Cursul 15
Care a fost adevărata intenție a lui Buddha?
Nivelul 2 al Perfecțiunii înțelepciunii (Prajna Paramita)
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 2 – a doua parte
Recapitulare
Textul nostru
În acest curs discutăm despre cartea
drange lekshe nyingpo
Esența elocvenței despre arta interpretării, scrisă de Je Tsongkapa.
Lama Dvora Hla povestește:
„Vă voi spune o poveste emoționantă:
În timp ce studiam acest curs cu Geshe Michael la New York, pe vremea aceea au început să sosească mărturiile despre ororile care s-au petrecut în Tibet ca urmare a ocupației chineze: torturi, îngropau călugării până la gât și îi lăsau așa să moară, îi obligau să facă sex în public, un călugăr și o călugăriță. Lucruri groaznice. Un soldat stătea în picioare și forța elevul să-și împuște profesorul. Este greu de descris ororile. O parte din ei nu au fost uciși, dar au fost băgați în închisori și torturați.
Pe scurt, cineva care a scăpat din închisoare, un călugăr care a stat treizeci și trei de ani de închisoare și a fost chinuit cu diverse torturi, când a evadat din închisoare, a reușit să scoată cu el instrumentele de tortură pe care le foloseau chinezii pentru a-l tortura. El a ajuns în Statele Unite și a depus mărturie în fața Congresului American prin ce a trecut.
În perioada în care ni s-a predat acest curs, una dintre călugărițele care studia cu noi în acel moment lucra la un centru tibetan.
Ea l-a întâlnit pe acest călugăr, iar el văzu lecturile acestui curs, pentru că ea făcea temele; El a văzut că erau scrise în tibetană.
El i-a spus călugăriței: „Oh! Este Lekshe nyingpo”. Și începu să plângă. „Nu știi cât de norocoasă ești!”.
El fusese închis înainte de a primi învățătura despre carte. Dar avea cartea cu el și a stat acolo treizeci și trei de ani și a memorat cartea. Așa că știa întreaga carte pe de rost, dar nu a primit niciodată instrucțiuni despre ea. Așa că a spus: „Ce norocoasă ești!” și a plâns. Deci: cât de norocoși suntem. Avem o karma extraordinară s-o primim. Folosiți-vă bine de ea!”.
Cele trei învârtiri ale roții Dharmei…
Am spus că Lordul Buddha a predat trei învârtiri ale roții Dharmei. Și când spunem „trei învârtiri”, asta nu înseamnă perioade de timp diferite, ci prezentări diferite ale Dharmei susținute în fața unor audiențe diferite, în momente diferite. Învățătura a fost transmisă de fiecare dată, întru-unul din cele trei grupuri de studiu, pe care le numim „cele trei învârtiri ale roții Dharmei”.
- Prima învârtire a roții Dharmei
Prima învârtire a roții Dharmei a început imediat ce Buddha a atins iluminarea. A fost prima învățătură pe care a dat-o, iar apoi a continuat s-o predea de-a lungul carierei sale didactice în diferite ocazii.
El a predat despre:
– Cele „Patru adevăruri”
– Cele „Cinci agregate”
– A predat despre „cele douăsprezece uși ale simțurilor”. De ce douăsprezece? Pentru că avem șase simțuri și fiecare simț are obiectele sale, așa că împreună numărăm două-sprezece.
– Uneori sunt numărate optsprezece, și atunci se numesc „categorii”. Cum s-a ajuns la optsprezece? Sunt șase + șase + șase. Adică șase simțuri: văzul, auzul, mirosul, gustul, simțul tactil și gândul, care este, de asemenea, un simț. Fiecare dintre ele are propriile sale obiecte, deci avem încă șase obiecte și fiecare dintre simțuri are o conștientizare care îi corespunde. Există conștientizarea legată de simțul văzului, care traduce ceea ce vedem, și în acest fel devenim conștienți de ceea ce vedem. Dacă cineva este făcut knockout, ochiul lui s-ar putea să vadă și să perceapă un obiect, dar nu conștientizează. Deci, fiecare simț are propria sa conștientizare. Deci sunt optsprezece.
– Roata Dharmei cu cele opt spițe ale sale
– Și așa mai departe.
În această perioadă când Buddha preda despre aceste lucruri, el a spus: „Fiecare dintre aceste lucruri are propria sa natură”. Simțul văzului are natura sa, simțul auzului are natura sa, orice are natura lui.
Auzim deja atâția termeni precum „existență de sine” sau „propria sa natură” sau „existență solidă” sau „existență adevărată” sau „existență prin definiție”.
Dar în fiecare dintre școli ele au semnificații diferite. Fiecare dintre învârtirile roții Dharmei are semnificații diferite.
- A doua învârtire a roții Dharmei.
În a doua învârtire a roții, nimic nu are natură proprie. Nimic nu are existență de sine.
Deci, în prima învârtire, Buddha a predat toate aceste liste lungi care sunt toate importante și este bine să le cunoaștem și, el a spus: „Au propria lor natură!”.
În a doua învârtire, Buddha ne-a transmis sutrele Prajna Paramita, printre care „Sutra Inimii”, „Sutra Tăietorul de Diamant”, sutre lungi, medii și scurte. Iar Buddha spune: „Nu există nimic de la sine. Nimic”. El spune: „Nu există ochi, nu există ureche,…”. În timp ce arată spre ochi, el spune: „Nu există ochi”. Deci ce vrea să spună? Aceasta este a doua învârtire.
Apoi vine Bodhisattva pe nume Dun dam yang dak pak și îl roagă pe Buddha: „Te rog să-mi explici”, iar în urma întrebării sale, Buddha îi răspunde și astfel începe a treia învârtire a roții Dharmei.
După cum am spus, acest răspuns este dat în sutra numită „Comentariul despre adevărata intenție a acestor sutre”. Buddha îi spune: „Nu te impacienta. Îți voi explica exact ce am vrut să spun. Sunt lucruri care există prin definiție și sunt lucruri care nu există prin definiție.”
- A treia învârtire, a distincțiilor fine
„Acum îți explic. Când am spus că nimic nu are o natură proprie, de fapt m-am referit la trei tipuri de lipsă a naturii proprii”. Buddha îi spune: „Chiar crezi că am intenționat să spun că nimic nu are propria sa natură? Nu, nu, nu. Nu te panica. Am să-ți explic.” Această învârtire se numește: „învârtirea detaliilor”, „învârtirea distincțiilor fine”.
Buddha spune: „Nu am vrut să spun la propriu, că nimic nu are natură proprie. De fapt, trebuie să precizez”. Asta spune în a treia învârtire.
De ce ne derută Buddha?
Pentru că ne obligă să gândim, ne obligă să examinăm. El ne spune în versetul său că se va folosi „de mijloace abile și de milioane de raționamente diferite” pentru a ne forța să ne gândim la lucruri. Pentru că dacă nu ne gândim la ele, dacă nu le vom clarifica, nu ne vom putea elibera. Și nu contează câtă meditație știm să facem. Putem medita mulți ani și s-ar putea să devenim mai calmi, mai limpezi la minte, mai mulțumiți, dar semințele suferinței sunt încă în noi. N-am scăpat încă de suferință.
Deci, această confuzie, această derută este subiectul acestui curs.
Buddha a predat special pentru noi
Și când Buddha a predat aceste lucruri în urmă cu două mii cinci sute de ani, el ne-a văzut clar pe fiecare dintre noi chiar în acest moment. El a predat special pentru noi.
Buddha a predat aceste lucruri pentru că a înțeles mintea oamenilor. Chiar dacă îi învățăm cea mai înaltă învățătură asupra vacuității, care este „Prasangika Madhyamika”, ei vor spune: „Da, da, așa este!”, dar vor trăi conform școlii Numai Minte. Buddha a predat pentru fiecare dintre noi chiar în acest moment, ca să începem să observăm.
Cele trei teste
În acest curs se învață cartea lui Je Tsongkapa, care este un comentariu al sutrei lui Buddha, care este un comentariu al acelor sutre.
Cum putem ști dacă Je Tsongkapa cunoaște despre ce vorbește? Însuși Je Tsongkapa ne oferă criterii despre cum să ne testăm încrederea în el sau în alt profesor.
Am vorbit despre cele „trei teste” și le-am comparat cu metodele de testare a aurului din acele vremuri. Oricine dorea să cumpere aur, mai întâi îl verifica dacă este aur adevărat sau curat. Îl topea, îl tăia și îl freca cu o piatră de testare.
Și am comparat aceste verificări cu verificările pe care le facem atunci când primim învățături sau când întâlnim un profesor, și cum testăm dacă putem avea încredere în acel profesor, încredere în ceea ce predă sau în Buddha.
Și am spus că există trei teste importante:
1. A testa în raport cu propria noastră experiență directă.
De exemplu: știu că focul arde și cineva îmi spune: „Focul nu arde!”, atunci nu-l cred. Pentru că am băgat mâna în foc și știu că arde. Sau știu că soarele nu este albastru.
Deci, în primul rând, verificăm prin experiența noastră directă.
Dar asta nu este suficient. De ce? Pentru că nu am experimentat totul. Poate că se vorbește despre lucruri pe care nu le-am experimentat.
Și adevărul este că venim la un profesor spiritual pentru a auzi despre lucruri pe care încă nu le-am experimentat sau înțeles. Deci, acesta este un test important, dar este departe de a fi suficient.
2. Testul logic.
Testăm lucrurile pe care nu le-am experimentat din punct de vedere logic.
Este logic ceea ce spune profesorul? Are sens?
Dacă urmăm pe cineva fără să-l testăm, nu este bine. Nu trebuie să ne bazăm pe factori care nu sunt relevanți. Faptul că profesorul vorbește frumos, sau este carismatic, sau este distractiv, sau vă iubește este important. Fără îndoială că este mai bine ca profesorul să fie distractiv decât plictisitor, dar nu acesta este criteriul de a decide cine este profesorul vostru. Asta nu este bine!
Trebuie să vă utilizați logica pentru a verifica dacă lucrurile care vi se spun se potrivesc cu logica voastră. Acesta este al doilea test.
Puteți aplica logica și asupra lucrurilor pe care încă nu le-ați experimentat direct și le puteți respinge prin logica voastră. De exemplu, n-ați întâlnit un Buddha, poate că nu ați întâlnit o ființă iluminată și spuneți: „De unde știu că Buddha a existat? Nu l-am întâlnit.”
Geshe Lothar a spus odată: „Ce știți despre cum ar trebui să arate Buddha? De unde știți că nu l-ați întâlnit? Poate că el este deja lângă voi și voi habar n-aveți.”
Și dacă Buddha este o ființă iluminată și dacă are compasiune, înțelepciune, iubire și cunoaștere infinită, atunci el va face tot ceea ce este necesar pentru a vă învăța, pentru a vă ajuta să vă eliminați suferința. El nu va merge după ideea voastră a ceea ce vă place. Pentru că deja ați făcut ceea ce vă place și iată-vă din nou în suferință. Deci, poate că face ceva ce nu vă place. Spuneți: „Oh, el nu este plăcut, sigur nu poate fi un Buddha!”.
Poate că nu l-ați întâlnit pe Buddha, dar puteți să-i deduceți existența.
În cursul 4 am învățat că dacă Buddha vorbește atât de fidel despre suferința umană, atunci poate că știe și despre alte lucruri. Perspicacitatea lui uimitoare n-am mai întâlnit-o în altă parte. Poate vom crede în ceea ce spune chiar dacă nu putem verifica personal. Așa că deducem lucrurile folosind logica. Deci acesta este un exemplu, al existenței ființelor iluminate.
3. Testul de autoritate
Există un al treilea tip de lucruri pe care nu le putem deduce nici măcar prin logica mea.
Pot sta și o sută de ani să fac demonstrații logice și tot nu voi putea înțelege de ce părul meu are această culoare și nu altă culoare. Nu că ar conta, dar alte lucruri ar putea conta. De ce locuiesc într-un loc poluat?
Nu pot înțelege mecanismele karmei. Trebuie să mă bazez pe o ființă iluminată. Deci, cum decid cine spune adevărul și cine nu, despre lucrurile pe care nu le pot experimenta eu însămi și, pe care nu le pot verifica nici prin logica mea?
De aceea, în această situație trebuie să mă bazez pe autoritate.
Și cum pot ști cine este o autoritate? Mă voi uita la profesorii pe care i-am întâlnit deja, care m-au impresionat, care mi-au câștigat deja încrederea și verific dacă există sau nu contradicții.
Deci, acesta este al treilea criteriu, care se bazează pe autoritate. Și Je Tsongkhapa citează asta.
4. Testul suprem
Deci, în cele din urmă, cine decide ce este corect și ce nu?
Fiecare dintre noi, fiecare va decide singur.
Este important să examinăm fiecare opinie pe care am adoptat-o.
Aceste teste trebuie făcute într-un mod care să funcționeze. Și, din păcate, mulți oameni urmează lucruri fără să le testeze, fără să le verifice. Ei iau de bună ce le-a spus mama, sau la școală, sau profesoara din clasa I. Ceea ce le-a spus educatoarea de la grădiniță sau în clasa I, li s-a întipărit adânc în minte, pentru că la vremea aceea eram complet deschiși și naivi.
Iar dacă își vor întâlni educatoarea după treizeci de ani, nu vor mai fi atât de impresionați de măreția ei spirituală. Dar i-au acceptat ideile despre cauzalitatea în lume de mici.
Deci, nu este de ajuns să luăm lucrurile de bune doar că „așa au spus ei” sau [pentru că] „așa facem noi asta” sau [pentru] că această persoană este frumoasă sau vorbește frumos sau este impresionantă. Trebuie să verificăm corect lucrurile.
Testul pentru buna înțelegere
a. Afecțiunile mentale se împuținează
Cum știm dacă avem o bună înțelegere a vacuității? Dacă înțelegerea noastră este bună, în cele din urmă va elimina orice afecțiune mentală. Dar până va veni acel moment, ea va reduce afecțiunile mentale. Treptat vom fi mai calmi, mai liniștiți, iar lumea din jurul nostru se va schimba.
Dar să nu uităm că este nevoie de timp pentru karma să dea rod, și dacă sunteți doar de puțin timp pe această cale, va trebui să aveți răbdare pentru a obține rezultate.
Este nevoie de timp pentru ca vechile karme să se calmeze, să dispară și pentru ca noile semințe pe care le plantați acum să înceapă să dea roade.
Între timp, profitați de tot ce vine, plăcut/neplăcut, pentru a vă aprofunda înțelegerea: „Ce am făcut în trecut de mi-a adus această neplăcere?”. Așa progresați pe cale.
Pentru că atunci când vi se întâmplă un necaz și suferiți, începeți să înțelegeți că și alții din jurul vostru suferă. Veți avea mai multă compasiune, inima voastră se va deschide puțin mai mult, și va veni mai multă înțelepciune. Pentru că compasiunea și înțelepciunea merg împreună: când inima se deschide – înțelepciunea intră.
Dacă lumea voastră devine cu adevărat mai calmă și voi veți fi mai calmi, acesta este testul că înțelegerea voastră este corectă.
Dacă nu se întâmplă asta, înseamnă că nu ați înțeles încă. Trebuie să învățați în continuare. Asta nu înseamnă că sunteți mai răi decât alții. Oamenii se află în samsara, suferă. Ei suferă pentru că nu înțeleg, pentru că au afecțiuni mentale. Cu toții avem, altfel nu am fi fost în samsara.
b. Înțelegerea bună reduce critica și ne dezvoltă compasiunea.
Și, atunci când începem să înțelegem, criticăm mai puțin. Nu vom mai reacționa de genul: „Nu-l ajut pe ăsta pentru că este un om rău”. Nu! Tocmai că este rău, trebuie ajutat. De unde vine el în viața noastră? Am plantat semințe în trecut. Iar dacă nu-l ajutăm acum, va continua să vină.
Trebuie să curățăm asta. Aici este pata. Trebuie curățată. Deci, trebuie să-l iubim, trebuie să-l ajutăm. Deci acesta este testul.
Singura energie din univers care poate curăța afecțiunile mentale – este această înțelegere. Este eliminarea ignoranței, înțelegerea vacuității.
Aceasta este singura energie care ne poate elibera și ea necesită aceste învățături. Este nevoie de studiu și, desigur, de practică.
Este adevărat că încă mai avem obiceiuri proaste și instincte care se bazează pe greșeală, dar odată ce ne-am convins de aceste lucruri, vom începe automat să ne eliminăm atât obiceiurile proaste, cât și instinctele.
De aceea, trebuie să ajungem la perceperea directă a vacuității, pentru că atunci vom avea puterea de a schimba chiar și aceste niveluri adânci, înnăscute ale instinctelor noastre de a lovi îndărăt pe cine ne lovește sau de a ne răzbuna pe cine ne calcă în picioare.
Este singurul lucru din acest univers care poate face acest lucru, motiv pentru care este atât de important să ajungem la înțelegerea corectă a vacuității.
c. Înțelegerea bună ne permite să-i ajutăm pe alții
Și încă un avantaj al bunei înțelegeri. Dacă, de exemplu, faceți acest curs care vă dă ceva care nu este în întregime corect, adică „aproape corect”, asta vă va determina să examinați “Oare ce nu este în întregime corect?”. Pentru că pentru cei care aparțin acestei școli, este perfect logic, este în întregime corect.
Avem acum un alt unghi de a privi lucrurile. Asta ne obligă să ne gândim, să ne dezvoltăm capacitatea de a dezbate. Acest lucru ne permite să-i ajutăm pe alții care suferă; îi putem ajuta să-și elimine neînțelegerea, pentru că și noi am trecut prin aceleași etape.
Deci, acesta este un avantaj în plus, de a investi timpul și efortul într-un curs ca acesta, datorită compasiunii noastre față de ceilalți, astfel încât să îi putem ajuta cu adevărat.
Dacă cineva vine să studieze cu mine și are o greșeală în înțelegerea lui, pentru a putea discerne care este greșeala lui și apoi să-i ofer învățătura potrivită, trebuie să trec eu însumi prin acest proces de examinare.
Elementele de bază ale școlii Numai Minte – continuare
Buddha a enumerat trei tipuri de lipsă a naturii proprii.
1. Lipsa naturii proprii prin definiție.
Primul tip, lucrurile care nu au o natură proprie care le definește. Le-am numit Kuntak. Kuntak înseamnă un lucru imaginar sau o construcție a minții. El nu are o natură definită, spune Buddha, nu are o natură care s-o definească. El este de fapt invenția noastră, este o ficțiune.
Există două tipuri de construcții.
– Lucrurile pe care le conceptualizăm și care nu există cu adevărat, cum ca ar fi floarea care crește în aer.
– Lucruri pe care le conceptualizăm și care chiar există. Am dat exemplul băiețelului Tashi. Copilul se naște. La început este o bucățică de carne care țipă. După o zi sau două, părinții îi dau un nume, iar acum îi spun „Tashi”. Ei încep să se gândească la el ca fiind Tashi. Acest „Tashi” este un nume, o etichetă pe care o dăm unei colecții de forme, culori și sunete.
Deci, este o etichetă, este o născocire a imaginației părinților. Iar acum toată lumea va începe să se refere la băiat ca „Tashi” și să spună „Tashi plânge” sau „lui Tashi îi este foame” sau orice are nevoie Tashi.
„Tashi”, sau numele, este în esență o idealizare a ceea ce este acolo. Oferă un fel de reprezentare conceptuală în mintea noastră, în imaginația noastră, a ceva care de fapt se schimbă permanent. Pe când „Tashi”, reprezentarea, nu se schimbă.
Când spunem „Tashi”, sau „Livia” pe care o cunoaștem de acum o oră sau de acum o săptămână nu este „Livia” de astăzi, ea s-a schimbat. Așa se rup relațiile, „Oh, nu cu asta m-am căsătorit”. Foarte rău! Cea cu care te-ai căsătorit nu mai este aceeași.
Deci, avem o idealizare a lucrurilor prin nume și aceasta este Kuntak.
Și această idealizare are în ea un fel de perfecțiune, este o idealizare care nu există în realitate. Este o idee pe care o avem despre lucruri, care în realitate sunt altceva.
Deci, în a treia învârtire a roții, pentru școala Numai Minte, kuntak-urile nu există prin definiție, n-au natură proprie prin definiție.
Așa că Buddha spune: Când am spus „că lucrurile n-au natură proprie de sine”, mă refeream la kuntak, la lucrurile care sunt concepte, noțiuni, idei, idealizări, care sunt rodul imaginației, care sunt în gândurile noastre. Acestea n-au o natură proprie care să le definească. Ele nu există într-un mod unic care le definește și le distinge. Pentru că ele nici măcar nu există în realitate, sunt doar în mintea noastră.
Deci, Buddha îl ajută pe Bodhisattva să înțeleagă ce înseamnă că lucrurile n-au natură proprie. Iar primul tip de lipsă este lipsa unei naturi proprii definitorii.
Așadar, primul grup de lucruri sunt kuntak, despre care Buddha spune că ele nu există prin definiție.
2. Lucrurile care sunt controlate de alte lucruri
În al doilea tip de lipsă a naturii proprii este lipsa unei naturi proprii de creștere. Buddha ne vorbește despre Shenwang, lucrurile dependente. Le mai spunem: lucrurile schimbătoare, lucrurile cauzate, lucrurile care funcționează, lucrurile care produc.
Sensul cuvântului tibetan Shenwang este „sub controlul altuia”, adică lucrurile sunt sub controlul altor lucruri.
Ce înseamnă „altor lucruri”? Cauzele lor.
Ele nu apar fără cauze și condiții. Copilul nu poate veni pe lume fără tată și mamă. Șeful care țipă nu poate veni fără să existe cauzele pentru un șef care țipă, fără ca eu să am karma să primesc un asemenea șef care țipă.
Deci, Shenwang acest grup conține aproape tot ce apare în viața noastră, tot ce este supus schimbării.
Buddha spune că lucrurile dependente nu au natura de a crește singure. Ele nu au natura de a suferi schimbări de la sine sau de a fi create de la sine.
Schimbarea nu vine de nicăieri. Lucru nu apare de nicăieri. Are nevoie de propriile sale cauze și condiții pentru a apărea.
Și asta se aplică oricărei suferințe ale noastre.
Nu există nicio suferință care să vină de la sine. Nu există nicio suferință care să apară din senin și acum sufăr.
Și aici ne referim la bolile noastre, la îmbătrânirea noastră, la moartea noastră, și chiar la lucrurile bune din viața noastră.
Dacă toate lucrurile ar fi fost bune, nu ați fi stat acum aici la lecție. Dar dacă vă aflați aici, asta înseamnă că doriți să scăpați de ceea ce vă deranjează.
Deci, Buddha a spus: „Atunci când m-am referit la faptul că lucrurile care trec prin procese de schimbare nu au natură proprie, am vrut să spun că schimbarea nu vine de nicăieri. Schimbarea nu are natură proprie, ea vine din cauze și condiții. „Atunci când cauzele și condițiile apar, va apare și rezultatul.”
Deci, în această învățătură, Buddha ne învață de fapt cum să încetăm suferința.
Una dintre formele de ignoranță
este confuzia dintre Kuntak și Shenwang
Care este diferența dintre kuntak −numele „Tashi”− și copilul Tashi?
Copilul se schimbă, iar numele, kuntak-ul nu se schimbă, rămâne constant, este o idee. Înainte de a numi copilul Tashi, nimeni nu s-a gândit la numele „Tashi”. Dar după ce l-au numit Tashi, toată lumea se va gândi la el ca „Tashi”.
Ce dovedește asta? Că numele „Tashi”, kuntak -ul „Tashi” nu are natură proprie. Dacă el ar fi avut natură proprie, atunci de îndată ce Tashi ar fi ieșit din pântecele mamei, toată lumea ar fi spus: „Uite-l pe Tashi”, dar ei nu spun asta. Deci, aceasta este dovada că numele, ideile, conceptele, kuntak-urile nu există prin definiție. Numele este o născocire a imaginației, dar cum rămâne cu copilul care este − shenwang – lucru dependent?
În această școală, el are o existență prin definiție, o existență proprie unică. Acest copil are propria sa existență unică, care este diferită de existența altui băiat sau fată.
Ce se întâmplă pe parcursul timpului? La început, băiatul nu a avut un nume, apoi a fost numit Tashi și va trăi cu acest nume o viață lungă. De-a lungul anilor oamenii vor continua să se refere la el ca „Tashi”, acel copil care crește, devine adolescent, bărbat apoi ajunge bătrân, și încep să identifice kuntak cu shenwang și distincția dispare.
Ei încep să-i atribuie lui kuntak o existență prin definiție, pe care el nu o are.
Așa că oamenii încep să confunde numele, eticheta și obiectul. Să nu uităm că suntem în școala Numai Minte. Începem să confundăm numele, eticheta, care nu au existență prin definiție, cu copilul, băiatul care are o existență prin definiție, o existență care îl definește, o existență unică a lui.
În această școală, asta înseamnă ignoranță. Această confuzie între ceva care nu există prin definiție și ceva care există prin definiție, este una dintre expresiile ignoranței.
În această școală de gândire, a crede că pixul este numit „pix” prin definiție ar fi o greșeală.
În seria a doua a de Yoga Tibetană a Inimii, unul dintre aspectele ignoranței care au fost predate, a fost că [noi] credem că lucrurile sunt eticheta pe care le-o dăm. Sau pe limbajul vacuității: lucrurile sunt goale de a fi eticheta pe care le-o dăm.
Deci, una dintre aromele ignoranței în această școală este să credem că lucrul este eticheta pe care i-o dăm.
Atunci când spun că eu cred că acest obiect este un pix, l-am numit „pix”, mă refer la el ca pix, această școală spune că eu confund eticheta –kuntak− cu obiectul shenwang, obiectul căruia îi dau eticheta.
Înțelegerea acestui lucru este esențială pentru eliminarea suferinței
Acest lucru este foarte, foarte important, în această călătorie de eliminare a suferinței. Pentru că dacă în viața mea apare ceva ce nu-mi place sau care îmi provoacă suferință, atunci cine decide că este neplăcut? Eu sunt cea care decid că nu-mi place și nu am avut de ales.
Dacă îmi rup piciorul acum, nu pot decide că este o mare plăcere. Mă doare. Eticheta „doare” vine de la mine.
Dacă cred că lucrurile sunt etichetele lor, dacă pixul este întotdeauna „pix”, iar acest lucru este întotdeauna „durere”, atunci nu pot schimba asta.
Și asta va fi adevărat și în această școală.
Dacă cred că un anume grup de fenomene este identic cu eticheta pe care am dat-o grupului, sunt pierdută, n-am la ce să mai sper. Întotdeauna anumite lucruri vor fi dureroase pentru mine.
Dar această școală spune: cu o altă karma, în circumstanțe diferite, n-ar fi durere. Impactul dintre os și alt obiect nu va mai fi neapărat dureros. Buddha nu are dureri, nu are picior rupt, nu are astfel de etichete. Deci, în această școală, a confunda kuntak cu shenwang este o expresie a ignoranței, iar această ignoranță ne va ucide.
3. Lipsa unei naturi proprii de a fi suprem.
Al treilea tip de lipsă a naturii proprii este lipsa unei naturi proprii de a fi suprem.
Și acest lucru se aplică celor două grupuri despre care am vorbit. Acest lucru se aplică practic pe tot ce există.
Există două aspecte ale „lipsei naturii proprii de a fi suprem a ființei supreme”:
1. Primul aspect este că lucrurile nu au natura de a exista de la sine.
Și acest lucru este adevărat și în această școală Numai Minte. Și ea vorbește despre vacuitate, dar o definește diferit. Deci, lucrurile sunt goale de existență de sine și, prin urmare, nu sunt supreme. Acesta este un aspect când spunem că lucrurile nu au natura proprie de a fi supreme.
2. Un al doilea aspect al faptului că lucrurile nu au natura de a fi supreme este următorul: ele nu sunt lucrurile pe care le percepem atunci când ne aflăm în perceperea directă a vacuității.
Atunci când cineva percepe direct vacuitatea, obiectul pe care îl percepe este vacuitatea și acesta este lucrul suprem. Celelalte lucruri pe care nu le percepe în acele momente, nu sunt supreme.
În concluzie:
1. Primul grup cuprinde lucrurile imaginare sau construcții ale minții – kuntak. Acestea nu există prin definiție, adică nu există cu adevărat. Deci, ele nu au natură proprie, în sensul că nu există prin definiție.
2. Al doilea grup se referă la toate lucrurile care se schimbă −shenwang−, la tot ce ni se întâmplă. Tot ceea ce ni se întâmplă și ne provoacă suferință nu vine de nicăieri. Acesta este sensul de a „nu avea o natură proprie”, în a doua grupă.
3. Al treilea grup se referă în esență la tot ceea ce există – ele nu au natura proprie de a fi supreme.
Cea mai rea conceptualizare este Gakja
Dintre toate kuntak-urile, care este cel mai rău? Gakja.
Ce este Gakja? Este lucrul pe care îl negăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, independent de proiecțiile noastre impuse de karma noastră.
Pentru a ilustra Gakja ne folosim de imaginea elefantului roz cu două capete care aleargă acum prin cameră. Așa ceva nu există, nu a existat și nu va putea exista vreodată, dar, acest Gakja, acest „eu” care nu a existat niciodată și de care sunt atașată, cred în el. Cred în acest eu al meu.
Gakja este kuntak. De ce este kuntak?
În primul rând: nu există. Este ceva imaginar, este o născocire a imaginației mele. Aceasta este o idee pe care o am. Este cea mai rea dintre toate, deoarece este complet greșită. Cred ceva despre mine care este complet greșit.
Până în străfundurile sufletului nostru credem în ceva ce nu există. Și asta ne provoacă suferința.
Dacă ne întoarcem la șeful Gakja, el este șeful rău. El nu a venit de la mine, a venit de la el de acasă. Nu sunt eu de vină că el este așa. Nu am nimic în comun cu el și vine și țipă la mine.
Este o superstiție pe care o avem cu toții, cu toții, indiferent de ce religie suntem. Este o superstiție pe care o are fiecare ființă din samsara.
Ce se va întâmpla dacă eliminăm Gakja…
Spunem că dacă putem elimina acest Gakja, ne putem opri îmbătrânirea și ne putem opri moartea.
Însuși faptul că vă confruntați cu aceste întrebări, așa cum faceți acum, vânturile din interiorul corpului încep să se orânduiască. Încep să curgă puțin mai bine.
Cu timpul, când se ajunge la perceperea vacuității, ele vor curge perfect.
Ele curg perfect pentru o vreme, dar această situație nu poate fi menținută.
De aceea, percepția directă a vacuității este diferită de starea unui Buddha. El se află permanent în starea perfectă.
Atunci când gândirea noastră se îndreaptă, atunci și vânturile – energiile− se îndreaptă. Pentru că vânturile și gândurile merg mereu împreună. Așadar, pe măsură ce înțelegerea noastră despre vacuitate se adâncește, chiar și la nivel intelectual, vânturile încep să se îndrepte din ce în ce mai mult. Începem să oprim puțin procesul de îmbătrânire. Dacă dorim să-l oprim complet, trebuie să mergem mai departe cu acest proces.
Ce se va întâmpla dacă am elimina toți șefii care există în viața noastră?
Dacă reușim să eliminăm toți acești Gakja, adică toate lucrurile care au existență proprie de sine – aceasta va fi adevărata realitate, realitatea supremă.
… și ce se întâmplă dacă nu o facem?
Deoarece nu există:
Șefi răi de la sine,
Parteneri care ne enervează de la sine,
Dușmani care ne amenință de la sine.
Ei sunt precum ceața sau curcubeul care oricât am încerca să-l prindem, nu putem. Ei ne apar așa pentru că nu suntem puri. Pentru că am plantat semințe în trecut care ne determină să percepem ceva care de fapt n-are nicio natură de a fi enervant de la sine.
La fel se întâmplă și cu lucrurile plăcute. Și ele sunt complet goale. Dacă ni se par plăcute, iubitoare și pline de compasiune, ele sunt tot un curcubeu, dar numai că nu ne plângem de asta.
Tot ceea ce apare în viața noastră este complet gol și este complet dependent de ceea ce proiectăm. Ceea ce proiectăm este ceea ce vedem. Nu putem vedea altceva, pentru că nu am plantat karma pentru asta.
Cum ne petrecem toată ziua? Încercând să eliminăm lucrurile care de fapt nu există.
⇓ Încercăm să scăpăm de vecinul zgomotos care ne enervează,
⇓ Reacționăm față de el ca și când este de la sine așa,
⇓ Apoi ne generăm furie, critică și alte afecțiuni mentale care ne tulbură liniștea sufletească.
⇓ Ca urmare a acestor afecțiuni mentale, acționăm greșit. Ne exprimăm greșit, ne comportăm greșit.
⇓ Lăsăm amprente oribile în mintea noastră.
⇓ Și ele ne mențin în această lume suferindă.
⇓ Acestea produc mai multe afecțiuni mentale, care ne vor aduce din nou un șef furios.
⇓ Și în cele din urmă, nu numai că ne creează o lume de suferință, ci ne și ucid.
⇓ Vânturile noastre vor fi mereu în locurile în care nu trebuie și ne vor ucide, asta în cazul în care nu învățăm să oprim acest proces.
Și avem puțin timp.
Cele trei grupuri includ practic totul
Poate că ați observat faptul că cele trei grupuri: 1, 2 și 3 enumerate de Buddha acoperă tot ceea ce există. Adică:
1. Lucrurile imaginare
2. Lucrurile care suferă schimbări, lucrurile dependente și
3. Lucrurile care sunt supreme – vacuitatea.
Deci, toate fenomenele.
Existenta prin definiție
În școala Numai Minte
– Dintre cele trei grupuri pe care le-a enumerat Buddha, doar primul grup nu există prin definiție. Lucrurile care sunt incluse în ea, nu au o natură care să le definească, nu au existență unică care să le caracterizeze pentru că ele nu există cu adevărat, ele sunt în mintea noastră. Kuntak nu are existență prin definiție. Acesta este sensul de a nu avea natură proprie, în această școală.
– În schimb, fenomenele schimbătoare, care sunt tot ce ne înconjoară, au existență prin definiție. Au o natură care le definește. Acest șef este rău. El nu este ca alt șef. Fiecare lucru are propria sa unicitate, propria sa definiție.
Ce spune școala Madhiamika?
– Ea va spune că „a exista prin definiție” este ca și cum ar „exista printr-o natură proprie”.
Dacă există în viața noastră oameni care ne enervează, care nu ne plac, sau au calități negative, dacă le atribuim anumite calități, asta înseamnă că sunt în această școală de gândire Numai Minte.
Percepția vacuității este cheia fericirii noastre
Întrebare: Dacă punem în aplicare aceste idei și începem efectiv să ne curățăm afecțiunile mentale, ne va fi mai puțin bine decât acum?
Răspuns: Nu. N-are cum să se întâmple asta. Pentru că atunci când începem să înțelegem de unde vin lucrurile, vom începe să producem din ce în ce mai multe lucruri care ne plac. Mai mult de atât, dacă ajungem la un anumit punct, nu vom mai putea opri potopul de lucruri bune care se va revărsa asupra noastră. Nu-l vom mai putea opri, iar lucrurile vor fi în continuare complet goale. Ele vor continua să fie complet goale și noi vom continua să fim complet goi. Dar acum vom deveni maeștrii iluziei (înțelegem iluzia în care trăim).
Realizăm că suntem într-un film. La început nu ne-am dat seama de asta și am crezut în tot ceea ce am văzut pe ecran. Eram gata să ucidem oamenii răi. Dar acum realizăm că noi suntem regizorul filmului. Noi producem filmul.
Asta nu înseamnă că înainte am fost în realitate și acum am trecut la film. Chiar și acum suntem în film, și ne pare un coșmar. Parcă am fi într-un coșmar, ne simțim neputincioși și deodată ne trezim din vis. Ne dăm seama că am fost într-un coșmar în care nu trebuia să fim.
Asta rezultă din înțelegerea vacuității. Începem să deținem controlul. Apare ceva neplăcut: „Ah, înțeleg! Închid butonul ăsta”. Și vom continua să dezactivăm unul după altul lucrurile neplăcute.
Ce este Nirvana?
Nirvana este o stare în care am eliminat toate afecțiunile mentale una câte una, folosind ceea ce am perceput în experiența directă a vacuității, adică de conștientizările pe care le-am dobândit.
Pentru un Arya care percepe pentru prima dată vacuitatea, toate semințele sunt încă active, și ele vor rodi. Dar acum, el începe să le dezactiveze, pentru că înțelege de unde vin. El nu mai plantează semințe noi care să-i aducă suferință.
Dacă cineva este obraznic cu el, va fi foarte atent la ceea ce îi iese pe gură, pentru a nu crea din nou obrăznicie. Nu pentru că nu e frumos să fie obraznic, ci pentru că nu mai vrea să sufere.
Arya înțelege că nu are de ales. Nu mai are îndoieli. Înțelege că totul vine de la el și el este singurul care poate schimba.
Arya știe ce trebuie să facă, nu mai are nicio îndoială cu privire la ceea ce trebuie să facă. Calea îi este complet clară. Va ști să planteze semințele potrivite.
Deci, odată cu percepția directă a vacuității, vine cealaltă parte: înțelegerea perfectă a karmei, a ceea ce produce semințele. Arya înțelege că le produce, și vede chiar și procesul. El știe că trebuie să elimine sămânța care îl determină să proiecteze un om rău, și nu să tragă în ecran.
Grup Facebook