Lecția 7 – ACI 7

Cursul 7 – Jurămintele Bodhisattva

înapoi la curs, ACI 7

Conform învățăturilor lui Geshe Michael,  traducere a conferințelor Lamei Dvora Tzvieli

Lecția 7a

Meditația: Lumina Bodhisattva

Așezați-vă comod.

Găsiți-vă o poziție confortabilă și încercați să stați liniștiți fără să vă mișcați.

Concentrați-vă asupra respirației. Observați trecerea aerului prin nări și senzația de la intrarea în nări.

Şi acum concentrați-vă pe inima voastră. Vedeți cum în inima voastră există o sursă de lumină, un punct mic luminos. El strălucește intens, ca un soare mic. Razele de lumină pe care le emană se răspândesc în toate direcțiile. Imaginați-vă cum toate aceste raze de lumină se duc în toate direcțiile și îi invită pe toți Buddha și pe toți Bodhisattva din întreaga lume să vină la voi.

Cu toți răspund cu bucurie chemării voastre și vin la voi pe razele de lumină. Și ei se topesc în micul soare din inima voastră.

Iar acum sunteți plini de binecuvântarea, compasiunea și înțelepciunea tuturor Buddha din univers.

Strălucirea voastră este din ce în ce mai intensă.

Vedeți-vă conștiința situată în micul soare din inimă. Acest soare mic crește din ce în ce și vă absoarbe întregul vostru trup. Acum doar conștiința voastră există în soare. Voi sunteți soarele, și razele de lumină le răspândiți în toate direcțiile.

Sunteți un soare strălucitor care atârnă în spațiu și, departe, observați o planetă albăstruie care este pământul și vedeți nenumărate ființe pe această planetă, mii și mii de ființe și viețuitoare care trăiesc pe ea. Și toate caută în fiecare moment cum să fie fericite. Toate caută fericirea și toate suferă. Ele nu știu să găsească fericirea.

Inima voastră se deschide spre ele și doriți să le ajutați. Decideți să fiți salvatorul fiecăruia dintre ele datorită iubirii voastre mari pentru ele: toate ființele sunt copiii voștri. Iar inima voastră vi se frânge când le vedeți suferind.

Decideți să le ajutați, să vă dedicați viața pentru a găsi o modalitate de a le ajuta. Fiecare ființă este copilul vostru.

Vedeți cum razele de lumină țâșnesc din voi și se răspândesc în toate direcțiile, atingând fiecare ființă care o găsește în cale. Fiecare făptură se umple de plăcere și de bucurie și nici măcar nu știe ce s-a întâmplat. Cu cât bucuria lor este mai mare, cu atât deveniți mai strălucitori și mai capabil să ajungeți și mai departe în univers, la alte mii de planete din univers.

Rugați-vă să vă puteți ajuta de Lama, ca să fiți cu adevărat în stare de a vă îndeplini obiectivul vostru: acela de a da ajutorul necesar tuturor ființelor suferinde.

Cereți îngerilor să vă binecuvânteze, pentru a le putea ajuta. 

Puteți să vă deschideți ochii.

 

    Jurămintele secundare

Acum vom vorbi despre:

Nyeje înseamnă încălcările secundare sau jurămintele Bodhisattva secundare.

Le vom formula sub formă de încălcări, așa cum am făcut-o la jurămintele de bază. Întâi a fost Tsatung, vă amintiți? Este încălcarea jurământului de bază.  Acum o vom numi doar încălcarea, în sensul de încălcare a jurămintelor secundare.

Înainte de a trece peste ele, vom vedea care sunt cele două moduri de a le încălca pe cele secundare.

  1. Ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Nyomong înseamnă afecțiuni mentale,
Chen = a avea.
Nyomong Chen este cel care are afecțiuni mentale.

 Asta înseamnă că încălcăm jurământul datorită faptului că:

– Ne enervăm, suntem furioși

– Sau suntem geloși,

– Sau avem o dorință mare, pasiune, obsesie,

– Sau suntem răutăcioși, avem intenții rele.

În limba tibetană se numesc:

De ce acestea se trezesc în noi? Pentru că suntem obișnuiți cu asta. Pentru că suntem infectați. Mintea noastră este infectată din cele mai vechi timpuri. Deci acesta este prima modalitate de a încălca jurământul – ca urmare a atacului unei afecțiuni mentale.

Încălcăm jurămintele pentru că ne-am enervat, suntem în criză. De exemplu, avem jurământul de a nu țipa la alții, dar vine criza de nervi peste noi și ridicăm vocea la cineva.

  1. Din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale.

Nyomong Chen am văzut că înseamnă  cel care are afecțiuni mentale.  
Mayinpa  =  fără. 
Deci, Nyonmong chen mayinpa înseamnă fără afecțiuni mentale. Cu alte cuvinte, cineva încalcă jurământul din motive care nu au legătură cu afecțiunile mentale. Cum se întâmplă asta?

– fie pentru că ne este lene să păstrăm jurământul

– sau pur și simplu pentru că am uitat.

Am uitat că avem un jurământ, am uitat care este el și am uitat și de semnificația lui. Nu am practicat suficient. Nu am ținut carnețelul suficient de mult.

A doua modalitate de încălcare se va petrece la început; și chiar și atunci când dorim să nu uităm, tot se va întâmpla să uităm. Deci, ori uităm, ori suntem leneși.

În concluzie, cele două motive pentru care încălcăm jurămintele sunt: atacul unei afecțiuni mentale, ori lenea sau uitarea.


    Două tipuri de păcate

Există două tipuri de păcate:

1. Păcatele care sunt naturale.

2. Și altele pe care le vom numi interdicții.

1. Ce înseamnă păcat natural? Natural, în sensul că orice persoană care păstrează moralitatea va recunoaște aceste lucruri ca fiind păcate.

    – precum omorul,
    – furtul,
    – minciuna.

Avem o tendință naturală de a le identifica ca fiind ceva rău. Și ele, desigur, se află pe lista păcatelor și a încălcărilor de jurăminte, fie că sunt jurămintele de călugăr, fie Pratimoksha sau Bodhisattva.

2. Și există unele care nu sunt naturale, dar care sunt strict interzise din anumite motive.

În iudaism, de exemplu, există interdicția de a nu amesteca carnea cu laptele. În budism, în jurămintele monastice multe dintre interdicții au fost stabilite de către Buddha ca urmare a unor incidente neplăcute care s-au întâmplat pe vremea lui.


    Două tipuri de interdicții 

a. Interdicții care vin să păstreze părerea/opinia bună a altora.

Shen = altul sau celălalt
Sem înseamnă minte,
Shen sem = opinia bună a altuia,
Sungwa = a păstra.

Așadar, acestea sunt interdicțiile care vin să păstreze părere pozitivă a altora cu privire la practicanții budiști.

De exemplu, dacă oamenii ar vedea un călugăr bând alcool – asta i-ar putea îndepărta de Dharma.

Cu alte cuvinte, acestea sunt interdicții pe care un Bodhisattva trebuie să le păstreze pentru a nu strica impresia celorlalți, de a nu le strica altora dorința de a merge pe cale și de a practica Dharma.

    b. Interdicții care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Nyungwa = puțin, redus,
Jawa = fapte,
Dun poate fi aici în sensul gândurilor, ideilor sau preocupărilor, adică: interdicțiile care vin să împiedice multitudinea bunurilor și a preocupărilor.

Ne putem gândi la călugări. Scopul unui călugăr din Hinayana este să nu fie prea ocupat sau să fie implicat în multe probleme lumești. El se retrage liniștit în pădure, stă în colțul său și meditează, și nu vrea să fie preocupat de alte lucruri. 

În jurămintele Vinaya există multe astfel de regulamente, cum ar fi: să nu dețină proprietăți, să nu se ocupe de bani. Deci, există tot felul de interdicții care nu sunt interdicții naturale, dar care permit călugărului să se concentreze asupra practicii sale și să nu fie preocupat sau dispersat pe un milion de lucruri.

(Primul tip de interdicții este în scopul de a păstra părerea bună a celorlalți despre călugări, în sensul de a le aprecia calea pe care o practică, astfel încât să-i poată sprijini în practica lor.)

Buddha nu a interzis niciodată ceva numai de dragul de a interzice. Dar pentru unii oameni aceste lucruri le vor percepe în acest fel pentru că nu le înțeleg încă. 

Dimpotrivă. În budism, se spune că modul de supunere a corpului la chinuri nu este o cale spirituală adecvată, care nu duce nicăieri. Atunci când ne referim la modul nostru de a face față dificultăților, nu o facem de dragul dificultății. Înfruntarea lor acționează ca un antidot al obiceiurilor proaste pe care le avem în minte. Interdicțiile nu au scopul de a ne face nouă viața grea, ci dimpotrivă, se dorește ca oamenii să ajungă la fericirea maximă. Deci, ce rost are să fie adăugate alte dificultăți în plus faţă de ceea ce avem.

    În cazul unui conflict cu jurămintele de eliberare – jurămintele Bodhisattva le întrec.

–  De ce se discută despre toate acestea aici? Pentru că dacă suntem și călugăr și Bodhisattva – întrebarea este: ce este mai important pentru călugări? Interdicția A sau B? Răspunsul este că ambele sunt importante. Dar, dacă el va trebui să aleagă între interdicțiile cărora să le acorde mai multă atenție, el va alege B. El se va asigura să nu se ocupe de bani, să nu dețină bunuri, să nu cumpere haine, să nu fie preocupat astfel încât viața lui să fie cât mai simplă și săracă. Deci, dacă ar trebui să aleagă între A și B, călugărul va alege interdicțiile B.

– Iar pentru practicantul Bodhisattva va fi invers. Practicantul Bodhisattva va schimba ordinea.

Chiar și dacă este călugăr? Da, chiar și dacă este călugăr, este mai important pentru el ce se întâmplă cu alții. Pentru că atenția lui este îndreptată numai spre ceilalți. El se educă pentru a-i ajuta pe ceilalți.

În mod general, Bodhisattva trebuie să fie cu mult mai atent în ceea ce privește interdicțiile de primul fel decât practicanții Hinayana. Dar dacă este ceva care poate fi de folos altora, unui Bodhisattva i se permite o ușurare în respectarea interdicțiilor de al doilea fel. De exemplu, un călugăr deplin nu are voie să țină mai mult de câteva zile un sul de pânză dacă nu intenționează să-l folosească la croitul robelor, dar un călugăr deplin, care și-a luat jurămintele Bodhisattva, poate să păstreze pânzele care i-au fost donate chiar şi pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă pot ajuta pe altcineva.

Și vom vedea, când vom începe să vorbim despre jurămintele secundare, cum această preferință este foarte clară.

Uneori, există o aparentă contradicție între jurămintele Bodhisattva și cele monastice, dar ea este rezolvată prin luarea în considerație a faptului că pentru un călugăr care este și Bodhisattva, binele celorlalți este cu mult mai important decât propriul lui bine.

    Retribuția unui Bodhisattva

Bodhisattva este permanent angajat să dăruiască și își dedică fapta iluminării sale. El nu mai este interesat de avuțiile lumești. Și în acest fel acumulează binefaceri imense care se vor îndrepta către scopuri ne-lumești, spre o fericire mult mai mare.

Sakya Pandita spunea: „Nu lăsa lucrurile bune din viață să ți le fure pe cele mai bune”. Acesta este deviza unui practicant Mahayana. Calea unică și cea mai sigură de a produce fericire durabilă este de a deveni un Bodhisattva. Bodhichita este rețeta. 

Maestrul Shantideva scria în cartea „Ghidul de viață a unui Bodhisattva”, în capitolul 1:

Păstrează ferm în inima ta „dorința de iluminare”
Ca pe elixirul magic suprem, ce schimbă în aur totul
Pentru că transformă corpul tău necurat pe care l-ai luat
În corpul sublim a lui Buddha, de neegalat.

Doar Bodhichita poate face asta. Ea este rețeta perfectă pentru fericirea nesfârșită, sublimă, care nu dezamăgește. Este nevoie de timp, dar dacă mergem pe calea Bodhisattva și ne păstrăm aceste jurăminte, vom ajunge la iluminare, la fericirea sublimă și veșnică. Și acest lucru se va întâmpla treptat.

                                        Jurămintele secundare

    Cele patruzeci și șase de jurăminte secundare sunt aranjate în ordinea celor șase perfecțiuni.

Există un set de jurăminte concepute pentru a dezvolta perfecțiunea dăruirii, apoi alt set pentru perfecțiunea moralității, și așa mai departe.

    Nivelurile Bodhisattva

Atunci când am vorbit despre nivelurile Bodhisattva, am spus că un Bodhisattva, când percepe direct vacuitatea, se află la primul nivel, la primul Bumi. În limba sanscrită Bumi înseamnă nivel. În Tibetană, se spune Sa. După care Bodhisattva avansează spre celelalte „Bumi”. Există zece „Bumi”, după care ajunge la iluminarea completă. Lama Dvora compară acești „Bumi” cu scara de magnitudine Richter. Adică, o scară care nu este liniară, ci o scară exponențială. Bodhisattva la nivelul opt nu este de opt ori mai mare decât primul nivel, ci ordinea de mărime este cu totul diferită. Să nu subestimăm primul nivel, că bine ar fi de-am putea ajunge la el.

De ce am vorbit despre nivelurile Bodhisattva? Pentru că fiecare nivel desăvârșește una dintre cele șase perfecțiuni.

La primul nivel, Bodhisattva își desăvârșește generozitatea. El aduce generozitatea la desăvârșire totală. Datorită înțelegerii karmei și a vacuității, datorită percepției lui directe a vacuității, datorită faptului că a perceput vacuitatea de sine, vacuitatea minții lui, a trupului său, atunci separarea dintre el și ceilalți începe să se estompeze. Generozitatea lui devine mult mai ușoară, pentru că înțelege că nu dăruiește cuiva care este separat de el. În acest caz generozitatea lui este cu totul altceva, fapt care îi aduce nenumărate binefaceri.

Atâta timp cât nu percepem vacuitatea, ne va fi foarte greu să acumulăm binefaceri, pentru că tot timpul există această linie despărțitoare între noi și ceilalți, „eu și alții”.  Această linie care ne separă de ceilalți este foarte, foarte puternică în noi. Și aceasta este puterea percepției directe a vacuității, de a estompa această linie. Dacă înainte de perceperea vacuității de-abia acumulăm o picătură de karma, după această incredibilă experiență a vacuității va începe să curgă un imens flux de binefaceri. Pentru a ajunge la iluminare, avem nevoie de cantități uriașe de binefaceri.

                  Jurămintele destinate dezvoltării generozității.

1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante cu corpul, vorba și mintea, cel puțin o dată la 24 de ore.

Adică, încălcarea este de a nu dărui ofrandă cu corpul, vorba și mintea celor trei diamante.

– Ce înseamnă să dai ofrandă cu corpul ? Asta înseamnă ca în fiecare zi să ne prosternăm. Atunci când un Bodhisattva se prosternează, își folosește corpul pentru a da. 

– Bodhisattva se folosește de vorbire pentru a mulțumi. În acest caz se poate spune rugăciunea „Refugiul și dorința”.

– A dărui ofrandă cu mintea înseamnă să admirăm calitățile sublime ale celor trei diamante. A merge la refugiu.

Aici este scris cel puțin o dată pe zi, care este mai puțin decât în jurămintele de refugiu, adică de trei ori dimineața, și de trei ori seara. Bodhisattva care aspiră la iluminare se folosește de tot ce are: de corp, vorbă și gând. 

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue

Această încălcare secundară se întâmplă atunci când apar:

– gânduri de dorință,
– dorințe senzuale excesive,
– tot felul de pofte pentru lucruri ale simțurilor,
– gânduri de insatisfacție sau o stare de spirit care nu este niciodată satisfăcută,
– dorința de a fi respectați sau de a fi lăudați,
– dorința de avea bunuri,

și le permitem acestor gânduri să continue, nu încercăm să le oprim.

– Atunci când ne gândim: „Vai de mine, nu am suficient”. Vă mai amintiți de mantra „Om, am suficient, Ah Hung”. Ea poate fi un antidot la asemenea gânduri. 

– Atunci când râvnim după plăcerile simțurilor, poftim la ceva sau dorim pe cineva – gândul care ne ajută, este înțelegerea karmei și a vacuității. Și anume că plăcerea nu vine din afară. Nimeni nu ne poate aduce cu adevărat plăcerea sau să ne facă să suferim. Totul este o proiecție a minții noastre.

    Dacă dorim plăcere, trebuie să creăm cauzele ei. Și cum facem asta? Va trebui să le dăm altora ceea ce vor.

Și din nou, accentuăm faptul că acest jurământ nu spune că nu ar trebui să ne distrăm. Nu se spune asta. În budism nu există un astfel de jurământ.

Jurământul nu spune că este ceva rău în plăcere, ci el vine ca să prevină gândurile de dorință asociate cu ignoranța, care nu înțeleg de unde provine plăcerea. Acest jurământ este antidot la ignoranță.

Cum intensifică jurământul, generozitatea? Prin eliberarea de atașamente

Dacă primul jurământ a fost să oferim celor trei diamante, acum începem să ne eliberăm.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea ta.

Numărul trei este atunci când nu dăm respectul cuvenit cuiva care este mai în vârstă decât noi.

Vârstnic înseamnă cineva mai în vârstă decât noi ca Bodhisattva, cineva care și-a luat jurămintele înaintea noastră. Deci, oricine pe care îl întâlnim și care și-a luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră, este senior și în acest sens trebuie să-l respectăm. Acesta este modul în care ne exprimăm respectul față de jurăminte și față de influența lor asupra conștiinței celui care le practică.

Acesta este un ecou al jurămintelor Vinaya. Călugării dau întotdeauna respect călugărului senior, celui care este mai învârstă ca dată de luare a jurămintelor. Ei mereu întreabă: „Când ți-ai luat jurămintele?” Dacă întâlnesc un călugăr pe care nu îl cunosc, ei caută să se clarifice.

Lama Dvora povestește că se afla la o ceremonie tantrică și organizatorul i-a spus: „Cred că ai luat jurămintele înaintea mea. Tu vei conduce ceremonia”. Lama Dvora nu era sigură dacă trebuie să facă asta. Mai apoi s-a dovedit că bărbatul luase jurămintele înaintea Lamei Dvora. 

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Încălcarea se petrece atunci când cineva ne întreabă sincer ceva, și noi nu-i răspundem, îi ignorăm întrebarea. Dacă știm răspunsul, suntem obligați să-i răspundem.

Dacă cineva ne întrebă sincer ceva și nu încearcă să ne ironizeze sau să ne ridiculizeze, ci caută informație sau vrea să înțeleagă, atunci trebuie să-i răspundem.

     Ce legătură are cu generozitatea?
     ->  De a nu păstra informațiile doar pentru noi și să fim atenți la ceilalți.

Dacă au o întrebare care îi macină și vin la noi și noi îi putem ajuta, atunci va trebui să le răspundem. Nu putem să le ignorăm întrebarea, ci trebuie să le acordăm atenție.  Desigur că, dacă întrebarea nu este pusă sincer, putem decide că nu este cazul să-i răspundem.

    Motivația jurământului patru.

Cum încălcăm acest jurământ? 

– dacă urâm acea persoană,

– sau dacă ne este lene să-i răspundem,

– sau le dăm în mod intenționat un răspuns greșit, sau puțin greșit.

Așadar, dacă vine cineva și ne întreabă sincer și suntem capabil să le răspundem și nu le răspundem, sau nu le dăm un răspuns complet sau le dăm un răspuns greșit, pentru că nu ne place de el, sau din lene/indolență – atunci am comis infracțiunea.

    Situații de excepție

Există situații în care cineva pune o întrebare corectă și este posibil să știm răspunsul, dar, de exemplu, întrerupe cursul lecției de Dharma. Deci, îi vom spune: „Acum, nu. Nu acum”, dar nu facem asta din ură, sau din lene, pentru că știm că există un scop mai înalt la care ne-am angajat să-l atingem. Există situații în care nu putem răspunde la întrebare,

– pentru că în prezent suntem ocupați să facem o faptă bună, 

– sau ne-am obligat altcuiva. În această situație putem spune: „Te rog sună-mă și îți voi răspunde la întrebarea ta.” Deci, sunt situații în care nu este nevoie să facem lucrurile pe loc.

– sau suntem bolnavi,

– sau întrebarea provoacă distragerea atenției,

– sau vrem să dăm o lecție cuiva. Uneori, în cazul în care suntem profesori și vrem să-i dăm elevului o lecție, de exemplu, îi spunem: „Nu întreba în mijlocul lecției.”

– dacă persoana caută doar să găsească defecte, în acest caz nu ar trebui să se răspundă la întrebare, sau se poate spune ceva care să neutralizeze intenția rea, dar nu neapărat trebuie răspuns.

    Două forme de a încălca jurământul

Jurământul se poate încălca în două moduri: fie din lene, fie că nu ne place de persoană.

– cu afecțiune mentală sau

– fără afecțiune mentală.

În ambele cazuri se încalcă jurământul.

Elevul adresează profesorului o întrebare sinceră, profesorul știe răspunsul, dar nu răspunde le ea, deoarece ori nu vrea să abată atenția altora de la lecție, ori are un motiv întemeiat pentru care vrea să-i dea elevului o lecție. Când nu răspundem la întrebarea pusă, trebuie să avem un motiv întemeiat, și asta nu din cauza lenei sau pentru că nu ne place de cel care întreabă.

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Jurământul spune că nu trebuie să refuzăm invitația cuiva. Nu refuzăm din mândrie, din supărare sau lene. 

        Situații de excepție

Există situații speciale în care putem refuza invitația:

A. Suntem bolnavi,

B. Am primit deja invitația altcuiva la aceeași oră,

C. Sau este prea departe pentru noi ca să călătorim, deoarece pierdem multă vreme pe drum și nu facem Dharma între timp.

D. Sau este periculos să călătorim. Lama Dvora povestește că cineva a invitat-o să predea într-un anume loc și l-a întrebat pe Geshe Michael dacă poate să se ducă acolo, iar Geshe Michael i-a răspuns: „Numai dacă nu este periculos”.

E. Sau dacă bănuim că motivația celor care ne invită nu este bună.

F. Sau dacă ne va abate de la un act virtuos sau de la o activitate care este mai importantă.

Dacă cineva ne invită la cină și în același timp avem o lecție de Dharma, putem refuza cina, deoarece lecția Dharma este o activitate mult mai importantă.

Ca Bodhisattva, aspirăm să ajungem cât mai repede la iluminare pentru a-i aduce și pe ceilalți la iluminare, deoarece cu toți suferă. Pentru că fiecare clipă în Samsara, cum spune Lama Zopa, este o oroare. Încă nu vedem acest lucru atât de clar, dar cei care au trecut pragul puțin și ne privesc, spun: „Este îngrozitor.”

Toți acești oameni sunt loviți de karmele lor, de necazurile și ignoranța lor, plantând în permanență multe semințe de suferință. Şi orice clipă de suferință este oribilă.

Trebuie să ieșim de aici cât mai curând posibil, pentru a-i putea scoate și pe toți ceilalți de aici. De aceea toate celelalte activități sunt inutile în comparație cu așa ceva.

    Invitațiile sociale și vizitele la părinți

Întrebarea care se ridică este, ce putem face în cazul în care suntem invitați la diverse întâlniri sociale? În acest gen de situații putem merge și să stăm puțin, sau putem să refuzăm, dacă avem o justificare bună. 

Va trebui să învățăm să rezolvăm aceste dileme, pentru că situații ca acestea vor veni mereu. Va trebui să învățăm să alegem și să revenim mereu la motivația din spatele lucrurilor.

Și trebuie să înțelegem că nu trebuie să facem toate acestea pentru că Buddha a spus, sau altcineva a spus, ci pentru că suntem Bodhisattva și dorim să ieșim și noi și toți ceilalți din suferință. Așadar ne gândim: Care este cel mai important lucru de făcut acum? Și împreună cu asta, va trebui să dăm răspuns invitației.

Lama Dvora spunea că atunci când i s-a născut nepoțica, a organizat o mică petrecere acasă, la care au fost invitate și măicuțe. Unele dintre ele au venit și altele nu. Lama Dvora povestește că nu s-a simțit jignită, deoarece și-a dat seama că cele care nu i-au onorat invitația, sigur au avut lucruri mai importante de făcut.

Părinții sunt o categorie diferită. Trebuie să ne respectăm părinții, și discuțiile cu ei nu vor fi niciodată inutile. Nu este nevoie să vorbim cu ei despre Dharma dacă nu sunt interesați de Dharma. Dar orice conversație cu părinții noștri este o mare binefacere, datorită respectului ce-l avem pentru ei. Aceasta este una dintre cele mai bune oportunități de a acumula binefaceri, cu excepția lecției de Dharma predată de Lama, care este cu mult mai mare. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni sau din lene sau resentimente.

Jurământul numărul șase este încălcat, atunci când refuzăm să acceptăm bani sau cadouri care ni se dăruiesc cu sinceritate. Cineva ne oferă sincer, din toată inima, bani sau cadouri și noi refuzăm să le acceptăm.

Sună puțin ciudat, nu? Cine refuză cadouri? Dar să nu uităm că aceste jurăminte erau destinate călugărilor. Ei nu au nevoie să se ocupe de bani, sau să păstreze lucruri, ci trebuie să fie săraci. Ei nu vor lucruri materiale, deoarece acestea le distrag atenția. 

Acest jurământ este printre acele jurăminte Bodhisattva care sunt mai înalte decât cel al călugărilor. Dacă suntem un călugăr Bodhisattva și cineva vine și ne oferă bani, nu ar trebui să-l refuzăm, ci să luăm cadoul și să-l folosim pentru binele celorlalți.

    Situații de excepție

Există şi excepții:

A. Dacă știm că ne vom lega de cadou, ne vom atașa de el, adică știm că el ne incită pofta sau ne dezvoltă dependența/zgârcenia, atunci dacă nu suntem suficient de puternici pentru a rezista acestui impuls, putem să-l refuzăm.

B. A doua situație în care putem refuza cadourile și bani, este dacă credem că cel care ni le oferă va regreta că ni le-a dat. Dacă credem că dărnicia lui nu este deplină, îi putem spune: „Poate nu astăzi.” sau poate altceva frumos, dar nu luăm. Și acest lucru se întâmplă adesea, mai ales în relațiile dintre profesor și elev. De multe ori elevii vin, aud lucruri și devin teribil de entuziaști și oferă învățătorului munți și dealuri, dar încă nu au capacitatea de a dărui, generozitatea lor nu este suficient de dezvoltată. Elevul în entuziasmul său poate să-i ofere profesorului casa și apoi să regrete. Karma regretului nu este o karma bună. Profesorul poate spune: „Poate ar fi bine să mai așteptăm un pic.”

C. A treia situație în care ne este permis să refuzăm: dacă credem că lucrul care ni se dăruiește este furat. 

D. A patra situație, este dacă cel ce dăruiește va fi afectat într-un fel financiar. Se poate ca el să ne ofere din toată inima și să rămână sărac, deci nu luăm. Nu îl vom lăsa să rămână fără nimic. 

E. O altă situație în care putem să refuzăm este atunci când banii care ni se oferă erau deja meniți să servească unui alt scop. Dacă credem că se poate crea vreo problemă, putem refuza.

    7. A nu da Dharma celor care o doresc sau A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Jurământul numărul șapte este acela de a nu da Dharma celor care o doresc. Acesta ne reamintește de al doilea jurământ din jurămintele de bază. Diferența dintre ele este motivația. Acest jurământ de bază spune: a nu dărui Dharma, datorită sentimentelor de posesiune, sau de a o păstra pentru noi. Este ca și când am vrea să avem un fel de avantaj față de alții sau că ne dă o senzație de superioritate.

    Motivația

Motivația acestui este diferită. Motivația aici este:

– Ori nu ne place de ei,

– Ori suntem leneși,

– Sau îi invidiem și nu vrem ca ei să știe prea multe,

– Sau avem resentimente față de ei, 

– Sau i-am neglijat. Ei au cerut, noi am spus „Bine.” și [apoi] nu am făcut-o.

Dacă nu am dat Dharma din motivele de mai sus, am comis o încălcare minoră, spre deosebire de motivația de posesiune a încălcării de bază.

Din nou, ideea este că practicăm perfecțiunea dăruirii, să dăruim inclusiv Dharma.

    Situații de excepție

Există și aici excepții, și ele sunt:

Dacă suntem bolnavi și nu putem să le predăm, atunci chiar dacă ni se cere să o facem, este în regulă să spunem „Acum sunt bolnav, nu pot să vă predau.”

Elevul poate veni să ceară Dharma, dar de fapt el caută doar cum să ne critice sau să găsească imperfecțiuni Dharmei. În acest caz putem refuza un astfel de student.

– Dacă elevii nu stau cum trebuie în timpul lecției: cască, se întind, în acest caz nu ar trebui să-i învățăm. Chiar dacă elevul este obosit, el trebuie să stea cum trebuie la lecția de Dharma. De ce este important acest lucru? Pentru că atunci când stăm plictisiți la lecția de Dharma, plantăm semințe. Odată cu actul, este înregistrată și nuanța lui, ceea ce înseamnă că plantăm atitudinea de a nu fi atent la Dharma, sau că Dharma nu este cel mai important lucru, iar rezultatul va fi că Dharma pentru noi își va pierde puterea.
Cu alte cuvinte, elevul ar trebui să aibă tot interesul de a sta frumos la lecția de Dharma, chiar dacă este obosit, și să depună toate eforturile pentru că el înțelege importanța karmică a acesteia. Trebuie să înțelegem că toate concesiile pe care le dorim, va trebui să le cerem de la doamna Karma, iar ea nu face concesii.
Este ca și cum am întreba gravitația „Oh, scuză-mă o clipă, nu am observat că mai era încă o treaptă aici!”. Lucrurile nu merg așa. Totul se înregistrează în mintea noastră, inclusiv atitudinea pe care o avem. Și asta se întoarce mai târziu asupra noastră.

–  Dacă credem că este prea devreme pentru ei, şi credem că nu sunt încă pregătiți, putem să le spunem frumos să mai aștepte.
Ken Rinpoche spunea: „Da, da, da. Poate mai târziu”. Deci, pot exista situații în care elevii îl roagă pe profesor să-i învețe, iar profesorul poate spune: „Nu acum, încă nu a venit timpul”.
Oamenii vin la Lama și uneori îl presează să predea. Ei îi spun: „Acum, vreau. Acum, vreau cea mai înaltă învățătură”.
Și într-o zi, Ken Rinpoche, săturat de faptul că oamenii veneau mereu să-l deranjeze cu cerințele lor, le-a spus: „Uite ce este, atunci când elevul ajunge la un anumit nivel, sunt obligat să-l ridic la nivelul următor. Aceasta este de datoria Lamei. Dacă elevul vine la Lama, și începe să se bazeze în mod corespunzător pe Lama, și îl servește cu devotament și așa mai departe, Lama își va asuma răspunderea și se va obliga să-l ajute pe elev să progreseze. Deci, să nu vă faceți griji de asta, pentru că atunci când veți ajunge acolo, nimeni nu mă va putea opri din a vă ajuta să progresați.” Deci trebuie să avem încredere în Lama pentru că el știe ce face. Putem să-l rugăm, este în regulă, dar nu trebuie presat. Dacă el spune „nu a venit timpul”, atunci va trebui să așteptăm.

– O altă situație în care nu putem da Dharma, este dacă credem că ea va speria oamenii. Am vorbit despre faptul că învățătura despre vacuitate poate speria oamenii.

– Nu vom transmite Dharma în cazul în care oamenii nu sunt cu adevărat interesați să asculte sau avem impresia că ei nu vor crede în asta, adică sunt afectați de Lokta . Am spus despre Lokta că ea este concepția greșită, și ca urmare a învățăturii, Lokta se poate agrava și mai mult, sau împotrivirea lor va crește și mai mult.

–  Sau dacă credem că oamenii nu sunt încă suficient de experimentați să le  încredințăm cunoștințele dharmice, deoarece ei ar putea să le răspândească altora fără ca ei înșiși să fie în stare de a-i verifica. Așa că trebuie să avem mare grijă.

Acestea sunt cele șapte jurăminte legate de generozitate.

Lecția 7b

Un scurt rezumat al jurămintelor secundare legate de generozitate

1. A nu oferi ofrandă celor trei diamante în cele trei moduri de exprimare.

Cu trupul – ne prosternăm, cu vorba – spunem rugăciunea „Refugiul și dorința”, cu gândul – admirăm sau preamărim virtuțile lor minunate.

În acest caz scrie că acest lucru trebuie făcut cel puțin o dată pe zi. Cei care și-au luat jurămintele de refugiu deja fac asta de trei ori dimineața și de trei seara.

    2. A permite gândurilor de dorință sau aversiune față de lucruri să continue.

Este situația în care poftim sau ne dorim lucruri plăcute. Ea ne reflectă o minte nesatisfăcută, nemulțumită de ceea ce are. Acest jurământ ne spune ca atunci când ne surprindem, va trebui să ne oprim. Să nu lăsăm ca starea de spirit să continue. 

Trebuie să atragem atenția din nou că intenția nu este de a nu ne bucura. Este bine să ne bucurăm. Aici ne referim la dorința care vine din ignoranța care nu înțelege de unde vine plăcerea și poftește la lucrurile exterioare. Și o astfel de minte nesatisfăcută este contrară minții Bodhisattva care încearcă să dăruiască tot timpul.

    3. A nu respecta pe cei care au luat jurămintele Bodhisattva înaintea noastră.

    4. A nu răspunde la o întrebare sinceră, din furie sau lene.

Dacă suntem întrebați în mod sincer, datoria noastră este să răspundem cât mai complet, cu alte cuvinte este să luăm oamenii în serios. Deoarece un Bodhisattva lucrează pentru toate ființele și fiecare ființă este importantă pentru el.

Desigur că nu trebuie să fim de acord cu fiecare idee. Dar, va trebui să luăm în considerare ceea ce vine spre noi. 

    5. A nu accepta o invitație, din mândrie, din dorința de a răni, din supărare sau lene.

Dacă cineva ne invită să participăm la vreun eveniment, va trebui să acceptăm. Putem refuza invitația în cazul când avem motive întemeiate:

– dacă suntem bolnavi sau,
– dacă am fost deja invitați în altă parte în acel moment, sau
– este prea departe pentru a merge, sau
– este prea periculos de mers, sau
– bănuim că intenția lor nu este tocmai bună, sau
– a merge la eveniment ne împiedică să facem o acțiune de caritate și așa mai departe. 

    6. A nu accepta bani sau lucruri materiale de la un donator, din dorința de a-l răni, din lene sau datorită resentimentelor [noastre].

Cazul de excepție legat de acest jurământ este că în cazul în care bănuim că ne vom atașa de darul primit sau că ne va mări dorința, atunci putem să-l refuzăm, pentru a nu [ne] stârni o afecțiune mentală. Putem refuza cadoul dacă credem că cel care ni-l dă va regreta sau dacă considerăm că este furat, sau dacă îl va afecta financiar pe donator. Putem de asemenea refuza și în cazul în care darul era destinat unui alt scop sau credem că vom avea probleme dacă îl primim.

    7. A nu le preda Dharma celor care o cer cu sinceritate, din dorința de a-i răni, din lene, resentimente sau gelozie.

Și din nou, revine întrebarea: Ce legătură are asta cu dăruirea? Bodhisattva nu va împiedica oamenii să primească învățăturile dharmice. El nu păstrează nimic doar pentru el însuși, el nu caută să se pună deasupra altora. Tot ceea ce are va împărți liber cu ceilalți.

Și aici există condiții importante în care nu putem preda Dharma. Aici, tema respectului față de profesor este critică. Respectul pentru profesor și respectul pentru Dharma sunt foarte importante. Dacă elevul nu respectă Dharma și nu îl respectă pe profesor, în aceste condiții i se permite profesorului să nu predea. Profesorul nu-și va închide inima față de ei, nu-i va judeca și va încerca să creeze condițiile cele mai bune pentru a preda Dharma.



            Jurămintele destinate dezvoltării perfecțiunii moralității

    8. A nu ajuta pe cei care au comis infracțiuni sau A respinge pe cineva care ni se pare lipsit de etică morală, din dorința de a-l răni, din supărare sau lene.

În cazul în care întâlnim pe cineva care a păcătuit, sau care a comis o anume infracțiune, care și-a încălcat jurămintele, orice fel de păcat sau delict, pe cineva imoral, [în acest caz] încălcarea jurământului 8 este de a nu încerca să-l ajutăm. Nu încercăm a ne deschide inima față de el sau de a ajunge la el și a acționa pentru el.

     Motivația

Abaterea se întâmplă dacă ne abținem de la a-i ajuta:

– Pentru că suntem leneși,

– Pentru că: [noi] căutăm cum să-i rănim, fie din furie, sau pur și simplu îi ignorăm sau îi respingem în inima noastră. 

Un Bodhisattva nu judecă oamenii care au căzut, ci el caută să-i ajute. De ce face asta? Pentru că un Bodhisattva încearcă să ajute fiecare ființă, fără excepție.

Și dacă ne uităm la ceea ce fac toți Buddha, vedem că ei îi ajută și pe cei răi care se află în infern. Deci, Bodhisattva se antrenează pentru a fi un Buddha. El nu este instanța judecătorească pentru cei care păcătuiesc. Dimpotrivă, cei care au păcătuit merită compasiunea noastră și mai mult, pentru ei că și-au acumulat karma de a suferi. Așa că vom face tot posibilul să-i ajutăm.

    9. A acționa într-un mod care îi descurajează pe ceilalți de Dharma sau A nu păstra jurămintele de eliberare personală, ceea ce îi ajută pe ceilalți să-și dezvolte credința.

Șirul de jurăminte prin care trecem acum este împotriva integrității morale. Ele se referă la legătura dintre jurămintele monastice și cele Bodhisattva, în locuri care ar putea fi interpretate ca contradictorii. Am vorbit într-o lecție trecută despre păcatele naturale, cum ar fi omorul și așa mai departe, iar altele pe care le-am numit interdicții care au fost date din anumite motive de către însuși Buddha. De exemplu, sunt interdicții care au fost date în scopul de a păstra părerea bună a oamenilor despre călugări, de a avea respect pentru Dharma și călugări și așa mai departe.

De exemplu, dacă oamenii știu că suntem budiști sau bodhisattva și mințim, atunci ei ar putea crede că budiștii sunt mai puțin sinceri. Aceasta se numește „protejarea credinței altora”. 

Deci, încălcarea jurământului nouă este atunci când nu sunt păstrate jurămintele stabilite în scopul de a face oamenii să respecte Dharma.

Așadar, indiferent dacă suntem călugăr sau nu, dacă facem ceva care poate provoca altora o opinie negativă asupra Dharmei și, ca urmare, îi descurajăm de Dharma și îi descurajăm să urmeze calea care i-ar putea ajuta, atunci am încălcat jurământul. 

    10. A săvârși fapte care aduc mai puține beneficii celorlalți.

A acționa într-un mod care este mai puțin folositor celorlalți.

Ce înseamnă asta? Dacă în jurământul 9 s-a pus accentul pe diferența dintre încălcările naturale și interdicții, aici călugărul care se află și pe calea Mahayana se va comporta diferit decât un călugăr care nu este pe calea Mahayana.

Am dat ca exemplu utilizarea banilor, folosirea pânzei pentru robă. Dacă un călugăr are opțiunea de a primi bani sau cadouri și de a le folosi pentru alții, atunci el trebuie să treacă peste interdicția care-l împiedică să dețină bunuri. Deoarece este mai important să îi ajute pe ceilalți, cu toate că în Vinaya scrie că el nu poate să dețină bani, pânzeturi sau alte bunuri. Dacă unui călugăr care este pe calea Bodhisattva, i se oferă bani, bunuri sau donații pe care le poate folosi în beneficiul altora, va trebui să le accepte. Dacă el refuză să le accepte pentru că Vinaya spune altfel – atunci a încălcat acest jurământ. 

Acest jurământ pare să fie destinat numai călugărilor, dar el este valabil și pentru noi. Și noi vom fi puși în situații în care va trebui să alegem între a face ceva bun și a face ceva care este și mai bun. A alege între a acționa spre binele nostru sau a acționa în beneficiul multor persoane. Întotdeauna va trebui să alegem fapta care va aduce beneficiul maxim. Aceasta este o regulă foarte bună în cazul în care ezităm în alegerea lucrurilor bune pe care le putem face. 

Exemplu: Oare este de dorit să fie puse înregistrări Dharma pe Internet?

Acest subiect ridică multe semne de întrebare, deoarece oamenii pot reacționa negativ la aceste lucruri și în acest fel își acumulează karma negativă. În acest caz vor trebui puse în balanță beneficiile versus daune. Iar aici lumea decide diferit.

– Lama Dvora spunea: „Am ajuns la concluzia că beneficiul potențial este mult mai mare decât acest prejudiciu. Multă vreme, nu am pus înregistrările pe Internet tocmai din aceste motive. Acum am ajuns la concluzia că beneficiul va depăși daunele. Poate că s-a ajuns la o anumită maturitate”.

Mulți Lama au acționat diferit în această problemă.

Ken Rinpoche nu a pus nimic pe internet. El a mers mult mai departe. Nu a dat  înregistrările niciunui student. A fost înregistrat totul și un bibliotecar ținea toate înregistrările și nu le dădea la nimeni. Mai târziu, Ken Rinpoche a mai lăsat de la el și a spus: „Dacă ați fost prezenți la lecție, puteți primi înregistrările.” Și chiar după ce Ken Rinpoche a spus asta, dacă studentul mergea la bibliotecar – și el spunea „Nu”, așa rămânea.

Lama Art Engel permitea oamenilor să înregistreze. El a acceptat să fie puse lecțiile pe internet după douăzeci de ani în care a predat. Și asta pentru că oamenii i-au cerut.

Geshe Hla pune totul pe Internet, cu excepția studiilor secrete și yoga care include învățăturile secrete.

Fiecare profesor trebuie să cântărească ce este cel mai bine de făcut. Aceste jurăminte ne direcționează să acționăm astfel încât beneficiul adus celorlalți să fie maxim. Gândul unui Bodhisattva trebuie să fie tot timpul: „Cum pot să aduc cele mai multe binecuvântări și cum să minimalizez daunele.” Și nu întotdeauna este ușor să decidem și chiar dacă am greșit, este în regulă. Numai așa putem practica. Nu avem altă cale.

 

     Jurămintele ne antrenează pe calea spre iluminare

Jurămintele nu au fost date ca să ne fie nouă comod, ci au ca scop să ne antrenăm pentru a deveni un Buddha. Și cu siguranță vor fi situații care ne vor determina să ne simțim neplăcut.

Scopul lor este să ne ajute să depășim acele lucruri care ne opresc din a progresa pe cale, iar în aceste situații ne vom simți incomod, altfel n-am mai fi avut nevoie de jurăminte, și am fi fost deja Buddha.

Acolo unde simțim disconfort, este exact locul în care jurământul își face efectul. Acesta este exact locul în care începem să ne schimbăm dependențele și obiceiurile și modul în care ne creăm Samsara pentru noi înșine. Jurămintele vor atinge punctele noastre nevralgice, nu va fi ușor, dar asta face parte din joc. Jurămintele ne vor scoate din Samsara. Orice altceva ne va afunda și mai mult în Samsara.

Și de fiecare dată va fi mai ușor. Va trebui să ne păstrăm tot timpul intențiile noastre bune și scopul pur, iar abilitățile vor trebui să se dezvolte.

    11. A refuza să încalci unul dintre primele jurăminte de eliberare, din compasiune, atunci când a venit momentul să faci acest lucru.

Jurământul unsprezece se referă la primele șapte jurăminte Pratimoksha, cele legate de corp și de vorbire. Cele legate de corp sunt omorul, furtul și adulterul, iar cele legate de vorbire sunt minciuna, dezbinarea, vorba dură şi vorba fără rost. Fără ultimele trei jurăminte legate de minte [de gânduri].

Acest jurământ spune că dacă nu încălcăm unul dintre cele șapte jurăminte de eliberare atunci când o circumstanță extraordinară o cere, atunci ne-am încălcat jurămintele Bodhisattva.

    Exemplu

Aici avem celebrul exemplu dat de Buddha care naviga pe o corabie. Pe acea corabie se spune că se afla un om care punea la cale să ucidă cinci sute de persoane care se aflau pe acel vas. Pentru faptul că Buddha putea citi mințile oamenilor se duse și-l omorî. Buddha făcu asta datorită marii lui compasiuni față de cel care plănuia crima pentru ca acesta să nu acumuleze karma uciderii celor cinci sute de oameni. 

    Cine are voie să încalce jurămintele Pratimoksha?

Deoarece ne aflăm aici într-un loc foarte periculos, pentru că acest jurământ spune că în anumite condiții trebuie să încălcăm jurămintele Pratimoksha, va trebui să vorbim puțin despre asta, [să detaliem] deoarece este important.

Cine poate face asta? Ken Rinpoche spune:

• El trebuie să fie deja un Bodhisattva de milioane de vieți, să fie deja un Bodhisattva foarte avansat.

• Care a ajuns la perfecțiune în practica sa.

• Are înțelegeri profunde extraordinare. El poate citi mintea altora.

• El o are Maha Karuna. Ce este Maha Karuna? Mare compasiune. El practic vede toate ființele ca pe propriii săi copii. Are bodhichitta.

• El vede clar că nu există altă cale decât să încalce unul dintre cele șapte jurăminte Pratimoksha.

• Și bineînțeles că nu este suficient să fie doar o persoană care a urcat pe calea Mahayana. Asta nu-i dă nici un drept să încalce jurămintele Pratimoksha. Numărul unsprezece se aplică numai oamenilor foarte, foarte avansați pe cale și dacă nu suntem o astfel de persoană, atunci acest jurământ nu ni se aplică în acest moment.

• Ken Rinpoche a mai adăugat: „Pentru ca cineva să-și poată permită să facă un astfel de act, el trebuie să aibă puterea de a lua conștiința persoanei pe care o ucide și să o ridice la un nivel cu mult mai înalt decât nivelul existenței umane”.

Pe scurt, acest jurământ se aplică numai dacă „intrăm” în această categorie. 

    În compasiunea sa, un bodhisattva este pregătit în mod conștient să poarte karma actului făcut.

Dacă suntem mai puțin decât un Buddha, în această situație vom acumula o cantitate anume de karmă. Datorită marii compasiuni beneficiul adus va fi cu mult mai mare decât răul produs, dar există și rău.

Deci, un Bodhisattva, care face așa ceva, este conștient că de pe urma faptei acumulează karma negativă și că va trebui să plătească pentru asta și să sufere din cauza ei. Compasiunea și înțelepciunea lui sunt atât de mari, încât este gata să ia asupra lui toate consecințele.

În textele budiste sunt date tot felul de exemple, unul dintre ele este cazul când cineva a omorât multe entități sfinte, multă vreme. Această persoană a acumulat deja o karmă îngrozitoare, așa că poate a venit momentul să fie oprit. Cel care își asumă răspunderea să-l ucidă pe criminal, ar trebui să fie gata să meargă în infern ca urmare a faptei lui. Adică, compasiunea lui trebuie să fie atât de mare încât este gata să coboare în infern pentru asta. Pentru că dacă suntem un criminal, asta oricum se va întâmpla. Dar dacă nu avem o astfel de compasiune, atunci nu ne-a venit încă timpul să încălcăm acest jurământ.

Mai există și un alt aspect aici. Este clar că persoana care va ucide, de exemplu pe cei cinci sute de oameni de pe navă, va acumula o karma oribilă, iar Bodhisattva încearcă să-l salveze de această karmă. În schimb, potențialele victime ale aceluiași criminal sunt în procesul în care karma rodește pentru ele, iar capacitatea unui Bodhisattva de a lua această karmă este foarte limitată.

Există multe povești în literatura budistă despre acest lucru.

Pe vremea lui Buddha, se spune că tribul său a fost atacat de un alt trib, iar oamenii lui erau pe cale de a fi exterminați. Unul dintre discipolii credincioși ai lui Buddha, care era el însuși capabil să facă minuni, adună câțiva copii din trib și îi ascunse într-un loc în aproprierea  lui Buddha pentru a-i salva de ucigași. Se povestește că mulți oameni alergară să-și găsească protecție în Buddha, dar cu toții au fost omorâți, iar după ce trecu această tragedie, constatară că și copiii ascunși acolo au murit ei singuri.

Toate acestea ilustrează faptul că Buddha sau Bodhisattva nu pot întotdeauna să îndepărteze karma care este deja în curs de maturare, dar față de ucigaș ei pot să-l împiedice să-și acumuleze karma teribilă.

Trebuie să reținem faptul că atunci când privim la o situație cu ochii noștri normali, ochi care nu înțeleg bine karma și cauzalitatea, deciziile noastre vor fi de obicei greșite. Iar această poveste, de exemplu, ne demonstrează înțelegerea profundă pe care o are un Bodhisattva.

Întrebarea care se ridică este: Oare suferința noastră nu este suficientă? De ce să mai luăm și suferința altora asupra noastră? 

Răspunsul este că putem dori să luăm suferința celuilalt, dar nu putem să suferim în locul lui. Dacă copilul nostru, pe care îl iubim cu adevărat, își rupe piciorul, ne putem identifica cu durerea lui, dar nu ne va durea în aceeași măsură cum îl doare pe el. A ne identifica cu suferința și cu dorința de a lua suferința nu este același lucru. Dar, dorința noastră de a-i scoate pe ceilalți din suferință este cea care va aduce binecuvântarea și lor și nouă. Voința noastră de a lua suferința este exact ceea ce ne produce fericirea, extazul. Ea seamănă puțin cu asistenta medicală plină de compasiune care are grijă de pacienții grav bolnavi și îi vede cum suferă, și dorește să-i ajute, și inima ei se deschide. Când inima i s-a deschis – nu mai este suferință. Este altceva. Compasiunea nu este suferință.

    Detalii suplimentare ale situațiilor care necesită încălcarea
                                    jurămintelor de eliberare

Am vorbit până acum despre situațiile ieșite din comun în care Bodhisattva trebuie să încalce unul dintre jurămintele Pratimoksha, dacă situația îl obligă.

Pe de altă parte, există detalii cu privire la:

    • Pe cine este permis să omori,

    • De la cine este permis să furi,

    • Pe cine este permis să minți. 

   • De exemplu, sunt detalii cu privire la când este permis unui călugăr să aibă contact sexual, fapt care este interzis călugărilor. Sau dacă cineva amenință că se sinucide, mai întâi el va trebui să-și înapoieze roba.

Aici avem o poveste frumoasă despre mama maeștrilor Vasubandhu și Asanga. Se spune că pe vremea când era călugăriță ar fi avut viziunea că, dacă ar avea fii, atunci vor fi mari înțelepți ai vremi. Ea și-a înapoiat roba și a născut doi fii.

   • Pe lista celor șapte, există vorba care scindează, care separă. Când este permis cuiva să se angajeze în astfel de discuții? Niciodată. Pentru că se va întoarce rău asupra lui.

Dar, există aici o situație de excepție: dacă vedem că un profesor este șarlatan și face mare rău elevilor săi, iar noi suntem un Bodhisattva foarte înalt, care poate vedea cu adevărat lucrurile corect, care are Pramana – atunci ne este permis să separăm elevii de profesorul lor. În acest caz chiar este necesar să facem asta cu multă, multă compasiune. Față de cine? Față de profesorul șarlatan. Nu avem voie sub nicio formă să-l judecăm pe acesta, ci doar să-l iubim. Trebuie sa fim cu multă băgare de seamă la asta.


    Controversele dintre marii Lama?

Trebuie să fim atenți atunci când vedem discuții în contradictoriu între înalți profesori spirituali.

Prima reacție pe care o au unii oamenii este: „Bine, nu înțeleg, nu mă bag”. Cineva s-a exprimat: „Nu-mi vâr capul între doi munții înalți”. Această atitudine este cea adecvată, pentru că nu înțelegem cu adevărat ce se întâmplă. De multe ori, marii Lama a căror compasiune și înțelepciune este profundă, au obiective cu mult mai mari și mai importante, care sunt atinse în așa fel încât, aparent, par ca dispute.

Lama Dvora ne dă ca exemplu pe Geshe Michael care a lucrat odată într-o companie de diamante. Pe vremea aceea el era responsabil de cumpărarea diamantelor. Compania cumpăra diamante pe care le trimiteau la diferiți producători de bijuterii. Geshe Michael povestea despre un producător de bijuterii, numit BBB, trei B, care era foarte prestigios. Acest producător lucra cu cele mai curate și mai mari diamante. Pe de altă parte, în America există o rețea în toate mall-urile numită Zales, care face comerț cu diamante de calitate mai mică.

Și într-o zi vede un pachet destinat lui BBB, iar cine făcuse livrarea scrise-se adresa lui Zales. Și Zales era tot o companie de diamante. Compania închise toate porțile, se luară măsurile de siguranță – ceva se întâmplă aici, cineva delapidează. Se pornește ancheta. Ce se întâmplase? Adresa BBB și adresa Zales erau aceeași adresă, aceeași companie. Și asta doar pentru a stârni interesul publicului. Este ceea ce fac comercianții. Ei ne pun să alegem. Vrei asta sau asta? Iar a treia opțiune rămâne că nu dorim nici un nici alta. 

Deci nu știm ce fac marii Lama atunci când se dispută între ei. Între tibetani există tot felul de controverse cu privire la practici diferite. Nu știm ce se întâmplă. Deci trebuie să rămânem cu mintea pură.

• Vorba dură, tăioasă. Dacă acesta este singurul mod de a opri pe cineva să facă rău altcuiva, atunci acest lucru trebuie făcut.

• Vorba fără sens. Există situații în care discuțiile fără conținut este lucrul cel mai potrivit, discuțiile cu părinții, cu bolnavii, cu cei în doliu. Sau pot fi situații în care trebuie să-i bucurăm pe oameni.

    A păstra jurământul în sensul cel mai înalt

Așadar, acest jurământ care poate încălca cele șapte jurăminte Pratimoksha este periculos. Este interesant faptul că jurămintele Bodhisattva includ un astfel de jurământ și că există situații în care trebuie să încălcăm pe una dintre cele șapte.

Aici aș dori să adaug un comentariu făcut de Geshe Michael Roach. El spunea că în situații de genul acesta, pare că am încălca un jurământ inferior pentru unul mai înalt. El continuă: „Voi nu-l încălcați cu adevărat, ci îl mențineți la nivelul său superior, îi păstrați sensul lui înalt, care aduce multă binecuvântare oamenilor.”

    De ce acest jurământ nu se aplică ultimelor trei jurăminte de eliberare?

Pentru că nu există niciun motiv care să poată justifica încălcarea celor trei jurăminte legate de gând. Nu există niciun motiv să începem deodată să adoptăm o concepție greșită sau să ne gândim cu lăcomie la lucruri. Acest gând ar trebui să rămână întotdeauna pur. 

    Cum trebuie urmărit acest jurământ în carnețel?

Este bine să urmărim toate aceste jurăminte cu ajutorul carnețelului, pentru că în acest fel le vom cunoaște pe toate. Și cine știe, poate într-o zi vom ajunge la acest nivel de jurământ.

Când ajungem la acest jurământ în carnețel va trebui să ne uităm la cât de aproape am fost de a încălca jurămintele Pratimoksha și care au fost motivele noastre. Să spunem că am mințit, de exemplu. Nu există niciodată vreun motiv să mințim. După cum știm doamna karma nu se odihnește niciodată, ea înregistrează ceea ce spunem. Dacă știm că am spus o minciună, de fapt ne-am auzit pe noi spunând-o, lucru care ne va provoca în viitor suferință. Acesta este nivelul la care ne aflăm deocamdată și nu vorbim încă despre ființe. Dacă acumulăm karmă negativă, acest lucru ne va opri din calea spre iluminare și de a putea ajuta ființele în mod suprem. Așadar, trebuie să găsim o cale de a nu minți și nici de a-l răni pe celălalt.

Lama Dvora povestește despre unul dintre primii ei profesorii, Ram Das, care locuise într-un Ashram, în India, unde se afla guru său. El își iubea guru foarte mult, având mult respect și admirație față de acesta. La ashram începură să vină și alte persoane care doreau să fie și ei alături de acest guru. Guru îi spuse lui Ram Das: „Trebuie să înveți să iubești pe toți acești oameni”, iar Ram Das îi răspunse „Ei bine, voi merge și voi învăța să iubesc pe toți acești oameni”.

El începu să se uite la persoanele care veneau și văzu că erau niște escroci și mincinoși și îi judeca tot timpul. Își spuse atunci în sine: „Cum pot eu să nu-i judec? Unul se poartă așa, altul face lucruri oribile, cum pot eu să-i iubesc?”. Se duse la Lama și îi spuse: „Eu văd toate aceste lucruri și nu pot minți”. Guru îi răspunse: „Îți dau acum o nouă îndrumare. Spune adevărul și iubește-i pe toți. Nu trebuie să minți, și va trebui să-i iubești pe toți.”

Jurămintele ne vor pune în acest loc unde va trebui să transcendem.

    12. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin prefăcătorie.

Numărul doisprezece vorbește despre formele de trai. Să ne amintim că suntem încă la grupul de jurăminte asociate moralității. Așadar, numărul doisprezece vorbește despre faptul că dacă suntem preocupați de mijloacele de trai, comitem o infracțiune. Aici nu este vorba despre profesii specifice, ci despre tipurile de comportament în modul în care muncim.

             • De exemplu, dacă pretindem că suntem un sfânt, în speranța că oamenii ne vor oferi lucruri, se numește în tibetană:

 Tsulchu înseamnă prefăcătorie, ipocrizie, pretindere. Unii care caută de lucru scriu în CV tot felul de lucruri neadevărate.

• Dacă munca noastră presupune flatarea, lingușirea. În limba tibetană se spune:

• Dacă locul de muncă presupune să folosim aluzii, să batem tot felul de apropo-uri pentru a atrage oamenii. Nu mințim, dar facem aluzii. Se numește în tibetană:



• Hărțuirea – dacă trebuie să hărțuim oameni pentru a ne câștiga traiul, de a folosi forța pentru a scoate lucruri de la ei sau cerem ceva ce nu intenționează să ni-l dea. Se numește:

• Folosirea ispitelor: dă ceva mic în speranța de a primi ceva mare înapoi. Se numește:

• Sau dacă trebuie să rănim pe cineva ca să trăim.
De exemplu, măcelarul, pescarul, comerciantul de băuturi alcoolice sau traficantul de animale. Pentru un Bodhisattva comerțul cu animale este o infracțiune.
Tranzacționarea mătăsii este o infracțiune. În producția de mătase, viermii sunt omorâți. Toate gogoșile de mătase se bagă în apă clocotită și apoi este produsă mătasea. Atunci când folosim mătasea contribuim la acest lucru.

Maestrul Buddhabhadra discută astfel de cazuri și menționează:

    – Comercializarea alcoolului,
    – A armelor,
    – A mătăsii,
    – A animalelor,
    – A săpa solul sau a ara pământul fără nicio preocupare pentru viețuitoarele care locuiesc acolo și altele asemenea.

Pe scurt, orice ocupație care rănește pe ceilalți.

    Situații de excepție

De exemplu, dacă avem o meserie care se ocupă cu astfel de lucruri și facem eforturi pentru a ieși din ea, dar încă nu am reușit, atunci jurământul nu este încă încălcat. Aici este dat exemplul femeii care se ocupă de prostituție. Care este problema prostituției? Ea ispitește oamenii. Ea își dă seama că nu este bine și se luptă să iasă din această situație, și nu reușește să iasă încă din ea – nu a comis infracțiunea. Deci, trebuie depuse eforturi pentru a ieși din situația respectivă și, bineînțeles, dacă ajutăm pe cineva să iasă din această situație, acumulăm multe binefaceri.


    13. Traiul inadecvat, în care se încearcă obținerea de lucruri prin comportament nesăbuit.

Acest jurământ se referă la modul de comportament care este sălbatec, nesăbuit, frivol sau nechibzuit. Aici ne referim la petrecerile desfrânate sau lucruri de genul acesta.

Călugărilor, în general, nu li se permite să danseze sau să cânte, deoarece le deranjează meditația. Asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu dansul sau muzica în sine, dar ele tulbură meditația.

Călugării din Hinayana, a căror practică spirituală este să meargă în pădure, în liniște, și să se scufunde adânc în meditație, să ajungă la concentrare profundă – orice astfel de comportament îi va scoate din meditație.

Dar chiar și cei care nu sunt călugări, acest jurământ se referă la situații în care aceștia se comportă nesăbuit și atunci nu păstrează moralitatea. Această lege include toate prostiile care se fac de dragul prostiilor. Deja nu mai putem face asta.

    Situații de excepție

    • Dacă depunem efort pentru a opri un astfel de comportament,

    • Uneori este indicat să facem ceva glumeț pentru a ajuta pe cineva care este în doliu, de exemplu.

    • Clovnii care vin în spitale și îi fac pe bolnavi să râdă, este o cauză bună.

   • Dacă folosim mijloace teatrale pentru a feri pe cineva de rău – asta este bine. Deci, aceasta este o bună utilizare a mijloacelor teatrale.

    • Sau pentru a crea un mediu mai bun,

    • Sau pentru a atrage oamenii spre Dharma, este în regulă.

   • Și la noi, se spune: Doar dacă Lama ne permite. De multe ori, când este util practicii, atunci Lama va permite. Se organizează petreceri și încă ce petreceri.

Nu este nimic rău în a râde. Dimpotrivă, râsul este minunat. Putem vedea călugării cum râd, pe Dalai Lama care râde și râde. Nu este nicio problemă cu umorul și el este minunat. Aici vorbim de a te prosti de dragul prostiei.

Nu este nimic rău în a râde sau în a ne juca și așa mai departe – din contră. Ideea este să nu ne punem în situații în care ne comportăm necugetat sau nu suntem conștienți de ceea ce facem, în care să încălcăm jurămintele și ca urmare să lăsăm o impresie greșită altora.

    14. A crede că Bodhisattva amână intenționat realizarea Nirvanei.

O regulă foarte importantă. În cazul în care mergem la cei care practică Mahayana pentru a deveni un Bodhisattva și le spunem că Bodhisattva trebuie să amâne realizarea Nirvanei pentru a ajuta oamenii în Samsara, am încălcat jurământul.

Acest jurământ combate greșeala frecventă care spune: „Un Bodhisattva, chiar dacă poate ajunge la Nirvana, respinge în mod deliberat acest lucru, numai ca să poată ajuta ființele din Samasara.” Nu este deloc adevărat. Deoarece Bodhisattva caută permanent să ajute oamenii din Samsara, iar el caută modul cel mai rapid de a ajuta oamenii din Samsara, iar cel mai bun mod este să ajungă la iluminarea lui Buddha.

Deci, cu siguranță, este contrar scopurilor unui Bodhisattva de a încerca într-un fel să-și amâne iluminarea; de a nu ajunge la fericirea maximă, pentru că asta [=amânarea] va ajuta cuiva. Adevărul este că Bodhisattva caută iluminarea deplină și nu va merge la Nirvana pe care o numim „inferioară” care este numai pentru el însuși. Iar când Bodhisattva ajunge la acel nivel înalt în care poate trece la Nirvana inferioară, el va continua să practice pentru a atinge iluminarea completă.

Dar dacă venim la cineva și îi spunem că Bodhisattva nu aspiră la Nirvana – este o eroare. Îl înșelăm.

Ce face cel ajuns la iluminare? El apare în Samsara. Această entitate iluminată poate produce un număr infinit de replici [ale sale] care îi pot ajuta pe ceilalți. Toți Buddha se manifestă permanent pentru a ajuta ființele din Samsara. Ei nu le vor abandona niciodată.

De fapt, textele budiste spun că toți Buddha se prefac că se nasc în ciclul suferinței. Spre deosebire de ființele obișnuite, care sunt nevoite să se nască în ciclul suferinței din cauza karmei și a afecțiunilor mentale, Buddha aleg voit să facă acest lucru, și o fac cu bucurie datorită compasiunii lor sfinte, din dorința de nestrămutat de a-i ajuta pe ceilalți.

Și cel mai bun mod de a ajuta toate ființele este să ajungem mai întâi la iluminare și apoi le vom putea ajuta în modul suprem.

Cum ajungem mai întâi la iluminare? Prin a aspira să-i aducem pe toți la iluminare. 

    15. A nu acționa pentru a stăvili zvonurile care ne defăimează sau calomniile

Încălcarea acestui jurământ se face în cazul în care nu facem nimic ca să stopăm zvonurile calomnioase despre noi.

Datorită faptului că suntem un Bodhisattva, iar cineva începe să ne defăimeze, să ne vorbească de rău sau ne calomnieze, indiferent dacă defăimarea este corectă sau greșită, ne va afecta capacitatea noastră de a-i ajuta pe ceilalți. Rolul nostru este să stăvilim aceste calomnii sau orice altceva care să determine oameni să se îndoiască de capacitatea noastră de a-i ajuta.

Rolul nostru ca mare Bodhisattva plin de compasiune este să stăm în fața acestor situații, să le clarificăm și să le oprim.

Dacă suntem într-adevăr un Bodhisattva, defăimarea nu poate sta în picioare, iar oamenii pur și simplu nu înțeleg ceea ce facem. Se poate că ne-am poticnit, iar oamenii găsesc să facă caz din asta și încep să ne denigreze. Chiar și atunci, acest lucru ne afectează capacitatea de a ajuta în continuare oamenii, iar sarcina noastră este de a-i opri. Și asta, nu datorită faptului că numele nostru este în joc, ci datorită capacității noastre de a-i ajuta pe ceilalți.

În aceste cazuri va trebui să clarificăm problema și să reducem daunele, în caz contrar, abilitățile noastre vor fi afectate. Așadar, poate că este momentul să mărturisim „Da, corect, m-am împiedicat.” și asta este. Vom căuta să oprim răul sau acest val potrivnic care ne împiedică să lucrăm. Este posibil să nu reușim întotdeauna, dar funcția noastră este să încercăm.

Și uneori cu cât vorbim mai mult, cu atât facem mai mult rău decât bine, deoarece oamenii se concentrează pe ceva care este proiecția lor negativă și, ca urmare, provoacă și mai multe daune.

Cel mai bun mod este să facem cât mai mult bine în lume.

    16. A evita folosirea de măsuri drastice atunci când este timpul să facem acest lucru.

Șaisprezece este, de asemenea, un jurământ foarte interesant. Încălcarea acestuia se face în situația în care noi ca Bodhisattva, ar trebui să ajutăm pe cineva folosind mijloace drastice – să țipăm la cineva sau să îndepărtăm pe cineva – și noi [să] nu facem [acel lucru].

Acest jurământ este foarte neplăcut pentru noi și este dificil să-l implementăm. Dacă este singurul mijloc de a forța pe cineva să se oprească, atunci va trebui să o facem. Și dacă evităm în aceste momente, pentru că ne temem sau ne este neplăcut sau că nu suntem de acord, sau din orice alte considerente și nu-l ajutăm, atunci infracțiunea este comisă.

Cântecul unui Bodhisattva:

Mi-aș dori ca toate ființele
În orice loc se vor găsi,
Libere și fericite să poată fi.

Toate gândurile mele,
Toate vorbele
Și toate faptele pe care le fac,
A lor suferință, să o înceteze.