Cursul 12
„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
A treia parte
Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 8b
F. Lucrul pe care îl negăm
Gakja
Ce încercăm să infirmăm prin meditațiile asupra vacuității?
Vom vorbi în continuare despre Gakja.
Gakja
Gakja înseamnă lucrul pe care încercăm să-l negăm.
Lucrul pe care îl negăm, care nu a existat și nu va exista vreodată, independent de proiecțiile noastre impuse de karma noastră.
Când spunem că lucrurile sunt goale de ceva, ele sunt goale de Gakja. Înainte de a percepe vacuitatea sau să înțelegem vacuitatea la nivel conceptual, trebuie să înțelegem mai întâi ce este Gakja.
În versetul 140, maestrul Shantideva spune:
Fără să întâlnești acel „lucru” care îți imaginezi că este,
Nu vei înțelege niciodată cum acel lucru nu este.
Prin urmare, faptul că lucrul înșelător
Nu este un lucru – în mod clar este înșelător.
Adică, fără a înțelege vacuitatea unui lucru – fără a înțelege că pixul nu este ceea ce îmi imaginez că este. Trebuie să înțeleg cum gândesc despre el într-un mod greșit.
Elefantul roz cu două capete
De exemplu, să considerăm că un elefant roz cu două capete, în mărime naturală, face ravagii în camera noastră chiar acum.
Ce facem când auzim despre asta? Ne uităm prin cameră și spunem: „Nu”, „Așa ceva nu există”.
Dar pentru ca voi să-mi spuneți „nu există”, mai întâi trebuie să știți ce căutați și ce nu găsiți. L-ați căutat și nu l-ați găsit. Nu numai că nu există, dar nici nu poate exista. Dacă era roz mai treacă meargă, dar cu două capete? Aceasta este Gakja.
Gakja este acel lucru care nu există și nu va putea exista vreodată. Dar noi credem că există și de aceea suferim. Lucrul de care vacuitatea este goală, este Gakja – o formă imposibilă de existență.
„Goale” nu înseamnă „inexistente”!
Când spunem că lucrurile sunt goale, nu ne referim la faptul că ele nu există. Nu le negăm existența. Nu spunem că aici nu este un pix, ci spunem „Nu există nici un pix aici așa cum cred eu că există”.
Nu este nicio Gabriela care să existe de la sine – așa ceva nu există. Gabriela care există și funcționează este o proiecție a karmei – așa ceva există. Cea care există de la sine și este independentă de proiecție – așa ceva nu există. Gabriela care există cumva de la sine, un fel de suflet – asta nu există. Aceasta este Gakja.
Și maestrul Shantideva ne va ajuta să vorbim puțin despre Gakja. El spune în primele două rânduri ale versetului:
Fără să întâlnești acel „lucru” (care este Gakja) care îți imaginezi că este,
Nu vei înțelege niciodată cum acel lucru nu este.
Nu putem spune că elefantul roz nu există, până nu întâlnesc elefantul roz în mintea mea. Maestrul spune că trebuie să mă întâlnesc cu Gakja înainte să-l infirm. Aceasta este cea mai importantă muncă, pentru că ne petrecem viața fugind după lucruri care sunt Gakja – care nu există cu adevărat.
G. Definiția lui Gakja
Gakja este lucrul pe care încercăm să-l infirmăm. Gabriela există – Gakja Gabrielei nu există. Ce este Gakja Gabrielei?
tsokpay tengdu tokpe taktsam mayinpa
Mayinpa – nu este,
Tsokpa – grup sau colecție de părți,
Tengdu – pe acel,
Tokpa – concept sau conceptualizare sau etichetă,
Tak – a conceptualiza,
Tsam – numai.
Definiția lui Gakja este următoarea:
Gakja este lucrul care există de la sine: un lucru care ar putea exista fără a fi un grup de părți pe care suntem forțați de karma noastră trecută să le conceptualizăm într-un anumit fel.
Un lucru care nu este altceva decât o etichetă proiectată pe o colecție de părți.
Să încercăm să explicăm.
Dacă Gakja ar exista, dacă ar fi ceva care să existe de la sine (spunem că nu există nimic care să existe de la sine), dacă așa ceva ar exista, atunci ar trebui să existe într-un mod care este contrar existenței convenționale.
Pentru că noi spunem: lucrurile sunt goale, nu au natură de sine, dar există și funcționează. Dar cum există și cum funcționează? Doar ca proiecție pe o colecție de date brute pe care dacă le analizăm și ele dispar.
Să vorbim despre pix. Dacă pixul ar exista de la sine, atunci ar trebui să existe într-un mod care este contrar existenței convenționale, ca o proiecție pe o colecție de date brute.
Asta e tot ce scrie aici. Dacă Gakja ar exista, el ar trebui să existe într-un mod contrar modului în care există lucrurile în existența lor relativă. Într-un mod care nu este o proiecție pe o colecție de date brute; Asta este tot ce scrie aici.
Un fel de existență diferită de felul în care există, ca rezultat a unei proiecții karmice care mi-a fost impusă din cauza acțiunilor mele din trecut.
Vacuitatea conform școlii Prasangika Madhyamika
Vacuitatea este faptul că nu există niciun lucru care să existe de la sine: nu există nimic în lume care să fie vreun lucru, până când nu ne gândim la el într-un anumit fel, după cum karma noastră trecută ne forțează să ne gândim în acel fel.
Aceasta este definiția vacuității conform Prasangika Madhyamika
Faptul că nu există nimic în lume care să nu fie o proiecție cauzată de karma noastră trecută, aceasta este vacuitatea, iar vacuitatea este sinonimă cu realitatea ultimă.
Credința în existența de sine este atât de înrădăcinată în mintea noastră, încât chiar și atunci când înțelegem ideea de vacuitate, o înțelegem ca pe un lucru care există de la sine.
Vacuitatea este neschimbătoare, dar nu permanentă
Cineva spune: Vacuitatea se schimbă în funcție de karma mea. Adică, cu cât sunt mai pur, atunci și proiecția mea se schimbă. Este adevărat?
Răspuns: Proiecția se schimbă dar nu și vacuitatea. Vacuitatea nu se schimbă. Dacă proiecția se va purifica, Buddha va proiecta paradisul. Dar vacuitatea rămâne vacuitate.
Atunci când pixul dispare, ce se va întâmpla cu vacuitatea lui? Și ea va dispare.
Vacuitatea există? Pixul are vacuitate? Da, deci ea există. Dar nu există de la sine, ea există acum doar ca o proiecție. Acum înțelegem că pixul nu există de la sine, ci ca proiecție din karma mea. Deci pixul este gol și, prin urmare, vacuitatea lui există, deci avem despre ce vorbi. Daca nu ar exista, n-am avea despre ce vorbi.
Gakja este lucrul pe care încercăm să-l infirmăm, este existența de sine a lucrurilor. Acesta este modul în care ele nu există, nu au existat și nu vor exista vreodată.
Am citit versetul 140:
Fără să întâlnești acel „lucru” care îți imaginezi că este,
Nu vei înțelege niciodată cum acel lucru nu este.
Takpay ngu la ma rekpar
De yi ngume dzin mayin
Vacuitatea este, de asemenea, goală de existență de sine.
Următoarele două rânduri ale versetului spun:
Prin urmare, faptul că lucrul înșelător
Nu este un lucru – în mod clar este înșelător.
Ce înseamnă că un lucru înșelător nu este un lucru? Asta înseamnă vacuitatea lui, de a exista de la sine.
Aici Maestrul Shantideva spune: „în mod clar este înșelător”
Adică nu există vacuitate? Nu, spune el: nu există vacuitate care să existe de la sine. Dacă ar fi existat de la sine, atunci ar fi fost Gakja și atunci n-ar fi existat deloc.
Cum există și cum nu există lucrurile
Care este diferența dintre pixul care există Matak Machepar (fără să-l analizăm) și Gajka?
Diferența este că Matak Machepar există și Gakja nu. Aceasta este o diferență foarte importantă.
Am spus că Matak Machepar este pixul care apare înainte să fac o analiză. Înainte de a spune: „Stai puțin, dar ce văd aici? Văd forme, culori, și pixul vine de la mine”.
Pixul există? Da, există și funcționează. Aceasta este realitatea lui convențională, relativă, înșelătoare.
Atunci ce pix nu există? Este pixul care există de la sine, independent de proiecția mea, care mi-a fost impusă de karma, acumulată ca urmare a acțiunilor mele trecute. Acesta este Gakja. Așa ceva nu există. Deci, Gakja nu există, Matak Machepar există și aceasta este marea diferență.
Nu Matak Machepar este problema. Aceste lucruri există și funcționează. Problema noastră este Gakja pentru că credem în el. Dar când mergem să-l căutăm nu-l putem găsi.
Practica noastră ne direcționează să căutăm Gakja (acel obiect existent în sine) și să nu să-l găsim. Este ceea ce scrie în Sutra Inimii. Toată învățătura despre vacuitate ne îndreaptă să vedem cum credem în iluzie, cum credem în ceva care nu a existat și nu va exista vreodată.
Asta este ceea ce ne va scoate din eroare, aceasta este ceea ce ne va crea paradisul. De aceea acest studiu este atât de important.
Și dacă plecați de aici și tot nu a-ți înțeles, ce ar trebui să faceți?
Să vă rugați la profesori, să faceți binefaceri, să sprijiniți Dharma, să susțineți cursurile despre vacuitate.
De ce ar ajuta rugăciunea? Are rugăciunea putere de la sine? Nu, ea este goală. Dar ea plantează semințe, creează karma. Iar când semințele vor da roade, veți percepe vacuitatea. Nici o clipă înainte de asta.
Între timp vom lucra cu mintea pe care o avem. Vom sprijini astfel de lucruri și ne vom ruga la Lama.
Dacă ne rugăm înseamnă că avem credința că lucrurile se vor întâmpla în cele din urmă, iar această credință are o putere extraordinară.
H. Existență dependentă
Până acum am vorbit despre demonstrațiile vacuității numite:
– Unul sau mai multe;
– Așchia de diamant.
În cursul 2 a mai fost dată doar ca titlu și o a treia demonstrație.
Tendrel
Tendrel înseamnă existență dependentă, existență condiționată sau formarea condiționată.
Și aceasta este demonstrația vacuității care se uită la modul în care există lucrurile.
Demonstrația formală a existenței dependente
Demonstrația se numește:
Ten drel gyi ten tsik
Ten tsik – demonstrație,
Ten drel – existența condiționată sau existența dependentă.
Deci, demonstrația existenței dependente.
Demonstrația logică în budism are întotdeauna trei sau patru părți. Aici avem patru.
1. Subiectul demonstrației: lucrurile care funcționează
Chinang gyi ngupo nam chöchen
Acum voi vă apărați iar eu atac. Am mala pe mână, îmi ridic mâna și piciorul și spun: Chinang gi ngupo nam chöchen
Și dacă stau în fața voastră și fac asta, încerc să vă intimidez.
Chi – exterior,
Nang – interior,
Gyi – prepoziție,
Ngupo – lucru,
În budism Ngupo înseamnă un lucru care funcționează. Și un lucru care funcționează este un lucru care se schimbă, este un lucru care vine din cauze, este un lucru care este creat, este un lucru care produce. Toate acestea sunt sinonime în logica budistă.
Nam – face cuvântul la plural.
Chöchen – să considerăm.
Adică, să considerăm lucrurile care funcționează.
Care este subiectul nostru? Lucrurile care funcționează. Orice lucru care funcționează, interior și exterior, adică lucrurile din lumea mea și lucrurile din interiorul meu, adică mintea mea de exemplu.
2. Afirmația pe care dorim să o demonstrăm: ele nu există cu adevărat
A doua parte este afirmația.
Denpar me de
Care este subiectul nostru? Lucrurile care funcționează, lucrurile care se schimbă, cu excepția spațiului gol, a vacuității, a încetărilor și a adevărurilor. Toate fenomenele din lumea noastră, despre asta vorbim aici.
Ce afirmăm? Că ele nu au o existență proprie.
Am avut în lecția 2, denpa nyi, adică cele două adevăruri, cele două tipuri de realitate.
Denpar înseamnă adevăr.
Me de – nu există (nu există cu adevărat).
Deci, afirmăm că lucrurile nu există cu adevărat.
Și accentul este pus pe Denpar. Nu spunem că nu există, spunem că nu există cu adevărat în sensul că nu există într-un mod suprem/ultim.
Deci, primul a fost subiectul, al doilea a fost afirmația pe care o facem cu privire la subiect, iar al treilea este argumentul pe care îl aducem.
Exact ca la geometrie: datele, afirmația, demonstrația. Geometria în greacă: geo = pământ, metria. Logica budistă s-a dezvoltat ca urmare a întâlnirii cu grecii datorită cuceririlor lui Alexandru cel Mare care a ajuns în India.
3. Argumentul: pentru că lucrurile depind de alte lucruri
Deci, ce vor răspunde? De ce lucrurile nu există cu adevărat? Pentru că ele depind de alte lucruri.
Tendrel yinpay chir
Tendrel este argumentul dat, adică existență dependentă.
Yinpay – ei, de la verbul a fi,
Chir – deoarece. Când dăm un argument, încheiem cu Chir. În română îl punem la început: „Deoarece… “- . În tibetană se pune la sfârșit.
Deci,
Subiectul – Să considerăm lucrurile care funcționează: interioare și exterioare.
Afirmația – Nu există cu adevărat.
Argumentul – Pentru că ele există în dependență de alte lucruri, depind de alte lucruri.
Și aici vom merge după școlile budiste, deoarece ele vor defini existența condiționată în moduri diferite. Argumentul va fi diferit de la o școală la alta și le vom detalia în scurt timp, dar mai întâi vom termina structura generală a demonstrației.
4. Exemplul: De exemplu, ele sunt ca reflexia unei persoane într-o oglindă.
A patra parte este opțională. Ea este un exemplu care se dă.
Per na suknyen shin
Shin – este ca,
Per na – exemplu,
Suk – formă sau corp,
Suknyen – reflexia unei persoane.
Deci, exemplul dat este că toate lucrurile sunt ca reflexia unei persoane într-o oglindă.
Când am vorbit în Lo Jong despre vacuitate, acolo a fost dat un alt exemplu: Vezi orice apariție înșelătoare ca un vis
Ca băiatul care moare în vis
Maestrul Shantideva, în versetul 141 spune:
Și astfel, când într-un vis, un copil moare,
Starea minții care crede că nu mai este
Va copleși gândul că el încă trăiește,
În ciuda faptului că ambele sunt înșelătoare.
Maestrul ne dă un exemplu de vis în care copilul moare.
Deci, mai întâi avem ideea că există un copil, apoi visăm că el a murit, copilul a dispărut. Acest verset se referă, de asemenea, la discuția despre vacuitatea sentimentelor și la întrebarea cum poate o minte înșelătoare să ajungă la adevăr.
Visăm, în vis avem un copil, apoi în acest vis copilul moare și avem sentimentul de durere, iar sentimentul care crede că el nu mai este, copleșește gândul că el încă trăiește, cu toate că totul este înșelător.
Acesta a fost un alt exemplu pe care ni-l dă maestrul că o minte înșelătoare poate înțelege vacuitatea, chiar dacă totul este fals.
În exemplul din Lo Jong,
Vezi orice apariție înșelătoare ca un vis
Apariția, când suntem treji, nu este diferită, este doar o stare diferită a minții.
Lucrurile ni se par reale când suntem treji, dar și când visăm ni se par la fel de reale. Copilul în vis părea real, moartea lui părea reală, iar când ne trezim înțelegem că ele nu au existat. Unde a fost acest vis?
Unde a avut loc visul? Numai în mintea noastră. Nu are alt loc. Exact același lucru se întâmplă și în viața noastră. Asta dorește să ne învețe Maestrul Shantideva – vacuitatea lucrurilor. Ele par a fi reale, dar nu sunt cu adevărat acolo. Luați toate lucrurile care funcționează – un copil este un lucru care funcționează, orice se schimbă funcționează – ele nu există cu adevărat, deoarece depind de alte lucruri.
Existența dependentă conform diferitelor școli de gândire
Ceea ce ne mai rămâne pentru a completa demonstrația, este de a detaila argumentul existenței dependente, sau cu alte cuvinte diferitele definiții date de școli ale existenței dependente.
Diferitele școli ale budismului înțeleg semnificația originii dependente în moduri diferite. Cele trei explicații principale sunt:
1. Funcționaliștii: lucrurile există pentru că depind de cauzele și condițiile lor
Gyu dang kyen la tenne druppa
Gyu – cauză,
Dang – și,
Kyen – condiție,
La – de,
Tenne – depinde,
Druppa – există.
Deci, lucrurile există pentru că depind de cauzele și condițiile lor.
Aceasta este existența dependentă a lucrurilor. Ei spun: lucrurile există, dar nu există de la sine. Cum există ele? În funcție de cauzele și condițiile acestora.
Cauze și condiții – ne putem gândi la: fumul depinde de foc, ploaia depinde de nori; trebuie să fie nori pentru a fi ploaie. Pentru a exista un copil – este nevoie de un tată și de o mamă. Acesta este punctul de vedere al Funcționaliștilor. Percepția noastră obișnuită este că lucrurile sunt cauzate, există cauze care determină lucrurile.
Concepția școlii Abhidharma spune: „dacă există un tată și o mamă – va fi un copil”. Aceasta este cauzalitatea pe care am negat-o de fapt în Dorje sekmay [în demonstrația așchia de diamant].
Aceasta este școala inferioară în budism, dar și ea neagă existența de sine, iar acest lucru este important. Lucrurile sunt în proces, sunt cauze, vor fi efecte. Ea corespunde modului în care trăim, dar nu este înțelegerea ultimă a realității.
Ea este cu siguranță o școală de gândire care alină suferința. Nu înlătură suferința, dar o ușurează mult.
Care este diferența dintre cauze și condiții?
În Abhidharma Kosha se face diferența între cauze și condiții. De exemplu, ca să fie un copac,
– este nevoie de sămânța copacului, aceasta este cauza.
– este nevoie și de condițiile de sprijin: solul, umiditatea, soarele.
Și este adevărat. Dar când ne uităm din punctul de vedere al școlii Prasangika Madhymika – nu există nicio diferență. Nu este atât de important să facem distincția între ele, acesta este adevărul.
2. Școala Independenților: lucrurile există pentru că depind de părțile lor
Apoi vine școala Svatantrika și spune: „Stai așa, dar ce spui de spațiul gol? El nu are cauze. Nu există cauze și condiții și cu toate acestea există spațiul gol. Această școală va spune: „Bine, în loc să spunem că un lucru depinde de cauze și condiții, vom spune că el depinde de părțile sale”.
Rang gi chashe la tenne druppa
Chashe – părți,
Rang – ale sale,
Tenne – depinde,
Druppa – există.
Lucrul există pentru că depinde de părțile sale.
Svatantrika este formată din jumătatea inferioară a școlii Căii de Mijloc – Madhyamika. Este numită și Școala Independenților. Ea nu este inclusă în școala Funcționaliștilor. Svatantrika spune că lucrurile există pentru că depinde de părțile lor, iar aceasta este o mică corecție pentru noi. Ea încă nu se uită la vacuitatea părților în sine. Dar permite includerea unor lucruri precum spațiul, pe care definiția anterioară nu putea să o includă.
Această concepție este superioară numărului unu de mai sus, deoarece explică de ce există lucruri care nu depind de o cauză (de exemplu, spațiul), dar totuși au existență dependentă (în sensul că sunt dependente de părțile lor).
3. Școala Prasangika: proiecție pe o colecție de date
Ceea ce ne interesează este versiunea școlii Prasangika Madhyamika a lui Tendrel, a modului în care există lucrurile.
Tsokpay tengdu tokpe taktsam la tenne druppa
La Tenne Druppa – lucrurile există pentru că depind,
Tsok – colecție, adunare,
Tengdu – pe,
Tokpe Tak – a proiecta o proiecție,
Tsam – doar, numai
Lucrurile există doar ca proiecție pe care o proiectăm pe o colecție de date brute.
Lucrurile există numai în dependență de modul în care ne gândim la ansamblul de părți, o proiecție pe care o proiectăm pe o colecție de date brute, iar acesta este sensul suprem al existenței dependente.
Dacă mergeți la cursuri de budism, veți auzi o mulțime de versiuni despre existența dependentă. Oamenii vorbesc despre interființă, despre cauze și condiții, vorbesc despre părți. (Interființa este un concept filozofic și o practică de contemplare înrădăcinată în tradiția budistă zen, propusă în special de Thich Nhat Hanh. Ea subliniază interconexiunea și interdependența tuturor elementelor existenței.)
Dar sensul suprem al existenței dependente: lucrurile există doar în dependență de proiecția pe care o proiectez pe o colecție de părți. Aceasta este singura existență pe care o au. Nu au altă existență.
Asta este ceea ce Maestrul Shantideva încearcă să ne învețe.
Dacă văd ceva frumos, ce va spune a treia școală? De unde a venit? Din proiecția mea.
De unde a venit această proiecție?
– Din faptul că am dăruit altora lucruri frumoase, sau
– Din faptul că am respectat legile morale.
Pentru a vedea lucruri care funcționează, lucruri care sunt pure în viața mea, lucruri care sunt frumoase în viața mea, trebuie să acumulez karma. Această karmă provine din puritatea pe care o produc prin respectarea regulilor morale. Și acesta este principalul lucru.
Celelalte explicații nu ne direcționează neapărat să respectăm moralitatea. Ele spun: „Lucrurile vin din cauze și condiții, aici este o statuie frumoasă pentru că sculptorul a învățat la Paris mulți ani”. Ele nu explică de ce experimentez o statuie frumoasă. Nu contează cât a studiat sculptorul și unde a studiat.
Pentru a putea avea o experiență estetică frumoasă, trebuie să o pot proiecta, iar asta va veni doar din karma. Și asta mă va îndruma să acumulez această karmă, care va veni doar din respectarea moralității, din menținerea unei vieți pure.
Aceasta este singura concepție a existenței dependente care funcționează. Numai așa apar lucrurile. Și numai așa ne transformăm mintea.
Am să pun următoarea întrebare: Care este lucrul care există de la sine, creat de un alt lucru care există de la sine? Dați numele acestui lucru care există de la sine determinat de un alt lucru care există de la sine.
Răspunsul este: așa ceva nu există.
Nu există nimic care să determine ceva în lumea noastră într-un mod care să existe de la sine. Nu există ceva care să determine altceva.
– cheia nu pornește mașina,
– banii nu cumpără înghețată,
– munca grea nu face bani.
Exemple de aplicare în viața noastră
– Banii
Banii nu produc bani? Sau banii fac pui?
Dacă ar fi așa toți cei care au bani ar avea mai mulți bani, ceea ce nu este adevărat. O sută de mii de dolari se pot transforma peste noapte în cinci dolari. Banii nu fac bani. Nu este adevărat.
Modul nostru de gândire este total greșit.
Lucrurile există doar în dependență de proiecția mea pe o colecție de date brute. Această proiecție este determinată de karma, iar ea este determinată de modul în care m-am comportat cu ceilalți în trecut, cât de pur am fost în trecut, cât de bine am respectat moralitate: de a nu face rău altora și de a le face bine.
Și dacă ceva mi se întâmplă în viața mea – asta îmi va spune ce mai trebuie să purific. Și asta este tot. Nu vom mai spune: „Vai de mine, de ce s-a întâmplat asta și de ce mi-au făcut asta”? Nu. Vom spune: „Mulțumesc că mi-ai arătat ce mai trebuie să fac. Ești profesorul meu . Dacă nu mi-ai fi arătat acum, karma mi-ar fi rodit cu mult mai rău. Acum mi-ai dat o șansă de a purifica”.
Dacă vin cu această înțelegere – atunci totul mă va învăța. Fiecare eveniment și fiecare persoană devine un profesor, sunt în permanență înconjurat de profesori. Atunci de ce să mai fiu tristă?
– Bolile
Trebuie să luăm medicamente dacă suntem bolnavi sau nu?
Medicamentul poate vindeca de la sine? Nu.
Există ceva care să determine altceva în lume care să existe de la sine? Tocmai am spus: nu există așa ceva. Aspirina vindecă durerea de cap?
Nu, de la sine.
Am nevoie să acumulez karma care să vindece durerea de cap și apoi va vindeca durerea de cap. Și dacă nu am karma, atunci aspirina nu va vindeca. Deci, care este răspunsul? Luăm aspirina sau nu?
Luăm aspirina, dar nu pe stomacul gol.
Dacă nu vrem dureri de cap, trebuie să avem grijă de alții, să avem grijă de bolnavi, să nu poluăm aerul, să prevenim accidentele rutiere, să protejăm viața, nu omorâm gândaci. Dacă nu vrem să facem rău corpului nostru, trebuie să avem grijă să nu rănim trupurile altora, să-i ajutăm să-și mențină sănătatea. Apoi, cu sau fără aspirină, durerea de cap va dispărea.
Un medic care tratează același caz de boală, aceleași simptome cu același tratament – vă va spune că unul reușește, și altul nu. Pentru că nu funcționează de la sine.
Dacă credeți că ajută, atunci luați tratamentul, dar nu renunțați de a-i ajuta pe alții, pentru că mai devreme sau mai târziu va înceta să mai funcționeze. În măsura în care funcționează, asta înseamnă că aveți karma în care i-ați ajutat pe alții. Dacă nu există această karmă – tratamentul nu va funcționa.
Rezumatul demonstrației existenței dependente
Am vorbit despre cum definesc școlile budiste existența dependentă. Și toate aceste școli suntem noi.
Să nu credeți că ele au fost în India și nu sunt importante. Ar fi greșit să gândiți așa. Ele sunt foarte importante pentru că înțelegerea lor ne poate salva de eroarea noastră. Trebuie să le învățăm.
-
-
- Școlile Funcționaliștilor – Abhidharma, Logicienii, și Numai Mintespuneau că lucrurile există în dependență de cauzele lor.
-
Pentru ca un copac să existe, este nevoie de o sămânță a lui, pentru ca un copil să existe este, nevoie de tată și mamă.
Descrierea lor nu este complet exactă, de ce? Pentru că dau existență de sine cauzelor și pentru că nu se aplică tuturor lucrurilor, precum spațiul gol care nu are cauze.
-
-
- Svatantrika, formată din jumătatea inferioară a școlii Căii de Mijloc– Madhyamika,numită și Școala Independenților care spune că lucrurile există în dependență de părțile lor. Și va include spațiul gol și vacuitatea.
-
Care sunt părțile vacuității? Vacuitatea aparține obiectelor. Nu putem vorbi despre vacuitate fără să vorbim despre cealaltă parte a lui, care este obiectul.
-
-
- Prasangika Madhyamikacare spune că lucrurile depind de proiecțiile lor. Lucrurile există doar ca proiecție, ca un concept pe care l-am atașat unei colecții de date brute și nimic mai mult.
-
Și de unde vine acest concept? De unde vine această etichetă?
Această etichetă este rezultatul karmei mele, iar karma mea este rezultatul tuturor lucrurilor pe care le-am făcut în toate viețile mele anterioare până în acest moment. Aceasta este karma mea.
Deci aceasta este demonstrația oficială, formală a existenței dependente.
Puterea eliberatoare a școlii Prasangika
-
-
- Suferința noastră este și ea goală
-
Aceasta este o întrebare care apare tot timpul. Există cele patru adevăruri nobile:
– Există suferință,
– Există cauze pentru suferință,
– Există încetarea suferinței, și
– Există o cale de încetare a suferinței.
Dar cine ajunge la încetarea suferinței? Cine este cel care suferă și apoi nu mai suferă? Noi spunem că acesta nu există de la sine, nu are existență reală.
Dar despre suferință ce spunem? Că nici ea nu există de la sine.
Cum rămâne cu calea de încetare a suferinței? Nici ea nu există de la sine.
Este exact ceea ce ne învață Prasangika Madhyamika. Asta o deosebește de școlile inferioare.
-
-
- Nu există în noi nicio fărâmă de existență de sine
-
Ideea este că nu numai omul este gol. Școlile inferioare o vor numi „lipsa de sine”. Ele vor spune: „Sunt cinci agregate, dar nu există niciun proprietar al lor”. Practica școlii Hinayana este să cauți proprietarul celor cinci agregate și să nu-l găsești.
Lucrul pe care ele nu-l fac, este de a coborî la nivelul datelor brute pe care ne proiectăm sinele.
Deci spunem: cine este omul? L-am împărțit în cinci agregate. Să presupunem că ajungem să conștientizăm că această persoană despre care credem că este totalul acestor agregate, nu are existență de sine. Dar ce spunem despre agregatele în sine?
Am vorbit despre:
Gangsak gi dakme
Chö kyi dakme
Gangsak – persoană sau om.
Deci, Gangsak gi dakme înseamnă că omul nu există de la sine.
Cel de care avem nevoie pentru a ne elibera este Chö kyi dakme: și datele brute pe care este proiectată persoana sunt, de asemenea, goale de existență de sine.
Și dacă continuăm să căutăm, vom da peste următorul strat. Iar lucrul pe care îl analizăm va dispare.
Nu ne oprim la vreun nivel și spunem: de aici în jos ea există de la sine. Spre orice nivel mergem lucrurile vor continua să fie goale. Și astfel ne putem construi paradisul, pentru că este gol. Aceasta este o deosebire foarte importantă aici.
Asta face ca Prasangika Madhyamika să fie specială, și de aici îi vine puterea.
În această demonstrație spunem că nu există nimic care să existe de la sine într-un mod independent de percepția mea.
Și de unde îmi vine percepția? Din karma.
-
-
- Cauzalitatea convențională este, de asemenea, goală de existență de sine
-
Nu numai obiectele sunt goale, ci și cauzele.
Apa din pahar nu potolește setea în sine. Ea va funcționa ca ceva care potolește setea doar dacă proiectez eticheta „potolește setea” și asta depinde numai de karma mea, depinde de cât de mult am potolit setea altora în trecut, altfel nu voi proiecta această etichetă în acest moment.
Știința este greșită! Nu este adevărat că – apa potolește setea – nu de la sine. Ea nu are o astfel de natură de sine.
Și cum demonstrăm asta? Să luăm, de exemplu o persoană pe moarte. Când o persoană moare, elementele din corp încep să se dizolve una câte una și vine o etapă în timpul morții în care persoanei îi este foarte sete, deoarece elementul apă începe să se dizolve și nu va mai putea bea. Limba i se umflă și nu mai poate bea. Îi putem da toată apa din lume și el nu se va sătura. Pentru că apa nu are proprietatea de a potoli setea de la sine.
Nu există nimic care să determine altceva în modul obișnuit, fals, în examinarea ultimă a cauzalității.
Atunci când nu analizăm, spunem: „Am băut, acum nu mi-e sete” – așa funcționează.
Când analizăm cauzalitatea nu spunem că lucrurile nu funcționează, ci nu determină alte lucruri de la sine.
Lucrurile nu sunt cauze în sine. Și în acest sens, știința este greșită, deoarece știința nu explică de ce mi se întâmplă acest lucru și cum îmi generez fericirea din asta.
Știința va explica că moleculele de apă, fac ce fac în organism și nu voi mai simți setea. Dar ea nu-mi va explica de ce am primit apă când mi-a fost sete și de ce altcineva nu a primit apă când i-a fost sete. Și nici nu-mi va explica cum să folosesc aceste cunoștințe pentru a fi fericit.
Deci cauzalitatea pe care ne-o prezintă știința nu este greșită, ci nu este suficientă, este superficială. Este la un nivel foarte superficial și dacă are vreo funcție, nu și-o îndeplinește până la capăt în sensul că nu ne explică cum vom înceta să mai suferim. Cum voi primi apă de fiecare dată când am nevoie de apă?
Exemplul menționat este ca reflexia în oglindă, care pare reală dar nu este reală. Toate lucrurile ne apar ca și cum ar avea existență reală, ca și cum ar exista de la sine, pe când ele sunt doar o reflexie într-o oglindă, ca și copilul care moare în vis. Același lucru.
Suferința nu are existență proprie – și totuși o simțim reală atunci când vine.
Când visez că-mi moare copilul în vis, nu sufăr? Sigur că sufăr. Mi-a părut real? Da! Dar m-am trezit și am văzut că nu era niciun copil și nu era mort. Dar durerea era acolo.
Aceasta este durerea noastră în samsara. Și de aceea înțelegerea vacuității ne va elibera de durere. Vom înțelege vacuitatea
– Lucrului care a provocat durerea,
– A persoanei care a experimentat durerea, și
– A durerii în sine.
Aceasta este toată învățătura.
Cât de mult înțelegem vacuitatea, este câtă durere mai avem în viața noastră. Așa este și cu fericirea. De aceea putem produce cât ne dorim.
Dacă aceste lucruri ar fi existat de la sine, ori aș fi fost norocos, ori ghinionist. Dar ele nu au existență de sine, vin din karma. Dacă înțeleg cum funcționează karma, pot produce cât vreau.
De aceea putem opri suferința și putem ajunge la iluminare.
Grup Facebook