decriere articole
Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.
Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.
Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.
Nu uita să ne ajuți cu un share, like, comentariu, acolo unde îți place mult imaginea. Ne ajuți să îi ajutăm pe cei care au nevoie de această inspirație săptămânală. Cuvintele Dharmei vor ajunge să umple mai multe inimi cu ajutorul tău, și pentru asta îți mulțumim din suflet. Dă like paginii de facebook Dharmakaya.
Fericirea este o stare de liniște profundă și împlinire. Este o stare care pătrunde în tot ceea ce ni se întâmplă și stă la baza tuturor stărilor emoționale și a tuturor bucuriilor și tristeților pe care le putem simți – Matthieu Ricard, Ted Talk 2004 și aici un articol în format pdf.
Între fericire și plăcere este o mare diferență. Ele sunt două lucruri total diferite.
Plăcerea minții și a trupului este trecătoare. Ea depinde de timp, de obiectul său, de loc, se schimbă din clipă în clipă și depinde de factori. Pe când starea de fericire despre care vorbim, este ceva cu mult mai profund decât plăcerea.
Plăcerea este o trăire a unei stări mentale (sau mai multe) pe care oamenii și alte animale conștiente le experimentează ca fiind pozitive, plăcute sau care merită căutate. Plăcerea include stări mentale mai specifice, cum ar fi fericirea, divertismentul, distracția, extazul și euforia. Conceptul psihologic al plăcerii, principiul plăcerii, îl descrie ca un mecanism de feedback pozitiv care motivează organismul să recreeze situația pe care tocmai a găsit-o plăcută și să evite situațiile din trecut care au provocat durere (opusul plăcerii). Plăcerea este prin definiție temporară.
Fericirea nu este o stare internă temporară.
Dalai Lama spunea despre fericire: “Este ca și cum am fi la zece metri sub ocean. Liniștea care este acolo, iar lucrurile care ni se întâmplă, bune sau rele, experiențele prin care trecem sunt ca valurile de la suprafața oceanului. Omul care și-a găsit fericirea, în adâncul lui, este ca și când ar sta la zece metri sub apă. Lucrurile vin, lucrurile pleacă, nimic nu-l poate îndepărta de liniștea și fericirea lui.”
Deși cu toții dorim fericirea, puțini dintre noi pot spune cu certitudine că sunt pe deplin fericiți. Cu toate că dorim să fim fericiți, suferim în mod constant. Budismul susține că ne creăm această suferință cu propriile noastre mâini. Ne dorim atât de mult fericirea, și producem exact opusul.
Fericirea nu înseamnă a obține ceea ce ne dorim și a evita ceea ce nu dorim. Fericirea nu constă în a obține ceva. Budismul ne îndrumă să privim spre interior. Spunem că fericirea este o stare internă, iar atunci când este reală, este complet independentă de ceea ce este în jurul nostru.
Dacă ne uităm la gândurile care ne preocupă în cea mai mare parte a zilei, ele sunt legate ori de trecut ori pentru grija de viitor. Aproape tot timpul:
Unde este timpul trecut? El nu mai este. El se află doar în memorie. Este ceva imaginar.
Unde e viitorul? El încă nu sa întâmplat. Așa că ne petrecem aproape tot timpul în fantezii, și nu suntem deloc în realitate.
Singurul mod în care putem fi fericiți este să învățăm să fim în momentul prezent.
1 – Santosha (sanscrită) – înseamnă ”satisfacție”, sau a fi mulțumit, a fi bucuros. Acesta este primul nivel al fericirii. Starea Santosha este de a fi mai întâi mulțumiți cu ceea cu ceea ce avem, de a fi bucuroși. Încă nu este fericirea deplină, dar suntem pe direcția cea bună.
1a – Primul nivel de Santosha este să nu mai credem că avem nevoie de încă alte lucruri pentru a fi satisfăcuți sau pentru a ne fi bine, să nu mai căutăm în exterior mulțumirea.
1b – Al doilea nivel de Santosha spune ca nu avem nevoie de nimic pentru a fi mulțumiți acum. Putem defini starea Santosha: să fim mulțumiți. Nu avem nevoie de nimic, doar trebuie să vedem ca avem suficient. Asta este tot.
Santosha implică renunțarea, cu alte cuvinte, a înceta de a mai spera că fericirea vine de la lucrurile materiale sau de la lucrurile exterioare, de la oameni, de la bani, pentru că nu vine din ele.
2 – Sukha (sanscrită) – este fericirea la nivelul la care nu numai că nu ne mai tulbură nimic, nu numai că suntem satisfăcuți cu ceea ce avem, dar suntem pe deplin mulțumiți. Sukha înseamnă o stare de fericire autentică care este de durată, în care suntem pe deplin mulțumiți.
Atunci când păstrăm în noi resentimentele, ranchiuna, față de cei care ne-au rănit sau cu care nu ne-am închis conturile, ne tulbură liniștea sufletească și Sukha clipă de clipă, oră de oră, zi de zi. Nu putem fi mulțumiți cu adevărat, deoarece ne amintim de aceste lucruri. Ura este distrugătorul numărul unu a liniștii noastre sufletești. Ea este obstacolul numărul unu pentru Sukha
3 – Mudita (sanscrită) – înseamnă a fi bucuros. Deci, am trecut de la nivelul de a fi pe deplin mulțumiți la cel de a fi bucuroși.
4 – Ananda (sanscrită) – al patrulea nivel, care înseamnă plăcerea divină, plăcerea paradisiacă.
Această stare de plăcere divină există, și ea este legată de modul în care sunt structurate energiile în corpul nostru. Printr-o practică serioasă și profundă, cu multă dăruire, o persoană poate ajunge în situația de a-și controla energiile corpului său și de a-și controla mintea, iar atunci se va afla într-o plăcere permanentă, se va afla în extaz.
Maestrul Shantideva spune că nu există un obstacol mai mare decât ura, mânia sau resentimentul și așa mai departe în calea fericirii noastre:
“În mintea mea pacea nu va domni
Dacă gândurile dureroase de ură le voi slobozi.
Nici bucuria, nici fericirea, nu le voi găsi
Nu voi putea dormi, și neliniștit voi fi.
Orice astfel de necaz – din furie vine,
Acest dușman ce împrăștie durere.
Dar cel ce-l învinge cu asiduitate
Își va găsi fericirea în viața prezentă și viitoare.”
A renunța la resentimente înseamnă să iertăm.
Să-i iertăm pe cei care ne-au rănit.
Pe unii ne este ușor să-i iertăm, și pe alții ne este greu să-i iertăm. Munca grea este tocmai de a-i ierta pe cei care ne-au făcut rău cu adevărat. Maestrul Shantideva, într-un alt verset, compară supărarea pe care o avem față de cineva, cu cărbunele încins pe care îl ținem în mâini și ne arde și spunem „doare, doare, doare!”. Maestrul Shantideva ne spune: Aruncă-l odată, nu-l mai ține atâta!
Supărarea, mânia, sau resentimentul adânc are în ea un aspect al obsesiei. Este ca o otravă ce ne otrăvește mintea
Următorul verset al Maestrului Shantideva ne ajută să începem să iertăm, să ne eliberam de cărbuni aprinși din mâinile noastre.
“Durerea, în sine, are calități bune,
Ea ne ajută în inima noastră:
Compasiunea să ne-o dezvoltăm,
Mândria să ne-o eliminăm,
Să ne bucurăm de a face bine,
Și de a ne abține din a face rău.”
Atunci când trecem printr-un eveniment dificil în viața noastră, pe care nimeni nu-l invită, sau îl dorește, experimentăm personal o durere pe care nu am mai avut-o până acum. Cunoaștem durerea acum nu din povești, sau din filme, ci pe propria noastră piele.
Nu este ca și cum am citi despre suferință– ci gustăm suferința. Știm bine ce înseamnă să pierdem pe cineva drag, știm ce înseamnă să fim în suferință, știm ce înseamnă să fim trădați, pentru că am fost trădați. Acum știm cum se simt și toți ceilalți când trec prin necazuri și suferință.
Toate aceste lucruri îngrozitoare se întâmplă multora, dar nu știam cum se simte. Acum știm, și putem să ne deschidem inima în fața suferinței lor. Ni s-a dat șansa de a ne crea fericirea. Și fără o experiență dificilă, oportunitatea nu se deschide.
Iertarea este unilaterală, și nu depinde de ce fac ei și de ce cred ei, și dacă au venit sau nu să-și ceară scuze. Ei nu trebuie să facă nimic pentru asta.
Facem asta datorită faptului, că atâta timp cât ținem în noi resentimentele, vom suferi, ne va durea. Ei nu trebuie să ne ceară iertare. O facem unilateral.
Este bine să mergem la ei personal și să le cerem iertare? Posibil. Nu este necesar. Este adevărat că este bine să mergem la ei și să le vorbim personal, dar uneori este prea greu de făcut asta, și chiar pot fi situații în care acest lucru îi pot enerva și mai tare.
Deci, nu este cazul să facem asta. Alteori, persoanele nu mai sunt în viață. Deci, faceți asta între voi și voi, într-un dialog intern. Cu cât vom practica mai mult iertarea, cu atât vom căpăta mai multă experiență, ne va fi mult mai ușor, iar viața noastră se va îndrepta tot mai mult spre Sukha.
a. Trebuie să ne amintim de scopul ultim, fericirea completă, Ananda
b. Să dorim cu adevărat de a ajunge la acest scop.
c. Să fim obsedați de a ajunge acolo, la fericirea ultimă.
d. Dacă aceasta este obsesia noastră, va trebui să ne schimbăm prioritățile în viață. Cu alte cuvinte vom fugi mai puțin după lucrurile temporare și vom depune mai mult efort pentru a ajunge la fericirea supremă.
e. Lucrați cu prioritate la resentimentele voastre. Renunțați, iertați.
f. Și cel mai important lucru care vă va da puterea să o faceți: faceți-o pentru alții, și nu doar pentru voi. Dacă veți face asta, îi veți putea învăța pe alții să nu mai sufere și să obțină fericirea.
În conferința aceasta, introductivă, despre fericire veți găsi informații detaliate despre subiectul acesta. În ACI 1 vom vorbi cele trei căi principale pentru atingerea fericirii, iar în ACI 5 vom arata care sunt mecanismele subtile ale plantarii semintelor fericirii ultime.
Dharmakaya (tib: chos sku – Cho Ku) este corpul mental a lui Buddha, corpul dharmic al lui Buddha, sau aspectul mental a lui Buddha. Îl mai putem defini prin corpul ultim, corpul real real – the Ultimate Body.
“Buddha-body of Reality” – Dharmakaya, Corpul Real al lui Buddha – este natura sau esența finală a minții iluminate [byang-chub sems], care este necreată (skye-med), fără limitele unei elaborări conceptuale (spros-pa’i mtha’-bral), goală de existența intrinsecă sau inerentă (rang-bzhin-gyis stong-pa), natural radiantă, dincolo de dualitate și spațioasă precum cerul – spune Thupten Jinpa Langri, principalul traducator în Engleză încă din 1985 al HH Dalai Lama.
Dharmakaya poate fi înțeles mai bine în contextul Trikaya – cele trei corpuri ale lui Buddha:
Aceste trei corpuri sunt trei calități ale lui Buddha, ale unei ființe iluminate (aspectul purității, aspectul întregului și aspectul transformării).
O altă clasificare a corpurilor lui Buddha (minte-corp) ne mai spune ca:
În rugăciunea numită Dedicație pe care o găsiți pe acest site, veți întâlni versurile:
“Și astfel, să dobândească,
Cele două corpuri sublime
Ce numai din cele două se înfăptuiesc.”
Autorul acestei rugăciuni face referire aici asupra celor două aspecte ale Budaității, aspectul de formă, cel fizic, și aspectul mental, ambele având rolul lor.
Cauza aspectului fizic o reprezintă Metoda, sau binefacerile, faptele bune motivate de moralitate și altruism. Cauza aspectului mental o reprezinta înțelepciunea, studiul vacuității și percepția directă a acesteia. Mai spunem ca nu putem zbura fără aceste două aripi, nu poți să meditezi fără să practici, nu poți să practici fără să meditezi.
În alte scrieri de specialitate mai găsim menționat numele de Svābhāvikakāya, ce înseamnă simplu, unitatea celor trei Kayas (Dharmakaya, Sambhogakaya și Nirmanakaya).
Dharmakaya mai putem spune că este, pe lângă mintea lui Buddha (aspectul mental), și emptiness-ul sau vacuitatea celorlalte două corpuri, Sambhogakaya și Nirmanakaya. Astfel, o ființă normală precum noi proiectează peste această vacuitatea Nirmanakaya, iar o ființă iluminată proiectează peste această vacuitate Sambhogakaya, fiecare văzând, după semințe, ceea ce karma îl forțează să vadă.
În acest sens, uitându-ne la acest aspect al Dharmakaya, ca și cauză pentru celelalte corpuri, toți avem acest Buddha-nature (o sămânță de Buddha) în noi, acest aspect al vacuității noastre, putem spune că avem potențialul de a deveni Buddha.
Numai că în acest moment, noi cei care citim aceste rânduri proiectăm din cauza karmei noastre un corp în suferință peste această vacuitate. În momentul în care aceste cauze și rezultatele lor (conflictele mentale și cauzele lor) vor dispare atunci vom putea proiecta corpul lui Buddha peste acest potențial pe care îl avem toți.
În cursul ACI 1 vom vorbi și despre acest corp, despre Dharmakaya, iar în ACI 4 vom demonstra logic cauzele acestui aspect al lui Buddha, care este marea compasiune.
Dharma (dhamma) este un cuvant de origine sanscrită, care se regaseste în filozofia Indiană, Budistă, Jainistă etc – în estul Asiei – si înseamnă pentru budiști: legea universală a cauzei și efectului sau învățătura Lordului Buddha.
Dharma mai înseamnă în filozofia budistă și fenomen, orice fenomen, orice lucru care există.
Nu există un singur înțeles pentru acest concept și este tradus în general în vest ca fiind învățătură în cele mai multe dintre cazuri.
Cuvantul dharma vine din sanscrită și vine din rădăcina dhr– ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea, și este înțelesul cel mai des intalnit în multe texte din filozofia budistă tibetană.
Limba tibetană nu are un termen cu aceleași înțelesuri precum cuvântul din română religie. Cel mai apropiat de acesta este cuvântul cho (chos), care este o traducere tibetană a cuvântului sanscrit dharma. Acest termen are o gamă largă de semnificații posibile și niciun cuvânt nu se apropie de exprimarea ințelesurilor pe care le are pentru tibetani.
În modul cel mai obișnuit, se referă la învățăturile budismului, care sunt gândite să exprime adevărul și să contureze o cale spre Iluminare. Calea este una polivalentă și există învățături și practici potrivite fiecărui tip de persoană. Nu există o singură cale pe care trebuie să o urmeze și nici o practică care este fixă. Mai degrabă, dharma are ceva adecvat pentru fiecare și oricine poate profita de un anumit aspect al dharma.
Cho – inseamna dharma. Cuvantul dharma vine din sanscrita , și vine de la rădăcina dhr- ce înseamnă a deține – aceasta este învățătura lui Buddha, cel care deține înțelepciunea. Același cuvânt este folosit în sanscrită și pentru “fenomen”.
Ku – este cuvantul tibetan pentru corpul lui Buddha. In tibetană sunt două cuvinte pentru corp, Ku este corpul lui Buddha, iar Lu este corpul uman.
Deci Cho Ku înseamnă corpul dharmic al lui Buddha, în sanscrita Dharmakaya, sau aspectul mental a lui Buddha.
Kaya – în sanscrită înseamnă corp.
Când spunem Dharmakaya nu ne referim în adevăratul sens la corp, acesta este doar un aspect al lui Buddha, este aspectul mental, este conștiința lui Buddha.
Abhi (ngunpa) înseamnă “până la” sau “înspre”. Dharma (chu) înseamnă “un obiect existent”, orice lucru care își menține (dhr) propria natură. Cel mai înalt obiect existent este Nirvana (eliberarea de orice afecțiune mentală), iar cunoașterea îți aduce, sau te conduce către această stare.
Toată Dharma se rezumă la un singur lucru
În scrierile despre Lojong (antrenament mental pentru dezvoltarea unei inimi bune) se vorbește despre eliminarea unui mare dăunător, anume prețuirea de sine, care ar trebui să se diminueze dacă practicăm bine.
Gândurile noastre vor fi îndreptate din ce în ce mai mult spre ceilalți și ne vom lăuda mai puțin. Cu cât ne scade prețuirea de sine mai mult, cu atât înseamnă că progresăm.
Dharma este orice lucru ce reduce tendința de a ne îngriji numai de noi înșine.
Nu trebuie să fim budiști pentru a înțelege asta, pentru că oricine care merge pe o cale spirituală practică acest lucru. Ce face Buddha tot timpul? Care este cariera unei ființe iluminate?
Îi învață pe alții cum să iasă din suferință. Datorită iubirii și compasiunii lui nemărginite, Buddha nu face altceva decât să-i învețe pe ceilalți să iasă din suferință, cum să acumuleze binefaceri și cum să se purifice.
Scopul Dharmei este să ne aducă la iluminare, dar pentru a ajunge la iluminare, va trebui să ne apropiem de acest nivel al Lordului Buddha, de a avea grijă doar de ceilalți. Treptat prețuirea noastră de sine ar trebui să se micșoreze și abilitatea de a avea grijă de ceilalți ar trebui să crească.
Dharma este tot ceea ce ne reduce nivelul afecțiunilor mentale.
Dacă am practicat un an și încă ne supărăm tot atât de des ca și înainte, înseamnă că ceva este în neregulă cu practica noastră. Da, este adevărat că supărarea este un mare dușman pe care cu greu îl depășim. Dar după o perioadă de practică suficient de îndelungată vor trebui să existe progrese.
Trebuie să fim capabil să privim înapoi și să spunem: “Nu mai sunt aceeași persoană, nu mai mă supăr atât de des și atât de tare ca înainte”. Așa vom ști că ceea ce practicăm este Dharma iar realizările pe care le avem sunt rezultatul Dharmei.
Dharma – derivat din rădăcina sanscrită dhr însemnând a ține, a purta, a suporta, a susține. Cuvântul dharma se referă la ceea ce susține sau sprijină universul. Societatea umană, de exemplu, este susținută și sprijinită de dharma îndeplinită de membrii săi.
De exemplu, părinții care protejează și susțin copiii, copiii fiind ascultători de părinți, regele care îi protejează pe cetățeni, sunt acte dharma care mențin și susțin societatea. În acest context, dharma are și semnificația datoriei.
Dharma mai înseamnă, de asemenea, lege, religie, virtute și etică. Aceste lucruri susțin și sprijină buna funcționare a societății umane.
În filozofie, dharma se referă la calitatea definitorie a unui obiect (atribute definitorii). De exemplu, lichiditatea este una dintre dharmele esențiale ale apei; frigul este o dharmă pentru gheață.
În acest caz, putem spune că existența unui obiect este susținută sau definită de atributele sale esențiale, dharme.
În cursul ACI 1 vom discuta despre Dharmakaya, în cursul ACI 5 la fel. În cursul ACI 14, Lo Jong 1 si 2, vom enunța “toată Dharma se rezumă la un singur lucru”. Tot despre Dharma am vorbit și în Conferința Cuplul Spiritual, în lecția 4.
Grup Facebook