Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 1 – a doua parte
Un studiu care ne pregătește pentru Tantra
Am vorbit despre necesitatea cunoașterii diferitelor școli de gândire și a diferențelor dintre ele, nu pentru că sunt corecte, ci pentru că este important să cunoaștem diferitele nuanțe, uneori subtile, ale diferențelor dintre ele astfel încât înțelegerea noastră a vacuității să fie cât mai precisă.
Deci, fiecare dintre noi ar trebui să se străduiască să ajungă la o înțelegere foarte bună a școlii Prasangika Madhyamika. Și asta nu este așa de greu pentru că o predăm în toate cursurile noastre. Am învățat că toate lucrurile sunt goale de orice existență de sine, că sunt toate proiecțiile noastre, ce ne sunt impuse de karma noastră.
Cu toate că aceste lucruri sunt adevărate este nevoie de mult mai mult. Este nevoie de a le experimenta. Și asta se face numai prin meditație. Va trebui să hrănim aceste meditații cu învățătura primită. Să luăm exemple din viața noastră și să le examinăm prin prisma învățăturilor și apoi să ne folosim de concluziile pe care le-am tras din aceste exemple.
Arya Nagarjuna a fost un mare înțelept, numit al doilea Buddha, care a scris mult despre vacuitate. El ne-a adus învățătura din a doua învârtire a roții Dharmei. Toată învățătură sutrelor Prajna Paramita a venit la noi prin Arya Nagarjuna. În sutrele Prajna Paramita, pe lângă învățăturile despre vacuitate, mai există și multe povești, anecdote și exemple foarte frumoase.
El a condensat învățătura asupra vacuității din aceste sutre și l-a prezentat în diferitele sale scrieri care sunt foarte profunde, foarte interesante, dar nu și ușoare. Este foarte util să-l studiem pe Arya Nagarjuna și să medităm la învățătura lui. Așa că avem mult de studiat și, bineînțeles avem în paralel și studiul tantric.
Studiul tantric – vacuitatea în Tantra este aceeași vacuitate, ea nu se schimbă. Lucrurile sunt goale exact în același mod. Marea diferență în Tantra este metoda prin care ajungem să percepem direct vacuitatea. Metodele sunt cu mult mai puternice și, prin urmare, oferă șansa de a o finaliza într-o singură viață.
Șansele noastre sunt incredibile și rare
Șansa noastră este mai mare decât oricând, prin faptul că aceste scrieri au devenit disponibile în Occident datorită unor profesori precum Geshe Michael și alții, care stau și le traduc în diverse limbi pe care le putem înțelege.
Pe de altă parte, cele 18 cursuri ACI, nu pot acoperi toată învățătura budistă. Este un ocean de învățături. Dar ele sunt o pregătire foarte bună pentru Tantra. Sunt o bază bună.
Mi-aș dori foarte mult să vă transmit cunoștințele pe care le primesc de la învățătoarea inimii mele și de la profesorilor dânsei, cunoștințele tantrice pe care le primesc de la ei, din generozitate, din abundență și într-un mod fără precedent datorită faptului că scrierile le-au fost disponibile. Ei ne transmit această cunoaștere într-o limbă pe care o putem înțelege. Și în plus au și experiență personală.
Cu siguranță există profesori minunați. Există linii de transmisie frumoase, dar este rar să întâlnești un profesor care provine dintr-o linie pură, neîntreruptă și să primești toate cunoștințele…
De exemplu, știm că Naropa a predat diferite tantre pe care le practicăm.
El a predat unui elev doar un aspect, altui elev alt aspect și se pare că doar unul sau doi au primit totul. Altora nu le-a predat, nu pentru că Naropa nu a vrut, ci ei nu au avut karma să primească. Deci, a primi învățătura a fost extrem de rar.
Dar karma noastră este incredibilă, pentru că aceste învățături ne sunt astăzi disponibile.
Și mai mult de atât, profesorii noștri au stat și le-au practicat în retreat, în deșert, timp de trei ani. Ei au realizat, practic, ceea ce le-a oferit învățătura.
Deci, a primi întreaga cale de la cei care au practicat-o este extrem de rar.
Visul meu este să vă transmit aceste cunoștințe în continuare. De aceea este nevoie să înființăm un centru în care să se poată face acest lucru. Studiul nu se va face în București. Este un studiu secret, și pentru el este nevoie de alte condiții.
Vreau să vă încurajez să participați la această promovare extraordinară, care va permite, studiul cel mai avansat.
Acest studiu nu va putea fi transmis celor care nu sunt pregătiți pentru el, celor care nu au pregătire suficientă a cursurilor.
Vă rog mult să faceți aceste cursuri și să le continuați și în lipsa mea.
Dacă vreți să ajungeți la studiul secret, trebuie să vă investiți timpul în a studia aceste cursuri.
Să spunem că ați făcut deja toate cursurile, dar pentru a reuși pe cale, pe lângă studii, aveți nevoie și de multe binefaceri.
Semințele nu pot fi plantate, pentru că nu au solul necesar în care să fie plantate. Iar solul este reprezentat de binefacerile voastre. Trebuie să acumulați multe binefaceri.
Ce înseamnă multe binefaceri? A ajuta în răspândirea Dharmei. A dărui-o cât mai multor oameni – acumulează multe binefaceri.
Pentru a reuși pe cale este foarte important să fie create condițiile karmice ca să puteți studia, să fiți interesați, să aveți profesori și așa mai departe. Pentru a crea toate acestea, va trebui să plantați acum.
Abilitățile lui Buddha
Să revenim la subiectul nostru.
După cum am spus, Buddha știe că trebuie să percepem direct vacuitatea pentru a pune capăt suferinței noastre, inclusiv îmbătrânirea și moartea și orice formă de suferință din viața noastră.
Să nu credeți că Buddha așteaptă până veți termina cursurile, el vă ajută deja acum. El nu se odihnește nicio clipă, și se folosește de:
Tap ke
Tap ke înseamnă abilitate, pricepere, metodă, șiretlic/truc.
Și pentru că înțelepciunea și compasiunea lui este infinită, Buddha va face tot ce-i stă în putință pentru a ne aduce la perceperea vacuității. El se folosește de tehnici viclene, sau mijloace abile, pentru a ne aduce la înțelegeri mai înalte ale vacuității, deoarece aceasta este o parte esențială a căii și nu este ușor.
Lordul Buddha a predat concepții inferioare ale vacuității, pe care cei cu capacități mentale reduse să le poată asimila până când vor putea să ajungă la niveluri superioare.
Dacă ați fi Buddha și ați iubi mult pe cineva și i-ați dori tot ceea ce este mai bun, atunci va trebui cumva să-l faceți să învețe mai întâi despre vacuitate, și apoi să-i creați condițiile pentru ca el să se izoleze și să poată percepe vacuitatea.
Și dacă nu vrea? Nu puteți forța pe cineva să meargă la lecții, pentru că asta nu va funcționa. Ori nu se va duce, ori ne va face o favoare dar nu va asculta învățătura. Nu funcționează așa.
De aceea Buddha, în înțelepciunea lui infinită, se va folosi de priceperea lui și de tot felul de trucuri – Tap ke – pentru a ne aduce la învățăturile vacuității. Și, de asemenea, este gata să facă lucruri ieșite din comun pentru a ne aduce la studiul vacuității, aruncând uneori un comentariu sarcastic sau ceva prin care să ne stârnească sau să ne provoace, numai pentru ca noi să ajungem acolo unde trebuie să fim.
Profesori în curs de metamorfoză
De exemplu, un Buddha poate să se manifeste sub forma unui profesor care predă elevilor o anumită învățătură timp de zece ani până când elevii o înțeleg bine, se obișnuiesc cu ea, încep să o practice bine. Și apoi ce va face profesorul?
Le trage covorul de sub picioarele lor! Pentru că elevii nu trebuie să stagneze niciodată.
Toate poveștile despre marii înțelepți descriu aceste metamorfoze prin care trec oamenii. La fiecare zece sau douăzeci de ani oamenii se schimbă.
Cel mai faimos este Naropa.
Naropa fusese moștenitorul tronului regal. De la o vârstă fragedă, Naropa a dat dovadă de independență sperând să urmeze o carieră de studiu și meditație, dar, cedând dorințelor părinților săi, a acceptat o căsătorie aranjată cu o tânără brahmană Niguma. Naropa dorea să studieze Dharma și nu dorea să conducă regatul. După 8 ani, Naropa și Niguma au fost de acord să dizolve căsătoria și să devină călugări. La vârsta de 28 de ani, Naropa a intrat în faimoasa mănăstire Nalanda unde și-a câștigat reputația de mare erudit și foarte bun în dezbateri, lucru esențial la acea vreme, deoarece tradiția dezbaterilor era de așa natură încât învinsul devenea automat elevul învingătorului. În cele din urmă, a obținut titlul de „Gardian al Porții de Nord”, s-a implicat în multe dezbateri, a predat și a câștigat mulți studenți.
El a devenit starețul mănăstirii Nalanda, până când a fost distrusă de triburile musulmane care veneau din direcția Iranului.
După mulți ani în care dobândise cunoștințe vaste și un mare prestigiu, mulți studenți, întâlni o vrăjitoare bătrână și urâtă care se dovedi a fi un înger deghizat, care îi spuse: „Hei, dacă vrei să ajungi la iluminare, trebuie să mai faci încă ceva” și el devine yoghin.
Naropa părăsește mănăstirea, își dă roba jos, dar rămâne în continuare călugăr. El pleacă să practice în munți și începe să practice tantra. El se întoarce la Niguma și încep să practice împreună. Naropa suferă schimbări drastice: atât în modul său de practică, în stilul de viață, cât și în concepția lui asupra lumii.
Și profesorii vor face asta elevilor pentru a-i aduce la iluminare. Și o pot face în moduri diferite. Același profesor poate să apară în forme diferite, nu neapărat cu același nume.
Acesta este rolul lui Buddha – să ne tragă spre iluminare. Și printre altele, pentru a înțelege vacuitatea, ne încurajează să gândim, pentru că suntem leneși și nu ne place să ne gândim la astfel de lucruri.
Mii de moduri de a preda vacuitatea
Și pentru a ne îndemna să gândim, de exemplu, profesorii ne predau învățătura despre vacuitate care este aproape corectă, care nu este completă și care ne obligă să o verificăm.
Din versetul pe care l-am citit mai devreme, reiese că Buddha muncește din greu, folosindu-se de Tap ke, de abilitățile lui și de metode speciale, pentru a-i face pe oameni să înțeleagă vacuitatea sută la sută. Iar, dacă elevul este pregătit și îi vine vremea să învețe tantra, atunci va apare profesorul tantric. În acest fel, Buddha împinge tot timpul oamenii să înainteze spre nivelele superioare.
Și ce înseamnă „împinge oamenii să înainteze spre nivelele superioare?” Când Buddha ne trage covorul de sub picioare. Adică ne împinge din locul în care ne-am acomodat. Și nu va fi confortabil. El face asta ca să putem progresa și să nu ne complacem în confortul nostru.
Cum face asta?
Rikpa Gya
Rikpa – argument logic, raționament logic, dovadă logică,
Gya – o sută.
Gya înseamnă o sută, dar de fapt înseamnă mult. Când tibetanii vor să spună mult, spun Gya.
Rikpa gya înseamnă nenumărate motive bune. Buddha se folosește de sute de abordări, argumente și dovezi diferite ale vacuității pentru a-i ajuta pe oameni până când vor percepe în mod direct vacuitatea, pentru a-i ajuta să înțeleagă Yi Che – înțelegerea aproximativă a vacuității sau cât mai apropiată de vacuitate.
Deci, în acest verset pe care Je Tsongkapa l-a citat din Sutra Cerută de Rashtrapala, Buddha spune că: „Mă voi folosi de Tap ke, mă voi folosi de trucuri, vă voi prezenta sute sau mii de raționamente și dovezi ale vacuității pentru a vă ajuta să o înțelegeți”. Și toate acestea cu scopul de a ne stimula să gândim, astfel încât să putem percepe direct vacuitatea.
Este nevoie de multă pregătire pentru a percepe direct vacuitatea. Nu ne referim la faptul că medităm și deodată percepem vacuitatea. Asta se poate întâmpla cuiva o dată la o mie de ani, pentru că a muncit mult în viețile anterioare. Deci, este nevoie de mult studiu și de multă practică.
În acest curs al școlii Numai Minte vom învăța câteva idei noi despre vacuitate.
Lecțiile de la 1 la 7 se vor ocupa doar de școala Numai Minte. Lecțiile 8 și 9 se vor ocupa de Svatantrika și lecția 10 de Prasangika Madhyamika.
Je Tsongkapa în textul său, predă școala Numai Minte în paralel cu școala Madhyamika.
Nu orice afirmație a lui Buddha trebuie luată la propriu
După cum am spus, în acest curs ne vom ocupa de Drangye – ce este la propriu și ce este la figurat. De ce facem asta? Pentru că Buddha a spus lucruri diferite în momente diferite pentru un public diferit și trebuie să decidem când să-l luăm la propriu și când nu. Când cuvintele lui necesită o interpretare suplimentară.
Și aici apare problema, pentru că în unele locuri Buddha spune: „Ceea ce v-am învățat înainte nu a fost exact, ceea ce vă învăț acum este exact”. Și asta o spune de mai multe ori, despre lucruri diferite. Și acum ce facem? Oare ne putem baza pe afirmația lui Buddha care spune: „Acum, cu adevărat mă refer la ceea ce spun, și nu înainte!”. Mai ales dacă el spune asta în locuri diferite cu privire la lucruri diferite, atunci nici asta nu putem lua la propriu. Chiar și aici trebuie să decidem ce a vrut să spună cu adevărat.
De aceea, trebuie să dezvoltăm mijloace pentru a interpreta atât cuvintele lui Buddha, cât și mărturia lui Buddha despre cuvintele sale.
Nici asta nu putem lua la propriu, fără nicio îndoială, pentru că atunci vom ajunge la contradicții, vor apărea probleme. Pentru că, așa cum am spus despre învârtirea roții Dharmei, Buddha a avut nevoie să învârtă roata încă odată și încă odată pentru că publicul era diferit. Și de fiecare dată când avea un public care nu înțelesese învățătura anterioară, Buddha spunea: „Liniștiți-vă! Liniștiți-vă! Atunci chiar nu m-am referit cu adevărat la ceea ce am spus. Acum vă spun exact la ceea ce mă refer”.
Dar, nici pe asta nu ne putem baza. Atunci pe ce să ne bazăm?
Și aici este frumusețea textului lui Je Tsongkapa. El a fost un erudit, un geniu spiritual, a studiat mult și a ajuns la aceste întrebări. În timp ce scria o carte despre vacuitate, el s-a lovit de aceste probleme și s-a lăsat de scris. Apoi a revenit la el și a scris despre Drangye – cum putem ști să-l interpretăm pe Buddha?
Textul ține cont de faptul că Buddha se folosește de abilitățile sale, de trucuri și metode speciale – Tap-ke – pentru a ne duce cât mai repede posibil la scopul nostru și de aceea trebuie să luăm în considerare acest lucru atunci când examinăm cuvintele lui Buddha.
Deoarece de multe ori, Buddha intenționat nu spune lucrurile exact, pentru că asta este ceea ce au nevoie elevii să audă în acel moment, poate pentru că nu sunt suficienți de pregătiți pentru versiunea completă – sau poate din diferite motive.
Acum lucrurile se complică și mai mult, pentru că am spus:
– Buddha a predat vacuitatea în moduri diferite și acum trebuie să decidem când a vorbit la propriu și când nu.
– Buddha însuși a spus: „Aici am spus la propriu… și aici…”, și a spus-o în momente diferite despre lucruri diferite.
Deci, nu ne putem baza doar pe cuvintele lui.
Fiecare școală are propriul Drangye
Așa că înțelepții au venit și ne-au dat sfaturi și ne-au dat criterii care să ne ajute să decidem ce este bine și ce este greșit. Ce să luăm la propriu și ce să luăm la figurat.
Dar pe de altă parte, înțelepții Căii de Mijloc au dat un sistem conform căruia vom decide, iar cei ai școlii Numai Minte au dat un alt sistem. Dar în schimb, dacă primii au luat lucrurile la propriu, ceilalți nu le-au considerat la propriu. Și acum ce facem?
Așadar, fiecare școală de gândire are propriile sale idei despre ce este la propriu și ce este la figurat.
Dar acum se ridică întrebarea: Chiar merită să facem asta?
Nu este aceasta un fel de insultă la adresa omniscientului Buddha, acest profesor minunat care a ajuns la iluminare și ne poate duce la iluminare? Suntem învățați să-i respectăm adânc pe profesorii care ne duc spre iluminare, atunci cum își permite acest Bodhisattva să-i spună lui Buddha: „Scuză-mă, te rog! Buddha, explică-mi de ce înainte ai spus una și acum spui alta? Asta nu este erezie? Este oare demn să facem astfel de lucruri? Dacă Dalai Lama s-ar afla aici, oare i-ați spune: „Scuză-mă, te rog! N-ai explicat suficient de bine. Poți să-mi dai mai multe detalii, pentru că nu am înțeles”.
Buddha a spus: Cuvintele mele trebuie testate, așa cum este testat aurul
Aici, Je Tsongkapa ne dă unul dintre cele mai frumoase răspunsuri, din toată literatura budistă.
Je Tsongkapa îl citează pe Buddha. El spune:
Ngai ka sek che dar ser shin gu chir min
Nga – eu,
Ngai – al meu,
Ka – cuvânt,
Sek – a topi,
Che – a tăia,
Dar – a freca,
Ser – aur,
Shin – a trata ca,
Ser shin – ca aurul,
Gu chir – a respecta,
Min – nu.
Tibetanul începe de la sfârșit. Care este subiectul? „Cuvintele mele”. Ale cui? Ale lui Buddha.
Lordul Buddha a spus: „Nu respecta cuvintele mele, nu te încrede în ele, fără să le testezi; testează-le așa cum testezi aurul: topește-l, taie-l, freacă-l !”
Până în ziua de astăzi, în India, totul este împodobit cu mult aur, și de aceea se face mult comerț cu el. De multe ori, indienii își pun toți banii în aur, iar femeile de la sate merg la câmp cu tot aurul pe ele. De ce? Pentru că nu au încredere în bănci și nici nu-l pot lăsa acasă. De aceea, își iau aurul cu ele. Și pentru că se face mult comerț cu aurul, oamenii trebuie să-l verifice ca să nu fie fals (sau să nu fie aur curat).
Cum verificăm aurul?
Se pare că existau metode, teste de verificare:
→ Se topește,
→ Este tăiat pentru a vedea că nu există alt metal la mijloc și
→ Este frecat cu o piatră de testare.
Acestea erau cele trei teste. Buddha spune: „Așa cum faci aurului cele trei teste, aplică la fel aceste teste cuvintelor mele. Și până când nu vor trece cu succes de aceste teste, nu-mi da crezare, nu accepta cuvintele mele pur și simplu pentru că le-am spus”.
Faptul că Buddha ne încurajează să-i examinăm cuvintele și să nu le acceptăm doar pentru că le-a spus, este unul dintre cele mai frumoase lucruri care există în budism.
El a spus și invers: „Nu le accepta până ce nu le-ai testat, până nu te-ai convins. Nu mă interesează credincioșii proști, sau credulii care mă urmează datorită carismei sau din obsesie. Asta nu te ajută să ajungi la iluminare. Trebuie să te convingi adânc de învățătură, ca să o poți aplica.”
Cele trei teste
Budiștii trebuie să examineze și să testeze toate învățăturile pentru a vedea dacă sunt demne de a fi urmate.
Care este analogia acestor trei teste Sek, Che și Dar?
1. A testa în raport cu propria noastră experiență directă.
Primul test – Sek – a topi. Analogia este de a testa lucrurile în raport cu experiența noastră directă. Adică: lucrurile pe care le pot experimenta direct și despre care știu că sunt adevărate.
Verific cuvintele lui Buddha, de exemplu, în raport cu experiența mea directă.
De exemplu, lucrurile percepute prin simțuri. Pot spune direct dacă această culoare este roșie sau această culoare este albă, presupunând că nu sunt daltonistă. Lucruri pe care le pot experimenta direct și le pot experimenta în mod convingător. Deci, dacă văd aici alb și cineva îmi spune că este negru, atunci probabil că nu-l voi lua ca profesor. El îmi contrazice experiența mea. Acesta este primul test.
2. Testul logic
Al doilea test – Che – a tăia. Analogia aici este de a testa în raport cu propria analiză logică și de a verifica dacă cuvintele lui Buddha sunt sau nu coerente din punct de vedere intern. Aici ne referim la cazurile în care nu putem experimenta direct, dar ne-am convins logic că ceva este adevărat. Oare se potrivește cu logica noastră sau nu? Și asta în cazurile în care, prin logica mea, am capacitatea să trag concluzii. Contrazice logica mea? Își contrazice propria logică?
3. Testul de autoritate
Al treilea test – Dar – a freca. Testăm aurul prin frecare cu o piatră de testare.
Sunt lucruri pe care nu le putem cunoaște nici prin logică, pentru că sunt dincolo de ea, precum cum funcționează în detaliu karma. Numai o ființă iluminată poate cunoaște asta.
Atunci ce facem dacă nu putem cunoaște aceste lucruri importante? În acest caz avem nevoie de ajutorul unei ființe luminate. Și acesta este motivul pentru care venim să studiem cu ea pentru că aceste lucruri nu le putem cunoaște singuri.
Dar chiar și atunci trebuie să verificăm ceea ce spune ea. Deci, de exemplu, dacă am întâlnit un alt profesor,
– care în urma unei relații lungi și strânse cu el
– în care ne-am verificat unul pe celălalt,
– ne-am convins de onestitatea și cunoștințele acestuia,
– ne-am dezvoltat încrederea în el,
– am învățat să-i apreciem puritatea intențiilor lui
– și ne dăm seama că acesta nu ne-ar induce niciodată în eroare în mod intenționat
– sau nu ar susține ceva ce nu știe că este adevărat
– și că el acționează numai spre binele nostru
și acum îl acceptăm ca fiind o autoritate.
Acum auzim cuvintele lui Buddha și ele contrazic cuvintele profesorului nostru și, spunem: „Stai așa, deja l-am acceptat pe acest profesor ca autoritate, m-am convins că pot avea încredere în el, iar acum contrazice cuvintele Scripturii”. Acest lucru va crea o problemă pentru noi. Deci, acesta este un al treilea tip de cunoaștere.
Deci, să rezumăm din nou:
-
- Prima cunoaștere o avem din experiența noastră directă și din realitatea vizibilă.
- A doua cunoaștere nu vine din experiență directă, ci ca rezultat al logicii noastre bune. Verificăm dacă lucrurile spuse de Buddha sunt în acord cu logica noastră.
- A treia cunoaștere, în care logica nu ne mai ajută, vine din faptul că ne bazăm pe o autoritate. În urma unei legături strânse și îndelungate cu un profesor, îl acceptăm ca fiind o autoritate și verificăm: ceea ce spune el, în care cred, față de ceea ce spune altul pe care cu greu îl cunosc.
Asta facem tot timpul în viața noastră, asta se întâmplă la tribunal, așa acționăm de fapt.
Deci, acestea sunt cele trei teste.
Atunci în cine ne putem încrede cu adevărat?
De ce vorbim despre aceste teste?
Pentru că Je Tsongkapa ne propune aceste teste pentru a verifica adevărul cuvintelor profesorului. Să putem verifica când vorbește la propriu și când la figurat. Și acum le aplică pe cele trei învârtiri ale roții Dharmei.
– În prima învârtire a roții, Buddha a spus: „Anumite lucruri, cum ar fi corpul nostru, cum ar fi deschiderile simțurilor și așa mai departe, există prin definiție”.
– Apoi, în a doua învârtire a roții, Buddha a spus: “Nu, nu, nu, nimic nu există așa cum credem noi că există. Nimic nu există prin definiție”.
– Apoi, la întrebarea pusă de bodhisattva Paramarta Samudgata: „Nu înțeleg, uneori spui una, alteori spui alta!”, Buddha îi răspunde: „Când am spus că nimic nu există cu adevărat, n-am vrut să spun că nimic nu există cu adevărat”. După care Buddha începe să explice detailat.
Și asta ne pune în fața necesității de a decide cum să-l interpretăm pe Buddha.
După Buddha au urmat și alți mari înțelepți, Arya Nagarjuna, Chandrakirti, Dharmakirti, care l-au interpretat pe Buddha pentru noi. Ei au explicat foarte frumos cuvintele lui Buddha, dar explicațiile lor sunt diferite unele de altele. Atunci pe care dintre ei îl vom lua acum ca autoritate?
Situația este dificilă. Pe cine să ne bazăm cu adevărat?
Dar de fapt, întrebarea „Cine are cu adevărat dreptate?” este la fel ca întrebarea „Este un pix sau un os de ros?”.
Este aceeași întrebare. Ea este inutilă.
Pentru că de fapt, cine spune că este un pix sau os de ros? Cine va spune asta?
Pe cine voi lua drept martor pentru a-mi spune dacă este un pix sau os de ros?
Nu există niciunul. De ce? Pentru că obiectul este gol. El nu este nici pix și nici os de ros și nici altceva, de la sine. Nu are nicio natură de sine și aceasta este Prasangika. De aceea întrebarea este inutilă.
Deci ce este obiectul pentru mine? Este un pix. Pentru mine, el funcționează ca pix și de aceea percepția mea că el este un pix este corectă pentru mine.
Dar ea va fi complet greșită pentru câine. El nu știe ce să facă cu un pix. Percepția lui că este un os de ros este perfect corectă.
Atunci pe ce să ne bazăm? Depinde unde ne aflăm pe calea noastră spirituală.
Fiecare om are propriul său profesor
Și asta ne aduce din nou la Tap ke.
Buddha va apare în fața oamenilor sub forma de profesori diferiți, în funcție de locul în care se află, pentru a-i ajuta să progreseze pe cale. Și asta face tot timpul.
Deci, oamenii vor fi atrași de căi diferite și de profesori diferiți și totul este perfect. Cu toții sunt manifestările lui Buddha și ei pot spune lucruri contradictorii și lucruri diferite, iar în budism spunem că nimic nu este absolut corect.
La nivel convențional nu putem vorbi despre un lucru că este mai corect decât altul.
Buddha va continua să ne conducă spre profesorii care ni se potrivesc, prin care să putem progresa.
Și să nu uităm de primul jurământ bodhisattva: „A te lăuda sau a-i critica pe ceilalți”. La ce se referă? El nu se referă la faptul de a mă lăuda, pentru că atunci aș încălca jurământul în orice moment, ci la faptul că mă laud când spun că sunt un profesor mai bun decât alți profesori.
Atunci când mă laud și îl minimalizez pe alt profesor în fața elevului său, l-am îndepărtat pe elev de calea spre iluminare. De ce? Pentru că acel profesor poate că era exact de ceea ce avea nevoie acel elev. Buddha știe totul. El știe exact de cine are nevoie acel elev.
a. Deci, pe de o parte avem jurământul bodhisattva de a nu strica niciodată astfel de relații. Dimpotrivă. Dacă înțelegem cum plantăm semințele karmice, vom face tot ce putem pentru a aduce profesorii și elevii împreună. Aceasta este rolul nostru: să aducem profesorii și elevii împreună. În acest fel, plantăm semințele karmice de a-i întâlni pe cei mai potriviți profesori, care să ne ducă spre fericirea supremă. Deci, din punct de vedere karmic, nu dorim să îndepărtăm profesorii de elevi lor.
b. Pe de altă parte, uneori putem vedea un profesor care induce în eroare elevii. Există diverse secte al căror lider predică sinuciderea sau lucruri oribile; Iar inima noastră spune: „Acest lucru este greșit. El face rău elevilor”. Atunci ce vom face?
Spunem că dacă vedem pe cineva că îi înșală pe alții, trebuie să ne ridicăm și să facem ceva pentru a-i ajuta pe acei oameni, la fel ca și atunci când cineva lovește o altă persoană. Dar, dacă am învățat aceste lucruri, trebuie să și recunoaștem că habar n-avem de ce face acea persoană acele lucruri și nici măcar nu știm cine este.
Trebuie să evităm să judecăm și să criticăm acea persoană.
Deci, vedem un act cu care nu suntem de acord, pe care îl considerăm dăunător. Într-un astfel de caz avem datoria să facem ceva cu condiția [ca ceea ce facem] să ajute. Dacă nu ajută, nu-l facem. Dar, în cazul în care oamenii au o oarecare încredere în noi și le-am putea da argumente logice care să-i ajute să înțeleagă ce se întâmplă, atunci va trebui să facem asta.
De aceea, niciodată nu-i vom judeca pe alți profesori. Nu știm cine sunt și de ce fac asta. N-avem nicio idee. Și așa va fi întotdeauna.
Învățătura supremă a lui Drangye este: „Nu judeca niciodată!”.
Este adevărat că Drangye ne ajută să aprofundăm înțelegerea vacuității și acesta este un scop foarte important, dar Drangye ne demonstrează în mod indirect faptul că nu știm.
Doar Buddha este omniscient și se manifestă în fața oamenilor în funcție de cum au ei nevoie, iar noi nu știm de ce face ceea ce face. Cu siguranță nu putem vedea cum se vor derula și dezvolta lucrurile în următorii 500 de ani sau 1000 de ani.
Deci nu putem judeca. Putem acționa doar în măsura în care înțelegem că asta va aduce binecuvântare oamenilor și nimic altceva.
Dacă Buddha însuși a predat pe vremea lui patru școli diferite de gândire, iar unele dintre ele sunt incorecte, poate că el încă continuă să facă asta. Poate că el continuă să trimită profesori care predau puțin pe lângă subiect, pentru că de asta au nevoie acei elevi, pentru că nu sunt încă pregătiți să primească și altceva.
Putem vedea asta în mănăstiri. După cum știm, ei au o tradiție de dezbateri foarte dezvoltată.
– sunt tinerii care tocmai au absolvit titlul de Geshe și știu să dezbată genial și cunosc toată materia de studii,
– Și sunt cei în vârstă care sunt maeștri, dar ei nu mai au nevoie să demonstreze nimic nimănui.
Iar uneori aceștia intenționat iau o poziție greșită, sau puțin greșită, și se prefac că au uitat ceva și îl lasă pe tânărul Geshe să-i învingă. Și ei spun „Ah, da, așa este corect! M-ai învins!”. Între timp toți ceilalți privesc și mai învață câte ceva.
Așadar, Buddha apare în diferite moduri și se folosește de abilitățile sale, de Tap ke, de metode speciale, de tot felul de trucuri și mijloace abile, pentru a-i ajuta pe oamenii să progreseze.
Nu știm dacă persoana de lângă noi nu este un astfel de Buddha, și poate că țipetele șefului ne pot duce într-un loc la care n-am fi ajuns altfel. Poate demiterea noastră este exact ceea ce aveam nevoie pentru a deschide ușa către altceva. Deoarece nu avem omnisciența lui Buddha nu putem înțelege de ce ni se întâmplă astfel de lucruri și nu știm de ce oamenii fac ceea ce fac.
Textele acestui curs
1. Esența elocvenței despre arta interpretării
După cum am spus, Je Tsongkapa, în timp ce scria o carte despre vacuitate, a devenit frustrat datorită descrierilor diferite ale vacuității. El a lăsat cartea în mijloc și s-a apucat să scrie altă carte numită:
Drange lekshe nyingpo
Uneori se spune Lekshe nyingpo,
Ea este scrisă de marele maestru Je Tsongkapa.
je tsongkapa
El a fost unul dintre cei mai mari profesori care au exista vreodată pe această planetă. A fost profesorul primului Dalai Lama și a scris aproximativ zece mii de pagini. În mănăstiri se ia o pagină și este dezbătută un an întreg. El scris zece mii de pagini care sunt de o mare profunzime. Atât Sutra cât și Tantra. El a avut o cunoaștere vastă și o înțelepciune incredibilă. Unii spun despre Je Tsongkapa că ar fi primit cunoașterea prin canalizare directă de la Manjushri. Alții spun că el însuși a fost Manjushri, care a apărut sub înfățișarea lui Je Tsongkapa.
Ce înseamnă numele cărții?
Drangye – la propriu sau la figurat,
Lek – bine,
She – a explica,
Lekshe – bine explicat,
Nyingpo – esență, inimă.
Deci, putem spune: Esența explicației bune despre arta interpretării.
În engleză se spune elocvență. Cineva care vorbește elocvent, care are darul de a expune frumos și convingător sau are o abilitate retorică bună.
Vom traduce „Esența elocvenței despre arta interpretării”.
În mănăstiri, după ce se studiază Prajna Paramita timp de 11 ani, se opresc din studiu și timp de un an memorează această carte. Are aproximativ două sute treizeci de pagini, și nu este deloc ușor să fie învățată pe de rost. Se țin concursuri pe tema ei și se dau premii studenților care reușesc s-o învețe pe de rost.
Cartea este excepțională prin valoarea, calitatea și înțelepciunea ei. Și însuși faptul că a fost scrisă, este un lucru foarte neobișnuit. Pentru că Je Tsongkapa ne oferă criterii despre cum să fie interpretate cuvintele unui mare profesor precum Buddha, și nu de a solicita interpretare, pentru că altfel apar contradicții.
Dacă există o tradiție spirituală sau o tradiție religioasă și nu are o astfel de învățătură, la ce va duce asta? Când unii susțin că profesorul a spus așa și alții spun că profesorul a spus așa” se iscă război religios. Și sunt gata să și omoare, pentru că profesorul sau Dumnezeu sau oricine altcineva a spus așa.
De aceea această învățătură este esențială pentru a preveni astfel de lucruri și pentru a preveni deteriorarea tradițiilor religioase. Acesta este măreția și geniul lui Je Tsongkapa care a înțeles că este nevoie de o astfel de învățătură.
2. Comentariul despre adevărata intenție a sutrelor
După cum am spus, bodhisattva Paramarta Samudgata s-a dus la Buddha și l-a întrebat „Te rog să-mi explici…” și am spus că apare în capitolul 7 al unui comentariu pe care l-a scris Buddha (în care sunt 10 capitole). Și din moment ce Buddha a scris acest comentariu, el este de fapt o sutra.
Și această sutra se numește:
Dode gongdrel
În sanscrită, Samdhinirmochana Sutra.
Ea este o sutra faimoasă care stă la baza tuturor învățăturilor școlii Numai Minte.
Drel – comentariu,
Gong – adevărata intenție sau gândul din spatele lucrurilor sau intenția din spatele lucrurilor,
Do – sutra. Este cuvântul tibetan pentru sutra,
De – acestea.
Deci, „Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre”.
Ce sunt „aceste sutre”?
„Sutra” înseamnă o scurtă predică rostită de Buddha, iar această carte este comentariul său asupra propriilor sale sutre.
Buddha a scris acest comentariu despre adevăratul sens al sutrelor rostite de el mai înainte, adică în prima și în a doua învârtire a roții Dharmei. El a transmis sutre, a transmis învățătură, iar acum vine și dă această sutră, în a treia învârtire a roții Dharmei. Această a treia învârtire a început-o bodhisattva Paramarta Samudgata. Aceasta este sutra în care Buddha a răspuns la întrebarea acestui bodhisattva cu privire la contradicțiile dintre prima și a doua învârtire a roții.
jangsem dundam yangdak pak shupay leu
Jangsem – bodhisattva,
Dundam Yangdak pak – Paramarta Samutgata,
Shupay – întrebare,
Leu – capitol.
Adică, Jangsem Dundam yangdak pak shupay leu înseamnă capitolul despre întrebarea lui bodhisattva Dundam yangdak pak.
Așadar, Buddha explică adevărata sa intenție și aici spune: „Ceea ce am predat atunci nu a fost exact ceea ce am vrut să spun. Acum luați această învățătură drept învățătura supremă”.
Deci, cine va spune că aceasta este învățătura corectă și că ar trebui luată la propriu? Adică, Buddha a spus: „Luați asta la propriu”. Cine ar fi de acord cu asta? Doar școala Numai Minte.
Școala Madhyamika Prasangika spune: „Nu, nu, nu. Aceste lucruri ar trebui luate la figurat. Aceste cuvinte ale lui Buddha: „Aceasta este adevărata intenție”, le-a spus pentru că asta trebuia să audă acel public, „dar nu asta a intenționat cu adevărat”.
3. Sutra cerută de Arya numită „Înțelepciunea Nesfârșită”
Există o sutră paralelă cu aceasta, care este acceptată de școala Madhyamika și a primit numele celui care a cerut-o: bodhisattva Pakpa lodru misepe.
Lodru – înțelepciune,
Pakpa – Arya,
Mi sepa – nesfârșit.
Arya a cărui înțelepciune este nesfârșită.
El i-a cerut lui Buddha sutra, iar în urma cererii sale, Buddha i-a explicat într-o altă sutra numită:
pakpa lodru misepe shupay do
Sutra cerută de Bodhisattva al cărui nume este Înțelepciunea Nesfârșită.
În ea Buddha spune: „Ce am predat în a doua învârtire a Roții Dharmei este ceea ce am vrut să spun cu adevărat”.
Cei mai mari deschizători de drumuri
Există o listă de oameni care sunt considerați deschizători de drumuri în învățăturile budiste sau „marii inovatori”.
Doi dintre ei sunt bine cunoscuți:
1. Arya Nagarjuna, numit și „al doilea Buddha”. El ne-a dat detalii despre înțelepciunea vacuității conform școlii Madhyamika.
2. Maestrul Asanga, care ne-a oferit explicații și detalii despre școala de gândire Numai Minte.
Ei sunt considerați adevărați deschizători de drumuri în domeniul vacuității conform școlii Madhyamika și a școlii Numai Minte.
Fratele maestrului Asanga a fost maestrul Vasubandhu.
Maestrul Vasubandhu a scris „Abhidharma Kosha”.
Abhidharma Kosha face parte din școala Detailiștilor. O școală mai joasă. Înseamnă asta că a crezut în această școală? Nu neapărat, pentru că atunci când a scris „Abhidharma Kosha”, a spus: „Doar citez”.
De fapt, el a scris două seturi de scrieri, unul din tradiția „Abhidharma” și al doilea set din școala „Numai Minte”.
Grup Facebook