Lecția 7b – ACI 7

Cursul 7

Jurămintele Bodhisattva

A doua etapă a studiilor Madhyamika

Conform învăţăturilor lui Geshe Michael Roach.
Potrivit traducerii conferințelor Lamei Dvora Tzvieli.

Lecția 7 – Partea a doua

 

 Un scurt rezumat al jurămintelor secundare legate de generozitate

1.   A nu oferi ofrandă celor trei diamante în cele trei moduri de exprimare.

Cu trupul – ne prosternăm, cu vorba – spunem rugăciunea „Refugiul și dorința”, cu gândul – admirăm sau preamărim virtuțile lor minunate.

În acest caz, scrie că acest lucru trebuie făcut cel puțin o dată pe zi. Cei care și-au luat jurămintele de refugiu deja fac asta de trei ori dimineața și de trei ori seara.

2.   A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

Este situația în care poftim sau ne dorim lucruri plăcute. Ea ne reflectă o minte nesatisfăcută, nemulțumită de ceea ce are. Acest jurământ ne spune ca atunci când ne surprindem, va trebui să ne oprim. Să nu ne lăsăm starea de spirit să continue.

Trebuie să atragem atenția din nou că intenția nu este de a nu ne bucura. Este bine să ne bucurăm. Aici ne referim la dorința care vine din ignoranța care nu înțelege de unde vine plăcerea și poftește la lucrurile exterioare. Și o astfel de minte nesatisfăcută este contrară minții Bodhisattva care încearcă să dăruiască tot timpul.

3.   A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră.

4.   A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Dacă suntem întrebați în mod sincer, datoria noastră este să răspundem cât mai complet, cu alte cuvinte este să luăm oamenii în serios. Deoarece un Bodhisattva lucrează pentru toate ființele și fiecare ființă este importantă pentru el.

Desigur că nu trebuie să fim de acord cu fiecare idee. Dar, va trebui să luăm în considerare ceea ce vine spre noi.

5.   A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Dacă cineva ne invită să participăm la vreun eveniment, va trebui să acceptăm. Putem refuza invitația în cazul când avem motive întemeiate:

–   dacă suntem bolnavi sau,
–   dacă am fost deja invitați în altă parte în acel moment, sau
–   este prea departe pentru a merge sau,
–   este prea periculos de mers, sau
–   bănuim că intenția lor nu este tocmai bună sau,
–   a merge la eveniment ne împiedică să facem o acțiune de caritate și așa mai departe.

6.   A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

Cazul de excepție legat de acest jurământ este că în cazul în care bănuim că ne vom atașa de darul primit sau că ne va mări dorința, atunci putem să-l refuzăm, pentru a nu stârni o afecțiune mentală. Putem refuza cadoul dacă credem că cel care ni-l dă va regreta sau dacă considerăm că este furat, sau dacă îl va afecta financiar pe donator. Putem de asemenea refuza și în cazul în care darul era destinat unui alt scop sau credem că vom avea probleme dacă îl primim.

7.   A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Și din nou, revine întrebarea: Ce legătură are asta cu dăruirea? Bodhisattva nu va împiedica oamenii să primească învățăturile dharmice. El nu păstrează nimic doar pentru el însuși, nu caută să se pună deasupra altora. Tot ceea ce are va împărți liber cu ceilalți.

Și aici există condiții importante în care nu putem preda Dharma. Aici tema respectului față de profesor este critică. Respectul pentru profesor și respectul pentru Dharma sunt foarte importante. Dacă elevul nu respectă Dharma și nu îl respectă pe profesor, în aceste condiții i se permite profesorului să nu preda. Profesorul nu-și va închide inima față de ei, nu-i va judeca și va încerca să creeze condițiile cele mai bune pentru a preda Dharma.

 

Jurămintele destinate dezvoltării perfecțiunii moralității

8.   A nu ajuta pe cei care au comis infracțiuni sau A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

În cazul în care întâlnim pe cineva care a păcătuit sau care a comis o anume infracțiune, orice fel de păcat sau delict, și-a încălcat jurămintele, pe cineva imoral, încălcarea jurământului 8 este de a nu încerca să-l ajutăm. Nu încercăm să ne deschidem inima față de el sau de a ajunge la el și a acționa pentru el.

Motivația

Abaterea se întâmplă dacă ne abținem de la a-i ajuta:

–   Pentru că suntem leneși,
–   Fie pentru că, căutăm cum să-i rănim, fie din furie, sau pur și simplu îi ignorăm sau îi respingem în inima noastră.

Un Bodhisattva nu judecă oamenii care au căzut, ci el caută să-i ajute. De ce face asta? Pentru că Bodhisattva încearcă să ajute fiecare ființă, fără excepție.

Și dacă ne uităm la ceea ce fac toți Buddha, vedem că ei îi ajută și pe cei răi care se află în infern. Deci, Bodhisattva se antrenează pentru a fi un Buddha. El nu este instanța judecătorească pentru cei care păcătuiesc. Dimpotrivă, cei care au păcătuit merită compasiunea noastră și mai mult, pentru că și-au acumulat karma de a suferi. Așa că vom face tot posibilul să-i ajutăm.

9.   A acționa într-un mod care îi descurajează pe ceilalți de Dharma sau A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

Șirul de jurăminte prin care trecem acum este împotriva integrității morale. Ele se referă la legătura dintre jurămintele monastice și cele Bodhisattva, în locuri care ar putea fi interpretate ca fiind contradictorii. Am vorbit într-o lecție trecută despre păcatele naturale, cum ar fi omorul și așa mai departe, iar altele pe care le-am numit interdicții care au fost date din anumite motive de către însuși Buddha. De exemplu, sunt interdicții care au fost date în scopul de a păstra părerea bună a oamenilor despre călugări, de a avea respect pentru Dharma și călugări și așa mai departe.

De exemplu, dacă oamenii știu că suntem budiști sau bodhisattva și mințim, atunci ei ar putea crede că budiștii sunt mai puțin sinceri. Aceasta se numește „protejarea credinței altora”.

Deci, încălcarea jurământului nouă este atunci când nu sunt păstrate jurămintele stabilite în scopul de a face oamenii să respecte Dharma.

Așadar, indiferent dacă suntem călugăr sau nu, dacă facem ceva care poate provoca altora o opinie negativă asupra Dharmei și, ca urmare, îi descurajăm de Dharma și îi descurajăm de calea care i-ar putea ajuta, atunci am încălcat jurământul.

10.   A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

A acționa într-un mod care este mai puțin folositor celorlalți.

Ce înseamnă asta? Dacă în jurământul 9 s-a pus accentul pe diferența dintre încălcările naturale și interdicții, aici călugărul care se află pe calea Mahayana se va comporta diferit decât un călugăr care nu este pe calea Mahayana.

Am dat ca exemplu: utilizarea banilor, folosirea pânzei pentru robă. Dacă un călugăr are opțiunea de a primi bani sau cadouri și de a le folosi pentru alții, atunci el trebuie să treacă peste interdicția care-l împiedică să dețină bunuri. Deoarece este mai important să îi ajute pe ceilalți, cu toate că în Vinaya scrie că el nu poate să dețină bani, pânzeturi sau alte bunuri. Dacă unui călugăr care este pe calea Bodhisattva i se oferă bani, bunuri sau donații pe care le poate folosi în beneficiul altora, va trebui să le accepte. Dacă el refuză să le accepte pentru că Vinaya spune altfel – atunci a încălcat acest jurământ.

Acest jurământ pare să fie destinat numai călugărilor, dar el este valabil și pentru noi. Și noi vom fi puși în situații în care va trebui să alegem între a face ceva bun și a face ceva care este și mai bun. A alege între a acționa spre binele nostru sau a acționa în beneficiul multor persoane. Întotdeauna va trebui să alegem fapta care va aduce beneficiul maxim. Aceasta este o regulă foarte bună în cazul în care ezităm în alegerea lucruri bune pe care le putem face.

Exemplu: Oare este de dorit să fie puse înregistrări Dharma pe Internet?

Acest subiect ridică multe semne de întrebare, deoarece oamenii pot reacționa negativ la aceste lucruri și în acest fel își acumulează karma negativă. În acest caz vor trebui puse în balanță beneficiile versus daune. Iar aici lumea decide diferit.

Lama Dvora spunea: „Am ajuns la concluzia că beneficiul potențial este mult mai mare decât acest prejudiciu. Multă vreme, nu am pus înregistrările pe Internet tocmai din aceste motive. Acum am ajuns la concluzia că beneficiul va depăși daunele. Poate că s-a ajuns la o anumită maturitate.”

Mulți Lama au acționat diferit în această problemă.

– Ken Rinpoche nu a pus nimic pe internet. El a mers mult mai departe. Nu a dat  înregistrările niciunui student. A fost înregistrat totul și un bibliotecar ținea toate înregistrările și nu le dădea la nimeni. Mai târziu, Ken Rinpoche a mai lăsat de la el și a spus: „Dacă ați fost prezenți la lecție, puteți primi înregistrările.” Și chiar după ce Ken Rinpoche a spus asta, dacă studentul mergea la bibliotecar și el spunea „Nu”, așa rămânea.

– Lama Art Engel permitea oamenilor să înregistreze. El a acceptat să fie puse lecțiile pe internet după douăzeci de ani în care a predat. Și asta pentru că oamenii i-au cerut.

– Geshe Hla pune totul pe Internet, cu excepția studiilor secrete și yoga care include învățăturile secrete.

Fiecare profesor trebuie să cântărească ce este cel mai bine de făcut. Aceste jurăminte ne direcționează să acționăm astfel încât beneficiul adus celorlalți să fie maxim. Gândul unui Bodhisattva trebuie să fie tot timpul: „Cum pot să aduc cele mai multe binecuvântări și cum să minimalizez daunele.” Și nu întotdeauna este ușor să decidem și chiar dacă am greșit, este în regulă. Numai așa putem practica. Nu avem altă cale.

 

Jurămintele ne antrenează pe calea spre iluminare

Jurămintele nu au fost date ca să ne fie nouă comod, ci au ca scop să ne antrenăm pentru a deveni un Buddha. Și cu siguranță vor fi situații care ne vor determina să ne simțim neplăcut.

Scopul lor este să ne ajute să depășim acele lucruri care ne opresc din a progresa pe cale, iar în aceste situații ne vom simți incomod, altfel n-am mai fi avut nevoie de jurăminte, și am fi fost deja Buddha.

Acolo unde simțim disconfort este exact locul în care jurământul își face efectul. Acesta este exact locul în care începem să ne schimbăm dependențele și obiceiurile și modul în care ne creăm Samsara pentru noi înșine. Jurămintele vor atinge punctele noastre nevralgice, nu va fi ușor, dar asta face parte din joc. Jurămintele ne vor scoate din Samsara. Orice altceva ne va afunda și mai mult în Samsara.

Și de fiecare dată va fi mai ușor. Va trebui să ne păstrăm tot timpul intențiile noastre bune și scopul pur, iar abilitățile vor trebui să se dezvolte.

11.   A refuza de a încălca unul dintre primele jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.

Jurământul unsprezece se referă la primele șapte jurăminte Pratimoksha, cele legate de corp și de vorbire. Cele legate de corp – omorul, furtul și adulterul – iar cele legate de vorbire sunt – minciuna, dezbinarea, vorba dură, vorba fără rost. Fără ultimele trei legate de minte.

Acest jurământ spune că, dacă nu încălcăm unul dintre cele șapte jurăminte de eliberare atunci când o circumstanță extraordinară o cere, atunci ne-am încălcat jurămintele Bodhisattva.

Exemplu

Aici avem celebrul exemplu dat de Buddha care naviga pe o corabie. Pe acea corabie se spune că se afla un om care punea la cale să ucidă cinci sute de persoane care se aflau pe acel vas. Pentru faptul că Buddha putea citi mințile oamenilor, se duse și-l omorî. Buddha făcu asta datorită marii lui compasiuni față de cel care plănuia crima pentru ca acesta să nu acumuleze karma uciderii celor cinci sute de oameni.

 

Cine are voie să încalce jurămintele Pratimoksha?

Deoarece ne aflăm aici într-un loc foarte periculos, pentru că acest jurământ spune că în anumite condiții trebuie să încălcăm jurămintele Pratimoksha, va trebui să vorbi puțin despre asta, deoarece este important.

Cine poate face asta? Ken Rinpoche spune:

• • El trebuie să fie deja un Bodhisattva de milioane de vieți, să fie deja un Bodhisattva foarte avansat.
  • Care a ajuns la perfecțiune în practica sa.
  • Are înțelegeri profunde extraordinare. El poate citi mintea altora.
  • El o are Maha Karuna. Ce este Maha Karuna? Marea compasiune. El practic vede toate ființele ca pe propriii săi copii. Are Bodhicitta.
  • El vede clar că nu există altă cale decât să încalce unul dintre cele șapte jurăminte Pratimoksha.
  • Și bineînțeles că nu este suficient să fie doar o persoană care a urcat pe calea Mahayana. Asta nu-i dă nici un drept să încalce jurămintele Pratimoksha. Numărul unsprezece se aplică numai oamenilor foarte, foarte avansați pe cale și dacă nu suntem o astfel de persoană, atunci acest jurământ nu ni se aplică în acest moment.
  • Ken Rinpoche a mai adăugat: „Pentru ca cineva să-și poată permită să facă un astfel de act, el trebuie să aibă puterea de a lua conștiința persoanei pe care o ucide și să o ridice la un nivel cu mult mai înalt decât nivelul existenței umane.”

Pe scurt, acest jurământ se aplică numai dacă „intrăm” în această categorie.

 

În compasiunea sa, bodhisattva este pregătit în mod conștient să poarte karma actului făcut.

Dacă suntem mai puțin decât un Buddha, în această situație vom acumula o cantitate anume de karma. Datorită marii compasiuni, beneficiul adus va fi cu mult mai mare decât răul produs, dar există și rău.

Deci, un Bodhisattva, care face așa ceva, este conștient că de pe urma faptei acumulează karma negativă și că va trebui să plătească pentru asta și să sufere din cauza ei. Compasiunea și înțelepciunea lui sunt atât de mari, încât este gata să ia asupra lui toate consecințele.

În textele budiste sunt date tot felul de exemple, unul dintre ele este cazul când cineva a omorât multe entități sfinte, multă vreme. Această persoană a acumulat deja o karma îngrozitoare, așa că poate a venit momentul să fie oprit. Cel care își asumă răspunderea să-l ucidă pe criminal, ar trebui să fie gata să meargă în infern ca urmare a faptei lui. Adică, compasiunea lui trebuie să fie atât de mare încât este gata să coboare în infern pentru asta. Pentru că dacă suntem un criminal, asta oricum se va întâmpla. Dar dacă nu avem o astfel de compasiune, atunci nu ne-a venit încă timpul să încălcăm acest jurământ.

Mai există și un alt aspect aici. Este clar că persoana care va ucide, de exemplu, pe cei cinci sute de oameni de pe navă, va acumula o karma oribilă, iar Bodhisattva încearcă să-l salveze de această karma. În schimb, potențialele victime ale aceluiași criminal sunt în procesul în care karma rodește pentru ele, iar capacitatea unui Bodhisattva de a lua această karma este foarte limitată.

Există multe povești în literatura budistă despre acest lucru.

Pe vremea lui Buddha, se spune că tribul său a fost atacat de un alt trib, iar oamenii lui erau pe cale de a fi exterminați. Unul dintre discipolii credincioși ai lui Buddha, care era el însuși capabil să facă minuni, adună câțiva copii din trib și îi ascunse într-un loc în aproprierea  lui Buddha pentru a-i salva de ucigași. Se povestește că mulți oameni alergară să-și găsească protecție în Buddha, dar cu toții au fost omorâți, iar după ce trecu această tragedie, constatară că și copiii ascunși acolo au murit ei singuri.

Toate acestea ilustrează faptul că Buddha sau Bodhisattva nu pot întotdeauna să îndepărteze karma care este deja în curs de maturare, dar față de ucigaș ei pot să-l împiedice să-și acumuleze karma teribilă.

Trebuie să reținem faptul că atunci când privim la o situație cu ochii noștri normali, ochi care nu înțeleg bine karma și cauzalitatea, deciziile noastre vor fi de obicei greșite. Iar această poveste, de exemplu, ne demonstrează înțelegerea profundă pe care o are un Bodhisattva.

 

Întrebarea care se ridică este: Oare suferința noastră nu este suficientă? De ce să mai luăm și suferința altora asupra noastră?

Răspunsul este că putem dori să luăm suferința celuilalt, dar nu putem să suferim în locul lui. Dacă copilul nostru, pe care îl iubim cu adevărat, își rupe piciorul, ne putem identifica cu durerea lui, dar nu ne va durea în aceeași măsură cum îl doare pe el. A ne identifica cu suferința și cu dorința de a lua suferința nu este același lucru. Dar, dorința noastră de a-i scoate pe ceilalți din suferință este cea care va aduce binecuvântarea și lor și nouă. Voința noastră de a lua suferința este exact ceea ce ne produce fericirea, extazul. Ea seamănă puțin cu asistenta medicală plină de compasiune care are grijă de pacienții grav bolnavi, îi vede cum suferă și dorește să-i ajute, și inima ei se deschide. Când inima s-a deschis – nu mai este suferință. Este altceva. Compasiunea nu este suferință.

 

Detalii suplimentare ale situațiilor care necesită încălcarea jurămintelor de eliberare

Am vorbit până acum despre situațiile ieșite din comun în care Bodhisattva trebuie să încalce unul dintre jurămintele Pratimoksha, dacă situația îl obligă.

Pe de altă parte, există detalii cu privire la:

• • Pe cine este permis să omori,
  • De la cine este permis să furi,
  • Pe cine este permis să minți.
  • De exemplu, sunt detalii cu privire la când este permis unui călugăr să aibă contact sexual, fapt care este interzis călugărilor. Sau dacă cineva amenință că se sinucide, mai întâi el va trebui să-și înapoieze roba.

Aici avem o poveste frumoasă despre mama maeștrilor Vasubandhu și Asanga. Se spune că pe vremea când era călugăriță ar fi avut viziunea că, dacă ar avea fii, atunci vor fi mari înțelepți ai vremi. Ea și-a înapoiat roba și a născut doi fii.

• • Pe lista celor șapte, există vorba care scindează, care separă. Când este permis cuiva să se angajeze în astfel de discuții? Niciodată. Pentru că se va întoarce rău asupra lui.

Dar, există aici o situație de excepție: dacă vedem că un profesor este șarlatan, și face mare rău elevilor săi, iar noi suntem un Bodhisattva foarte înalt, care poate vedea cu adevărat lucrurile corect, care are Pramana – atunci ne este permis să separăm elevii de profesorul lor. În acest caz chiar este necesar să facem asta cu multă, multă compasiune. Față de cine? Față de profesorul șarlatan. Nu avem voie sub nicio formă să-l judecăm pe acesta, ci doar să-l iubim. Trebuie sa fim cu multă băgare de seamă la asta.

 

Controversele dintre marii Lama?

Trebuie să fim atenți atunci când vedem discuții în contradictoriu între înalți profesori spirituali.

Prima reacție pe care o au unii oamenii este: „Bine. Nu înțeleg. Nu mă bag!”. Cineva s-a exprimat: „Nu-mi vâr capul între doi munții înalți!”. Această atitudine este cea adecvată, pentru că nu înțelegem cu adevărat ce se întâmplă. De multe ori, marii Lama a căror compasiune și înțelepciune este profundă, au obiective cu mult mai mari și importante, care sunt atinse în așa fel încât, aparent, par ca fiind dispute.

Lama Dvora ne dă ca exemplu pe  Geshe Michael care a lucrat odată într-o companie de diamante. Pe vremea aceea el era responsabil de cumpărarea diamantelor. Compania cumpăra diamante pe care le trimiteau la diferiți producători de bijuterii. Geshe Michael povestea despre un producător de bijuterii, numit BBB, trei B, care era foarte prestigios. Acest producător lucra cu cele mai curate și mai mari diamante. Pe de altă parte, în America există o rețea în toate mal -urile numită Zales, care face comerț cu diamante de calitate mai slabă.

Într-o zi el vede un pachet destinat lui BBB, iar cine făcuse livrarea scrisese adresa lui Zales. Și Zales era tot o companie de diamante. Compania închise toate porțile, se luară măsurile de siguranță – ceva se întâmplă aici, cineva delapidează. Se pornește ancheta. Ce se întâmplase? Adresa BBB și adresa Zales erau aceeași adresă, aceeași companie. Și asta doar pentru a stârni interesul publicului. Este ceea ce fac comercianții. Ei ne pun să alegem. Vrei asta sau asta? Iar a treia opțiune rămâne că nu dorim nici un nici alta.

Deci nu știm ce fac marii Lama atunci când se dispută între ei. Între tibetani există tot felul de controverse cu privire la practici diferite. Nu știm ce se întâmplă. Deci trebuie să rămânem cu mintea pură.

• • Vorba dură, tăioasă. Dacă acesta este singurul mod de a opri pe cineva să facă rău altcuiva, atunci acest lucru trebuie făcut.
  • Vorba fără sens. Există situații în care discuțiile fără conținut reprezintă lucrul cel mai potrivit [de făcut în acel moment]: discuțiile cu părinții, cu bolnavii, cu cei în doliu. Sau pot fi situații în care trebuie să-i bucurăm pe oameni.

 

A păstra jurământul în sensul cel mai înalt

Așadar, acest jurământ care poate încălca cele șapte jurăminte Pratimoksha este periculos. Este interesant faptul că jurămintele Bodhisattva includ un astfel de jurământ, și că există situații în care trebuie să încălcăm pe una dintre cele șapte.

Aici aș dori să adaug un comentariu făcut de Geshe Michael Roach. El spunea că „…în situații de genul acesta, pare că am încălca un jurământ inferior pentru unul mai înalt”. El continuă: „Voi nu-l încălcați cu adevărat, ci îl mențineți la nivelul său superior, îi păstrați sensul lui înalt, care aduce multă binecuvântare oamenilor.”

 

De ce acest jurământ nu se aplică ultimelor trei jurăminte de eliberare?

Pentru că nu există niciun motiv care să poată justifica încălcarea celor trei jurăminte legate de gând. Nu există niciun motiv să începem deodată să adoptăm o concepție greșită sau să ne gândim cu lăcomie la lucruri. Acest gând ar trebui să rămână întotdeauna pur.

 

Cum trebuie urmărit acest jurământ în carnețel?

Este bine să urmărim toate aceste jurăminte cu ajutorul carnețelului, pentru că în acest fel le vom cunoaște pe toate. Și cine știe, poate într-o zi vom ajunge la acest nivel de jurământ.

Când ajungem la acest jurământ în carnețel, va trebui să ne uităm la cât de aproape am fost de a încălca jurămintele Pratimoksha și care au fost motivele noastre. Să spunem că am mințit, de exemplu. Nu există niciodată vreun motiv să mințim. După cum știm doamna karma nu se odihnește niciodată, ea înregistrează ceea ce spunem. Dacă știm că am spus o minciună, de fapt ne-am auzit pe noi spunând-o, lucru care ne va provoca în viitor suferință. Acesta este nivelul la care ne aflăm deocamdată. Şi nu vorbim încă despre ființe. Dacă acumulăm karma negativă, acest lucru ne va opri din calea spre iluminare și de a putea ajuta ființele în mod suprem. Așadar, trebuie să găsim o cale de a nu minți și nici de a îl răni pe celălalt.

Lama Dvora povestește despre unul dintre primii ei profesorii, Ram Das, care locuise într-un Ashram, în India, unde se afla guru său. El își iubea guru foarte mult, având mult respect și admirație față de acesta. La ashram începură să vină și alte persoane care doreau să fie și ei alături de acest guru. Guru îi spuse lui Ram Das: „Trebuie să înveți să iubești pe toți acești oameni”, iar Ram Das îi răspunse „Ei bine, voi merge și voi învăța să iubesc pe toți acești oameni”.

El începu să se uite la persoanele care veneau și văzu că erau niște escroci și mincinoși, și îi judeca tot timpul. Își spuse atunci în sine: „Cum pot eu să nu-i judec? Unul se poartă așa, altul face lucruri oribile. Cum pot eu să-i iubesc?”. Se duse la Lama și îi spuse: „Eu văd toate aceste lucruri și nu pot minți”. Guru îi răspunse: „Îți dau acum o nouă îndrumare. Spune adevărul și iubește-i pe toți. Nu trebuie să minți, și va trebui să-i iubești pe toți.”

Jurămintele ne vor pune în acest loc unde va trebui să transcendem.

 12.   Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

Numărul doisprezece vorbește despre formele de trai. Să ne amintim că suntem încă la grupul de jurăminte asociate moralității. Așadar, numărul doisprezece vorbește despre faptul că dacă suntem preocupați de mijloacele de trai, comitem o infracțiune. Aici nu este vorba despre profesii specifice, ci despre tipurile de comportament în modul în care muncim.

• • De exemplu, dacă pretindem că suntem un sfânt, în speranța că oamenii ne vor oferi lucruri, se numește în tibetană:

tsulchu

Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.

• • Dacă munca noastră presupune flatarea, lingușirea. În limba tibetană se spune:

kasak

• • Dacă locul de muncă presupune să folosim aluzii, să batem tot felul de apropo-uri pentru a atrage oamenii. Nu mințim, dar facem aluzii. Se numește în tibetană:

shok-long

• • Hărțuirea – dacă trebuie să hărțuim oameni pentru a ne câștiga traiul, de a folosi forța pentru a scoate lucruri de la ei sau cerem ceva ce nu intenționează să ni-l dea. Se numește:

top kyi jelwa

• • Folosirea ispitelor: dă ceva mic în speranța de a primi ceva mare înapoi. Se numește:

nyepe nye tsul

• • Sau dacă trebuie să rănim pe cineva ca să trăim.

De exemplu, măcelarul, pescarul, comerciantul de băuturi alcoolice sau traficantul de animale. Pentru un Bodhisattva comerțul cu animale este o infracțiune.

Tranzacționarea mătăsii este o infracțiune. În producția de mătase, viermii sunt omorâți. Toate gogoșile de mătase se bagă în apă clocotită și apoi este produsă mătasea. Atunci când folosim mătasea contribuim la acest lucru.

Maestrul Buddhabhadra discută astfel de cazuri și menționează:

–   Comercializarea alcoolului,
–   A armelor,
–   A mătăsii,
–   A animalelor,
–   A săpa solul sau a ara pământul fără nicio preocupare pentru viețuitoarele care locuiesc acolo și altele asemenea. Pe scurt, orice ocupație care rănește pe ceilalți.

Situații de excepție

De exemplu, dacă avem o meserie care se ocupă cu astfel de lucruri și facem eforturi pentru a ieși din ea, dar încă nu am reușit, atunci jurământul nu este încă încălcat. Aici este dat exemplul femeii care se ocupă de prostituție. Care este problema prostituției? Ea ispitește oamenii. Ea își dă seama că nu este bine și se luptă să iasă din această situație, și nu reușește să iasă încă din ea – nu a comis infracțiunea. Deci, trebuie depuse eforturi pentru a ieși din situația respectivă și, bineînțeles, dacă ajutăm pe cineva să iasă din această situație, acumulăm multe binefaceri.

13.   Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin compor-tament nesăbuit.

Acest jurământ se referă la modul de comportament care este sălbatic, nesăbuit, frivol sau nechibzuit. Aici ne referim la petrecerile desfrânate sau lucruri de genul acesta.

Călugărilor, în general, nu li se permite să danseze sau să cânte, deoarece le deranjează meditația. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu dansul sau muzica în sine, dar ele tulbură meditația.

Referitor la călugării din Hinayana, a căror practică spirituală este să meargă în pădure, în liniște, și să se scufunde adânc în meditație, să ajungă la concentrare profundă – orice astfel de comportament îi va scoate din meditație.

Dar chiar și cei care nu sunt călugări, acest jurământ se referă la situații în care aceștia se comportă nesăbuit și atunci nu păstrează moralitatea. Această lege include toate prostiile care se fac de dragul prostiilor. Deja nu mai putem face asta.

Situații de excepție

• • Dacă depunem efort pentru a opri un astfel de comportament,
  • Uneori este indicat să facem ceva glumeț pentru a ajuta pe cineva care este în doliu, de exemplu.
  • Clovnii care vin în spitale și îi fac pe bolnavi să râdă, este o cauză bună.
  • Dacă folosim mijloace teatrale pentru a feri pe cineva de rău – asta este bine. Deci, aceasta este o bună utilizare a mijloacelor teatrale.
  • Sau pentru a crea un mediu mai bun,
  • Sau pentru a atrage oamenii spre Dharma, este în regulă.
  • Și la noi, se spune: Doar dacă Lama ne permite. De multe ori, când este util practicii, atunci Lama va permite. Se organizează petreceri și încă ce petreceri. 😊

Nu este nimic rău în râs. Dimpotrivă – râsul este minunat. Putem vedea călugării cum râd, pe Dalai Lama care râde și râde. Nu este nicio problemă cu umorul – el este minunat. Aici vorbim de a te prosti de dragul prostiei.

Nu este nimic rău în a râde sau în a ne juca și așa mai departe – din contră. Ideea este să nu ne punem în situații în care ne comportăm necugetat sau nu suntem conștienți de ceea ce facem, în care să încălcăm jurămintele și ca urmare să lăsăm o impresie greșită altora.

14.   A crede că Bodhisattva amână intenționat realizarea Nirvanei.

O regulă foarte importantă. În cazul în care mergem la cei care practică Mahayana, de a deveni un Bodhisattva, și le spunem că Bodhisattva trebuie să amâne realizarea Nirvanei pentru a ajuta oamenii în Samsara, am încălcat jurământul.

Acest jurământ combate greșeala frecventă care spune: „Un Bodhisattva, chiar dacă poate ajunge la Nirvana, respinge în mod deliberat acest lucru, numai ca să poată ajuta ființele din Samsara.” Nu este deloc adevărat. Deoarece Bodhisattva caută permanent să ajute oamenii din Samsara, iar el caută modul cel mai rapid de a ajuta oamenii din Samsara, iar cel mai bun mod este să ajungă la iluminarea lui Buddha.

Deci, cu siguranță, este contrar scopurilor unui Bodhisattva de a încerca într-un fel să-și amâne iluminarea; de a nu ajunge la fericirea maximă, pentru că asta va ajuta cuiva. Adevărul este că Bodhisattva caută iluminarea deplină și nu va merge la Nirvana pe care o numim „inferioară” – care este numai pentru el însuși. Iar când Bodhisattva ajunge la acel nivel înalt în care poate trece la Nirvana inferioară, el va continua să practice pentru a atinge iluminarea completă.

Dar dacă venim la cineva și îi spunem că Bodhisattva nu aspiră la Nirvana, [asta] este o eroare. Îl înșelăm.

Ce face cel ajuns la iluminare? El apare în Samsara. Această entitate iluminată poate produce un număr infinit de replici care îi pot ajuta pe ceilalți. Toți Buddha se manifestă permanent pentru a ajuta ființele din Samsara. Ei nu le vor abandona niciodată.

De fapt, textele budiste spun că toți Buddha se prefac că se nasc în ciclul suferinței. Spre deosebire de ființele obișnuite, care sunt nevoite să se nască în ciclul suferinței din cauza karmei și a afecțiunilor mentale, Buddha aleg voit să facă acest lucru, și o fac cu bucurie datorită compasiunii lor sfinte, din dorința de nestrămutat de a-i ajuta pe ceilalți.

Și cel mai bun mod de a ajuta toate ființele este să ajungem mai întâi la iluminare și apoi le vom putea ajuta în modul suprem.

Cum ajungem mai întâi la iluminare?  Prin a aspira să-i aducem pe toți la iluminare.

15.   A nu acționa pentru a stăvili zvonurile care ne defăimează sau calomniile.

Încălcarea acestui jurământ se face în cazul în care nu facem nimic ca să stopăm  zvonurile calomnioase despre noi.

Datorită faptului că suntem un Bodhisattva, iar cineva începe să ne defăimeze, să ne vorbească de rău sau ne calomnieze, indiferent dacă defăimarea este corectă sau greșită, ne va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți. Rolul nostru este să stăvilim aceste calomnii sau orice altceva care să determine oameni să se îndoiască de capacitatea noastră de a-i ajuta.

Rolul nostru ca mare Bodhisattva plin de compasiune este să stăm în fața acestor situații, să le clarificăm și să le oprim.

Dacă suntem într-adevăr un Bodhisattva, defăimarea nu poate sta în picioare, iar oamenii pur și simplu nu înțeleg ceea ce facem. Se poate că ne-am poticnit, iar oamenii găsesc să facă caz din asta și încep să ne denigreze. Chiar și atunci, acest lucru ne afectează capacitatea de a ajuta în continuare oamenii, iar sarcina noastră este de a-i opri. Și asta, nu datorită faptului că numele nostru este în joc, ci datorită capacității noastre de a-i ajuta pe ceilalți.

În aceste cazuri va trebui să clarificăm problema și să reducem daunele, în caz contrar, abilitățile noastre vor fi afectate. Așadar, poate că este momentul să mărturisim: „Da. Corect. M-am împiedicat.”, și asta este. Vom căuta să oprim răul sau acest val potrivnic care ne împiedică să lucrăm. Este posibil să nu reușim întotdeauna, dar funcția noastră este să încercăm.

Și uneori cu cât vorbim mai mult, cu atât facem mai mult rău decât bine, deoarece oamenii se concentrează pe ceva care este proiecția lor negativă și, ca urmare, provoacă și mai multe daune.

Cel mai bun mod este să facem cât mai mult bine în lume.

16.   A evita folosirea de măsuri drastice atunci când este timpul să facem acest lucru.

Șaisprezece este, de asemenea, un jurământ foarte interesant. Încălcarea acestuia se face în situația în care noi ca Bodhisattva, ar trebui să ajutăm pe cineva folosind mijloace drastice – să țipăm la cineva sau să îndepărtăm pe cineva – și noi nu facem.

Acest jurământ este foarte neplăcut pentru noi și este dificil să-l implementăm. Dacă este singurul mijloc de a forța pe cineva să se oprească, atunci va trebui să o facem. Și dacă evităm în aceste momente, pentru că ne temem, sau ne este neplăcut sau că nu suntem de acord, sau din orice alte considerente, și nu-l ajutăm, atunci infracțiunea este comisă.

Cântecul unui Bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință să o înceteze.