totalitate,
Tak – etichetat.
Deci, o traducere literală ar fi: „complet etichetat”.
Este greu de tradus acest cuvânt. Kuntak înseamnă un lucru imaginar sau o construcție a minții, ceva construit complet mental. Ideea aici este că lucrurile sunt o născocire a imaginației noastre.
Vom traduce cuvântul Kuntak – construcție.
Să nu uităm că Buddha îi explică lui Bodhisattva semnificația lipsei naturii proprii. Deci, primul grup de lucruri despre care școala Numai Minte este de acord că sunt lipsite de natură proprie care le definește, sunt construcțiile mentale, Kuntak-urile, lucrurile pe care ni le imaginăm, care sunt în capul nostru. Putem traduce Kuntak [ca însemnând] „ceva ce este în mintea mea”.
Două tipuri de construcții
Există două tipuri de construcții.
a) Primul tip sunt lucrurile pe care le conceptualizăm și care nu există cu adevărat, cum ar fi de exemplu:
– O floare care crește în aer fără apă sau pământ. Acesta este un exemplu de kuntak legat de un obiect care nu există în realitate.; sau
– Coarnele unui iepure, un obiect care de fapt nu există, dar ni-l putem imagina, și nu are nicio natură proprie care să-l definească pentru că el nici măcar nu există cu adevărat.
b) Lucruri pe care le conceptualizăm și care chiar există
Al doilea tip de construcții sunt lucrurile pe care le conceptualizăm și care există. Este un Kuntak legat de lucruri care există în experiența noastră obișnuită.
Iată exemplul pe care îl dau tibetanii: băiețelul născut într-o familie. La câteva zile după nașterea băiețelului, părinții decid să îl numească Tashi, iar de atunci încolo se gândesc la el ca la „băiatul nostru Tashi”, ceea ce este o construcție.
Când părinții se gândesc la copilul care țipă în pat, cine este? Acesta este „Tashi”. Cine țipă? „Tashi” țipă.
Deci, Tashi există, dar kuntak este numele lui. Numim „Tashi” o colecție de forme, culori, țipete și decibeli.
În concluzie, există două tipuri de kuntak:
a) Primul, este un concept sau o construcție sau o etichetă sau un nume sau o noțiune, care aparține unui obiect care nu există de fapt, precum floarea care crește în aer.
b) Iar al doilea, este numele pe care i-l dăm unui copil, de exemplu.
În cazul copilului, trebuie să facem distincția între trei lucruri implicate:
-
- Mica pată de carne care este obiectul, pe deoparte.
- Mintea părinților care se gândesc la băiat într-un anumit fel, pe de altă parte. Construcția minții lor care aplică un nume (să-i spunem Tashi) și gândurile (el este micuțul nostru copil Tashi).
- Construcția „acesta este băiatul nostru Tashi” care se află între noul născut și mintea părinților.
Odată ce părinții i-au dat numele și s-au obișnuit oarecum cu el, de acum înainte se vor uita la copil prin acest kuntak, prin nume.
Și asta facem cu toții. Dacă avem copii, când s-au născut le dăm un nume și de atunci ne obișnuim atât de mult cu el încât spunem, de exemplu: „Daniel vine în vizită”.
Deci aceste construcții, sau conceptualizări sau kuntak, le producem mental prin denumirea lucrurilor sau prin modul în care ne gândim la lucruri, dar toate acestea sunt lucruri pe care le inventăm de fapt în capul nostru. Sunt în mintea noastră.
Școala Numai Minte spune: „Toate aceste lucruri care sunt doar rodul imaginației noastre, creația noastră mentală – n-au o nicio natură proprie care să le definească”.
Ele sunt Tsennyi ngowo nyi mepa.
Acesta este primul grup de lucruri care, conform Lordului Buddha, sunt lipsite de natură proprie. De ce natură proprie sunt lipsite? De natura proprie prin definiție.
2. Nimic nu crește prin natura sa sau lipsa oricărei naturi proprii de creștere
Al doilea tip de lucruri, care, de asemenea, nu au natură proprie, sunt numite:
Kyewa ngowo nyi mepa
Ngowo nyi mepa înseamnă lipsa unei naturii proprii.
Kyewa ― a începe, a fi creat, a crește.
Deci, lipsa unei naturi proprii de creștere.
Dacă înainte, am vorbit de lipsa unei naturi proprii definitorii, acum vom vorbim despre lipsa unei naturi proprii de creștere.
Această afirmație se referă la lucrurile care cresc, sau la lucrurile dependente, iar semnificația sa poate fi exprimată în două moduri:
Lucrurile dependente – Shenwang
Shenwang
Acestea sunt lucrurile care nu au o natură proprie de creștere.
Ce înseamnă asta?
În al doilea grup de lucruri, Buddha ne vorbește despre lucrurile care cresc sau care suferă schimbări, cu alte cuvinte: toate lucrurile schimbătoare.
Un grup foarte mare, care cuprinde aproape totul.
El nu include, de exemplu, numele „Tashi” sau orice alt nume. Dar în afară de asta, aproape toate lucrurile din viața noastră sunt lucruri care se schimbă. De ce se schimbă? Pentru că vin din cauze.
În budism
- A fi un lucru schimbător, sau
- A fi un lucru creat, sau
- A fi un lucru produs, sau
- A fi un lucru care vine din cauze, sau
- A fi un lucru care funcționează, sau
- A fi un lucru care produce ceva,
toate acestea sunt sinonime.
Deci, toate lucrurile care se schimbă, care cresc, lucrurile care se dezvoltă în timp, care trec printr-un proces de creștere și descreștere, care suferă schimbări în timp, aceste lucruri, spune Buddha, nu au natura de a crește de la sine sau nu au o natură proprie de creștere.
De ce? Pentru că ele sunt Shenwang
Shen – altul,
Wang – putere, control.
Asta înseamnă că sunt sub controlul altor lucruri sau sunt dependente. Vin din cauze. Lucruri care depind de alte lucruri. Orice lucru schimbător are cauze și depinde de cauzele sale. Este rezultatul unor cauze.
Ce înseamnă „a fi rezultatul unor cauze”?
Este energia care se transmută în permanență. Este ca și sămânța care devine vlăstar, care devine copac și dă roade, și [apoi] sunt iar semințe.
Odată ce sămânța a încolțit și a ieșit vlăstarul, sămânța dispare și energia ei este transferată în vlăstar, iar vlăstarul, împreună cu apa și soarele, și așa mai departe, devine copac.
Tot acest proces descrie de fapt procesul de schimbare a energiei, de transformare a energiei dintr-o formă în alta. Acestea sunt lucrurile care cresc. Și asta se petrece tot timpul.
Cauza produce un rezultat și prin faptul că a produs un rezultat, ea însăși a dispărut; Energia ei a trecut la rezultat.
Și procesul continuă la infinit.
Deci, acesta este procesul de schimbare a lucrurilor.
Lucruri care se schimbă, nu există de la sine, depind de propriile lor cauze. Ele au nevoie de cauzele lor pentru a fi acolo unde sunt, pentru că sunt rezultatul unor cauze. Ele sunt cauzate. Ele sunt sub controlul altor lucruri, acesta este sensul literal al lui Shenwang.
Ele sunt sub controlul altor lucruri, în sensul că sunt dependente de alte lucruri. Ele nu există de la sine. Fără ou n-ar exista puiul, deci puiul nu există de la sine, este controlat de ou. Oul, la rândul său, este controlat de găină, care este controlată la rândul ei de puiul din care a crescut și așa mai departe. Fiecare astfel de lucru din acest lanț nesfârșit este controlat de cauzele care l-au determinat.
Shenwang sunt lucrurile dependente, lucrurile care încep, lucrurile care cresc. Acestea, spune Buddha, nu au o natură proprie de creștere.
Toate lucrurile dependente sunt guvernate de adevărul suferinței.
Dacă ne uităm la toate lucrurile din al doilea grup, lucrurile dependente, putem spune că ele sunt guvernate de primul adevăr al lui Buddha, „adevărul suferinței”. În tibetană, se numește:
Duk den
Duk den este prescurtarea lui Dukngel denpa, adică adevărul suferinței.
Dukngel denpa
Buddha ne-a descris suferința noastră în detaliu și la diferite niveluri. El ne-a descris cum totul se schimbă și cum va trebui să ne luăm rămas bun de la toate. Cu alte cuvinte, lucrurile sunt permanent în curs de transformare. Nu putem deține ceva la nesfârșit. De ce? Pentru că toate lucrurile sunt rezultatul unor cauze karmice și trebuie să se schimbe.
Deci, dacă partenerul v-a părăsit, nu trebuie să vă necăjiți. El trebuia să plece. Cauza care l-a adus s-a terminat.
Dacă doriți, putem formula adevărul suferinței,
Duk den înseamnă că jumătate din lucrurile care ni se întâmplă sunt neplăcute, iar cealaltă jumătate, care sunt plăcute – va trebui să le pierdem și pe ele.
Exemplul 1: Nasul meu
Să luăm de exemplu – nasul meu. Este „Kuntak” sau „Shenwang”?
Atunci când mă gândesc la nasul meu, de fapt am o idee despre „nasul meu”. Am un concept al „nasului meu” sau o etichetă a „nasului meu”, sau un kuntak al „nasului meu”,. Și, de fapt, nu îmi văd niciodată nasul. Conform școlii Numai MInte, nu mă refer aici la vederea ochilor.
Conform acestei școli de gândire, mă uit la nasul meu prin această etichetă. Am eticheta de „nas” care este kuntak, este un nume, este un concept. Și când mă gândesc „nasul meu”, nu pot niciodată să-mi ating nasul direct, în mintea mea, pentru că nasul meu este fizic și mintea mea nu. De fapt, trec prin conceptul mental, care este imaginația mea, care este kuntak. Și acestea sunt relațiile pe care le am cu nasul meu și cu orice altceva din lumea mea.
- Nasul este shenwang, se schimbă.
Nasul meu este schimbător? Da. Uneori este plin de mucozități și alteori nu.
- Nasul este un kuntak și, prin urmare, nu se schimbă.
Oare conceptul, eticheta pe care o am – „nasul meu”, este un lucru schimbător? Kuntak nu se schimbă.
Acum puteți spune: „Într-o zi vei muri, și atunci ce va fi cu acest kuntak care este nasul Gabrielei?”. El nu se schimbă. Pur și simplu va înceta să mai existe. Va înceta să mai existe pentru că nu va mai avea la ce să se relaționeze, nu va mai avea nicio bază. Dar atâta timp cât există, nu se schimbă. Eticheta „nas” va fi o etichetă atâta timp cât nasul meu există. Cât timp există nasul fizic, eticheta pe care i-o dau rămâne o etichetă. Kuntak este faptul că îi dau o etichetă, cuvântul „nas”, și el nu se schimbă.
Exemplul 2: Tashi
Să revenim la „Tashi”.
Copilul „Tashi” s-a născut, a crescut, s-a maturizat, a îmbătrânit. El rămâne „Tashi”, nu-i așa?
Ce se întâmplă atunci când moare? Numele „Tashi” nu mai este legat de o persoană, deoarece persoana – baza – a dispărut. Acesta este un kuntak care are o bază existentă.
Deci, dacă copilul nu mai există, atunci și kuntak încetează să mai existe. El a dispărut. Dar el nu trece printr-un proces de creștere sau descreștere. Atâta timp cât există „Tashi”, el nu poate crește sau descrește, nu poate fi mai mult „Tashi” sau mai puțin „Tashi”.
Exemplul 3: Vacuitatea
Același lucru este și cu vacuitatea. Ne vom folosi pentru o clipă de conceptul de vacuitate pe care îl cunoaștem din Prasangika Madhyamika, pentru că n-am vorbit încă despre vacuitate conform școlii Numai Minte.
Pixul este gol, care după școala Prasangika Madhyamika înseamnă lipsa existenței de sine. Atâta timp cât acest pix există, el este gol.
Vacuitatea pixului înseamnă „lipsa existenței de sine”. Iar această lipsă a existenței de sine nu poate fi mai multă sau mai puțină.
Pixul în sine se schimbă. Poate fi mai zgâriat, mai puțin zgâriat, suferă schimbări. Dar vacuitatea lui nu se schimbă. Vacuitatea lui există atâta timp cât pixul există. Și își pierde existența atunci când nu mai are la ce să se relaționeze.
Vacuitatea depinde întotdeauna de ceva; aparține de ceva. Dar ea nu crește și nu se schimbă.
Pixul se schimbă, vacuitatea lui nu se schimbă. Ea va dispărea doar atunci când nu am despre ce să vorbesc, când pixul nu mai există. Pentru că vacuitatea este lipsa existenței de sine. Și când spunem „lipsa existenței de sine”, ar trebui să spunem „lipsa existenței de sine… a ceva”.
Dacă nu există acel „ceva”, atunci n-am de ce să mai vorbesc despre vacuitate.
Și ceea ce am spus despre vacuitate este valabil și pentru nume, sau noțiune, sau orice lucru din capul meu. Acum suntem în școala Numai Minte. Acel lucru din capul meu nu se schimbă. Dar obiectul de care este el atașat se schimbă. Acesta este „Shenwang”.
Diferența dintre Kuntak și Shenwang
Oare doar kuntak nu se schimbă?
-
- Toate lucrurile care se schimbă, care reprezintă 99,99% din lumea noastră sunt
- Lucrurile care nu se schimbă –kuntak– sunt lucrurile din mintea noastră.
Acestea sunt etichetele, numele, modul în care conceptualizăm ceva, felul în care ne gândim la el sau idei. Acestea sunt lucrurile mentale care se află în mintea noastră. Ele pot aparține unei baze schimbătoare sau unui lucru care nu poate exista, precum elefantul roz cu două capete care alergă acum prin cameră.
3. Nimic nu are natura de a fi suprem sau lipsa oricărei naturii supreme
Al treilea grup:
Dundampa ngowo nyi mepa
Dundampa – suprem, ultim,
Ngowo nyi mepa înseamnă lipsa unei naturii proprii.
Adică, lipsa unei naturi proprii de a fi suprem.
Să nu uităm că Bodhisattva era frustrat de spusele lui Buddha că nimic nu are o natură proprie. Buddha îi spune: „Nu, te panica. Iată lista cu cele trei tipuri de lipsă a naturii proprii și totul îți va fi clar.”
a. Lipsa oricărei naturi definitorii
b. Lipsa oricărei naturi de creștere
c. Lipsa oricărei naturii supreme
Existența totală, sau totalitatea – Yongdrup
Yongdrup
Ce înseamnă Yongdrup?
Yong – total sau complet,
Drup – existență.
Împreună s-ar traduce existență totală, dar vom traduce totalitate.
Yongdrup înseamnă totalitate.
În școala Numai Minte, yongdrup este termenul pentru vacuitate.
De ce totalitate? Pentru că orice lucru are vacuitatea sa și asta este totalitatea.
Literal, yongdrup înseamnă „totul există” și înseamnă că, în momentul în care un obiect există, acesta este 100% gol (total gol). Desigur, când ne referim aici la vacuitate, ne referim la vacuitatea conform școlii Numai Minte și despre asta vom vorbi mai târziu.
Ce înseamnă că lucrurile nu au natura proprie de a fi supreme?
Ce este un lucru suprem? Lucrul suprem este ceea ce percepe Bodhisattva atunci când se află în perceperea directă a vacuității. El percepe realitatea absolută, el percepe vacuitatea, realitatea supremă.
- Kuntak este o realitate supremă?
Nu, bineînțeles că nu, pentru că bodhisattva nu are concepte în percepția directă a vacuității. Nu are o gândire conceptuală. Nu-i apar noțiuni. Numai vacuitatea îi apare. Deci, cu siguranță, kuntak-urile nu sunt supreme.
Dacă luăm kuntak-ul „Tashi”, [acesta] este un kuntak născocit de imaginația părinților. Părinții au inventat numele „Tashi” și i l-au dat copilului. Puteți spune: Dacă mama și tata nu s-ar fi gândit la numele de „Tashi”, atunci nu ar fi existat numele „Tashi”. Dacă nimeni nu l-ar fi numit pe acestui copil așa, atunci el n-ar fi fost „Tashi”. Deci „Tashi” nu este ceva suprem care este impregnat în acest copil.
- Shenwang poate fi suprem?
Nu. Pentru că atunci când percepem shenwang – un lucru dependent, ceva care se schimbă, atunci el nu poate fi suprem. Percepția noastră a lui nu este ca și perceperea vacuității. Vacuitatea este neschimbătoare, „shenwang-ul” se schimbă.
Percepția directă a vacuității ne schimbă viața pentru totdeauna. Ne schimbă existența pentru totdeauna. Percepția acestor „shenwang o avem tot timpul.
Un alt sens al faptului că shenwang nu este suprem, este lipsa existenței de sine, el apare în funcție de cauze și condiții.
Rezumat
Deci acestea sunt lucrurile pe care Buddha le-a enumerat ca fiind lipsite de natură proprie în trei moduri diferite.
-
- Cele trei atribute
Așadar, am enumerat trei tipuri de lipsă a naturii proprii conform școlii Numai MInte. Buddha îi răspunde lui bodhisattva: „Liniștește-te! Iată lucrurile care nu au natură proprie și iată cele trei atribute…”.
Ele sunt numite atribute pentru că fiecare lucru are una sau mai multe dintre aceste trei atribute. Să considerăm pixul.
– Cu siguranță are elementul de „shenwag”, un obiect care se schimbă permanent. Mina se schimbă, aspectul lui se schimbă, se apropie din ce în ce mai mult de ziua în care va piere. Deci, are atributul de shenwang.
– Are kuntak-ul „pix” pe care l-am dat acestui obiect,
– Și are Yongdrup, totalitatea lui, care este vacuitatea lui. Vom vorbi despre asta mai mult, în lecțiile următoare.
-
- Cele trei grupuri de lucruri
Cele trei atribute definesc trei grupuri de lucruri, care împreună conțin în esență tot ceea ce există.
1. Primul grup sunt lucrurile imaginare, kuntak. Acestea nu există prin definiție, adică nu există cu adevărat. Și toate lucrurile din acest grup sunt lipsite de natură proprie, în sensul că nu există prin definiție.
2. Al doilea grup conține toate lucrurile dependente, shenwang, care sunt de fapt toate lucrurile schimbătoare, iar aceasta ne include și pe noi și tot ceea ce ni se întâmplă. Toate acestea sunt lipsite de o natură proprie a creșterii și asta se înțelege prin „lipsite de natură proprie” pentru al doilea grup.
3. Al treilea grup include în esență toate lucrurile. Toate lucrurile nu au natură proprie de a fi supreme.
-
- Există multe lucruri care au propria lor natură
Dacă ne întoarcem și ne uităm la cele trei atribute pe care le-am enumerat, se pare că școala Numai Minte lasă pe dinafară un grup foarte mare de lucruri care au o existență definită, care au un fel de natură proprie.
-
- Ce înseamnă existență prin definiție ?
Un lucru există prin definiție dacă are o natură care îl definește, o existență care îi este unică, ceva care îl diferențiază și îi conferă existența sa unică.
Dacă aveți un șef care este rău din firea lui, sau un vecin enervant, sau un soț iresponsabil, sau un copil indisciplinat, din firea lor, acesta este un semn că sunteți adepții școlii Numai Minte!
Grup Facebook