Cursul 12
„Ghidul de viață al războinicului spiritual”
A treia parte
Nivelul cinci al filozofiei Căii de Mijloc – Madhyamika
Inspirate după învăţăturile lui Geshe Michael Roach.
Traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.
Lecția 8a
A. Practica conștientizării profunde
Multe dintre întrebările voastre se referă la un eveniment dificil care vi s-a întâmplat sau la o experiență dificilă sau la un disconfort pe care l-ați avut, și spuneți: „Bine, bine, ne vorbești despre toate aceste lucruri, dar cum rămâne cu acest caz? Și în acest caz? Și în acest caz? – Toate intră în aceeași categorie. Ne luptăm pentru că nu vrem să ne asumăm responsabilitatea, ne luptăm pentru că această atitudine ne redă toată responsabilitatea. Și noroc că este așa.
Și asta ne spune maestrul Shantideva.
De ce a scris maestrul cartea? Pentru că el este un mare bodhisattva, pentru că ne vede suferind. El spune: „Iată o cale de ieșire din suferință”. Această cale nu a inventat-o el, dar a formulat-o foarte frumos. Nici Buddha nu a inventat această cale, pur și simplu a descoperit-o în meditația sa.
În versetul 93 el spune:
Prin urmare, antidotul la toate acestea,
Adică la toate durerile, necazurile și neînțelegerile prin care trecem, antidotul pentru toate lucrurile negative care ni se întâmplă,
Este meditația și analiza.
Meditația și analiza în profunzime a modului în care se întâmplă aceste lucruri, a principiilor pe care ni le prezintă aici.
Încercarea de a ne înfrunta cu situația și de a nu reacționa, deși încă fierbem înăuntru, și poate mai târziu vom exploda de supărare, această încercare plantează semințele în câmpul fertil al examinării, ne spune maestrul, iar aceste semințe vor crește și vor deveni din ce în ce mai puternice pe măsură ce continuăm să facem asta. Acesta este antidotul.
La început nu avem prea multă forță. Cu toate că încercăm, la început nu funcționează atât de bine, dar este în regulă. Dar tocmai această încercare a noastră de a face acest lucru este cea care ne întărește mușchii de cum să lucrăm cu karma și vacuitatea și să ne transformăm lumea. Prin urmare, aceasta este concentrarea profundă a yoghinului.
Conștientizările care vin în urma concentrării profunde
Cum ajunge un yoghin la iluminare? La conștientizările profunde asupra vacuității? El ajunge prin concentrare profundă.
Maestrul spune:
Concentrarea profundă, hrana yoghinului, va crește
Din câmpul fertil al examinării atente.
Cum va reuși yoghinul să ajungă la concentrare profundă și la conștientizări înalte? Asta va veni din karma de a examina aceste lucruri și de a le aplica mai întâi, înainte ca el să fie într-o concentrare profundă. Concentrarea profundă nu va veni sau nu va reuși dacă nu a făcut mai întâi această muncă. Ea plantează karma. Totul funcționează pe karma.
Acum nu trebuie să spuneți: „Ok, nu-mi înțeleg realitatea, mă voi duce în retreat mai lung și apoi o voi înțelege”.
Un retreat nu aduce conștientizări ale vacuității. Un retreat este cum se întâmplă ele, dar ca ele să se întâmple trebuie să plantăm mai întâi karma.
Trebuie să plantăm semințe pentru a ajunge la conștientizări. Trebuie:
– să învățăm mult despre vacuitate,
– să predăm despre vacuitate,
– să ne gândim mult la vacuitate,
– să sprijinim oamenii care predau despre vacuitate,
– să-i ajutăm pe ceilalți să integreze aceste lucruri. Cu cât îi ajutăm pe ceilalți să înțeleagă, cu atât înțelegerea noastră asupra vacuității se va aprofunda.
De aceea, Maestrul Shantideva a scris capitolul opt înainte de nouă, unde spune: „Pune-te în locul celorlalți”, pentru a acumula karma cu celălalt.
B. Conștientizarea profundă a minții
În versetul 103 maestrul spune:
Mintea nu rezidă în organele de simț,
Nici în formă și în rest, și nici undeva între ele;
Obiectele de simț, forma și restul (celelalte agregate) sunt obiectele simțurilor.
Cum funcționează mintea? Am spus că există trei componente:
– Obiectul,
– Simțurile, și
– Întâlnirea dintre ele, care este conștientizareacare o însoțește.
Maestrul caută mintea în ordinea verigilor din Roata Vieții. El spune: „Unde este mintea? Ea nu rezidă în simțuri, nu rezidă în obiectul simțurilor, adică „forma și restul”, nici undeva între ele, în întâlnirea dintre ele, nu este nicăieri.
Ea nu este în afară, nici înăuntru,
Și nici nu poate fi găsită în altă parte.
Deci trecem acum la conștientizarea profundă a minții.
sem drenpa nyershak
Aceasta este a treia conștientizare profundă.
În această parte, căutăm să înțelegem vacuitatea celui de al cincilea agregat. Este agregatul care conține conștientizarea legată de cele cinci simțuri și conștientizarea legată de cel de-al șaselea simț, care este mintea însăși, conform budismului.
Această analiză are două părți principale:
i. faptul că conștientizarea minții nu are natură de sine,
În tibetană:
yi kyi shepa rangshin gyi mepar tenpa
Yi – minte,
Yi kyi Shepa – conștientizarea minții,
Rangshin gyi mepar – lipsa naturii de sine,
Tenpa – ilustrare, exemplificare, învățătură și de asemenea etapă.
ii. faptul că toate celelalte cinci tipuri de conștientizaresunt lipsite de orice natură de sine.
În tibetană spunem:
namshe nga rangshin gyi mepar tenpa
Namshe – conștientizări, cele care alcătuiesc al cincilea agregat.
Nga – cinci,
Rangshin gyi mepar – lipsa naturii de sine,
Tenpa – ilustrare, exemplificare, învățătură și de asemenea etapă.
Rangshin gyi mepar tenpa – etapa în care ilustrăm că acestea sunt absente de orice natură de sine.
Diferite modele ale minții
Atunci când am numit cele cinci agregate, al patrulea a fost Duje – factorii mentali.
Abhidharma Kosha enumeră patruzeci și șase de factori mentali, dar doi dintre ei au primit fiecare un agregat,
-
-
- Sentimentele, și
- Discernământul.
-
Cei patruzeci și patru de factori se află în Duje, în interiorul celui de-al patrulea agregat.
– Deci, dacă luăm acest model al Abhidharmei Kosha – și el nu este singurul model care există, dar să presupunem pentru un moment că luăm acest model, atunci vom spune că avem patruzeci și șase de factori mentali, așa cum se spune acolo. Acesta este un mod de a ne descrie mintea, de a spune ce este mintea noastră? Ea constă din patruzeci și șase de factori: sentimentele, discernământul și toți ceilalți patruzeci și patru de factori mentali.
Deci, acesta este un mod care spune: mintea este o proiecție a unui concept, „mintea mea”, pe patruzeci și șase de părți.
Acesta este un model al minții, în care datele brute sunt aspecte ale minții: sentimentele sau diferiți factori mentali.
– Am dat și un alt model al minții. Dacă vă mai amintiți, am descris mintea ca o succesiune de momente ale minții: momentul prezent al minții, momentul următor, momentul următor. Maestrul Shantideva în capitolul șapte, în bucuria efortului, în versetul 101, a vorbit despre „continuum” și „colecție” care sunt aceste două modele. Așadar, acesta este un alt model al minții care este încă o proiecție, dar acum părțile sale sunt pe axa timpului în loc de factori mentali.
– Acum am dat și al treilea model. Acela de a privi agregatul conștiinței ca fiind format din șase conștientizări diferite: cele ale simțurilor și al minții însăși. În toate cele trei cazuri, avem o proiecție a unui concept pe o colecție de elemente.
Mintea însăși este goală, este o proiecție, nu are natură de sine. Iar când o persoană ajunge la iluminare și își purifică toate afecțiunile mentale și toate obstacolele din mintea sa, va fi forțat să-și proiecteze mintea pură pe o colecție de componente pe care le-a purificat, și acum sunt pure. Ea se simte minunat!
Atunci când devii un arhat și îți distrugi afecțiunile mentale, karma ta trecută te forțează să îți vezi mintea ca fiind liberă de orice afecțiune mentală. Atunci când ai o karma și mai bună, aceasta te forțează să vezi toate momentele de conștiință ca omnisciență. Omnisciența este, de asemenea, o proiecție.
Analiza în șapte pași
În continuare, în loc să investigăm direct relațiile dintre minte și componentele sale, după una dintre modelele de mai sus, vom merge indirect.
Pentru a ilustra vacuitatea minții, Gyaltsab Je ne propune să ne folosim de analiza lui Arya Nagarjuna numită: analiza în șapte pași. Gyaltsab Je în comentariul său doar descrie această analiză, dar fără să intre în amănunte.
Aici Geshe Michael a căutat și ne-a adus acest studiu, din comentariul numit Intrarea pe Calea de Mijloc scris de maestrul Chandrakirti.
În cei șapte pași, Nagarjuna analizează vacuitatea minții. Și toți pașii analizei tratează de fapt problema relației dintre minte și componentele sale. Componentele pot fi unul dintre cele două modele pe care tocmai le-am menționat.
i. ori cei patruzeci și șase de factori mentali din modelul Abhidharma Kosha,
ii. ori succesiunea de momente ale minții, pe linia timpului.
Indiferent de modelul pe care îl analizăm ne uităm la relația dintre ideea noastră despre minte și componentele minții – fie că este vorba despre timp, fie despre diferite aspecte. Și ne uităm la vacuitatea acestei relații.
Nagarjuna se folosește în analiza sa de o căruță de lemn (astăzi ne putem gândi la o mașină) și analizează relația dintre „căruță” și părțile căruței.
Căruța
Cuvântul pentru căruță, car sau trăsură în tibetană este:
Shingta
Ta – cal,
Shing – lemn.
Deci, shingta înseamnă cal de lemn.
Există șapte pași pentru această analiză, așa că începem să-i enumerăm.
1. Este căruța egală cu părțile sale?
Denyi dang
Dang înseamnă și,
Denyi – existența lor de sine sau ei înșiși.
Căutăm să analizăm relația dintre căruță și părțile sale. Căruța are roți, atelaj, osii, caroseria, cutia birjarului etc.
Este căruța egală cu părțile sale în mod individual?
(Această analiză am făcut-o deja cu corpul, așa că acum vom vorbi despre căruță).
Deci, putem spune că acest vehicul este egal cu părțile sale?
Nu, dacă fiecare parte ar fi „căruța” de sine stătătoare, atunci ar exista atâtea căruțe câte părți există.
Acum vreau să analizez relația dintre mintea Gabrielei și părțile minții. Eu nu pot să fiu niciuna dintre părțile minții mele. Să zicem, că iubirea este una dintre părțile minții mele. Dacă sunt iubire, atunci nu pot fi niciodată supărată, dar uneori mă supăr! Deci nu se pune problema ca eu să fiu una dintre părți.
2. Este căruța ceva separat de părțile sale?
Shen nyi dang
Shen – ceva separat de,
Dang – și.
Este căruța ceva separat de părțile sale?
Aceasta este o întrebare importantă. Este căruța ceva separat de părțile sale și nu are nicio legătură cu părțile?
Aceasta este problema: poate fi căruța separată de părțile sale? Nu.
Aceasta ar însemna că, „calitatea de a fi căruță” este întotdeauna prezentă, neschimbătoare – chiar dacă am îndepărta toate părțile, ea ar fi în continuare o căruță.
Este exact aceeași problemă cu sufletul care ar putea exista independent de corp și de minte. Oare există undeva un fel de suflet al Gabrielei care nu are nicio legătură cu părțile minții mele, nu are nicio legătură cu momentele care trec, nu are nicio legătură cu capacitatea mea de concentrare și cu toți diferiții factori mentali – un fel de Gabriela în afara tuturor acestora, fără nicio legătură cu toate acestea – este posibil oare? Și dacă ar fi, unde ar putea fi? Acesta este poate cel mai important punct din această analiză, sau putem spune: este punctul care contrazice orice opinie care nu este budistă.
Sunt cumva diferită de toate aceste lucruri? Sunt într-un alt loc, fără nicio legătură cu ele? Sunt undeva în afara tuturor acestor factori? Daca da, atunci unde?
Sunt un concept? Dar și conceptualizarea este un factor mental; capacitatea mea de a proiecta Gabriela este, de asemenea, un factor mental.
Dar conceptul chiar există? Pentru că asta e partea care mă blochează. Pentru că îi dau existență de sine și mă comport ca și cum ea ar avea existență de sine – pe când ea nu are. Și de aceea am probleme în viață.
Ceea ce facem în analizele noastre este să căutăm existența supremă a lucrurilor, acolo unde ele există cu adevărat. Nu negăm că există concepte. Există conceptul de „minte”, și vrem să ajungem la înțelegerea vacuității minții, care nu are existență de sine. Căutăm să vedem dacă conceptul de „mine ”, conceptul de „Gabriela”, conceptul de „căruță”, există în mod suprem. Rolul acestui exercițiu este să înțelegem vacuitatea lor, faptul că ele nu au existență supremă și, prin urmare, putem transforma totul.
Caut unde există cu adevărat căruța? Și nu o găsesc în părți și nu o găsesc în afara părților. Ea nu este niciuna dintre părți și nu este în alt loc în afara părților.
3. Este căruța dependentă de părțile sale?
Ten Dang
Dang – și,
Ten – dependent.
Este căruța dependentă de părțile sale?
Căruța se sprijină pe părți sau este susținută de ele?
Nu ne referim aici la modul în care caroseria stă pe roți, ci la faptul dacă căruța se sprijină cumva pe părțile sale sau depinde de părțile sale. Oare căruța există în acest mod? Că ea depinde de părțile sale?
Este ceva ascuns în întrebare. Fiți atenți la întrebare: Căruța depinde de părțile sale?
Dacă da, ea ar trebui să fie separată, distinctă, de părțile sale – ceea ce nu este cazul după cum am văzut în numărul doi de mai sus.
Vorbim aici despre relația de dependență dintre căruță și părți. Pentru ca să existe o astfel de relație, ele trebuie să aibă o existență separată, pentru că relația trebuie să fie între două lucruri distincte. Nu putem vorbi despre relația dintre un obiect și el însuși. Vorbim despre o relație de dependență – un lucru depinde de altul. Este ceea ce analizăm acum. Deci am presupus deja că există un lucru și există altul. Deja le-am dat existență de sine, atât căruței, cât și părților sale.
De ce trebuie să ne punem aceste întrebări? Pentru a ne convinge că într-adevăr nu există o căruță în sine.
Trebuie să ne convingem că mintea noastră este goală, și nu există așa cum credem că există.
De aceea trebuie să analizăm toate aceste situații. Am văzut mai înainte că corpul meu nu este mâna mea, dar trebuie să verific asta. Pentru că dacă nu voi verifica, va rămâne o mică îndoială. Și dacă există vreo îndoială, atunci nu voi acționa ca să mă eliberez. Trebuie să elimin orice îndoială. Trebuie să caut în orice loc posibil.
De aceea, Nagarjuna ne-a dat acest set de șapte relații posibile pe care să le infirmăm în meditația noastră.
4. Oare părțile depind de căruță?
Tenpay chok dang
Acum ne întrebăm invers: Poate că părțile depind de căruță? Nu. Dacă un lucru depinde de altul, atunci există două lucruri separate. La fel ca la numărul trei de mai sus, părțile nu pot depinde de căruță, deoarece acest lucru ar implica faptul că sunt entități separate.
– Corpul meu este colecția părților mele, aceasta a fost o concepția greșită a corpului: corpul meu este colecția părților mele, depinde de părțile mele, ceea ce am văzut că este greșit.
– Și putem spune și invers, părțile mele depind de corpul meu. Dar despre ce părți vorbesc dacă nu există corp? Aceasta este o altă concepție greșită.
La fel este și cu căruța: părțile căruței depind de căruță?
Nu putem vorbi despre părțile căruței dacă nu avem căruța. Atunci despre ce părți vorbim? Dacă nu există căruța ca punct de referință – atunci la ce se raportează părțile? Din nou avem aceeași problemă, relația dintre două lucruri. Presupunem că există căruța și există părți și acum vorbesc despre relația dintre ele. Deci, presupun că au un fel de existență de sine.
5. Căruța posedă părțile sale?
Denpay Chock Dang
Denpay – a poseda.
Întrebarea este dacă căruța are în proprietate părțile sale. Deci, relația este una de apartenență, părțile aparțin căruței.
Dacă da, ar trebui să fie o căruță care să existe de la sine, care este independentă de părțile sale, dar care le poate poseda, la fel ca o persoană care își deține bunurile sale. Un lucru care există de la sine nu poate avea părți.
Părțile pixului aparțin pixului? Nu în mod suprem, pentru că atunci ar trebui ca pixul să existe de la sine și părțile să existe de la sine. Toate aceste relații sunt aceeași poveste, dar trebuie să le numim pentru că ele sunt greșelile mentale pe care le facem.
6. Este căruța o colecție a părților sale?
Dupa tsam dang
Dupa – colecție.
Oare există vreo căruță care să fie o colecție a părților sale?
Deci avem o colecție de părți care nu depind de proiecția mea. Căruța este suma părților sale combinate într-un anume fel, indiferent de proiecția mea. Există o astfel de existență a căruței? Se poate spune așa ceva? Nu.
Este la fel ca și cu pixul. Colecția de părți nu poate fi un pix până nu proiectez pe ea „pix”. Căruța nu poate fi o colecție a părților sale până când nu proiectez „căruța” pe ea.
Sau, ea nu este căruță până când nu ne gândim la ansamblul de părți ca la o căruță. Înainte de a te gândi la ea ca la o căruță, este doar o colecție de părți. „Căruța” este un concept mental separat și nu provine de la părțile căruței, ci provine de la noi.
7. Este căruța forma sau conturul părților ei?
Yip
Yip – contur.
Este căruța conturul ei? Nu, nu până când ne gândim la el ca la o căruță.
Cu siguranță nu vom gândi așa, dar au existat școli străvechi care nu au fost budiste dar care pretindeau astfel de lucruri, de aceea sunt enumerate aici. Deci, nu există niciun contur al căruței până nu ne gândim la contur ca la o căruță.
Analizând acești șapte pași, vom descoperi că nu există nicio „căruță” care să poată exista în niciunul dintre aceste moduri. Doar când includem proiecția ca una dintre părțile sale, căruța poate apărea. Importanța acestei înțelegeri constă în faptul că a crede în existența de sine, așa cum credem în existența de sine a unei căruțe, este cauza tuturor suferințelor voastre. Deoarece credem că oamenii din jurul nostru au existență de sine, reacționăm față de ei în moduri nevirtuoase și, prin urmare, acumulăm karma negativă care ne va face să suferim în viitor.
Întrebare: Care este diferența dintre pasul 3 și 4?
Răspuns: Pasul trei este dacă căruța este dependentă de părțile sale, și patru dacă părțile depind de căruță.
Pasul trei – pentru a avea o căruță am nevoie de părți și pe ele proiectez căruța, iar patru înseamnă opusul – pentru a exista părțile căruței trebuie să am mai întâi o căruță.
În versetul 103, maestrul Shantideva aplică această analiză pe care am făcut-o cu căruța, dar pe minte. Căutăm unde este mintea. Aceasta este de fapt o meditație care ne duce la vacuitatea noastră.
Deci, analiza în șapte pași:
-
-
- Este căruța egală cu părțile sale?
- Este căruța ceva separat de părțile sale?
- Este căruța dependentă de părțile sale?
- Oare părțile depind de căruță?
- Căruța posedă părțile sale?
- Este căruța o colecție a părților sale?
- Este căruța forma sau conturul părților ei?
-
Din lectura cursului:
„Pentru acest punct ar trebui să ne amintim cele șapte puncte din analiza unei căruțe, așa cum se găsește în Intrarea pe Calea de Mijloc. [Acestea constau în examinarea unei căruțe pentru a vedea dacă ea există în sine:
(1) părțile sale (caz în care ar trebui să fie la fel de multe (căruțe) ca și părțile sale);
(2) ceva care nu are legătură cu părțile sale (caz în care ar fi un „sine” existent în exterior și nu ar mai fi un lucru în schimbare);
(3) ceva care depinde de părțile sale (caz în care relația dintre ele ar trebui să fie cea a două lucruri complet separate, cum ar fi un bol și iaurtul din bol – deoarece lucrul dependent este un altul care există de la sine);
(4) ceva de care depind părțile sale (problemă similară);
(5) ceva care îi posedă părțile (din nou, ceva complet diferit de părțile sale, dacă le „posedă”);
(6) suma părților sale (independentă de proiecțiile noastre, ceea ce nu poate fi); sau
(7) un contur vizual special al căruței (dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci agregatele mentale, deoarece nu sunt materie fizică și nu pot avea formă sau culoare, nu ar putea fi incluse în „persoană” sau în „mintea” sa).
C. Nirvana naturală – vacuitatea
Versetul 104:
Ea nu este nici în corp, dar nici în altă parte,
Nu este nici amestecată cu el și nici separată.
Pentru că nu are nici o urmă de existență de sine,
Cel care are o astfel de minte se află în nirvana naturală!
Ce este nirvana naturală? Este vacuitatea. Cu această minte suntem deja în nirvana naturală.
Din lectura cursului:
„Ia în considerare așa-numitul „agent interior”, „persoana interioară” despre care școlile nebudiste spun că există. Mintea nu poate, printr-o natură a sa proprie, să locuiască în acest sens „înăuntru”, și nici nu poate locui undeva în afară – în mână sau altele asemenea. Și nici nu poate fi găsit, printr-o natură a sa proprie, să fie în alt loc decât „înăuntru” sau „afară”.
Gândește-te la o minte care ar avea o natură proprie: o minte care nu ar fi nici corpul, nici altceva în afară de corp: gândește-te la o minte care nu ar fi nici amestecată cu corpul, nici un lucru independent, separată de corp. Un astfel de lucru nu există. Și pentru că nu are nici o urmă de existență de sine, mintea este complet goală de orice natură proprie: și asta este ceea ce numim „starea naturală de nirvana”.”
Există descrieri despre cum este să fi Buddha, cum este paradisul lui Buddha și cum va fi când vom ajunge acolo. Se spune că nu avem suficiente cuvinte pentru a descrie cu adevărat plăcerea sublimă a lui Buddha. El se află permanent în extaz, înconjurat de îngeri care sunt și ei într-o plăcere continuă, totul este o mare plăcere.
De multe ori presupunem că paradisul există undeva sus și că există acolo anumite legi, și vrem să ajungem la el. Dar nu există niciun paradis acolo. Numai dacă ne creăm propriul paradis, atunci va fi paradis.
Nu există un paradis care să existe de la sine și nu există altceva în afara paradisului care să existe de la sine. Noi creăm totul.
Scopul acestui studiu este să vă aducă la învățătura tantrică care să vă învețe cum să-l produceți efectiv.
Fără înțelegerea profundă a vacuității nu veți putea crea paradisul, deoarece credeți într-o existență de sine și dacă aveți chiar și cea mai mică credință că lucrurile au o natură de sine, atunci ele nu pot fi paradis . Așa că este esențial să înțelegem aceste lucruri în profunzime și să medităm mult asupra lor. Un curs nu este suficient.
Și în viitor vom medita și asupra acestor lucruri. Cu toate că am vorbit despre căruța care nu are existență proprie, despre mintea care este goală de orice natură, și vine momentul în care veți reacționa: „Bine, bine, dar cu ăla care țipă la mine ce-i?”
Trebuie să ne eliminăm toate aceste îndoieli în meditația noastră. Trebuie să dovedim că nu există oameni care să vină și să ne atace de la sine. Trebuie să vedem asta pentru a ne îndepărta îndoielile. Dacă nu cred că pot transforma lucrurile cu adevărat, atunci nu le voi transforma niciodată. Trebuie să scap de aceste îndoieli, trebuie să înțeleg profund vacuitatea.
Cum vom înțelege profund vacuitatea? Trebuie să ne bazăm pe un profesor. Dacă cărțile ar putea aduce la înțelegerea vacuității, oamenii ar fi deja iluminați. Ei nu pot, nu singuri. Trebuie să ne bazăm pe un profesor.
Pe de altă parte, trebuie să înțelegem și vacuitatea profesorului. Dacă nu înțelegem vacuitatea profesorului, nu avem nicio șansă de a reuși să lucrăm cu un profesor. Trebuie să înțelegem cine este acest profesor. Pentru că noi îl proiectăm pe profesor – nu există cineva care să fie de la sine profesor. El nu are existență proprie de sine. Dacă întâlnim profesori, trebuie să înțelegem de unde au venit, cum de îi proiectăm ca profesori și apoi ce să facem cu ei? Cum îi folosim pentru a ajunge la iluminare?
Aceasta este o învățătură foarte importantă care se bazează în întregime pe înțelegerea vacuității. Trebuie să înțelegem vacuitatea suficient de bine pentru ca relația cu profesorul să reușească, și atunci ei ne pot ajuta să asimilăm vacuitatea la un nivel profund.
Vom trece la următorul subiect, a patra conștientizare profundă – conștientizarea profundă a fenomenelor. Vom da demonstrații diferite ale vacuității, referindu-ne la diferite aspecte ale fenomenelor.
D. Demonstrația „așchia de diamant” – vacuitatea cauzelor
Versetele 117-118 vorbesc despre vacuitatea cauzelor.
Deci acesta este următorul subiect. Să citim versetele și apoi să vorbim despre ele.
117.
Uneori, prin percepție lumească, directă
Oamenii observă o varietate de cauze;
Marea varietate, precum tulpina sau părțile unui lotus,
Cresc printr-o diversitate de cauze.
118.
„Ce cauzează varietatea de cauze?”
Ele provin dintr-o diversitate de cauze anterioare.
„Cum poate o cauză să dea un efect?”
Prin puterea cauzelor anterioare.
Vom intra acum în demonstrația numită „așchia de diamant.
În cursul 2 am trecut prin toate demonstrațiile diferite ale vacuității din literatura budistă, iar aceasta este una dintre ele.
Dorje sekmay tentsik
Tentsik – demonstrație,
Dorje – diamant,
Sekma – așchie, fragment mic, particulă.
Deci, demonstrația așchiei de diamant.
Această demonstrație provine din învățătura lui Arya Nagarjuna.
De ce numele de „diamant?”
Pentru că diamantul este folosit pentru a ne reaminti de vacuitate. Chiar dacă este un lucru fizic, el are proprietăți care ne amintesc de vacuitate. Diamantul este lucrul din universul fizic care se apropie cel mai mult de a fi un obiect perfect, suprem.
Care sunt proprietățile diamantului care ne amintesc de vacuitate?
-
-
- Transparențasa. Vacuitatea este transparentă ca și diamantul, în care suntem permanent scufundați și nu o observăm.
- Duritateasa. El este cel mai dur material – deține supremația. Vacuitatea lucrurilor este adevărul lor suprem, adevărul lor absolut.
- Fiecare fragment/așchie de diamant are aceleași proprietăți ca și ale diamantului.Este dificil de spart un diamant, doar dacă este lovit într-o anumită direcție. Deci, dacă știm cum să-l lovim, îl putem sparge în bucăți și fiecare bucată are aceleași proprietăți ca și diamantul, este și el un diamant.
-
Acest lucru exprimă faptul că toate lucrurile sunt goale, fiecare lucru are vacuitatea sa și vacuitatea tuturor lucrurilor este aceeași.
Toate lucrurile, fenomenele sunt diferite – dar vacuitatea lor este aceeași.
Înainte de a continua discuția, vreau să vă spun că dacă până acum a fost ușor să înțelegem vacuitatea pixului, sau a corpului sau a minții – acestea fiind obiecte, lucruri. Acum ne vom uita la vacuitatea cauzelor, care este un proces, ceva ce provoacă altceva, și nu va fi ușor.
Înțelepciunea lui Arya Nagarjuna
Cele patru rânduri următoare vin de la însuși Arya Nagarjuna. El spune că toate lucrurile care funcționează sunt goale datorită următoarelor patru puncte:
dak le ma yin shen le min
nyi le ma yin gyu me min
ngupo gangdak gang na yang
kyewa namyang yu ma yin
Lucrurile nu vin de la sine,
Și nici din altceva;
Ele nu vin din ambele [ca unul],
Și nici nu vin fără a fi cauzate.
a. Lucrurile nu vin de la sine
Dak le mayin
Dak – sine,
Le – de la,
Mayin – nu sunt.
Lucrurile nu vin de la sine.
Acum începem să ne uităm la vacuitatea cauzelor, de unde vin lucrurile? De unde vine șeful supărat în viața mea?
Deci, primul argument pe care îl spune Arya Nagarjuna: lucrurile nu vin de la sine: nimic nu se poate cauza pe sine. Rezultatul vine din cauza, nu vine de la sine. Rezultatul nu vine din rezultat, rezultatul vine din cauza. Nu credem că fumul se provoacă singur, vine din altceva, nu vine de la sine. Deci este ușor de exclus această posibilitate.
b. Și nici din altceva
Shen le min
Shen – altceva,
Le – din,
Min – nu vin de acolo.
Dak le ma yin Shen le min
Lucrurile nu vin de la sine, și nici din altceva
Am văzut că lucrurile nu vin de la sine, un lucru nu se poate cauza pe sine. Atunci poate vin din altceva lucruri. Știm că un lucru determină un alt lucru: focul provoacă fum, cineva m-a bârfit – și acum am probleme, credem că lucrurile vin din alte lucruri, așa trăim, nu-i așa?
Maestrul ne spune „și nu vin din alte lucruri”.
Tindem să credem că fiecare eveniment provine din cauze anterioare care ne sunt evidente, precum înghețata provine din banii din buzunarul nostru.
Banii cumpără înghețată? Dacă banii ar cumpăra înghețată, atunci ori de câte ori am bani ar trebui să pot cumpăra înghețată. Dar uneori am buzunarele pline de bani și nu este deschis niciun magazin, sau sunt în mijlocul deșertului și nu există deloc magazin. Banii nu cumpără înghețată. Înghețata nu provine din bani. Acest lucru nu este adevărat, deoarece aceeași cauză nu aduce întotdeauna rezultatul.
„Lucrurile nu vin din altceva”, adică modul convențional în care vedem cauzalitatea nu funcționează.
Cheia nu pornește mașina, banii nu cumpără înghețată, insulta nu vine de la șef – aceasta este gândirea noastră normală. Cauza pentru care am primit înghețată este că am dat altora lucruri care i-au interesat. Dacă am karma, atunci banii îmi vor cumpăra înghețată; Dacă nu am karma – indiferent de câți bani am, nu voi cumpăra înghețată.
Dacă am karma – înghețata va fi delicioasă; dacă nu am karma – mă pot sufoca cu înghețată.
Modul nostru obișnuit de a vedea cauzalitatea nu funcționează. Lucrurile vin doar ca proiecții karmice. Trăim într-o lume a proiecțiilor mentale și nimic altceva. Aceasta este lumea noastră. Nu există alta.
Trăim în lumea proiecțiilor noastre mentale și ni se pare că lucrurile sunt în afara noastră. Am răsucit cheia mașinii și acum mașina a pornit. Prima rodire este răsucirea cheii mașinii și a doua rodire: mașina pornește. S-a schimbat imaginea mentală și a venit o altă imagine mentală. Și ce spunem noi ? Cheia a pornit mașina. Nu, cheia nu a pornit mașina. A existat o karmă și imediat după ea, o a doua karma, și poate o a treia karma care le-a unit pe cele două anterioare – și asta este tot. Și când această karmă nu va mai fi, cheia nu va mai porni mașina.
Trăim într-o lume de proiecții mentale. Hoinărim prin ea, debusolați și credem că tot ceea ce există este acolo afară. Trebuie să învățăm cum să producem fluxul karmic pe care ni-l dorim, și despre asta este toată această învățătură.
c. Ele nu vin din ambele
Nyi le mayin
Lucrurile nu vin de la sine,
Și nici din altceva;
Ele nu vin din ambele [ca unul],
Al treilea rând spune: nu vin din ambele.
Nyi – doi, ambele,
Le – din,
Mayin – nu vin.
Lucrurile nu vin din cele două, adică (1) de la sine și (2) din altceva.
Lucrurile poate că nu vin de la sine și nu vin din alte lucruri, dar vin din combinarea lor.
Logic: dacă unul nu este adevărat și doi nu este adevărat, atunci nici trei nu poate fi adevărat. Dacă lucrul nu poate veni de la sine și nu poate veni nici din altceva, atunci ce rost are să pun două lucruri care nu funcționează împreună?
Să vorbim despre înghețată – (1) înghețata nu vine din înghețată, și (2) înghețata nu vine din bani. Deci, înghețata și banii vor produce înghețata? Nu are sens.
d. Și nici nu vin fără a fi o cauză
Gyu me min
Gyu – cauză,
Me – nu.
Lucrurile nu vin fără cauze.
Lucrurile nu vin de la sine,
Și nici din altceva;
Ele nu vin din ambele [ca unul],
Și nici nu vin fără a fi cauzate
-
-
- Lucrurile nu vin de la sine. Am infirmat.
- Poate vin din altceva. Am infirmat.
- Poate din unu și doi? Am infirmat.
- Ce variantă ne-a mai rămas? Poate lucrurile vin într-un alt mod.
-
Care este un alt mod? Cumva fără cauză. Cauza nu este în lucrul însuși și nu este în altă parte, poate că nu există nicio cauză?
Poate că lucrul nu vine dintr-o cauză.
Arya Nagarjuna spune: Lucrurile vin fără cauză? Nu există așa ceva. Dacă lucrurile s-ar întâmpla fără cauză atunci s-ar întâmpla aleatoriu; copacii ar fi crescut peste tot, dacă nu ar fi avut nevoie de semințe.
Rândul patru este foarte important. Pentru că asta face știința. Știința spune: orice are o cauză. Știința cercetează cauzele lucrurilor, cu excepția cazurilor în care nu înțelegem cauzele, iar apoi spunem: „Aha! Este întâmplător”
Dar noi spunem: Nu, nu există nimic care să se întâmple fără cauză. S-ar putea să nu înțelegem cauza, dar lucrurile nu se pot întâmpla fără cauze.
Cum putem știi că este adevărat? Dacă ținem carnețelul și urmărim cu atenție câteva luni. Atunci vom vedea că acest lucru este adevărat. Nu există nimic în lumea exterioară care să determine altceva, nu există așa ceva.
Cum pot lucrurile să determine alte lucruri?
Lucrurile sunt toate goale, nu au existență de sine. Nu există foc care să aibă existență de sine, nu există fum care să aibă existență de sine, focul nu poate produce fum. Cum poate focul să producă fum?
Ceea ce aducem în discuție acum, nu este faptul că lucrurile au cauze, ci discutăm despre cauzalitatea aparentă, cauzalitatea greșită.
Sămânța și vlăstarul
Sămânța și vlăstarul simbolizează modul în care gândim despre cauzalitate. În gândirea noastră obișnuită, sămânța determină încolțirea, vlăstarul vine din sămânță. Așa gândim noi. Cum poate o sămânță să producă un vlăstar? Gândiți-vă: avem sămânța, și apoi există un vlăstar. Dacă există sămânța, cum poate deveni vlăstar? Dacă este sămânță, este o sămânță, dacă este vlăstar, este vlăstar.
Dacă caut sămânța, nu o găsesc. Deci cum poate determina vlăstarul, pe care nici pe el nu-l găsesc?
Nu există sămânță care să existe de la sine, așa cum nici pixul nu există de la sine, nu există așa ceva.
Aceasta este viața noastră: un flux continuu de rodiri karmice. Totul este un flux de imagini mentale. Este numai și numai ceea ce etichetăm cu proiecțiile noastre. Și nimic mai mult.
E. Cum poate mintea greșită să perceapă adevărul?
Primele două rânduri ale versetului 139, nu au fost incluse în curs, dar pentru că sunt importante, le-am adăugat.
„Atunci când percepția nu este corectă,
Concluzia ei este, de asemenea, greșită.
Prin urmare, meditația asupra vacuității
Nu este validă”.
Adversarul vine și spune:
Vorbim mereu despre faptul că percepția noastră este greșită, că este înrădăcinată în ignoranță. Nu înțelegem vacuitatea, atribuim lucrurilor și cauzelor existență de sine, și așa mai departe. Apoi vine adversarul și spune: „Percepția noastră este greșită, bine, să zicem că sunt de acord cu tine în acest sens, greșim. Atunci o minte greșită nu poate ajunge la concluzii corecte”. El spune: „Mintea este greșită, este cufundată în ignoranță, nu știe cum să gândească”.
Ceea ce este adevărat, pentru că nu avem pramana.
Concluzia ei este, de asemenea, greșită.
Prin urmare, meditația asupra vacuității
Nu este validă”.
Adversarul spune: „Tu mă înveți mult despre vacuitate și îmi spui: meditează asupra vacuității. Cu ce minte meditez asupra vacuității? Ea este ceea ce am, și este cufundată în ignoranță, greșește, are defecte, cum poate să iasă din eroare? OK, voi medita, voi vedea vacuitatea cauzelor, de exemplu – dar concluzia la care ajung în meditația mea trebuie să fie greșită.”
Aceasta este întrebarea cu care vrem să ne confruntăm. Daca am tendința de a mă gândi la lucruri ca existând de la sine, care este tendința mea înnăscută, și care este întărită de mediul meu, și reușesc cumva să înțeleg că cheia mașinii nu pornește mașina, vacuitatea cauzalității, înseamnă că am ajuns să am o idee despre vacuitate.
Dar mintea mea gândește în mod ignorant, văd tot timpul lucrurile ca existând de la sine. Vacuitatea la care ajung este, de asemenea, un concept în capul meu, așa că spun „Ah, înțeleg, cauzalitatea așa cum o vedeam eu nu există, deci este goală”, este și ea un concept.
Este adevărat, aceasta este o gândire care nu este corectă, nu avem pramana, nu avem percepția corectă pe care o are Buddha. Deci ajung la conceptul de vacuitate, care nu este vacuitatea. Ajung la o imagine mentală a ceea ce este vacuitatea – dar ea nu este încă vacuitatea, este o idee mentală, o imagine a vacuității.
Nu este vacuitatea pe care o percepe cineva în meditația directă a vacuității. El nu va mai fi într-o lume a conceptelor despre vacuitate, va întâlni vacuitatea. De aceea ceea ce facem acum nu se compară ca intensitate cu experiența directă a vacuității. Dar asta este ceea ce avem în acest moment și Maestrul Shantideva este de acord cu asta.
Maestrul spune: „Dar asta este ce te va conduce mai târziu la experiența directă a vacuității.”
Mintea greșită, mintea scufundată în ignoranță, prin logică corectă, poate să iasă în cele din urmă din eroare.
Trebuie să facem acest exercițiu cu mintea pe care o avem, pentru că în prezent nu avem altă minte. Această minte, în acest exercițiu pe care îl facem de a înțelege vacuitatea, ne va scoate în cele din urmă din greșeală. Acest lucru plantează semințele karmice pentru ca să ne vedem în experiența directă a vacuității.
Grup Facebook