Cursul 12
„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
A treia parte
Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 9
A. Vacuitatea existenței condiționate și a încetării
În lecția trecută am vorbit despre vacuitatea cauzelor, iar acum vom continua să discutăm despre vacuitatea rezultatelor.
Și acesta este de fapt aspectul mai interesant al concepției asupra lumii a școlii Madhyamika Prasangika pe care Maestrul Shantideva ni-l arată în acest capitol. Acesta este de fapt și motivul pentru a studia această școală de gândire, deoarece prezintă concepția asupra lumii care se uită la vacuitatea cauzelor și a rezultatelor și, prin urmare, se uită la natura supremă a cauzelor și efectelor. Ea ne permite să trecem dincolo de greșeala pe care o facem mereu datorită concepției noastre greșite care este cufundată în ignoranța neînțelegerii modului în care funcționează lucrurile.
Nu înțelegem cum funcționează lucrurile, avem o înțelegere greșită a cauzalității. Dorim să fim fericiți și plantăm mereu semințele de suferință. Nu vrem să suferim, dar facem exact lucrurile care ne fac să suferim.
Vacuitatea rezultatelor
Pentru a înțelege lumea noastră, trebuie să explicăm fiecare element al funcționării sale normale. Așchia de diamant a demonstrat vacuitatea cauzalității. Acum vom demonstra vacuitatea rezultatelor.
Yu me kye gok gi tentsik
Tentsik – demonstrație,
Yu – există,
Me – nu, în sensul că nu există,
Kye – a începe, a se forma, a crește,
Gok – a infirma, a nega.
Demonstrația în care negăm că lucrurile care există sau nu există, pot crește.
Aceasta este demonstrația care vine să dovedească vacuitatea rezultatelor.
Vom vorbi despre procesul de creștere, de dezvoltare. Kye înseamnă lucruri care se dezvoltă.
Pentru a intra în aceste demonstrații trebuie să fiți
– foarte calmi,
– în condiții de meditație,
– în liniște,
– după ce ați făcut multe binefaceri,
– inima voastră este deschisă spre compasiune și iubire pentru toate ființele, și
– cu mult devotament față de profesori.
1. Puiul și oul
Dezbaterea cu școlile de gândire care nu sunt budiste, Samkhya și altele asemenea
Întrebarea care se pune este: Vlăstarul există în timp ce sămânța există? Puiul există când oul există?
Aceasta este opinia școlii Samkhya, școala Numeriștilor, o școală a Indiei antice, și din acest motiv sunt cei care nu vor mânca ouă pentru că puiul este deja în potențialul său.
Drang chenpa
Drang – a număra.
Acesta este numele școlii Numeriștilor, în tibetană.
Ea va spune:
gyu du su yupay drebu
Du – timp,
Gyu – cauză,
Gyu du su – în momentul cauzei,
Yupa – există,
Drebu – rezultat.
Adică, rezultatul deja există în momentul în care cauza există; potențialul se afla în cauză. Sau rezultatul există în timp ce cauza există.
Numeriștii, la fel ca și creștinii și evreii, credeau că o ființă a creat toate cauzele și rezultatele de la începutul timpurilor, deci cauza pur și simplu dezvăluie ce a fost acolo tot timpul.
Bucata de plastilină
Să spunem că am o bucată de plastilină, fac în ea o gaură, îi pun un mâner și iese o ceașcă.
Samkhya va spune că ceașca era deja în plastilină. Că rezultatul există în momentul cauzei.
Acum țin bucata de plastilină. Ceașca este în interiorul acestei bucăți? Nu. De ce ? Pentru că pot face altceva din ea! Pot face un covrigel.
Bucata de plastilină este cauza? Nu de la sine. Și dacă o las să se usuce, n-aș mai putea face nimic din ea, chiar și să vreau.
Nu pot spune că bucata de plastilină este cauza până când nu mă gândesc la ea ca la o cauză. Pentru ca el să fie cauza, va trebui deja să mă gândesc la ceașca pe care o voi face. Trebuie să am deja ideea de ceașcă sau de covrig sau de altceva, și atunci bucata va fi cauza pentru acestea. Dar înainte de asta, nici măcar nu pot să spun că este o cauză – este doar plastilină. Și nici măcar asta nu este dacă îi analizez, conform școlii Prasangika Madhyamika, vacuitatea.
Deci, plastilina nu este în sine cauza.
Pentru a putea spune că rezultatul este în interiorul plastilinei, trebuie să am deja o idee despre rezultat.
Deci îi dau rezultatului o existență de sine, pe când rezultatul nu există fără ideea mea despre ce voi face acum cu plastilina.
Când spun: Da, ceașca este în plastilină, am deja tot procesul, aici încep și aici termin, îi dau procesului existență de sine, dar el nu are o astfel de existență – fără ca eu să-l proiectez.
Până nu proiectez din karma mea pe aceste lucruri – plastilina nu este, ceașca nu este, procesul de creație nu este.
„Mushi” – patru combinații
Mushi
Shi – patru,
Mushi – patru combinații.
Demonstrația vacuității rezultatelor are patru combinații.
Fiecare dintre cele patru începe cu: „Nu este adevărat”.
1. Nu este adevărat că rezultatul există în timp ce cauza există.
Despre asta am vorbit acum. Este exercițiul cu plastilina.
2. Nu este adevărat că rezultatul nu există în timp ce cauza există.
După ce mi-am dat osteneala să vă explic de ce rezultatul nu există în timp ce cauza există, maestrul spune: Nu este adevărat că rezultatul nu există în timp ce cauza există.
De ce credeți că acest lucru nu este adevărat? Pentru că atunci când vorbesc despre o cauză și vorbesc despre un rezultat, am deja o idee despre care este cauza și care este rezultatul, în timp ce ele nu au existență de sine. Deci ele nu există de la sine, nici în timp, nici înainte, nici după, nici la mijloc.
Dar asta ajută să ne surprindem în Gakja. Trebuie să ajungem la experiența că ceea ce credem că există independent, este de fapt gol. Să ne surprindem cum modul nostru de a gândi este greșit, să ne surprindem greșind.
Când vorbim despre cauze și rezultate, vorbim de fapt despre existența lor supremă. În aceste demonstrații ale vacuității, nu vorbim despre existența falsă a lucrurilor, ci despre existența ultimă a lucrurilor. Căutăm să dovedim că ele nu există în mod suprem.
Trei și patru au fost adăugate de către Arya Nagarjuna pentru a „acoperi toate posibilitățile”.
3. Nu este adevărat că rezultatul și există și nu există în timp ce cauza există. Este și și.
4. Nu este adevărat că rezultatul că nu și existăși nici nu existăîn timp ce cauza există. Este nu și nu. Acest lucru se dovedește a fi ceva foarte greu de spus în română.
Pentru a înțelege logica aici ne vom folosi de notația logică.
A – cauza,
B – rezultatul,
~ este un semn de negație, adică dacă scriem ~ B înseamnă că nu există rezultat.
„˄” acest v invers înseamnă „și”.
„≈” înseamnă „în același timp”. Dacă scriem B ≈ A, înseamnă că rezultatul există simultan cu cauza.
Acum putem formula cele patru combinații cu ajutorul semnelor logice.
1. ~ (A ≈B)
Nu este adevărat că, în timp ce există cauza A, există și rezultatul B.
2. ~ (A ≈~B)
Nu este adevărat că, în timp ce există cauza A, nu există rezultat ~ B.
3. ~ (A ≈(B ˄ ~B))
Nu este adevărat că rezultatul există și nu există în timp ce cauza există. Dacă spun că A se întâmplă simultan cu B și nu B – toate acestea nu sunt adevărate.
4. ~ (A ≈~ (B ˄ ~B))
(B ˄ ~B) înseamnă B și nu B. În fața lor am pus semnul de negație ~, [~ (B ˄ ~B)]
Dacă încercăm să citim ce scrie se dovedește a fi imposibil de spus, fără să sune a prostie. Dar există o logică în ceea ce vrea să spună.
Să repetăm:
-
-
- Nu este adevărat că rezultatul există în timp ce cauza există.
- Nu este adevărat că rezultatul nu există în timp ce cauza există.
- Nu este adevărat că rezultatul există și nu există în timp ce cauza există.
- Nu este adevărat că rezultatul nu și existăși nici nu existăîn timp ce cauza există.
-
Pe scurt, nu mai există opțiuni din punct de vedere logic.
În mod suprem, toată această discuție este inutilă. Vorbim despre cauze, despre rezultate – ele nu au existență ultimă/supremă. Deci, nu pot vorbi despre simultaneitatea lor. „Care dintre fiicele femeii sterpe este mai frumoasă”? Asta este ceea ce întrebăm aici!
Asta este ceea ce încearcă maestrul să spună în această demonstrație.
Motivul pentru această demonstrație logică este pentru că noi gândim în concepte, gândim sub forma deducțiilor logice. Deci, demonstrația se folosește de logica noastră normală, dar bună, corectă. Cu această logică putem ajunge la vacuitatea rezultatelor. Asta e tot ce este aici.
Aceasta a fost discuția cu Samkhya, care susținea că rezultatele există în timp ce cauza există.
Este similar cu întrebarea „Lăstarul există în timp ce sămânța există”? Sau „Puiul există în timp ce oul există? Deci puteți mânca ouă, cu condiția ca puii să fie crescuți omenește, cu condiția să nu fie vătămate găinile în timpul procesului de reproducere.
2. Poate ceva ce nu este un lucru să producă un lucru?
Dezbaterea cu școlile budiste care cred că rezultatele au o natură proprie
Maestrul nu se lasă și dezbate în continuare cu școlile budiste care cred în existența de sine a rezultatelor.
drebu rangshin gyi yupar dupay nangpa
Drebu – rezultat,
Rangshin – natura de sine,
Gyi – prepoziție, al,
Yupar – are,
Dupay – credință,
Nangpa – înseamnă „interiorii”, adică budiștii, spre deosebire de școlile care nu sunt budiste pe care le-am menționat mai devreme.
Unii budiști cred că un rezultat poate avea o natură proprie.
Deși, școlile inferioare nu cred în faptul că cauza și efectul există în același timp, dar după cum am spus școala Abhidharma vorbește despre faptul că lucrurile vin din cauze și dau existență de sine rezultatelor și cauzelor. Aceasta era problema cu școlile inferioare.
Ele nu merg la acest nivel al vacuității. Ele rămân la discuția despre vacuitatea omului – Kang sak kyi dak me – și nu intră în vacuitatea lucrurilor care alcătuiesc omul, Chukyi Dakme. Nu intră deloc în discuția despre vacuitatea proceselor, a cauzelor și a rezultatelor, iar acest lucru este esențial, pentru că aceasta este concepția asupra lumii care ne eliberează.
Este important să ne aducem aminte că în această discuție, când vorbim despre lucruri – Ngupo, vorbim despre lucrurile care funcționează. Iar lucrurile care funcționează
-
-
- sunt lucruri care vin din cauze,
- sunt lucruri care sunt produse,
- sunt lucruri care se schimbă.
-
Lucrurile care vin din cauze sunt schimbătoare: trec printr-un proces de început, creștere și declin, [ele] vin din karma.
Dacă credem că rezultatele au un fel de existență de sine, atunci nu se pot schimba.
În versetul 146 el spune
Dacă lucrurile există de la sine,
Ce nevoie mai au de cauze?
Și dacă ele chiar nu există,
Ce nevoie mai au de cauze?
Maestrul spune, dacă lucrurile deja există de la sine, atunci de ce au nevoie de cauze? Ele există deja. Deci, atunci nu mai avem ce discuta despre cauze. Și dacă ele chiar nu există, atunci n-au nevoie de cauze.
Apoi, în versetul 147, el continuă cu ideea rezultat care are propria sa existență. El spune :
Nici măcar o sută de milioane de cauze
Nu vor transforma ceva ce nu este un lucru.
În astfel de circumstanțe – cum va apărea?
Și cum altfel se va întâmpla?
Trebuie să spunem din nou, că „lucru” înseamnă un „lucru care funcționează”, acesta este Ngupo. Adică este schimbător. „Nu este un lucru” înseamnă un lucru care este neschimbător, ceva care nu funcționează, ceva care este permanent.
Maestrul spune: Dacă există ceva care este permanent, cum ar fi rezultatul care există de la sine, atunci nici o sută de milioane de cauze nu îl vor afecta pentru că este ceva deja fix, nu poate fi schimbat, este imuabil. Nicio cauză nu poate determina ceva ce este permanent.
În astfel de circumstanțe, cum va apărea?
Dacă acest lucru are existență proprie, cum va fi creat? Pentru ca acesta să fie creat, trebuie să vină din cauze. Maestrul se folosește de argumentul școlii inferioare, care spune că lucrurile vin din cauze.
Dacă este ceva care nu se schimbă, cum poate fi cauzat de cauze? Pentru că ceva cauzat de cauze trece printr-un proces, se schimbă. Așa funcționează karma. Așa că spune: Cum va apărea?
Și cum altfel se va întâmpla?
Dacă nu poate veni din cauze, cum altfel se va întâmpla? Maestrul contestă ideea că un rezultat este imuabil.
Versetul 148:
Dacă nu există – cum va funcționa?
Și cum va deveni un lucru care funcționează?
Până în momentul în care va deveni un lucru care funcționează,
Nu va înceta să fie un lucru care nu funcționează.
Ah, spui că nu există, deci cum va funcționa? Cum poate funcționa ceva care nu există? Și cum poate deveni un lucru care să funcționeze?
Lucrul care nu funcționează, în tibetană va fi:
Ngu me
Ngupo înseamnă lucru care funcționează.
Un lucru care nu funcționează este același lucru cu a spune „nu este un lucru”.
Aceasta este meditația lui Arya Nagarjuna. El spune: Cum poate ceva care nu funcționează să devină ceva care funcționează? Până în momentul în care va deveni un lucru care funcționează, nu va înceta să fie ceva care nu funcționează. Dacă el nu funcționează, nu funcționează, cum ar putea să funcționeze dintr-o dată?
În versetul următor 149, maestrul aduce această idee la absurd:
Atâta timp cât nu încetează să fie un lucru care – nu funcționează,
N-are nicio șansă ca el să funcționeze,
Iar un lucru care funcționează nu poate fi ceva ce – nu funcționează,
El ar trebui să aibă două naturi.
Dacă un lucru nu a funcționat înainte, nu poate niciodată să înceapă să funcționeze. Și dacă funcționează, va continua să funcționeze mereu, va suferi schimbări tot timpul. Nu există nicio legătură între aceste două lumi. Și dacă spunem că există o legătură, atunci ar trebui să aibă două naturi diferite: funcționează și nu funcționează. Maestrul spune că acest lucru este imposibil.
Și dacă vi se pare complicată această logică, gândiți-vă la aplicarea ei.
-
-
- Gândiți-vă la bani. Cum faceți bani din asta.
- Gândiți-vă la modul în care ne facem relații bune din asta.
-
Lucrurile nu pot apărea fără a planta cauzele. Ele nu pot exista de la sine. Dacă vreau bani, trebuie să-mi creez cauzele pentru bani. Trebuie să-mi creez cauze de generozitate. Pentru că lucrurile nu există așa cum ni se pare că există, pentru că un lucru nu determină alt lucru, de la sine.
Lucrurile nu au început niciodată și nu se termină niciodată
În versetul 150 spune:
Astfel, nu există [natură de sine] nici pentru sfârșitul lucrurilor,
Și nici pentru lucrurile care funcționează.
Și astfel lumea întreagă –
Nu a început și nu a încetat niciodată.
Pentru că percepția noastră convențională asupra modului în care sunt create lucrurile este incorectă. Un copil nu vine de la tată și mamă. Tatăl și mama au proiecția sarcinii și proiecția unui copil, iar când karma nu este acolo – mama nu poate rămâne însărcinată. Pentru că tatăl și mama nu sunt de ajuns. Tatăl și mama nu fac un copil. Fapt .
Lucrurile nu încep și nu se termină, nu de la sine, nu așa cum credem noi că există. Toate evenimentele lumii sunt lucruri care nu au început și nu s-au sfârșit niciodată prin vreo natură proprie; ele nu sunt nimic altceva decât pace – adică ceea ce numim “nirvana prin natură”.
Versetul 151:
Evenimentele sunt ca un vis;
Dacă le analizezi, sunt la fel ca tulpina goală.
A trece în nirvana sau a nu trece deloc
În ceea ce privește natura lor – nu este nicio diferență.
Atunci când începem să decojim tulpina unui bananier ajungem la nimic, la o lipsă.
Dacă înainte am analizat vacuitatea lucrurilor, a obiectelor, acum este puțin mai greu pentru că vorbim despre vacuitatea proceselor, a cauzelor.
Și cu toate astea, cum se nasc pruncii?
Dacă lucrurile nu sunt cauzate așa cum credem noi că sunt cauzate, atunci cum de există procese? Cum se nasc copiii?
Proiectez pixul – care este cumva static – pentru că i-am ajutat pe alții în trecut să funcționeze. Dar cum proiectez procesul de dezvoltare? A sarcinii și a nașterii, cum pot avea o astfel de proiecție? Ce se întâmplă din punct de vedere a karmei?
Există o mișcare karmică, există o evoluție în karma, sunt lucruri care vin unele după altele, iar acest curent în sine este tot o proiecție. Pentru ca mama și tata să aibă un copil, trebuie să am karma de a pune tatăl și mama împreună, iar rezultatul să fie un copil, trebuie să fie unul după altul. Altfel, dacă nu am această karmă, nu va exista niciun copil.
De aceea, se întâmplă ca unele femeii să nu rămână însărcinate, deoarece le lipsește karma de a vedea această dezvoltare/evoluție.
Ele trebuie să planteze semințele acestei karme. Ce ar trebui să facă? Să aibă grijă de bebeluși. Mai ales de cei care nu au tată și mamă. Să creeze semințele pentru a vedea mai târziu această dezvoltare. Fără această karmă nu este suficient.
Deci, fiecare dezvoltare pe care o experimentăm de fapt este o mișcare karmică în mintea noastră: ca sămânța și lăstarul, ca tatăl, mama și copilul.
Cum trecem de la o viață la alta?
Ce înseamnă că mă întrupez într-o altă formă de existență?
Nu există o fabrică de corpuri de gândaci și sufletul îmi este împins în acest corp, iar acum sunt gândac. Nu există așa ceva!
Dacă mă experimentez că rod pixul, asta e ceea ce mă face un câine. Ce mă determină să rod chestia asta? Există o mișcare în karma mea.
Dacă mă văd că rod, înseamnă că îmi rodește o karmă mai puțin reușită.
Și este foarte ușor să cădem în astfel de existențe suferinde, pentru că avem o mulțime de karme grele. Dacă înțeleg că asta este tot ce este, că toate acestea sunt un proces karmic, atunci voi începe să acumulez karma, care să mă determine ca în loc de pix să văd bagheta magică a unei zâne. Și asta înseamnă să te întrupezi din nou. Este vacuitatea rezultatelor.
Deci, pentru a ajunge la iluminare înseamnă să ne eliberăm de lanțurile karmei, pe care am acumulat-o, prin
– Acțiunile noastre,
– Vorbele noastre, și
– Gândurile noastre,
În trecut:
– în această viață, și
– în toate viețile anterioare.
Acestea sunt lanțurile care ne leagă de samsara. Nu există alte lanțuri. Nu există nimeni care să decidă „Veți fi în samsara și veți suferi”. Eu mă proiectez așa din karma mea.
Întregul proces este, de asemenea, o proiecție
Și acest proces de schimbare a karmei este, de asemenea, o proiecție. Este și el gol, dar îl proiectăm așa tot timpul. Și Buddha îl proiectează așa. Înțelepciunea este să mă eliberez de procesul care mă leagă, de procesul care îmi provoacă suferință. Și asta mă duce imediat la moralitate.
Și cum voi scăpa de el? Trebuie să înțeleg cum să produc karma care să mă aducă la alte proiecții. Și asta doar prin respectarea jurămintelor. Pentru asta au fost date jurămintele.
Jurămintele de moralitate: Compasiunea tuturor Buddha
Toți Buddha, în marea lor compasiune, ne văd legați de lanțurile samsarei,
– ei înțeleg vacuitatea noastră,
– ei înțeleg vacuitatea suferinței noastre,
– înțeleg că noi înșine ne percepem că suferim,
și spun: Cum îi putem ajuta? Ei ne văd iluminați, dar înțeleg că noi nu ne vedem iluminați. Așa că vin și ne învață. Ce ne învață?
-
-
- mecanismul și procesul, și
- cum să ieșim din suferință.
-
Buddha ne-a transmis al patrulea adevăr – calea de ieșire. Care este calea de ieșire? „Fă asta și nu face asta”. Aceasta este calea.
Și din moment ce sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le facem sau să nu le facem, atunci ei ne-au oferit liste de jurăminte, de zece sau douăzeci sau o sută sau două sute. Ei ne spun: „Concentrează-te pe ele și ieși”. Acesta este rolul jurămintelor. Dar și ele sunt goale. Ele nu sunt sfinte de la sine, în afară de faptul că sunt o modalitate de a ne scoate din suferință.
B. Samsara și Nirvana
În continuarea versetului 151, scrie:
nya-ngen de dang ma-de pa-ang
denyi duna kye par me
Nya-ngen – Nirvana (numele scurt),
De – a trece,
Dang – a nu trece,
Denyi – natura,
Kye par me – nu este diferență.
Nu există nicio diferență între nirvana și suferință în ceea ce privește natura lor reală – „natura lor reală” însemnând vacuitatea lor sau nirvana naturală.
Versetul 151:
A trece în nirvana sau a nu trece deloc
În ceea ce privește natura lor – nu este nicio diferență.
În ceea ce privește natura lor – nu există nicio diferență. Maestrul repetă acest lucru iar și iar. Care este natura lor? Vacuitatea lucrurilor.
-
-
- A trece în nirvana este un proces. Este un proces de eliminare a tuturor afecțiunilor mentale și eliminarea tuturor semințelor afecțiunilor mentale. Toate tendințele spre afecțiuni mentale. Acest proces este gol. Procesul de cauzalitate este gol.
- A nu trece în nirvana este un proces diferit. Este, de asemenea, gol.
- În ceea ce privește natura lor – nu este nicio diferență. Ambele sunt goale. Și din moment ce ambele sunt goale, putem trece în nirvana, și ăsta este norocul nostru.
- Și trebuie să învățăm să o facem repede. Acesta este un alt punct important. Pentru că viața noastră este scurtă și suntem pe punctul de a ne pierde capacitatea de a face asta. Peste câțiva ani nu mai avem mintea și nici corpul să facem asta. Deci suntem într-o cursă contra cronometru.
-
Trebuie să găsim o cale rapidă, și ea este Tantra. Trebuie să ne pregătim pentru tantra, pentru că tantra nu funcționează de la sine. Avem nevoie de semințe ca să rodească.
„Echivalența” dintre samsara și nirvana
În versetul 151 apare această idee de echivalență între Nirvana și Samsara. Ele sunt echivalente în ceea ce privește natura lor, în ceea ce privește vacuitatea lor.
Si Shi nyampa
Si este prescurtarea cuvântului Sipa care înseamnă viață,
Shi este prescurtare lui Shiwa.
Shiwa înseamnă pace, dar aici Nirvana.
Nyam – echivalent,
Nyi – doi.
Samsara și nirvana sunt echivalente, sunt exact la fel.
Dar în ceea ce privește calitatea experienței, acestea sunt complet diferite. Cel care se află în nirvana se află într-un loc complet diferit de cel care se află în Samsara. Și pentru că ambele sunt goale, putem trece de la unul la altul.
C. Vacuitatea celor trei sfere
– Cele trei sfere ale dorinței
În versetele următoare, ne vorbește despre aplicarea înțelegerii vacuității, ceea ce vom numi „cele trei sfere”.
Sepay Korsum
Sepay înseamnă dorință, poftă, patimă, pasiune, uneori traducem atașament
Kor – cerc, sferă,
Sum – trei.
Deci, cele trei sfere ale dorinței sau ale atașamentului.
1. Obiectul
Sepay Shi
Sepa – dorință,
Shi – bază sau obiect.
Obiectul pe care îl dorim, după care tânjim.
2. Subiectul
Sepapo
Persoana care dorește.
3. Actul în sine
Sepay Jawa
Actul dorinței.
Deci care sunt cele trei sfere?
-
-
- Obiectul – lucrul după care tânjim,
- Persoana care tânjește, subiectul, și
- Actul dorinței.
-
În meditația noastră asupra vacuității trebuie să învățăm să vedem vacuitatea celor trei sfere.
-
-
- Vacuitatea mea, dacă tânjesc după ceva,
- Vacuitatea lucrului după care tânjesc, și
- Vacuitatea sentimentului, a emoției.
-
Același lucru este valabil și pentru aversiune sau orice altceva.
Cel care practică Prasangika Madhyamika se antrenează, tot timpul, să vadă vacuitatea celor trei sfere în tot ceea ce se întâmplă.
Să înțelegem că obiectul dorinței noastre (persoana pe care suntem geloși), de exemplu, persoana care tânjește (adică noi care suntem geloși) și dorința însăși (gelozia noastră) sunt toate goale. Dacă vrem să încetăm de a mai fi geloși, trebuie să înțelegem vacuitatea celor trei sfere și apoi să oprim gelozia pe măsură ce apare. Din nefericire, reacția noastră normală la ceva rău care se întâmplă (să ne supăram sau să fim negativi față de situație) este cea care va determina ca acel lucru rău să se întâmple din nou în viitor. Toată suferința noastră provine din reacțiile ignorante la lucrurile care nu ne plac.
Cu cât încercăm să înțelegem mai mult vacuitatea, cu atât liniștea noastră sufletească va crește și pavăm calea spre ieșire din samsara.
Este esențial să înțelegem toate cele trei sfere. Să zicem că îmi înțeleg vacuitatea, dar nu înțeleg că obiectul meu este gol, și spun că oamenii mă rănesc. Pentru că sunt răi. Dar ei nu sunt răi în sine. Trebuie să înțeleg vacuitatea obiectului, să înțeleg cum se întâmplă că acum experimentez ceva rău, care este karma. Vă aduceți aminte de școala Numai Minte, cum rodește sămânța? [Lama deschide ambele mâini, una deasupra celeilalte ca o floare] Eu, lucrul cu care mă întâlnesc și întâlnirea în sine, toate provin din aceeași sămânță karmică, totul vine din karma. Totul vine de cum am fost în trecut și acum asta mi se manifestă.
Cu cât înțelegem mai repede acest lucru, cu atât vom suferi mai puțin, vom avea mai puține afecțiuni mentale, vom avea mai puține resentimente sau vom tânji mai puțin, și astfel ne vom recăpăta controlul și începem să ne creăm lumea.
Trebuie să învățăm să facem contrariul. Trebuie să facem binefaceri pentru a experimenta rezultate plăcute.
– Cele trei sfere ale învățăturii Dharmei.
Dacă vi se par toate aceste lucruri dificile, ce ar trebui să faceți? Să vă rugați. Și va veni ziua în care totul vi se va părea limpede ca ziua. Și veți spune: „Cum de n-am înțeles atunci?”.
Pentru a grăbi procesul de înțelegere, trebuie să ne rugăm profesorilor, să acumulăm multe binefaceri, să le predăm altora vacuitatea.
Înainte de a preda, de a traduce, de a face meditație etc., ar trebui să petrecem la fel de mult timp cerând binecuvântările Lamei, binecuvântările liniei de maeștri, a ființelor sfinte pe cât ne petrecem timpul făcând activitatea pe care vrem să o reușim. A cere “binecuvântare” înseamnă a cere creșterea capacității noastre spirituale – înțelegerea și practica noastră. Cereți ființelor sfinte să vă crească capacitatea spirituală.
Te poate binecuvânta Lama de la sine?
Putem aplica cele trei sfere și în acest caz. Eu sunt goală, Lama este goală și actul binecuvântării este gol. Și funcționează perfect, tocmai pentru faptul că totul este gol. Plantăm semințele, și când ele vor rodi, vom simți că Lama ne binecuvântează. Și vom simți cu adevărat binecuvântarea lui, așa cum simțim cu adevărat această cameră. Lama nu au nicio putere de a ne binecuvânta de la sine. A cere binecuvântarea creează cauza karmică pentru a primi rezultatul unei binecuvântări.
Motivația noastră pură, devotamentul, credința și rugăciunea noastră creează rezultatul karmic al unei binecuvântări.
Acesta este singurul mod de a primi o binecuvântare. Aceasta este o cheie importantă pentru a înțelege vacuitatea. Trebuie să petrecem mult timp cerând binecuvântarea pentru a înțelege și pentru a percepe vacuitatea în mod direct. Dacă nu cerem, nu o vom primi.
Je Tsongkapa și-a petrecut jumătate din viață în retreat, cerându-i profesorului inimii sale binecuvântări pentru a putea reuși în practica sa. Această credință în Lama plantează semințele astfel încât într-o zi această viziune minunată să apară si să ne dezvăluie toate perspectivele. Această viziune nu funcționează de la sine. Înțelepciunea nu vine de la sine. Nu există profesori care să predea înțelepciunea de la sine. Nu există profesori care să fie sfinți de la sine.
Trebuie să plantăm cauzele pentru ca profesorii să vină să ne spună lucruri extraordinare și să înțelegem deodată totul.
Acest „deodată” este rodirea semințelor. Și trebuie să le plantăm.
Nu există iluminare fără profesori. Fiecare persoană care a ajuns la iluminare a trebuit să treacă prin acest proces de a-și crea profesorii și de a-și invita profesorii la el. Fiecare persoană trebuie să-și creeze profesorii prin binefacerile sale. Ei sunt lipsiți de orice natură și de aceea ne pot aduce la iluminare. Datorită acestui lucru, ei funcționează. Datorită acestui lucru putem ajunge la iluminare prin intermediul profesorilor, creându-ne karma cu ei.
Măsura în care un profesor poate să vă fie util este o funcție a puterii pe care i-o oferiți și se exprimă prin comportamentul vostru față de el. Voi vă creați profesorul după cum vă relaționați față de el. Un profesor nu vă poate oferi înțelepciune. El scoate din gură sunete cărora numai voi le dați sens.
A nu deranja lecția de Dharma
Dacă ați venit la aceste lecții, probabil că presupuneți că am ceva de spus. De fapt, așa vă creați proiecția profesorului. Pentru că profesorul este gol. Profesorul în sine nu spune cuvinte de înțelepciune și nu spune prostii.
Dacă cineva crede că ceea ce are de spus este mai important decât ceea ce spune profesorul, plantează semințele de a nu primi înțelepciune, pentru că el știe deja, iar asta va reduce din importanța învățăturii pe care o primește – pentru că învățătura nu are nicio importanță de la sine.
Acesta este motivul pentru care lecțiile de Dharma nu sunt o dinamică de grup și nu [sunt] schimb de opinii. Este loc și pentru asta – dar nu la lecția de Dharma. Acest lucru slăbește Dharma, coboară Dharma la nivelul a ceva obișnuit, banal, iar un lucru de rutină nu te poate duce la ceva divin. Imposibil.
Din toată această lecție, lucrurile pe care vi le-am spus acum sunt cea mai importantă parte. Pentru că nu venim la aceste lecții să ne petrecem timpul interesant sau să ne dăm eticheta de „persoană spirituală interesată de Dharma” – aceste lucruri nu conduc la iluminare.
Un profesor de yoga a spus: „Citind despre yoga nu duce la iluminare. A fi îmbrăcat ca un yoghin nu duce la iluminare. Trebuie să te comporți ca un yoghin, trebuie să practici ca un yoghin pentru a ajunge la iluminare.”
Deci, aceste lecții au un rol aparent. Nu este ceea ce ne aduce iluminarea. Trebuie să înțelegem vacuitatea profesorului, a lecțiilor, și a noastră – cele trei sfere. Este partea cea mai importantă din tot acest studiu.
Cele trei sfere ale câștigului și pierderii
În versetele următoare, Maestrul Shantideva ne vorbește de fapt despre asta.
Versetul 152:
Și dacă toate lucrurile sunt cu adevărat goale,
Cum ar putea să existe vreun câștig sau pierdere?
Cine este cel care te respectă?
Cine este cel care te insultă?
– Are câștigul natură de sine?
– Cel care câștigă are natură de sine?
– Acțiunea de a câștiga are natură proprie?
Nu. Ele nu au natură proprie. Același lucru este valabil și pentru pierdere. Atunci cum ar putea să existe vreun câștig sau pierdere?
Din lectura cursului:
„Iată primul punct, [care este o descriere a modului în care stau lucrurile în realitate]. Să presupunem că toate aceste lucruri care funcționează, sunt goale de orice natură proprie. Și le judeci pentru a vedea dacă au vreo natură care vine de la sine. Cum ar putea exista atunci vreun câștig de care te simți atras; cum ai putea obține vreodată ceva? Și, de asemenea, cum ar putea exista vreo pierdere care să te facă să te simți furios; cum ai putea pierde vreodată ceva? Niciuna dintre ele nu există câtuși de puțin.”
D. Vacuitatea iubirii, urii, etc.
Vacuitatea onoarei
Cine este cel care te respectă?
Și el este gol. Dacă simt că sunt respectat, este pentru că i-am respectat pe alții în trecut.
– Profesorii mei
– Părinții mei
– Oamenii care m-au ajutat.
Vacuitatea insultei
Cine este cel care te insultă?
Există vreo insultă în lume? În lumea convențională, falsă există insulte. Au cei care ne insultă existență de sine? Nu. Dacă avem karma, ne vom simți insultați, dacă nu avem această karma, nu vom fi insultați. Sunetele pe care le scot, pot fi auzite acum ca cântec de iubire, și nu insultă. Totul depinde de karma.
Vacuitatea plăcerii și a suferinței
Versetul 153:
De unde vine plăcerea sau suferința?
Lucrurile plăcute sau respingătoare?
Dacă examinezi ca să le afli natura,
Cine este cel care dorește
Și ce este lucrul pe care și-l dorește?
Din lectura cursului:
„Folosește-ți logica când examinezi adevărata natură a lucrurilor. Dacă privești lucrurile din acest punct de vedere, vei vedea că niciunul dintre cele trei elemente din această situație nu are natură proprie: când dorești ceva, unde este actul de a dori? Și cine este cel care dorește? Și ce este lucrul pe care și-l dorește?”
Vacuitate celor născuți și a celor care mor
Versetul 154:
Examinează acum această lume a ființelor vii:
Cine este acolo să moară? Cine este pe cale să se nască?
Vacuitatea morții. Tot acest proces, al nașterii, vieții, și al morții, dincolo de altă viață este gol. Totul este gol.
Din lectura cursului:
„În același mod ar trebui să analizezi karma, persoana care acumulează karma și așa mai departe. Când te uiți la toate aceste ființe vii, la toți cei care sunt în viață în lume, cine este atunci cel care moare, în această existență plină de suferință? Moartea însăși nu are nicio natură proprie. Cine este cel care vine și va lua viața viitoare? Cine este cel care pleacă și a luat ultima viață? Cine este ruda care te ajută atât de mult? Cine este prietenul după care te simți atât de atras? Nici unul dintre ei nu au nici cea mai mică natură proprie. Astfel, trebuie să ajungi să înțelegi natura reală a lucrurilor și să depui efort pentru a neutraliza cele opt gânduri lumești din tine.”
Vacuitatea rudelor și a dușmanilor
Cine este cel care vine și cine este cel care pleacă?
Cine este ruda și cine este prietenul tău?
„Tu ești prietenul meu, pentru care voi lupta!” – și dintr-odată mi se răstoarnă karma și el va deveni dușmanul meu.
Ne înfuriem pe dușmanii noștri și ne atașăm de rudele noastre. Maestrul spune: Și cine este dușmanul și cine este prietenul? Karma se poate schimba într-o clipă. Dacă învăț să generez karma bună, toți ceilalți vor fi prietenii mei, pentru că ei nu au natura de a fi dușmani de la sine.
Grup Facebook