Cursul 17
Principalele idei ale budismului, partea II
O trecere în revistă a marilor cărți clasice ale budismului, partea II
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach,
traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli
Lecția 9b
4. Al patrulea capitol – A învăța să fim atenți
Bak yu tenpa
Tenpa – capitol,
Bak yu – atenție, prudență.
Bakma este un cuvânt vechi în limba tibetană care înseamnă mireasă. În India, tânăra mireasă trebuie să locuiască cu familia soțului ei și să servească întreaga familie. Ea devine sclava întregii familii, și soacra ei o ține din scurt.
Așa că mireasa trebuie să muncească din greu, să fie foarte atentă în tot ceea ce face și caută cât mai mult să nu iasă în evidență. Deci, Bak yu este atenția/prudența pe care o dezvoltă mireasa față de soacra ei ca să nu-i stea pe cap. Atenția față de ce?
Cel care a realizat aspirația spre iluminare sau fragmente de aspirație spre iluminare, va fi atent să nu le piardă. Capitolul patru este învățătura despre cum să păstrăm lăstarul de abia ieșit ca să nu se veștejească, de îndată ce am realizat aspirația spre iluminare.
Deci, capitolul patru, tratează tema prudenței, despre cum să ne păstrăm mintea limpede pentru a nu pierde din vedere esențialul.
Una dintre calitățile unui bodhisattva este că nu acționează în mod impulsiv. El nu se aruncă cu capul înainte, nici măcar pentru a face fapte bune. Bodhisattva trebuie să fie pe deplin conștient de ceea ce se întâmplă în jurul său. Să nu rănească pe alții, nici măcar din greșeală. Pentru că, dacă îi rănește pe alții, aceștia nu vor mai avea încredere în el și nu vor mai fi dispuși să asculte ce are de spus, iar atunci el nu îi va mai putea ajuta. Așadar, pentru a-i putea ajuta, el trebuie să fie foarte atent la tot ceea ce face.
De asemenea, după cum știm, karma se intensifică. Karma făcută cu intenție, este mai puternică decât karma spontană. Așadar, dacă vă vine ideea să faceți o faptă bună, gândiți-vă un moment la ea.
Ken Rinpoche cheltuia foarte puțini bani și primea donații, iar banii se adunau. Și nu era clar ce se întâmplă cu acești bani. Și începuse să fie bănuit de zgârcenie. Apoi, într-o zi, a spus: „Hai să mergem la bancă”, și a trimis un cec către Dalai Lama – pe care îl considera unul dintre învățătorii săi – cu jumătate din banii săi, ca donație.
Așadar, trebuie să ne păstrăm intenția și să nu ne lăsăm purtați de val, ci să fim tot timpul vigilenți: „Ce este cu mine, am vreo afecțiune mentală?”
Este bine să ne surprindem afecțiunea mentală când este mică, pentru că dacă a crescut deja, ne-a învins, nu ne mai putem lupta împotriva ei. De aceea, dacă le surprindem atunci când sunt mici, mai putem face ceva.
Deci, trebuie să fim atenți la ceea ce se întâmplă cu noi în permanență. La ce se întâmplă în interiorul nostru și la ce se întâmplă în exterior.
5.Al cincilea capitol – A păstra vigilența
Sheshin sungwa
Sheshin înseamnă conștientizare sau vigilență. Înseamnă să fim conștienți de ceea ce se petrece în mintea noastră. Dacă dorim să ne cultivăm o minte a dărniciei, a compasiunii și a servirii ființelor, trebuie să începem să observăm ce se întâmplă cu adevărat în mintea noastră, față de ce vrem să se întâmple în mintea noastră.
Deci, Sheshin ne ajută să obținem această atenție.
- Sheshin este ca un câine de pază
care începe să latre când avem gânduri egoiste sau când suntem atacați de o afecțiune mentală. Cu cât este mai dezvoltat Sheshin sau vigilența, cu atât mai repede ne vom surprinde gândurile negative și afecțiunile mentale atunci când ele își ridică capul.
– Este foarte posibil ca la începutul căii să nu sesizăm afecțiunea mentală,
Gândul ne domină, afecțiunea mentală ne domină și izbucnim și spunem lucruri pe care mai târziu le vom regreta. Iar a doua zi ne dăm seama: „O, Doamne, ce am făcut. Nu acesta este scopul meu, asta îmi periclitează scopul”. Deci, dacă am observat doar a doua zi, asta înseamnă că Sheshin este foarte slab. Cu cât vom practica Sheshin mai mult, cu atât el se va întări, se va intensifica și, va veni ziua când vom observa repede afecțiunile mentale când se trezesc.
– Acest capitol, capitolul cinci despre Sheshin, este de fapt un capitol despre respectarea moralității.
De ce? Ca să ne respectăm moralitatea, va trebui să fim atenți la ce se petrece în mintea noastră, să fim atenți la ce facem. Așadar, acest Sheshin ne ajută; această vigilență este cea care ne ajută să respectăm conduita morală. Și acesta este unul dintre motivele pentru care practicăm moralitatea. Pentru că, dacă ne-am asumat reguli morale sau un sistem de jurăminte, va trebui să le respectăm, altfel nu vor funcționa pentru noi. Iar pentru a le respecta, va trebui să fim atenți la ele, deoarece ele sunt diferite de modul nostru obișnuit de a ne comporta. Regulile morale au rolul de a ne disciplina mintea, de a ne educa mintea cu ceea ce nu este obișnuită. De aceea, trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă în mintea noastră.
Deci, în momentul în care ne-am asumat un anume sistem de jurăminte sau anumite reguli morale, pentru a le respecta, trebuie să ne dezvoltăm Sheshin.
- Vigilența este necesară și în practica meditației
Acest Sheshin pe care ni-l dezvoltăm zilnic, respectând principiile morale și sistemul de jurăminte pe care ni le-am asumat, ne însoțesc apoi și în meditație. Pentru a reuși în meditație, trebuie să ne dezvoltăm treptat vigilența la cele mai înalte cote.
Profesorul mi-a spus la ce obiect să meditez. Stau și meditez. Ce se întâmplă cu mintea mea? Ea fuge, fuge unde vrea. Pentru a mă putea concentra în meditație și a-mi menține mintea focusată pe obiect, trebuie să fiu atentă de fiecare dată când mintea a fugit.
Deci, la început, Sheshin este slab. După zece minute mă trezesc și îmi spun: „Unde sunt eu și unde este meditația?”. Și zece minute este bine. La început. Gândurile mă târăsc după ele. Dar la un moment dat, îmi amintesc că nu mai sunt cu obiectul de meditație, și redirecționez mintea pe obiect. Cu cât practicăm mai mult Sheshin, cu atât se scurtează mai mult timpul dintre distragerea atenției și momentul în care am sesizat-o. Acesta este Sheshin în meditație.
- Pentru ca Sheshin să reușească în meditație, trebuie să-l practicăm în afara meditației.
Sheshin trebuie practicat în viața de zi cu zi. Asta înseamnă respectarea moralității, a jurămintelor.
Oare ceea ce gândesc și fac, este în concordanță cu scopul meu declarat de a deveni bodhisattva, de a-mi dezvolta bodhichitta și de a atinge iluminarea pentru binele ființelor?
o Dacă îmi cultiv Sheshin în viața de zi cu zi și îmi respect jurămintele, atunci când voi medita, mă voi surprinde cu mult mai repede când nu mai sunt cu obiectul asupra căruia meditez.
o Și invers, când meditez, și mă antrenez să-mi mențin mintea focusată pe obiect, iar când ea fuge, o readuc la obiect, în acest fel practic Sheshin, iar apoi, în viața de zi cu zi, voi fi mai vigilentă în respectarea jurămintelor. Așadar, unul îl hrănește pe celălalt.
- Un bodhisattva practică în permanență,
Trebuie să practicăm tot timpul, atât în meditație, cât și în afara ei. Oriunde ne aflăm, practicăm, tot timpul.
Elementul principal pentru respectarea moralității este Sheshin.
- Împreună cu Sheshin vine Drenpa.
Drenpa
Drenpa – l-am tradus „reamintirea” sau a ne aduce aminte din nou. În momentul în care apare Sheshin, alarma sună. „Stai așa. Unde îmi este mintea acum?”. Acesta este Sheshin, el observă că mintea a fugit, că a deviat de la obiectul meditației.
Ce se întâmplă imediat, după ce am observat că mintea mi-a fugit? „Aha, stai puțin, la care obiect trebuie să mă gândesc?” sau „Trebuie să respect acest jurământ” – atunci îmi reamintesc ce ar trebui să fac.
Acești doi factori Sheshin și Drenpa merg mână în mână. În meditație și în afara meditației.
- De fapt, atunci când acești doi factori ajung la potențialul lor maxim, meditația noastră va fi foarte bună.
Deci, practica meditativă are ca scop dezvoltarea maximă a lui Sheshin și Drenpa. Mai sunt încă câțiva pași pentru a le aduce la desăvârșire, dar acesta este momentul în care meditația devine foarte bună.
Acesta a fost capitolul al cincilea.
5. Capitolul al șaselea – Răbdarea
Supa tenpa
Supa – răbdare,
Tenpa – capitol.
Supa tenpa – Capitolul despre răbdare.
Supa
De multe ori oamenii spun „Zopa”, dar nu este Lama Zopa, ci Lama Supa. Sunetul literei „Z” nu există în limba tibetană. Este un „S”.
Supa îl traducem răbdare. Dar răbdarea este ca și cum „aștepți autobuzul?”. Nu asta înseamnă.
Supa are sensul de abilitatea de a nu ne pierde cumpătul sau a nu ne pierde cu firea. Este abilitatea de a nu ne enerva, de a nu izbucni, de a nu lăsa afecțiunea mentală să ne domine. Aceasta este Supa.
- Se spune că practica cea mai grea este de a nu ne enerva.
- Și nu ne referim aici la a ne reprima furia.
Nu ne referim la faptul să nu vă exprimați supărarea, ci la faptul că o țineți ascunsă adânc în interior.
Aici ne referim la faptul de a nu ne enerva deloc.
Iar asta nu este ceva ușor. Noi spunem, de fapt, că avem trei secunde. Când auzim ceva care nu ne place, avem trei secunde să activăm Sheshin și Drenpa, să practicăm Supa – să nu ne enervăm. În momentul în care apare furia/supărarea, ea deja ne stăpânește și atunci este deja prea târziu. Au trecut trei secunde și nu ne-am surprins, este prea târziu.
Acum, cine știe cât va dura. Trei zile, o săptămână.
- O mare artă.
Pentru un bodhisattva, a-și dezvolta Supa, adică această abilitate de a nu se enerva, este o mare artă.
- Supărarea distruge cantități uriașe de binefaceri.
Și mai ales dacă este îndreptată spre un bodhisattva. Se spune că taie de la rădăcină toate binefacerile pe care le-am acumulat. În câteva clipe am nimicit toată această karmă bună, dacă supărarea a fost pe un bodhisattva. Dar noi nu știm cine este bodhisattva, nu-i așa? Am vorbit mai devreme despre Busuku, el se poate deghiza.
- Metode temporare/de prim ajutor și metode supreme
Este foarte interesant că, în capitolul despre răbdare, care este capitolul șase, Maestrul Shantideva intră într-o discuție mai profundă despre concepțiile asupra lumii. Pe site-ul nostru există un seminar dedicat în întregime acestui capitol, numit „Ucide supărarea”.
- Capitolul este plin de metode de a ne elimina supărarea.
Majoritatea metodelor nu elimină supărarea. Capitol 6 ne învață, de ce nu este bine să ne enervăm, de ce este logic să nu ne enervăm și cum să ne convingem că nu are rost să ne enervăm, că asta ne va face numai rău.
Majoritatea acestor metode ne ajută cum să facem față supărării, după ce a apărut deja. Însă înțelepciunea constă în a eradica complet supărarea/furia, astfel încât ea să nu mai apară. De a ieși complet din suferință. În acest capitol sunt prezentate un amestec de metode temporare, care sunt absolut necesare pentru a ajunge la metodele supreme/ultime.
Și trebuie să le învățăm pe toate.
- Metodele supreme care elimină complet furia se bazează pe înțelegerea vacuității.
Metodele supreme se bazează pe înțelegerea vacuității obiectului care mă irită. De exemplu, de unde vine obiectul. De fiecare dată când mă supăr pe cineva sau pe ceva, indică faptul că nu le înțeleg esența. Nu înțeleg de unde vin. Pentru că niciodată, sub nicio formă, nu există ceva care să fie enervant de la sine, la fel ca și pixul care niciodată nu poate exista de la sine.
Nu există niciun om sau ceva pe lumea asta care să aibă natura proprie de a fi enervant sau neplăcut sau răutăcios sau jignitor; nu există așa ceva – în afară de ceea ce provine de la mine, din karma pe care eu am creat-o.
Și de fiecare dată când mă enervez pe un lucru care apare, este ca și cum m-aș enerva pe mâna mea pentru că este mână: „De ce ești mână? De ce nu ești o aripă de înger?” Este același lucru. De fiecare dată când mă enervez pe ceva, indică faptul că mai am încă de lucrat. Așa că nu trebuie să disperăm, cu toții mai avem de lucru.
- Concepția asupra lumii
Pentru a ne ajuta să înțelegem mai profund aceste metode, în cadrul capitolului despre răbdare, Maestrul Shantideva începe să ne vorbească despre concepția asupra lumii care ne descrie de unde vin lucrurile enervante în viața noastră. Apoi, el analizează concepțiile asupra lumii care erau răspândite în vremurile sale și care sunt relevante și în vremurile noastre, care reflectă ce cred oamenii despre originea lucrurilor din lumea lor.
- Oamenii explică existența lor în mod științific, sau
- Că Dumnezeu le-a creat lumea.
Maestrul Shantideva începe și dezbate toate aceste opinii. Fiind un logician strălucit, își învinge toți adversarii în dezbaterile pe care le poartă în cadrul acestui capitol.
Mai târziu, el revine la aceleași dezbateri, dar la un nivel mai profund, în capitolul al nouălea, capitolul despre înțelepciune.
În concluzie, deja capitolul șase, capitolul despre răbdare, este un capitol foarte profund din punct de vedere al concepției asupra lumii.
- Și, de fapt, până când nu vom înțelege cu adevărat vacuitatea, până când nu vom percepe direct vacuitatea, nu vom putea eradica cu adevărat supărarea.
Ne putem dezvolta Drenpa și Sheshin într-o oarecare măsură pentru a nu da voie afecțiunilor mentale să ne stăpânească, dar tendințele pe care le avem vor rămâne în noi. A le elimina, este o altă poveste.
Ca să ne eliminăm tendința de a ne enerva, mai întâi trebuie să percepem direct vacuitatea, iar apoi să lucrăm cu ea.
Deci, acesta a fost capitolul șase.
Practicarea perfecțiunilor
După cum vedeți, există o ordine. Dacă în capitolul cinci ne-am dezvoltat Sheshin, care era legat de respectarea regulilor morale, acum avem nevoie de acest Sheshin, pentru a practica răbdarea.
Ghidul de viață al unui bodhisattva, ne descrie cum practică un bodhisattva. În cadrul acestei practici, el ne prezintă „cele șase perfecțiuni”. Ele sunt șase virtuți pe care un bodhisattva le cultivă pe calea sa spre iluminare.
Capitolul cinci, tratează respectarea moralității – care este a doua perfecțiune. Care este prima? Generozitatea sau dărnicia.
Unde a fost menționată ea? Ea a fost parțial menționată în capitolul doi, când s-a vorbit despre ofrande, dar maestrul nu a dezvoltat pe deplin această idee, ci a menționat-o doar în contextul ofrandelor. Mai târziu, el revine asupra acestui subiect în capitolul zece, la care vom ajunge imediat.
Deci, capitolul cinci vorbește despre respectarea moralității, iar capitolul șase despre dezvoltarea răbdării, adică de a ne dezvolta abilitatea de a nu ne mai enerva, de a nu ne mai supăra, de a nu ne mai ieși din fire, pentru că altfel nu vom putea ajunge la scopul nostru.
7. Al șaptelea capitol – Bucuria efortului
Tsundru tenpa
Tsundru – efort,
Tenpa – capitol.
Deci, capitolul despre efort.
Am tradus titlul capitolului „Bucuria efortului”. A fi entuziast/bucuros de a face lucruri bune.
Ce este efortul? Este bucuria de a face bine.
Am tradus ca bucuria efortului. Efortul este bucuria de a face bine. Sunt toate faptele bune pe care le face un bodhisattva, cu bucurie. Ea nu este „Of, iar trebuie să meditez”, ci „Uau, am ocazia să meditez, să înaintez spre iluminare, să ajut ființele”.
Aceasta este bucuria efortului.
Și pot spune cât de minunați sunteți în acest sens. Văd cum faceți lucrurile cu plăcere în grup. Fiecare aduce ce-i mai bun de mâncare. Văd cum vă organizați grupurile în care predați cu bucurie și iubire. Vă ajutați reciproc, fiecare este gata să ajute. Aceasta este bucuria efortului, voi sunteți profesorii bucuriei efortului. Este minunat să văd asta. Mulțumesc foarte mult.
8. Al optulea capitol – Meditația
Samten tenpa
Samten – meditație.
Samten are mai multe sensuri. Aici se referă la perfecțiunea meditației.
Un bodhisattva practică meditația pentru a ajunge la concentrarea pe un singur punct, esențială pentru a percepe direct vacuitatea.
Cultivarea răbdării creează condițiile necesare pentru a ne putea dezvolta concentrarea pe singur punct în meditație. Uneori oamenii spun că meditația lor nu este bună. De aceea, le este recomandat să treacă prin aceste etape
de respectare a moralității, ß
pentru a-și menține răbdarea, ß
pentru a putea medita bine. ß
pentru a percepe direct vacuitatea. ß
- Capitolul opt are două părți distincte
- În prima parte, maestrul vorbește despre a merge în pădure și a ne izola. În viața unui bodhisattva, există perioade în care pleacă și se izolează într-o cabană, iar acolo începe să practice profund.
- În a doua parte a capitolului, maestrul spune: „Să presupunem că ai ajuns la un nivel înalt de concentrare. Pe ce o aplici? El spune: „Pune-te în locul celorlalți și tratează-i pe ceilalți ca și pe tine însuți”. Practică compararea și schimbarea de sine cu ceilalți”.
Maestrul spune: „Îndreaptă-ți toate abilitățile tale spirituale pe aceste practici. Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Și asta este foarte important. El spune că acesta este aproape cel mai important lucru.
În seminarul „Eu și celălalt”, am parcurs în întregime compararea și schimbarea de sine cu ceilalți, care este a doua jumătate a capitolului opt.
Această practică are scopul de a destabiliza zidurile între care ne-am închis inima, să îndepărtăm acea linie de separare dintre noi și ceilalți.
Tocmai această gândire este cea care ne ucide.
El spune în acest capitol:
125.
„Dacă îi dau altuia, ce mai îmi rămâne mie”?
Calea demonului este gândirea egoistă.
„Dacă păstrez pentru mine, atunci ce-ți mai dau ție”?
Calea îngerului este gândirea altruistă.
Primul gând este: „Dacă voi da altuia, ce-mi va mai rămâne mie?”, spune el, asta ne va ucide. Și de mult timp facem așa. Și iată-ne îmbătrânind și scofâlcindu-ne.
Și dacă nu facem asta, și ne vedem de treburile noastre și să zicem că reușim foarte bine. Se scrie despre noi pe rețelele sociale, și apoi ce urmează? Vor scrie despre noi la anunțurile de doliu.
9. Al nouălea capitol – Înțelepciunea
Sherab Kyi leu
Sherab – înțelepciune,
Leu – capitol, diviziune, secțiune.
Este capitolul care ne pune la încercare concepția obișnuită asupra lumii. Este capitolul în care Maestrul Shantideva ne provoacă mintea obișnuită. El se folosește de toate armele. Este un logician strălucit. El ia toate împotrivirile noastre și le dezbate, demontându-le una câte una. Maestrul își doboară toți adversarii. El este singurul care rămâne în picioare la final. Pentru că toate aceste concepții nu funcționează, sunt greșite. Ele ne duc în mormânt.
Concepții diferite asupra lumii
În continuare vom vorbi despre diferitele concepții asupra lumii.
La ce mă refer când vorbesc despre diferitele concepții asupra lumii?
Spunem că, există de fapt, trei concepții asupra lumii, cu privire la modul în care s-a format lumea noastră, iar restul sunt doar variații ale acestora.
- Concepția științifică asupra lumii
Prima concepție asupra lumii este ceea ce corespunde astăzi, într-o oarecare măsură, teoriilor științifice de tot felul, care se schimbă de la o zi la alta.
- La un moment dat a existat teoria Big Bang-ului. Înainte de Big Bang n-a existat nimic, și dintr-o dată are loc o explozie din care se creează toată materia din univers. Explozia s-a declanșat fără nicio cauză.
Cum dintr-o dată, din nimic, a apărut Big bang? Dar și știința caută cauze. De aceea, teoria a început să se schimbe, și să spună că trebuie să fi existat o altă explozie care a precedat acel Big Bang. Și cu toate că știința se folosește de probabilități și statistici, încă mai presupune că lucrurile se întâmplă într-un mod aleatoriu.
- Apoi a apărut Mișcarea browniană. (Mișcarea browniană reprezintă deplasarea aleatorie, în zig-zag, a particulelor suspendate într-un fluid (lichid sau gaz). Acest fenomen apare din cauza ciocnirilor constante cu moleculele mult mai mici ale fluidului)
Deci, are loc Big Bang, particule subatomice care se mișcă, se întâlnesc, formează nuclee, se formează atomi, încet-încet se formează molecule, celule vii, oameni, iar copilul dulce care mi s-a născut este rezultatul acestor particule care s-au mișcat în spațiu într-un mod complet aleatoriu.
De aceea sufăr. Și de aceea există iubire în viața mea.
Nu are sens, chiar și oamenii de știință își schimbă teoria în fiecare clipă, pentru că nu are sens. Și dacă există o teorie, va mai exista încă una.
- O putere supremă care creează
O a doua abordare este cea care crede că există o putere supremă, că există un Dumnezeu Creator care creează lumea după bunul lui plac.
Cei care susțin această idee spun: „Cineva trebuie să fi creat toate acestea”. Și astfel apar tot felul de teorii despre creația lumii. Că ar exista o entitate atotputernică, care a fost dintotdeauna și va exista mereu, este eternă, neschimbătoare și care creează după bunul plac. Este un Dumnezeu milostiv și plin de compasiune, dar el creează cancerul, incendiile, și ne creează toată suferința.
Deci, aceasta este concepția unei puteri supreme, eterne, neschimbătoare/imuabile, milostive, și el sau ea este un creator al lumii, un creator al suferinței. Totul vine cumva de la el. Ceea ce dorim să subliniem, este faptul că mulți oameni gândesc așa: că există o putere supremă care este în afara lui, și care creează aceste lucruri.
Dar dacă el este imuabil, de exemplu, atunci odată ce a creat lumea, atunci el s-a schimbat, nu este așa? Lumea s-a schimbat! Nu se poate ca ceva neschimbător să creeze ceva. Este Imposibil. Odată creat ceva, lumea s-a schimbat. Dacă există o astfel de entitate, asta înseamnă că înainte ea se afla într-un loc în care nu exista lume, iar acum se află într-un loc în care există o lume. Așa că s-a schimbat. Deci „Creator” și „neschimbător” sunt în contradicție.
Cu toate că Maestrul Shantideva a dezbătut aceste idei cu școlile care existau la vremea sa, ele continuă să existe și astăzi. Chiar și în zilele noastre mulți oameni gândesc: există o putere supremă și ea face lucruri.
- Totul este guvernat de legea cauzei și a efectului.
Există și o a treia concepție care spune: totul are sens. Totul are o cauză. Nu există întâmplare. Ni se pare că este întâmplare pentru că nu înțelegem cauza – asta nu înseamnă că nu există o cauză.
Există o cauzalitate perfectă, precisă, exactă sută la sută, care stă în spatele a tot ceea ce există în lumea și viața noastră.
Există doar o cauză care mi-a creat lumea, și aceea sunt eu, prin faptele mele care s-au înregistrat în mintea mea. Acestea sunt semințele karmice, iar când ele vor rodi, îmi vor crea lumea.
- Semințele se strâng în ritm de șaizeci și cinci dintr-o singură pocnitură de degete și, rodesc tot în același ritm.
- Și poartă cu ele nuanța și natura faptelor pe care le-am săvârșit. Dacă am făcut fapte bune, voi avea parte de o lume bună. Dacă am făcut altora rău, voi avea parte de o lume care îmi va face rău.
Lumea și locuitorii ei, în realitatea mea, sunt determinați în totalitate, sută la sută, de către mine.
Această a treia concepție, este cea pe care încercăm să o predăm. Ea este mult mai greu de pus în practică, pentru că ea înseamnă că toată responsabilitatea îmi revine mie.
- Și mai există și o a patra variantă
Dacă ni se întâmplă ceva bun, spunem: „Da, am câștigat asta pe drept”. Dar când ne lovește un dezastru, nu vrem să ne asumăm responsabilitatea, să recunoaștem că noi am plantat semințele acestui dezastru. Așa că spunem: „Ce pot face, e voia celui de sus, un dezastru natural, vine din exterior”. Dezastrele vin din exterior, lucrurile bune vin din interior. Așa că aceasta este a patra variantă, de a combina concepțiile după cum ne convine. Asta am făcut mult timp și nu funcționează.
- Responsabilitatea este numai a mea
A treia concepție spune să nu caut în afara mea vreo entitate care să fie responsabilă. Trebuie să-mi asum 100% responsabilitatea pentru tot ce se întâmplă.
Dacă ni se întâmplă ceva neplăcut, am fost furați, sau jefuiți sau atacați, spunem: „Nu-mi amintesc să fi furat, n-am făcut în viața mea astfel de lucruri”
Este foarte posibil. Dar trebuie să înțelegem cum funcționează karma. Este posibil ca aceste semințe să fi fost plantate cu mult timp în urmă.
Iar dintr-o sămânță mică poate veni un rezultat mare.
- Așadar, trebuie să învățăm legile karmei, să le înțelegem și să începem să trăim în conformitate cu ele,
iar asta nu va fi o treabă ușoară.
De aceea, Maestrul Shantideva în capitolul nouă se luptă împotriva concepției noastre asupra lumii, pentru că această concepție care este greșită și pe care am preluat-o din cultura noastră, este cea care ne ucide. Ea nu a funcționat și nu va funcționa vreodată pentru noi.
Deci, când a început totul?
Întrebare: Cum a început totul?
Răspuns: Să presupunem că a existat un început.
El nu a existat niciodată. Și nici nu va exista un sfârșit. Dacă ar fi existat un sfârșit, dacă ar fi fost definitiv, ne-am trage un glonț în cap și am ieși din suferință.
Dar nu putem ieși din suferință, pentru că mintea continuă și poartă cu ea toate semințele tuturor faptelor mele, și dacă acum mi-am tras și un glonț în cap, atunci și asta port în minte. Nu pot fugi, nu pot coborî din tren. Pot transforma trenul.
Aș putea transforma trenul într-un tren care să meargă spre Paradis, dar nu voi putea niciodată să cobor din el, pentru că nu m-am urcat niciodată în el.
A presupune că există un început se datorează concepției noastre greșite asupra lumii. Presupunem că lucrurile încep și se termină.
Arya Nagarjuna ne învață că lucrurile nu au început.
Când a început pixul?
Ați putea spune: „Ok, granulele de plastic se topesc. O mașină face o piesă, altă mașină face altă piesă și așa mai departe. Piesele se asamblează. Și atunci există un pix? Nu, încă mai sunt părți care se pun una peste alta, și încă nu există un pix. Când a început acest pix? Nu putem găsi cu adevărat momentul când a început. Pentru că lucrurile nu au început.
Lucrurile sunt o proiecție a mea. Ele nu au început niciodată, și de aceea fiecare dintre noi poate ajunge la iluminare. Deoarece nu au început niciodată, aveți în voi tot ce este necesar pentru a ajunge la iluminare.
Dar avem obstacole, acestea sunt „ochelarii de cal” despre care am vorbit. Este Dikpa – faptele rele și depunerile murdare pe care acestea le-au lăsat în mintea noastră și pe care trebuie să învățăm să le purificăm.
…responsabilitatea este să ne lămurim singuri
Dacă spunem: „Încă nu m-am convins.” E în regulă, încurajăm aceste îndoieli. Sunt importante. Dar nu le folosim pentru a amâna lucrurile. Trebuie să analizăm lucrurile, să învățăm, să ne lămurim.
Să zicem că această concepție asupra lumii este corectă, dar încă nu suntem de acord cu ea.
Dacă este adevărat, că problemele financiare și materiale provin din faptul că nu am fost darnici în trecut sau că am fost zgârciți în trecut, atunci hai să vedem. Începem să practicăm generozitatea atât cu fapta, cât și cu gândurile noastre, o perioadă de timp, și vom vedea dacă se produce vreo schimbare.
Și asta durează. Această schimbare nu se produce de azi pe mâine. Iluminarea nu se produce pentru că am decis, și apoi într-un an va fi iluminare. Este nevoie de o schimbare profundă a minții. Dacă practicăm și ținem carnețelul cu consecvență și, vedem după un timp că lucrurile au început să se miște, atunci poate că vom avea o confirmare că această concepție asupra lumii funcționează.
Dar să nu o acceptați orbește. Această concepție este a lui Buddha, iar marii maeștrii au lucrat cu ea și s-au eliberat. Și au ajuns la fericire. Deci, nu vă rămâne decât să o încercați.
10. Al zecelea capitol – Dedicarea
Ngoway leu
Ngowa – dedicație.
Acesta este un capitol format din cincizeci și opt de versete
Ceremonia jurămintelor Mahayana de o zi, se încheie cu câteva versete din acest capitol al dedicației, care sunt atât de frumoase.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Chinuite de suferința trupului și a minții
Să obțină un ocean de fericire și bucurie
În virtutea binefacerilor mele.
Fie ca toate ființele de pretutindeni
Să nu mai cunoască durerea, sau să mai facă rău vreodată,
Să nu mai cunoască frica sau umilința,
Și nici mintea să nu mai fie de depresie împovărată.
Fie ca orbii să-și deschidă ochii,
Și surzii să revină la auz,
Fie ca cei cu trupurile istovite
Repede să se refacă și odihna să-și găsească.
Fie ca cei goi să-și găsească veșminte,
Și cei flămânzi să găsească de mâncare;
Fie ca cei însetați să găsească apă,
Și băuturi delicioase.
Fie ca săracii să găsească avuție,
Cei triști să-și găsească bucuria;
Fie ca cei disperați să-și găsească speranța,
Fericirea statornică și prosperitatea.
Fie ca ploile să vină la timpul potrivit
Și recoltele să fie bogate.
Fie ca toate medicamentele să fie eficiente
Și rugăciunile pure să dea roade.
Fie ca toți bolnavii să aibă parte
De însănătoșire grabnică și deplină.
Și orice suferință și boală care există în lume
Să înceteze chiar acum, și niciodată să nu mai revină.
Fie să înceteze frica din cei ce se tem,
Și toți cei înrobiți să fie eliberați;
Fie ca cei lipsiți de putere să-și găsească forța și tăria,
Și inima oricărei ființe să se umple de binecuvântări.
Acesta este capitolul în care Maestrul Shantideva dedică toată binefacerea pe care a făcut-o scriind această carte Ghidul de viață al unui bodhisattva, tuturor ființelor.
Maestrul Shantideva a scris această carte pentru a ne dezvolta compasiunea și pentru a ne cultiva noua concepție asupra lumii. Pentru a ne ajuta să scăpăm de concepția greșită asupra lumii care ne provoacă multă suferință. Și când își termină cartea, se întoarce din nou la compasiune.
A închis cercul.
Dezvoltarea compasiunii este necesară pentru dobândirea înțelepciunii.
În capitolul nouă, despre înțelepciune, maestrul spune:
Toate aceste ramuri până în acest punct
Au fost expuse de cei iluminați de dragul înțelepciunii.
Prin urmare, cei care doresc să-și aline suferința,
Trebuie să-și cultive înțelepciunea.
Apoi, când termină capitolul despre înțelepciune, la ce se întoarce?
La dăruire. La compasiunea față de ființe. Pentru ce-mi dezvolt înțelepciunea? Pentru a ajuta ființele.
Meditez pentru a-mi dezvolta înțelepciunea, ß
Apoi ies și o dăruiesc ființelor. ß
Acum îmi ridic meditația la nivelul următor. ß
Apoi ies din nou și o dăruiesc din nou. ß
Și astfel mă purific și pe mine și lumea mea în același timp.
Grup Facebook