Sutra Inimii – Lecția 1b

Retreat: meditația Sutra inimii

Inspirate de învățăturile lui Geshe Michael și a altor profesori
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 1, b

 

 Vom începe această lecție prin a oferi Mandala. Prin această rugăciune ne exprimăm recunoștința față de profesorii care ne-au transmis această învățătura. Rugați-vă învățătorilor care au venit pe o linie pură, să vă ajute să realizați conștientizări profunde în inima voastră în timpul și după acest retreat. Cereți-le să vă ajute să depășiți orice obstacol care poate apărea în calea voastră, orice gând care vă distrage atenția, orice gând de desconsiderare sau împotrivire, poate somnolență sau orice ce v-ar putea distrage atenția de la studiu. Rugați-vă, de asemenea să puteți înțelege cât mai bine sutra.

După cum ați auzit sutra, ea pare foarte misterioasă: „Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte; nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.”

Ceea ce ni se spune este că toate lucrurile pe care le credem că există în viața noastră, într-adevăr nu sunt acolo. Asta spune ea.

Și dacă am parcurs o cale lungă în viața noastră și lucrurile nu funcționează atât de bine pentru noi, asta ar fi o consolare.

Este ca și cum Buddha ne consolează, când spune că toate aceste lucruri care ne deranjează, nu sunt cu adevărat acolo. Dar ele încă ne deranjează. Deci trebuie să înțelegem exact ce a spus Buddha, pentru că el nu a vrut să nege experiența suferinței noastre.

Uneori, sutrele lui Buddha pot părea complicate, confuze, cu multe repetări sau prea tehnice. În special sutrele „Perfecțiunii înțelepciunii”.

Dacă am citit mai înainte Sutra, a fost ca un mijloc de a înlătura obstacolele din calea ascultării noastre, a șederii noastre aici. În Tibet se practică și astăzi această sutra. Tibetanii o folosesc ca pe un talisman, indiferent dacă o înțeleg sau nu. Ei o citesc pentru a elimina perturbările. Sutra este sfântă, misterioasă, nu întotdeauna ușor de înțeles și cumva înlătură toate obstacolele.

Dacă ne uităm la sutra pe care am citit-o, putem observa că Lordul Buddha spune doar trei cuvinte „Lekso, lekso, lekso.”, adică „Adevărat este.”; ”Adevărat este.”, spuse el, ”Adevărat este.”, spuse din nou.

Spunem, că de fapt, sutra este o prescripție pentru cariera noastră spirituală. Toate cele cinci căi spre iluminare sunt descrise în mod cifrat în această sutra.

Cele cinci căi care reprezintă reperele pe calea spirituală a fiecărei persoane.

Cele cinci căii, sau repere, de fapt includ peste 100 de etape intermediare pe care le parcurge omul pe calea spre iluminare.

În primul rând, omul trebuie să urce pe cale. Se spune că, mai devreme sau mai târziu, toată lumea va urca pe cale. Întrebarea este cât timp va lua? Poate lua mult timp, dar mai devreme sau mai târziu toată lumea va merge pe cale, iar dacă sunteți deja aici, înseamnă că sunteți foarte aproape de a ajunge pe ea.

Vom descrie în continuare aceste căi.

Fiecare etapă este o poartă care se deschide, și când trecem de ea, sentimentul nostru se îmbunătățește, conștientizările devin mai profunde, înțelepciunea crește și suferința se diminuează. Fiecare poartă pe care o trecem este un progres de-a lungul căii, dar de îndată ce o poartă se deschide, există alta în fața ei, o altă cale de parcurs.

 

1. Calea acumulării

Tsok Lam

Cuvântul „cale” în budism are mai multe sensuri. Poate să însemne calea pe care o practicăm, sau un loc în care ajungem, sau piatra de hotar.

Deci, Tsok Lam înseamnă Calea acumulării. Am desenat-o pe axă ca pe un loc, dar de fapt este multă muncă.

 

Când intrăm pe calea acumulării?

Cel care urcă pe Calea acumulării înseamnă că s-a săturat de suferința samsarei. El trebuie să vadă mai întâi suferința samsarei, așa cum am făcut noi în meditație. Trebuie să realizeze că samsara este suferință, așa cum a spus Buddha – o „oroare”, este groaznică. Omul trebuie să ajungă prin experiența personală la convingerea că samsara este respingătoare, și să spună: „M-am săturat de ea. Caut o cale de ieșire”, numai atunci a urcat pe Calea acumulării.

Samasara nu se poate remedia. Este fără speranță. Este nemiloasă. Puteți face eforturi de a vă îmbunătăți situația, de a obține o casă, o familie, un mijloc de existență și așa mai departe. Dar toate aceste lucruri, mai devreme sau mai târziu vă vor dezamăgi, altfel nu ați fi fost aici. Fiecare dintre voi vă confruntați cu tot felul de decepții pe calea samsarei. Se spune că până la vârsta de 18 de ani, creștem și ne dezvoltăm trupul, iar de la 18 ani începe procesul de îmbătrânire. La început, acest proces nu este prea simțit, dar dacă ne uităm la cei în vârstă de 68 de ani, ei nu arată tocmai ca la 18 ani, nu-i așa?

Ce scrie pe inscripția de pe piatra funerară?

Nu uita, prietene, ce treci pe lângă mine,
Așa cum ești acum, am fost și eu
Și unde sunt eu astăzi, la fel și tu vei fi!
Pregătește-te prietene, ca pe urmele mele să vii!

Dacă nu s-a întâmplat asta încă, se va întâmpla mai târziu.

În timp ce stăm aici, corpul nostru îmbătrânește treptat. Când veți pleca de la acest seminar veți fi cu trei zile mai bătrâni. Sănătatea noastră se deteriorează treptat. Capacitatea noastră mentală se deteriorează treptat. Și orice lucru pe care îl avem se uzează. Când cineva își dă seama că acest lucru este detestabil, și ajunge la concluzia că samsara este o mare înșelătorie, ce va face?

• • Sau se sinucide.
  • Sau trece la următorul nivel sau iese de aici.

Problema este că sinuciderea nu rezolvă nimic. Nu face decât să agraveze situația, pentru că trebuie repetată din nou. Dacă ar fi fost o soluție, atunci poate ar fi avut sens, dar nu este o soluție. Și, nici să lăsăm lucrurile așa cum sunt, nici asta nu funcționează.

Să îmbătrânim? Dacă avem noroc, vom îmbătrâni și apoi vom pierde totul, așa că întrebarea este cum putem ieși? Avem vreo șansă să ieșim? Există așa ceva, de a să ieși?

Așadar, așa cum am menționat, „Sutra Inimii” explică ceea ce trebuie făcut pentru a ieși din samsara, iar scopul aici este să începem să vă dovedim asta. Toate învățăturile noastre sunt așa.

Într-un fel, avem un avantaj față de alții, deoarece nu ne-am născut în cultura budistă. Nu am crescut în ea. Uneori, când o persoană crește într-o anumită tradiție, încetează să o mai vadă. El nu o mai aude. Tradiția încetează să mai fie vie pentru el. Pentru noi ea este nouă, și de aceea este bine să venim spre ea cu o minte proaspătă, deschisă. În acest sens, suntem cu adevărat norocoși. De multe ori profesorii fac mari eforturi pentru a crea această concepție proaspătă în mintea elevilor. Iar noi avem un avantaj în acest sens, pentru că nu am crescut cu aceste lucruri.

Deci, urcăm pe Tsok Lam, Calea acumulării, atunci când ne dezvoltăm această conștiință, această oboseală de samsara, dezgustul față de ea. De faptul că cei dragi, mor. Căutăm fericirea și găsim suferință. De faptul că ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. De faptul că relațiile noastre se deteriorează; Ele încep atât de minunat și cu timpul se destramă.

Shari Putra spune:

„Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii ce doresc să exerseze practica profundă a perfecțiunii înțelepciunii?”

Shari Putra se ridică și pune o întrebare nevinovată. Cu alte cuvinte el spune: „M-am săturat de samsara”. Fiul sau fiica nobilei familii – înseamnă practicanții care au urcat pe calea Dharmei. Fiul sau fiica nobilei familii s-au săturat de samsara.

Ce ar trebui ei să facă acum? Această parte a sutrei reprezintă Calea acumulării. Shari Putra reprezintă pentru noi persoana, fiul sau fiica nobilă care întreabă: „Bine, bine, dar ce trebuie să fac ca să ies de aici?”

Deci, aceasta este etapa în care omul nu mai este mulțumit de ceea ce se întâmplă, este sătul de samsara și întreabă ce să facă? Cum să scape din samsara. Shari Putra își îndreaptă întrebarea spre Chenrezik sau Avalokiteshvara care apare aici ca un marea Bodhisattva. Chenrezik este numele tibetan al lui Avalokiteshvara.

Chen = înseamnă ochi.
Re     = a privi cu iubire.
Zik    = privire.

Deci, Chenrezik înseamnă cel care privește cu iubire sau privire iubitoare. El iubește toate ființele vii. Chenrezik apare în această sutra ca Mahasattva. Bodhisattva – este cel care și-a luat angajamentul să ajungă la iluminare de dragul tuturor ființelor. Mahasattva – înseamnă cel că a parcurs un drum lung și este foarte avansat pe calea Bodhisattva.

Cuvântul pentru Bodhisattva în limba tibetană este – Jang Chub Sempa.

Jang Chub Sempa

Pa înseamnă războinic. Jang Chub Sempa – este cel care se luptă cu afecțiunile lui mentale.

Sempa Chenpo

Adică Mahasattva.

Maha înseamnă mare. Este deja foarte priceput în lupta împotriva afecțiunilor sale mentale. Este obsedat de iluminare. Tot timpul el se gândește cum să-i scoată pe toți ceilalți din suferința. Noi spunem că este nobil. Nobil în sensul de superior. În sensul de Arya, cel care a perceput vacuitatea și a dobândit înțelepciunea. Acest lucru îl face să fie sublim. El este numit în sutra „stăpân” datorită puterii sale de a preda Dharma. Vom vorbi mai mult despre el, mai târziu.

Trebuie să vă spun că această sutră are multe versiuni. Fiecare mănăstire avea propria sa versiune. Există o versiune în chineză, o versiune în sanscrită și multe în tibetană. Și cu siguranță mai sunt și altele.

Este greu de găsit o versiune pe care toată lumea să o accepte. Cu toate că apar mici diferențe, cu toții sunt de acord cu cea mai mare parte a sutrei. În cele mai multe texte tibetane, atunci când Shari Putra întreabă: „Care este modul în care ar trebui să practice fiul sau fiica nobilei familii…” apare doar fiul nobilei familii.

S-au făcut multe comentarii cu privire la motivul pentru care este așa, dar se pare că în textele din versiunile anterioare găsite în chineză, apare fiul sau fiica familiei nobile, care probabil că a dispărut de-a lungul anilor.

Dar, în general, cu toți sunt de acord că există și fiul și fiica nobilei familii.

Deci, acesta este Tsok Lam. Omul sătul de samsara, caută și întreabă ce să facă. El nu mai aleargă după lucrurile lumești și înțelege „deșertăciunea lucrurilor”. El înțelege că toate aceste lucruri ne ispitesc și ne promit că sunt bune, dar ele nu sunt bune. Și aici vine a doua cale.

 

 2.Calea pregătirii

Jor Lam

De ce spunem pregătire? Ne pregătim pentru ce? Ne pregătim pentru a treia cale, care este perceperea directă a vacuității. Înainte de a putea percepe vacuitatea, este nevoie de pregătire în înțelegerea vacuității. De aceea când omul s-a săturat de samsara, începe să caute, să se intereseze. Începe să întâlnească profesori. Trebuie să înțelegeți că acum trecem repede peste aceste lucruri, dar vom intra în mai multe detalii mai târziu.

Arya Nagarjuna a spus că cine nu înțelege vacuitatea, nu are nicio speranță de a ieși din samsara. El va continua să rămână în întuneric, să rămână prizonier în samsara. Va continua să învârte roata suferinței cu cele șase forme de existență. Conștiința noastră va continua și după această viață, și conștiința va continua să rătăcească prin samsara. De aceea, Arya Nagarjuna spune că trebuie să înțelegem vacuitatea pentru a putea ieși de aici.

Versul complet este:

Oricine nu înțelege vacuitatea,
Nu va ajunge niciodată la eliberare,
Și va rămâne în continuare
Prizonier în cele șase lumi ale roții.

Se spune că Tsok Lam este de fapt o conștientizare profundă. Și cu cât este mai adâncă în inima noastră, cu atât vom avea mai multă putere de a părăsi această formă de viață, care nu funcționează. Trebuie să fim fermi și curajoși pentru ca aceasta să funcționeze. Să fim dispuși de a renunța la „așa-zisul bine samsaric” pentru a putea să ne dedicăm timpul și efortul pentru a trece la nivelul următor. Să decidem: „Trebuie să descifrez care este calea. Să descifrez codul căii”. Și atunci vom începe să înțelegem vacuitatea.

Apoi, Avalokiteshvara începe să vorbească despre vacuitate. El spune:

„Forma este goală, vacuitatea este formă”.

Apoi vorbește despre senzații, abilitatea de a discerne și așa mai departe:

” La fel și sentimentele, abilitatea de a discerne, factorii mentali și conștiința pe care le deții: ele sunt toate goale”.

” Și astfel putem spune, Shari Putra, că orice lucru existent este gol; lipsit de orice natură. Nimic nu începe și nimic nu se sfârșește. Nimic nu este impur și nimic nu devine pur. Nimic nu se împuținează și nimic nu se înmulțește”.

Toate acestea reprezintă Jor Lam, Calea pregătirii. Reprezintă etapa în care o persoană merge și învață despre vacuitate. Merge să asculte o mulțime de învățături, și începe să mediteze. Începe să-și dezvolte capacitatea de a medita, deoarece calea de ieșire din samsara este prin meditație. În curând vom intra mai în detaliu a ceea ce trebuie să facă. În Sutra, până în acest punct, ea reprezintă a doua cale, Calea pregătirii care conduce la a treia cale.

 

3. Calea perceperii

Tong Lam

Tong Lam înseamnă Calea perceperii, adică perceperea directă a vacuități. Nu percepem cu ochii fizici, ci prin ochiul înțelepciunii, în meditație profundă. Ne întâlnim direct cu vacuitatea. Suntem cufundați în vacuitate, în înțelepciunea vacuității. Pentru a ajunge la a treia cale, este nevoie de o pregătire intensă. Deși Calea pregătirii este prezentată în această sutra printr-o frază, este nevoie de multă muncă, și de bucuria efortului. Este nevoie de a acumula entuziasm, practică și binefaceri. Iar aici este nevoie de o karma incredibilă pentru ca asta să se întâmple.

Cum putem face această karma incredibilă?

În primul rând, deja aveți o karmă ieșită din comun, pentru că altfel nu ați fi fost aici. Rolul vostru pe Calea pregătirii este de a o intensifica cât mai repede pentru a ajunge în această viață pe Calea perceperii.

Calea perceperii este o etapă spirituală extraordinară și rară, care vă pune alături de toți Arya, vă pune pe același rând cu oamenii superiori spirituali.

Când cineva acumulează un complex de binefaceri, el va ajunge la perceperea vacuității, o experiență care se întâmplă numai în meditație profundă. Desigur, că  el trebuie să știe cum să fie în meditație profundă.

Iar pentru asta este nevoie de multă meditație. Este nevoie de o practică zilnică, pe o perioadă lungă de timp, cu îndrumări adecvate și, de asemenea, este nevoie de multă învățături despre vacuitate.

Este nevoie de:

• • Capacitate de meditație excelentă, dar nu este suficient numai atât.
  • Înțelegerea profundă a vacuității care vine în urma studiului și contemplării. Ambele împreună încă nu sunt de ajuns. Pentru că mai este nevoie și de
  • Complexul de binefaceri.

Toate împreună creează magia. Are loc perceperea vacuității. Toată această experiență poate dura între 5-30 de minute. Nimeni nu știe exact cât, pentru că experiența este atât de rară. Cei care ies din ea, nu își dau seama de cât timp a durat experiența, pentru că în acele momente nu mai percep timpul. În urma acesteia, timp de 42 de ore, Arya are conștientizări profunde. El vede cum va ajunge la iluminare. El vede cât va dura până va ajunge la iluminare, cum se produce acest proces, cum va fi viața lui.

Își dă seama că l-a întâlnit pe Buddha. El realizează că a întâlnit corpul mental al lui Buddha – Dharmakaya. Dacă nu a realizat bodhichitta până în momentul perceperii vacuității, și dacă se află pe calea Mahayana, bodhichitta se va trezi în el. Toate conștientizările sale în urma perceperii vacuității pot fi formulate sub forma celor patru adevăruri nobile ale lui Buddha sau cele patru adevăruri ale lui Arya.

După cum am spus, este nevoie mai întâi să ne dorim asta, ceea ce se întâmplă pe Calea acumulării, după care va trebui să muncim mult pe Calea pregătirii. Este nevoie de hotărârea fermă că asta este ceea ce vrem să facem. Să fim obsedați tot timpul de acest lucru. „Vreau să percep direct vacuitatea”. Este nevoie de o adevărată obsesie pentru asta, pentru că perceperea vacuității este foarte greu de realizat și, mai mult de atât va trebui să dedicăm acestui obiectiv o parte semnificativă și importantă din viața noastră, altfel nu se va întâmpla.

Și dacă vi se va întâmpla acest lucru, veți fi pe calea de ieșire din samsara.

Va fi imposibil să vă mai continuați viața obișnuită, normală în care fugiți tot timpul după lucrurile samsarice.

Calea pregătirii, printre altele, are rolul ei, acela de a ne transfera din starea în care suntem preocupați de samsara majoritatea timpului, la starea în care suntem preocupați de a ajunge la iluminare. Iar acest lucru poate fi un proces de câțiva ani. Poate că uneori este mai bine să mergeți încet, pentru că este greu de a ieși din mintea samsarică, poate fi prea traumatizant, prea șocant. Dacă iubiți cu adevărat toate ființele, și vreți să ajungeți la iluminare, atunci mergeți treptat – dar nu prea încet! Pentru că nu știți când va veni moartea, deci faceți ceea ce este potrivit. Pentru asta aveți nevoie de multă înțelepciune de a ști cum să vă adaptați pe cale, dar nu să vă opriți. Nu vă opriți. Continuați, pentru că altfel nu va fi nicio șansă.

Cel care a perceput în mod direct vacuitatea, viața lui se va schimba de la un capăt la altul. Va fi o persoană diferită. Viața lui se schimbă și el se schimbă. S-ar putea să arate la fel pe dinafară, dar în interior nimic nu este la fel. Mintea lui este diferită. Are un corp energetic diferit. Are alte perspective. Are o concepție diferită. El începe să înțeleagă realitatea. Încă nu și-a eliminat toate vechile karme. El încă mai are afecțiuni mentale de eliminat. Încă mai are cale de parcurs, dar are uneltele necesare pentru a merge repede.

El nu mai cade în capcana cauzalității eronate. El înțelege karma. El înțelege vacuitatea, înțelege de unde vin lucrurile în viața lui. Această persoană încetează să se mai plângă. El nu mai dă vina pe altul. Își dă seama că tot ceea ce se întâmplă este maturizarea karmei pe care a plantat-o, ​​și va practica treptat astfel încât să nu mai semene cauzele suferinței, ci să semene semințele fericirii. Datorită percepției directe a vacuității, el începe să acționeze rapid, deoarece are cantități uriașe de karma negativă de eliminat.

Este nevoie de acțiuni urgente pentru a depăși aceste cantități uriașe. De aceea perceperea directă a vacuității oferă acest instrument incredibil de a face calea.

 

 4. Calea practicii

Gom Lam

Gom Lam = Calea practicii. Dacă nu suntem pe calea tantrică, poate dura până la 7 reîncarnări, sau chiar mai puțin. În Cursul nr. 2, am vorbit despre Abhisamayalamkara scrisă de maestrul Asanga în care ni se prezintă mai clar ce se întâmplă pe această cale. Toată această perioadă a Gom Lam, este o perioadă uimitoare. Este o plăcere constantă.

Ne vom întoarce la sutra pentru un moment:

„Și astfel, Shari Putra, putem spune că în vacuitate nu există formă, nu există sentimente, nu există abilitatea de a discerne, nu există factori mentali, nu există conștiință.

„Acolo nu sunt nici ochi; nici urechi; nici nas; nici limbă; nici corp; nici minte;
nici formă; nici sunet; nici miros; nici gust; nimic ce poate fi atins și nici un fenomen.

„Acolo nu există nici o componentă care să vadă și nici o componentă care să fie conștientă de ceea ce vede; și tot așa până la lipsa componentei conștiinței și lipsa componentei conștientizării conștiinței”.

„Nu există ignoranță, nu există eliminarea ignoranței; și tot așa până la absența bătrâneții și a morții, și absența eliminării bătrâneții și a morții.

„Acolo nu există suferință, nici sursă a suferinței; nici încetarea suferinței; și nici cale de încetare a suferinței”.

„Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat”.

Toate acestea se referă la Calea perceperii. Toate aceste lucruri despre care el spune că nu există: nu asta, și nu asta, și nu asta, nu înseamnă că ele nu există în realitatea noastră. Asta înseamnă că cel aflat în meditația profundă a vacuității, în experiența sa, aceste lucruri nu există pentru el în acel moment. Când iese din meditație, lucrurile revin. Așadar, aici Chenrezik îi descrie lui Shari Putra cum este în timp ce percepem direct vacuitatea.

Și după ce spune: „Acolo nu există înțelepciune; nu este nimic de realizat; și nimic de nerealizat”, în următorul rând al sutrei începe Calea practicii, și se descrie ce fac bodhisattva. Ei se bazează pe perfecțiunea înțelepciunii, cea pe care au obținut-o pe Calea perceperii.

Mai târziu, vom intra mai în amănunt în aceste aspecte, așa că nu vă faceți griji dacă nu este încă clar în acest moment.

Deci, bodhisattva urcă pe Calea practicii, și sutra spune:

„Acest fapt îi eliberează de orice obstacol din mintea lor și îi eliberează de orice frică.”

Calea practicii este o călătorie miraculoasă, o călătorie magică către iluminare. Din acest moment ei se află într-un loc minunat, în care nu mai au nicio teamă pentru că știu că sunt pe calea de ieșire și știu exact cum să facă. Ei și-au văzut deja iluminarea. Ceea ce le mai rămâne de făcut este de a continua practica, care este o mare plăcere. Sunt fericiți până în măduva oaselor. Nu există ceva care să nu-i bucure. Și așa parcurg calea.

A fost nevoie de miliarde de vieți pentru a ajunge pe Calea perceperii – a treia cale. Din momentul în care au urcat pe cea de a treia cale, până la iluminare poate să le mai ia maximul 7 reîncarnări. Toate renașterile vor fi foarte bune, și în final ajung la a cincea cale – iluminarea.

 

 5. Calea – nimic nu mai este de învățat

Mi Lob Lam

A cincea cale se numește Mi Lob Lam = nimic nu mai este de învățat. Acest lucru înseamnă finalizarea căii – iluminarea.

Acest lucru apare în sutra:

„Ei ajung la scopul final al Nirvanei”.

Cei care s-au trezit se află în starea de iluminare completă, iluminarea inegalabilă a lui Buddha.

De asemenea include și propoziția următoare:

 „La fel și toții Buddha, din trecut, prezent și viitor, bazându-se pe aceeași perfecțiune a înțelepciunii, ajung la iluminarea completă, inegalabilă, la starea de iluminare totală a lui Buddha”.

Așa cum am menționat, Sutra inimii este un ghid rapid și foarte scurt al celor cinci căi și totul este scris concentrat, codificat. Motivul pentru care această sutra este numită „Sutra inimii”, este că ea reprezintă inima, esența a ce ar trebui să facă o persoană în cariera sa spirituală. Desigur, că este nevoie de mult studiu pentru a interpreta fiecare pas descris acolo.

Și chiar și mantra care a urmează este o hartă a celor cinci căi:

Tadyata. Gate gate paragate parasamgate. Bodhi. Svaha!

Tadyata = este un cuvânt de deschidere care înseamnă „în felul acesta”, „după cum urmează”. Dar mantra în sine începe de la cuvântul „gate”.

Gate   = înseamnă plecat. Deci plecat aici. (pe Calea acumulării).

Al doilea cuvânt gate = înseamnă plecat aici (pe Calea pregătirii).

Acesta este practicantul a mers aici, și apoi a mers aici.

Paragate înseamnă plecat dincolo, adică pe Calea perceperii. Adică plecat, plecat, plecat dincolo.

gate gate paragate parasamgate bodhi svaha

Plecat, plecat, plecat dincolo, plecat complet dincolo, spre iluminare, așa să fie.

Calea perceperii deosebește samsara de ceea ce este iluminat. Deosebește:

• • impuritatea de puritate,
  • suferința de plăcere, și deosebește
  • primele două adevăruri ale lui Buddha despre suferință și originea suferinței de celelalte două adevăruri despre sfârșitul suferinței și calea către sfârșitul suferinței (sau iluminarea și calea spre ea). Calea perceperii este linia de separare.

Parasamgate înseamnă plecat complet dincolo sau a trecut complet dincolo. Unde a ajuns? La bodhi – la iluminare.

Svaha – este un cuvânt de încheiere care înseamnă „așa să fie”. Este ca și când am pecetlui mantra.

Deci mantra în sine este codul. Dacă o rostim cu această înțelegere adâncă, ne va aduce multă binecuvântare. Această mantră minunată simbolizează cele cinci căi sau etape spre iluminare.

*******

După această lecție vom intra în tăcere, pentru că vom face și meditații. În acest fel vom opri puțin din zgomotul minții, așa că este bine că suntem într-un loc îndepărtat, suntem departe de casă și de treburile zilnice. Nu că ele nu vor mai veni în mintea noastră, dar avem acum posibilitatea să ne îndepărtăm de ele. Deci, încercați să rămâneți în liniște și tăcere.

Cine dorește va putea lua jurămintele Mahayana pentru o zi. Pentru o zi, veți fi ca niște călugări, având motivația de a aduce o binecuvântare tuturor ființelor. Ce înseamnă să ne purtăm ca ei? Asta înseamnă:

• • • Că nu mâncăm după prânz,
    • Nu ne folosim de cosmetice. Nu se pun bijuterii.
    • Nu ne culcăm pe paturi luxoase,
    • Evităm omorârea furnicilor și insectelor și așa mai departe.
    • Evităm de a fura sau să luăm ceva care nu ne aparține.
    • Evităm activitatea sexuală în timpul retragerii.
    • Să nu mințim. Dacă tăcem, nu avem nicio problemă cu asta.
    • Nu se beau băuturi alcoolice.
    • Fără muzică și dans.

Se poate bea apă, ceai, cafea sau supă caldă. Nu beți lapte, dar puteți să vă puneți puțin în cafea dacă vreți. Puteți bea un pahar cu suc de fructe dacă vreți, nu este obligatoriu. Dacă credeți că foamea vă va deranja și vă va distrage atenția, atunci nu luați jurămintele. Dacă doriți să vă luați jurămintele cu intenția de a binecuvânta ființele, atunci voi fi bucuroasă să vă transmit ceremonia.

În mod tradițional, ceremonia de primire a jurămintelor se ține la răsăritul soarelui, așa că o vom face la 06:30. Ea durează aproximativ un sfert de oră, douăzeci de minute. Veți primi un text de citit.

Dacă aveți întrebări în timpul lecțiilor, le puteți nota și mi le veți da la sfârșitul lecției.