Category: Sutra Inimii

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1,c

 

 Vă rog ca fiecare să ia Sutra inimii în față. Sutra este învelită într-o pânză galbenă pentru a proteja manuscrisul. Pecha în tibetană înseamnă „carte”, dar, în special, se referă la cărțile tibetane tradiționale cu foi libere, cum ar fi kangyur, tengyur și sadhana. Pecha are uneori două plăcuțe de acoperire superioare și inferioare din lemn, carton sau alte materiale ferme și sunt adesea văzute învelite în pânză pentru protecție.

Dacă vă uitați pe prima pagină, veți vedea desenată figura unei zeițe.

                     

Aceasta este Prajna Paramita. Traducerea în limba română este „Perfecțiunea înțelepciunii”. Când vorbiți despre această doamnă, puteți să-i spuneți Prajna Parmita. Dar nu acesta este sensul lui literal.

Prajna înseamnă înțelepciune sau cunoaștere.
Para      = dincolo
Mita      = plecat

Prajna Parmita înseamnă perfecțiunea înțelepciunii transcendente sau cea plecată dincolo. Perfecțiunea înțelepciunii este o doamnă a înțelepciunii, reprezentată aici sub forma unei zeițe. Culoarea sa este întotdeauna albă.

În meditațiile pe care le faceți asupra „perfecțiunii înțelepciunii”, când vă invitați Lama, puteți să-i dați această formă de zeiță. Imaginați-vă că ea este făcută din lumină albă transparentă, strălucitoare, scânteind ca diamantul.

Ea este înțelepciunea diamantului.

Lângă imagine scrie:

Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii

În sanscrită –

Arya Bhagavati Prajna Paramita Hirdaya

Arya înseamnă ființă nobilă, sublimă, învingătoare, am tradus aici de neînvins. Este în sensul cuiva care are conștientizări profunde, de aceea înțelepciunea este aici personificată. Ea arată în această formă de zeiță sublimă în sensul că a dobândit înțelepciunea, că a trecut de Calea perceperii.

 Bhagavati este un cuvânt sanscrit care are multe semnificații. Unul dintre ele este „cel binecuvântat” sau „cea binecuvântată”.

Chom Den De Ma

Tibetanii au tradus: Chom Den De Ma = care a învins inamicul, de aceea tibetanii folosesc cuvântul „învingător” pentru Buddha.

Acesta este una dintre semnificațiile cuvântului Bhagavati. Mai sunt și alte semnificații pentru acest cuvânt. De multe ori am folosit pentru Buddha cuvântul „Cel binecuvântat”, care este o altă traducere a lui Bhagavan.

Bhagavan este forma masculină a lui Bhagavati. Deci, Baghavan poate avea sensul de „cel binecuvântat” sau „de neînvins”. Acestea sunt cele două sensuri/forme pe care le traducem pentru acest cuvânt. Odată așa și o dată așa, deci aici am folosit cuvântul „de neînvins”.

Hirdaya     = înseamnă esență sau inimă.

Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

Prajna Paramita înseamnă „Perfecțiunea înțelepciunii” și este traducerea în română a lui Arya Bhagavati Prajna Paramita Hirdaya. Acesta este numele în sanscrită.

În tibetană:

Pakpa chom den dema sherab kyi parol tu chinpa nying po

Să începem cu Nying Po. În limba tibetană trebuie să începem de la sfârșit, pentru că sintaxa lor este inversă de a noastră.

Deci Nying Po      = înseamnă inimă sau esență.

Sărim acum la Sherab care înseamnă înțelepciune, cunoaștere.

Kyi                              = este o prepoziție
Chinpa                      = a pleca, a merge
Parol Tu                    = dincolo

Deci, Parol tu Chinpa este traducerea tibetană a lui Paramita = plecat dincolo.

Nying Po este traducerea lui Hirdaya = esență/inimă.
Sherab este traducerea lui Prajna = înțelepciune.

Acum mergem la începutul frazei: Pakpa = Ariya

Pakpa

Pakpa este Arya. Tibetanii au tradus Bhagavati ca Chom den dema.

Chom înseamnă a învinge sau a distruge. Ce a învins? Obstacolele din calea cunoașterii. Perfecțiunea înțelepciunii a învins obstacolele din calea cunoașterii, a înțelepciunii și a nirvanei. Ea a depășit toate aceste obstacole.

De      = dincolo
Ma     = este cuvânt de negație

Comentariul nostru încearcă cumva să explice de ce există acest cuvânt de negație. În el scrie așa:

„Când este scris în tibetană „chom den dema”, silaba „ma” trebuie înțeleasă ca referindu-se la perfecțiunea înțelepciunii însăși. Sufixul „ma” exprimă pur și simplu o negație și nu se referă la oameni.”

Remarca lui Geshe Michael Roach, care a tradus acest comentariu în engleză spune: Acest lucru este complet incorect. Dimpotrivă. Sufixul „ma” (este folosit în tibetană atât pentru negație, cât și ca sufix feminin) înseamnă aici „doamnă”, și în sanscrită sufixul înseamnă tot „doamnă”. Autorul probabil a spus că nu este doar o expresie negativă, ci o expresie a respectului față de doamnă, iar cine a transcris textul nu a înțeles acest lucru și a greșit.

Deci, silaba „ma” este un sufix feminin. De ce feminin? Pentru că „Sutra inimii” este un text despre înțelepciune. La tibetani, înțelepciunea este considerată de tip feminin, iar compasiunea de tip masculin. De aceea, în budism scrierile despre înțelepciune au întotdeauna sufixul feminin. Bhagavati este deci, o formă de adresare respectoasă pentru o zeitate feminină, iar echivalentul masculin al lui Bhagavatī este Bhagavān.

Deci,

În sanscrită :    Arya Bhagavati Prajna Paramita Hirdaya
În tibetană:      Pakpa chom den dema sherab kyi parol tu chinpa nying po  
În română:       Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

Aceasta este traducerea titlului. Cei care spun că „ma” are sens negativ, poate că se referă la absența a ceva, poate absența afecțiunilor mentale, poate absența obstacolelor din calea cunoașterii. Așa explică ei „ma”. Dar noi vom merge cu a doua interpretare.

Acest text este o sutra, ceea ce înseamnă că a fost spusă de Buddha. Există multe scrieri despre înțelepciune, dar de obicei, cuvântul sutra este păstrată pentru spusele lui Buddha. Mai există și alte texte denumite sutre, dar care nu sunt spusele directe ale lui Buddha.

Să spunem câteva cuvinte despre scrierile budiste. În primul rând, acest text este unul dintre cele mai sfinte din Mahayana, Calea cea Mare sau Calea compasiunii. Este cunoscută în India, China, Tibet, Japonia, Mongolia, Vietnam și alte părți ale Asiei Centrale, zone care au fost cândva budiste. Această sutră este recitată zilnic. De asemenea, ea este rostită și pe terenul dezbaterilor (polemicilor) susținute de călugării budiști în fiecare zi.

După cum am spus, Sutra inimii are versiuni diferite. Versiunea chineză și cea japoneză sunt mai scurte decât cea pe ați primit-o în acest seminar.

Versiunea noastră are atât o introducere care descrie scena modului în care Buddha stă împreună cu întreaga comunitate, cât și un sfârșit.

Versiunile chineză și japoneză conțin doar conversația dintre Shari Putra și Avalokiteshvara. Și, după cum am menționat, o mulțime de sutre sunt folosite pentru a îndepărta obstacole, gânduri negative, probleme de somn, lung.

Mai știți ce este lung? Lung înseamnă vânt, care se exprimă prin perturbări ale fluxului de energie.

Există o colecție de scrieri numită „Scrierile perfecțiunii înțelepciunii”. Această sutra este cea mai scurtă din această colecție. Deci, există câteva sutre numite „Sutre ale perfecțiunii înțelepciuni” și au lungimi diferite. Printre cea mai scurtă fiind „Sutra inimii”. Printre cele cu lungime medie, este „Sutra tăietorul de diamant” cu 300 de versete. Cursul 6 se bazează pe această sutră.

Apoi este sutra cu 8.000 de versete. Se mai numește „Prajna Parmita” sau „Perfecțiunea înțelepciunii în 8.000 de versete”. Există sutra cu 25.000 de versete, și cea mai lungă conține 100.000 de versuri. Acestea sunt lungimile cunoscute. Dar se pare, că există sutre și cu 18.000 de versete. Se estimează că această colecție de scrieri au apărut între secolele II și VII e.n.

Toate aceste sutre vorbesc despre vacuitate.  Cele cinci cărți importante  studiate într-o mănăstire budistă, sunt următoarele:

• • • Prajana Paramita
    • Pramana
    • Madhyamika
    • Vinaya și
    • Abhidharma Kosha

Acest subiect al Prajnei Parmita, este studiat timp de 5-7 ani în mănăstire. După cum am menționat, călugării studiază timp de aproximativ 20-25 de ani, deci Prajna Paramita este un studiu lung care se predă în mănăstiri.

Prajana Paramita a fost spusă de către Buddha. Dar ea nu este cunoscută în toate țările budiste. Există țări din Asia de Sud-Est în care canonul Pali este acceptat, dar aceste sutre nu sunt deloc cunoscute. Ele nu au ajuns aici.

Dalai Lama spune că ele au fost transmise de către Buddha unui număr restrâns de oameni, după care au fost ascunse și păstrate în loc secret, până când a venit Arya Nagarjuna și le-a scos la lumină.

În general, tibetanii au o colecție imensă de scripturi budiste – canonul budist tibetan și are trei părți principale:

1. 1. 1. Kangyur
      2. Tengyur
      3. Sungbum

Ka – înseamnă cuvânt. Kangyur – înseamnă cuvintele rostite de Buddha. Deci, Kangyur este o colecție de lucruri spuse de către Buddha.

Ka – poate fi de trei tipuri:

a. Ka are sensul de vorba explicită spusă direct de Buddha și transmisă din gură în gură timp de generații. Iar mult mai târziu a fost așternută pe hârtie.

b. O altă semnificație a lui Ka este așa-zisa vorba magică al lui Buddha, cum ar fi sutra noastră. În sutra pe care o învățăm, Buddha nu vorbește. El stă în meditație, și doar la final spune: „lekso”, „lekso”, „lekso”. Dar tradiția spune că Buddha, din meditația, lui conduce de fapt tot ce se întâmplă în întreaga scenă. De aceea, se numește „vorba magică” sau „vorba binecuvântată a lui Buddha”. Buddha prin vorba sa, îi binecuvântează pe ceilalți, iar ei exprimă ceea ce Buddha vrea să spună.

c. A treia semnificație a cuvântului Ka – este cuvântul moștenit sau cuvântul spus poate de alții, dar pe care Buddha a permis de a-l considera ca fiind al lui și de a-l introduce în canon. El a avut un cerc de bodhisattva foarte, foarte, foarte avansați. Câteodată, vorbele acestora au fost introduse în canon, atunci când Buddha le-a dat permisiunea, ca și când le-ar fi spus el.

Am vorbit deja despre semnificația numelui sutrei.

Dar de ce este numită „Sutra inimii”? Asta din mai multe motive:

1. 1. 1. Este numită inima – pentru că este scurtă, concisă. Ea este esența acestor scrieri, este inima înțelepciunii.
      2. Al doilea motiv pentru care se numește „Sutra inimii” – este că ea vorbește despre vacuitate. Tibetanii au luat cuvintele Sherab și Nying po și au numit sutra Sherab nying po sau inima înțelepciunii. Ea este pârghia pentru a ieși din samsara. Sutra conține în formă concisă această inimă, conține esența care ne scoate din samsara.

Când spunem „perfecțiunea înțelepciunii”, nu ne referim numai la faptul că ne scoate din samsara, pentru că există două moduri de a ieși din ea:

1. 1. 1. De a realiza Nirvana, sau
      2. Iluminarea completă a lui Buddha.

Toate învățăturile Prajna Parmita, a „Perfecțiunii Înțelepciunii” conduc la iluminarea lui Buddha sau cum scrie în sutra „iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha” sau „scopul final al Nirvanei”. Aceasta este traducerea lui Tar Chin.

Tar Chin

Adică nirvana în forma sa completă, care este iluminarea deplină.

Scrierile „Prajna Paramita” se mai numesc și Yum. Yum înseamnă „mamă” pentru că ele dau naștere lui Buddha, iar pentru a ajunge la iluminare trebuie percepută direct vacuitatea, care este descrisă în toate aceste scripturi. Cel care percepe direct vacuitatea și se află pe calea Mahayanei, va ajunge la iluminare, de aceea ele se numesc Yum – mama. Ele sunt mama.

Câteva cuvinte despre aceste scrieri Mahayana. După cum am spus, ele nu au ajuns în toate țările budiste și sunt părți ale budismului care nu sunt deloc cunoscute. Aceste scrieri nu sunt recunoscute ca fiind vorbele lui Buddha.

Lama Dvora Hla spunea că a întâlnit călugări veniți din Thailanda care nici măcar nu au auzit de „Prajna Parmita”.

Buddha, conform tradiției, a transmis așa-numitele „ cele trei întoarceri ale Dharmei.” El a transmis Dharma pe trei planuri. Aceasta nu este o împărțire cronologică a învățăturilor sale. Buddha a predat toate cele trei versiuni ale Dharmei timp de 45 sau 50 de ani. De aceea sunt numite „Cele trei întoarceri ale roții Dharmei”. Este ca și când Buddha a venit și a învârtit roata Dharmei prin faptul că ajunsese la conștientizări profunde. El a atins iluminarea în inima lui și învârte roata în inima lui, prin vorbă. Prin vorba sa, Buddha a transmis discipolilor din conștientizările sale. Ei le-au auzit și au învârtit roata Dharmei în inima lor, prin vorbă.

Buddha nu poate transmite direct conștientizarea de la inimă la inimă. Nu este exact. Numai dacă discipolul este foarte, foarte avansat și foarte aproape de Lama, numai atunci poate trece de la inimă la inimă, dar în general, Buddha a predat. Așa că el prin vorba sa a învârtit roata Dharmei. Conform tradiției Mahayana, Buddha a învârtit roata Dharmei în trei moduri diferite.

 

Cele trei întoarceri ale Roții Dharmei

1. Prima întoarcere a Roții Dharmei a avut loc în Deer Park din Sarnath, lângă Varanasi, în nordul Indiei. Ea a constat în învățătura celor „Patru adevăruri ale lui Arya”. A fost prima sutra pe care Buddha a predat-o primilor săi cinci discipoli; el a vorbit despre adevărul suferinței, despre originea suferinței, despre sfârșitul suferinței și despre calea de a sfârși suferința. O colecție completă de sutre care intră în detaliul celor patru adevăruri; Specifică legile karmei, analizează amănunțit căile spre nirvana, căile spre eliberarea din suferință.

În aceste scrieri nu este menționat cuvântul vacuitate, ci se vorbește despre lipsa de sine a omului. În ele se discută despre cele cinci agregate, despre suferință, efemeritate, karma și legile ei, despre conștientizarea morții, despre resurse și oportunități. Și toate acestea sunt din prima întoarcere a Roții Dharmei.

 2. A doua întoarcere a Roții Dharmei – învățătura despre vacuitate – a avut loc pe muntele „Piscul vulturului” din Rajagriha, în Bihar, India.

Acest loc este numit așa deoarece vârful muntelui are forma unui cap de vultur. În a doua întoarcere a Roții Dharmei, Buddha a predat despre vacuitate. El a mers cu învățătura dincolo de cea despre lipsa de sine din prima învârtire a Roții Dharmei. În general, aceste învățături vorbesc despre lipsa existenței de sine a tuturor lucrurilor, și nu numai a omului. De asemenea, ele se referă la lipsa existenței de sine a agregatelor omului, și a oricărui lucru și fenomen. Vom vorbi mult despre asta, mai târziu.

Această învățătură este foarte, foarte avansată. Este învățătura supremă care eliberează din samsara. Se spune că trebuie să înțelegem vacuitatea pentru a scăpa de samsara. Nu toată lumea este pregătită mental și spiritual pentru această învățătură, deoarece ea este foarte profundă. În urma acestor învățături oamenii i-au spus lui Buddha: „Stai așa! Mai devreme ne-ai spus una, și acum ne spui alta”. Erau puțin speriați de faptul că li se vorbea despre lipsa de sine. Nici un lucru nu are identitate de sine. Nimic nu există așa cum credem că există, inclusiv noi înșine, iar unora le este greu să înțeleagă acest lucru sau nu înțeleg corect și, ca urmare a neînțelegerii, se pot abate de la cale. De aceea, ca răspuns la nevoile lor, Buddha a predat a treia întoarcere a Roții Dharmei.

3. A treia întoarcere a Roții Dharmei – școala „Numai minte” – s-a adresat celor care auzind învățătura despre vacuitate, au înțeles-o literal: „nimic nu există”. Nu aceasta a fost învățătura, dar oamenii pot să o înțeleagă greșit și asta nu este bine. De aceea, Buddha a moderat pentru ei învățătura despre vacuitate, și a predat așa-numita școală „Numai minte”, sau „Yogachara”, care este foarte interesantă și foarte avansată. Dar ea nu dă descrierea supremă a vacuității, ci este foarte aproape de ea.

În canonul tibetan, toate învățăturile celor trei întoarceri ale Roții, au fost traduse și păstrate foarte bine. După ce Buddha a trecut din această lume în Parinirvana (nirvana după moarte), generațiile ulterioare de discipoli au orânduit scrierile în diferite momente ale timpului, care s-au răspândit în diverse țări.

„Sutrele perfecțiunii înțelepciunii (transcendentale)”, „Prajna Parmita”, nu au ajuns, de exemplu, în canonul Pali, din sud-estul Asiei: Thailanda, Sri Lanka, Birmania (Myanmar), Ceylon. Budiștii din aceste țări nu cunosc aceste scripturi. Nu există dovezi istorice solide despre când și cum a transmis Buddha aceste învățături. Dalai Lama crede că Buddha le-a transmis într-un mod restrâns, numai celor care erau pregătiți să primească această învățătură concisă și foarte profundă. După cum vedeți sutra noastră necesită multe explicații. Chiar și cele mai lungi necesită multe clarificări.

Cel care a explicat această sutra, a fost Arya Nagarjuna. Arya Nagarjuna este uneori considerat ca „Al Doilea Buddha”. Se spune că, după ce Buddha a transmis aceste învățături profunde, au venit Naga – făpturi legendare care trăiesc pe fundul oceanului – le-au luat și le-au păstrat în secret, pentru că oamenii nu erau pregătiți pentru ele. Naga este o rasă divină sau semi-divină de ființe jumătate om jumătate șarpe, foarte inteligente, care locuiesc pe fundul oceanului și pot lua ocazional formă umană. Aceste ființe supranaturale sunt reprezentate în hinduism, budism și jainism, în principal în trei forme: în întregime umane, cu șerpi pe cap și gât, șerpi obișnuiți sau ca ființe pe jumătate om, jumătate șarpe,

Dacă nu am întâlnit vreuna, suntem sfătuiți să nu le infirmăm. Arya Nagarjuna este adesea înfățișat sub formă compozită, având caracteristici umane și nāga.

Se povestește despre Nagarjuna că dădea multe învățături frumoase despre Dharma, iar Naga, erau pasionați de Dharma, de înțelepciune. Aceste ființe divine sunt extrem de inteligente și pot lua forme umane. Se spune că ele sunt foarte sensibile la mirosuri și le plac mult mirosurile bune. Corpul lor emană miros de parfum. Se spune că aceste ființe urăsc mirosul ce-l emană oamenii.

Povestea spune că acești Naga vin să audă prelegerile lui Arya Nagarjuna. Datorită faptului că Nagarjuna era fascinat de inteligența lor și de mirosul de lemn de santal ce îl emanau, îi întreabă: „Cine sunteți și de unde acest miros?” Se spune că regele acestor Naga, le cere celor doi reprezentanți ai săi să-l invite pe Nagarjuna să vină în țara lui și să învețe pe toată lumea. Nagarjuna acceptă invitația și se duce în țara lor. Aceste ființe divine îi dăruiesc lui Nagarjuna scrierile despre perfecțiunea înțelepciuni, pe care apoi ni le-a adus nouă.

Nagarjuna este cel care ni le-a explicat, și de atunci a început o adevărată tradiție de interpretări.

În acest retreat vom învăța sutra în mai multe moduri:

1. Vom face meditații asupra vacuității, conform lui Kedrup Je.

Kedrup Je a fost de origine tibetan care trăia în secolul al XV-lea, unul dintre principalii discipoli ai lui Je Tsongkhapa. Kedrup Je e de fapt un tantrica – un practicant tantra . El ne-a transmis multe învățături tantrice, în care îmbină meditații asupra vacuității pentru o bună pregătire pentru Tantra. Așa că vom face meditațiile pe care le-a predat. Acesta este un mod în care vom lucra și vom învăța despre vacuitate.

2. Ne vom baza pe comentariul lui Chone Lama Drakpa Shedrup

Chone Lama Drakpa Shedrup

El este unul dintre cei doi mari autori ai manualelor pentru mănăstirea Sera Mey. A trăit între 1675-1748. Comentariul de care ne vom folosi, a fost scris în 1731.

Lama             = învățător,
Drakpa         = glorios,
She                 = cunoaștere,
Drup              = realizat,
Chone            = este locul din care a venit.

Deci, Chone Lama Drakpa Shedrup înseamnă Lama cel glorios, înțelept și realizat din Chone.

Comentariul său se numește: „Razele de soare care luminează semnificația profundă a inimii înțelepciunii”. Acesta este unul dintre comentariile pe care Geshe Michael      le-a salvat în proiectul său ACIP.

Chone Lama a fost autor de manuale în Sera Mey. În această mânăstire, călugării erau foarte legați de cărțile lor și le țineau doar pentru ei. O bombă a aterizat pe biblioteca lor, iar cărțile aproape au dispărut. Unul dintre meritele lui Geshe Michael a fost să înființeze proiectul ACIP, care să creeze o bază de date a textelor budiste și să le păstreze.

Scopul acestor studii nu este ca să devenim oameni mai buni sau să ne descurcăm mai bine în samsara, ci ca să ne scoată din samsara și să ne ducă spre plăcerea sublimă a lui Buddha, paradisul lui Buddha. Ele sunt înțelepciunea profundă și autentică care ne scoate din orice formă a suferinței.

Ce este „perfecțiunea înțelepciunii”? Ea este perceperea vacuității din mintea unui Bodhisattva.

Mintea acestuia este impregnată de compasiune. Bodhisattva se antrenează pe calea Mahayana să-și dezvolte compasiunea; ca de exemplu prin meditațiile Tong Len, sau prin respectarea jurămintelor lui Bodhisattva. El practică toate perfecțiunile și după mult antrenament, când inima lui se umple de iubire imensă față de ceilalți, și de dezgust atât față de suferința lui, cât și față de suferința altora, atunci când va percepe vacuitatea, va atinge așa-numita „perfecțiune a înțelepciunii”.

Pe pagina a doua a sutrei scrie,

„În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.

Cine se prosternează? Acesta este cel care a tradus din sanscrită în tibetană. Este prosternarea traducătorului. În fața cui se prosternează? În fața tuturor Buddha și Bodhisattva.

La începutul celui de-al doilea mileniu în Tibet, pe parcursul a sute de ani, scrierile au fost traduse din sanscrită în tibetană. Orice traducere sau comentariu începe întotdeauna cu prosternare. Este respectul pentru înțelepciunea profundă din scripturi. Traducătorii și comentatorii au făcut tot posibilul să păstreze autenticitatea scrierilor, să nu le schimbe, sau să adauge sau să le reducă. S-au străduit doar să le clarifice și să le prezinte așa cum sunt. Ideea este că nu este nevoie să-l îmbunătățim pe Buddha. El este perfect.

Pentru a-și exprima smerenia, modestia și respectul pe care îl au față de aceste scripturi, traducătorii și comentatorii încep cu o plecăciune de respect. Față de cine? Față de toți Buddha și toți Bodhisattva. Acest lucru este obișnuit și atunci când vine vorba de perfecțiunea înțelepciunii. La cine se prosternează comentatorul, indică la care dintre cele cinci cărți monastice aparține comentariul.

Am început lecția cu o meditație despre samsara, despre modul de a ieși din samsara și despre motivația noastră de a ieși din samsara, și vreau să o închei cu o listă a lucrurilor pe care trebuie să le facă cineva care dorește cu adevărat să iasă din samsara. Cel care este serios pe calea pe care merge, care înțelege grozăvia Samsarei și caută o ca ieșire din ea conform căii Mahayana. Ce ne învață calea Mahayana pentru a percepe vacuitatea în mod direct?

În primul rând, cei care au participat la celelalte cursuri ale noastre sunt familiarizați cu „Lam-Rim”. Care este punctul de plecare în „Lam-Rim”?

1. Primul lucru: trebuie găsit un învățător. Perfecțiunea înțelepciunii nu poate fi atinsă fără îndrumarea învățătorului. Și nu orice învățător. Un învățător competent care are abilitățile necesare. Nu vom trece peste ele acum. Există multe moduri de a caracteriza un profesor, dar în general este important:

• • • Ca el să cunoască bine învățăturile,
    • Să-și păstreze bine moralitatea.
    • Să aibă capacitatea de a medita.
    • Să aibă vaste cunoștințe ale scrierilor.
    • Să aibă capacitatea de a preda.
    • Să-și iubească elevii.
    • Să le fie dedicat.
    • Să aibă conștientizări spirituale înalte.
    • Să nu-și desconsidere elevii. Să fie dispus să primească multe de la ei.

În cursul 1 sunt descrise calitățile învățătorului.

Nimeni nu a perceput vacuitatea fără îndrumarea directă a Lamei. Pentru că înțelepciunea trebuie să treacă de la inimă la inimă, precum spune versetul de deschidere a sutrei:

Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.

Acest verset este o rugăciune care a fost adăugată mai târziu. Nu este parte integrantă a sutrei. Am descris mai înainte perfecțiunea înțelepciunii. Cei victorioși sunt toți Buddha, iar perfecțiunea înțelepciunii este mama lor.

„Din triada timpului” – adică toți Buddha din trecut, prezent și viitor. Nimeni nu poate ajunge să fie Buddha fără să realizeze perfecțiunea înțelepciunii, fără să perceapă vacuitatea. Apoi scrie:

Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt

Perfecțiunea înțelepciunii nu poate fi exprimată în cuvinte, pentru că ea este o experiență non conceptuală. Cuvintele sunt conceptuale. Gândurile noastre sunt, de asemenea, conceptuale, și prin urmare, este imposibil să fie transmisă altora prin cuvinte. Putem încerca să ne apropiem de ea, și asta facem tot timpul. Dar trebuie să înțelegem că ea este o experiență directă, care este dincolo de cuvinte și gânduri. Perfecțiunea înțelepciunii nu poate trece decât de la inimă la inimă, iar pentru ca să se întâmple asta, este nevoie de a fi aproape de învățător și de a avea relații strânse cu el.

Deci,

a. În primul rând trebuie găsit un învățător, și

b. În al doilea rând, de a avea relații strânse cu el pentru ca transmisia să fie de la inimă la inimă.

Geshe Michael, care și-a servit Lama cu mult devotament, spunea „Servește-ți Lama ca un nebun!”. Adică, dacă ți-ai găsit învățătorul competent, trebuie să te lipești de el și să-l servești:

• • • Să ai grijă de toate nevoile lui.
    • Să te îngrijești de el, de casa lui, de familia lui.
    • Să petreci cât mai mult timp cu el, atât cât îți permite karma.

A fi aproape de Lama este o karmă minunată. Cei care își servesc Lama cât pot mai bine, progresează și cel mai repede.

În tradiția Mahayana sunt multe învățături de cum trebuie tratat Lama.

Pentru noi, cei din Occident, nu este ușor, pentru că nu am crescut în această tradiție, în această mentalitate. Putem spune că tibetanilor le este mult mai ușor pentru că au crescut în ea. Dar și ei trebuie să învețe.

c. A aduce servicii Dharmei, adică:

• • • a servi centrele de Dharma.
    • a crea condiții pentru buna desfășurare a lecțiilor de dharma.
    • a imprima textele.
    • a închiria locuri pentru lecțiile de dharma,
    • a încuraja oamenii să vină la dharma, indiferent dacă au sau nu au bani.
    • a lucra cu ei, a plăti din banii voștri pentru învățături și de a permite și altora aceste învățături.
    • a-i învăța și pe alții.
    • A face munca de jos: a curăța toaletele, a strânge coșurile de gunoi, a spăla vasele, a face curat în locurile în care se învață Dharma.

Toate acestea acumulează o karma extraordinară, imediat după karma serviciilor aduse învățătorului. Este cea mai înaltă karma. Aceste lucruri sunt dintre cele mai minunate pe care le puteți face în viața voastră.

d. A învăța mult. Trebuie să auzim studiile Mahayana despre compasiune, despre vacuitate de multe ori, pentru că avem nevoie de mult timp de a le asimila. Pe de altă parte, trebuie să ne alegem cu atenție profesorii pe care vrem să-i auzim, pentru că ușor ne putem înșela.

e. A-i ajuta pe cei în necaz – pe bolnavi, pe săraci, pe cei în depresie, pe cei din închisori, pe cei asupriți, pe cei dependenți de droguri sau alcool, pe cei flămânzi, pe părinții.

De asemenea este minunat să sprijinim un bătrân singuratic sau un invalid. Nu este suficient doar să trimitem bani către organizațiile de caritate, ci să mergem personal și să ne îngrijim de ei. A deveni prietenul lor sau tovarășul lor sau mama lor acumulează o karmă foarte puternică.

f. A învăța să medităm. Trebuie să ne dezvoltăm abilitatea de a medita. Să ajungem la cel puțin o oră pe zi. Dar nu imediat. Trebuie început cu perioade scurte de timp dacă nu suntem antrenați, pentru că nu are rost să stăm și să ne pierdem timpul visând. Când ne așezăm în meditație, vor apărea o mulțime de obstacole în calea ei. Toate aceste obstacole apar în funcție de ceea ce facem în afara meditației în timpul zilei; de măsura în care ne păstrăm jurămintele, de comportamentul moral.

Deci, acestea sunt în mare cele șase lucruri pe care trebuie să le facem ca să ajungem să percepem vacuitatea. Dacă facem aceste șase, situația noastră va fi excelentă.

Întrebarea lui Shari Putra care apare în Sutra, vine după ce el a făcut deja toate aceste lucruri. El l-a slujit pe Buddha din tot sufletul lui și este pregătit. A parcurs Calea pregătirii și acum este gata. El întreabă: „Ce va urma acum?”

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1, b

 

 Vom începe această lecție prin a oferi Mandala. Prin această rugăciune ne exprimăm recunoștința față de profesorii care ne-au transmis această învățătura. Rugați-vă învățătorilor care au venit pe o linie pură, să vă ajute să realizați conștientizări profunde în inima voastră în timpul și după acest retreat. Cereți-le să vă ajute să depășiți orice obstacol care poate apărea în calea voastră, orice gând care vă distrage atenția, orice gând de desconsiderare sau împotrivire, poate somnolență sau orice ce v-ar putea distrage atenția de la studiu. Rugați-vă, de asemenea să puteți înțelege cât mai bine sutra.

După cum ați auzit sutra, ea pare foarte misterioasă: „Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.”

Ceea ce ni se spune este că toate lucrurile pe care le credem că există în viața noastră, într-adevăr nu sunt acolo. Asta spune ea.

Și dacă am parcurs o cale lungă în viața noastră și lucrurile nu funcționează atât de bine pentru noi, asta ar fi o consolare.

Este ca și cum Buddha ne consolează, când spune că toate aceste lucruri care ne deranjează, nu sunt cu adevărat acolo. Dar ele încă ne deranjează. Deci trebuie să înțelegem exact ce a spus Buddha, pentru că el nu a vrut să nege experiența suferinței noastre.

Uneori, sutrele lui Buddha pot părea complicate, confuze, cu multe repetări sau prea tehnice. În special sutrele „Perfecțiunii înțelepciunii”.

Dacă am citit mai înainte Sutra, a fost ca un mijloc de a înlătura obstacolele din calea ascultării noastre, a șederii noastre aici. În Tibet se practică și astăzi această sutra. Tibetanii o folosesc ca pe un talisman, indiferent dacă o înțeleg sau nu. Ei o citesc pentru a elimina perturbările. Sutra este sfântă, misterioasă, nu întotdeauna ușor de înțeles și cumva înlătură toate obstacolele.

Dacă ne uităm la sutra pe care am citit-o, putem observa că Lordul Buddha spune doar trei cuvinte „Lekso, lekso, lekso.”, adică „Adevărat este.”; ”Adevărat este.”, spuse el, ”Adevărat este.”, spuse din nou.

Spunem, că de fapt, sutra este o prescripție pentru cariera noastră spirituală. Toate cele cinci căi spre iluminare sunt descrise în mod cifrat în această sutra.

Cele cinci căi care reprezintă reperele pe calea spirituală a fiecărei persoane.

Cele cinci căii, sau repere, de fapt includ peste 100 de etape intermediare pe care le parcurge omul pe calea spre iluminare.

În primul rând, omul trebuie să urce pe cale. Se spune că, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va urca pe cale. Întrebarea este cât timp va lua? Poate lua mult timp, dar mai devreme sau mai târziu toată lumea va merge pe cale, iar dacă sunteți deja aici, înseamnă că sunteți foarte aproape de a ajunge pe ea.

Vom descrie în continuare aceste căi.

Fiecare etapă este o poartă care se deschide, și când trecem de ea, sentimentul nostru se îmbunătățește, conștientizările devin mai profunde, înțelepciunea crește și suferința se diminuează. Fiecare poartă pe care o trecem este un progres de-a lungul căii, dar de îndată ce o poartă se deschide, există alta în fața ei, o altă cale de parcurs.

 

1. Calea acumulării

Tsok Lam

Cuvântul „cale” în budism are mai multe sensuri. Poate să însemne calea pe care o practicăm, sau un loc în care ajungem, sau piatra de hotar.

Deci, Tsok Lam înseamnă Calea acumulării. Am desenat-o pe axă ca pe un loc, dar de fapt este multă muncă.

 

Când intrăm pe calea acumulării?

Cel care urcă pe Calea acumulării înseamnă că s-a săturat de suferința samsarei. El trebuie să vadă mai întâi suferința samsarei, așa cum am făcut noi în meditație. Trebuie să realizeze că samsara este suferință, așa cum a spus Buddha – o „oroare”, este groaznică. Omul trebuie să ajungă prin experiența personală la convingerea că samsara este respingătoare, și să spună: „M-am săturat de ea. Caut o cale de ieșire”, numai atunci a urcat pe Calea acumulării.

Samasara nu se poate remedia. Este fără speranță. Este nemiloasă. Puteți face eforturi de a vă îmbunătăți situația, de a obține o casă, o familie, un mijloc de existență și așa mai departe. Dar toate aceste lucruri, mai devreme sau mai târziu vă vor dezamăgi, altfel nu ați fi fost aici. Fiecare dintre voi vă confruntați cu tot felul de decepții pe calea samsarei. Se spune că până la vârsta de 18 de ani, creștem și ne dezvoltăm trupul, iar de la 18 ani începe procesul de îmbătrânire. La început, acest proces nu este prea simțit, dar dacă ne uităm la cei în vârstă de 68 de ani, ei nu arată tocmai ca la 18 ani, nu-i așa?

Ce scrie pe inscripția de pe piatra funerară?

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi!
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vii!

Dacă nu s-a întâmplat asta încă, se va întâmpla mai târziu.

În timp ce stăm aici, corpul nostru îmbătrânește treptat. Când veți pleca de la acest seminar veți fi cu trei zile mai bătrâni. Sănătatea noastră se deteriorează treptat. Capacitatea noastră mentală se deteriorează treptat. Și orice lucru pe care îl avem se uzează. Când cineva își dă seama că acest lucru este detestabil, și ajunge la concluzia că samsara este o mare înșelătorie, ce va face?

• • Sau se sinucide.
  • Sau trece la următorul nivel sau iese de aici.

Problema este că sinuciderea nu rezolvă nimic. Nu face decât să agraveze situația, pentru că trebuie repetată din nou. Dacă ar fi fost o soluție, atunci poate ar fi avut sens, dar nu este o soluție. Și, nici să lăsăm lucrurile așa cum sunt, nici asta nu funcționează.

Să îmbătrânim? Dacă avem noroc, vom îmbătrâni și apoi vom pierde totul, așa că întrebarea este cum putem ieși? Avem vreo șansă să ieșim? Există așa ceva, de a să ieși?

Așadar, așa cum am menționat, „Sutra Inimii” explică ceea ce trebuie făcut pentru a ieși din samsara, iar scopul aici este să începem să vă dovedim asta. Toate învățăturile noastre sunt așa.

Într-un fel, avem un avantaj față de alții, deoarece nu ne-am născut în cultura budistă. Nu am crescut în ea. Uneori, când o persoană crește într-o anumită tradiție, încetează să o mai vadă. El nu o mai aude. Tradiția încetează să mai fie vie pentru el. Pentru noi ea este nouă, și de aceea este bine să venim spre ea cu o minte proaspătă, deschisă. În acest sens, suntem cu adevărat norocoși. De multe ori profesorii fac mari eforturi pentru a crea această concepție proaspătă în mintea elevilor. Iar noi avem un avantaj în acest sens, pentru că nu am crescut cu aceste lucruri.

Deci, urcăm pe Tsok Lam, Calea acumulării, atunci când ne dezvoltăm această conștiință, această oboseală de samsara, dezgustul față de ea. De faptul că cei dragi, mor. Căutăm fericirea și găsim suferință. De faptul că ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. De faptul că relațiile noastre se deteriorează; Ele încep atât de minunat și cu timpul se destramă.

Shari Putra spune:

„Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”

Shari Putra se ridică și pune o întrebare nevinovată. Cu alte cuvinte el spune: „M-am săturat de samsara”. Fiul sau fiica nobilei familii – înseamnă practicanții care au urcat pe calea Dharmei. Fiul sau fiica nobilei familii s-au săturat de samsara.

Ce ar trebui ei să facă acum? Această parte a sutrei reprezintă Calea acumulării. Shari Putra reprezintă pentru noi persoana, fiul sau fiica nobilă care întreabă: „Bine, bine, dar ce trebuie să fac ca să ies de aici?”

Deci, aceasta este etapa în care omul nu mai este mulțumit de ceea ce se întâmplă, este sătul de samsara și întreabă ce să facă? Cum să scape din samsara. Shari Putra își îndreaptă întrebarea spre Chenrezik sau Avalokiteshvara care apare aici ca un marea Bodhisattva. Chenrezik este numele tibetan al lui Avalokiteshvara.

Chen = înseamnă ochi.
Re     = a privi cu iubire.
Zik    = privire.

Deci, Chenrezik înseamnă cel care privește cu iubire sau privire iubitoare. El iubește toate ființele vii. Chenrezik apare în această sutra ca Mahasattva. Bodhisattva – este cel care și-a luat angajamentul să ajungă la iluminare de dragul tuturor ființelor. Mahasattva – înseamnă cel că a parcurs un drum lung și este foarte avansat pe calea Bodhisattva.

Cuvântul pentru Bodhisattva în limba tibetană este – Jang Chub Sempa.

Jang Chub Sempa

Pa înseamnă războinic. Jang Chub Sempa – este cel care se luptă cu afecțiunile lui mentale.

Sempa Chenpo

Adică Mahasattva.

Maha înseamnă mare. Este deja foarte priceput în lupta împotriva afecțiunilor sale mentale. Este obsedat de iluminare. Tot timpul el se gândește cum să-i scoată pe toți ceilalți din suferința. Noi spunem că este nobil. Nobil în sensul de superior. În sensul de Arya, cel care a perceput vacuitatea și a dobândit înțelepciunea. Acest lucru îl face să fie sublim. El este numit în sutra „stăpân” datorită puterii sale de a preda Dharma. Vom vorbi mai mult despre el, mai târziu.

Trebuie să vă spun că această sutră are multe versiuni. Fiecare mănăstire avea propria sa versiune. Există o versiune în chineză, o versiune în sanscrită și multe în tibetană. Și cu siguranță mai sunt și altele.

Este greu de găsit o versiune pe care toată lumea să o accepte. Cu toate că apar mici diferențe, cu toții sunt de acord cu cea mai mare parte a sutrei. În cele mai multe texte tibetane, atunci când Shari Putra întreabă: „Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii…” apare doar fiul nobilei familii.

S-au făcut multe comentarii cu privire la motivul pentru care este așa, dar se pare că în textele din versiunile anterioare găsite în chineză, apare fiul sau fiica familiei nobile, care probabil că a dispărut de-a lungul anilor.

Dar, în general, cu toți sunt de acord că există și fiul și fiica nobilei familii.

Deci, acesta este Tsok Lam. Omul sătul de samsara, caută și întreabă ce să facă. El nu mai aleargă după lucrurile lumești și înțelege „deșertăciunea lucrurilor”. El înțelege că toate aceste lucruri ne ispitesc și ne promit că sunt bune, dar ele nu sunt bune. Și aici vine a doua cale.

 

 2.Calea pregătirii

Jor Lam

De ce spunem pregătire? Ne pregătim pentru ce? Ne pregătim pentru a treia cale, care este perceperea directă a vacuității. Înainte de a putea percepe vacuitatea, este nevoie de pregătire în înțelegerea vacuității. De aceea când omul s-a săturat de samsara, începe să caute, să se intereseze. Începe să întâlnească profesori. Trebuie să înțelegeți că acum trecem repede peste aceste lucruri, dar vom intra în mai multe detalii mai târziu.

Arya Nagarjuna a spus că cine nu înțelege vacuitatea, nu are nicio speranță de a ieși din samsara. El va continua să rămână în întuneric, să rămână prizonier în samsara. Va continua să învârte roata suferinței cu cele șase forme de existență. Conștiința noastră va continua și după această viață, și conștiința va continua să rătăcească prin samsara. De aceea, Arya Nagarjuna spune că trebuie să înțelegem vacuitatea pentru a putea ieși de aici.

Versul complet este:

Oricine nu înțelege vacuitatea,
Nu va ajunge niciodată la eliberare,
Și va rămâne în continuare
Prizonier în cele șase lumi ale roții.

Se spune că Tsok Lam este de fapt o conștientizare profundă. Și cu cât este mai adâncă în inima noastră, cu atât vom avea mai multă putere de a părăsi această formă de viață, care nu funcționează. Trebuie să fim fermi și curajoși pentru ca aceasta să funcționeze. Să fim dispuși de a renunța la „așa-zisul bine samsaric” pentru a putea să ne dedicăm timpul și efortul pentru a trece la nivelul următor. Să decidem: „Trebuie să descifrez care este calea. Să descifrez codul căii”. Și atunci vom începe să înțelegem vacuitatea.

Apoi, Avalokiteshvara începe să vorbească despre vacuitate. El spune:

„Forma este goală, vacuitatea este formă”.

Apoi vorbește despre senzații, abilitatea de a discerne și așa mai departe:

” La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiința pe care le deții: ele sunt toate goale”.

” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.

Toate acestea reprezintă Jor Lam, Calea pregătirii. Reprezintă etapa în care o persoană merge și învață despre vacuitate. Merge să asculte o mulțime de învățături, și începe să mediteze. Începe să-și dezvolte capacitatea de a medita, deoarece calea de ieșire din samsara este prin meditație. În curând vom intra mai în detaliu a ceea ce trebuie să facă. În Sutra, până în acest punct, ea reprezintă a doua cale, Calea pregătirii care conduce la a treia cale.

 

3. Calea perceperii

Tong Lam

Tong Lam înseamnă Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuități. Nu percepem cu ochii fizici, ci prin ochiul înțelepciunii, în meditație profundă. Ne întâlnim direct cu vacuitatea. Suntem cufundați în vacuitate, în înțelepciunea vacuității. Pentru a ajunge la a treia cale, este nevoie de o pregătire intensă. Deși Calea pregătirii este prezentată în această sutra printr-o frază, este nevoie de multă muncă, și de bucuria efortului. Este nevoie de a acumula entuziasm, practică și binefaceri. Iar aici este nevoie de o karma incredibilă pentru ca asta să se întâmple.

Cum putem face această karma incredibilă?

În primul rând, deja aveți o karmă ieșită din comun, pentru că altfel nu ați fi fost aici. Rolul vostru pe Calea pregătirii este de a o intensifica cât mai repede pentru a ajunge în această viață pe Calea perceperii.

Calea perceperii este o etapă spirituală extraordinară și rară, care vă pune alături de toți Arya, vă pune pe același rând cu oamenii superiori spirituali.

Când cineva acumulează un complex de binefaceri, el va ajunge la perceperea vacuității, o experiență care se întâmplă numai în meditație profundă. Desigur, că  el trebuie să știe cum să fie în meditație profundă.

Iar pentru asta este nevoie de multă meditație. Este nevoie de o practică zilnică, pe o perioadă lungă de timp, cu îndrumări adecvate și, de asemenea, este nevoie de multă învățături despre vacuitate.

Este nevoie de:

• • Capacitate de meditație excelentă, dar nu este suficient numai atât.
  • Înțelegerea profundă a vacuității care vine în urma studiului și contemplării. Ambele împreună încă nu sunt de ajuns. Pentru că mai este nevoie și de
  • Complexul de binefaceri.

Toate împreună creează magia. Are loc perceperea vacuității. Toată această experiență poate dura între 5-30 de minute. Nimeni nu știe exact cât, pentru că experiența este atât de rară. Cei care ies din ea, nu își dau seama de cât timp a durat experiența, pentru că în acele momente nu mai percep timpul. În urma acesteia, timp de 42 de ore, Arya are conștientizări profunde. El vede cum va ajunge la iluminare. El vede cât va dura până va ajunge la iluminare, cum se produce acest proces, cum va fi viața lui.

Își dă seama că l-a întâlnit pe Buddha. El realizează că a întâlnit corpul mental al lui Buddha – Dharmakaya. Dacă nu a realizat bodhichitta până în momentul perceperii vacuității, și dacă se află pe calea Mahayana, bodhichitta se va trezi în el. Toate conștientizările sale în urma perceperii vacuității pot fi formulate sub forma celor patru adevăruri nobile ale lui Buddha sau cele patru adevăruri ale lui Arya.

După cum am spus, este nevoie mai întâi să ne dorim asta, ceea ce se întâmplă pe Calea acumulării, după care va trebui să muncim mult pe Calea pregătirii. Este nevoie de hotărârea fermă că asta este ceea ce vrem să facem. Să fim obsedați tot timpul de acest lucru. „Vreau să percep direct vacuitatea”. Este nevoie de o adevărată obsesie pentru asta, pentru că perceperea vacuității este foarte greu de realizat și, mai mult de atât va trebui să dedicăm acestui obiectiv o parte semnificativă și importantă din viața noastră, altfel nu se va întâmpla.

Și dacă vi se va întâmpla acest lucru, veți fi pe calea de ieșire din samsara.

Va fi imposibil să vă mai continuați viața obișnuită, normală în care fugiți tot timpul după lucrurile samsarice.

Calea pregătirii, printre altele, are rolul ei, acela de a ne transfera din starea în care suntem preocupați de samsara majoritatea timpului, la starea în care suntem preocupați de a ajunge la iluminare. Iar acest lucru poate fi un proces de câțiva ani. Poate că uneori este mai bine să mergeți încet, pentru că este greu de a ieși din mintea samsarică, poate fi prea traumatizant, prea șocant. Dacă iubiți cu adevărat toate ființele, și vreți să ajungeți la iluminare, atunci mergeți treptat – dar nu prea încet! Pentru că nu știți când va veni moartea, deci faceți ceea ce este potrivit. Pentru asta aveți nevoie de multă înțelepciune de a ști cum să vă adaptați pe cale, dar nu să vă opriți. Nu vă opriți. Continuați, pentru că altfel nu va fi nicio șansă.

Cel care a perceput în mod direct vacuitatea, viața lui se va schimba de la un capăt la altul. Va fi o persoană diferită. Viața lui se schimbă și el se schimbă. S-ar putea să arate la fel pe dinafară, dar în interior nimic nu este la fel. Mintea lui este diferită. Are un corp energetic diferit. Are alte perspective. Are o concepție diferită. El începe să înțeleagă realitatea. Încă nu și-a eliminat toate vechile karme. El încă mai are afecțiuni mentale de eliminat. Încă mai are cale de parcurs, dar are uneltele necesare pentru a merge repede.

El nu mai cade în capcana cauzalității eronate. El înțelege karma. El înțelege vacuitatea, înțelege de unde vin lucrurile în viața lui. Această persoană încetează să se mai plângă. El nu mai dă vina pe altul. Își dă seama că tot ceea ce se întâmplă este maturizarea karmei pe care a plantat-o, ​​și va practica treptat astfel încât să nu mai semene cauzele suferinței, ci să semene semințele fericirii. Datorită percepției directe a vacuității, el începe să acționeze rapid, deoarece are cantități uriașe de karma negativă de eliminat.

Este nevoie de acțiuni urgente pentru a depăși aceste cantități uriașe. De aceea perceperea directă a vacuității oferă acest instrument incredibil de a face calea.

 

 4. Calea practicii

Gom Lam

Gom Lam = Calea practicii. Dacă nu suntem pe calea tantrică, poate dura până la 7 reîncarnări, sau chiar mai puțin. În Cursul nr. 2, am vorbit despre Abhisamayalamkara scrisă de maestrul Asanga în care ni se prezintă mai clar ce se întâmplă pe această cale. Toată această perioadă a Gom Lam, este o perioadă uimitoare. Este o plăcere constantă.

Ne vom întoarce la sutra pentru un moment:

„Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiință.

„Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte;
nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.

„Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței”.

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.

„Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetarea suferinței; și nici cale de încetare a suferinței”.

„Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat”.

Toate acestea se referă la Calea perceperii. Toate aceste lucruri despre care el spune că nu există: nu asta, și nu asta, și nu asta, nu înseamnă că ele nu există în realitatea noastră. Asta înseamnă că cel aflat în meditația profundă a vacuității, în experiența sa, aceste lucruri nu există pentru el în acel moment. Când iese din meditație, lucrurile revin. Așadar, aici Chenrezik îi descrie lui Shari Putra cum este în timp ce percepem direct vacuitatea.

Și după ce spune: „Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat”, în următorul rând al sutrei începe Calea practicii, și se descrie ce fac bodhisattva. Ei se bazează pe perfecțiunea înțelepciunii, cea pe care au obținut-o pe Calea perceperii.

Mai târziu, vom intra mai în amănunt în aceste aspecte, așa că nu vă faceți griji dacă nu este încă clar în acest moment.

Deci, bodhisattva urcă pe Calea practicii, și sutra spune:

„Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică.”

Calea practicii este o călătorie miraculoasă, o călătorie magică către iluminare. Din acest moment ei se află într-un loc minunat, în care nu mai au nicio teamă pentru că știu că sunt pe calea de ieșire și știu exact cum să facă. Ei și-au văzut deja iluminarea. Ceea ce le mai rămâne de făcut este de a continua practica, care este o mare plăcere. Sunt fericiți până în măduva oaselor. Nu există ceva care să nu-i bucure. Și așa parcurg calea.

A fost nevoie de miliarde de vieți pentru a ajunge pe Calea perceperii – a treia cale. Din momentul în care au urcat pe cea de a treia cale, până la iluminare poate să le mai ia maximul 7 reîncarnări. Toate renașterile vor fi foarte bune, și în final ajung la a cincea cale – iluminarea.

 

 5. Calea – nimic nu mai este de învățat

Mi Lob Lam

A cincea cale se numește Mi Lob Lam = nimic nu mai este de învățat. Acest lucru înseamnă finalizarea căii – iluminarea.

Acest lucru apare în sutra:

„Ei ajung la scopul final al Nirvanei”.

Cei care s-au trezit se află în starea de iluminare completă, iluminarea inegalabilă a lui Buddha.

De asemenea include și propoziția următoare:

 „La fel și toții Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha”.

Așa cum am menționat, Sutra inimii este un ghid rapid și foarte scurt al celor cinci căi și totul este scris concentrat, codificat. Motivul pentru care această sutra este numită „Sutra inimii”, este că ea reprezintă inima, esența a ce ar trebui să facă o persoană în cariera sa spirituală. Desigur, că este nevoie de mult studiu pentru a interpreta fiecare pas descris acolo.

Și chiar și mantra care a urmează este o hartă a celor cinci căi:

Tadyata. Gate gate paragate parasamgate. Bodhi. Svaha!

Tadyata = este un cuvânt de deschidere care înseamnă „în felul acesta”, „după cum urmează”. Dar mantra în sine începe de la cuvântul „gate”.

Gate   = înseamnă plecat. Deci plecat aici. (pe Calea acumulării).

Al doilea cuvânt gate = înseamnă plecat aici (pe Calea pregătirii).

Acesta este practicantul a mers aici, și apoi a mers aici.

Paragate înseamnă plecat dincolo, adică pe Calea perceperii. Adică plecat, plecat, plecat dincolo.

gate gate paragate parasamgate bodhi svaha

Plecat, plecat, plecat dincolo, plecat complet dincolo, spre iluminare, așa să fie.

Calea perceperii deosebește samsara de ceea ce este iluminat. Deosebește:

• • impuritatea de puritate,
  • suferința de plăcere, și deosebește
  • primele două adevăruri ale lui Buddha despre suferință și originea suferinței de celelalte două adevăruri despre sfârșitul suferinței și calea către sfârșitul suferinței (sau iluminarea și calea spre ea). Calea perceperii este linia de separare.

Parasamgate înseamnă plecat complet dincolo sau a trecut complet dincolo. Unde a ajuns? La bodhi – la iluminare.

Svaha – este un cuvânt de încheiere care înseamnă „așa să fie”. Este ca și când am pecetlui mantra.

Deci mantra în sine este codul. Dacă o rostim cu această înțelegere adâncă, ne va aduce multă binecuvântare. Această mantră minunată simbolizează cele cinci căi sau etape spre iluminare.

*******

După această lecție vom intra în tăcere, pentru că vom face și meditații. În acest fel vom opri puțin din zgomotul minții, așa că este bine că suntem într-un loc îndepărtat, suntem departe de casă și de treburile zilnice. Nu că ele nu vor mai veni în mintea noastră, dar avem acum posibilitatea să ne îndepărtăm de ele. Deci, încercați să rămâneți în liniște și tăcere.

Cine dorește va putea lua jurămintele Mahayana pentru o zi. Pentru o zi, veți fi ca niște călugări, având motivația de a aduce o binecuvântare tuturor ființelor. Ce înseamnă să ne purtăm ca ei? Asta înseamnă:

• • • Că nu mâncăm după prânz,
    • Nu ne folosim de cosmetice. Nu se pun bijuterii.
    • Nu ne culcăm pe paturi luxoase,
    • Evităm omorârea furnicilor și insectelor și așa mai departe.
    • Evităm de a fura sau să luăm ceva care nu ne aparține.
    • Evităm activitatea sexuală în timpul retragerii.
    • Să nu mințim. Dacă tăcem, nu avem nicio problemă cu asta.
    • Nu se beau băuturi alcoolice.
    • Fără muzică și dans.

Se poate bea apă, ceai, cafea sau supă caldă. Nu beți lapte, dar puteți să vă puneți puțin în cafea dacă vreți. Puteți bea un pahar cu suc de fructe dacă vreți, nu este obligatoriu. Dacă credeți că foamea vă va deranja și vă va distrage atenția, atunci nu luați jurămintele. Dacă doriți să vă luați jurămintele cu intenția de a binecuvânta ființele, atunci voi fi bucuroasă să vă transmit ceremonia.

În mod tradițional, ceremonia de primire a jurămintelor se ține la răsăritul soarelui, așa că o vom face la 06:30. Ea durează aproximativ un sfert de oră, douăzeci de minute. Veți primi un text de citit.

Dacă aveți întrebări în timpul lecțiilor, le puteți nota și mi le veți da la sfârșitul lecției.

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1, a

 

 

Meditația:   Promisiunea Sutrei Inimii

 Vom deschide lecția cu o meditație mai lungă.

Așezați-vă comod și relaxați-vă. Închideți ochii. Dacă sunteți obosiți, puteți ține ochii puțin întredeschiși ca să nu adormiți.

Concentrați-vă asupra respirației.

Fiți atenți la postura în care stați. Spatele să fie drept. Bărbia să nu fie nici prea ridicată și nici prea coborâtă. Umeri echilibrați. Mâinile sunt așezate în poală, cea dreaptă peste cea stângă.

Fiți atenți la trecerea aerului în nări, și la senzațiile pe care le simțiți la intrarea și ieșirea aerului prin nări.

Vom începe cu întrebarea pe care și-o pune fiecare dintre voi: Ce anume v-a adus aici? De ce ați decis să veniți aici în seara asta?

Există ceva care vă deranjează, și va adus aici în seara asta. Acest ceva va deranjat de mult timp și poate că nu știți exact ce este, dar acum vă aflați în acest loc în care nu-l mai puteți ignora și de aceea ați venit.

Și acest ceva v-a deranjat de mult timp, de fapt întreaga voastră viață. Uneori el este mai clar, alteori se retrage în fundal. Sunteți preocupați tot timpul de problemele voastre.

Dar suferința a ajuns într-un punct care vă obligă să vă ocupați de ea. Multă vreme ați încercat să o ignorați.

Și adevărul este că acest lucru care vă deranjează, nu este invenția voastră. Nu este imaginația voastră. El este real și este îngrijorător pentru că vă va ucide cu încetul. Iar sfârșitul va fi dificil și, dacă nu rezolvați problema acum, veți avea de a face cu ea din nou și, dacă lăsați lucrurile în voia lor, aceasta se vor înrăutăți.

Durerea va crește în corpul vostru și va crește în mintea voastră și, în cele din urmă, dacă nu veți face nimic, veți muri și veți fi nevoiți să-i vedeți pe toți cei dragi suferind în același mod. 

Dar există un leac pentru această boală.

Există o rețetă, dar trebuie să urmați exact prescripția și, dacă urmați prescripția, trebuie să vă vindecați.

Vindecarea este sigură.

Deci, ce vindecă?  Care este boala?

Spunem că boala este ignoranța. Ignoranța cu privire la adevărata noastră natură. Faptul că suntem convinși că existăm într-un anume mod, care este fals. Aceasta este boala.

Închisoarea noastră este o minciună. Acel lucru care este fals, care nu existat și nu va exista vreodată, ne face să suferim. Ne provoacă durere. Cum ne poate provoca durere ceva care nu existat și nu va exista vreodată?

Prin faptul că noi credem în el. Pentru că îl luăm drept adevăr.

Uneori nici nu credem că suntem în închisoare.

Buddha a spus că această cale a existenței noastre este o ceva respingător. El a spus: „Este ca un cancer. Este ca o mlaștină.

Cum putem trăi în modul în care întâlnim mereu lucruri pe care le urâm? Și când vin, nu mai putem scăpa de ele și revin iar și iar?

Suntem forțați să-i vedem pe cei dragi suferind și suntem neputincioși să-i ajutăm.

Sutra pe care o vom învăța va fi leacul care vindecă această boală. Această sutră scurtă poate pune capăt durerii pentru totdeauna. O elimină complet; Atât durerea voastră, cât și a tuturor celor pe care îi iubiți.

Această sutra este foarte, foarte valoroasă pentru că care are puterea de a vindeca orice suferință.

De aceea, este foarte important să o tratăm cu respect. Nu o așezați pe jos, pe podea, de exemplu, sau într-un loc murdar sau să călcați pe ea sau să o aruncați la gunoi. Și asta când este vorba despre hârtie în sine, dar este important ca în inima voastră să aveți respect față de această învățătură sacră „Sutra inimii”.

Sutra este scrisă încifrat. Luați decizia de a descifra codul, pentru că în el este scrisă prescripția de a elimina orice suferință pe care o aveți.

În ea este descrisă existența suferindă pe care o cunoaștem bine, pentru că am trăit mereu în ea.

Și de asemenea, există o descriere a stării sănătoase, după ce am eliminat boala, stare despre care habar nu avem cum este, pentru că nu am fost niciodată așa. Deci, uneori, ni se pare ciudat. Uneori ni se pare exagerat pentru că este un tărâm necunoscut pentru noi.

Deci, cum putem scăpa de această durere cu care ne identificăm? Cum putem scăpa de ceea ce credem că suntem noi? 

Ne identificăm atât de mult cu ea încât ne îndoim de faptul că ar exista un remediu pentru asta. 

Dar ceva există în fiecare dintre voi, un grad de credință care v-a adus aici, care spune: „Poate că există așa ceva”. 

Așa că această sutră spune că există ceva, care dacă veți veni în contact direct cu el, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, vă puteți depăși toate problemele.

Deci care este problema voastră? Îi spunem Samsara. Acesta este numele bolii voastre și cuprinde fiecare durere pe care ați avut-o vreodată. Include chiar și faptul că sunteți forțați să trăiți în acest fel.

Samsara este o mare amăgire. Întâlniți un obiect sau persoană care vă promite fericirea, care vă promite plăcerea. Vă duceți după persoană, vă duceți după obiect, iar el vă păcălește. La început simțiți o anume plăcere și apoi rămâneți blocați cu persoana sau cu obiectul. Apoi ele se schimbă fără să fiți informați în prealabil despre asta. Nu v-au informat că se vor schimba. 

Este ceea ce face din samsara o mlaștină, pentru că ne amăgește. Ea se deghizează în plăcere, ne invită, ne tentează să rămânem în ea, pentru că noi căutăm fericirea. Pentru că vrem să fim fericiți. Și nu e nimic în neregulă cu asta. Buddha vrea și el să fie fericit, dar samsara ne amăgește. Ne atrage spre fericirea înșelătoare, care nu poate dura. Suntem forțați să pierdem totul în samsara; fie relațiile pe care le avem, fie pe cei dragi, obiecte, carieră, onoare, faimă, sănătate, fie frumusețe. Suntem forțați să pierdem orice lucru samsaric.

Deci, primul pas este să ne dăm seama că suntem bolnavi. Că suntem o victimă a fraudei. Acea realitate apare în fața noastră într-un anume fel, în timp ce nu există nicio legătură între realitatea pe care o percepem și adevăr. Ea este falsă, iluzorie.

Realitatea pe care o percepem este o minciună.

Și când suntem tentați să credem în această realitate, parcă am semna un contract, în care scrie: „Va fi puțin bine și apoi va veni multă durere. Pentru fiecare moment de plăcere, va fi un ocean de suferință”. 

Și dacă descoperiți că viața așa cum o cunoașteți este suferință, atunci în mod natural veți dori să ieșiți din ea. Dacă ați recunoscut minciuna, în mod natural veți căuta adevărul.

Deci, cum va fi atunci când veți reuși în sfârșit să ieșiți din ea? Care este acest loc ferit de durere, boală și suferință? 

Este greu să ne imaginăm un astfel de loc. Este dincolo de orice imaginație. Gândiți-vă la orice lucru care nu vă place în viața voastră și încercați să vă imaginați o situație în care aceste lucruri au dispărut. Imaginați-vă că tot ceea ce vă deranjează, vă irită în viața voastră, apropiat sau îndepărtat, puternic sau mai puțin puternic, din fiecare domeniu al vieții voastre, a dispărut.

Acest loc se numește Nirvana, și în ea nu mai există nicio durere, nicio suferință. Odată ce durerea dispare, rămâne plăcerea. Nici măcar nu trebuie să o producem. Este suficient să eliminăm durerea.

Încercați să vă imaginați acest loc, această stare de conștiință pentru câteva minute.

 „Sutra inimii” promite că, dacă îi veți descifra codul și îl aplicați, nu va mai trebui să suportați nicio formă de suferință.

Puteți deschide ochii.

 

Deoarece învățătura noastră, este despre vacuitate și datorită faptului că înțelegerea vacuității este leacul pentru boala teribilă pe care o descriem și datorită faptului că acest leac este foarte puternic, el va stârni forțe potrivnice. Provoacă tulburări, factori perturbatori și una dintre modalitățile care va ajuta la depășirea obstacolelor este pur și simplu să citiți „Sutra inimii”. Deci vom face două lucruri acum. Voi citi acum sutra în limba tibetană și apoi în română. Puteți închide ochii și gândiți-vă la cuvintele pe care le auziți, pentru că aceasta este transmisia pe care o primiți, pe linia marilor maeștri. Transmisie pe care am primit-o de la învățătoarea mea, și care la rândul ei a primit-o de la profesorii dânsei. Este rețeta de eliminare a tuturor suferințelor.

pakpa chomdendema sherab kyi paroltu chinpey nyingpo

Sutra inimii

Pakpa chomdendema sherab kyi paroltu chinpey nyingpo

Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

 

În fața tuturor Buddha și Bodhisattva mă prosternez.
Mă aplec în fața perfecțiunii înțelepciunii,
Mama tuturor celor victorioși din triada timpului,
Ce nu se poate exprima în gândire și cuvânt,
Fără început și fără de sfârșit, însăși esența spațiului,
Obiect activ al înțelepciunii care examinează natura sa.

 

Așa am auzit odată această învățătură.

Cândva stătea Buddha pe muntele Piscul Vulturului, în casa regelui, și împreună cu el, o mare și sfântă comunitate de călugări și o mare și sfântă comunitate de Bodhisattva.

La un moment dat, Cel binecuvântat intră într-o profundă stare de meditație , cunoscută în învățătura dharma drept “conștientizarea profundă”.

Tot în acel moment, se scufundă și Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, în meditație profundă asupra perfecțiunii înțelepciunii, și văzu perfect că cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie.

Apoi, prin puterea lui Buddha, tânărul călugăr pe nume Shari Putra se îndreptă spre Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik și îl întrebă așa: “Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”

Și astfel îi răspunse, Bodhisattva, înalta ființă, nobilul stăpân Chenrezik, tânărului călugăr Shari Putra:

„Oh, Shari Putra, fiul sau fiica nobilei familii care doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii, vor trebui mai întâi să perceapă perfect că toate cele cinci agregate ale omului sunt goale de orice natură proprie. Forma este goală, vacuitatea este formă. Vacuitatea nu este separată de formă, și forma nu este separată de vacuitate.

La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiența pe care le deții: ele sunt toate goale.

Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește.

Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiență.

Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.

Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței.

Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.

Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetarea suferinței; și nici cale de încetare a suferinței.

Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat.

Și dacă nu este nimic de realizat, Shari Putra, atunci toți Bodhisattva sunt capabil să practice perfecțiunea înțelepciunii, și să rămână în această perfecțiune a înțelepciunii. Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică. Ei abandonează complet orice concepție greșită; și ajung la scopul final al Nirvanei.

La fel și toții Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha.

Aceasta este mantra înțelepciunii perfecte, mantra înaltei cunoașteri; mantra care transcende totul; mantra egală cu cel de neegalat; mantra ce pune capăt oricărei forme de suferință; mantra știută ca adevăr, căci ea nu dezamăgește; acestea sunt cuvintele mantrei înțelepciunii perfecte:

Tadyatha. Gate gate paragate parasamgate, bodhi svaha.

 Oh, Shari Putra, acesta este modul în care marele Bodhisattva trebuie să practice perfecțiunea înțelepciunii profunde.”

Apoi, se trezi Buddha din starea lui profundă de meditație, și se îndreptă spre marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii și îi binecuvântă spusele:

„Adevărat este.”
„Adevărat este.”, spuse el,
„Adevărat este.”, spuse din nou.

„Oh, fiu al nobilei familii, așa este, într-adevăr așa este. Exact așa cum ai indicat, va trebui să fie practicată perfecțiunea înțelepciunii profunde. Fiecare dintre Cei- Astfel-Ajunși, și ei se bucură de cuvintele tale ca și mine.”

Și după ce Buddha a vorbit așa, tânărul călugăr Shari Putra şi marele Bodhisattva, mărețul Avalokiteshvara, stăpânul puterii, împreună cu toată comunitatea de discipoli, s-au bucurat cu toții în inimile lor. Lumea întreagă- zei, oamenii, semi-zeii și spiritele, la fel s-au bucurat. Cu toții au lăudat ceea ce Buddha a vorbit.

Și astfel se sfârșește sutra Mahayanei, cunoscută sub numele de Doamna de neînvins, inima perfecțiunii înțelepciunii.

 

 Traducere în limba română de Gabriela Bălan