Ce este Nirvana?

Definiție generală În budism, Nirvana (în pali: Nibbāna, tibetană: མྱ་ངན་ལས་འདས་པ།, mya ngan las ’das pa nyundrip ma lu par pang pey so sor tak gok) este starea de eliberare supremă din suferință și din ciclul renașterilor (samsara). Nu este un loc, ci o stare a minții în care toate emoțiile tulburătoare (klesha) au încetat complet, fără excepție, în mod ireversibil. Este o încetare a suferinței și o experiență a păcii profunde (shiwa), non-atașamentului și echilibrului, nu e o destinație sau un spațiu.

Etimologie și sens literal

  • Sanscrită: Nir-vāṇa = „a stinge” (precum focul suferinței).

  • Tibetană: mya ngan las ’das pa = „a trece dincolo de durere”.

Definiția doctrinară tibetană (Gelug / Abhidharma):

ཉུང་གྲིབ་མ་ལུས་པར་ཕངས་པའི་སོ་སོར་རྟག་གོག
(nyung grib ma lus par phangs pa’i so sor rtag gog)

„Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție.”

Această „analiză individuală” se referă la percepția directă a vacuității (śūnyatā), prin care se dizolvă complet ignoranța — cauza tuturor emoțiilor perturbatoare și a karmei.

Natura Nirvanei
Nirvana este o încetare ireversibilă a suferinței. Este shiwa (ཞི་བ་) — pace profundă, echilibru și non-atașament. În această stare:

  • nu mai pot apărea emoții negative (furie, invidie, gelozie, mândrie);

  • nu mai există tendințe karmice latente (semințele care ar produce reacții);

  • mintea rămâne neclintită, chiar și în fața durerii fizice.

Aspecte comparative

  • Samsara = curentul infinit al renașterilor cauzate de ignoranță.

  • Nirvana = oprirea completă a acestui curent prin cunoașterea vacuității.

Condiția esențială pentru Nirvana Realizarea directă a vacuității.
Atât timp cât există ignoranță (neînțelegerea naturii reale a lucrurilor), karma continuă să producă suferință. Eliminarea ignoranței duce la încetarea completă a suferinței – Nirvana.

Ce înseamnă această nirvana spre care aspirăm care este opusul samsarei? Nya ngen le depa (din tibetană – mya ngan las ‘das pa) înseamnă a trece dincolo de durere.

Dacă vrem să ajungem în Nirvana, care nu este un loc anume, trebuie să înțelegem că este o oprire, o încetare a tuturor afecțiunilor mentale, rezultată în urma analizei individuale – cuvânt cheie ce indică percepția directă a vacuității – și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție, precum și a tendințelor către acestea (adică oprirea și a tuturor karmelor încă nerodite care au ca rezultat suferința).

Ce este Nirvana

Definiția exactă a nirvanei

definitia nirvanei - Nyundrip ma lu par pang pey so sor tak gok
Nyundrip ma lu par pang pey so sor tak gok
  • Nyundrip – obstacolele afecțiunilor mentale, Klesha în sanscrită. În pali: Klesa
  • Malupar – fără excepție,
  • Pangpay – eliminare,
  • So-sor – individual,
  • Tangok – este practic o combinație de două cuvinte, adică:
    • Tak – înseamnă analiză, si, 
    • Gok – încetare.

Klesha – ne întunecă mintea. Adică, gândurile sau sentimentele care ne tulbură liniștea sufletească, precum ura, gelozia, supărarea, mândria.  Câte sunt? 84.000.

Pe scurt, iată definiția Nirvanei: „Încetarea rezultată în urma analizei individuale, și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție”.

Deci, Nirvana – este starea în care toate emoțiile tulburătoare s-au oprit complet, fără excepție, în mod ireversibil.

Avem obiceiul de a ne enerva pentru moment și apoi ne liniștim în următorul. În nirvana, a încetat chiar și capacitatea de a ne enerva. Nu mai putem fi enervați. S-ar putea să fim răniți fizic, dar liniștea noastră sufletească nu va mai fi tulburată, rămânem în pace.

Cei care ajung la nirvana pot avea încă un corp, și s-ar putea să mai simtă dureri fizice, și sunt alții care ajung la nirvana fără să mai fie într-un corp fizic, dar mintea lor este complet în pace. Nu mai pot fi supărați. Nu mai văd nimic enervant, sunt perfect liniștiți.

Este greu de imaginat o astfel de situație.

– Gelozia/invidia. De fiecare dată când cineva obține ceva bun și este fericit, și eu sunt la fel de fericită pentru el, ca atunci când obțin eu ceva bun, De fiecare dată când cineva este fericit de ceva, și eu sunt la fel de fericită.

– Bucuria de răul altuia. Să luăm situația inversă. Când cineva face o prostie sau greșește sau i se întâmplă ceva rău, dacă este cineva apropiat, s-ar putea să ne pară rău. Dar când auzim la știri de alții sus puși, s-ar putea să nu ne pare rău. Ce spunem? „Așa îi trebuie!”. Nu ne întristează necazul lor. În sinea noastră poate ne bucurăm de răul lor.

Și acum să ne gândim la mintea care nu are acest lucru în ea. Mintea care nu se mai poate bucura când cuiva îi merge rău. Ne este greu să ne imaginăm o astfel de minte, pentru că nu suntem așa.

– Mândria. „Sunt mai citit”, „Sunt mai bun”, „Sunt mai inteligent”, „Sunt mai talentat”, „Sunt mai spiritual”, „Am multe conștientizări”.
Gândiți-vă la o situație în care cineva vă spune ceva, și nu contează cine este, și la ce nivel este, și de unde provine, îl vedeți ca pe cineva care vă învață, un cadou pe care vi-l oferă. Nu contează cine este și cât de mult știe și dacă este pe o poziție mai înaltă ca voi sau sub voi. Toată această comparație nu mai există, nu mai este relevantă.

Natura Nirvanei

Orice lucru care ne tulbură, care ne face să ne simțim triști, deprimați, descumpăniți, invidioși, furioși, iritați, nemulțumiți – toate acestea nu mai există în nirvana.
Dacă cineva este foarte aproape de un mare Lama, uneori Lama îl poate face să simtă gustul ei, iar odată ce a dat de gust, nu va mai fi atras niciodată de samsara, pentru că orice altceva este lipsit de sens. Orice plăcere samsarică este nimic în comparație cu plăcerea Nirvanei.

Shiwa

Shiwa înseamnă pace, liniște. Această stare în care toate afecțiunile mentale și toate semințele lor au încetat complet, chiar și potențialul de a deveni furios sau gelos a dispărut, este o stare de pace deplină. O pace care este greu de descris. Aceasta este Nirvana.

Când se vorbește în budism: „Vrem să ajungem la Nirvana, la eliberare”, oamenii nu înțeleg și spun: „Cum adică trebuie să mă eliberez? Păi ce, sunt în închisoare?” Budiști spun că da, suntem prizonierii karmei. Această eliberare înseamnă eliberarea din karma.

Termenul tibetan pentru Nirvana înseamnă literalmente a trece dincolo de durere.

Nya ngen le depa

Acest cuvânt înseamnă Nirvana. Nirvana este cuvântul în sanscrită.

Vana – vânt,
Nir este ceva de genul a stinge focul.

Deci Nirvana are sensul de a stinge focul suferinței, a Samsarei.
Interesant este faptul că, cu toate că tibetanii traduc foarte fidel din limba sanscrită, au ales în acest caz să traducă altfel.

Nya ngen  – durere, durere profundă,
Le  – din. (Le înseamnă și karma sau fapte/acțiuni)
Nya ngen le – din durere.
Depa  – a trece.
Nya ngen le depa ar însemna a trece dincolo de durere.

Ce înseamnă Nirvana?

Nirvana este eliminarea completă a tuturor afecțiunilor mentale și a cauzelor lor. Ce înseamnă afecțiune mentală?

Afecțiunea mentală este un factor care tulbură liniștea sufletului, precum:

–   supărarea
–   gelozia
–   invidia
–   mândria
–   ignoranța
–  egoismul și multe altele.

Cel care se află în Nirvana și-a eliminat toate aceste manifestări mentale. El nu se mai poate supăra sau enerva pentru că și-a pierdut capacitatea de a se mai supăra și și-a eliminat de asemenea și semințele ce pot cauza supărarea.

Purtăm cu noi:

–   afecțiuni mentale, datorită ignoranței noastre, datorită faptului că nu înțelegem realitatea,
–   semințele ce cauzează aceste afecțiuni mentale.

Condiția necesară de a elimina toate afecțiunile mentale pentru a ajunge la Nirvana este înțelegerea profundă a vacuității.

Atât timp cât va exista ignoranță, înțelepciunea nu va fi suficient de profundă, de aceea nu vom înțelege realitatea care ne înconjoară și vom reacționa față de ea în mod greșit, ceea ce ne va determina să acumulăm karma.

Înțelegerea profundă a vacuității (analiza individuală din definiția exactă) este absolut necesară pe drumul către Nirvana, sau pe calea Mahayana, calea cea mare, spre iluminarea completă a lui Buddha, spre binele întregii creații.

Buddha a spus: „Nirvana este eliminarea completă și ireversibilă a tuturor afecțiunilor mentale fără excepție, inclusiv tot ceea ce le poate cauza, folosind ceea ce ai experimentat” – aici făcându-se referire la percepția directă a vacuității. 

Informații despre acest subiect pe site

În cursul ACI 9 – despre viata etică, în lecția 1a, vom prezenta definția exactă a Nirvanei din perspectiva budismului tibetan, unde o definim prin relație cu Samsara. Tot despre Nirvana se vorbește și in cursul ACI 8, lecția 1 – unde discutăm despre o plăcere a meditației care poate fi confundată cu Nirvana. Despre Nirvana sigur că am vorbit deja în lecția 9 din cursul ACI 1. Și tot despre ea vorbim in Cuplul Spiritual, seria 4,  lecția 3a. În lectia 2b, din cursul ACI 6 vorbim despre a trece dincolo de durere, de tristețea Samsarei – si vobim iar de Nirvana. 

FAQ – întrebări frecvente:

  1. Ce este Nirvana în termeni simpli?
    Este starea în care mintea este complet eliberată de suferință și de toate cauzele suferinței. O minte care nu mai poate fi tulburată de furie, gelozie sau mândrie — nici măcar potențial.

  2. Este Nirvana un loc?
    Nu. Nirvana nu este o destinație fizică, ci o stare de conștiință. Ea descrie condiția unei minți complet purificate.

  3. Ce înseamnă „a trece dincolo de durere” (mya ngan las ’das pa)?
    Literal, termenul tibetan înseamnă „a merge dincolo de suferință”. Aceasta se referă la oprirea completă a durerii existențiale, adică a ciclului nașterii și morții (samsara).

  4. Cum se ajunge la Nirvana?
    Prin eliminarea tuturor afecțiunilor mentale (klesha) și a cauzelor lor — prin percepția directă a vacuității, cultivată prin meditație profundă și înțelepciune.

  5. Poate cineva în Nirvana să simtă durere fizică?
    Da — corpul fizic poate încă resimți senzații, dar mintea nu mai este afectată emoțional. Nu mai există iritare, nemulțumire sau frică.
  6. Ce sunt „afecțiunile mentale” (klesha)?
    Sunt stări ale minții care ne întunecă și ne tulbură:

    • furia,

    • mândria,

    • gelozia/invidia,

    • atașamentul,

    • ignoranța,

    • egoismul.
      Textele tradiționale menționează 84.000 de tipuri de astfel de afecțiuni.

  1. Ce înseamnă expresia tibetană „nyung grib ma lus par phangs pa’i so sor rtag gog”?
    Este definiția doctrinară a Nirvanei, care înseamnă:

    „Încetarea rezultată în urma analizei individuale și care constă în eliminarea completă a tuturor obstacolelor afecțiunilor mentale, fără excepție.”

  1. Ce legătură are Nirvana cu vacuitatea (śūnyatā)?
    Vacuitatea este cheia. Doar cunoașterea directă a naturii reale a lucrurilor (că toate fenomenele sunt dependente și lipsite de existență proprie) poate distruge ignoranța — rădăcina samsarei.
  2. Care este diferența dintre Nirvana și Iluminare (Buddha)?

    • Nirvana = eliberarea personală din suferință (oprirea klesha și a semințelor karmice).

    • Iluminarea completă (Buddhahood) = Nirvana plus eliminarea obstacolelor la cunoașterea omniscientă, pentru a ajuta toate ființele.

  3. Poate fi simțită Nirvana temporar?
    Un Lama avansat poate face discipolul să „guste” pentru o clipă liniștea Nirvanei — o experiență care transformă definitiv percepția asupra lumii.

Ce este Samsara?

În budism, samsara (sanscrită: saṃsāra, tibetană: འཁོར་བ་, khor ba, korwa – roată sau samsara) reprezintă ciclul nesfârșit al nașterii, vieții, morții și renașterii, un proces considerat a fi o sursă de suferință. Ființele sunt prinse în acest ciclu din cauza ignoranței, a atașamentelor sau aversiunii (cele „trei otrăvuri”), care generează karma și duc la existența în diverse tărâmuri (sau lumi ale existenței), precum cele ale zeilor, oamenilor, animalelor, spiritelor flămânde sau infernului.

Dacă vrem să ieșim din samsara va trebui să știm de unde vrem să ieșim și spre ce ne îndreptăm. Trebuie să înțelegem bine situația în care ne aflăm și pe care dorim să o părăsim. Scopul budismului (în Hinayana) este atingerea Nirvana, starea de eliberare de suferință și de ciclul samsarei. În budismul Mahayana scopul este atingerea iluminării complete și totale, a deveni un Buddha, pentru beneficiul fiecărei ființe.

Definiția samsarei este o condiție impusă, ce ne forțează din nou și din nou, în mod continuu, să ne aflam într-un curent de părți impure. Samsara (tib. Korwa, „roată”) este ciclul existenței condiționate, marcat de naștere, moarte și renaștere, unde corpul și mintea sunt supuse impermanenței și forțelor karmice. Ea se manifestă prin suferință structurală: tot ce obținem se degradează sau dispare, iar viața rămâne lipsită de siguranță și control. „Ieșirea din samsara” înseamnă transcenderea acestui ciclu și atingerea Nirvanei.

Natura samsarei

Înțelegerea samsarei nu este ceva simplu, pentru că dacă oamenii ar fi înțeles bine esența samsarei, ar fi făcut deja calea cu mult timp în urmă. Ei nu ar mai fi venit la aceste cursuri și să-și aducă și prietenii și pe cei dragi pentru a ieși din samsara. Majoritatea oamenilor nu înțeleg cu adevărat ce este samsara și nu înțeleg ce este în neregulă cu ea. Oamenii spun: „Nu totul este atât de rău. De ce să ne concentrăm pe suferință? Nu este chiar atât de rău”.
 
Când oamenii aud: „Ieși din Samsara!”, imediat își imaginează că Samsara este într-un anume loc și vor merge întru-alt loc; poate în paradis, unde vom sta în tăcere, cu picioarele încrucișate, și asta e nirvana. Nu asta înseamnă de a ieși din samsara, nu este o astfel de tranziție. În continuare vom detalia pe scurt ce este samsara, pentru că este un subiect amplu și larg, și asta doar ca motivație.
 

Ce înseamnă că ne aflăm în samsara?

Când spunem: „Suntem în Samsara”, mai întâi de toate trebuie să decidem cine suntem „noi”. Cine sunt „eu”. Așa că una dintre modalitățile de a privi cine sunt „eu” – este trupul și sufletul. Latura mea fizică și latura mea mentală. Trup și spirit, dacă vreți.

Corpul în Samsara

Să începem cu corpul. Corpul are cauze. Corpul este un lucru în schimbare. Nu există nicio îndoială în acest sens. Orice lucru care se schimbă, vine din cauze; O cauză care duce la un efect. Rezultatul devine cauza următorului rezultat, și astfel există un lanț nesfârșit de cauze și efecte.
 
A – cauza devine efect B, iar B – devine cauza pentru C. Și așa mai departe.
 
Deci, corpul meu este un lucru în schimbare și are cauze. Și dacă vreți, putem spune, cauzele pentru corpul meu sunt spermatozoizii și ovulul care s-au întâlnit, după care corpul a început să se dezvolte. Dar ceea ce ne interesează acum este că trupul fizic nu este un lucru pur.
 
Corpul meu nu este un lucru pur.
 
Corpul meu, prin însăși esența sa, este ceva care se degradează, se uzează și moare. Chiar dacă îi dăm corpului numai hrană organică, în cantitatea necesară și la timpul potrivit, și îi dăm exact vitaminele care îi trebuie, și vom face gimnastică, vom dormi cât trebuie, trăim fără stres, fără griji legate de trai, trăim într-un mediu perfect – acest corp tot va muri. Totuși, acest corp se va sinucide. Chiar dacă facem totul corect, perfect, acest corp se va autodistruge.

Mintea în Samsara

A doua parte a samsarei – este latura noastră mentală – mintea noastră. Primul Panchen Lama, descrie diferitele forme în care mintea noastră suferă în samsara. Descrierea este foarte frumoasă și foarte tristă și probabil că ați auzit puțin din ea.

Suferința mentală a oamenilor din samsara

(1) nu suntem niciodată mulțumiți
 
Primul aspect al minții umane este că nu poate fi satisfăcută. Ea este mereu nemulțumită. Muncim din greu ca să obținem ceva ce ne dorim, și după un timp, el nu mai este ceea ce am vrut, sau ne plictisim de el sau ne dorim altceva mai bun. Aceasta este natura minții noastre.
 
(2) Fiecare urcuș este însoțit de coborâș
 
Când este ales un președinte, electoratul izbucnește în urale, oamenii sar în sus de bucurie. Și ce se întâmplă la scurt timp după aceea? Sondajele opiniei publice și statisticile încep să scadă, necazurile cresc și nu mai există atâta bucurie. Și asta se întâmplă cu orice lucru din viața noastră. Orice lucru pentru care am muncit, în măsura în care am reușit să-l realizăm, mai devreme sau mai târziu, ni se va părea mai puțin dezirabil în ochii noștri sau ni se va lua cu forța.
 
Aceleași forțe karmice care ne aduc aceste lucruri, le vor lua de la noi. Deoarece natura karmei este de a urca și coborî: urcă, coboară, iar urcă și iar coboară.
 
Aceasta este natura noastră – suntem mereu nemulțumiți de ceea ce avem, și căutăm să avem mai mult.
  • Mi-a fost bine în pat. M-am trezit dimineața. Am dormit suficient iar acum vreau să mă scol din pat. Mi-a fost bine înainte, iar acum nu-mi mai este bine.
  • Prăjitura care îmi place atât de mult – pot mânca una, două, cinci prăjituri. Dar dacă ar trebui să mănânc zece, cincisprezece, douăzeci, nu va mai fi așa de bine.
Aceasta este natura noastră, prin definiție:
  • Același lucru care ne aduce plăcere – ne va aduce mai târziu aversiune.
  • Același lucru care ne aduce sănătate – ne va provoca boală.
  • Același lucru care ne aduce o relație de dragoste – o va sabota.
Aceasta este samsara, o parte a ei.
 
(3) Suntem supuși forțelor karmice
 
Orice lucru din viața noastră, plăcut sau neplăcut, de dorit sau nedorit, provine din forțele karmice și, atâta timp cât suntem sub controlul forțelor karmice, din moment ce nu le înțelegem, ele ne controlează și ne conduc viața. Lucrurile vin – și nu pot garanta că vor rămâne. Nu pot garanta că o persoană dragă care intră în viața mea va rămâne.
 
Pierdem mereu oameni dragi; sau mor ei, sau pleacă, sau nu mai sunt interesați de noi, sau ei nu ne mai interesează.
 
(4)  Nu există nimic sigur în samsara
 
Un alt aspect este faptul, că sprijinul oricărui lucru din samsara este precum trestia fragilă.
 
(5) Viața noastră în Samsara este haotică.
 
Nu putem prezice
  • În ce direcție va merge relația noastră,
  • Ce va fi cu sănătatea noastră,
  • Ce va fi cu corpul nostru,
  • Unde vor pleca rudele noastre, prietenii noștri,
  • Ce va fi cu inteligența noastră, înțelegerea noastră,
Nu avem nicio certitudine cu privire la nimic. Aceasta este samsara. Natura vieții noastre, a corpului și a minții este impermanența.
 
(6) Nu avem control asupra situației noastre
 
Totul este în continuă schimbare și nu înțelegem de ce și cum se schimbă lucrurile. Pentru că dacă am fi înțeles, nu ni s-ar mai fi întâmplat accidente, boli, războaie și toate lucrurile nedorite, nu-i așa? Nu știm cum să prevenim aceste lucruri pentru că nu știm exact de unde vin? Oamenii pe care îi iubim astăzi pot deveni cu ușurință în cei care ne urăsc mâine. Toate acestea se întâmplă tot timpul, dar și invers.
 
Ideea este că nu controlăm nicio situație. Situația ne controlează pe noi. Nu știm de unde vin lucrurile și asta este suferință, pentru că nu putem fi siguri de nimic!
Aceasta este suferința samsarică și ea este legată de conștiința noastră. Fiecare lucru bun pe care îl avem se uzează și ne va fi luat mai devreme sau mai târziu, dacă nu înainte de moarte, în momentul morții. Totul se schimbă, totul este precar, nu există nicio garanție pentru nimic. Deci aceasta este natura samsarei – nu putem garanta nimic, nu putem fi siguri de nimic.
 
(7) Titlurile pe care le avem, nu ne vor proteja
 
Asigurarea nu ne va proteja.  Muncim toată viața să ne plătim rata la casă. Și nu știm când vom muri sau copiii vor cheltui toți banii luați pe vânzarea casei. În două luni pot cheltui tot ceea ce am muncit o viață întreagă.
 
(8) Nu putem controla starea minții noaste
 
Habar n-am cum mă voi simți mâine. Azi îmi este bine, dar nu știu dacă mâine nu voi fi deprimat(ă).
 
Așadar, când spunem „ieșirea din samsara”, ne referim la faptul de a ieși din situațiile pe care le-am descris și sunt multe altele.
 
Asta înseamnă să ne părăsim locul în care locuim? Nu ! Nu înseamnă să ne schimbăm locul. În prezent, nu avem control asupra naturii samsarice a minții noastre, pe când Nirvana este starea în care ieșim din această stare de lipsă de control. Aceasta este situația în care toate fenomenele pe care le-am descris nu mai există în viața noastră.

Informații despre acest subiect pe site

În cursul ACI 9 – despre viata etica, vom vorbi mai mult despre Samsara si Renunțare în lecția 5 – https://dharmakaya.ro/lectia-5-aci-1/.

FAQ – întrebări frecvente:

  1. Ce este samsara?
    Samsara (sanscrită: saṃsāra, tibetană: khorwa) este ciclul nesfârșit al nașterii, morții și renașterii. Este o existență condiționată de ignoranță, atașament și aversiune, unde corpul și mintea sunt supuse impermanenței și forțelor karmice.

  2. De ce este considerată samsara o sursă de suferință?
    Pentru că nimic nu este stabil sau sigur: tot ceea ce avem se degradează, dispare sau ne este luat. Relațiile, sănătatea, bunurile și chiar stările mentale sunt marcate de schimbare și lipsă de control.

  3. Este samsara un loc anume?
    Nu. Samsara nu este un spațiu geografic sau un „loc” din care pleci într-un alt loc. Este o condiție existențială a corpului și a minții, caracterizată de impermanență, nemulțumire și subjugarea față de karma.

  4. Cum se manifestă samsara la nivelul corpului?
    Corpul este supus degradării și morții indiferent cât de bine este îngrijit. El este impurețea prin excelență și nu poate oferi siguranță sau stabilitate pe termen lung.

  5. Cum se manifestă samsara la nivelul minții?
    Mintea nu este niciodată satisfăcută, trece continuu prin urcușuri și coborâșuri, este controlată de karma și nu are stabilitate. Plăcerea se transformă în aversiune, iubirea în pierdere, iar siguranța în nesiguranță.

  6. Care sunt caracteristicile principale ale samsarei?
    • Nemulțumirea permanentă.

    • Dualitatea urcuș-coborâș (plăcere urmată de durere).

    • Subjugarea de către karma.

    • Lipsa oricărei certitudini.

    • Haos și imprevizibilitate.

    • Lipsă de control real asupra situației.

  1. Care este scopul budismului în raport cu samsara?
    • În tradiția Hinayana: atingerea Nirvanei, adică eliberarea din samsara și din suferință.

    • În tradiția Mahayana: atingerea iluminării complete (starea de Buddha), pentru a elibera toate ființele din samsara.

  1. Cum se iese din samsara?
    Nu prin mutarea într-un „alt loc”, ci prin transformarea minții și înțelegerea naturii realității. Ieșirea din samsara înseamnă transcenderea suferinței și a ciclului condiționat, prin înțelepciune și practică spirituală.

Cele trei întoarceri ale Roții Dharmei – cum a predat Buddha

Cele trei întoarceri ale Roții Dharmei – extras din seminarul ”Sutra Inimii”

Buddha, conform tradiției, a transmis așa-numitele „ cele trei întoarceri ale Dharmei.” El a transmis Dharma pe trei planuri. Aceasta nu este o împărțire cronologică a învățăturilor sale. Buddha a predat toate cele trei versiuni ale Dharmei timp de 45 sau 50 de ani. De aceea sunt numite „Cele trei întoarceri ale roții Dharmei”. Este ca și când Buddha a venit și a învârtit roata Dharmei prin faptul că ajunsese la conștientizări profunde. El a atins iluminarea în inima lui și învârte roata în inima lui, prin vorbă. Prin vorba sa, Buddha a transmis discipolilor din conștientizările sale. Ei le-au auzit și au învârtit roata Dharmei în inima lor, prin vorbă.

Buddha nu poate transmite direct conștientizarea de la inimă la inimă. Nu este exact. Numai dacă discipolul este foarte, foarte avansat și foarte aproape de Lama, numai atunci poate trece de la inimă la inimă, dar în general, Buddha a predat. Așa că el prin vorba sa a învârtit roata Dharmei. Conform tradiției Mahayana, Buddha a învârtit roata Dharmei în trei moduri diferite.

Dharma
Roata Dharmei

 

  1. Prima întoarcere a Roții Dharmei a avut loc în Deer Park din Sarnath, lângă Varanasi, în nordul Indiei. Ea a constat în învățătura celor „Patru adevăruri ale lui Arya”. A fost prima sutra pe care Buddha a predat-o primilor săi cinci discipoli; el a vorbit despre adevărul suferinței, despre originea suferinței, despre sfârșitul suferinței și despre calea de a sfârși suferința. O colecție completă de sutre care intră în detaliul celor patru adevăruri; Specifică legile karmei, analizează amănunțit căile spre nirvana, căile spre eliberarea din suferință.

    În aceste scrieri nu este menționat cuvântul vacuitate, ci se vorbește despre lipsa de sine a omului. În ele se discută despre cele cinci agregate, despre suferință, efemeritate, karma și legile ei, despre conștientizarea morții, despre resurse și oportunități. Și toate acestea sunt din prima întoarcere a Roții Dharmei.

  2. A doua întoarcere a Roții Dharmei – învățătura despre vacuitate – a avut loc pe muntele „Piscul vulturului” din Rajagriha, în Bihar, India. Acest loc este numit așa deoarece vârful muntelui are forma unui cap de vultur. În a doua întoarcere a Roții Dharmei, Buddha a predat despre vacuitate. El a mers cu învățătura dincolo de cea despre lipsa de sine din prima învârtire a Roții Dharmei. În general, aceste învățături vorbesc despre lipsa existenței de sine a tuturor lucrurilor, și nu numai a omului. De asemenea, ele se referă la lipsa existenței de sine a agregatelor omului, și a oricărui lucru și fenomen. Vom vorbi mult despre asta, mai târziu.

    Această învățătură este foarte, foarte avansată. Este învățătura supremă care eliberează din samsara. Se spune că trebuie să înțelegem vacuitatea pentru a scăpa de samsara. Nu toată lumea este pregătită mental și spiritual pentru această învățătură, deoarece ea este foarte profundă. În urma acestor învățături oamenii i-au spus lui Buddha: „Stai așa! Mai devreme ne-ai spus una, și acum ne spui alta”. Erau puțin speriați de faptul că li se vorbea despre lipsa de sine. Nici un lucru nu are identitate de sine. Nimic nu există așa cum credem că există, inclusiv noi înșine, iar unora le este greu să înțeleagă acest lucru sau nu înțeleg corect și, ca urmare a neînțelegerii, se pot abate de la cale. De aceea, ca răspuns la nevoile lor, Buddha a predat a treia întoarcere a Roții Dharmei.

  3. A treia întoarcere a Roții Dharmei – școala „Numai minte” (Mind Only) – s-a adresat celor care auzind învățătura despre vacuitate, au înțeles-o literal: „nimic nu există”. Nu aceasta a fost învățătura, dar oamenii pot să o înțeleagă greșit și asta nu este bine. De aceea, Buddha a moderat pentru ei învățătura despre vacuitate, și a predat așa-numita școală „Numai minte”, sau „Yogachara”, care este foarte interesantă și foarte avansată. Dar ea nu dă descrierea supremă a vacuității, ci este foarte aproape de ea.

În canonul tibetan, toate învățăturile celor trei întoarceri ale Roții, au fost traduse și păstrate foarte bine. După ce Buddha a trecut din această lume în Parinirvana (nirvana după moarte), generațiile ulterioare de discipoli au orânduit scrierile în diferite momente ale timpului, care s-au răspândit în diverse țări.

Dharma în Budism

Dharma în Budism:

  1. Se referă la învățăturile lui Buddha despre realitate și calea către nirvana.
  2. Include atât cuvintele lui Buddha, cât și practica (învățăturile în acțiune) și realizarea iluminării.
  3. Dharma este calea către eliberarea de suferință.
  4. În sens filozofic, dharma poate însemna și fenomene sau elementele care alcătuiesc lumea, care compun realitatea.

Dharma este un cuvant de origine sanscrită, care se regaseste în filozofia Budistă si înseamnă pentru budiști în principal învățătura Lordului Buddha.

Când vorbim despre Dharma în budism, ea este împărțită în două forme: cărțile, învățăturile etc. și înțelegerile/realizările din mințile și inimile oamenilor.  

  1. Dharma fizică – cărțile de Dharma.
    lung gi chu
  2. Dharma realizărilor/înțelegerilor/conștientizărilor din inima și mintea oamenilor.
    tokpay chu

Dharma mai înseamnă în filozofia budistă și fenomen, orice fenomen, orice lucru care există. Nu există un singur înțeles pentru acest concept și este tradus în general în vest ca fiind învățătură în cele mai multe dintre cazuri.

Cuvantul dharma vine din sanscrită și vine din rădăcina dhr– ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea, și este înțelesul cel mai des intalnit în multe texte din filozofia budistă tibetană.

Cuvântul Dharma are sensul de: teorie, realizări, conștientizări, fenomene. Când spunem Dharma în general, ne referim la mai multe lucruri. Ar putea fi o carte de Dharma, ar putea fi o prelegere Dharma, ar putea fi fenomene.

Dharma
Roata Dharmei

În modul cel mai obișnuit, se referă la învățăturile budismului, care sunt gândite să exprime adevărul și să contureze o cale spre Iluminare. Calea este una polivalentă și există învățături și practici potrivite fiecărui tip de persoană. Nu există o singură cale pe care trebuie să o urmeze și nici o practică care este fixă. Mai degrabă, dharma are ceva adecvat pentru fiecare și oricine poate profita de un anumit aspect al dharma.

Informații suplimentare pe acest site

În cursul ACI 1 vom discuta despre Dharmakaya, în cursul ACI 5 la fel. În cursul ACI 14, Lo Jong 1 si 2, vom enunța “toată Dharma se rezumă la un singur lucru”. Tot despre Dharma am vorbit și în Conferința Cuplul Spiritual, în lecția 4.

Diamantul Buddha, Diamantul Dharma, Diamantul Sangha

Ce este Fericirea

Fericirea este o stare de liniște profundă și împlinire. Este o stare care pătrunde în tot ceea ce ni se întâmplă și stă la baza tuturor stărilor emoționale și a tuturor bucuriilor și tristeților pe care le putem simți – Matthieu Ricard, Ted Talk 2004 și aici un articol în format pdf.

Matthieu Ricard,
Matthieu Ricard

Între fericire și plăcere este o mare diferență. Ele sunt două lucruri total diferite.

Plăcerea minții și a trupului este trecătoare. Ea depinde de timp, de obiectul său, de loc, se schimbă din clipă în clipă și depinde de factori. Pe când starea de fericire despre care vorbim, este ceva cu mult mai profund decât plăcerea.

Ce este plăcerea?

Plăcerea este o trăire a unei stări mentale (sau mai multe) pe care oamenii și alte animale conștiente le experimentează ca fiind pozitive, plăcute sau care merită căutate. Plăcerea include stări mentale mai specifice, cum ar fi fericirea, divertismentul, distracția, extazul și euforia. Conceptul psihologic al plăcerii, principiul plăcerii, îl descrie ca un mecanism de feedback pozitiv care motivează organismul să recreeze situația pe care tocmai a găsit-o plăcută și să evite situațiile din trecut care au provocat durere (opusul plăcerii). Plăcerea este prin definiție temporară.

Fericirea se află la un nivel foarte profund.

Fericirea nu este o stare internă temporară. 

Dalai Lama spunea despre fericire: “Este ca și cum am fi la zece metri sub ocean. Liniștea care este acolo, iar lucrurile care ni se întâmplă, bune sau rele, experiențele prin care trecem sunt ca valurile de la suprafața oceanului. Omul care și-a găsit fericirea, în adâncul lui, este ca și când ar sta la zece metri sub apă. Lucrurile vin, lucrurile pleacă, nimic nu-l poate îndepărta de liniștea și fericirea lui.”

Dalai Lama
Tenzin Gyatso – 14th Dalai Lama

Deși cu toții dorim fericirea, puțini dintre noi pot spune cu certitudine că sunt pe deplin fericiți. Cu toate că dorim să fim fericiți, suferim în mod constant.  Budismul susține că ne creăm această suferință cu propriile noastre mâini. Ne dorim atât de mult fericirea, și producem exact opusul. 

Fericirea nu înseamnă a obține ceea ce ne dorim și a evita ceea ce nu dorim. Fericirea nu constă în a obține ceva. Budismul ne îndrumă să privim spre interior. Spunem că fericirea este o stare internă, iar atunci când este reală, este complet independentă de ceea ce este în jurul nostru.

Grijile cotidiene

Dacă ne uităm la gândurile care ne preocupă în cea mai mare parte a zilei, ele sunt legate ori de trecut ori pentru grija de viitor. Aproape tot timpul:

  • Ori ne preocupăm, sau procesăm lucrurile care s-au întâmplat și în general de cele neplăcute sau dificile, care nu au depășit mânia și resentimentele.
  • Ori ne facem griji pentru ce va fi.

Unde este timpul trecut? El nu mai este. El se află doar în memorie. Este ceva imaginar.

Unde e viitorul? El încă nu sa întâmplat. Așa că ne petrecem aproape tot timpul în fantezii, și nu suntem deloc în realitate. 

Singurul mod în care putem fi fericiți este să învățăm să fim în momentul prezent.

Nivelurile de Fericire

1 – Santosha (sanscrită) – înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Acesta este primul nivel al fericirii. Starea Santosha este de a fi mai întâi mulțumiți cu ceea cu ceea ce avem, de a fi bucuroși. Încă nu este fericirea deplină, dar suntem pe direcția cea bună. 

1a – Primul nivel de Santosha este să nu mai credem că avem nevoie de încă alte lucruri pentru a fi satisfăcuți sau pentru a ne fi bine, să nu mai căutăm în exterior mulțumirea.

1b – Al doilea nivel de Santosha spune ca nu avem nevoie de nimic pentru a fi mulțumiți acum. Putem defini starea Santosha: să fim mulțumiți. Nu avem nevoie de nimic, doar trebuie să vedem ca avem suficient. Asta este tot.

Santosha implică renunțarea, cu alte cuvinte, a înceta de a mai spera că fericirea vine de la lucrurile materiale sau de la lucrurile exterioare, de la oameni, de la bani, pentru că nu vine din ele.

2 – Sukha (sanscrită) – este fericirea la nivelul la care nu numai că nu ne mai tulbură nimic, nu numai că suntem satisfăcuți cu ceea ce avem, dar suntem pe deplin mulțumiți. Sukha înseamnă o stare de fericire autentică care este de durată, în care suntem pe deplin mulțumiți. 

Atunci când păstrăm în noi resentimentele, ranchiuna, față de cei care ne-au rănit sau cu care nu ne-am închis conturile, ne tulbură liniștea sufletească și Sukha clipă de clipă, oră de oră, zi de zi. Nu putem fi mulțumiți cu adevărat, deoarece ne amintim de aceste lucruri. Ura este distrugătorul numărul unu a liniștii noastre sufletești. Ea este obstacolul numărul unu pentru Sukha

3 – Mudita (sanscrită) – înseamnă a fi bucuros. Deci, am trecut de la nivelul de a fi pe deplin mulțumiți la cel de a fi bucuroși.

4 – Ananda (sanscrită)  – al patrulea nivel, care înseamnă plăcerea divină, plăcerea paradisiacă.

Această stare de plăcere divină există, și ea este legată de modul în care sunt structurate energiile în corpul nostru. Printr-o practică serioasă și profundă, cu multă dăruire, o persoană poate ajunge în situația de a-și controla energiile corpului său și de a-și controla mintea, iar atunci se va afla într-o plăcere permanentă, se va afla în extaz.

Principalul obstacol în calea fericirii – ura, furia, mânia, resentimentul

Maestrul Shantideva spune că nu există un obstacol mai mare decât ura, mânia sau resentimentul și așa mai departe în calea fericirii noastre:   

“În mintea mea pacea nu va domni
Dacă gândurile dureroase de ură le voi slobozi.
Nici bucuria, nici fericirea, nu le voi găsi 
Nu voi putea dormi, și neliniștit voi fi.

Orice astfel de necaz – din furie vine, 
Acest dușman ce împrăștie durere.
Dar cel ce-l învinge cu asiduitate
Își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare.”

Maestrul Shantideva

A renunța la resentimente înseamnă să iertăm. 
Să-i iertăm pe cei care ne-au rănit.

Pe unii ne este ușor să-i iertăm, și pe alții ne este greu să-i iertăm. Munca grea este tocmai de a-i ierta pe cei care ne-au făcut rău cu adevărat. Maestrul Shantideva, într-un alt verset, compară supărarea pe care o avem față de cineva, cu cărbunele încins pe care îl ținem în mâini și ne arde și spunem „doare, doare, doare!”. Maestrul Shantideva ne spune: Aruncă-l odată, nu-l mai ține atâta!

Supărarea, mânia, sau resentimentul adânc are în ea un aspect al obsesiei. Este ca o otravă ce ne otrăvește mintea

Să începem să iertăm

Următorul verset al Maestrului Shantideva ne ajută să începem să iertăm, să ne eliberam de cărbuni aprinși din mâinile noastre. 

“Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine, 
Și de a ne abține din a face rău.”

Atunci când trecem printr-un eveniment dificil în viața noastră, pe care nimeni nu-l invită, sau îl dorește, experimentăm personal o durere pe care nu am mai avut-o până acum. Cunoaștem durerea acum nu din povești, sau din filme, ci pe propria noastră piele.

Nu este ca și cum am citi despre suferință– ci gustăm suferința. Știm bine ce înseamnă să pierdem pe cineva drag, știm ce înseamnă să fim în suferință, știm ce înseamnă să fim trădați, pentru că am fost trădați. Acum știm cum se simt și toți ceilalți când trec prin necazuri și suferință.

Toate aceste lucruri îngrozitoare se întâmplă multora, dar nu știam cum se simte. Acum știm, și putem să ne deschidem inima în fața suferinței lor. Ni s-a dat șansa de a ne crea fericirea. Și fără o experiență dificilă, oportunitatea nu se deschide.

Cum este iertarea?

Iertarea este unilaterală, și nu depinde de ce fac ei și de ce cred ei, și dacă au venit sau nu să-și ceară scuze. Ei nu trebuie să facă nimic pentru asta. 

Facem asta datorită faptului, că atâta timp cât ținem în noi resentimentele, vom suferi, ne va durea. Ei nu trebuie să ne ceară iertare. O facem unilateral.

Este bine să mergem la ei personal și să le cerem iertare? Posibil. Nu este necesar. Este adevărat că este bine să mergem la ei și să le vorbim personal, dar uneori este prea greu de făcut asta, și chiar pot fi situații în care acest lucru îi pot enerva și mai tare. 

Deci, nu este cazul să facem asta. Alteori, persoanele nu mai sunt în viață. Deci, faceți asta între voi și voi, într-un dialog intern. Cu cât vom practica mai mult iertarea, cu atât vom căpăta mai multă experiență, ne va fi mult mai ușor, iar viața noastră se va îndrepta tot mai mult spre Sukha.

Cum depășim obstacolele din calea fericirii?

a. Trebuie să ne amintim de scopul ultim, fericirea completă, Ananda

b. Să dorim cu adevărat de a ajunge la acest scop.

c. Să fim obsedați de a ajunge acolo, la fericirea ultimă.

d. Dacă aceasta este obsesia noastră, va trebui să ne schimbăm prioritățile în viață. Cu alte cuvinte vom fugi mai puțin după lucrurile temporare și vom depune mai mult efort pentru a ajunge la fericirea supremă.

e. Lucrați cu prioritate la resentimentele voastre. Renunțați, iertați.  

f. Și cel mai important lucru care vă va da puterea să o faceți: faceți-o pentru alții, și nu doar pentru voi. Dacă veți face asta, îi veți putea învăța pe alții să nu mai sufere și să obțină fericirea.

Informații despre acest subiect pe site

În conferința aceasta, introductivă, despre fericire veți găsi informații detaliate despre subiectul acesta. În ACI 1 vom vorbi cele trei căi principale pentru atingerea fericirii, iar în ACI 5 vom arata care sunt mecanismele subtile ale plantarii semintelor fericirii ultime.

Ce este Dharmakaya?

Dharmakaya este o noțiune budistă care se traduce prin Trupul Învățăturii sau Trupul Real al lui Buddha. Este natura ultimă, pură și transcendentă a lui Buddha, dincolo de formă sau limitări. În tradiția Trikaya, reprezintă aspectul iluminării definitive, fundamentul spiritual din care izvorăște compasiunea și manifestarea în lume.

Dharmakaya (tib: chos sku – Cho Ku) este corpul mental a lui Buddha, corpul dharmic al lui Buddha, sau aspectul mental a lui Buddha. Îl mai putem defini prin corpul ultim, corpul real real – the Ultimate Body.

“Buddha-body of Reality” – Dharmakaya, Corpul Real al lui Buddha –  este natura sau esența finală a minții iluminate [byang-chub sems], care este necreată (skye-med), fără limitele unei elaborări conceptuale (spros-pa’i mtha’-bral), goală de existența intrinsecă sau inerentă (rang-bzhin-gyis stong-pa), natural radiantă, dincolo de dualitate și spațioasă precum cerul – spune Thupten Jinpa Langri, principalul traducator în Engleză încă din 1985 al HH Dalai Lama. 

Trikaya

Dharmakaya poate fi înțeles mai bine în contextul Trikaya – cele trei corpuri ale lui Buddha:

  1. Dharmakāya, natura lui Buddha, ordine & lege (legea Dharmei), corpul Adevărului Ultim, care întrupează în el principiul iluminarii si nu cunoaste limite sau granite;
  2. Saṃbhogakāya, corpul de plăcere sublimă, manifestarea luminii pure, prin care Buddha apare în tărâmurile superioare celor care îl pot percepe în acest corp – alți Buddha’si sau alți Bodhisattva’si;
  3. Nirmāṇakāya, corpul in care Buddha s-a întrupat în lumea noastră, emanație, sau corp cauzat care se manifestă în timp și spațiu, corpul în care a fost văzut de exemplu Buddha Shakyamuni (Gautama Buddha – cel istoric) de către toți oamenii care au trăit atunci. 
Trikaya
Trikaya

Aceste trei corpuri sunt trei calități ale lui Buddha, ale unei ființe iluminate (aspectul purității, aspectul întregului și aspectul transformării).

Dharmakaya vs Rupakaya

O altă clasificare a corpurilor lui Buddha (minte-corp) ne mai spune ca:

  1. Dharmakaya – este aspectul mental, minte, procese mentale 
  2. Rupakaya – este aspectul forma, fizic, material, al lui Buddha 

În rugăciunea numită Dedicație pe care o găsiți pe acest site, veți întâlni versurile:

“Și astfel, să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.”

Autorul acestei rugăciuni face referire aici asupra celor două aspecte ale Budaității, aspectul de formă, cel fizic, și aspectul mental, ambele având rolul lor. 

Cauza aspectului fizic o reprezintă Metoda, sau binefacerile, faptele bune motivate de moralitate și altruism. Cauza aspectului mental o reprezinta înțelepciunea, studiul vacuității și percepția directă a acesteia. Mai spunem ca nu putem zbura fără aceste două aripi, nu poți să meditezi fără să practici, nu poți să practici fără să meditezi. 

În alte scrieri de specialitate mai găsim menționat numele de Svābhāvikakāya, ce înseamnă simplu, unitatea celor trei Kayas (Dharmakaya, Sambhogakaya și Nirmanakaya).

Dharmakaya – vacuitatea celorlalte două corpuri

Dharmakaya mai putem spune că este, pe lângă mintea lui Buddha (aspectul mental), și emptiness-ul sau vacuitatea celorlalte două corpuri, Sambhogakaya și Nirmanakaya. Astfel, o ființă normală precum noi proiectează peste această vacuitatea Nirmanakaya, iar o ființă iluminată proiectează peste această vacuitate Sambhogakaya, fiecare văzând, după semințe, ceea ce karma îl forțează să vadă. 

În acest sens, uitându-ne la acest aspect al Dharmakaya, ca și cauză pentru celelalte corpuri, toți avem acest Buddha-nature (o sămânță de Buddha) în noi, acest aspect al vacuității noastre, putem spune că avem potențialul de a deveni Buddha. 

Numai că în acest moment, noi cei care citim aceste rânduri proiectăm din cauza karmei noastre un corp în suferință peste această vacuitate. În momentul în care aceste cauze și rezultatele lor (conflictele mentale și cauzele lor) vor dispare atunci vom putea proiecta corpul lui Buddha peste acest potențial pe care îl avem toți.

Informații despre acest subiect pe site

În cursul ACI 1 vom vorbi și despre acest corp, despre Dharmakaya, iar în ACI 4 vom demonstra logic cauzele acestui aspect al lui Buddha, care este marea compasiune.

FAQ – întrebări frecvente:

  • Ce înseamnă Dharmakaya?
    Numele Dharmakaya desemnează corpul ultim, esența pură a lui Buddha, forma care transcende dualitățile și limitele conceptuale.

  • Care sunt cele trei corpuri ale lui Buddha?
    Trikaya include: Dharmakāya (natura iluminată), Sambhogakāya (manifestarea pură), Nirmāṇakāya (întâlnirea în formă fizică).

  • Ce diferență e între Dharmakaya și Rupakaya?
    Dharmakaya simbolizează aspectul mental/esența spirituală, iar Rupakaya reprezintă aspectul fizic/formal al existenței lui Buddha.

  • Cum pot învăța mai mult despre Dharmakaya?
    Cursurile ACI oferite de Dharmakaya — în special ACI 1 și ACI 4 — explică aceste concepte într-un context clar și aplicat.

Ce este Dharma?

Dharma (dhamma) este un cuvant de origine sanscrită, care se regaseste în filozofia Indiană, Budistă, Jainistă etc – în estul Asiei – si înseamnă pentru budiști: legea universală a cauzei și efectului sau învățătura Lordului Buddha.

Dharma mai înseamnă în filozofia budistă și fenomen, orice fenomen, orice lucru care există.

Nu există un singur înțeles pentru acest concept și este tradus în general în vest ca fiind învățătură în cele mai multe dintre cazuri.

Cuvantul dharma vine din sanscrită și vine din rădăcina dhr– ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea, și este înțelesul cel mai des intalnit în multe texte din filozofia budistă tibetană.

Dharma
Roata Dharmei
Roata Dharmei

Limba tibetană nu are un termen cu aceleași înțelesuri precum cuvântul din română religie. Cel mai apropiat de acesta este cuvântul cho (chos), care este o traducere tibetană a cuvântului sanscrit dharma. Acest termen are o gamă largă de semnificații posibile și niciun cuvânt nu se apropie de exprimarea ințelesurilor pe care le are pentru tibetani.

În modul cel mai obișnuit, se referă la învățăturile budismului, care sunt gândite să exprime adevărul și să contureze o cale spre Iluminare. Calea este una polivalentă și există învățături și practici potrivite fiecărui tip de persoană. Nu există o singură cale pe care trebuie să o urmeze și nici o practică care este fixă. Mai degrabă, dharma are ceva adecvat pentru fiecare și oricine poate profita de un anumit aspect al dharma.

Concepte importante ce conțin cuvântul Dharma

A. Dharmakaya (tib: Chu Ku Cho) înseamnă corpul mental a lui Buddha

Cho – inseamna dharma. Cuvantul dharma vine din sanscrita , și vine de la rădăcina dhr- ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea. Același cuvânt este folosit în sanscrită și pentru “fenomen”.

Ku – este cuvantul tibetan pentru corpul lui Buddha. In tibetană sunt două cuvinte pentru corp, Ku este corpul lui Buddha, iar Lu este corpul uman.

Deci Cho Ku înseamnă corpul dharmic al lui Buddha, în sanscrita Dharmakaya, sau aspectul mental a lui Buddha.

Kaya – în sanscrită înseamnă corp.

Când spunem Dharmakaya nu ne referim în adevăratul sens la corp, acesta este doar un aspect al lui Buddha, este aspectul mental, este conștiința lui Buddha.

B. Abhidharma (tib: chu ngunpa) înseamnă ”cunoaștere”

Abhi (ngunpa) înseamnă “până la” sau “înspre”. Dharma (chu) înseamnă “un obiect existent”, orice lucru care își menține (dhr) propria natură. Cel mai înalt obiect existent este Nirvana (eliberarea de orice afecțiune mentală), iar cunoașterea îți aduce, sau te conduce către această stare.

Toată Dharma se rezumă la un singur lucru

În scrierile despre Lojong (antrenament mental pentru dezvoltarea unei inimi bune) se vorbește despre eliminarea unui mare dăunător, anume prețuirea de sine, care ar trebui să se diminueze dacă practicăm bine.

Gândurile noastre vor fi îndreptate din ce în ce mai mult spre ceilalți și ne vom lăuda mai puțin. Cu cât ne scade prețuirea de sine mai mult, cu atât înseamnă că progresăm.

Dharma este orice lucru ce reduce tendința de a ne îngriji numai de noi înșine.

Nu trebuie să fim budiști pentru a înțelege asta, pentru că oricine care merge pe o cale spirituală practică acest lucru. Ce face Buddha tot timpul? Care este cariera unei ființe iluminate?

Îi învață pe alții cum să iasă din suferință. Datorită iubirii și compasiunii lui nemărginite, Buddha nu face altceva decât să-i învețe pe ceilalți să iasă din suferință, cum să acumuleze binefaceri și cum să se purifice.

Scopul Dharmei este să ne aducă la iluminare, dar pentru a ajunge la iluminare, va trebui să ne apropiem de acest nivel al Lordului Buddha, de a avea grijă doar de ceilalți. Treptat prețuirea noastră de sine ar trebui să se micșoreze și abilitatea de a avea grijă de ceilalți ar trebui să crească.

Dharma este tot ceea ce ne reduce nivelul afecțiunilor mentale.

Dacă am practicat un an și încă ne supărăm tot atât de des ca și înainte, înseamnă că ceva este în neregulă cu practica noastră. Da, este adevărat că supărarea este un mare dușman pe care cu greu îl depășim. Dar după o perioadă de practică suficient de îndelungată vor trebui să existe progrese.

Trebuie să fim capabil să privim înapoi și să spunem: “Nu mai sunt aceeași persoană, nu mai mă supăr atât de des și atât de tare ca înainte”. Așa vom ști că ceea ce practicăm este Dharma iar realizările pe care le avem sunt rezultatul Dharmei.

Dharma – explicație din textele hinduse “Bhagavad Gita” și “Upanishads”

Dharma – derivat din rădăcina sanscrită dhr însemnând a ține, a purta, a suporta, a susține. Cuvântul dharma se referă la ceea ce susține sau sprijină universul. Societatea umană, de exemplu, este susținută și sprijinită de dharma îndeplinită de membrii săi.

De exemplu, părinții care protejează și susțin copiii, copiii fiind ascultători de părinți, regele care îi protejează pe cetățeni, sunt acte dharma care mențin și susțin societatea. În acest context, dharma are și semnificația datoriei.

Dharma mai înseamnă, de asemenea, lege, religie, virtute și etică. Aceste lucruri susțin și sprijină buna funcționare a societății umane.

În filozofie, dharma se referă la calitatea definitorie a unui obiect (atribute definitorii). De exemplu, lichiditatea este una dintre dharmele esențiale ale apei; frigul este o dharmă pentru gheață.

În acest caz, putem spune că existența unui obiect este susținută sau definită de atributele sale esențiale, dharme.

Informații suplimentare pe acest site

În cursul ACI 1 vom discuta despre Dharmakaya, în cursul ACI 5 la fel. În cursul ACI 14, Lo Jong 1 si 2, vom enunța “toată Dharma se rezumă la un singur lucru”. Tot despre Dharma am vorbit și în Conferința Cuplul Spiritual, în lecția 4.

Diamantul Buddha, Diamantul Dharma, Diamantul Sangha